PROIECT:

AMPELOGRAFIE

CUPRINS

CAPITOLUL IINTRODUCERE1.1.Definiţii, terminologie, obiective şi legăturile Ampelografiei cu alte ştiinţe..........................................................................................................51.2. Scurt istoric al Ampelografiei............................................................71.3. Metodologia folosită la descrierea şi recunoaşterea soiurilor de viţă de vie........................................................................................................101.4. Metodologia folosită în vederea stabilirii arealelor favorabile culturii viţei de vie şi a tehnologiilor specifice soiurilor.......................17

CAPITOLUL IISISTEMATICA VIŢEI DE VIE2.1. Criteriile de clasificare.....................................................................252.2. Sistematica şi aria de răspândire a genurilor şi speciilor..............262.3. Sistematica soiurilor........................................................................272.3.1. Clasificarea după direcţiile de producţie.....................................272.3.2. Clasificarea după caracterele morfologice..................................292.3.3. Clasificarea ecologo-geografică..................................................302.3.4. Clasificarea ecologo-fiziologică..................................................322.3.5. Analiza criteriilor de clasificare a soiurilor................................322.4. Originea şi evoluţia viţelor cultivate..............................................33

CAPITOLUL IIIZONAREA VITICOLĂ A ROMÂNIEI3.1. Importanţa condiţiilor climatice şi a celor pedologice în stabilirea favorabilităţii arealelor viticole..............................................................343.2. Zonarea viticolă la nivelul României..............................................353.3. Gestionarea spaţiului viticol din România pentru calitate- prin zonare ......................................................................................................433.4. Stabilirea arealelor de cultivare a soiurilor şi a direcţiilor de producţie..................................................................................................44

2

CAPITOLUL IVSOIURILE CULTIVATE ŞI CULTIVABILE ÎN ROMÂNIA4.1. Portaltoii utilizaţi în viticultura din România................................50

4.2. Soiurile de struguri pentru masă şi soiurile apirene cultivate şi cultivabile în România............................................................................594.3. Soiurile de struguri pentru vin cultivate şi cultivabile în România..................................................................................................74

CAPITOLUL VTEHNOLOGII DIFERENŢIATE5.1.Tehnologii diferenţiate în funcţie de favorabilitatea arealelor pentru cultura viţei de vie.......................................................................76

CAPITOLUL VI LEGI ŞI PREVEDERI LEGALE PRIVIND VITICULTURA ÎN ROMÂNIA..............................................................................................80

BIBLIOGRAFIE...................................................................................99

3

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1. Definiţii, terminologie, obiective şi legăturile Ampelografiei cu alte ştiinţe

Ampelografia, ca denumire, derivă etimologic din cuvintele greceşti: „ampelos” (viţă) şi „graphen” (descriere).Ampelografia ,ca ştiinţă, se ocupă cu studiul descriptiv al speciilor şi soiurilor genului Vitis.

Acest termen a fost inventat în 1661 de către Sachs, doctor în medicină la Leipzig, care publica o lucrare asupra varietăţilor de viţă de vie, intitulată Ampelographia.

Viticultura specială s-a lansat şi dezvoltat concomitent cu creşterea numărului de soiuri şi îmbogăţirea cunoştinţelor privind ampelografia şi comportarea soiurilor în diferite condiţii de ofertă ecologică.

Viticultura specială se ocupă cu studiul speciilor şi soiurilor de viţă de vie din punct de vedere biologic, al tehnologiilor diferenţiate şi de comportare în diferite areale şi condiţii tehnice. Prin studierea morfologică a speciilor şi soiurilor se contribuie la recunoaşterea acestora în plantaţiile viticole. Prin studierea tehnologiilor fiecărei specii şi soi, în funcţie de oferta ecologică şi tehnologică, se are în vedere obţinerea de producţii (calitative şi cantitative) în condiţii de profit.

1.1.2.Terminologie (lexic general)

Fişă ampelografică - document în care sunt metodic descrise cu ajutorul măsurătorilor caracterele morfologice ale unui soi;

Ampelometrie - descrierea caracterelor morfologice ale viţei de vie prin intermediul elementelor biometrice (unghiurile şi lungimea nervurilor frunzei ş.a.);

4

Soiul (cultivarul) – este o unitate biologică specifică plantelor cultivate definit ca un grup de indivizi cultivaţi, asemănători între ei, care au aceleaşi particularităţi distincte (biologice, fiziologice, biochimice ş.a.) pe care le păstrează prin înmulţire. Acesta are ca şi corespondent termenul de: variété (lb. franceză); variety (lb. engleză); varietà (lb. italiană), variedad (lb. spaniolă); sorte (lb. germană), ş.a.

Sortiment – asociere de două sau mai multe soiuri cu însuşiri bioproductive asemănătoare sau diferite, care sunt cultivate într-un anumit areal (centru viticol, podgorie sau regiune viticolă), capabile să valorifice la maximum oferta ecologică prin intermediul biosistemului soi/portaltoi, în vederea obţinerii unor produse viti-vinicole specifice arealului considerat. Diversitatea ecologică a ţării noastre, cu un grad ridicat de favorabilitate pentru cultura viţei de vie şi puterea tradiţiei a condus în timp la statornicirea unor sortimente tradiţionale (ex. sortimentul de Drăgăşani, sortimentul de Dealu Mare, ş.a.). Particularităţile bioproductive specifice soiurilor potenţate de oferta ecologică şi cea tehnologică au generat diversificarea unor sortimente de soiuri de struguri pentru masă, sortimente de soiuri de struguri pentru vin, sortimente de soiuri de struguri pentru stafide, ş.a. Sortimentul tehnologic - constă în asocierea a două sau mai multe soiuri în vederea completării deficienţelor tehnologice (aciditate, conţinut de compuşi fenolici ş.a.) ale unor soiuri. Exemplu – sortimentul tehnologic de la Cotnari format din soiurile Grasă de Cotnari (aport ridicat de zaharuri în must), Fetească albă (aciditate insuficientă), Frâncuşă (plus de aciditate) şi Tămâioasă românească (aport de aromă). Deficienţele de polenizare caracteristice unor soiuri (ex. Muscat de Hamburg) sunt corectate prin cultivarea acestora în sortiment biologic (amestec biologic) cu soiuri bune polenizatoare (pentru exemplul dat, cu soiul Cinsaut) în proporţie de 2 : 1.

Sortogrup – grupare de soiuri înrudite, rezultate unele din altele în urma unor mutaţii naturale (variaţii mugurale, fecundare liberă, ş.a.). Exemplu sortogrupul Coarnă (Coarnă neagră, Coarnă neagră selecţionată, Coarnă neagră tămâioasă, Coarnă neagră aromată); sortogrupul Chasselas (Chasselas blanc, Chasselas doré, Chasselas musqué, Chasselas rouge, Chasselas rouge imperial, Chasselas rouge hatif, ş.a.).

1.1.3.Obiectivele Ampelografiei

Cunoaşterea însuşirilormorfologice, biologice şi agroproductive ale soiurilor de viţă roditoare şi portaltoilor;

5

Alegerea soiurilor pentru plantare în diferite agroecosisteme şi practicarea tehnologiei de cultivare conveniente obţinerii superioare calitativ şi cantitativ.

Alegerea portaltoilor corespunzători în funcţie de: soiul altoi, loc de plantare şi tehnologia de cultivare.

Alegerea tehnologiilor diferenţiate de cultivare, în diferite areale, pe grupe de soiuri în funcţie de însuşirile lor biologice şi agroproductive.

1.1.4.Legăturile Ampelografiei cu alte ştiinţe

Ampelografia foloseşte materialul informaţional de la alte ştiinţe cum sunt: viticultura generală, botanica, fiziologie şi biochimie vegetală, genetică şi ameliorare, agrometeorologie, agrochimie, pedologie, agrotehnică, îmbunătăţiri funciare, protecţia plantelor, management, marketing, ş.a.

1.2.Scurt istoric al Ampelografiei

Perioada Evului mediu – RenaştereÎn secolul al XIII -lea autorul arab Ibn-el-Baïtar, născut la Malaga

şi mort la Damas în 1248, scria Traité des simples, în care descria câteva soiuri: Kiş Miş provenit din Persia ( Khorassan); O' Ioun-el-Bakar cunoscut sub numele de strugurele prună (cu boabe mari, negre, rotunde), cultivat în Spania şi la Maghreb; Assabea – el – Adari, cu strugure alungit ca o ghindă, cunoscut şi în Spania sub numele de strugurele vacii ş.a. (Gallet P., 2000).

În Italia, Petrus de Crescentiis (1210-1310) citat după Gallet P., 2000, în tratatul de economie rurală intitulat Opus ruralium commodorum menţiona o serie de soiuri folosind denumiri latine, aspecte de ordin ampelografic, viticol si oenologic, inspirându-se din autorii antichităţii.

În secolul al XIV-lea, poetul Eustache Deschampes (1346-1406) este primul din Franţa care semnalează soiul Pynos de Bourgogne (Pinot noir – renumit pentru vinurile sale roşii de calitate superioară obţinute în această regiune a Franţei).

În secolul al XVI-lea sub semnătura lui Espagnol Alonso de Herrera apărea în 1513 Obra de agricultura, copilada de diversos autores, la cererea cardinalului Ximenès, care a avut un mare succes, fiind reeditată în 28 de ediţii în perioada 1520-1790. În această operă se

6

regăsesc o serie de informaţii asupra unor soiuri pentru vinuri albe (Arvillas, Torrontés, Ciguente, Castellano blanco, Malvasia ş.a.) şi roşii (Castellanas, Uva palomina, Granaxa, Aragonés ş.a.).

François Rabelais (1493-1553) în Pantagruel şi Gargantua menţiona o serie de soiuri, precum: Muscadet, Malvoisie, Bicane, Muscadeaux, Pineaux, Chenin ş.a.

Informaţii asupra unor soiuri aflate în cultură în Italia sau în Franţa sunt oferite şi în secolul XVII, menţionăm în acest sens lucrările lui: Andreas Baccius – De Naturali vinorum istoria; Olivier de Serres (1539-1619) – Théatre de l'Agriculture apărută în 1600; Jean Merlet – Abrégé des Bons fruits publicată în 1667 la Paris ş.a.

Începând din secolul al XVII-lea, odată cu apariţia în 1753 a lucrării botanistului Charles Linné – Species plantarum, sistematica plantelor ia o turnură ştiinţifică. Botanistul suedez descria în această lucrare primele specii de viţă de vie cunoscute la acea vreme: Vitis vinifera, Vitis labrusca, Vitis vulpina.

În 1848 Hardy publica Catalogue de l'Ecole des vignes de la Pépinière du Luxemburg în care erau menţionate informaţii privind colecţia de soiuri (cca 1300 soiuri), sinonimele acestora ş.a. Bazele acestei colecţii ampelografice au fost puse de către Chartreux (1736), fiind ulterior îmbunătăţită de către Bosc (1759-1828).

În cursul secolului al XIX-lea studiile ampelografice se intensifică în Europa. În 1807 în Spania, Simon – Roxas Clemente, bibliotecar al Grădinii botanice din Madrid, în cartea sa Essai sur les variétés de la vigne qui végètent en Andalusie, tradusă şi publicată la Paris în 1814 de către marchizul Caumels, făcea o clasificare a soiurilor cultivate în Andaluzia.

În Franţa, contele Alexandre Odart (1778-1886) publica L'Ampélographie universelle ou Traité des cépages les plus estimés, operă care cuprindea şase ediţii din 1845 până în 1873.

În Italia au fost efectuate de asemenea studii privind descrierea unor soiuri: contele Giorgio Gallesio (1817) în lucrarea Pomona italiana; Andrea Mona (1820) în Descrizione delle principali varietà di vini; Giseppe Acerbi (1825) în Delle vite italiene.

În Rusia la Sankt Petersburg, Koeppen (1832) descria 196 de soiuri în cartea sa Sur le commerce des vins en Russie .

În Austria, Fraz Trumer (1841) prezenta descrierea a peste 150 de soiuri în lucrarea Systematische Classification und Beschreibung der im Herzogthume Steiermark vorkommenden Rebensorten .

7

Apariţia maladiilor americane în Europa dă naştere la apariţia de numeroase publicaţii privind aceste maladii în vederea identificării acestora în diferitele tranzacţii comerciale.

Începând cu 1910 studiile ampelografice se răresc, ele fiind reluate abia după anii 1940.

În prezent, o dată cu evoluţia geneticii, informaticii şi a altor ştiinţe complementare moderne, studiile ampelografice cunosc alte dimensiuni. Astfel, genetica, graţie utilizării ADN-ului, permite identificarea genitorilor unor soiuri, cum au demonstrat lucrările recente ale cercetătorilor francezi (Boursiquot şi Thiais,1998) sau americani (Bowers şi Caroline Meredith ,2002).

Scurt istoric al ampelografiei în RomâniaÎn viticultura antefiloxerică au existat puţine referiri prin

publicaţii privind cunoaşterea soiurilor.Ion Ionescu de la Brad în lucrările monografice „Agricultura

română” din judeţul Mehedinţi (1868) şi „Agricultura română” din judeţul Putna (1869) face referiri la soiurile de viţe cultivate în aceste judeţe.

În lucrarea „Viticultura şi vinificaţia Transilvaniei” (1870) sunt prezentate informaţii cu privire la soiurile cultivate în zonă.

În anul 1900 apare prima ampelografie românească „Introduction à l' Ampélographie roumaine” de Gh. Nicoleanu. Unele soiuri descrise în această lucrare au fost introduse în ampelografia lui P. Viala şi Vermorel (1901-1910). În acelaşi an (1900) Ch. Druţu în teza de doctorat descrie amănunţit 37 varietăţi de soiuri aflate în cultură. În Revista viticolă, horticolă şi agricolă (1909) s-a făcut descrierea portaltoilor utilizaţi în românia (Riparia gloire; Rupestris du Lôt; Riparia x Rupestris 101-14, 3306, 3309; Mourvèdre x Rupestris 1202 şi Aramon Rupestris Ganzin 1). La Drăgăşani, Miniş şi Pietroasa se înfiinţează colecţii ampelografice.C. Teodorescu (1939) elaborează lucrarea „L' étude des fleurs et du pollen ches les principales variétés roumains du vigne”.

În anul 1942 s-a publicat lucrarea „Studiul analitic al strugurilor în colecţia facultăţii de Agronomie Bucureşti (I.C. Teodorescu, Gherasim Constantinescu şi colab.)”.

Mai apoi informaţiile au fost completate între anii 1959-1970 prin apariţia lucrării „Ampelografia” (în 8 volume) de Gh. Constantinescu şi colab.

8

Primii ampelografi au fost botanişti apoi au apărut agronomii care în paralel cu descrierea morfologică au introdus şi descrierea agrobiologică.

Reglementările privind cultivarea soiurilor de viţe roditoare pentru obţinerea vinurilor de calitate au devenit mai evidente după semnalarea primelor vii filoxerate la Chiţeşani – Prahova (1884). Pentru salvarea viticulturii au fost promulgate: Legea pentru combaterea filoxerei (1885) şi Legea relativă la combaterea filoxerei (1891). Pentru menţinerea calităţii I.C. Teodorescu a susţinut abandonarea hibrizilor direct producători şi mai apoi a fost promulgată Legea pentru impunerea şi defrişarea plantaţiilor de hibrizi producători direcţi (1943).

Primele măsuri privind producerea vinurilor cu denumire de origine au fost stabilite prin Legea pentru reglementarea plantării viilor (1932) şi a celei pentru apărarea viticulturii (1936).

Pentru obţinerea produselor viti-vinicole de calitate au fost efectuate lucrările de:

-zonarea soiurilor de viţă de vie – Raionarea viticulturii (1955);-reducerea numărului de soiuri de viţă roditoare admise la

plantare – Microraionarea viticulturii (1963);-delimitarea teritorială a culturii viţei de vie (1978);-stabilirea listei soiurilor de viţă roditoare recomandate şi

autorizate la plantare în arealele viticole delimitate în România (1979, 1984).

-apariţia Legii Viei şi Vinului (1997).

1.3. Metodologia folosită la descrierea şi recunoaşterea soiurilor de viţă de vie

Studiul ampelografic al speciilor şi soiurilor de viţă de vie, precum şi elaborarea unei metodologii care să uşureze recunoaşterea lor a făcut obiectul a numeroase preocupări pentru specialişti (Linné,1753; Simon Roxas Clemente, 1807; Puillat V., 1879; Viala P.,Vermorel V., 1901-1910; Ravaz L., 1902; Billeau A.,1937; Branas J. şi Truel P., 1956; Galet P., 1956, 1967, 1988, 2000; Constantinescu Gh., 1956, 1958 ş.a.).

Iniţial, încă din antichitate, descrierea soiurilor de viţă de vie se rezuma la informaţii succinte privind aptitudinile culturale ale diferitelor soiuri aflate în cultură, fără a încerca o descriere propriu-zisă a acestora .

9

Botanistul suedez Charles Linné (1753) în lucrarea Species plantarum (1753) a fost cel care face pentru prima dată o descriere a speciilor Vitis vinifera,Vitis labrusca, Vitis vulpina.

Ulterior, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, descrierea botanică a diferitelor organe de viţă de vie (în special a strugurilor şi a boabelor - Frege A., 1804; sau a frunzelor - Simon Roxas Clemente, 1807 ş.a., după Galet P., 1988) va fi folosită aproape în exclusivitate pentru recunoaşterea soiurilor precum şi pentru precizarea diferitelor caractere morfologice care permit clasificarea acestora.

În 1876 la Congresul de la Marburg austriacul Herman Goethe atrage atenţia asupra unghiurilor făcute de către nervurile principale ale frunzei şi asupra relaţiei dintre forma limbului şi ecartamentul dintre nervura principală şi nervurile secundare sau a raporturilor dintre acestea. Această idee a fost reluată de către Ravaz L., în 1902, care punea bazele Ampelometriei ca metodă de descriere şi recunoaştere a soiurilor în lucrarea Les vignes americaines. Acesta propune ca în descrierea soiurilor să fie excluse caracterele generale de gen şi specie, caractere ce făceau dificilă recunoaşterea soiurilor în special după înmulţirea lor, prin crearea hibrizilor producători direcţi şi promovează împărţirea caracterelor morfologice în două categorii: caractere calitative (culoarea frunzei, prezenţa sau absenţa pufozităţii sau a perozităţii, culoarea boabelor ş.a.) şi caractere cantitative (mărimea limbului, strugurilor, boabelor ş.a.).

În condiţiile viticulturii actuale, când numărul soiurilor cultivate se situează în jurul a 5000, fără a ţine cont de hibrizii interspecifici şi de sinonimiile lor (cel puţin 40.000), necesitatea acestei preocupări se justifică şi mai mult.

Numărul mare de soiuri, polimorfismul manifestat de viţe în cultură, numărul de caractere uzitate, complexitatea acestora şi neluarea în considerare a însuşirilor agrobiologice, agrofitotehnice şi tehnologice, determinau în practica recunoaşterii soiurilor numeroase confuzii şi erori. De aceea, în descrierea soiurilor devine necesară stabilirea unui limbaj mondial comun - a unui cod de descriere - care să comporte definirea descriptorilor botanici utilizaţi pentru o mai bună înţelegere internaţională.O.I.V. publica în 1951 , sub direcţia lui Branas J. (preşedintele Secţiei de Viticultură în acea vreme), un vocabular ampelografic, care va fi ulterior utillizat ca bază pentru redactarea Registrului ampelografic internaţional.

În anul 1984, pentru evitarea confuziilor şi erorilor datorate multiplicităţii şi heterogenităţii listelor existente de caractere distinctive

10

în diferite ţări, Oficul Internaţional al Viei şi Vinului (O.I.V.) , Uniunea Internaţională pentru Protecţia Organismelor Vegetale (U.P.O.V.) şi Comitetul Internaţional pentru Resursele Genetice ale Plantelor (I.B.P.G.R.) au decis armonizarea definirii caracterelor descriptive, în vederea identificării soiurilor şi speciilor de viţă de vie, în Descriptors for grapes (I.B.P.G.R., 1983) şi Code des caractères descriptifs des variétés et espéces de Vitis (O.I.V., 1984). Numărul de caractere reţinute de fiecare organism oscilează, în funcţie de natura descrierii, de la 21 pentru băncile de gene la 78 pentru protecţia noilor soiuri.

În ultimul timp tehnicile moderne de diagnoză biochimică au pus în evidenţă existenţa unor dependenţe între diferite sisteme izoenzimatice (α esterază, glutamat-oxalacetat transaminaze, fosfatază acidă ş.a.) şi anumite caractere ampelografice, originea genetică sau cea geografică probabilă a soiurilor. Diferitele tehnici electroforetice au permis identificarea soiurilor de viţă de vie pornind de la boabe maturate (Drawert şi Görg, 1974; Wolfe, 1976, 1977; Schwenneesen şi colab., 1982) din frunze (Dal Belin Peruffo şi colab., 1981; Benin M. şi colab., 1988), din polen (Ahmedullah şi Wolfe, 1981; Stavrakakis şi Loukas, 1983). Utilizarea acestor tehnici permite analiza rapidă tot timpul anului a unui număr mare de plante pornind de la cantităţi reduse de ţesut vegetal.

Pentru o amănunţită şi complexă descriere a soiurilor în prezent se face apel la o serie de descriptori:► descriptori morfologici (lăstar, floare, frunză, strugure, bob, coardă ş.a.);► descriptori fenologici (epoca de dezmugurit, epoca de înflorit, epoca de maturare ş.a.);► descriptori agrobiologici (coeficienţi de fertilitate, indici de productivitate ş.a.)► descriptori fiziologici (rezistenţele biologice la principalii paraziţi şi factori nefavorabili de mediu);► descriptori tehnologici (conţinuturile în zahăr, aciditate, gust, aromă ş.a );► descriptori genetici şi biochimici ( ADN, izoenzime).

Schema pentru descrierea soiurilor de viţă de vie utilizată în ţara noastră, cuprinde următoarele 12 puncte:

● denumirea soiului,● sinonimele,● originea soiului,● arealul de cultură,

11

● descrierea botanică,● caracterizarea agrobiologică,● caracteristici agrofitotehnice,● caracterizarea tehnologică,● producţia,● variaţiile şi clonii,● utilizare şi caracterizare agroeconomică,● repartizare teritorială.Denumirea soiului - indică numele sub care se întâlneşte soiul în

colecţiile ampelografice şi care este cel mai folosit în practica viticolă.Sinonimele - se referă la denumirile folosite pentru acelaşi soi în

aceeaşi ţară sau ţări diferite. Cunoaşterea sinonimiei mondiale a soiurilor duce la evitarea confuziilor. De exemplu, soiurilor Roşioară, Cadarcă, Berbecel le corespund în Bulgaria sinonimele Pamid, Gâmza, Kokorko.

În ţara noastră, majoritatea soiurilor răspândite se cunosc cu câteva sinonime: Negru moale (Seina), Negru vârtos (Corb), Feteasca regală (Galbenă de Ardeal, Dănăşană), Fetească neagră (Coada rândunicii), Băbească neagră (Crăcană), Bătută neagră (Negru bătut) ş.a.

Originea soiului - oferă indicaţii privitoare la trecutul istoric al soiurilor, la provenienţa lor genetică sau geografică, evidenţiind înrudirea dintre ele în cadrul unor grupe şi tipuri de sine stătătoare.

Arealul de cultură - indică răspândirea şi extinderea soiurilor pe podgorii, regiuni viticole, ţări şi continente; exprimă plasticitatea ecogeografică a soiului şi posibilitatea lui de adaptare la diferite condiţii de mediu. El nu dă însă indicaţii şi asupra valorii soiului. Astfel, se cunosc soiuri cu areal restrâns dar valoroase precum: Grasă de Cotnari, Tămâioasă albă românească la Pietroasele, Chardonnay la Murfatlar, Sauvignon la Drăgăşani, ş.a.

Descrierea botanică a soiurilor- este necesar să se facă pe faze de vegetaţie. Acest mod de lucru oferă posibilitatea identificării şi recunoaşterii unui soi tot timpul perioadei de vegetaţie. De aceea, se vor urmări caracterele botanice ale ale organelor plantei în fazele care urmează:

● Faza de dezmugurit - se analizează rozeta notându-se timpul de dezmugurire, pufozitatea şi coloritul;

● Faza de înfrunzire şi creştere a lăstarului - se studiază mai întâi frunzele 1 şi 2 de la vârf în momentul desprinderii şi frunzele 3 şi 5 de la vârf după lăstărire. În continuare se folosesc ca elemente de cercetare vârful lăstarului, lăstarul în creştere şi inflorescenţa.

12

Tot în această fază se calculează coeficienţii de fertilitate, se cercetează structura, mărimea, forma inflorescenţelor.

● Faza de înflorit. Se notează perioada de înflorire şi modul de desprindere a corolei, tipul morfologic şi funcţional al florii, numărul şi lungimea staminelor, a pistilului, diametrul ovarului, felul polenului.

● Faza de creştere a bobului. Se caracterizează lăstarul după înflorit (iunie, iulie) şi frunza normală de la nodul de inserţie a strugurilor până la nodurile 14-22 (acestea fiind cele mai active şi mai tipice).

● Faza de maturare a strugurilor. Se notează epoca de coacere, forma şi structura ciorchinilor, mărimea lor. La descrierea lobului se specifică mărimea, forma, culoarea, miezul, aroma, gustul şi consistenţa, pedicelul, pensula, pieliţa, sămânţa.

● Faza de maturaţie a lemnului şi căderea frunzelor. Se examinează coloritul şi forma frunzelor la cădere, coloritul, lungimea şi grosimea meritalelor, mugurilor, cârceilor.

