Recoltarea produselor biologice şi patologice

Examenele de laborator efectuate produselor biologice şi patologice completează simptomatologia bolilor cu elementele obiective exprimând modificările apărute în morfologia, fiziologia şi biochimia organismului. Aceste elemente :

- confirmă sau infirmă diagnosticul clinic- reflectă evoluţia bolii, eficacitatea tratamentului- confirmă vindecarea pacientului sau semnalează apariţia unor complicaţii

Examenele de laborator permit depistarea unor boli infecţioase sau a persoanelor purtătoare de germeni patogeni. Obiectivitatea rezultatelor examenelor de laborator depinde de modul de recoltare al produselor şi de modul cum se efectuează examenul de laborator propriu-zis. Recoltarea pentru examenele de laborator intră în atribuţia asistentei medicale. Pentru ca recoltarea să se facă în condiţii optime asistenta medicală trebuie să respecte următoarele norme generale :

- să se respecte orarul recoltărilor – dimineaţa pe nemâncate- să se facă pregătirea psihică şi fizică a pacientului- să pregătească instrumentarul şi materialele necesare pentru recoltări- să se efectueze tehnica propriu- zisă de recoltare corect şi în perfectă stare de

asepise- să se completeze buletinul de trimitere către laborator , etichetând şi recipientul cu

produsul recoltat- să respecte condiţiile de păstrare şi transport ale produsului recoltat

RECOLTĂRI DE SÂNGE

Sângele poate fi recoltat pentru examen de laborator :- prin înţeparea pulpei degetului- prin înţepare lobului urechii- prin înţeparea feţei plantare a degetului mare de la picior- prin puncţie venoasă- prin puncţie arterială

Sângele se recoltează pentru următoarele examene :- hematologice- biochimice- serologice- bacteriologice- parazitologice

Recoltările hematologice sunt : A. HEMOLEUCOGRAMA

- se recoltează sânge prin puncţie venoasă pe anticoagulant - heparină sau E.D.T.A – acid etil diamino-tetraacetic

- prin hemoleucogramă se determină :

1. Numărul de hematii, care în mod normal este de 4 -5 milioane / mm3

- la bărbat – 4,2 – 5,6 milioane / mm3

- la femei - 3,7 – 4,9 milioane / mm3

- la copii - 4,5- 4,8 milioane / mm3

- numărul de hematii creşte în caz de : - boli genetice - boli pulmonare cronice - după splenectomie - deshidratare – transpiraţii abundente, vărsături, diaree - persoanele care trăiesc la altitudine- poligobulie- numărul de hematii scade în caz de anemii- pot exista situaţii în care scade numărul de globule roşii, dar se menţine conţinutul normal de Hb sau numărul de hematii este normal şi scade conţinutul de Hb.

2. Leucocite – globule albe, care în mod normal la adult este de 4000- 8000 mm3, iar la copii 4000 – 10 000 mm3

- valori crescute apar în : - infecţii bacteriene acute – infecţii urinare, pulmonare, O.R.L., reumatism - după infarct de miocard - în colică renală - în leucemie - după un efort fizic intens - după expunerea prelungită la soare - în caz de arsuri - după intervenţii chirurgicale - tumori ale ficatului - în timpul digestiei- valori scăzute : - infecţii parazitare şi virale - după iradiere - îmbolnăviri ale măduvei ososse, ale ganglionilor - după unele medicamente – antibiotice, anticonvulsivante, tranchilizante, anticoncepţionale orale

3. Hemoglobina Hb

- valorile se exprimă în grame la %

- femei - Hb -13-15 %- bărbaţi- 15-16 g %- pubertate – 11-13 g %- Hb este cea care dă culoare roşie sângelui- Hb are rolul de a fixa oxigenul captat în plămâni şi de a- l transporta în toate

ţesuturile oranismului- Valori crescute apar în cazul deshidratării- Valori scăzute apar în anemii- Persoanele care au faţa, urechile, palmele de culoare roz au Hb normală, iar

persoanele cu o Hb scăzută au aspectul palid.

4. Numărul de trombocite- trombocitele au rol important în coagularea sângelui

- valori normale sunt 150 000 – 300 000 , dar unii autori spun 250 000- 400 000 mm3

- valori crescute apar în : - afecţiuni ale sângelui – leucemie - hemoragie - arsuri - boli infecţioase - boli iflamatoare - după intervenţii chirurgicale - după unele medicamente – penicilină, corticosteroizi- creşterea numărului de trombocite favorizează coagularea rapidă a sângelui cu formare de cheaguri în interiorul vaselor de sânge, producand embolie, apoi moarte. - valori scăzute apar în : - boli genetice - spenomegalie - după unele medicamente- cloramfenicol- scăderea numărului de trombocite predispune la hemoragii, care pot fi spontane sau în timpul intervenţiilor chirurgicale

5. Formula leucocitară, în cadrul căreia se determină : - neutrofilele - 60 – 70 % - pot fi tinere, segmentate sau nesegmentate - cresc în boli infecţioase odată cu creşterea leucocitelor şi scad în boli cronice - euzinofilele - 1 – 4 % - cresc în boli alergice, boli parazitare - bazofilele 0- 1 % - limfocitele 25- 30 % - cresc în boli de sânge şi viroze - monocitele 4- 8 % - patologic apar plasmocitele

6. În cadrul hemoleucogramei se determină reticulocitele, care sunt globule roşii tinere ce au fost puse recent în circulaţie - la adult – 0, 2 - 2 % din numărul total de globule roşii

- la nou- născut pot să ajungă până la 15 % - numărul lor creşte după pierderile de globule roşii din cauza hemoragiilor, după tratamentul cu vitamina B12 , cu acid folic, în toate cazurile când se produce stimularea formării de globule roşii în măduva osoasă - scade numărul lor în bolile măduvei osoase, în intoxicaţii medicamentoase, leucemie, anemia Biermer.

B. HEMATOCRITUL Ht- reprezintă volumul de globule roşii faţă de volumul total al sângelui.- recoltarea se face prin puncţie venoasă pe anticoagulant heparină sau E.D.T.A. - valorile sunt exprimate în procente - la bărbat – 40- 41 % - la femei - 36- 42 % - la copii – 36- 39 % - la nou- născut – 50 %- valori crescute : - deshidratări datorită transpiraţiilor, diareei - arsuri întinse - boala Addison- valori scăzute : - anemii de diverse tipuri - după perfuzii - după consumul unor cantităţi mari de lichide C. VSH-ul – viteya de sedimentare a hematiilor- se determină prin puncţie venoasă pe anticoagulant de citrat de sodiu 3,8 % - 0,4 ml anticoagulant şi 1, 6 ml sâmge-recolatrea se face fără stază venoasă –garou- valoarea normală se determină la o oră, 2 ore sau 24 de ore- valoarea diferă în funcţie de sex: - la bărbaţi – 3 – 10 mm /1h sau 5-15 mm / 2h - la femei - 6-13 mm /1h sau 10- 20 mm/ 2h - la copii - 7 – 11 mm/1h- valori crescute ale VSH-ului - boli inflamatorii acute - afecţiuni ORL - infecţii dentare, urinare - pleurezie - pneumonie - TBC - tumori - insuficienţă cardiacă - sida- valori crescute ale VSH – ului foarte mici apar în timpul menstruaţiei, sarcinii, după folosirea de anticoncepţionale orale, la persoanele vârstnice