Caracterizarea agrobiologică. Are rol de seamă la recunoaşterea soiurilor. Ea se referă la următoarele aspecte : perioada de vegetaţie pe fenofaze (în diferite condiţii de mediu) ,creşterea şi vigoarea soiului, comportarea faţă de diferiţi portaltoi, structurarea florilor, meierea, mărgeluirea, polenizatorii utilizaţi, comportarea în plantaţie.

De asemenea, se dau indicaţii cu privire la: fertilitate şi productivitate, gradul de maturare a lemnului, relaţiile cu factorii ecologici, rezistenţa la intemperii, boli şi dăunători.

Caracteristici agrofitotehnice. În funcţie de însuşirile agrobiologice se stabilesc mijloacele prin care se poate valorifica în optim potenţialul bioproductiv al soiurilor.

Caracterizarea tehnologică. Oferă informaţii privind posibilităţile de valorificare a strugurilor din soiul respectiv, epoca de coacere, compoziţia mecanică a strugurilor (greutatea ciorchinilor, boabele, mustul, seminţele, tescovina). Indicele de structură, indicele bobului, indicele de compoziţie, indicele de randament dau indicaţii în ceea ce priveşte eficienţa economică a soiurilor de cultură.

Datele privitoare la compoziţia chimică a mustului: concentraţia de zahăr, aciditatea, gradul alcoolic precizează tipul de vin ce se obţine din soiul respectiv.

Producţia. Se analizează producţia medie şi maximă reală pe butuc şi producţia calculată la hectar, exprimându-se în kg struguri, kg zahăr şi grade alcool potenţial.

Variaţiile şi clonii. Studiul lor ajută la cunoaşterea purităţii soiului. Prin identificarea lor se pot crea noi soiuri valoroase.

13

Utilizarea şi caracterizarea agroeconomică. Dă indicaţii asupra utilizării raţionale a soiului în producţie. Pentru soiurile de masă se precizează epoca de valorificare, iar pentru soiurile de vin categoria şi tipurile de produse ce se pot obţine, încadrându-se soiul în sortimentul cultivat.

Repartizarea teritorială. Scopul final al cunoaşterii multilaterale a soiurilor de viţă de vie îl constituie asocierea lor în sortimente şi cantonarea în cultură în funcţie de cerinţele lor biologice şi agrotehnice în vederea obţinerii unor produse superioare din punct de vedere cantitativ şi calitativ.

1.3.1.Noţiuni de ampelometrie

Ampelometria parametrizează caracterele ampelografice prin expresii numerice, specifice fiecărui soi.Măsurătorile ampelometrice, vizează:-lungimea nervurilor principale,-unghiurile pe care le fac nervurile principale între ele.

Lungimea nervurilor se obţine prin măsurarea distanţei dintre punctul peţiolar şi extremitatea dintelui corespondent acestor nervuri. În continuare se stabilesc rapoartele dintre lungimea nervurilor laterale (superioare, inferioare, terţiare) şi lungimea nervurii mediane:

A= L n.l.s./L n.m. ; B = L n.l.i./L n.m. ; C = L n.l.t./L n.m.Pentru a uşura utilizarea acestor valori fracţionare şi pentru a ţine

cont de micile fluctuaţii de la o frunză la alta se folosesc diferite coduri (Galet P., 1988):

În funcţie de valoarea acestor rapoarte şi de codificarea corespunzătoare se pot stabili principalele forme ale limbului foliar.

Valorile unghiurilor dintre nervuri. Între nervuri se formează unghiurile α , β şi γ (fig. 1) ale căror valori pot fi codificate.

Pentru caracterizarea formei limbului foliar se calculează pe de o parte Σ α + β ale cărei limite de variaţie se codifică iar pe de altă parte Σ α + β

+ γ .

Suma Σ α + β prezintă valori codificate după cum urmează : ≤ 70º………………... cod 0 71º-80º…………......cod 1

81º-90º…………......cod 2……………………………... > 150º…………….......cod 9

14

Suma Σ α + β + γ are scara de oscilaţie şi codificare : ≤ 100º……………...cod 0 101º-110º………...cod 1 111º-120º………...cod 2

……………………………… > 180º……………...cod 9Pentru aprecierea formei limbului se indică prima dată valoarea Σ

α + β (de exemplu 75º, codificat 1) , apoi Σ α + β + γ (de exemplu 117º codificat 2) şi rezultă în exemplul dat codul complet ca fiind 12 ce corespunde unui limb reniform .

Fig.1 Schema frunzei de viţă-de-vie

n.m. – nervura mediană d 1 – distanţa de la punctul peţiolar la baza s.l.s

n.l.s. –nervura laterală superioară d2 – distanţa de la punctul peţiolar la baza s.l.i.

n.l.i. –nervura laterală inferioară α – unghiul dintre n.m şi n.l.s.

n.l.t. – nervura laterală terţiară β – unghiul dintre n.l.s. şi n.l.i.

s.l.s. - sinus lateral superior γ - unghiul dintre n.l.i. şi n.l.t.

s.l.i. - sinus lateral inferior s.p. - sinus peţiolar

15

Raportul dintre lungimea (L) şi lăţimea limbului (l), notat cu r, oferă indicaţii ,de asemenea, asupra formei fundamentale a limbului foliar. Acesta prezintă limite de variaţie după cum urmează:

≤ 0,80……………cod 0 0,81–0,90…….cod 1 0,91-1,00…….cod 2 1,01-1,10…….cod 3 1,11-1,20…….cod 4 1,21-1,30…….cod 5 1,31-1,40…….cod 6

Se apreciază că limbul are formă:-rotundă - când L = l şi r = 1 (0,91–1,10);-reniformă – când L<l şi r<1;-cordiformă, cuneiformă ş.a. – când L>l şi r>1.

1.4. Metodologia folosită în vederea stabilirii arealelor favorabile culturii viţei de vie şi a tehnologiilor specifice soiurilor

Extinderea culturii viţei-de-vie sau introducerea într-un anumit areal a unor soiuri noi necesită aprecierea favorabilităţii ecologice a spaţiului alocat acestui scop.

Procedând astfel se pot pune în evidenţă factorii optimi şi restrictivi, se poate imprima o anumită direcţie de producţie pentru centrul viticol investigat sau se pot alege acele soiuri care sunt cel mai bine adaptate condiţiilor de mediu existente.

Pentru acest lucru este necesară, mai întâi, o analiză a microclimatului, realizată pe baza interpretării datelor meteorologice caracteristice arealului respectiv.

Pentru a avea informaţii cât mai complete despre favorabilitatea arealelor investigate, analiza microclimatului trebuie completată cu studii pedologice, agrochimice şi orografice necesare alegerii judicioase a portaltoiului, corectării resurselor trofice şi amplasării soiurilor în funcţie de oferta ecologică.

Relieful prezintă importanţă pentru realizarea unei calităţi deosebite, ceea ce explică faptul că aproape 50 % din suprafaţa viticolă a marilor ţări viticole se află în regiuni colinare. Amplasarea noilor plantaţii este necesar să se realizeze la altitudini care nu depăşesc 400-

16

500 m deoarece resursele termice diminuate şi regimul eolian nu permit formarea unor microclimate favorabile. În schimb o altitudine moderată reduce pericolul apariţiei brumelor, îngheţurilor, a putregaiului cenuşiu şi asigură un microclimat favorabil calităţii.

Condiţiile oferite de pantă sunt în general favorabile culturii viţei de vie şi diferă în funcţie de expoziţie şi de treimile sale. Resursele heliotermice cele mai generoase sunt oferite de expoziţiile sudice, estice, sud-estice şi de treimea superioară a pantei. Treimea inferioară prezintă resurse hidrice şi nutritive la un nivel superior pe fondul unor resurse heliotermice diminuate, însuşiri medii, favorabile culturii viţei de vie înregistrându-se pe treimea mijlocie.

Continuarea acestui demers presupune investigarea comportării diferitelor soiuri în arealul studiat, punându-se accent pe determinarea perioadei de vegetaţie, lungimea fenofazelor, aprecierea potenţialului de creştere, de fertilitate şi de productivitate, stabilirea rezistenţelor biologice şi a destinaţiei producţiei. De asemenea, prin utilizarea metodei experimentale se vor stabili acele verigi tehnologice specifice fiecărui soi în funcţie de oferta ecologică, şi anume: sistemul de tăiere, modul de conducere, încărcătura de muguri, operaţiunile în verde, elaborarea schemelor de fertilizare, irigare şi combatere a bolilor, dăunătorilor ş.a.

1.4.1.Parametrii ecologici utilizaţi în viticultura specială

Alegerea şi delimitarea favorabilităţii arealelor viticole necesită cunoaşterea principalelor caracteristici climatice. La caracterizarea climatică a unui biotop se folosesc indicatori climatici pentru lumină, temperatură şi umiditate. Din punct de vedere viticol este importantă valoarea pe care aceştia o înregistrează pe parcursul perioadei de vegetaţie care are drept limite convenţionale 1.IV - 30.IX.

Aprecierea resurselor pentru lumină se realizează prin intermediul sumei orelor de insolaţie care poate fi globală (potenţială) şi reală (efectivă).Insolaţia globală provine din însumarea zilnică a numărului maxim posibil de strălucire a Soarelui, de la răsărit până la apus, în condiţiile în care nebulozitatea este inexistentă. Pentru un anumit centru viticol ea are o valoare constantă care depinde de latitudine şi de numărul zilelor de vegetaţie. Ca urmare diferenţele dintre centrele viticole sunt minime, acest indicator viticol neindicând adevărata favorabilitate a luminii.

Insolaţia reală corectează acest inconvenient şi provine din însumarea zilnică a orelor de strălucire efectivă a Soarelui. Acest

17

indicator prezintă o mare importanţă atât prin natura sa cât şi prin faptul că participă la calcularea valorii unor indicatori sintetici.

Pentru ca un anumit centru viticol din ţara noastră să prezinte favorabilitate din acest punct de vedere pentru cultura viţei de vie trebuie ca valorile acestui indice să se situeze între 1200 şi 1600 - 1800 ore. Sub 1200 ore de strălucire efectivă a Soarelui condiţiile devenind restrictive.

Arealele viticole unde se acumulează până la 1500 ore insolaţie reală prezintă favorabilitate pentru cultura soiurilor pentru vinuri albe, aromate din soiuri care prezintă o combustie accentuată a acizilor, spumante şi distilate de vin. La valori peste 1500 ore se pot cultiva soiuri pentru obţinerea vinurilor roşii şi aromate din soiuri care îşi combustionează lent acizii sau pentru struguri de masă.

Efectul caloric al radiaţiei solare poate fi apreciat prin intermediul bilanţului termic. Acesta poate fi: global, activ şi util.

Bilanţul termic global reprezintă suma temperaturilor medii zilnice din perioada de vegetaţie, a căror valoare este mai mare de zero grade Celsius. Limitele de variaţie ale acestui indice se situează între 2700 - 3600 - 4000oC, valorile mai mici de 2700oC constituind un factor limitativ pentru cultura viţei de vie.

Bilanţul termic activ reprezintă suma temperaturilor medii zilnice mai mari decât valoarea de 10oC, valoare considerată zero grade din punct de vedere biologic.

În arealele viticole din România acestui indicator îi corespund valori de 2500 - 3800oC. Sub 2500oC valoarea bilanţului termic activ devine restrictivă pentru cultura viţei de vie.

Bilanţul termic util reprezintă însumarea diferenţelor dintre temperaturile medii zilnice care depăşesc 10oC şi a valoarea pragului biologic.

Limitele între care oscilează acest indice sunt 1000 - 1700 - 1800oC, valorile mai mici de 1000oC neasigurând un cadru termic corespunzător.

Aprecierea resurselor hidrice trebuie să tină seama de faptul că în ţara noastră viticultura se poate practica cu succes la un regim de precipitaţii cuprins între 400 şi 700 mm anual, din care 250 mm repartizaţi pe parcursul perioadei de vegetaţie.

Trăsăturile generale ale climatului unui anumit areal viticol sunt reprezentate de rezultatul interacţiunii care se stabileşte între factorii climatici. De aceea, aprecierea favorabilităţii climatice dintr-o perspectivă unilaterală (evaluarea separată a resurselor termice, hidrice şi

18

de lumină) oferă numai informaţii parţiale, fiind necesară integrarea acestora cu ajutorul unor indici climatologici cu caracter sintetic.

Integrarea acţiunii resurselor hidrice, termice şi de lumină se poate realiza cu ajutorul unor indicatori climatologici binari şi ternari. Pentru viticultura ţării noastre prezintă interes indicii heliotermic, hidrotermic anual (IHT an), hidrotermic pe perioada de vegetaţie activă (IHT v) şi indicele higrohidrometric, ca indicatori binari, iar ca indicatori ternari indicele bioclimatic al viţei-de-vie, indicele bioedafoclimatic, indicele biopedoclimatic alături de indicele de aptitudine oenoclimatică.

Indicele heliotermic (elaborat de către Branas J. şi colab., 1946) reprezintă produsul dintre insolaţia reală şi bilanţul termic util.

I.H. = Σir x Σtou x 10-6, unde:

I.H. - indicele heliotermic;Σir - insolaţia reală;Σto

u - bilanţul termic util.

Valorile acestui indice oscilează între 1,35 şi 2,70, pe măsura creşterii acestora amplificându-se resursele de lumină şi temperatură, importante pentru maturarea soiurilor tardive.

Indicii hidrotermici integrează acţiunea precipitaţiilor şi a bilanţului termic activ. Ei pot fi determinaţi apelând la relaţia următoare:

IHT = .

În cazul indicelui hidrotermic anual P are semnificaţia sumei precipitaţiilor înregistrate pe parcursul anului calendaristic sau viticol. Pentru calculul indicelui hidrotermic pe perioada de vegetaţie, P exprimă suma precipitaţiilor de la plâns la căderea frunzelor. Valorile ridicate ale acestor indici semnifică posibilităţile limitate de obţinere a produselor de calitate în biotopurile caracterizate de un regim pluviometric superior.

Pentru stabilirea favorabilităţii climatice a regiunilor şi centrelor viticole cu climat călduros fără a fi afectată din punct de vedere oenologic calitatea recoltei, în indicatorul anterior au fost integrate şi influenţele generate de umiditatea relativă (W%) şi temperatura la anumite momente critice. Astfel a rezultat un nou parametru: indicele higrohidrometric.

19

IHHT =

Indicele bioclimatic al viţei-de-vie (elaborat de Constantinescu Gh. şi colab., 1964) este un indicator sintetic care înglobează influenţele generate de numărul orelor de insolaţie reală, bilanţul termic activ şi totalitatea precipitaţiilor din perioada de vegetaţie. Acest indice se poate calcula cu următoarea formulă:

, unde:

I.b.c.v. - indicele bioclimatic viticol;Σir - insolaţia reală;Σto

a - bilanţul termic activ;ΣP - suma precipitaţiilor din perioada de vegetaţie;N.z.v. - numărul zilelor de vegetaţie.

Valorile optime ale acestui indice variază între 4 şi 15. Valorile reduse arată existenţa unor resurse heliotermice diminuate pe fondul unor bogate resurse hidrice. Ori de câte ori valoarea acestui indice este mai mică decât 4 sau mai mare de 15, condiţiile climatice devin restrictive pentru cultura viţei de vie, excepţie făcând valoarea maximă în condiţiile completării deficitului hidric.

Deoarece viţa de vie nu utilizează toată cantitatea de apă rezultată în urma precipitaţiilor, datorită aporturilor freatice sau naturii solului, indicele bioclimatic viticol a fost perfecţionat prin înlocuirea din formula anterioară a cantităţii de precipitaţii cu indicele umidităţii active. Acest nou indicator poartă numele de indicele bioedafoclimatic şi a fost stabilit de Budan, în 1974,

Ibec = , unde:

Iua (indicele umidităţii active) = ;

20

W – provizia momentană de apă (%);Co – coeficientul de ofilire;C – capacitatea de câmp a solului pentru apă.

Favorabilitatea climatică pentru cultura viţei de vie este asigurată la o valoare de 4,25 1,25 a acestui indice. Valorile maxime se întâlnesc acolo unde regimul de precipitaţii este mai redus sau acolo unde solul este nisipos.

Indicele biopedoclimatic a fost elaborat de către Popa V.G. în 1977 şi este derivat din indicele bioclimatic al viţei de vie prin înlocuirea cantităţii de precipitaţii cu evapotranspiraţia reală (ETRo). El exprimă necesarul de precipitaţii în condiţiile de temperatură şi umiditate date. Valorile optime ale acestui indice se situează între 5 şi 9.

Indicele aptitudinii oenoclimatice (elaborat de către Teodorescu Şt., 1977) şi integrează acţiunea a trei factori: bilanţul termic activ, insolaţia reală şi excesul de precipitaţii din perioada de vegetaţie. Acest indice se poate calcula cu formula următoare:

I.a.o. = Σtoa + Σir - (ΣP - 250), unde:

I.a.o. - indicele aptitudinii oenoclimatice;Σto

a - bilanţul termic activ;Σir - insolaţia reală;ΣP - suma precipitaţiilor din perioada de vegetaţie.

Conform acestui indice, la valori mai mici de 4300, arealul investigat oferă condiţii climatice propice pentru cultura soiurilor care asigură obţinerea unor vinuri albe, de calitate superioară sau de consum curent.

Între 4300 şi 4600 favorabilitatea oenoclimatică evoluează, asigurând, pe lângă obţinerea de vinuri albe de consum curent sau de calitate superioară, şi a celor roşii, în secundar.

Peste această valoare arealul studiat oferă condiţii climatice optime pentru cultura soiurilor de struguri pentru vinuri roşii, de calitate sau de consum curent, în secundar putându-se cultiva şi soiuri pentru obţinerea vinurilor albe.

Valorile de 5100 - 5200 ale acestui indice oferă certitudinea că în aceste areale se pot cultiva soiuri de struguri pentru masă a căror maturitate se eşalonează pe parcursul tuturor celor şapte epoci.

21

Alături de investigarea climatică a arealelor viticole o atenţie deosebită trebuie acordată şi caracteristicilor edafice. Deşi viţa de vie se poate cultiva pe aproape toate tipurile de sol, ele îşi pun amprenta asupra calităţii produselor obţinute, prin intermediul însuşirilor fizice, chimice, fizico-mecanice ş.a.

Substanţele minerale existente în sol pot exercita o acţiune utilă prin contribuţia pe care o au la asigurarea unui optim nutritiv. De cele mai multe ori starea de aprovizionare a solului cu substanţe trofice este insuficientă ceea ce conduce la elaborarea unor scheme pentru corectarea resurselor trofice.

Există şi cazuri când elementele chimice din sol pot avea efecte nefavorabile, toxice, conducând la apariţia unor dezechilibre nutritive. Astfel, în orizontul de sol explorat de sistemul radicular al viţei de vie concentraţia sărurilor poate creşte ca urmare a aportului freatic. Acest lucru obligă la selectarea unui portaltoi tolerant pentru a asigura reuşita culturii viţei de vie.

Regimul hidric al solului influenţează procesele de creştere şi dezvoltare a sistemului radicular. Prin fenomene de hidrotropism acesta se poate orienta în profunzime sau spre suprafaţă. De asemenea gradul de rezistenţă al soiurilor la deficitul hidric este diferit, acestea putând fi slab rezistente (ex. Muscat Ottonel, Riesling italian, Merlot ş.a.), mediu rezistente (ex. Fetească regală, Muscat de Hamburg ş.a.) şi rezistente (ex. Roşioară, Chardonnay, Pinot Gris ş.a.).

Surplusul hidric se întâlneşte în arealele unde apa freatică se găseşte la adâncime redusă (0,5 – 1,5 m), în zone îndiguite, pe soluri nisipoase umede, în depresiunile teraselor Dunării sau pe terenuri plane cu umiditate în exces.

Prezenţa aerului în sol cu o concentraţie în oxigen de minim 10% (Wasaki, 1972 citat de Olteanu I., 2000) conduce la dezvoltarea armonioasă a sistemului radicular. La concentraţii diminuate de oxigen are loc descompunerea materiei organice în condiţii anaerobe cu eliberarea unor compuşi toxici pentru sistemul radicular. Pentru evitarea acestui fenomen este necesar ca porozitatea de aeraţie a solului să fie de minim 10% (Dejeu L., 1984, citat de Olteanu I., 2000).

Reacţia optimă a solului pentru cultura viţei de vie se situează în intervalul 5,5 – 8,8. Pe măsură ce se reduce ph-ul la valori spre 5,5 se manifestă toxicitatea ionilor de aluminiu, mangan şi zinc prin trecerea lor în soluţia solului, se reduce accesibilitatea elementelor nutritive şi activitatea microbiologică. În cazul pH-ului alcalin se manifestă cloroza ferică iar unele elemente trec în combinaţii inaccesibile viţei de vie.

22

Volumul edafic util reprezintă volumul de sol explorat de sistemul radicular. El este limitat de caracteristicile stratului de sol ca de exemplu prezenţa la mică adâncime a rocilor dure, a apei freatice ş.a.

Textura solului care asigură cele mai bune rezultate este cea medie (lutoasă). Solurile argiloase reţin cantităţi mai mari de apă, asigură producţii superioare cantitativ, întârzie maturarea strugurilor iar vinurile obţinute înregistrează conţinuturi ridicate de substanţe azotoase, de tanin şi cantităţi diminuate de compuşi aromaţi. Nisipurile asigură precocitate dar cantităţi diminuate de zaharuri, aciditate totală, substanţe colorante ş.a.

Solurile scheletice influenţează în sens pozitiv calitatea recoltei prin ameliorarea regimului hidric, termic ş.a.

Indicele puterii clorozante (IPC) este un indicator utilizat pentru aprecierea puterii clorozante a solului, o tulburare de nutriţie indusă de carbonatul de calciu.

IPC = , în care:

(CaCO3) – conţinutul în calcar activ (% din solul fin măcinat);(Fe) – conţinutul în fier uşor extractibil (mg/kg pământ fin

măcinat).În funcţie de valoarea acestui indicator se va alege acel portaltoi

care este cel mai bine adaptat acestei caracteristici pedologice şi care asigură reuşita culturii viţei de vie în acest areal.

Chestionar de autocontrol1.Definiţi Ampelografia ca ştiinţă.2.Menţionaţi obiectivele Ampelografiei.3.Enumeraţi descriptorii folosiţi pentru descrierea şi

recunoaşterea soiurilor de viţă de vie.4.Menţionaţi cele 12 puncte ale Schemei Ampelografice utilizate

în România.5.Definiţi Ampelometria.6.Enumeraţi parametrii ecologici folosiţi în analiza

micoclimatului.

23

CAPITOLUL II

SISTEMATICA FAMILIEI VITACEAE2.1. Criteriile de clasificare

Clasificarea speciilor se face după criterii: morfologice, genetice, biochimice şi ecologo-geografice.

Clasificarea după criteriul morfologic se realizează pe baza caracterelor morfologice ereditare, utilizate la recunoaşterea speciilor.

Clasificarea după criteriul genetic se realizează în funcţie de numărul de cromozomi şi de stabilitatea însuşirilor morfologice ale viţelor înmulţite vegetativ.

Clasificarea după criteriul biochimic are la bază prezenţa sau absenţa în struguri a unor compuşi caracteristici speciilor, diferiţi de la o specie la alta. Ribereau Gayon,1959 (citat de Galet, 1988) menţiona prezenţa antocianilor de tip monoglucozidic la speciile genului Vitis, în timp ce la speciile nord-americane predominante sunt diglucozidele.

Clasificarea soiurilor se face după următoarele criterii: direcţii de producţie, morfologice, ecologo-fiziologice şi după caracteristicile ecologice ale locului de formare.

Clasificarea după direcţiile de producţie grupează soiurile după scopul pentru care se cultivă, în vederea orientării unui anumit gen de producţie: struguri destinaţi consumului în stare proaspătă, stafide, vin şi distilate din vin.

Clasificarea după caracteristicile morfologice utilizează asemănările şi deosebirile morfologice ale soiurilor şi ajută la recunoaşterea lor. Identificarea nu este suficientă. Trebuiesc cunoscute şi însuşirile soiurilor, pentru a se putea realiza scopurile de cultivare.

24

Clasificarea după însuşirile fiziologice şi ecologice ale soiurilor (Oprean M., 1974; Oprean M., Olteanu I., 1983) oferă posibilitatea grupării soiurilor pe categorii de biotopuri şi sisteme agrofitotehnice de cultivare. Ea este folositoare tehnologului viticultor.

Criteriul ecologo-geografic (Negrul A.M., 1946) se subsumează în mică măsură celui ecologo-fiziologic şi clasificării după direcţiile de producţie. Însă, se deosebeşte de celelalte prin folosirea la clasificarea soiurilor a unor caractere morfologice, considerate produs specific al diferitelor zone ecologice.

2.2. Sistematica şi aria de răspândire a genurilor şi speciilor

Viţa de vie face parte din familia Vitaceae (conform Codului internaţional de botanică pentru nomenclatura plantelor cultivate), Ampelideae (Kunth, 1821),Ampelidaceae (Lowe,1868) familie cu mare număr de taxoni şi soiuri, cu mare arie de răspândire şi valenţă ecologică. După Chadefaud şi Emberger, 1960 Familia Vitaceae este încadrată în încrengătura Terebinthales – Rubiales, clasa Dicotiledonate, ordinul Rhamnales .

Sistematica familiei Vitaceae în decursul timpului a suscitat numeroase contoverse privind numărul genurilor. După Planchon (1887) familia Vitaceae cuprindea 10 genurile: Vitis (Linné, 1753), Ampelocissus (Planchon), Pterisanthes (Blume), Clematicissus (Planchon), Tetrastigma (Planchon), Landukia (Planchon), Parthenocissus (Planchon), Ampelopsis (Michaux), Rhoicissus (Planchon), Cissus (Linné, 1753). Cercetările ulterioare au scos în evidenţă adiţia a alte două genuri monospecifice - Acareosperma (Gagnepain, 1919) şi Pterocissus (Urban şi Ekman, 1926) şi separarea din genul Cissus a genurilor Cayratia (Gagnepain, 1911), Cyphostema (Alston, 1931) şi Puria (Nair, 1974). După Galet P., 2000 familia Vitaceae cuprinde 19 genuri în total, dintre care două sunt considerate genuri fosile.