- valori scăzute apar în viroze D. TIMPUL DE SÂNGERARE T.S

- se determină prin înţeparea lobului urechii cu un ac steril- apoi se aspiră cu o hârtie de filtru prima picătură de sânge uitându-ne la ceas şi

notăm- apoi, din timp în timp aspirăm în alte locuri ale hârtiei de filtru sângele până când

hârtia de filtru rămâne curată- ne uităm la ceas în acel momentşi timpul scurs de la aspirarea primei picături până

când hârtia de filtru rămâne curată reprezintă T.S. - în mod normal T.S. – 2-4 min.- T.S. se determină obligatoriu înaintea intervenţiilor chirurgicale, după tratamentul

cu anticoagulante, vitamina C, vitamina K- T.S. crescut apare într-o serie de afecţiuni care predispun la hemoragii –

insuficienţă hepatică, insuficienţă renală, leucemie

E. TIMPUL DE COAGULARE T.C. - se recoltează sânge prin înţepare pulpei degetului- se pune o picătură de sânge pe o lamă de sticlă acoperind-o cu o sticlă de ceasornic

bombată - se notează timpul scurs din momentul punerii picăturii pe lamă până în momentul

coagulării- valoarea normală este T.C. – 8- 12 min- verificarea coagulării se face fie cu ajutorul unui vârf de ac introdus în picătură şi

apoi ridicăm- dacă la ridicarea acului se formează firicelul de fibrină înseamnă că e coagulat

sau aplecăm lama de sticlă şi dacă picătura nu se prelinge considerăm că este coagulat

- T.C. se poate face şi prin puncţie venoasă pus într-o eprubetă şi aşteptăm să se coaguleze sângele

- T.C. se recoltează obligatoriu înaintea intervenţiilor chirurgicale- o coagualre mai rapidă a sângelui este întâlnită în unele infecţii bacteriene şi în

predispoziţiile la tromboflebită- un timp mai mare de coagulare apare în boli genetice în care lipsesc unii din

factorii coagulării - insuficienţa hepatică, deficitul de vitamina K, vitamina C şi Ca, tratamentul cu heparină şi trombostop, penicilină, aspirină

TIMPUL QUICK T.Q.- timpul de protrombină se recoltează prin puncţie venoasă pe anticoagulant oxalat

de sodiu sau oxalat de potasiu 1,34 %, procentul este de 0,5 ml anticoagulant şi 4,5 ml sânge

- recipientul se agită, apoi se trimite către laborator

- valorile normale se exprimă în secunde sau procente T.Q – 12- 14 sec. sau 80 – 100%

- T:Q. prelungit ca valoare apare în aceleaşi cazuri ca şi pentru T.C.- T.Q. modificat ne indică lipsa de vitamina K , cu ajutorul căreia se sintetizează

protrombina- deficitul de vitamina K apare fie dintr-o alimentaţie deficitară , fie printr-un aport

insuficient, fie în cazul unor afecţiui intestinale ce nu permite absobţia în sânge a acelei vitamine

- valori scăzute apar în boli de sânge şi boli hepatice- vitamina K poate să scadă şi prin administarea de anticoagulante- T:Q. explorează capacitatea de coagulare

TIMPUL HOWELL

- explorează capacitatea de coagulare a sângelui - recoltare ses face prin puncţie venoasă- valoarea normală se exprimă în secunde – 60- 120 secunde

REZISTENŢA GLOBULARĂ – testul de fragilitate globulară

- explorează rezistenţa globulelor roşii- se efectuează în cazul unor boli ereditare care determină o fragiliatae a

eritrocitelor, ele spărându-se foarte uşor, ceea ce se numeşte hemoliză, care determină anemia hemolitică

- examinare se face recoltând sânge într-un balon Erlenmayier în care se găsesc 5- 10 perle de sticlă

- se agită prin rotaţie 5- 10 minute pe masă, apoi se testează gradul de ruptură a eritrocitelor

- se recoltează 5-6 ml sânge- valoarea normală se exprimă în procente şi este între 0,42- 0,4%- testul se poate face şi punând sângele într-o eprubetă în care se află NaCl în

concentraţie crescută- valori crescute apar în caz de hemoragii, anemii, icterul determinat de hepatită sau

de obstrucţia căilor biliare şi în splenectomie- valori scăzute - anemii hemolitice sau în cazul existenţei unei toxine microbiene

RECOLTĂRI SEROLOGICE

- aceste recoltări apreciază prezenţa sau absenţa anticorpilor în serul pacienţilor- recoltarea se face prin puncţie venoasă- sângele recoltat fie se lasă să se decanteze , fie se centrifughează, apoi se foloseşte

serul- în cazul hemolizării serului acesta este roz

REACŢIA ASLO

- se face pentru dozarea antistreptolizinelor- în cazul unei infecţii streptococice în sângele persoanei respective i-au naştere o

serie de anticorpi ai streptococului- unul dintre aceştia este ANTISTREPTOLIZINA- în unele din infecţii microbul dispare din organism în urma unui tratament cu

penicilină, de aceea pentru punerea în evidenţă a anticorpului examenul trebuie efectuat înainte de începerea tratamentului cu antibiotic

- valoarea normală este 166- 200 unităţi/ ml- valori crescute apar după 7-10 zile de la infecţia streptococică- valorile pot ajune până la 1200-2000 unităţi/ml- valorile revin la normal după aproximativ 3 luni- o valoare de 300-400 unităţi/ml arată o infecţie cu streptococ care s-a produs în

urmă cu 3-4 luni- în cazul unei infecţii recente valorile nu cresc prea mult- revenirea valorii la normal indică vindecarea- creşterea valorii indică prezenţa infecţiei sau reinfectarea- reacţia ASLO este importantă deoarece permite depistarea precoce a unei infecţii

streptococice la copii şi tineri şi aplicarea unui tratament corect pentru a preveni apariţia unor comlicaţii cum ar fi reuatismul sau o afecţiune a inimii sau renală

- reacţia este importantă în urmărirea evoluţiei bolilor precum şi în depistarea purtătorilor sănătoşi care pot transmite îmbolnăvirea fără a fi ei bolnavi

- valori crescute apar în tuberculoză, poliartrita reumatoidă, hepatită

REACŢIA BORDET-WASERMANN- RBW

- se face pentru depistarea sifilisului şi este o reacţie de fixare a complementului- în mod normal valoarea sa este negativă- dacă este pozitivă se exprimă rezultatul în plusuri în funcţie de numărul acestora

infecţia este mai mare- pentru depistarea sifilisului se mai folosesc şi reacţiile KAHN, CITOCHOL,

MEINIKE, KLINE

REACŢIA VDRL- este o reacţie de floculare- precipitare în flocoane – particule mai mari- pentru

depistarea anticorpilor antisifilitici- această reacţie nu este specifică sifilisului, VDRL putând să apară pozitiv şi în

alte afecţiuni precum TBC, lupus eritematos sau postvaccinal- anticorpii apar în organism la 4-6 săptămâni după contactul infectat- dacă ne referim la sifilis , după tratamentul cu penicilină , deşi spirochetele sunt

distruse anticorpii mai pot persista în organism câteva luni sau chiar ani

- reacţia pentru sifilis se face nu doar persoanelor bolnave, ci tuturor persoanelor care doresc să se angajeze , pentru obţinerea permisului auto sau în vederea căsătoriei sau a unor fişe medicale

REACŢIA HIRST- se face pentru depistarea gripei- este o reacţie de hemaglutinoinhibare- este pozitivă când serul inhibă aglutinarea într-un titru de cel puţin 1/80