2.2.1. Sistematica genului Vitis

Genul Vitis a fost divizat de către Planchon (1887), în funcţie de diferenţele anatomice, citologice şi morfologice ale speciilor

25

componente, în 2 secţiuni (subgenuri): secţiunea (subgenul) Vitis (Euvitis-iniţial) şi secţiunea (subgenul) Muscadinia.

În secţiunea Vitis sunt cuprinse viţele al cărui număr cromozomic de bază este n = 19 (soiurile de viţă de vie fiind diploide 2n = 38), însă se cunosc şi soiuri triploide (2n = 57), tetraploide (2n = 76) care sunt mutaţii. Toate speciile genului Vitis se pot încrucişa între ele, dând naştere unor descendenţi viabili şi fertili, fapt ce a permis obţinerea numeroşilor portaltoi hibrizi (Riparia x Rugerri; Berlandieri x Riparia; Berlandieri x Rupestris; ş.a.) folosiţi la refacerea plantaţiilor viticole atacate de filoxeră.

În stare spontană speciile genului Vitis se întâlnesc în zonele temperate ale Europei şi Asiei, în America de Nord (Canada, S.U.A.), în America Centrală şi nordul Americii de Sud (Columbia şi Venezuela).

Încadrarea sistematică a speciilor genului Vitis în unităţi taxonomice a fost subiect de controversă pentru numeroşi botanişti şi ampelografi în decursul timpului (Planchon, 1895; Munson, 1894, 1909; Bailey, 1934, Ravaz, 1902) însă diferitele clasificări erau incomplete fie prin limitarea doar la specii americane (Bailey, 1934), fie prin ignorarea speciilor asiatice.

În funcţie de originea lor geografică, Branas J. (1974) grupează speciile genului Vitis în 8 grupe ecologo-geografice după cum urmează: grupa americană orientală (V. labrusca, V. aestivalis, V. lincecunii, V. bicolor ş.a.); grupa americană centrală (V. riparia, V. rupestris, V. berlandieri, V. rubra, V. cinerea, V. cordifolia, V. candicans, V. monticola, ş.a.); grupa americană occidentală (V. californica, V. arizonica ş.a.); grupa americană floridă (V. coriacea, V. gigas ş.a.); grupa mexicană (V. bourgoeana, V. caribaea ş.a.); grupa asiatică nord-estică (V. amurensis, V. coignetiae, V. thumbergii ş.a.); grupa asiatică sud-estică (V. davidii, V. romanetti, V. flexuosa, V. lanata ş.a.) şi grupa euro-asiatică (V. silvestris, V. vinifera).

2.3. Sistematica soiurilor2.3.1. Clasificarea după direcţiile de producţie

Soiuri pentru portaltoi

Selecţiuni din speciile americane: Riparia gloire (din Vitis riparia); Rupestris du Lôt (din Vitis rupestris); Berlandieri Resseguier nr. 1 şi 2 (din Vitis berlandieri);

26

Hibrizi între speciile americane: Berlandieri x Riparia Teleki 8 B; Berlandieri x Riparia Drăgăşani 37 şi 57; Berlandieri x Riparia 125 AA; Berlandieri x Riparia se-lecţiunea Oppenheim 4 (SO4); Berlandieri x

Riparia Kober 5 BB; Berlandieri x Riparia Crăciunel 2, 25, 26, 71; Berlandieri x Rupestris - Paulsen 1103, Ruggeri 140, 225; Riparia x Rupestris 101 - 14, 3306 şi 3309; Solonis x Riparia 1616 C;

Hibrizi europeo-americani: Chasselas x Berlandieri 41 B; Fercal (Berlandieri x Colombard 1) x (Cabernet x Berlandieri 333 EM) = BC1 x

333 EM.

S o i u r i d e s t r u g u r i p e n t r u m a s ă

Soiuri cu maturare timpurie şi extratimpurie: Muscat Perla de Csaba, Cardinal, Regina viilor; soiuri nou create: Muscat timpuriu de Bucureşti, Milcov, Timpuriu de Cluj, Victoria, Augusta, Napoca.

Soiuri cu maturare mijlocie: Pance precoce, Chasselas doré, Raisin de Calabre, Ceauş alb şi roz, Muscat de Hamburg, Muscat d'Adda, Cinsaut, Alphonse Lavallée; soiuri nou create: Triumf, Someşan, Cetăţuia, Azur, Transilvania, Silvania, Splendid, Chasselas de Băneasa, Coarnă neagră selecţionată, Tamina.

Soiuri cu maturare tardivă: Coarnă albă, Coarnă neagră, Afuz Ali, Razachie albă şi roşie, Bicane, Italia, Black rose, Regina Nera, Ohanez; soiuri nou create: Xenia, Roz românesc, Select, Greaca.

Soiuri apirene

Soiuri pentru stafide (tipice): Corinth alb, Corinth roz, Corinth negru.

Soiuri cu însuşiri mixte (pentru stafide şi pentru masă): Sultatină albă, Kiş-Miş (alb, roz, negru), Delight, Călina, Otilia.

Soiuri pentru consum în stare proaspătă: Perlette, Maria Pirovano, Bezsemen VI-4 şi V-6, Askeri.

Soiuri de struguri pentru vin

Soiuri pentru vinuri albe de consum curent: Aligoté, Ardeleancă, Băbească gri, Berbecel, Brumăriu, Clairette blanche, Crâmpoşie selecţionată, Creaţă, Galbenă de Odobeşti, Iordană, Mioriţa, Mustoasă de

27

Măderat, Majarcă albă, Plăvaie, Rkaţiteli, Steinschiller roz, Saint Emilion, Selection Carrière, Zghihară de Huşi.

Soiuri pentru vinuri albe de calitate superioară: Chardonnay, Fetească albă, Fetească regală, Frâncuşă, Furmint, Frunză de tei (Harslevelü), Gros Sauvignon, Grasă de Cotnari, Muscadelle, Neuburger, Petit Sauvigon, Pinot gris, Riesling italian, Riesling de Rin, Semillon, Traminer roz.

Soiuri pentru vinuri roşii şi roze de consum curent: Alicante Bouschet, Aramon, Haiduc, Oporto, Arcaş, Băbească neagră, Cadarcă, Codană, Pandur, Roşioară, Sangiovese.

Soiuri pentru vinuri roşii de calitate superioară: Burgund mare, Cabernet Sauvigon, Cabernet franc, Fetească neagră, Malbec, Merlot, Pinot noir, Saperavi.

Soiuri pentru vinuri aromate: Busuioacă de Bohotin, Busuioacă roz, Tămâioasă românească, Muscat Ottonel, Şarba.

S o i u r i d e s t r u g u r i p e n t r u p r o d u s e p e b a z ă d e m u s t ş i v i n

Soiuri pentru suc de struguri: Aligoté, Chasselas doré, Fetească regală, Riesling italian.

Soiuri pentru vinuri spumante: Băbească neagră, Iordană, Fetească albă, Fetească regală.

Soiuri pentru vinuri aromatizate (vermuturi şi pelinuri): Oporto, Roşioară.

Soiuri pentru distilate învechite (tip Cognac): Ardeleancă, Băbească gri, Plăvaie, Zghihară de Huşi, Colombard, Mustoasă de Măderat, Saint Emilion.

Soiuri de hibrizi producători direct

Soiuri H.P.D. de provenienţă americană: Delaware (alb, roz), Isabella, Jaquez, Lidia, Noah, Othello.

Soiuri H.P.D. vechi: Baco 1, Flot d'or, Ferdinand Lesseps, Rayon d'or, Seibel 1, Seibel 1000, Terras 20.

Soiuri H.P.D. moderni:- Pentru vinuri albe şi roze: Roucaneuf, Valerien, Villard blanc,

Seyve Villard 12303, Seyval, Seyve Villard 12283; - Pentru vinuri roşii: Chambourcin, Garonnet, Varousset, Villard

noir.

28

Soiuri H.P.D. pentru masă: Perla de Zala, Dattier de Saint Vallier, Muscat de Saint Vallier, Moldova.

Soiuri H.P.D. nou create în România: Negru tinctorial, Purpuriu.

2.3.2. Clasificarea după caracterele morfologice

Criteriul morfologic permite o multitudine de clasificări, care se pot face pe baza caracterelor morfologice ale diferitelor organe. Considerăm utilă clasificarea soiurilor după caracterele morfologice ale limbului - frunza fiind organul cel mai diversificat şi care poate fi folosită o lungă perioadă de timp la recunoaşterea soiurilor.

Clasificarea după gradul de lobare a limbului (Olteanu I., 1971, 1979), caracter morfologic important, grupează soiurile astfel:

Soiuri cu limb întreg sau uşor trilobat: Aligoté, Alicante Bouschet, Bătută neagră, Crâmpoşie, Furmint, Galbenă de Odobeşti, Gordan, Grasă de Cotnari, Plăvaie, Steinschiller roz, Zghihară de Huşi;

Soiuri cu limb trilobat: Ardeleancă, Braghină, Cardinal, Chardonnay, Coarnă neagră, Ezerjö, Fetească regală, Frâncuşă, Gamay Beaujolais, Gamay Freaux, Kiş-Miş alb, Muscat Perla de Csaba, Muscadelle, Muscat Ottonel, Negru moale, Negru vârtos, Perlette, Neurburger, Raisin de Calabre, Regina viilor, Saperavi, Gros Sauvignon, Tămâioasă albă românească, Traminer roz;

Soiuri cu limb 5 lobat si chiar 7 lobat: Afuz Ali alb, Afuz Ali roz, Berbecel, Ceauş roz, Coarnă neagră, Fetească albă, Bicane, Corinth rouge, Chasselas doré, Cinsaut, Coarnă albă, Creaţă, Cabernet Sauvignon, Ceauş alb, Pinot noir, Pinot gris, Riesling italian, Roşioară, Herbemon, Italia, Kiş-Miş negru, Majarcă albă, Merlot, Malbec, Muscat de Hamburg, Oporto, Selection Carrière, Sauvignon petit, Saint Emilion.

Clasificarea după gradul de lobare, ajută la identificarea soiurilor dar, soiurile cu acelaşi număr de lobi, se deosebesc între ele prin mărimea lobilor, forma sinusurilor, mărimea, forma şi succesiunea dinţilor, mărimea unghiurilor dintre nervurile principale şi secundare, mărimea limbului, raportul dintre lungime şi lăţime. De aceea, s-a stabilit posibilitatea de identificare a soiurilor după mărimea unghiurilor dintre nervurile frunzelor, raportul dintre lungimea acestor nervuri etc.

2.3.3.Clasificarea ecologo-geografică

29

Considerentul că, deosebirile dintre soiuri se datoresc în principal diferenţelor dintre ariile lor de formare, a permis clasificarea soiurilor după apartenenţa ecologo-geografică.

Potrivit clasificării lui Negrul (1946), soiurile Vitis vinifera se grupează (tabelul 2.1.) în:

Soiuri orientale (Proles orientales). Soiurile din această grupă au frunzele tinere, glabre şi lucioase, strugurii rămuroşi, cu boabe mari şi sunt cultivate pentru struguri de masă. Ea cuprinde două subprolesuri: antasiatica şi caspica.

Clasificarea ecologo-geografică(Negrul A.M., 1946)

Tabelul 2.1Proles Subproles Exemple de soiuri

ORIENTALIS Antasiatica

Caspica

- Afuz Ali, Regina viilor, Kiş-Miş alb, Kiş-Miş negru, Coarnă neagră. -Chasselas doré, Bicane, Muscat de Hamburg, Muscat Ottonel, Fetească albă, Fetească neagră, Băbească neagră.

PONTICA Georgica

Balcanica

- Fetească regală, Grasă de Cotnari, Tămâioasă albă, Busuioacă de Bohotin, Muscat Perlă de Csaba, Cinsaut, Coarnă albă, Ceauş alb, Ceauş roz. -Ardeleancă, Berbecel, Creaţă, Crâmpoşie, Frâncuşă, Furmint, Galbenă de Odobeşti, Zghihară de Huşi, Mustoasă de Măderat, Plăvaie, Braghină, Roşioară.

OCCIDENTALIS - Aligoté, Neuburger, Riesling italian, Sauvignon, Chardonnay, Pinot gris, Pinot noir, Burgund mare, Cabernet Sauvignon, Merlot, Gamay Beaujolais, Oporto.

30

Soiuri pontice (Proles pontica). Ele sunt grupate în două subprolesuri: georgica şi balcanica. Grupa cuprinde soiuri la care, frunzele tinere sunt puternic pufoase, frunzele adulte au scame pe partea superioară. În general, aceste soiuri de mare producţiese folosesc pentru obţinerea vinurilor curente de masă.

Soiuri occidentale (Proles occidentalis). Acestea au frunzele de mărime mijlocie sau mică, sunt scămoase pe partea inferioară, au marginile pliate către faţa superioară şi produc struguri, cu boabe mici şi capacitate ridicată de acumulare a zahărului. Se cultivă pentru prepararea vinurilor de calitate superioară.

2.3.4. Clasificarea ecologo-fiziologică

A fost concepută şi realizată de Oprean M. (1974); Oprean M., Olteanu I. (1983), pe baza datelor furnizate de Ampelografia României, procedându-se la gruparea soiurilor după însuşirile fiziologice şi exigenţele ecologice, pentru stabilirea celor mai adecvate biotehnologii. Însuşirile care au stat la baza clasificării, se referă la scăderea acizilor din bob în fazele maturării (ridicată, moderată, redusă) şi la creşterea de prisos a lăstarilor (mică, mijlocie, mare şi foarte mare).

2.3.5. Analiza criteriilor de clasificare a soiurilor

Clasificarea morfologică foloseşte criterii morfologice pentru recunoaşterea acestora. Sunt însă multiple cazuri când aceste criterii nu sunt suficiente, micile deosebiri dintre soiuri neputând să fie prinse în cifre. La acest neajuns se adaugă imposibilitatea corelării clasificării morfologice cu grupele de biotehnologii folosite şi, de aceea, tehnologul viticultor o utilizează numai la identificarea soiurilor.

Clasificarea ecologo-geografică ţine seama de caracterele morfologice ale soiurilor. După aceste criterii, soiurile Aligoté şi Cabernet Sauvignon, foarte diferite din punct de vedere fiziologic şi ecologic, care implică tehnologii diferite, sunt clasificate în aceeaşi grupă.

Clasificarea ecologo-fiziologică, grupează soiurile după creşterile vegetative şi combustia acizilor în fazele maturării strugurilor, criterii du-pă care se pot grupa biotehnologiile şi stabili sortimentele de soiuri pe podgorii şi centre viticole. Aceasta, ajută pe tehnologul viticultor la înfiinţarea viilor şi la alegerea lucrărilor de dirijare a creşterii şi rodirii viţelor. De aceea, clasificarea ecologo-fiziologică are rol principal în

31

adecvarea tehnologiilor la fiecare soi şi gruparea biotehnologiilor pe categorii de soiuri. Soiul Aligoté, cu creştere de prisos mică, face necesar un alt sistem de cultură decât soiul Mustoasă de Măderat, cu creştere mijlocie precum şi Chasselas doré în comparaţie cu Chasselas musqué ş.a.

2.4. Originea şi evoluţia viţelor cultivate

Originea speciei Vitis vinifera este mult comentată. Se poate considera valabilă ipoteza că, Vitis vinifera provine din Vitis silvestris (viţă de vie sălbatică), având acelaşi areal natural. Vitis silvestris, fiind mai veche (neolitic) decât Vitis vinifera (epoca fierului), este sensibilă la filoxeră (forma radicicolă) şi are acelaşi număr de cromozomi. Faptul că Vitis silvestris este dioică, nu constituie o obiecţiune de fond la înmulţirea prin seminţe, dând adesea descendenţi cu flori hermafrodite.

La originea soiurilor speciei Vitis vinifera nu este o singură viţă sau viţe dintr-un singur areal ecologo-geografic. Clasificarea ecologo-geografică a soiurilor demonstrează existenţa mai multor vetre de origine. Pe baza acestor considerente, se poate admite că, sortimentul naţional românesc cuprinde soiuri indigene şi soiuri aduse prin migraţie sau import.

Originea soiurilor de portaltoi. Numărul de soiuri pure de portaltoi este mic, iar cele care există, prezintă caracteristicile ecologice iniţiale ale speciei din care provin. Originea portaltoilor hibrizi rezultă din formula denumirii lor.

Primii reprezentanţi ai familiei Vitaceae (Cissites, Ampelophyllum) ar fi apărut pe Terra în era secundară (mezozoică), la sfârşitul perioadei cretacice, cu circa 140 de milioane de ani î.e.n., în Nebraska, China, Portugalia, Boemia, Croaţia şi în Italia. Incontestabile rămân fragmentele foliare de Cissus şi Ampelopsis datate la începutul erei terţiare, în eocenul inferior. (Gallet.P., 2000).

Cele mai vechi specii de Vitis cunoscute au fost găsite în Asia (China, Japonia), în America (Alaska, Statele Unite) precum şi în Champagne în travertinele calcaroase din S.

Chestionar de autocontrol1.Specificaţi criteriile de clasificare a speciilor.

32

2.Enumeraţi criteriile de clasificare a soiurilor.3.Menţionaţi genurile Familiei Vitaceae.4.Clasificaţi soiurile după direcţiile de producţie.

CAPITOLUL IIIZONAREA VITICOLĂ A ROMÂNIEI

3.1.Importanţa condiţiilor climatice şi a celor pedologice în stabilirea favorabilităţii zonelor viticole

3.1.1.Generalităţi

Factorii naturali ai mediului au influenţă asupra calităţii produselor viti-vinicole, care pot varia în funcţie de locurile de producere: regiune, versant, parcelă, etc. Anumiţi factori de diferenţiere identificaţi ca importanţi pentru metabolismul viţei de vie la un anumit nivel, pot să fie în interacţiune cu alţii, identificaţi la un alt nivel. Astfel, într-o parcelă, conţiutul de apă din sol la un moment dat depinde, între altele, de volumul precipitaţiilor, de ritmul lor, de permeabilitatea sa şi de capacitatea sa de retenţie cât şi de rezerva hidrică a subsolului, dar şi de evapotrnspiraţia potenţială determinată pe un sector geografic mult mai larg. În ultima perioadă tehnicile de studiu ale mediului natural s-au perfecţionat şi diversificat. Dar, stabilirea unei metode de zonare a suprafeţei cu adevărat operaţională şi aplicabilă viticulturii rămâne delicată. Aceasta datorită variabilităţii spaţiale şi temporale a anumitor date ale factorilor naturali de mediu (sol/climat), multitudinii variabilelor şi complexităţii lanţului de factori care determină calitatea şi tipul de vin.

În ultima perioadă s-a realizat dezvoltarea programelor de cercetare în cest domeniu şi se prefigurează o voinţă comună de a gestiona mai bine spaţiul viticol şi a caracteriza mai bine suprafeţele.Climatul din anul de producere a vinului este foarte important pentru determinarea calităţii. Efectele sale au fost analizate, între alţii, de Ribereau-Gayon şi colab., 1975 şi Huglin, 1986.

Mezoclimatul („climatul local” după Huglin, 1983) este probabil o dată de caracterizare a solului, mai discriminatorie decţt macroclimatul. Becker în 1977, 1978 îi acordă o mare importanţă între caracteristicile viticole ale diferitelor regiuni germane.

33

Microclimatul, foarte studiat în ultimul timp (Smart, 1976; Becker, 1978; Carbonneau, 1980, 1996) este influenţat de modul de conduită, de nivelul de vigoare şi de metabolismul viţei de vie care variază în funcţie de soluri.

3.2. Zonarea viticolă la nivelul României

Impărţirea pe zone geografice a Romaniei constituie primul nivel de distribuţie teritorială.

Limitele geografice. România are ca limite geografice latitudinea nordică de 43º37' şi 48°15'.

La nivel global România se află la 2500 km de Oceanul Atlantic, la vest de Munţii Ural şi mai apropiată de Marea Mediterană decât celelalte ţări din Europa Centrală.Prezenţa Carpaţilor şi situarea pe ultimii 1000 km ai cursului inferior al Dunării, cu prezenţa Mării Negre pe lungimea de 236 km, o caracterizează ca o ţară carpato-ponto-danubiană.

Relieful. Se intâlnesc aproape toate formele de relief (munţi, coline, podişuri ş.a.). Aceste forme - unităţi naturale de relief - au o distribuţie simetrică şi armonioasă.

Viticultura s-a dezvoltat pe dealurile subcarpatice, colinele şi alte terenuri favorabile dintre: Carpaţi şi Prut, Carpaţi şi Dunăre-Marea Neagră. S-a dezvoltat în Podişul Central delimitat de “coroana de munţi“ (expresia aparţine istoricului gal din secolul al VI-lea, Jordanes: “Dacia Corona montium cingitur“. Această coroană de munţi este înconjurata de o coroană de coline care se „pierd” către câmpurile periferice (Herbst şi colab., 1957).

Etajarea altitudinală, diversitatea structurii geologice, hidrologice, soluri ş.a.

„Coroana mai joasă, submontană de coline este înconjurată de câmpii periferice care se termină către sud şi est cu şesul Dunării şi al Prutului” (Herbst şi colab., 1957).

Climatul. Cele trei mari categorii de relief determină trei tipuri de climat (câmpie, deal, munte) cu unele nuanţe regionale.

Teritoriul României, în funcţie de variaţile spaţio-temporale ale factorilor de mediu (sol-climă), va fi grupat în urmatoarele unităţi de spaţiu:

34

Zona viticolă este unitatea teritorială care se caracterizează printr-un ansamblu de condiţii morfo-pedo-climatice relativ asemănătoare şi cuprinde mai multe regiuni viticole. Ansamblul de condiţii pedoclimatice dintr-o zonă favorizează, în linii mari, realizarea anumitor direcţii de producţie.

Regiunea viticolă reprezintă unitatea teritorială cuprinsă într-o anumită zonă şi se caracterizează prin condiţii morfo-pedo-climatice relativ asemănătoare zonei, dar şi prin condiţii ecologice specifice. Pentru caracterizarea regiunilor viticole este necesar să se precizeze elementele comune şi cele care deosebesc regiunile în interiorul zonei. Aceste elemente sunt de ordin geografic (latitudinea, altitudinea) şi pedo-climatice (minime şi maxime). Ele hotarăsc aptitudinea viti-vinicolă a unei regiunii viticole.

Zonele şi regiunile viticole din RomâniaTabelul 3.1

Zona viticolă Regiunea viticolăA. Partea centrală a ţării adăpostită de arcul carpatic

I. Dealurile din partea centrală a Podişului Transilvaniei

B. Dealurile şi colinele pericarpatice

II. Dealurile şi colinele Olteniei şi Munteniei: Subregiunea Olteniei Subregiunea MuntenieiIII. Dealurile şi colinele Moldovei: Subregiunea Sudică Subregiunea Centrală (Vrancea) Subregiunea NordicăIV. Dealurile şi colinele Crişanei şi MaramureşuluiV. Dealurile şi colinele Banatului

C. Danubiano-pontică*

VI. Colinele DobrogeiVII. Terasele DunăriiVIII. Nisipurile şi alte terenuri favorabile din sudul ţării

(după Cotea D.V. şi colab, 2000)

35

În cadrul fiecarei regiuni viticole datorită “ofertei ecologice” şi factorilor sociali-economici se pot delimita areale viticole, teritorii cultivate cu viţă de vie care asigură producţii pentru obţinerea de vinuri de calitate. Unitatea naturală în viticultură care asigură condiţii ecologice relativ asemănătoare este considerată podgoria. În cadrul acestei unităţi teritoriale tradiţională se pot obţine produse viti-vinicole cu însuşiri asemănătoare. Producţii cantitave şi calitative distincte se pot obţine în areale viticole mai restrânse denumite centre viticole.

Vinurile obţinute în centrul viticol au o calitate apropiată şi o specificitate a principalelor însuşiri gustative. În cadrul centrelor viticole se găsesc plaiurile viticole. Plaiul viticol reprezintă suprafaţa de teren din cadrul unui centru viticol, unde produsele sunt asemănătoare între ele dar, relativ deosebite de ale centrului viticol.

În România specialişti de renume (Teodorescu I. C. şi colab., 1942, 1966; Constantinescu Gh., 1958, 1971; Martin T., 1966; Oprean M., 1974, 1975; Oşlobeanu M. şi colab. 1980, 1991; Teodorescu Şt. şi colab., 1981; Oprean M., Olteanu I., 1983; Cotea V.D. şi colab., 2000 ş.a.) au contribuit la distribuţia teritorială a soiurilor.

Prezenţa în ţara noastră a arcului Carpatic şi a apelor, în special a Dunării şi Mării Negre determină delimitarea a 3 zone viticole care se întind de o parte şi de alta a Carpaţilor.În prezenta lucrare, zonele, regiunile şi centrele viticole se vor prezenta în conformitate cu codurile din tabel 3.1 şi anexa 1.