REACŢIA LATEX

- ne dă date necesare diagnosticării reumatismului – factorului reumatoid- rezultatul normal este negativ, iar când este pozitiv se indică în plusuri – 1-4

plusuri- factorul reumatoid poate fi redat şi cantitativ considerându-se pozitiv titru

aglutinării începând de la 1/160- factorul reumatoid este pozitiv în 80 % din cazuri de poliartrită reumatoidă- este negativă în reumatismul articular acut- poate să apară o reacţie fals pozitivă la pacienţii care au mâncat înainte de

recoltare

REACŢIA WALER- ROSE

- pentru depistarea factorului reumatoid- reacţia se bazează pe aglutinarea globulelor roşii special preparate- un rezultat este luat în considerare dacă aglutinarea se produce într-un titru de

la1/32 în sus- reacţia poate să apară pozitivă în lupus eritematos, leucemie limfoidă, poliartrită

REACŢIA WIEL FELIX- se face pentru punerea în evidenţă a tifosului exantematic şi unele viroze- pune în evidenţă anticorpii care se formează în prezenţa agenţilor infecţioşi- anticorpii apar în prima săptămână de boală, titru lor crescând în următoarea

săptămână- revenirea după îmbolnăvire la normal se face în câteva luni

REACŢIA WIDAL- se face pentru depistarea febrei tifoide- în mod normal valoarea este negativă- reacţia se face în prima săptămână de boală luându-se în calcul doar titru de 1/100

-1/ 200- reacţia se repetă după o săptămână pentru a constata creşterea anticorpilor- poate să apară o reacţie fals pozitivă dacă pacientul a fost vaccinat anterior, iar în

acest caz este considerată reacţia pozitivă cea cu un titru de peste 1/400

- tratamentul cu antibiotic poate sista formarea anticorpilor , reacţia fiind fals negativă

- o reacţie pozitivă poate să apară şi în cazul unei hepatite cronice, în ciroza hepatică- dacă repetăm analiza după o săptămână doar în febra tifoidă titru creşte PROTEINA C REACTIVĂ- este o ptoteină anormală ce apare în sângele omului în cazul unor infecţii,

infalmaţii- ea indică un proces de distrucţie celulară în organism- este pusă în evidenţă în reumatismul articular acut RAA,poliartrita reumatoidă PR,

lupus eritematos, infecţii bacteriene acute şi cronice, boli ale sângelui, arsuri, infarct miocardic IMA

- rezultatul este prezent sau absent- poate fi dat şi în mg %, iar valoarea de peste 3-4mg % indică o perturbare gravă a

organismului

RECOLTĂRI BIOCHIMICE

- se recoltează 5-10 ml sânge prin puncţie venoasă- se poate folosi sau substanţă anticoagulantă – heparină, citrat de sodiu, flourură de

sodiu, oxalat de sodiu, EDTA

1. ACIDUL URIC- se recoltează prin puncţie venoasă- este o substanţă azotată ce apare în organism fie din proteinele alimentare, fie din materialele existente în sânge şi ţesuturi- valoarea normală 2-5 mg %- atunci când cantitatea produsă de organism depăşeşte concentraţia normală de acid uric se poate depune în jurul articulaţiilor determinând boala numită gută sau se poate solidifica în căile urinare formând calculi urinari- valori crescute – după consumul excesiv de carne, viscere, anomalii enzimatice genetice, stări febrile, în caz de radioterapie, boli renale, sarcină toxică, inaniţie, intoxicaţii cu Pb, Hg, unele medicamente citostatice, anticoncepţionale orale sau unele medicamente – furosemid, nefrix, morfină, gentamicină, indometacin , mialgin- dintre persoanele care prezintă valori crescute ale acidului uric peste 7% fac gută o treime din ei

2. BILIRUBINA- se recoltează prin puncţie venoasă- bilirubina ia naştere din descompunerea normală a hemoglobinei, trece în ficat de unde se elimină în bilă- valoarea bilirubinei se exprimă în bilirubină directă, indirectă şi totală- bilirubina directă - 0- 0,25%- bilirubina indirectă – 0,8-1 %- bilirubina totală - 1-1,2 %- valori crescute apar în:

- afecţiuni hepatice- hepatită, ciroză - icterul nou-născutului - boli genetice – boala hemolitică a nou-născutului - tratamentul cu anticoncepţionale orale, barbiturice, furazolidon, gentamicină, penicilină, vitamina K, vitamina PP- bilirubina dacă depăşeşte în sânge limitele normale trece şi în urină imprimându-i acestei o culoare brun-roşcată şi poate fi determinată existenţa bilirubinei şi în urină

3. AMILAZA- este o enzimă secreată de pancreas şi de glandele salivare- valoarea normală se exprimă în unităţi Wohlgemuth U. W. – 8-32 UW- se poate exprima şi în unităţi internaţionale UI -230-270 UI- valori crescute : - boli ale pancreasului - tumori - în cazul unor traumatisme - ulcerul gastric perforat - sarcină extrauterină ruptă - insuficienţă cardiacă- valori fals crescute apar după administrare de furosemid, fenilbutazonă, nefrix, indometacin, tetraciclină, morfină, triferment

4. CALCEMIA- valorile normale se exprimă în miliechivalenţi la litru mEq/l sau în mg %- valoarea normală – 9-11 mg % sau 4,5-5,5 mEq/l - valori crescute - tulburări ale glandelor paratiroide - tratament pe bază de Ca şi doze mari de vitamina D - după imobilizare prelungită la pat cauzată de o fractură - după expunere la soare - după intervenţii chirurgicale - insuficienţa renală - boala Addison - în urma administrării diureticelor- valori scăzute - rahitism - insuficienţa renală cronică - ciroza hepatică - osteoporoză - spasmofilie - tetanie- calcemia scade la gravide şi la copii mici – se recomandă un surplus de Ca din luna a a şaptea

5. COLESTEROLUL

- este sintetizat în ficat , iar atunci când depăşeşte valorile normale din sânge duce la apariţia aterosclerozei care determină apariţia bolilor cardiovasculare- valorile normale sunt date în mai multe fracţiuni * colesterolul liber – 35-50 mg % * colesterolul esterificat- 150-170 mg % * colesterolul total – 140-160 mg%- valori crescute - după alimente bogate în grăsimi – unt, smântână, ouă, icre, carne rasă - afecţiuni genetice care favorizează sinteza crescută de colesterol – insuficienţă tiroidiană, obezitate, diabet, sedentarism, boli renale, stres psihic, sarcină - după administrare de vitamina A, D, anticoncepţionale orale- cu cât colesterolul apare la persoane mai tinere cu valori crescute cu atât este riscul mai crescut la ateroscleroză – se indică tratamentul corect pentru a împiedica instalarea bolii- valori scăzute - post prelungit - persoanele în inaniţie - efort fizic intens - hepatita cronică - ciroză - TBC - pneumonie - administrare de heparină, kanamicină, penicilină, tetraciclină6. CREATININA- este o substanţă azotată rezultată din degradarea proteinelor- surplusul de creatinină din sânge este eliminat din rinichi în urină- valori normală – 0,6-1, 2 mg %- valori crescute - insuficienţa renală - glomerulonefrită acută GNA - unele medicamente – vitamina C , arginină, barbiturice7. FIBRINOGEN- are rol important în coagularea sângelui fiind sintetizat în ficat- valori normale – 200-400 mg %- valori crescute - pneumonie - traumatisme - reumatism - arsuri extinse - infecţii microbiene- valori scăzute - boli hepatice - leucemie - cancer de prostată 8. GLICEMIA- se recoltează sânge pe anticoagulant flourură de sodiu

- se poate recolta şi prin puncţionarea pulpei deetului – sânge capilar , folosindu-se testere speciale- valori normale 65-120 g %

- valori crescute - diabet zaharat, obezitate, sedentarism, consum de dulciuri în cantiate mare, în caz de frig, în sarcină şi la persoanele în vârstă

- în cazul unei glicemii până la 140 g % se consideră că este o stare prediabetică care necesită un control periodic riguros

- valori crescute apar şi după administrare de diuretice, cofeină, corticoizi, morfină, atropină

- valori scăzute – după tratamentul cu antidiabetice – insulină, efort fizic intens, la subnutriţi, stare de inaniţie, febră, diaree, hepatită cronică, ciroză hepatică, insuficienţa glandei tiroide, boal Addison

- după unele toxine – insecticide, fosfor, plumb, alcool- este indicat să se verifice glicemia la persoanele care au rude apropiate cu diabet,

la cei cu obezitate şi la persoanele cu vârstă peste 30 ani care mănâncă exagerat de mult dulce.