36

Anexa 1

REGIUNILE, PODGORIILE ŞI CENTRELE VITICOLE ALE ROMÂNIEI

A.Zona viticolă din partea centrală a ţării adăpostită de arcul carpatic

I.Regiunea viticolă a Podişului Transilvaniei1.1.Podgoria Târnave1.1.1.Blaj1.1.2.Jidvei1.1.3.Mediaş1.1.4.Târnăveni1.1.5.Zagăr1.1.6.Valea Nirajului1.2.Podgoria Alba1.2.1.Alba Iulia1.2.2.Ighiu1.3.Podgoria Sebeş-Apold1.3.1.Sebeş1.3.2.Apold1.4.Podgoria Aiud1.4.1.Aiud1.4.2.Turda1.4.3.Triteni1.5.Podgoria Lechinţa1.5.1.Lechinţa1.5.2.Teaca1.5.3.Bistriţa1.5.4.BatoşI.0.1.Dej

37

B.Zona viticolă Dealurile şi colinele pericarpaticeII.Regiunea viticolă a Dealurilor Olteniei şi Munteniei

Subregiunea viticolă Dealurile Olteniei2.1.Podgoria Severinului2.1.1.Halânga2.1.2.Corcova2.2.Plaiurile Drâncei2.2.1.Scorila-Drâncea2.2.2.Oreviţa-Vânju Mare2.2.3.Pleniţa2.3.Podgoria Dealurile Craiovei2.3.1.Banu Mărăcine2.3.2.Brădeşti2.3.3. Brabova2.4.Podgoria Drăgăşani2.4.1.Drăgăşani2.4.2.Amărăşti2.4.3.Cerna2.4.4.Iancu Jianu2.5.Podgoria Sâmbureşti2.5.1.Sâmbureşti2.5.2.Dobroteasa2.6.Podgoria Ştefăneşti-Argeş2.6.1.Ştefăneşti2.6.2.Topoloveni2.6.3.Valea Mare2.7.Podgoria Dealu Mare2.7.1.Boldeşti2.7.2.Valea Călugărească2.7.3.Urlaţi-Ceptura2.7.4.Tohani2.7.5.Cricov2.7.6.Breaza2.7.7.Pietroasa2.7.8.Merei2.7.9.Zoreşti2.8.Podgoria Dealurile Buzăului2.8.1.Cernăteşti2.8.2.Zărneşti

38

2.8.3.Râmnicu săratII.0.1.Târgu JiuII.0.2.Poiana Cruşeţu

III.REGIUNEA VITICOLĂ DEALURILE ŞI COLINELE MOLDOVEI

3.1.Podgoria Coteşti3.1.1.Coteşti3.1.2.Tâmboieşti3.1.3.Cârligele3.1.4.Vârteşcoiu3.2.Podgoria Odobeşti3.2.1.Odobeşti3.2.2.Jariştea3.2.3.Boloteşti3.3.Podgoria Panciu3.3.1.Panciu3.3.2.Ţifeşti3.3.3.Păuneşti3.4.Podgoria Zeletin3.4.1.Zeletin3.4.2.Dealu Morii3.4.3.Parincea3.4.4.Tănăsoaia3.4.5.Gohor3.5.Podgoria Covurlui3.5.1.Băleni3.5.2.Scânteieşti3.5.3.Pechea3.5.4.Smârdan3.6.Podgoria Iveşti3.6.1.Iveşti3.6.2.Tecuci3.6.3.CorodIII.0.1.RăcăciuniIII.0.2.BozieniIII.0.3.NămoloasaIII.0.4.Griviţa3.7.Podgoria Nicoreşti3.7.1.Nicoreşti3.7.2.Buciumeni

39

3.8.Podgoria Dealul Bujorului3.8.1.Bujoru3.8.2.Smulţi3.8.3.Oancea3.8.4.Bereşti3.9.Podgoria Colinele Tutovei3.9.1.Iana3.9.2.Tutova3.9.3.Bălăbăneşti3.10.Podgoria Huşi3.10.1.Huşi3.10.2.Avereşti3.10.3.Vutcani3.10.4.Murgeni3.10.5.BohotinIII.0.5.Vaslui3.11.Podgoria Iaşi3.11.1.Copou3.11.2.Bucium3.11.3.Uricani3.11.4.Comarna3.12.Podgoria Cotnari3.12.1.Cotnari3.12.2.Hârlău3.12.3.Cucuteni3.12.4.FrumuşicaIII.0.6.HlipceniIII.0.7.PlugariIII.0.8.Probota

IV.REGIUNEA VITICOLĂ A DEALURILOR CRIŞANEI ŞI MARAMUREŞULUI

4.1.Podgoria Miniş-Măderat4.1.1.Miniş4.1.2.Măderat4.2.Podgoria Diosig4.2.1.Diosig4.2.2.Oradea4.2.3.Sâniob-Marghita4.3.Podgoria Valea lui Mihai

40

4.3.1.Valea lui Mihai4.3.2.Sanislău4.4.Podgoria Silvaniei4.4.1.Şimleul Silvaniei4.4.2.Zalău4.4.3.Samşud4.4.4.RăteştiIV.0.1.HalmeuIV.0.2.Seini

V.REGIUNEA VITICOLĂ A DEALURILOR BANATULUIV.0.1.Moldova NouăV.0.2.TirolV.0.3.SilaghiuV.0.4.RecaşV.0.5.Teremia

C.ZONA VITICOLĂ DANUBIANO-PONTICĂ

VI.REGIUNEA VITICOLĂ A COLINELOR DOBROGEI6.1.Podgoria Murfatlar6.1.1.Murfatlar6.1.2.Medgidia6.1.3.Cernavodă6.2.Podgoria Istria-Babadag6.2.1.Istria6.2.2.Babadag6.2.3.Valea Nucarilor6.3.Podgoria Sarica-Niculiţel6.3.1.Niculiţel6.3.2.Tulcea6.3.3.MăcinVI.0.1.AdamclisiVI.0.2.MangaliaVI.0.3.ChirnogeniVI.0.4.HârşovaVI.0.5.Dăeni

VII.REGIUNEA VITICOLĂ A TERASELOR DUNĂRII7.1.Podgoria Ostrov

41

7.1.1.Ostrov7.1.2.Băneasa7.1.3.Oltina7.1.4.Aliman7.2.Podgoria Greaca7.2.1.GreacaVII.0.1.FeteştiVII.0.2.GiurgiuVII.0.3.Zimnicea

VIII.REGIUNEA VITICOLĂA NISIPURILOR ŞI ALTOR TERENURI FAVORABILE DIN SUDUL ŢĂRII

8.1.Podgoria Dacilor8.1.1.Vraţa8.1.2.Izvoare8.1.3.Jiana8.2.Podgoria Calafat8.2.1.Poiana Mare8.2.2.Cetate8.3.Podgoria Sadova-Corabia8.3.1.Dăbuleni8.3.2.Tâmbureşti8.3.3.PoteluVIII.0.1.Drăgăneşti-OltVIII.0.2.FurculeştiVIII.0.3.MavrodinVIII.0.4.UrziceniVIII.0.5.SudiţiVIII.0.6.UlmuVIII.0.7.ÎnsurăţeiVIII.0.8.RuşeţuVIII.0.9.CireşuVIII.0.10.JirlăuVIII.0.11.Râmnicelu

3.3. Gestionarea spaţiului viticol românescpentru calitate - prin zonare

Spaţiul viticol (arealul viticol) are în componenţă solul şi subsolul, climatul şi relieful, şi reprezintă teritoriul care are aptitudine culturală pentru viţa de vie.

42

Evaluarea arealelor viticole se realizează după criteriile: fizice, biologice, istorice, socio-economice, care oferă originalitate strugurilor şi vinului.

Spaţiul viticol se exploatează pe areale viticole elementare denumite unităţi teritoriale de bază - UTB. Unitatea teritorială de bază (UTB) este o unitate de funcţionare omogenă exploatată de viticultor. La realizarea unor produse viti-vinicole de calitate importanţă au UTB-urile.

Oferta UTB determină parametrii ecofiziologici, lungimea perioadei de vegetaţie (precocitatea), regimul de alimentare hidro-mineral, randamentul şi condiţiile climatice locale. Prin ancheta viticolă parcelară se cartografiază UTB-urile. De aceea, în principal, este necesară:

-identificarea şi cartografierea suprafeţelor cu vocaţie, independent de folosirea acestora;

-determinarea arealelor asemănătoare sau apropiate de cele de referinţă unde se produce un tip de vin bine determinat cu denumire care desemnează originea sa.

-delimitarea microarealului care asigură dreptul de calitate şi denumirea de origine

Pentru viţa de vie spaţiul (arealul) viticol (componentele solului şi climatului) influenţează direct materia primă (strugurii) care după transformare exprimă specificitatea spaţiului viticol.

În practica viticolă specialiştii folosesc denumiri ca: viticultură biologică (ecologică), viticultură de precizie, viticultură durabilă.

Conceptul de dezvoltare durabilă include informaţii care privesc tipurile de exploataţii viticole în sistem sustainable care să respecte mediul, în condiţii istorice (constituirea de comunităţi durabile care trăiesc şi activează în spaţiul viticol şi socio-economic existent). În prezenta lucrare se vor aborda informaţiile privind:

-alegerea spaţiului (arealului) viticol, în special a microclimatului cu favorabilitate pentru calitate;

-minimizarea presiunilor tehnologice asupra mediului;optimizarea mediului de energie solară;

-măsuri de cultivare a viţei de vie apropiate de modelul natural;maximizarea profitului prin obţinerea şi valorificarea superioară a producţiei viticole.

În concluzie, gestionarea spaţiului viticol românesc se va realiza pentru valorificarea superioară a producţiei, pentru obţinerea de vinuri cu denumire de origine, deoarece solul, subsolul, climatul şi soiurile au influenţă dominantă.

43

3.3. Stabilirea arealelor de cultivare a soiurilor şia direcţiilor de producţie

Arealele viticole se caracterizează prin prezenţa complexului de factori climatici, edafici şi antropici, care pot influenţa calitatea şi cantitatea producţiei de struguri ale soiurilor, în funcţie de potenţialul genetic.

Faima vinurilor româneşti se clădeşte pe potenţialul ecologic al acestora. Clima României, uriaşă bogăţie, oferă cadrul existenţial al "miracolului" nostru viticol.

Condiţiile de oenoclimat din ţara noastră şi alegerea sortimentului de soiuri în funcţie de această ofertă au fost mult studiate (Oprean M., Olteanu I., 1983; Teodorescu Şt., Popa A. şi colab., 1987; Oşlobeanu M. şi colab., 1991 ş.a.). Prin aceste cercetări s-a exprimat caracterul favorabil sau defavorabil al unor factori pedoclimatici. România prin poziţia geografică oferă multe locuri cu favorabilitate oenoclimatică. Mulţimea centrelor viticole din ţara noastră, unde toamna după maturarea strugurilor există condiţii favorabile calităţii, întregeşte trăsăturile de calitate ale acestui oenoclimat.

Compararea condiţiilor climatice din România cu cele din unele centre viticole din Franţa - ţară viticolă dezvoltată - oferă o imagine asupra câmpului de variaţie al acestora şi evidenţiază bunul potenţial ecologic al regiunilor viticole de la noi, datorită legitimităţii aşezării geografice a ţării noastre, în intervalul de latitudine cu disponibilităţi oenoclimatice ale arealelor viticole pentru dezvoltarea unei viticulturi de calitate.

Repartizarea teritorială a soiurilor. Alegerea sortimentului de soiuri nu se realizează numai după criteriile cantitative. Aceasta, pentru România, vizează în principal calitatea. Conjugarea zonării soiurilor cu celelalte activităţi tehnice şi eliminarea condiţiilor de stress pentru viţa de vie conduce la scopul enunţat. în acelaşi sens, se evită locurile poluate şi se respectă prognoza de lungă durată în teritoriu.

La delimitarea arealelor viticole din ţara noastră, sub raportul vocaţiei oenologice, se folosesc criterii climatice, edafice şi antropice. în funcţie de aceste criterii s-a realizat zonarea prncipalelor soiuri de viţă de vie cultivată la noi, pe regiuni viticole şi direcţii de producţie (tabelul 3.2.).Variaţia condiţiilor ecoclimatice, specifice unor habitate, a condus la stabilirea pentru ţara noastră a opt regiuni viticole. Acestea se

44

diferenţiază prin resursele heliotermice şi hidrice, prin altitudinea locurilor de cultivare, perioada de vegetaţie activă ş.a.

Zonarea principalelor soiuri de viţă de vie cultivate în România pe regiuni viticole şi direcţii de producţie

(după Oşlobeanu M şi Macici M., 1993)Tabel 3.2.

Nr.crt.

Regiunea viticolă*Principalele direcţii

de producţiePrincipalele

soiuri0 1 2 31. Dealurile Olteniei şi

Munteniei(judeţele Olt, Dolj, Gorj, Mehedinţi, Vâlcea, Buzău, Prahova Dâmboviţa, Argeş)

Vinuri roşii de calitate superioară

Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Merlot

Vinuri albe de calitate superioară

Rieslig italian, Fetească regală, Fetească albă, Sauvignon, Pinot gris

Vinuri aromate Tămâioasă românească

Struguri pentru masă Chasselas doré, Chasselas roz, Muscat de Hamburg, Afuz Ali

2. Dealurile Moldovei-2.1.Zona nordică (judeţele Iaşi, Botoşani, Neamţ, nordul judeţului Vaslui)

Vinuri albe de calitate superioară şi de consum curent

Fetească albă, Fetească regală, Aligoté

Vinuri albe de calitate superioară, demidulci şi dulci (Cotnari)

Grasă, Fetească albă, Tămâioasă românească, Frâncuşă

Vinuri spumante Fetească albă, Fetească regală, Muscat Ottonel

Distilate învechite de vin

Fetească regală, Zghihară de Huşi

-2.2. Zona sudică (judeţele Galaţi, Bacău, sudul Vasluiului)

Vinuri albe de calitate superioară şi de consum curent

Fetească albă, Fetească regală, Riesling italian

Vinuri roşii de calitate superioară şi de consum curent

Merlot, Cabernet Sauvignon, Fetească neagră, Băbească neagră, Oporto

45

Struguri pentru masă Chasselas doré, Chasselas roz, Muscat de Hamburg, Coarnă neagră.

-2.3.Zona judeţului Vrancea

Vinuri albe şi roşii de consum curent

Galbenă de Odobeşti, Plăvaie, Fetească regală, Aligoté, Băbească neagră

Vinuri albe de calitate superioară

Fetească albă, Riesling italian, Sauvignon

Vinuri roşii de calitate superioară

Cabernet Sauvignon, Merlot, Fetească neagră

Distilate învechite de vin

Plăvaie, Mustoasă de Măderat, Fetească regală

Vinuri spumante Fetească albă, Riesling italian, Pinot noir,

Struguri pentru masă Chasselas doré, Chasselas roz, Muscat de Hamburg, Coarnă neagră

3. Dealurile Banatului (judeţele Caraş-Severin şi

Timiş)

Vinuri roşii de calitate superioară

Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Merlot, Burgund mare

Vinuri albe de calitate superioară

Riesling italian, Fetească regală, Sauvignon

Vinuri albe de consum curent (Teremia)

Creaţă, Majarcă, Steinschiller

0 1 2 34. Dealurile Crişanei şi

Maramureşului (judeţele Arad, Bihor, Sălaj, Satu

Mare şi Maramureş)

Vinuri albe de consum curent

Fetească regală, Mustoasă de Măderat

Vinuri albe de calitate superioară

Fetească albă, Riesling italian, Pinot gris, Furmint

Vinuri roşii de calitate superioară (Miniş)

Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Merlot, Cadarcă, Burgund mare

Distilate învechite de vin

Fetească regală, Mustoasă de Măderat

Vinuri spumante Fetească regală, Fetească albă

46

5. Podişul Transilvaniei(judeţele Alba, Mureş, Bistriţa Năsăud, Cluj şi

Sibiu)

Vinuri albe de calitate superioară

Fetească albă, Fetească regală, Traminer roz, Pinot gris, Riesling italian

Vinuri aromate Muscat OttonelVinuri spumante Fetească regală,

Fetească albă, Iordană6. Colinele Dobrogei

-6.1.Zona judeţului Constanţa

Vinuri albe de calitate superioară, demidulci şi dulci

Chardonnay, Pinot gris, Sauvignon, Muscat Ottonel

Vinuri roşii de calitate superioară

Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Merlot

Struguri pentru masă Cardinal, Muscat de Hamburg, Muscat de Adda, Afuz Ali, Italia

-6.2.Zona judeţului Tulcea Vinuri albe şi roşii de consum curent

Aligoté, Fetească regală, Băbească neagră

Vinuri roşii de calitate superioară

Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Merlot

Struguri pentru masă Chasselas doré, Chasselas roz, Muscat de Hamburg, Afuz Ali.

7. Terasele Dunării (judeţele Teleorman,

Giurgiu, Călăraşi, Ialomiţa, Constanţa)

Struguri pentru masă Muscat Perlă de Csaba, Cardinal Muscat de Hamburg, Muscat de Adda, Afuz Ali, Italia

Stafide Sultanină8. Nisipurile şi alte terenuri

favorabile din sudul ţării (judeţele Mehedinţi, Dolj, Olt, Teleorman, Călăraşi,

Ialomiţa şi Brăila)

Vinuri roze, roşii şi albe de consum curent

Roşioară, Băbească neagră, Sangiovese, Saint Emilion, Rkaţiteli

Vinuri roşii de calitate superioară

Cabernet Sauvignon

Struguri pentru masă Muscat Perlă de Csaba, Chasselas doré, Muscat de Hamburg,

Potenţialul oenoclimatic al României asigură condiţiile necesare obţinerii de vinuri cu o compoziţie bogată - armonioasă - bine dotate, comparativ cu cele din alte ţări viticole. Centrele viticole din ţara noastră cu direcţii de producţie pentru calitate, ca număr, au o pondere de 52,4%.

47

Se prevede a se cultiva 11 soiuri pentru vinuri albe de calitate superioară, 6 soiuri pentru vinuri roşii de calitate superioară şi 3 pentru vinuri aromate .

Calitatea producţiei vinicole prezintă diferenţieri ca urmare a influenţei ofertei ecologice. De aceea, în România ( Teodorescu Şt., Popa A. şi colab. 1987) există trei zone oenoclimatice: 1) producătoare de vinuri albe; 2) producătoare de vinuri albe (în principal) şi vinuri roşii (în secundar); 3) producătoare de vinuri roşii (în principal) şi vinuri albe (în secundar.

Chestionar de autocontrol1.Precizaţi unităţile teritoriale de exploatare a viticulturii în România.2.Definiţi zona viticolă şi menţionaţi care sunt zonele viticole ale României.3.Definiţi regiunea viticolă şi enumeraţi regiunile viticole ale ţării noastre.4.Definiţi podgoria.5.Definiţi centrul viticol.6.Menţinaţi podgoriile din fiecare regiune viticolă .

48

CAPITOLUL IVSOIURILE CULTIVATE ŞI CULTIVABILE ÎN ROMÂNIA

4.1. Portaltoii utilizaţi în viticultura din România Invazia filoxerică pe continentul european a pus viticultorilor

numeroase şi costisitoare probleme datorită distrugerii plantaţiilor viticole pe rădăcini proprii. Dezastrul viticol filoxeric (1863) a determinat modificarea tehnicilor tradiţionale de înmulţire, obligând practicienii să recurgă la altoirea soiurilor roditoare de viţă de vie (nerezistente la filoxeră) pe viţe rezistente la acest dăunător – portaltoi. Începând cu 1870 în Franţa au luat naştere o serie de organisme afiliate Ministerului Agriculturii şi ulterior Academiei de Ştiinţe din Franţa (1876) care au avut ca obiective găsirea unor mijloace de distrugere şi combatere a acestui flagel Galet P.,1988)

Altoirea, ca metodă de combatere a filoxerei, s-a impus ca urmare a descoperirii imunităţii sau a rezistenţei unor specii americane la filoxeră şi ca urmare a posibilităţii cultivării soiurilor europene prin altoire pe aceste specii.

Contribuţii importante în această acţiune de pionierat au avut numeroşi oameni de ştiinţă şi viticultori precum: Viala P., Millardet A., Grasset Ch., Couderc G., Teleki S., Kober F., ş.a.

La început s-au selecţionat din flora spontană o serie de portaltoi din speciile Vitis Riparia şi Vitis Rupestris.

Ulterior s-au creat alţi portaltoi rezultaţi fie din hibridarea între speciile sălbatice, fie din încrucişarea acestora cu viţe roditoare. În acest mod au fost obţinuţi hibrizi valoroşi, mai bine adaptaţi la condiţiile de sol şi climă din Europa, evidenţiem selecţiile lui: Teleki, Kober, Paulsen, Richter, Ruggeri ş.a.

4.1.1.Criterii de clasificare a portaltoilor utilizaţi în viticultură

49

Numărul mare de portaltoi folosit în prezent de viticultori, ca şi diversitatea însuşirilor acestora, a impus încadrarea lor în diferite clasificări, precum şi cunoaşterea însuşirilor biologice şi productive ale acestora.

Clasificarea soiurilor de portaltoi aflate în cultură şi colecţii ampelografice se poate realiza după următoarele criterii:

Originea genetică; Caracterele botanice (Criteriul fenotipic); Însuşirile biologice; Însuşirile tehnologice; Rezistenţa la boli, dăunători sau alţi factori ş.a..

Clasificarea portaltoilor după originea genetică. Portaltoii din

cultură se clasifică în patru grupe: Selecţii din speciile americane; Hibrizi între speciile americane (hibrizi americo x americani); Hibrizi între soiurile de Vitis vinifera şi speciile americane

(hibrizi europeo x americani); Hibrizi complecşi (cu participarea mai multor specii).

Din prima grupă fac parte selecţiile obţinute din speciile: Vitis riparia, Vitis rupestris şi Vitis Berlandieri.

În grupa a doua se încadrează hibrizii proveniţi din încrucişările: Riparia x Rupestris, Berlandieri x Riparia şi Berlandieri x Rupestris.

Grupa a treia cuprinde soiurile de portaltoi rezultate din încrucişări între unele soiuri de Vitis vinifera (Chasselas, Aramon, Cabernet Sauvignon, Mourvedre) şi specii americane.

Ultima grupă reuneşte acei hibrizi complecşi care provin din reîncrucişări între speciile americane pe de o parte şi speciile americane şi soiuri europene pe de altă parte (tabelul 1), după Galet P., 1968, 2000; Oşlobeanu M. şi colab., 1980.

4.1.2. Generalităţi privind însuşirile biologice şi productive ale soiurilor de portaltoi

Cultura viţelor portaltoi are drept scop obţinerea unei cantităţi cat mai mari de butaşi bine maturaţi în vederea înrădăcinării sau a altoirii. În acest sens importanţă deosebită revine cunoaşterii principalelor însuşiri biologice şi productive ale portaltoilor cum ar fi: aptitudinea la înrădăcinare, aptitudinile de creştere, rezistenţele biologice (rezistenţa la filoxeră, nematozi, secetă, exces de umiditate în sol, conţinut de calcar

50

activ în sol ş.a.), productivitatea în plantaţia de portaltoi, compatibilitatea la altoire, afinitatea de producţie ş.a.

4.1.2.1. Aptitudinea la înrădăcinare. Este o însuşire de bază a portaltoiului. În procesul de înmulţire a viţei de vie prin altoire şi butăşire interesează formarea rapidă a rădăcinilor, în special a celor care pot susţine cerinţele părţii aeriene, respectiv a lăstarilor care, după cum se ştie, pornesc în vegetaţie înaintea rădăcinilor. Cu cât decalajul între pornirea mugurilor şi a rădăcinilor este mai mic, cu atât, din punct de vedere al înrădăcinării portaltoiul este mai valoros.

Valoarea unghiului geotropic la câteva specii şi hibrizi de viţă de vie (după Ribéreau–Gayon Y., Peynaud E., 1971 )

Tabel 4.1.Specia sau hibridul Unghiul geotropic

Vitis rupestris var. du Lôt 20ºVitis Berlandieri 25 – 30ºVitis Riparia 75 – 80 ºVitis rupestris x Vitis Berlandieri 40 – 50ºV.vinifera (Chasselas) x V.Berlandieri 41 B 45ºV.riparia x V.rupestris 40 – 60ºV.riparia x V. Berlandieri 60 – 75º

În funcţie de aptitudinile la înrădăcinare, soiurile şi speciile de portaltoi se pot grupa astfel:

cu înrădăcinare foarte bună: V. riparia, V. rupestris, V. labrusca, V. vinifera, Riparia gloire, Rupestris du Lôt, 3309, 3306, 101-14;

cu înrădăcinare bună şi mijlocie: 1616C, 333 EM, 5BB, SC2, 8B, SO4, 140 Rg;

cu înrădăcinare slabă: Chasselas x Berlandieri 41 B, Vitis Berlandieri.În funcţie de valoartea unghiului geotropic (tabelul 4.2.)

rădăcinile sunt: pivotante la Rupestris du Lôt, care are cea mai mică valoare a unghiului geotropic şi Vitis Berlandieri ( tabel 4.2.); oblice la hibrizii Rupestris x Berlandieri , V.vinifera x V. Berlandieri; oblice spre trasante la hibrizii Riparia x Rupestris şi trasante la V. Riparia, care are cea mai mare valoare a unghiului geotropic.

4.1.2.2. Creşterea portaltoilor. Aptitudinea de creştere a portaltoiului este determinată de factori: genetici (soiuri, selecţii),

51

ecologici, biologici, ca şi de cei agrofitotehnici (Oşlobeanu M. şi colab., 1980; Olteanu I., 2000).

Factorii genetici intervin în principal prin aptitudinile diferite de creştere ale portaltoilor şi îndeosebi prin caracteristicile morfologice ale sistemului radicular, organizarea anatomică a rădăcinilor, precum şi prin particularităţile lor fiziologice.Pe acest fond intervin adesea particularităţile fiziologice legate de absorbţia selectivă a macroelementelor şi a microelementelor.

Dintre factorii biologici importanţă prezintă cunoaşterea particularităţilor biologice ale portaltoilor privind: lungimea perioadei de vegetaţie, creşterea în plantaţia de portaltoi, rapiditatea cu care este parcursă perioada de tinereţe, adaptarea, afinitatea şi longevitatea imprimată plantaţiei de viţe roditoare.