9. SIDEREMIA – FIERUL SERIC- este importantă în sinteza Hb şi a unor enzime celualre- se recoltează prin puncţie venoasă- valori normale - la bărbat – 90- 150 mg % - la femei – 80-140 mg %- valori crescute - transfuzii repetate de sânge - după administare de preparate de fier - după anticoncepţionale orale - după administrare de penicilină, ampicilină - hepatită acută - intoxicaţii cu Pb

- valori scăzute - în cazul pierderilor de sânge - infecţii acute şi cronice - leucemie - tumori maligne - lipsa de fier din alimente - în timpul sarcinii şi alăptării - ciroza hepatică10. FOSFATAZA- ACIDĂ ŞI ALCALINĂ A. Fosfataza acidă - este o enzimă care se găseşte în lobulele roşii - valorile normale se exprimă în unităţi Bodanski- UB, unităţi King –UK, unităţi internaţionale UI- valori normale – 1UB= 1-4 UK= 4-14 UI- valori crescute - adenom de prostată

- infarct miocardic - hiperactivitatea glandei tiroide B. Fosfataza alcalină - este prezentă în ficat, celule osoase- ia parte la metabolismul Ca şi Ph- valoarea normală 1,5 UB - 3-13 UK – 13 -45 UI- VALORI CRESCUTE - hepatita virală - icter prin calcul sau tumori - cancer hepatic - metastaze osoase - TBC osos - rahitism - după imobilizarea prelungită la pat - după administrare de oxacilină, eritromicină, penicilină, papaverină, anticoncepţionale orale

11. Probele hepatice sau de disproteinemie- se recoltează sânge prin puncţie venoasă- rezultatul se exprimă prin mai multe constante - Takata Ara – negativ - reacţia Timol – 0-4 u ML unităţi MacLagan - ZnSO4 – 0-8 u ML12. IONOGRAMA SANGVINĂ- se recoltează 10 ml sânge pe heparină sau fără anticoagulant- se obţin valorile ionilor sangvini exprimaţi în mEq /l - Mg- 2, 4 mg % sau 1,8- 3,5 mEq/l - Na – 310 – 350 mg % sau 134 – 146 mEq/l - Cl – 334 -395 mg % sau 100 – 108 mEq/l - K – 16- 20 mg % sau 5- 5,6 mEq/l - Ca – 9-11 mg % sau 4,5 -5,5 mEq/l13. ELECROFOREZA- reprezintă migrarea fracţiunilor proteice într-un câmp electric- valorile sunt exprimate în - albumine 52 62 % - ά1 globuline 2-5 % - ά2 globuline 6-9 % - β globuline 8-12 % - γ globuline 14-21 %- ά1 globuline cresc în - afecţiuni acute şi cronice - cancer gastric şi hepatic - nefrită acută şi cronică - radioterapie - ά1 globuline scad în sindromul nefrotic- ά2 globuline cresc în

- glomerulonefrită acută şi cronică - reumatism - hepatită acută - preimfarct şi infarct miocardic- β globuline cresc în - glomerulonefrita acută - boli cardiovasculare - ciroză- γ globuline conţin anticorpi - cresc în - hepatita acută şi cronică - ciroză - poliartrită reumatoidă - TBC - infarct miocardic - sida14. REZERVA ALCALINĂ- se determină oxigenul şi dioxidul de carbon – concentraţia din sânge- şi ph –ul sanvin- se recoltează sânge care se introduce într-o eprubetă în care se ăseşte heparină în partea de jos, iar deasupra 2-3 ml ulei de parafinăsângele se introduce sub uleiul de parafină

- valoarea normală 50-60 volume de dioxid de carbon15. TRANSAMINAZELE- sunt enzime intracelulare, în cantitate mică în sânge- se cercetează 2 tipuri - TGO ( transaminaza glutamat oxalică) sau ASAT ( aspato talamino tranferaza) - valoarea normală 15 – 35 UK – unităţi Karmen sau 1- 18 UI - TGP ( transaminaza glutamate piruvică ) sau ALAT (alanin amino transferaza) - valoarea normală 15-19 UK sau 3-19 UI - valorile cresc în - hepatită virală acută - infarct miocardic, dar valorile revin la normal după 4-6 săptămâni - leziuni ale muşchilor scheletici - ciroza hepatică - tumori maligne - alcoolism cronic - sarcină toxică - intoxicaţii cu ciuperci - administrare de medicamente – ampicilină, anticoagulante, eritromicină, gentamicină, paracetamol, anticoncepţionale orale

16. UREEA SANGVINĂ - valori normale 20 -50 mg %- valorile cresc - după consum excesiv de proteine - boli infecţioase febrile

- boli renale - vărsături - insuficienţa cardiacă - effort muscular intens - stres - după administrare de – tetraciclină, nefrix, furosemid, corticoizi- valori scăzute - infucicienţa hepatică - aport insufficient de proteine - subnutriţie - după tratament cu streptomicină

RECOLTAREA SÂNGELUI PT. EXAMEN BACTERIOLOGICHEMOCULTURA

-se recoltează prin puncţie venoasă-în cadrul acestei recoltări sângele este introdus pe un mediu de cultură-acest examen se face în cazul suspectării unei septicemii cu stafilococ, meningococ, bacilul Koch sau a unei bacteriemii- bruceloză, febră tifoidă , endocardită malignă subacută

Materiale necesare : alcool sau tinctură de iod tampoane de vată un recipient cu mediu de cultură mănuşi sterile seringă de 20 ml sterilă/ ac steril săpun , prosop, mănuşi chirurgicale tăviţă renală ca mediu de cultură putem folosi bulion citrat, bulion glucozat, geloză

semilichidă sau bilă de bou -recoltarea se face înainte de a începe tratamentul cu antibiotic şi în timpul unui acces febril-se transferă sângele pe un mediu de cultură-recoltarea se mai poate face şi cu ajutorul unui sistem prin care sângele curge direct în recipientul cu mediul de cultură , numărându-se 100-150 de picături-se trimite imediat la laborator -poate fi completată de coprocultură şi urocultură

RECOLTĂRI PARAZITOLOGICE

-1. Recoltarea în picătură groasă-se face pt. diagnosticarea malariei şi tifosului-în mod normal rezulatul este negativ

-pt. recoltare avem nevoie de alcool tampon de vată 2 lame de sticlă ac steril

-se dezinfectează şi se puncţionează pulpa degetului şi cu u colţ al unei lame se pun 3 picături de sânge una lângă alta pe o lamă de sticlă-cu o altă lamă se omogenizează cele 3 picături şi se trimite proba la laborator2. Frotiul de sânge-este folosit în cazul bolilor contagioase şi a unor viroze-avem nevoie de următoarele materiale :

ac steril alcool tampoane de vată 2 lame de sticlă prosop săpun

-se dezinfectează şi se puncţionează pulpa degetului-se pune o picătură mai mare de sânge , iar cu ajutorul altei lame se omogenizează şi se întinde un strat subţire pe toată suprafaţa lamei-nu se apasă cu lama pt. a nu distruge hematiile-pe spatele lamei se scrie cu un creion special examenul dorit