În funcţie de lungimea perioadei de vegetaţie, portaltoii se pot grupa astfel:

portaltoi cu perioadă de vegetaţie scurtă (190-200 zile): 41B; portaltoi cu perioadă de vegetaţie mijlocie (200-210 zile): Teleki

8B, Kober 5BB, Căciunel 2, SO 4; portaltoi cu perioadă de vegetaţie lungă (210-220 zile): Riparia

gloire, Solonis-Riparia 1616 C; portaltoi cu perioadă de vegetaţie foarte lungă (peste 220 zile):

Rupestris du Lôt, 1103 Paulsen, 140 Ruggeri.Cunoaşterea lungimii perioadei de vegetaţie a diferiţilor portaltoi

prezintă importanţă în alegerea arealelor favorabile înfiinţării plantaţiilor de portaltoi în vederea asigurării condiţiilor pentru o bună maturare a lemnului şi a evitării pericolului brumelor şi îngheţurilor timpurii de toamnă, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.

Rapiditatea cu care este parcursă perioada de tinereţe. În ceea ce priveşte această însuşire biologică a portaltoilor există o serie de diferenţieri între aceştia. Astfel, intrarea mai rapidă în producţie în plantaţia roditoare poate fi generată de portaltoii hibrizi Riparia x Rupestris, Vinifera x Rupestris şi mai ales Berlandieri x Riparia. Chiar în cadrul aceleiaşi combinaţii hibride sunt diferenţieri apreciabile, Selecţia Oppenheim 4 şi Crăciunel 2 imprimând o intrare mai rapidă pe rod comparativ cu K 5 BB şi 125 AA (Oşlobeanu M. , 1966). Sunt menţionaţi, de asemenea, şi portaltoi care întârzie fructificarea, ca de exemplu portaltoii hibrizi Vinifera x Berlandieri.

Adaptarea este o însuşire biologică complexă care înglobează nu numai relaţiile portaltoiului şi altoiului cu factorii ecologici, ci şi

52

însuşirile de afinitate, vigoare, longevitate, productivitate ş.a. (după Constantinescu Gh., 1963).

Adaptarea portaltoilor ridică mai multe probleme comparativ cu adaptarea soiurilor de Vitis vinifera. Diferenţa este generată nu numai de originea genetică diferită, ci şi de frecvenţa cu care oscilează, în cadrul unui centru viticol dat condiţiile de sol în raport cu cele climatice. Condiţiile climatice (care în general acţionează asupra soiurilor altoi) înregistrează diferenţe în cadrul unui areal mai întins, în timp ce condiţiile pedologice (care în principal îşi exercită influenţa asupra portaltoilor) se schimbă pe suprafeţe relativ mici, în special în cazul solurilor din zona colinară folosite cu precădere de viticultură.Oferta ecologică a terenurilor destinate viticulturii impune ca la alegerea portaltoilor să se ţină cont de rezistenţele portaltoilor la: secetă, excesul de umiditate în sol, calcarul activ din sol, săruri nocive ş.a.

Afinitatea este însuşirea biologică complexă care defineşte în diferite grade, aptitudinea viţelor altoite la sudură în şcoala de viţe (compatibilitate la altoire) şi la simbioză în plantaţia pe rod (afinitate de producţie). Compatibilitatea de altoire se apreciază pe baza procentului de viţe altoite, cu sudura completă. Comportarea diferită a unui soi , pe diferiţi portaltoi, indică grade diferite privind concreşterea la altoire . Afinitatea de producţie este mai complexă şi se apreciază în funcţie de cantitatea şi calitatea producţiei, procentul de goluri după minimum 10-15 ani, mărimea gâlmei (a cărei supradimensionare se corelează cu lipsa de afinitate ) ş.a. Deşi afinitatea de producţie include în sine afinitatea de altoire ele nu sunt întotdeauna identice. Dacă afinitatea de altoire scoate în evidenţă portaltoiul Kober 5 BB, după criteriulafinităţii de producţie mai valoros se dovedeşte a fi Selecţia Oppenheim 4 (după Alexandrescu I.C. şi colab., 1994).

Prin altoire, durata de viaţă (longevitatea) unei plantaţii viticole este mai mică decât pe rădăcini proprii. Pe acest fond general al adaptării intervine afinitatea, mai mare sau mai mică, generată de combinaţiile de altoire. Longevitatea viţei altoite este determinată, în primul rând de adaptarea portaltoiului la condiţiile ecologice dintr-un areal dat.

Factorii ecologici intervin prin factorii climatici, care asigură reuşita culturii viţelor portaltoi sub raport calitativ (al maturării lemnului) şi cei pedologici, care influenţează în primul rând cantitatea de butaşi portaltoi la unitatea de suprafaţă.

Factorii agrofitotehnici, prin practicarea diferenţiată a soluţiilor de normare a încărcăturii de lăstari, maturarea lemnului, precum şi starea fitosanitară a plantaţiei, valorifică aptitudinile bioproductive ale

53

diferitelor soiuri de portaltoi şi vocaţia naturală pe care o imprimă factorii ecologici.

4.1.2.3.. Rezistenţele biologice ale portaltoilor

Rezistenţa la filoxeră. De la invazia filoxerei în Europa trebuie ştiut că insecta Phylloxera este mereu prezentă în plantaţiile viticole, contrar a ceea ce susţin anumiţi <<neoviticultori>>. Până în prezent nu s-a reuşit niciodată distrugerea acesteia (Galet P., 2000). Altoirea nu este decât o metodă biologică de luptă împotriva filoxerei.

Viala P. şi Ravaz L. (1900) citaţi de Oşlobeanu M. şi colab., 1980, au studiat şi notat rezistenţa la filoxeră a unor specii şi hibrizi, cu note de la 0 la 20. Dintre speciile studiate, specia Vitis rotundifolia s-a remarcat prin rezistenţa cea mai mare (notată cu 19-20). Speciile Vitis riparia şi Vitis rupestris s-au evidenţiat printr-o bună rezistenţă (notate cu 18), urmate de Rupestris du Lôt (nota 16). Specia Vitis vinifera a prezentat cea mai mare sensibilitate (nota zero).

În funcţie de intensitatea atacului, Pouget R. (1975) a stabilit cinci clase de rezistenţă la filoxeră (tabelul 4.2).

Rezistenţa la filoxeră a diferitelor soiuri de portaltoi şi de viţe roditoare(după Pouget R., 1975 )

Tabel nr. 4.2

Clasa de rezistenţăIntensitatea atacului (forma de manifestare a atacului)

Specii şi soiuri

I - imună - Vitis rotundifoliaII - foarte rezistente pe radicele apar ciocuri

de pasăre, nodozităţiRiparia gloire, Rupestris du Lôt, 140 Ru

III - rezistente pe rădăcinile de un an apar tuberozităţi, umflături cu diametrul de 1-2 mm

3309, 101-14, SO4, 41B, 333 EM

IV - sensibile foarte multe nodozităţi portaltoii rezultaţi din încrucişările Vitis vinifera cu cei din grupa a doua

V - foarte sensibile hipertrofia şi proliferarea celulelor din zona

soiurile de Vitis vinifera

54

cambială, necrozarea rapidă şi generalizată a ţesuturilor

Rezistenţa la nematozi. Nematozii endoparaziţi din genul Meloidogyne, provoacă adesea pagube importante în plantaţiile viticole amplasate pe soluri uşoare, nisipoase. Cunoaşterea gradului de rezistenţă a portaltoilor la nematozi a căpătat importanţă deosebită din momentul în care a fost evidenţiat rolul nematozilor în transmiterea virusurilor care produc degenerescenţa infecţioasă (Snyder, 1936; Boubals, 1954, 1978; Sauer, 1967; Bouquet şi Dalmasso, 1976; Santibanez, 1983 ş.a.).

În funcţie de rezistenţa la nematozi a portaltoilor, Galet P. (2000) a stabilit următoarea clasificare:

portaltoi rezistenţi: SO4, 5BB, 8 B, 1103 P, Fercal, Solonis-Riparia 1616 C;

portaltoi cu rezistenţă medie: Riparia gloire, 420 A, 101-14; portaltoi sensibili: Rupestris du Lôt, Chasselas x Berlandieri 41

B, 3309 C, 333 EM.

Rezistenţa la boli. Portaltoii au, în general, un număr mai mic de paraziţi în comparaţie cu soiurile roditoare, ei prezentând un grad mai mic de atac.

Importanţă deosebită prezintă diferenţierea speciilor americane şi a soiurilor de portaltoi în funcţie de rezistenţa la cancerul bacterian, produs de către Phytomonas tumefaciens. Frecvenţa acestei boli se corelează pozitiv cu sensibilitatea la îngheţ (Branas J., 1978), boala instalându-se în coroana butucilor, pe leziunile provocate de temperaturile mai scăzute de –250C. În sistemul de notare 1-10, cea mai mare rezistenţă la îngheţ o prezintă Vitis riparia (nota 10) care suportă chiar o temperatură de până la –310C, urmată de Vitis rupestris (7), Vitis Berlandieri (5) şi Vitis vinifera (1), hibrizii dintre aceste specii preluând note intermediare.

În ceea ce priveşte rezistenţa la viroze o importanţă deosebită se acordă comportării speciilor americane şi a soiurilor de portaltoi la următoarele maladii virotice: scurt-nodarea sau degenerescenţa infecţioasă a viţei de vie (Fan leaf of grapevine virus), mozaicul galben al viţei de vie (Viti virus l Smith), mozaicul nervurian al viţei de vie (Grapevine wein mosaic virus), clorozarea nervurilor (marbrure) şi necrozarea nervurilor (Wein necrose).

55

Diferenţieri între portaltoi se înregistrează şi în cazul rezistenţei la mană. În sistemul de notare 0-5 (Boubals D., citat de Oşlobeanu M. şi colab. , 1980), V. rotundifolia este creditat cu nota 0, celelalte specii care stau la baza portaltoilor din cultură, înscriindu-se în ordinea: V. riparia (nota 1); V. labrusca (2); V. rupestris, V. Berlandieri (3); V. amurensis (4) şi V. vinifera (5).

Speciile din clasele 0-4 prezintă o rezistenţă practic suficientă, fără a reclama aplicarea unor tratamente de combatere. Importanţă prezintă trecerea de la clasele 4-5, în care se includ o serie de portaltoi europeo-americani, care în condiţii foarte favorabile de infecţie impune protecţia împotriva manei (exemplul 41 B).

Rezistenţa la calcar este o însuşire valoroasă a portaltoiului , majoritatea plantaţiilor viticole, renumite prin calitatea vinurilor, fiind amplasate pe soluri calcaroase ( ex. Champagne, Pietroasele ş.a.).

Calciul, deşi nu stimulează procesele metabolice, este prezent în viţa de vie la locurile unde se aglomerează în cantitate supraoptimală acidul oxalic şi, unde se produce creşterea şi diferenţierea celulelor, contribuind la realizarea unui mediu favorabil consolidării vegetale. Pe solurile care au un conţinut ridicat de carbonat de calciu activ, se produc perturbaţii în nutriţia viţei de vie, care determină instalarea clorozei fero-calcice. Pentru evaluarea acestor perturbaţii Pouget R. şi colab. (1972) au stabilit ca exprimarea puterii clorozante să se facă prin indicele puterii clorozante (I.P.C.).

Rezistenţe scăzute faţă de calcarul activ din sol şi valori scăzute pentru indicele puterii clorozante (I.P.C.) prezintă în primul rând portaltoiul Riparia gloire, rezistenţă mijlocie întâlnind la portaltoii K 5BB, Crăciunel 71, Drăgăşani 57 ş.a. Portaltoiul Chasselas x Berlandieri 41 B manifestă în schimb o foarte bună rezistenţă .

Portaltoii folosiţi în viticultura românească au următoarele limite de rezistenţă la puterea clorozantă a solului (valori ale I.P.C.): Riparia gloire £ 5; Ruggeri 140 £ 5 (în zone cu precipitaţii anuale de > 600 mm) şi £ 15 (în zone cu precipitaţii anuale < 600 mm); Kober 5 BB £ 15; Chasselas x Berlandieri 41 B £ 15 - £ 35.

Rezistenţa la secetă. Oferta hidrică suboptimală a terenurilor folosite pentru viticultură impune ca la alegerea portaltoilor să se ţină seama de rezistenţa lor la secetă.

Portaltoii au rezistenţă diferită: mică: Riparia gloire, Solonis x Riparia 1616 C Berlandieri x

Rupestris 140 Ru 59VI, Rupestris du Lôt;

56

mijlocie: Kober 5 BB, Teleki 8B, Crăciunel 2, Crăciunel 25, Crăciunel 26, SO4, Fercal ;

mare: Berlandieri x Riparia Cr. 71, Drăgăşani 57, Chasselas x Berlandieri 41 B, Berlandieri x Rupestris 140 Ruggeri, Berlandieri x Rupestris 1103 Paulsen). Rezistenţa la excesul de umiditate.Aceasta se corelează direct,

mai ales cu proporţia mai ridicată a rădăcinilor inferioare la unii portaltoi faţă de alţii (tabelul nr. 4.8). O cantitate mai mare de rădăcini inferioare corespunde în general unei capacităţi sporite a sistemului radicular de a suporta excesul de umiditate. După acest criteriu, portaltoii Riparia gloire, 1616 C rezistă mai bine şi mai mult timp la excesul de umiditate decât 41 B şi 140 Ruggeri .

Rezistenţa la sărurile nocive. În general, soiurile de portaltoi nu rezistă la mai mult de 0,2-0,5 ‰ săruri nocive (exprimate în NaCl), în funcţie de soiurile folosite şi de condiţiile pedologice (conductivitatea extractului apos al solului, raportul dintre ceilalţi cationi din sol, umiditatea şi textura solului ş.a.). De exemplu: Berlandieri x Rupestris 1103 Paulsen rezistă până la 1‰, Solonis x Riparia 1616 C până la 0,8-1 ‰, Rupestris du Lôt până la 0,5 ‰ şi SO4 până la 0,4 ‰ .

Rezistenţa la aciditate. Aciditatea ridicată a solurilor are efecte negative asupra viţei de vie. De aceea, se recomandă alegerea de portaltoi rezistenţi, cum ar fi portaltoii: Gravesac, 140 Ru, 110 R, 99 R (Galet P., 2000). * * *

Aceste câteva informaţii asigură alegerea şi amplasarea corespunzătoare pe teren a portaltoilor în funcţie de condiţiile climatice, pedologice şi sortimentul de soiuri vinifera, respectându-se relaţia afinitate-vigoare-calitate.

4.1.2.4. Particularităţile productive ale portaltoilor recomandaţi pentru cultură în România

Portaltoii recomandaţi în cultură se caracterizează prin: vigoarea

conferită altoiului, capacitatea de înrădăcinare şi compatibilitatea biopartenerilor (tabelul 4.3.).

În cazul unor raporturi de convieţuire favorabile cu soiurile altoi şi o capacitate bună de adaptare la condiţiile ecopedologice date, portaltoiul contribuie la realizarea unui potenţial de producţie cantitativ şi calitativ ridicat, şi la o longevitate mare în producţie a plantaţiilor. De aceea, este necesară alegerea judicioasă şi amplasarea corespunzătoare pe

57

teren a soiurilor portaltoi în funcţie de condiţiile ecoclimatice, ecopedologice şi de sortimentul de soiuri vinifera.

Unele condiţii ecopedologice pot fi determinante în alegerea portaltoilor şi anume: oferta hidrică, conţinutul în săruri, aciditatea solului ş.a.

La înfiinţarea plantaţiilor noi de portaltoi se va folosi numai material săditor cu valoare biologică ridicată din categoria "selecţionat" şi "elită", iar în viitor din categoria "certificat".

Particularităţile productive ale portaltoilor recomandaţi pentru cultură în România (după Olteanu I., 2000; modificat)

Tabel nr. 4.3

Soiulsau

clonul

Vigoareaconferităaltoiului

Capacitateade

înrădăcinare

Compatibilitateabiopartenerilor

la altoire

Riparia gloire mare f. bună 40 -50KK 5BB, sel. C-2, C-26, C-25 mare şi f. mare bună 50

SO4 mare bună 50SO 4-4 mare bună 50Teleki 8 B mare bună 40 -50Crăciunel 71 mare bună 50Drăgăşani 57 mare bună 5041 B mare slabă 50140 Ru f. mare bună 50

1140 Ru 59Vl mare bună 501616 C mare bună 50

Valorile diferiţilor factori şi determinanţi ecopedologici pot fi suboptimali sau supraoptimali. Aceste valori pot prezenta restricţii parţiale, medii şi totale. În funcţie de acestea se va delimita şi valorifica oferta arealelor viticole.

4.2. Soiurile de struguri pentru masă şi soiurile apirene cultivate şi cultivabile în România

Strugurele este prin excelenţă un fruct nobil, care posedă o istorie şi o cultură. Eleganţa formei şi aspectului său (senzorialitate vizuală şi tactilă) alături de însuşirile organoleptice (senzorialitate gustativă) şi de valoarea energetică ridicată fac din acesta un produs prestigios şi generos, deosebit de apreciat de către consumator.

În aceste condiţii, în ultimele decenii, la nivel mondial şi naţional s-a promovat o politică continuă de sensibilizare a producătorilor viticoli

58

în vederea sporirii suprafeţelor cultivate cu soiuri de struguri pentru masă pe de o parte, şi a specialiştilor din cercetarea viticolă în vederea diversificării sortimentului de soiuri de struguri destinaţi consumului în stare proaspătă, pe de altă parte.

Obiectivele programului naţional de ameliorare genetică a sortimentului pentru soiuri de struguri destinaţi consumului în stare proaspătă au fost orientate în vederea: creării de noi soiuri cu potenţial superior de productivitate, cu însuşiri calitative mai bune; cu epoci diferite de maturare în vederea asigurării consumului în stare proaspătă pe o perioadă cât mai lungă de timp; cu capacitate de adaptare ridicată la condiţiile diferite de biotop, cu rezistenţe sporite la principalele boli, dăunători sau la condiţiile climatice critice.

Astfel, în perioada 1970-1999, în România au fost omologate 22 de noi soiuri de struguri pentru masă.

Sortimentul actual de struguri pentru masă cultivate în România, în funcţie de epoca de maturare, este reprezentat de 9 soiuri de struguri pentru masă cu maturare extratimpurie şi timpurie(dintre care doar unul singur cu maturare extratimpurie), 16 soiuri de struguri pentru masă cu maturare mijlocie şi 8 soiuri de struguri pentru masă cu maturare târzie, respectiv un total de 33 de soiuri. La acesta pot fi adăugate şi cele 9 selecţii clonale (tabelul nr. ).

Analizând structura sortimentului se observă că, ponderea cea mai ridicată este deţinută de soiurile de struguri pentru masă cu maturare mijlocie (48,4 %), urmate de soiurile de struguri pentru masă cu maturare extratimpurie şi timpurie - circa 27,05 % şi respectiv, circa 24,05 % soiuri de struguri cu maturare târzie.

Sortimentul de soiuri de struguri pentru masăcultivate şi cultivabile în România în anul 2002

Tabel 4.4.Soiuri cu maturare

extratimpurie şi timpurieSoiuri cu maturare

mijlocieSoiuri cu maturare

târzie şi foarte târzie

1.Muscat Perlă de Csaba2.Cardinal

Soiuri nou create3.Muscat timpuriu de Bucureşti4.Victoria5.Timpuriu de Cluj6.Augusta

1.Chasselas doré2.Chasselas roz3.Muscat de Hamburg4.Muscat d'Adda5.Alphonse LavalléeSoiuri nou create6.Chasselas de Băneasa7.Cetăţuia8.Silvania9.Azur10.Splendid11.Transilvania

1.Coarnă neagră2.Afuz Ali3.Italia4.Bicane

Soiuri nou create5.Coarnă neagră selecţionată6.Select7.Greaca (b)8.Xenia

59

7.Napoca8.Milcov9.Timpuriu de Pietroasa

Selecţii clonalePerlă de Csaba 115 Gr.

12.Tamina13.Someşan14.Istriţa15.Paula16.GeluSelecţii clonaleChasselas doré 20 Iş.Chasselas roz 17 Iş.Muscat de Hamburg 4 Pt.Muscat de Hamburg 424 Gr.Muscat de Adda 5 Pt.

Selecţii clonaleAfuz Ali 14 Gr.Afuz Ali 93 Mf.Italia 25 gr.

4.2.1.Distribuirea teritorială a soiurilor de struguri pentru masă în România

Repartizarea culturii soiurilor de struguri pentru masă pe teritoriul ţării noastre este consecinţa unor îndelungate observaţii şi cercetări privind valorificarea la maxim a ofertei ecologice a spaţiului viticol românesc de către potenţialul bioproductiv al diferitelor soiuri din sortiment ,în condiţii de eficienţă economică sporită (Martin T.,1964, Neagu M.I. şi colab.,1966; Constantinescu Gh.,1971 ;Constantinescu Gh. şi colab.1978;Oşlobeanu M. şi colab.,1980;1991 ;ş.a.).

Distribuirea teritorială a soiurilor de struguri pentru masă în România este condiţionată de : cerinţele soiurilor faţă de principalii determinanţi pedoclimatici, cu implicaţii asupra producţiei( totale şi marfă)şi calităţii acesteia ;oferta ecologică a diferitelor areale de cultură a viţei de vie ; particularităţile bioproductive ale soiurilor de struguri pentru masă ;asigurarea unei maxime eficienţe economice.

În funcţie de favorabilitatea resurselor ecologice, arealele de cultură a soiurilor de struguri pentru masă din ţara noastră se împart în: foarte favorabile, favorabile, cu favorabilitate medie şi tolerate.

Arealele foarte favorabile pentru cultura strugurilor de masă se găsesc pe prima terasă a Dunării, de la Drobeta Turnu Severin până la Cenavodă şi includ podgoriile Severinului, Dacilor, Calafat, Sadova–Corabia, Greaca, Ostrov şi centrele viticole Furculeşti, Zimnicea, şi Mavrodin (Teleorman), Feteşti, Ulmu (Ialomiţa),Giurgiu, Cernavodă, Medgidia ş.a.

Arealele din această grupă de favorabilitate se caracterizează prin cele mai bogate resurse heliotermice (indicele heliotermic peste 2,50 ; bilanţul termic activ cu valori peste 3650 0C; bilanţul termic util peste 16000C; peste 1600 ore de insolaţie reală), care asigură precocitatea maturării strugurilor , de la cele mai timpurii soiuri până la cele cu

60

maturare târzie (epocile VI ,VII). Aprovizionarea hidrică din precipitaţii în arealele foarte favorabile pentru cultivarea strugurilor de masă este suboptimală (precipitaţii sub 350 mm în cursul perioadei de vegetaţie) fapt care impune aplicarea irigării.

Oferta climatică foarte favorabilă şi vocaţia maximă a acestor areale pentru cultura soiurilor de struguri pentru masă determină profilarea, în proporţie de peste 80 % ,a numeroase centre viticole din aceaste areale , pe cultura soiurilor de struguri destinaţi consumului în stare proaspătă.

În aceste areale se amplasează cu prioritate soiurile cu maturare extratimpurie şi timpurie ,care înregistrează un plus de precocitate în maturare,precum şi soiurile cu maturare târzie,cu bobul mare –soiuri productive (Afuz Ali, Italia ş.a.).Pondere mai mică o au soiurile cu maturare mijlocie (Chasselas, Muscat de Hamburg ş.a ) , care pot fi cultivate şi în arealele din alte categorii de favorabilitate.

Arealele favorabile de cultură se găsesc în Dobrogea (Niculiţel, Istria-Babadag, Mangalia, Chirnogeni ş.a.), în regiunea Dealurilor Munteniei şi Olteniei (podgoriile Dealu Mare, Dealurile Buzăului, Dealurile Craiovei, ş.a.),zona sudică a regiunii Dealurile şi Colinele Moldovei (centrul viticol Tâmboieşti ş.a. ) .

Resursele heliotermice sunt mai reduse decât în arealele foarte favorabile de cultură: indicele heliotermic are valori cuprinse între 2,25 şi 2,50 ; bilanţul termic activ variază între 3300-3650 0C; bilanţul termic util 1500-16000C; numărul de ore de insolaţie reală 1500-1600. Cantitatea de precipitaţii din cursul perioadei de vegetaţie se încadrează in general în limite normale (350-400 mm). Ca urmare a acestor condiţii strugurii ajung la maturitate cu 1-2 săptămâni mai târziu decât în zona foarte favorabilă, excepţie făcând centrele viticole situate pe terenurile nisipoase care dobândesc un plus de precocitate comparativ chiar cu plantaţiile din arealele foarte favorabile.

În aceste areale soiurile de struguri pentru masă ocupă circa 20 % din suprafaţă, direcţia principală de producţie fiind reprezentată de cultura strugurilor pentru vin.

Sortimentul de struguri pentru masă cultivat în arealele favorabile de cultură este alcătuit din soiurile Cardinal, Chasselas doré, Chasselas roz, Muscat de Hamburg, Muscat d’Adda, Afuz Ali, Italia. Pe arealele cu resurse heliotermice mai scăzute sau în care frecvenţa temperaturilor scăzute din timpul iernii este mai mare există restricţii pentru cultura soiurilor Cardinal, Afuz Ali şi Italia.

61

Arealele cu favorabilitate medie pentru cultura strugurilor de masă se întâlnesc în regiunile viticole : Dealurile şi Colinele Moldovei (Odobeşti , Panciu, Nicoreşti, Huşi, Iaşi), Dealurile Olteniei şi Munteniei (Ştefăneşti –Argeş, Drăgăşani, Târgu Jiu), Dealurile Banatului (Recaş, Moldova Nouă, Tirol), regiunea Nisipurilor favorabile din sudul ţării (Ruşeţu, Cireşu, Însurăţei)ş.a.. Ponderea suprafeţelor cultivate cu struguri pentru masă în aceste areale este de aproximativ 15 %.

Resursele heliotermice mai reduse (indicele heliotermic între 1,75-2,25 ; bilanţul termic activ cu valori între 3200 şi 3500 0C; bilanţul

Zonarea soiurilor de struguri pentru masă pe regiuni viticoleTabel 4.5.

Nr.crt.

Regiuni viticole Sortiment

1. Regiunea viticolă a Podişului Transilvaniei (judeţele Alba, Mureş, Bistriţa, Năsăud, Cluj, Sibiu)

Cetăţuia, Timpuriu de Cluj, Chasselas doré, Napoca, Someşan, Splendid

2. Regiunea viticolă a Dealurilor Olteniei şi Munteniei (judeţele Mehedinţi, Gorj, Dolj, Vâlcea, Argeş, Dâmboviţa, Prahova, Buzău)

Muscat Perlă de Csaba, Augusta, Timpuriu de Pietroasa, Cardinal, Victoria, Azur, Triumf, Chasselas de Băneasa, Chasselas doré, Chasselas roz, Muscat de Adda, Muscat de Hamburg, Coarnă neagră, Xenia, Afuz Ali, Italia

3. Regiunea viticolă Dealurile şi Colinele Moldovei

a)zona nordică (judeţele Botoşani, Iaşi, Neamţ, nordul judeţului Vaslui).

b)zona sudică (sudul judeţului Vaslui, judeţele Bacău şi Galaţi).

c)zona judeţului Vrancea

-Muscat Perlă de Csaba, Cardinal (numai protejat prin îngropare), Chasselas doré, Chasselas roz, Chasselas de Băneasa, Muscat de Hamburg, Coarnă neagră.

-Chasselas doré, Chasselas roz, Milcov, Muscat de Adda, Muscat de Hamburg, Afuz Ali, Coarnă neagră selecţionată (Galaţi)

-Chasselas doré, Chasselas roz, Milcov, Muscat de Adda, Muscat de Hamburg, Afuz Ali, Coarnă neagră selecţionată.

4. Regiunea viticolă a Dealurilor Crişanei şi Maramureşului (judeţele Arad, Bihor, Sălaj, Satu Mare, Maramureş)

Cetăţuia, Timpuriu de Cluj, Chasselas doré, Chasselas roz, Napoca, Muscat de Adda, Muscat de Hamburg, Silvania, Splendid, Transilvania

5. Regiunea viticolă a Dealurilor Banatului (judeţele Caraş-Severin şi Timiş)

Chasselas doré, Chasselas roz, Muscat de Adda, Muscat de Hamburg, Silvania.

6. Regiunea viticolă a Colinelor Dobrogei

a)zona judeţului Constanţa

62

b)zona judeţului Tulcea-întregul sortiment

- Chasselas doré, Muscat de Hamburg, Afuz Ali.

7. Regiunea viticolă a Teraselor Dunării (judeţeleTeleorman, Giurgiu, Călăraşi, Ialomiţa şi Constanţa)

Întregul sortiment

8. Regiunea viticolă a Nisipurilor şi a altor terenuri favorabile din sudul ţării (judeţele Mehedinţi, Dolj, Olt, Teleorman, Călăraşi, Ialomiţa şi Brăila)

Întregul sortiment

termic util 1300-15000C; 1300-1500 ore de insolaţie reală) determină întârzierea maturării cu 2-3 săptămâni faţă de arealele foarte favorabile.

Ponderea cea mai mare în sortiment este deţinută de soiurile cu maturare mijlocie: Chasselas doré, Chasselas roz, Muscat de Hamburg, Muscat de Adda ş.a ; de Coarnă neagră şi Coarnă neagră selecţionată ca soiuri cu maturare târzie ,bine adaptate la condiţiile ecologice ale arealelor viticole din judeţele Vaslui,Galaţi ,Vrancea , Buzău ş.a.Soiul Chasselas doré este considerat un soi de bază pentru podgoriile din sudul Moldovei(Panciu,Odobeşti),fiind foarte bine adaptat la condiţiile ecologice din aceste areale(Oşlobeanu şi colab.,1991). Soiurile cu maturare extratimpurie şi timpurie (Muscat Perla de Csaba, Cardinal ş.a.) asigură o eficienţă economică redusă datorită întârzierii maturării şi a calităţii producţiei inferioare comparativ cu arealele menţionate anterior. În aceste areale soiurile cu maturare târzie, clasice -Afuz Ali, Italia- nu găsesc condiţii favorabile pentru a ajunge la maturitate deplină .

Arealele tolerate pentru cultura strugurilor de masă cuprind podgorii şi centre viticole din regiunile viticole: Podişului Transilvaniei, Crişanei şi Maramureşului precum şi cele din nordul şi centrul regiunii Dealurile şi Colinele Moldovei, în care resursele climatice sunt insuficiente pentru cultura economică a strugurilor de masă. Ca urmare, maturarea este întârziată cu 4-5 săptămâni faţă de arealele foarte favorabile, iar calitatea producţiei obţinute este redusă, mai ales sub raport calitativ.

În aceste areale se cultivă soiuri cu maturare mijlocie, pentru consum local, în special Chasselas doré şi pe suprafeţe mai reduse soiul Muscat de Hamburg.

Îmbunătăţirea sortimentului naţional de soiuri de struguri pentru masă ,prin introducerea soiurilor create în ultimele decenii,a permis completarea şi diversificarea, pentru fiecare areal de favorabilitate şi chiar pentru arealele tolerate ,structura sortimentului aşa cum se observă în tabelul 4.5.

63

4.2.2.Principalele însuşiri biologice,caracteristici ecologice şi tehnologice ale soiurilor de struguri pentru masă

Soiurile de struguri pentru masă se evidenţiază printr-o serie de caracteristici biologice şi exigenţe ecologice ,a căror cunoaştere este foarte importantă pentru adoptarea celor mai bune soluţii privind distribuirea teritorială a acestora, precum şi pentru stabilirea celor mai conveniente soluţii tehnologice în vederea obţinerii unor producţii susţinute cantitativ şi calitativ,cu maximum de eficienţă economică.

Principalele însuşiri biologice. Vigoarea . În general, soiurile de struguri pentru masă în

comparaţie cu cele de vin sunt :mai viguroase (Cardinal, Muscat d'Adda, Afuz Ali, Italia ş.a.), prezintă creşteri anuale puternice şi producţii mai mari de 2-3 ori, ceea ce reclamă soluri cu fertilitate ridicată şi permite utilizarea cu eficienţă sporită a îngrăşării şi irigării.

Datorită vigorii ridicate se pretează mai bine la conducerea pe tulpini semiînalte şi înalte . Aceasta este însă condiţionată de rezistenţa lor la temperaturile scăzute din timpul iernii şi de alegerea ecosistemelor favorabile culturii neprotejate peste iarnă.

Maturarea strugurilor la soiurile de masă se eşalonează de la 15 iulie la 30 octombrie, pe parcursul a şapte epoci de maturare, începând cu Muscat Perla de Csaba, soi extratimpuriu şi încheind cu Italia, Bicane, soiuri târzii. Cultivarea celor mai valoroase soiuri în acelaşi areal viticol sau în areale viticole diferite poate asigura eşalonarea consumului de struguri în stare proaspătă pe o perioadă de 3 - 3 ½ luni.

Rezistenţele biologice ale soiurilor de struguri pentru masă se referă la rezistenţa la ger, rezistenţa la secetă, la boli ( mană, oidium, botrytis, antracnoză, cancer bacterian ş.a.), la dăunători (păianjeni, molii ş.a.). Există o serie de diferenţieri între soiuri în funcţie de factori genetici, ecologici, agrotehnici ş.a...Soiurile de struguri pentru masă se caracterizează prin toleranţe biologice mai scăzute în comparaţie cu soiurile pentru vin. Astfel, ele sunt mai sensibile la secetă şi, ca urmare, au prioritate la irigare. Toleranţa la ger mai mică cu - 2 ºC impune restricţii mai mari privind arealele de cultură ale soiurilor pentru masă ,în special a soiurilor cu sensibilitatea cea mai mare (Cardinal, Alphonse Lavallé ş.a.). Toleranţa redusă la ger (Cardinal) prezintă dezavantajul favorizării instalării cancerului bacterian, cu toate consecinţele negative care decurg din aceasta. Vigoarea mai mare a soiurilor de struguri pentru

64

masă creează un fitoclimat favorabil bolilor specifice excesului de umiditate (mana viţei de vie, putregai cenuşiu, oidium ş.a.). Consumul strugurilor în stare proaspătă impune exigenţe sporite faţă de gradul de sănătate a boabelor ,care trebuie să fie libere de principalii dăunători (cochilis , eudemis ş.a.).Soiurile de struguri pentru masă ,în comparaţie cu cele de vin, au cerinţe superioare faţă de resursele heliotermice în perioada de vegetaţie, ceea ce impune cultura lor îndeosebi în arealele din sudul ţării (soiuri cu maturare extratimpurie, timpurie şi târzie). În Moldova, unde regimul termic şi cel de iluminare sunt inferioare celor din S-ul ţării, se asigură condiţii favorabile numai pentru cultura soiurilor cu maturare mijlocie, fiind contraindicată cultura soiurilor târzii. În Transilvania condiţiile climatice nu convin, cu mici excepţii, culturii economice a soiurilor de struguri pentru masă.

Principalele caracteristici tehnologiceÎn vederea satisfacerii exigenţelor crescânde ale consumatorilor,

precum şi a anumitor cerinţe de ordin economic, soiurile de struguri pentru masă trebuie să prezinte o serie de caracteristici tehnologice, cum ar fi : mărimea, forma şi compactitatea strugurilor, dimensiunile şi forma boabelor, culoarea pieliţei, calităţile gustative, rezistenţele tehnologice ş.a.

Mărimea strugurilor. Pentru consum în stare proaspătă sunt apreciate în general soiurile cu struguri de mărime medie spre mare (15-30 cm lungime) şi greutate medie de 150 - 300 g.

Forma strugurilor la soiurile de struguri pentru masă este cilindro - conică, însă sunt mai bine valorificate soiurile cu struguri rămuroşi, lacşi (Muscat de Hamburg, Afuz Ali ş.a ), care se pretează mai bine la ambalare în lădiţe.

Compactitatea strugurilor. Strugurii de la soiurile pentru masă trebuie să aibă boabe rare, ramificaţii elastice şi pedicele lungi (1,5 - 2,0 cm).

Dimensiunea boabelor. Pentru consumul în stare proaspătă sunt mai bine apreciate soiurile de struguri cu boabe mari şi foarte mari (Afuz Ali, Victoria, Italia ş.a.), soiurile cu boabe mijlocii prezintă interes comercial numai dacă se disting prin timpurietate (Muscat Perlă de Csaba). Uniformitatea mărimii boabelor în strugure reprezintă o cerinţă de ordin calitativ, asigurând un aspect plăcut, atrăgător pentru consumatori.

65

Forma boabelor. Sunt apreciate pentru consum soiurile cu boabe perfect sferice (Chasselas doré) sau ovale (Afuz Ali ).

Culoarea boabelor. Strugurii cu boabele colorate uniform galben-auriu (Chasselas doré) sau roşu închis, aproape negru (Muscat de Hamburg, Muscat d'Adda) au un aspect mai plăcut, mai atrăgător în comparaţie cu soiurile cu boabe colorate în verde (Coarnă albă), roz (Chasselas roz) sau cele neuniform colorate (Cardinal, unele biotipuri de Muscat de Hamburg).

Prezenţa stratului de pruină la soiurile de struguri destinaţi consumului în stare proaspătă este un indiciu al stării de sănătate şi prospeţime a strugurilor, conferind boabelor un aspect brumat, catifelat. Cantitatea de pruină oscilează în funcţie de soi şi reprezintă în medie 1,5% din greutatea pieliţei (tabel4.6). Degradarea stratului de pruină datorită manipulărilor dese de la recoltare până la comercializare diminuează aspectul strugurilor şi scade valoarea comercială a acestora.

Cantitatea de pruină pe boabe la unele soiuri de struguri pentru masă (mg/cm2), după Mihalcea Gh.,1980

Tabel 4.6.Soiul Media Variaţia

Chasselas doré 9,1 8,8 - 10,3Coarnă albă 15,0 14,6 -15,7

Muscat de Hamburg 15,1 13,5 -16,2Afuz Ali 15,1 14,4 - 16,2Coarnă neagră 17,4 16,8 - 18,3

Calităţile gustative sunt determinate de o serie de caracteristici ale pieliţei, miezului, seminţelor precum şi de raporturile dintre acestea.

Pieliţa trebuie să fie aderentă la miez, fină, subţire, elastică, uşor de sfărâmat în timpul consumului ; să confere strugurilor rezistenţă la fisurare, transport, manipulare, la păstrare ş.a.

Miezul sau pulpa poate avea o consistenţă cărnos - crocantă (Afuz Ali, Cardinal, Victoria ş.a.), semicrocantă (Chasselas doré, Cinsaut ş.a.) sau cărnos - moale (Muscat Perlă de Csaba, Pance précoce ş.a.). Dacă consistenţa miezului depăşeşte o anumită limită (Muscat d'Adda) devine neplăcută. Menţinerea strugurilor o perioadă mai lungă pe butuc, la unele soiuri (Regina viilor), poate duce la degradarea consistenţei miezului, în timp ce la alte soiuri (Cardinal) consistenţa nu se alterează şi constituie o însuşire valoroasă a soiului.

66

Miezul trebuie să fie uşor aderent la pieliţă însă, uşor detaşabil de seminţe. Sunt respinse de la consumul în stare proaspătă soiurile cu miez mucilaginos (Lidia, Isabella ş.a.).

Gustul este determinat de o serie de constituenţi biochimici , rol pregnant având în principal conţinuturile în zahăr şi aciditate totală. Astfel, gustul se poate aprecia prin indicele gluco-acidimetric (zaharuri % / aciditate %0), care oferă informaţii şi asupra momentului optim de recoltare. a strugurilor. La soiurile de struguri pentru masă valoarea optimă a acestui indice este 4 (Oşlobeanu M. şi colab., 1980). În general, soiurile de struguri pentru masă se consumă la un conţinut moderat de zaharuri (130-180g/l) şi o. aciditate cuprinsă între 3,0 - 4,5 g/l exprimată în acid sulfuric). Există soiuri care au o aciditate redusă (Cardinal) şi consumul lor se poate face la concentraţii mai mici de zaharuri (120-130g/l ) în timp ce, la alte soiuri (Regina viilor), la aceeaşi concentraţie de zaharuri au aciditatea ridicată şi nu pot fi consumate.

În funcţie de modul cum se combină cei doi componenţi (zaharuri, aciditate), gustul poate fi armonios, dulce-acrişor (Chasselas doré), fad (Cardinal), dulce plat (Cinsaut ?), acidulat-dulceag (Bicane).

Unele soiuri au un gust specific ierbos (Coarnă neagră), cunoscut sub denumirea de gust de coarnă.

Aroma este determinată de substanţele aromate stocate în pieliţe. Consumatorii din ţara noastră preferă soiurile cu aromă de muscat (tămâios). Această aromă este mai intensă la unele soiuri (Muscat de Hamburg), mai puţin intensă la altele (Muscat Perlă de Csaba, Muscat Timpuriu de Bucureşti ş.a.). La unele soiuri (Regina viilor), prin menţinerea strugurilor pe butuc o durată mai mare, aroma se degradează spre un gust foxat, asemănător H.P.D.

Aprecierea complexă a strugurilor pentru masă se poate realiza folosind o scară de notare de la 0 - 10, în care aspectul comercial se notează cu 0-3 puncte; gustul-aroma cu 0-3 puncte; consistenţa pulpei cu 0-2puncte; desprinderea boabelor de pe ciorchini cu 0-1 puncte; grosimea pieliţei, numărul şi mărimea seminţelor cu 0-1 puncte. Din punctajul menţionat se observă că aspectul comercial şi gustul-aroma au ponderea cea mai mare.

Din punct de vedere comercial, soiurile sunt împărţite în 3 grupe: grupa S – superioară (Cardinal,Victoria, Afuz Ali, Italia, Muscat d'Adda ş.a.), grupa M – mijlocie (Chasselas doré, Coarnă neagră ş.a.), grupa O – obişnuită (Muscat Perlă de Csaba, Regina viilor ş.a.), conform STAS 1490/1976.

67

La fiecare soi, strugurii se încadrează în trei clase de calitate: categoria extra (strugurii trebuie să nu prezinte nici un defect), calitatea I -a (cu uşoare defecte de formă, coloraţie ş.a.), calitatea II-a (cu defecte de mărime şi formă, de coloraţie, supramaturare, maximum 10 % struguri cu boabe mărgeluite şi meiate ş.a.

Rezistenţele tehnologice ale soiurilor de struguri pentru masă exprimate prin: durata de păstrare a strugurilor pe butuc, rezistenţa la desprindere de pedicel, la fisurare, transport, păstrare ş.a. Prezintă interes din punct de vedere al valorificării strugurilor, în funcţie de ele stabilindu-se, pentru fiecare soi, termenul de recoltare, distanţa de transport, posibilitatea şi durata păstrării ş.a.

Durata de păstrare a strugurilor pe butuc oscilează de la 6-8 zile (Regina viilor) până la 20-25 de zile, uneori şi mai mult la soiurile cu rahisul mai rezistent la deshidratare (Afuz Ali ), cu condiţia să nu survină precipitaţii.

Rezistenţa la desprindere a boabelor de pe pedicel este influenţată pozitiv de numărul fasciculelor libero-lemnoase din discul pedicelar (Chasselas - 11 , Coarnă neagră - 13, Afuz Ali –14 ş.a.).

4.2.3.Particularităţi de cultură ale soiurilor de struguri pentru masăReuşita unei plantaţii de struguri pentru masă este condiţionată de

o serie de factori de natură: genetică (soiul cultivat şi combinaţia altoi/portaltoi), ecologică, tehnologici precum şi de posibilităţile de valorificare a producţiei obţinute.

Alegerea combinaţiei de altoire O etapă importantă pentru asigurarea succesului unei plantaţii de

struguri pentru masă o constituie alegerea judicioasă a portaltoilor. Portaltoii se impun a fi bine adaptaţi la condiţiile de mediu, compatibili cu soiul ales şi care să corespundă obiectivelor de producţie .

Criteriile pe care trebuie să le avem în vedere la alegerea portaltoiului sunt:

Rezistenţă la paraziţii din sol - portaltoiul ales trebuie să fie în primul rând rezistent la diferitele biotipuri de filoxeră şi în al doilea rând la nematozii paraziţi, la Melolontha şi toleranţi la Xiphinema index.

Capacitatea de adaptare la natura şi reacţia solului- portaltoii rezistenţi la cloroză sunt 41 B, 140 Ru, Fercal, iar toleranţă la aciditatea solului prezintă 140 Ru, 3309 C; pe solurile puţin profunde şi cele cu risc de secetă bine adaptate sunt R110, 140

68

Ru, pe solurile compacte e recomandat 1103 Paulsen iar pe solurile cu umiditate excesivă bine adaptaţi sunt Riparia Gloire, 101-14 MGt, 5BB, 1103 P;

Gradul de compatibilitate între altoi şi portaltoi- o serie de comportamente şi simptome apărute în plantaţiile de struguri pentru masă au fost grupate sub termenul de incompatibilitate sau lipsă de afinitate între altoi şi portaltoi. Efectele sunt diverse, natura lor fiind încă incomplet cunoscută. Dintre combinaţiile care au prezentat diferite probleme enumerăm: Alphonse Lavallée,Afuz Ali altoite pe 3309 C; Chasselas altoit pe 161-49 C ş.a. De asemenea, combinaţii precum Muscat de Hamburg altoit pe SO4, Chasselas altoit pe 41 B sunt contraindicate din raţiuni calitative (culoare, compactitate a strugurilor).

Vigoarea indusă - în funcţie de caracteristicile genetice portaltoiul poate induce vigoare mare (Berlandieri x Rupestris) sau redusă (Riparia, 420 A);

Obiectivele comerciale urmărite - pentru precocitate se pot alege Riparia Gloire sau Riparia x Rupestris; pentru tardivitate 140 Ru .La alegerea portaltoiului se ţine cont de condiţiile de mediu care

pot să determine o vigoare suficientă ,echilibrată pentru un potenţial de producţie ridicat astfel încât aceasta să nu deprecieze calitatea strugurilor.

Factorii ecopedologici.Alegerea arealelor de cultură trebuie astfel făcută încât prin interacţiunea sol-soi- microclimat să se realizeze cele mai bune rezultate agroproductive şi comerciale.

Factorii tehnologici.Necesitatea obţinerii unor plantaţii viticole de struguri de masă profitabile impune folosirea la înfiinţarea plantaţiei a unui material certificat, de calitate superioară, cu un potenţial productiv ridicat adaptat la condiţiile de mediu locale.

Distanţele de plantare utilizate la plantaţiile de struguri pentru masă variază între 2 - 2,5 până la 3 - 3,5 m între rânduri şi 1,2 – 1,5 m între plante pe rând, în funcţie de sistemul de conducere şi vigoarea soiului cultivat.

Orientarea rândurilor se stabileşte în funcţie de topografia parcelei şi vântul dominant. În general pentru o bună interceptare a radiaţiei solare rândurile se orientează pe direcţia N-S.

Forma de conducere. Soiurile de struguri pentru masă au fost conduse intr-o varietate de forme în funcţie de tradiţia locală, de posibilităţile de susţinere şi de tehnologia aplicată. În principal forma de conducere aleasă trebuie să permită obţinerea unei suprafeţe foliare expuse cât mai mare cu un grad de suprapunere a frunzelor cât mai mic.

69

Cercetările recente recomandă ca în cazul culturii unor soiuri cu vigoare medie, fără irigare să se utilizeze conducerea În plan vertical în timp ce la soiurile viguroase, în arealele cu posibilităţi de aplicare a irigării să se utilizeze conducerea sub formă de liră, formă de conducere care determina o mai bună maturare şi precocitate a producţiei, diminuarea riscului atacurilor parazitare, necesitând în schimb aplicarea irigării, a unei tăieri de formare în verde, a copilitului şi defolierii în zona strugurilor.

Condiţiile climatice care asigură reuşita culturii soiurilor de struguri pentru masă în România (după Oşlobeanu M., 1975)

Tabel 4.7.

Elemente climatice

Soiuri cu maturitate

extratimpurie şi timpurie

mijlocie tardivă

Lungimea perioadei de vegetaţie, zile minim 160 160-180 peste 180

Suma gradelor de temperatură din perioada de vegetaţietotală 0Cutilă 0C

minim 2500minim 1000

minim 3000minim 1200

peste 3400peste 1600

Temperatura medie din perioada de vegetaţie, 0C

minim 18 minim 20 peste 22

Suma orelor de strălucire a soarelui, h minim 1000 minim 1200 peste 1600

Precipitaţii:anuale, mmîn perioada de vegetaţie, mm

500-800peste 300

Indicele heliotermic:-global-real

Minim 2Minim 1,5

2,5-32-2,5

Peste 3-3,5Peste 2,5

Coeficientul hidrotermic 0,8-1,2Indicele bioclimatic 10±2 pentru condiţii de neirigareCondiţii impuse în timpul înfloritului pentru evitarea meierii şi mărgeluirii-temperatura, 0C-umiditatea aerului-precipitaţii, mm-luminozitate

peste 1750-70 %

fărămaximă posibilă

Umiditatea relativă a aerului pentru creşterea şi maturarea normală a boabelor (%)-creşterea boabelor-maturarea boabelor

75-8070-75

70

Încărcătura de muguri în funcţie de soi pe butuc depinde de sistemul de tăiere ales şi de potenţialul productiv al soiului.

Aplicarea operaţiunilor în verde prezintă un rol important pentru îmbunătăţirea calităţii producţiei, a aspectului comercial şi precocităţii producţiei.

Plivitul lăstarilor - se recomandă suprimarea la începutul creşterii a lăstarilor excedentari chiar daca sunt purtători de rod dar au vigoare slabă şi inseraţi prea des. Aplicarea corectă a lucrării determină obţinerea unor viţe echilibrate care permit o bună dezvoltare a strugurilor rămaşi;

Defolierea constă în suprimarea câtorva frunze şi copili situaţi în apropierea strugurilor. Defolierea ameliorează starea sanitară a strugurilor, determinând atacuri mai reduse de Botrytis facilitând si colorarea strugurior la soiurile cu struguri albi Lucrarea trebuie să se execute raţional deoarece orice dezechilibru între suprafaţa foliară expusă şi numărul de struguri rămaşi are efect negativ asupra calităţii producţiei;

Reducerea numărului de inflorescenţe şi de ciorchini reprezintă o metodă eficace de reglare şi adaptare a producţiei la potenţialul plantei. Normarea producţiei prin reducerea numărului de inflorescenţe depinde de caracteristicile soiului şi anume: la strugurii cu boabe îndesate se face imediat după înflorit şi fecundare, la soiurile cu ciorchinii lacşi se face înainte de înflorit. Reducerea numărului de inflorescenţe la viţe se face în funcţie se soi: până la 15 inflorescenţe la soiurile Cardinal, Regina viilor, Afuz-Ali, Italia; până la 25 de inflorescenţe la soiurile Muscat de Hamburg, Cinsaut, Bicane, Ceauş; până la 30 de inflorescenţe la soiurile Perla de Csaba, Chasselas doré, Coarnă neagră şi Coarnă albă. Numărul de ciorchini lăsaţi pe butuc diferă în funcţie de soi, modul de conducere şi obiectivele comerciale

, în care:

I = nr. de inflorescenţe sau de ciorchini / butuc;P = Randament potenţil optim al soiului respectiv (kg/ha);g = greutatea medie a unui strugure (kg)b = numărul mediu de butuci / ha.

Cizelatul strugurilor este o operaţiune generalizată în practica viticolă la recoltarea acestora. Operaţiunea constă în înlăturarea boabelor atacate de boli şi insecte, a celor verzi şi insuficient dezvoltate

71

sau cu integritatea afectată de leziuni mecanice.Scopul urmărit este de a preveni deteriorarea calităţii şi de a îmbunătăţi aspectul comercial al strugurilor. Modul de executare constă în înlăturarea boabelor a căror integritate a fost afectată, utilizându-se foarfeci de construcţie specială pentru recoltat şi cizelat.

Incizia inelară constă în îndepărtarea unui inel de scoarţă şi liber de pe lăstar, lat de 4-6 mm, sau numai într-o simplă incizie circulară. Aceasta are scopul de a întrerupe circulaţia descendentă a sevei elaborate şi distribuirea ei către părţile superioare secţiunii. Astfel, se realizează o îmbunătăţire a condiţiilor de nutriţie în partea respectivă, inclusiv a strugurilor, cu efecte favorabile asupra calităţii şi precocităţii producţiei. Incizia inelară se poate executa pe lăstari, pe coarde de rod şi pe tulpină. În practica viticolă din ţara noastră se execută pe coardele de rod. În cazul executării lucrării aprovizionarea rădăcinii cu sevă elaborată se reduce. De aceea, se recomandă ca inelatul să se aplice cel mult la 3 ani şi la cel mult 1/3 din coardele de rod.

Protecţia împotriva temperaturilor reduse (îngheţuri târzii de primăvară). Adesea la sfârşitul lunii aprilie sau începutul lunii mai apariţia unor îngheţuri târzii de primăvara pot provoca prejudicii importante în plantaţiile de struguri pentru masă. Rezistenţa viţelor la temperaturi scăzute in perioada dezmuguritului este destul de redusă : in stadiul de punct verde rezistă până la –20 C în timp ce în stadiul de frunze etalate temperaturile sub –1,50 C sunt deosebit de dăunătoare.. Protecţia împotriva acestor fenomene nedorite se poate realiza prin metode diferite, mai mult sau mai puţin eficace in funcţie de capacitatea de a limita sau a se opune scăderii temperaturilor sub nivelul critic: încălzirea aerului prin combustia motorinei in sobe speciale (150-300 – ha in funcţie de capacitate); amestecarea straturilor de aer cu elicoptere sau instalaţii speciale prevăzute cu elice ( se bazează pe inversia termica ); aspersiunea antigel – începută când termometrul umed indică temperatura de –10 C şi continuă până după răsăritul soarelui când temperaturile devin pozitive.

Combaterea buruienilor În prezent se utilizează următoarele sisteme: întreţinere mecanică (aplicarea periodică a praşilelor), înierbare controlată (folosind flora naturală sau anumite plante semănate pentru acoperirea distanţei între rânduri), acoperirea solului cu diferite materiale sau combatere chimică folosind produsele specifice.

Fertilizarea Pentru obţinerea unor producţii mari de struguri de masă (15-25 t/ha) plantele au nevoie de N 70 kg/ha/an, P2O5 22 kg/ha/an,

72

K2O 80 kg/ha/an, MgO 25 kg/ha/an, CaO 12 kg/ha/an, S 6 kg/ha/an, Fe 0,6 kg/ha/an , Bo 0,1 kg/ha/an, Mn 0,07 kg/ha/an.

Aplicarea amendamentelor- în cazul solurilor cu pH < 6 se aplică amendamente cu calcar iar in cazul în care există şi deficit de magneziu se recomandă amendamentele calco-magneziene. Dozele sunt diferite în funcţie de rezultatele analizei solului.

Pentru stabilirea judicioasă a planului de aplicare a îngrăşămintelor se impune corelarea analizelor solului cu diagnosticul foliar şi observarea comportării plantelor. Este în general recunoscut ca pentru estimarea nivelului nutriţiei cu K şi Mg cele mai bune rezultate se obţin prin analiza peţiolului în timp ce pentru oligoelemente se preferă analiza limbului.

Irigarea. O oarecare restricţie în ceea ce priveşte alimentarea cu apă determină obţinerea unor producţii de calitate. Pentru obţinerea unor producţii de 20-25 t-ha raportul între consumul optim şi evaporarea potenţială trebuie să prezinte valori de aproximativ 0,4 până la înflorit; 0,5 de la legat până la pârgă iar apoi să scadă la 0,4 până la recoltare.

4.3. Soiurile de struguri pentru vin cultivate şi cultivabile în România

Comparativ cu soiurile de struguri pentru masă strugurii pentru vin au cerinţe mai reduse faţă de resursele ecopedologice şi de nutriţie, fapt care permite cultivarea într-un areal mai întins. Chiar daca nu limitează cultura strugurilor pentru vin factorii climatici isi pun evident amprenta asupra calitaţii producţiei. Dacă condiţiile climatice se modifică în general la distanţe mai mari, influenţa lor asupra producţiei fiind mai greu de sesizat, cele ecopedologice variază pe areale mai mici, chiar în cadrul aceluiaşi centru viticol, modificările cantitative şi calitative ale producţiei sunt mult mai evidente.

4.3.1. Soiuri pentru vinuri albe de consum curent (V.A.C.C.)

Soiuri româneşti admise a fi extinse: Galbenă de Odobeşti, Mustoasă de Măderat, Băbească gri, Berbecel, Brumăriu,Crâmpoşie selecţionată, Creaţă, , Iordană, Mioriţa, , Majarcă albă, Plăvaie, , Zghihară de Huşi.

Soiuri străine pentru vinuri albe de consum curent admise a fi extinse în cultură : Aligoté, Rkaţiteli, Saint Emilion, Selection Carrière.

73

4.3.2.Soiuri pentru vinuri albe de calitate superioară(V.A.C.S)

Soiuri pentru vinuri albe de calitate admise a fi extinse în cultură : Fetească regală, Riesling italian, Furmint, Frâncuşă,Neuburger.

Soiuri pentru vinuri albe de înaltă calitate admise a fi extinse în cultură : Chardonnay, Sauvignon, Pinot gris, Grasă de Cotnari, Fetească albă, Traminer roz, Riesling de Rhin.

Soiuri pentru vinuri albe de calitate nou create sau recent introduse în cultură : Şarba, Donaris, Columna.

Soiuri pentru vinuri albe de calitate existente în cultură :Muscadelle, Semillon.

4.3.3. Soiuri pentru vinuri roşii şi roze de consum curent (V.R.C.C.)

Soiuri admise a fi extinse în cultură :Băbească neagră, Cadarcă, Oporto, Alicante Bouschét, Roşioară, Sangiovese.

Soiuri nou create sau recent admise în cultură : Codană, Pandur, Haiduc, Purpuriu.

Soiuri existente în cultură : Aramon, Bătută neagră, Braghină, Negru vîrtos, Negru moale.

4.3.4. Soiuri pentru vinuri roşii de calitate superioară (V.R.C.S.)

Soiuri pentru vinuri roşii de înaltă calitate admise pentru a fi extinse : Fetească neagră, Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot noir.

Soiuri pentru vinuri roşii de calitate existente în cultură : Burgund mare, Cabernet Franc, Malbec, Saperavi .

4.3.5.Soiuri pentru vinuri aromate Soiuri pentru vinuri aromate admise pentru a fi extinse :

Tămâioasă românească, Muscat Ottonel, Busuioacă de Bohotin.Soiuri pentru vinuri aromate de calitate nou create sau recent

admise în cultură : Negru aromat.

74

CAPITOLUL V

TEHNOLOGII DIFERENŢIATE5.1.Tehnologii diferenţiate în funcţie de favorabilitatea

arealelor pentru cultura viţei de vie

În ţara noastră, unde condiţiile climatice sunt favorabile dezvoltării acestei culturi, viticultura este cantonată pe pante însorite, pe nisipurile din Oltenia şi Dobrogea, pe dealuri şi în depresiunile din Transilvania. Deosebirile ecoclimatice din România determină o diferenţă de 5 săptămâni între maturarea strugurilor din sudul şi nordul ţării.

Heterogenitatea climatică se datorează atât latitudinii cât şi condiţiilor orografice, la care se poate adăuga influenţa zonală a unor factori de biotop (Marea Neagră, Dunărea ş.a.) ce dau naştere unor microclimate cu profil viticol distinct. Din acest punct de vedere se impune diferenţierea tehnologiilor viticole pentru fiecare caz în parte. Cuantificarea ofertei ecologice prin intermediul indicatorilor climatici sintetici, studiul soiurilor în relaţie cu factorii de mediu şi agrotehnici, constituie premisele pentreu realizarea unor tehnologii diferenţiate în funcţie de arealele cu favorabilitate pentru cultura viţei de vie.

Nu puţine sunt regiunile viticole din ţara noastră (ex. Regiunea viticolă a Podişului Transilvaniei, Dealurile Moldovei etc.) unde orografia terenului a condus la diferenţierea tehnologiilor din acest punct de vedere. Amenajarea versanţilor prin terasare a determinat punerea în valoare a acestor terenuri prin cultura viţei de vie dar a condus şi la accentuatea unor însuşiri negative ale acestor soluri erodate. Prin inversiunea straturilor pedologice, care are loc ca urmare a tehnologiilor de realizare a teraselor, a fost adusă în orizonturile superioare roca parentală iar stratul de sol cu fertilitate mai ridicată a fost încorporat în adâncime. Acest fapt a creat o stare de neuniformitate în ceea ce priveşte

75

repartizarea substanţelor nutritive şi a determinat augmentarea indicelui puterii clorozante.

Pe de altă parte mai trebuie avute în vedere condiţiile microclimatice caracteristice fiecărui segment al pantei. Umiditatea cea mai ridicată şi solul cel mai fertil sunt atuurile treimii bazale. În schimb, treimea superioară beneficiază de cele mai ridicate resurse heliotermice iar cea mijlocie oferă condiţii intermediare.

Atenuarea acestor diferenţe trebuie să se realizeze începând cu lucrările de amenajare a terenului, înainte de desfundare, prin administrarea de îngrăşăminte minerale şi organice în cantităţi duble (60 – 80 tone gunoi de grajd; P200-400 kg s.a./ha; K400-600 kg s.a./ha) pe treimea superioară comparativ cu treimea mijlocie şi inferioară, urmând ca din anul IV de la plantare acestea să se aplice uniform.

Toate aceste elemente îşi dovedesc aplicabilitatea în momentul lucrării de amplasare a soiurilor în arealul viticol rspectiv. Individualizarea condiţiilor de microclimat impune şi particularizarea tehnologiilor folosite. Astfel, reuşita culturii pe versanţii unde indicele puterii clorozante prezintă valori critice este asigurată de utilizarea unor portaltoi cu rezistenţă superioară la calcarul activ din sol (ex. Chasselas x Berlandieri 41 B, Crăciunel 26 ş.a.). Fertilitatea diferită a solului conduce la amplasarea rândurilor de viţe la o distanţă suficientă faţă de taluz şi marginea platformei pentru a îndepărta sistemul radicular de influenţa stărilor de suboptim mineral şi hidric.

Pentru soiurile de struguri pentru masă vor fi rezervate terasele al căror sol este mai fertil, în schimb, datorită exigenţelor superioare faţă de resursele heliotermice, soiurile pentru vinuri roşii vor putea fi amplasate pe treimea superioară a versantului.

Fertilizarea va avea în vedere menţinerea unei stări nutritive cât mai uniforme pe platforma teraselor. Din acest motiv cantitatea de mraniţă, plasata la câtiva centimetri sub sistemul radicular, variază de la 3 – 4 kg/groapă, pentru rândurile din amontele platformei şi 2 kg/groapă pentru celelalte. Diferenţierea fertilizării se menţine în continuare, până în anul III, cu administrarea pe treimea superioară a unor doze de 40 – 60 tone gunoi de grajd; N200-300:P200:K200-300 kg s.a./ka. Pe treimea mijlocie şi inferioară aceste cantităţi vor fi diminuate la jumătate.

Anul IV constituie hotarul de la care se continuă cu o fertilizare uniformă, susţinută de aplicarea anuală, primăvara (a îngrăşămintelor cu azot, 200-300 kg/ha s.a.) şi toamna (a celor cu fosfor, 100-250 kg/ha s.a. şi potasiu 200-300 kg/ha s.a.). Aceasta se completează o dată la 4 ani cu 40 – 60 t/ha gunoi de grajd.

76

Diferenţierea tehnologiilor de cultură în arealele viticole unde există soluri nisipoase (ex. Podgoria Calafat, Dacilor, centrele viticole Însurăţei, Râmnicelu, Jirlău, Cireşu, ş.a.) trebuie să se realizeze în funcţie de caracteristicile acestora. De cele mai multe ori asemenea soluri se caracterizează printr-o granulaţie mare a nisipului, ceea ce determină o redusă aprovizionare minerală şi o stare de insuficienţă hidrică. Conţinutul redus de argilă se constituie într-un factor defavorizant pentru dezvoltarea filoxerei, motiv pentru care, la înfiinţarea noilor plantaţii viticole, se poate utiliza şi materialul viticol nealtoit.

Starea redusă de aprovizionare a nisipurilor cu elemente nutritive reprezintă motivul pentru care corectarea acestor resurse debutează o dată cu lucrările de pregătire a terenului în vederea plantării. În acest scop se recomandă aplicarea unei doze de 40 – 60 t/ha gunoi de grajd, înainte de desfundare, şi utilizarea unei plante ca îngrăşământ verde. Desfundarea se va efectua la o adâncime de 80 cm pentru distrugerea stratului de oxizi de fier care împiedică dezvoltarea armonioasă a sistemului radicular.

Diferenţele, uneori considerabile, de nivel dintre dună şi interdună impun atenuarea acestora prin nivelare. Astfel, solul devine plan sau capătă o uşoară pantă de 3%, recomandându-se cultivarea terenului pe o perioadă de 1-2 ani cu o plantă utilizată ca îngrăşământ verde şi utilizarea, înainte de desfundat a îngrăşămintelor organice (60 t/ha gunoi de grajd) asociate cu cele minerale (N100:P60:K166 kg/ha s.a.). Plantarea se efectuează în mod asemănător terenurilor filoxerate (gropi de 40-60-80 cm adâncime) sau în şanţuri, ca metodă specială de plantare.

Gradul redus de coeziune existent între particulele de nisip favorizează spulberarea acestora de către rafalele de vânt, traiectoria lor intersectându-se cu aparatul foliar sensibil al plantelor aflate în creştere. Combaterea deflaţiei se realizezază prin cultura secarei, din 2 în 2 intervale sau pe toată suprafaţa, şi încorporarea acesteia în sol, în luna mai, împreună cu o doză de azot de 60 kg/ha s.a. Perdelele de protecţie din salcâm sporesc eficienţa combaterii acestor neajunsuri. Ele vor avea 8 – 10 m lăţime şi vor fi amplasate la o distanţă de 200 – 300 m unele de altele.

Conduita fertilizării trebuie să aibă în vedere gradul redus de solificare a nisipurilor şi debutează înaintea efectuării lucrări de desfundare, după care se continuă pe parcursul perioadelor următoare, în concordanţă cu orografia terenului (nisipuri nivelate sau nenivelate).

În cazul nisipurilor nenivelate şi uscate, dirijarea fertilizării prevede administrarea anuală a îngrăşămintelor minerale (N100-120 : P80-100 :

77

K80-120 kg/ha s.a.) şi din 2 în 2 ani a celor organice, în cantitate de 15 – 20 t/ha, sub formă de gunoi de grajd semidescompus.

Pe nisipurile nivelate şi irigate, după fertilizarea efectuată cu ocazia desfundării, are loc o a doua fertilizare asociată cu lucrarea de copcit (N30-40 : P50-60 : K80-90 kg/ha s.a.). În luna august se intervine cu o a treia fertilizare, repartizată pe acele intervale dintre rânduri semănate cu secară, urmând ca întreaga suprafaţă să fie acoperită în toamnă, cu doze de N60 : P100 : K80 kg/ha s.a. În anii următori fertilizarea se aplică etapizat, primăvara (N60 kg/ha s.a. împreună cu încorporarea secarei în sol), la copcit (N40-50 : P30-40 : K70-90) şi în luna august (N70-100 : P80 : K80).

Corectarea resurselor hidrice are în vedere are în vedere aplicarea unei norme de irigare de 1200-1700 m3/ha în primul an de la plantare, aceasta urmând să se mărească progresiv în anii următori (2000 m3/ha în anul II şi 2500 m3/ha în anul III), pentru ca din anul IV să se stabilizeze la valoarea de 2100 m3/ha (Grumeza N., 1974, citat de Oşlobeanu M. şi colab., 1980). După intrarea pe rod fertilizarea anuală constă în aplicarea îngrăşămintelor chimice cu N:P:K=200:160:160-200 kg/ha s.a. în trei etape, astfel:

- toamna se va administra întreaga cantitate de îngrăşăminte pe bază de fosfor şi potasiu, alături de o treime din cantitatea de îngrăşăminte cu azot;

- la dezmugurit se continuă cu aplicarea unei treimi din cantitatea de îngrăşăminte cu azot;

- după înflorit se aplică ultima cantitate de substanţe fertillizante pe bază de azot.

În anumite areale viticole diferenţierea tehnologiilor de cultură este impusă de pânza de apă freatică care se găseşte foarte aproape de suprafaţă (1,5 – 2 m). De aceea, în centrul viticol Teremia s-a optat pentru cultura unor soiuri cu vigoare redusă, care diferenţiază mugurii roditori la baza coardei (Majarcă, Creaţă ş.a.). În acest mod se poate recurge la utilizarea sistemului de tăiere scurt şi la o încărcătură de rod de 8-10 muguri/m2 în condiţiile unor distanţe reduse de plantare: 1,2/1,0 m.

78

CAPITOLUL VILEGI ŞI PREVEDERI LEGALE PRIVIND VITICULTURA ÎN ROMÂNIA

În conformitate cu prevederile art.9 alin. 3 din Legea viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei viti-vinicole nr. 244/2002 , privind zonarea soiurilor de viţă de vie roditoare, recomandate şi autorizate pentru cultură în arealele viticole şi actualizarea acesteia precum şi în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii ,Alimentaţiei şi Pădurilor a fost emis Ordinul nr. 546/25 noiembrie 2002 privind Zonarea soiurilor de viţă de vie roditoare din sortimentul de bază al României, recomandate şi autorizate pentru cultură în arealele viticole ,pe care îl prezentăm în tabelul 4.8.

Zonarea soiurilor de viţă de vie roditoare din sortimentul de bază al României, recomandate şi autorizate pentru cultură în arealele viticole

Tabel nr. 4.8. Podgoria Centrul viticol

Direcţii de producţie

Soiuri de viţă roditoareRecomandate Autorizate

I. Regiunea viticolă a Podişului Transilvaniei

1.TÂRNAVE1.1.BlajAlba -Vinuri albe

Traminer rozPinot grisSauvignonFetească albă

Fetească regalăRiesling italian

-Vinuri aromate Muscat Ottonel -

-Vinuri spumanteFetească regalăFetească albă

Pinot gris

1.2.JidveiAlba

-Vinuri albe

Traminer rozPinot grisSauvignonFetească albă

Fetească regalăRiesling italian

-Vinuri aromate Muscat Ottonel -

-Vinuri spumanteFetească regalăFetească albă

Pinot gris

1.3.MediaşMureş, Sibiu

-Vinuri albe

Traminer rozPinot grisSauvignonFetească albă

Fetească regalăRiesling italian

-Vinuri aromate Muscat Ottonel -

-Vinuri spumanteFetească regalăFetească albă

Pinot gris

1.4.TârnăveniMureş

-Vinuri albe

Traminer rozPinot grisSauvignonFetească albă

Fetească regalăRiesling italian

79

-Vinuri aromate Muscat Ottonel -

-Vinuri spumanteFetească regalăFetească albă

Pinot gris

1.5.ZagărMureş

-Vinuri albe

Traminer rozPinot grisSauvignonFetească albă

Fetească regalăRiesling italian

-Vinuri aromate Muscat Ottonel -

-Vinuri spumanteFetească regalăFetească albă

Pinot gris

1.6.Valea NirajuluiMureş

-Vinuri albeFetească albăPinot gris

Fetească regalăRiesling italian

-Vinuri aromate Muscat Ottonel -

2.ALBA2.1.Alba IuliaAlba

-Vinuri albe

Traminer rozPinot grisSauvignonFetească albă

Fetească regală

-Vinuri aromate Muscat Ottonel -

-Vinuri spumanteFetească regalăFetească albă

Pinot gris

2.2.IghiuAlba

-Vinuri albe

Traminer rozPinot grisSauvignonFetească albă

Fetească regală

-Vinuri aromate Muscat Ottonel -

-Vinuri spumanteFetească regalăFetească albă

Pinot gris

3.SEBEŞ-APOLD3.1.SebeşAlba

-Vinuri albeFetească albăPinot grisSauvignon

Fetească regalăTraminer roz

-Vinuri aromate Muscat Ottonel -

-Vinuri spumanteFetească regalăFetească albă

Pinot gris

-Distilate de vin Fetească regală -

3.2.ApoldSibiu

-Vinuri albeFetească albăPinot grisSauvignon

Fetească regalăTraminer roz

-Vinuri aromate Muscat Ottonel -

-Vinuri spumanteFetească regalăFetească albă

Pinot gris

-Distilate de vin Fetească regală -

4.AIUD4.1.AiudAlba

-Vinuri albe

Fetească albăPinot grisTraminer rozSauvignon

Fetească regală

-Vinuri aromate Muscat Ottonel -

-Vinuri spumanteFetească regalăFetească albă

Pinot gris

4.2.TurdaCluj

-Vinuri albe

Fetească albăPinot grisTraminer rozSauvignon

Fetească regală

4.3.TriteniCluj

-Vinuri albe

Fetească albăPinot grisTraminer rozSauvignon

Fetească regală

-Vinuri aromate Muscat Ottonel -

5.LECHINŢA5.1.LechinţaBistriţa Năsăud

-Vinuri albeFetească albăPinot gris

Sauvignon

-Vinuri aromate Muscat Ottonel -5.2.TeacaBistriţa Năsăud

-Vinuri albeFetească albăPinot gris

Sauvignon

-Vinuri aromate Muscat Ottonel -5.3.BistriţaBistriţa Năsăud

-Vinuri albeFetească albăPinot gris

Sauvignon

80

-Vinuri aromate Muscat Ottonel -5.4.Batoş Mureş

-Vinuri albeFetească albăPinot gris

Sauvignon

-Vinuri aromate Muscat Ottonel -0.1.GeoagiuHunedoara

-Vinuri albe Fetească albă Fetească regală

-Vinuri aromate Muscat Ottonel -0.2.DejCluj

-Vinuri albe Fetească albă Fetească regală

-Vinuri aromate Muscat Ottonel -

II. Regiunea viticolă a Dealurilor Moldovei

6.COTNARI6.1.CotnariIaşi

-Vinuri albe

Grasă de CotnariFetească albăFrâncuşăTămâioasă românească

-

6.2.HîrlăuIaşi

-Vinuri albe

Grasă de CotnariFetească albăFrâncuşăTămâioasă românească

Sauvignon

-Struguri de masă - Chasselas doré

6.3.CucuteniIaşi

-Vinuri albe

Fetească albăGrasă de CotnariFrâncuşăTămâioasă românească

Sauvignon

-Struguri de masă - Chasselas doré6.4.Tg. FrumosIaşi

-Vinuri albe Fetească albăSauvignonFetească regală

-Vinuri aromate Muscat Ottonel --Struguri de masă - Chasselas doré

6.5.FrumuşicaBotoşani

-Vinuri albe Fetească albăAligotéFetească regală

-Vinuri aromate Muscat Ottonel --Struguri de masă - Chasselas doré

7.IAŞI7.1.CopouIaşi

-Vinuri albeFetească albăSauvignon

AligotéFetească regalăPinot gris

-Vinuri aromate Muscat Ottonel --Vinuri spumante Fetească albă Fetească regală-Struguri de masă Chasselas doré Muscat Hamburg

7.2.Bucium TomeştiIaşi

-Vinuri albeFetească albăSauvignon

AligotéFetească regalăPinot gris

-Vinuri aromate Muscat Ottonel --Vinuri spumante Fetească albă Fetească regală-Struguri de masă Chasselas doré Muscat Hamburg

7.3.UricaniIaşi

-Vinuri roşiiFetească neagrăPinot noir

Cabernet SauvignonMerlot

-Vinuri albe Fetească albă --Struguri de masă Chasselas doré Muscat Hamburg

7.4.ComarnaIaşi

-Vinuri albeFetească albăSauvignon

Fetească regalăAligotéPinot gris

-Vinuri aromate - Muscat Ottonel-Struguri de masă Chasselas doré Muscat Hamburg

0.3.HhlipiceniBotoşani

-Vinuri albe Fetească albăFetească regalăAligoté

-Vinuri aromate - Muscat Ottonel-Struguri de masă Chasselas doré -

0.4.PlugariIaşi

-Vinuri albeFetească albăSauvignon

Fetească regalăAligoté

-Vinuri aromate - Muscat Ottonel-Struguri de masă Chasselas doré -

81

0.5.ProbotaIaşi

-Vinuri albeFetească albăSauvignon

Fetească regalăAligoté

-Vinuri aromate - Muscat Ottonel-Struguri de masă Chasselas doré -

8.HUŞI8.1.HuşiVaslui

-Vinuri aromateBusuioacă de Bohotin

-

-Vinuri albeFetească albăSauvignonPinot gris

Fetească regalăZghihară de Huşi

-Vinuri spumante Fetească albă Zghihară de Huşi-Distilate de vin Fetească regală

-Struguri de masă Chasselas doréCoarnă neagră selecţionatăMuscat Hamburg

8.2.AvereştiVaslui

-Vinuri aromateBusuioacă de Bohotin

-

-Vinuri albeFetească albăSauvignonPinot gris

Fetească regalăZghihară de Huşi

-Vinuri spumante Fetească albăFetească regalăZghihară de Huşi

-Distilate de vin Fetească regală Zghihară de Huşi

-Struguri de masă Chasselas doréCoarnă neagră selecţionatăMuscat Hamburg

8.3.VutcaniVaslui

-Vinuri roşiiFetească neagrăCabernet Sauvignon

Pinot noirMerlot

-Vinuri albeFetească albăSauvignon

Fetească regalăAligoté

-Struguri de masă Chasselas doréCoarnă neagră selecţionatăMuscat Hamburg

8.4.MurgeniVaslui

-Vinuri roşiiFetească neagrăCabernet Sauvignon

Pinot noirMerlot

-Vinuri albeFetească albăSauvignon

Fetească regală

-Struguri de masă Chasselas doréCoarnă neagră selecţionatăMuscat Hamburg

8.5.BohotinIaşi, Vaslui

-Vinuri aromateBusuioacă de Bohotin

-

-Vinuri albeFetească albăSauvignonPinot gris

Fetească regală

-Struguri de masă Chasselas doréCoarnă neagră selecţionatăMuscat Hamburg

0.6.VasluiVaslui

-Vinuri albe Fetească albăSauvignon

Fetească regalăAligoté

-Vinuri aromate - Muscat Ottonel-Distilate de vin Fetească regală --Struguri de masă Chasselas doré Muscat Hamburg

9.COLINELE TUTOVEI

0.7.BozieniNeamţ

-Vinuri albe Fetească albă -

-Vinuri aromate - Muscat Ottonel-Struguri de masă Chasselas doré -

9.1.IanaVaslui

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlotFetească neagră

-

-Vinuri albeFetească albăSauvignon

Fetească regală

-Struguri de masă Chasselas doréCoarnă neagră selecţionatăMuscat Hamburg

9.2.TutovaVaslui

-Vinuri roşiiCabernet sauvignonMerlotFetească neagră

-

-Vinuri albe Fetească albăFetească regalăSauvignon

-Struguri de masă Chasselas doréCoarnă neagră selecţionatăMuscat Hamburg

82

9.3.BălăbăneştiGalaţi

-Vinuri albe Fetească albă Fetească regală

-Vinuri roşii - Băbească neagră

-Struguri de masă Chasselas doréCoarnă neagră selecţionatăMuscat Hamburg

10.DEALUL BUJORULUI

10.1.BujoruGalaţi

-Vinuri roşiiFetească neagrăCabernet SauvignonMerlot

Băbească neagră

-Vinuri albeFetească albăSauvignon

Riesling italian

-Struguri de masăChasselas doréCoarnă neagră selecţionată

Muscat HamburgMuscat Adda

10.2.SmulţiGalaţi

-Vinuri roşiiFetească neagrăCabernet SauvignonMerlot

Băbească neagră

-Vinuri albeFetească albăSauvignon

Riesling italian

-Struguri de masăChasselas doréCoarnă neagră selecţionată

Muscat HamburgMuscat Adda

10.3.OanceaGalaţi

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonFetească neagrăMerlot

-

-Vinuri albeFetească albăSauvignon

Riesling italian

-Struguri de masăChasselas doréCoarnă neagră selecţionată

Muscat Hamburg

10.4.BereştiGalaţi

-Vinuri roşiiFetească neagrăCabernet sauvignonMerlot

-

-Vinuri albeFetească albăSauvignon

Riesling italian

-Struguri de masăChasselas doréCoarnă neagră selecţionată

Muscat Hamburg

11.NICOREŞTI11.1.NicoreştiGalaţi

-Vinuri roşii

Băbească neagrăMerlotCabernet SauvignonFetească neagră

-

-Vinuri albe Fetească albăSauvignonRiesling italian

-Struguri de masăChasselas doréCoarnă neagră selecţionată

Muscat Hamburg

11.2.BuciumeniGalaţi

-Vinuri roşii

Băbească neagrăFetească neagrăCabernet SauvignonMerlot

-

-Vinuri albe Fetească albăSauvignonRiesling italian

-Struguri de masăChasselas doréCoarnă neagră selecţionată

Muscat Hamburg

12.IVEŞTI12.1.IveştiGalaţi

-Vinuri roşii

Băbească neagrăFetească neagrăMerlotCabernet Sauvignon

-

-Vinuri albe -Fetească regalăRiesling italian

-Struguri de masăChasselas doréCoarnă neagră selecţionată

Muscat Hamburg

83

12.2.TecuciGalaţi

-Vinuri roşii

Băbească neagrăFetească neagrăMerlotCabernet Sauvignon

-

-Vinuri albe -Fetească regalăRiesling italian

-Struguri de masăChasselas doréCoarnă neagră selecţionată

Muscat Hamburg

12.3.CorodGalaţi

-Vinuri roşii

Băbească neagrăFetească neagrăMerlotCabernet Sauvignon

-

-Vinuri albe -Fetească regalăRiesling italian

-Struguri de masăChasselas doréCoarnă neagră selecţionată

Muscat Hamburg

0.8.GriviţaGalaţi

-Vinuri albe Fetească albăFetească regalăRiesling italian

-Vinuri roşii Băbească neagră -

-Struguri de masăChasselas doréCoarnă neagră selecţionată

Muscat Hamburg

0.9.NămoloasaGalaţi

-Vinuri roşii Băbească neagră -

-Vinuri albe - Fetească regală

-Struguri de masăChasselas doréCoarnă neagră selecţionată

Muscat Hamburg

13.COVURLUI13.1.BăleniGalaţi

-Vinuri roşii

Băbească neagrăFetească neagrăCabernet SauvignonMerlot

-

-Vinuri albe Fetească albăRiesling italianFetească regală

-Struguri de masăChasselas doréCoarnă neagră selecţionată

Muscat Hamburg

13.2..ScănteieştiGalaţi

-Vinuri roşii

Băbească neagrăFetească neagrăCabernet SauvignonMerlot

-

-Vinuri albe Fetească albăRiesling italianFetească regală

-Struguri de masăChasselas doréCoarnă neagră selecţionată

Muscat Hamburg

13.3.PecheaGalaţi

-Vinuri roşii

Băbească neagrăFetească neagrăCabernet SauvignonMerlot

-

-Vinuri albe Fetească albăRiesling italianFetească regală

-Struguri de masăChasselas doréCoarnă neagră selecţionată

Muscat Hamburg

13.4.SmârdanGalaţi

-Vinuri roşii

Băbească neagrăFetească neagrăCabernet SauvignonMerlot

-

-Vinuri albe Fetească albă Riesling italian

-Struguri de masăChasselas doréCoarnă neagră selecţionată

Muscat Hamburg

0.10.RăcăciuniBacău

-Vinuri albe Fetească albă Fetească regală

84

-Vinuri aromate - Muscat Ottonel-Struguri de masă Chasselas doré -

14.ZELETIN14.1.ZeletinBacău

-Vinuri albe

Fetească albăPinot grisRiesling italianSauvignon

Fetească regală

-Vinuri aromate - Muscat Ottonel-Struguri de masă Chasselas doré -

14.2.Dealul MoriiBacău

-Vinuri albe

Fetească albăPinot grisRiesling italianSauvignon

Fetească regală

-Vinuri aromate - Muscat Ottonel-Struguri de masă Chasselas doré -

14.3.ParinceaBacău

-Vinuri albe

Fetească albăPinot grisRiesling italianSauvignon

Fetească regală

-Vinuri aromate - Muscat Ottonel-Struguri de masă Chasselas doré -

14.4.TănăsoaiaVrancea

-Vinuri albe

Fetească albăPinot grisRiesling italianSauvignon

Fetească regală

-Vinuri aromate - Muscat Ottonel-Struguri de masă Chasselas doré -

14.5.GohorGalaţi

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlotFetească neagră

-

-Vinuri albeFetească albăSauvignon

Fetească regalăRiesling italian

-Struguri de masăChasselas doréCoarnă neagră selecţionată

Muscat Hamburg

15.PANCIU15.1.PanciuVrancea

-Vinuri albeFetească albăPinot grisSauvignon

Fetească regalăRiesling italian

-Vinuri aromate - Muscat Ottonel

-Vinuri roşiiFetească neagrăPinot noirMerlot

-

-Vinuri spumanteFetească albăPinot noir

Fetească regalăRiesling italian

-Distilate de vin Fetească regală -

-Struguri de masăChasselas doréChasselas rozVictoria

Muscat Hamburg

15.2.TifeştiVrancea

-Vinuri albeFetească albăPinot grisSauvignon

Fetească regalăRiesling italian

-Vinuri roşiiFetească neagrăPinot noirMerlot

-

-Vinuri spumanteFetească albăPinot noir

Fetească regalăRiesling italian

-Distilate de vin Fetească regală -

-Struguri de masăChasselas doréChasselas roz

Muscat Hamburg

15.3.PăuneştiVrancea

-Vinuri albeFetească albăPinot grisSauvignon

Fetească regalăRiesling italian

-Vinuri roşiiFetească neagrăPinot noirMerlot

-

-Distilate de vin Fetească regală -

85

-Struguri de masăChasselas doréChasselas roz

Muscat HamburgMuscat Adda

16.ODOBEŞTI16.1.OdobeştiVrancea

-Vinuri albeFetească albăRiesling italianSauvignon

Fetească regalăGalbenă de OdobeştiPlăvaie

-Vinuri roşiiFetească neagrăMerlot

Băbească neagră

-Distilate de vin Fetească regalăPlăvaieGalbenă de Odobeşti

-Struguri de masă Chasselas doréMuscat HamburgMuscat Adda

16.2.JarişteaVrancea

-Vinuri albeFetească albăRiesling italianSauvignon

Fetească regalăGalbenă de OdobeştiPlăvaie

-Vinuri roşiiFetească neagrăMerlot

Băbească neagră

-Distilate de vin Fetească regalăPlăvaieGalbenă de Odobeşti

-Struguri de masă Chasselas doréMuscat HamburgMuscat Adda

16.3.BoloteştiVrancea

-Vinuri albeFetească albăSauvignon

Fetească regalăPlăvaieRiesling italian

-Distilate de vin Fetească regalăPlăvaieGalbenă de Odobeşti

-Struguri de masă Chasselas doréMuscat HamburgMuscat Adda

17.COTEŞTI17.1.CoteştiVrancea

-Vinuri roşii

Cabernet SauvignonMerlotFetească neagrăPinot noir

-

-Vinuri albeFetească albăSauvignon

Riesling italian

-Struguri de masă Chasselas doréMuscat HamburgMuscat Adda

17.2.TâmboieştiVrancea

-Vinuri roşii

Cabernet SauvignonMerlotFetească neagrăPinot noir

-

-Vinuri albeFetească albăSauvignon

Fatească regalăRiesling italian

-Struguri de masă Chasselas doréMuscat HamburgMuscat AddaAfuz Ali

17.3.CîrligeleVrancea

-Vinuri roşii

Cabernet SauvignonMerlotFetească neagrăPinot noir

-

-Vinuri albeFetească albăSauvignon

Riesling italian

-Struguri de masă Chasselas doréMuscat HamburgMuscat Adda

17.4.VârteşcoiuVrancea

-Vinuri roşii

Cabernet SauvignonMerlotFetească neagrăPinot noir

-

-Vinuri albeFetească albăSauvignon

Riesling italian

-Struguri de masă Chasselas doréMuscat HamburgMuscat Adda

III.Regiunea viticolă a dealurilor Munteniei şi Olteniei

18.DEALURILE BUZĂULUI

18.1.CernăteştiBuzău

-Vinuri roşii

Cabernet SauvignonMerlotFetească neagrăPinot noir

-

86

-Vinuri albeSauvignonChardonnay

Riesling italian

-Struguri de masăVictoriaMuscat HamburgMuscat Adda

Afuz Ali

18.2.ZărneştiBuzău

-Vinuri roşii

Cabernet SauvignonMerlotFetească neagrăPinot noir

-

-Vinuri albeSauvignonChardonnay

Riesling italian

-Struguri de masăVictoriaMuscat HamburgMuscat Adda

Afuz Ali

18.3.Râmnicu SăratBuzău

-Vinuri roşii

Cabernet SauvignonMerlotFetească neagrăPinot noir

-

-Vinuri albeSauvignonChardonnay

Riesling italian

-Struguri de masăVictoriaMuscat HamburgMuscat Adda

Afuz Ali

19.DEALU MARE

19.1.BoldeştiPrahova

-Vinuri albePinot grisChardonnaySauvignon

Riesling italian

-Vinuri aromate - Muscat Ottonel

-Struguri de masă Chasselas doréMuscat HamburgMuscat Adda

19.2.Valea CălugăreascăPrahova

-Vinuri roşii

Cabernet SauvignonMerlotFetească neagrăPinot noir

-

-Vinuri albeChardonnaySauvignonPinot gris

Riesling italian

-Vinuri aromate - Muscat Ottonel-Vinuri spumante aromate

Muscat Ottonel -

-Struguri de masăVictoriaMuscat HamburgMuscat Adda

Afuz Ali

19.3.Urlaţi-CepturaPrahova

-Vinuri roşii

Cabernet SauvignonMerlotFetească neagrăPinot noir

-

-Vinuri albeChardonnaySauvignonPinot gris

Riesling italian

-Struguri de masăVictoriaMuscat HamburgMuscat Adda

Afuz Ali

19.4.TohaniPrahova

-Vinuri roşii

Cabernet SauvignonMerlotFetească neagrăPinot noir

-

-Vinuri albeChardonnaySauvignonPinot gris

Fetească albăRiesling italian

-Vinuri aromate -Muscat OttonelTămâioasă româneascăBusuioacă de Bohotin

-Struguri de masăVictoriaMuscat HamburgMuscat Adda

Afuz AliItalia

19.5.CricovPrahova

-Vinuri albeFetească albăRiesling italian

Fetească regală

87

-Vinuri aromate - Muscat Ottonel

-Struguri de masăVictoriaMuscat HamburgMuscat Adda

Bicane

19.6.Breaza-BuzăuBuzău

-Vinuri aromateTămâioasă românească

-

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlotFetească neagră

Pinot noir

-Vinuri albeChardonnaySauvignonPinot gris

-

-Struguri de masă

CardinalVictoriaMuscat HamburgMuscat Adda

Afuz AliItalia

19.7.PietroasaBuzău

-Vinuri aromateTămâioasă românească

Busuioacă de Bohotin

-Vinuri albeGrasă de CotnariChardonnaySauvignon

Riesling italian

-Vinuri roşii Cabernet Sauvignon Merlot

-Struguri de masă

CardinalVictoriaMuscat HamburgMuscat Adda

Afuz AliItalia

19.8.MereiBuzău

-Vinuri roşii

Cabernet SauvignonMerlotFetească neagrăPinot noir

-

-Vinuri albeChardonnaySauvignonPinot gris

Riesling italian

-Struguri de masă

CardinalVictoriaMuscat HamburgMuscat Adda

Afuz AliItalia

19.9.ZoreştiBuzău

-Vinuri roşii

Cabernet SauvignonMerlotFetească neagrăPinot noir

-

-Vinuri albeChardonnaySauvignonPinot gris

Riesling italian

-Struguri de masăVictoriaMuscat HamburgMuscat Adda

Afuz Ali

0.11.CosteştiArgeş

-Vinuri albeRiesling italianSauvignonChardonnay

-

-Vinuri roşii -Cabernet SauvignonFetească neagrăMerlot

-Struguri de masăVictoriaChasselas doréMuscat Hamburg

Muscat Adda

0.12.BucşaniDâmboviţa

-Vinuri albeRiesling italianSauvignon

Fetească albă

-Struguri de masă Chasselas doréMuscat HamburgMuscat Adda

0.13.Valea VoievozilorDâmboviţa

-Vinuri albeRiesling italianSauvignon

Fetească albă

-Struguri de masă Chasselas doréMuscat HamburgMuscat Adda

88

20.ŞTEFĂNEŞTI20.1.ŞtefăneştiArgeş

-Vinuri albeChardonnayPinot grisSauvignon

Fetească regală

-Vinuri aromateTămâioasă românească

-

-Vinuri roşii -Cabernet SauvignonMerlotFetească neagră

-Distilate de vin Fetească regală -

-Struguri de masăVictoriaAugustaMuscat Adda

Muscat Hamburg

20.2.Valea-MareDâmboviţa

-Vinuri albeRiesling italianSauvignonChardonnay

Fetească regală

-Vinuri roşii -Cabernet SauvignonFetească neagrăMerlot

-Struguri de masă Muscat Adda Muscat Hamburg

21.SÂMBUREŞTI21.1.SâmbureştiOlt

-Vinuri roşii

Cabernet SauvignonMerlotFetească neagrăPinot noir

-

-Vinuri albeSauvignonChardonnay

Riesling italian

-Struguri de masăVictoriaMuscat Adda

Muscat Hamburg

21.2.DobroteasaOlt

-Vinuri roşii

Cabernet SauvignonMerlotFetească neagrăPinot noir

-

-Vinuri albeSauvignonChardonnay

Riesling italian

-Struguri de masăVictoriaMuscat Adda

Muscat Hamburg

22.DRĂGĂŞANI22.1. DrăgăşaniVâlcea

-Vinuri albePinot grisChardonnaySauvignon

Riesling italian

-Vinuri aromateTămâioasă românească

-

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonPinot noir

Merlot

-Struguri de masăVictoriaMuscat Adda

Muscat Hamburg

22.2.GuşoieniVâlcea

-Vinuri albeSauvignonChardonnay

Riesling italian

-Vinuri aromateTămâioasă românească

-

-Struguri de masăVictoriaMuscat Adda

Muscat Hamburg

22.3.MăciucaVâlcea

-Vinuri albeSauvignonChardonnay

Riesling italian

-Vinuri aromate - Tămâioasă românească

-Struguri de masăVictoriaMuscat Adda

Muscat Hamburg

22.4.Iancu-JianuOlt

-Vinuri albeSauvignonChardonnay

Riesling italian

-Vinuri aromate - Tămâioasă românească

-Struguri de masăVictoriaMuscat Adda

Muscat Hamburg

0.14.JibleaVâlcea

-Vinuri albe -Muscat OttonelSauvignon

23.DEALURILE CRAIOVEI

23.1.Banu MărăcineDolj

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlotPinot noir

-

89

-Vinuri albeSauvignonChardonnay

Riesling italian

-Vinuri aromate - Tămâioasă românească

-Struguri de masăVictoriaMuscat Adda

Muscat HamburgAfuz Ali

23.2.BrădeştiDolj

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlotPinot noir

-

-Vinuri albeSauvignonChardonnay

Riesling italian

-Vinuri aromate - Tămâioasă românească

-Struguri de masăVictoriaMuscat Adda

Muscat HamburgAfuz Ali

23.3.BrabovaDolj

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlotPinot noir

-

-Vinuri albeSauvignonChardonnay

Riesling italian

-Vinuri aromate - Tămâioasă românească

-Struguri de masăVictoriaMuscat Adda

Muscat HamburgAfuz Ali

0.15.SegarceaDolj

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonPinot noir

Merlot

-Vinuri albeChardonnaySauvignon

Riesling italian

-Vinuri aromateTămâioasă românească

-

-Struguri de masăVictoriaMuscat Adda

Muscat HamburgAfuz Ali

24.PODGORIASEVERINULUI

24.1.Severin-Dealul ViilorMehedinţi

-Vinuri roşii

Cabernet SauvignonMerlotPinot noirFetească neagră

-

-Vinuri albeChardonnaySauvignon

Riesling italian

-Vinuri aromateTămâioasă românească

-

-Struguri de masă

CardinalVictoriaMuscat HamburgMuscat Adda

Afuz AliItalia

24.2.CorcovaMehedinţi

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonPinot noir

Merlot

-Vinuri albeSauvignonChardonnay

Riesling italian

-Struguri de masă Muscat Adda Muscat Hamburg

25.PALIURILE DRÂNCEI

25.1.Golul DrânceiMehedinţi

-Vinuri roşii

Cabernet SauvignonMerlotPinot noirFetească neagră

-

-Vinuri albe Chardonnay Sauvignon-Vinuri aromate - Tămâioasă românească

-Struguri de masăVictoriaMuscat Adda

Muscat HamburgAfuz Ali

25.2.Vânju MareMehedinţi

-Vinuri roşii

Cabernet SauvignonMerlotPinot noirFetească neagră

-

-Vinuri albe Chardonnay Sauvignon-Vinuri aromate - Tămâioasă românească

-Struguri de masăVictoriaMuscat Adda

Muscat HamburgAfuz Ali

25.3.OreviţaMehedinţi

-Vinuri roşii

Cabernet SauvignonMerlotPinot noirFetească neagră

-

90

-Vinuri albe ChardonnaySauvignonPinot gris

-Vinuri aromate - Tămâioasă românească

-Struguri de masăVictoriaMuscat Adda

Muscat HamburgAfuz Ali

25.4.PleniţaDolj

-Vinuri roşii

Cabernet SauvignonMerlotPinot noirFetească neagră

-

-Vinuri albe ChardonnaySauvignonPinot gris

-Vinuri aromate - Tămâioasă românească

-Struguri de masăVictoriaMuscat Adda

Muscat HamburgAfuz Ali

0.16.Târgu JiuGorj

-Vinuri albeChardonnaySauvignon

Fetească albăRiesling italian

-Vinuri aromate Muscat Ottonel -

-Vinuri roşii -Cabernet SauvignonMerlot

-Struguri de masăVictoriaMuscat Adda

Muscat Hamburg

0.17.Poiana CruşetuGorj

-Vinuri albeChardonnaySauvignon

Fetească albăRiesling italian

-Vinuri aromate Muscat Ottonel -

-Vinuri roşii -Cabernet SauvignonMerlot

-Struguri de masăVictoriaMuscat Adda

Muscat Hamburg

IV.Regiunea viticolă a Banatului0.18.Moldova NouăCaraş Severin

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlotPinot noir

-

-Vinuri albeChardonnaySauvignon

Riesling italian

-Struguri de masăVictoriaMuscat Adda

Muscat Hamburg

0.19.TirolCaraş Severin

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlotPinot noir

-

-Vinuri albeChardonnaySauvignon

Riesling italian

-Struguri de masăVictoriaMuscat Adda

Muscat Hamburg

0.20.SilagiuTimiş

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlotPinot noir

-

-Vinuri albe Sauvignon Riesling italian

-Struguri de masăVictoriaMuscat Adda

Muscat Hamburg

0.21.RecaşTimiş

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlotPinot noir

Burgund mare

-Vinuri albePinot grisSauvignon

Fetească regalăRiesling italian

-Vinuri aromate - Muscat Ottonel

0.22.Jamu MareTimiş

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlotPinot noir

-

-Vinuri albe Sauvignon Riesling italian

-Struguri de masăVictoriaMuscat Adda

Muscat Hamburg

0.23.TeremiaTimiş

-Vinuri albe SauvignonFetească regalăMajarcă

-Vinuri roşii Burgund mare --Struguri de masă Muscat Adda Muscat Hamburg

91

V.Regiunea viticolă a Crişanei şi Maramureşului

26.MINIŞ MĂDERAT

26.1.MinişArad

-Vinuri roşii

Cabernet SauvignonMerlotPinot noirCadarcă

Burgund mare

-Vinuri albe -FurmintRiesling italian

-Struguri de masăVictoriaMuscat Adda

Muscat Hamburg

26.2.MăderatArad

-Vinuri roşiiMerlotCabernet Sauvignon

Burgund mare

-Vinuri albe Furmint Mustoasă de Măderat

-Struguri de masăVictoriaMuscat Adda

Mustoasă de Măderat

27.DIOSIG27.1.DiosigBihor

-Vinuri albe

FurmintFetească albăMustoasă de Măderat

Fetească regalăRiesling italian

-Distilate de vin Fetească regală Mustoasă de Măderat-Struguri de masă Muscat Adda Muscat Hamburg

27.2.SăculeniBihor

-Vinuri albe

FurmintFetească albăMustoasă de Măderat

Fetească regalăRiesling italian

-Distilate de vin Fetească regală Mustoasă de Măderat-Struguri de masă Muscat Adda Muscat Hamburg

27.3.SâniobBihor

-Vinuri albe

FurmintFetească albăMustoasă de Măderat

Fetească regalăRiesling italian

-Distilate de vin Fetească regală Mustoasă de Măderat-Struguri de masă Muscat Adda Muscat Hamburg

0.24.BihariaBihor

-Vinuri albe

FurmintFetească albăMustoasă de Măderat

Fetească regalăRiesling italian

-Distilate de vin Fetească regală Mustoasă de Măderat-Struguri de masă Muscat Adda Muscat Hamburg

0.25.TilenguBihor

-Vinuri albe

FurmintFetească albăMustoasă de Măderat

Fetească regalăRiesling italian

-Distilate de vin Fetească regală Mustoasă de Măderat-Struguri de masă Muscat Adda Muscat Hamburg

28.VALEA LUI MIHAI

28.1.Valea lui MihaiBihor, Satu Mare

-Vinuri albeFetească regalăMustoasă de Măderat

-

-Distilate de vin Fetească regală Mustoasă de Măderat-Struguri de masă Muscat Adda Muscat Hamburg

28.2.SanislăuSatu Mare

-Vinuri albeFetească regalăMustoasă de Măderat

-

-Distilate de vin Fetească regală Mustoasă de Măderat-Struguri de masă Muscat Adda Muscat Hamburg

29.SILVANIEI29.1.Şimleul SilvanieiSălaj

-Vinuri albeFetească albăPinot grisFetească regală

Traminer roz

-Vinuri aromate - Muscat Ottonel

-Vinuri spumanteFetească albăFetească regală

Pinot gris

-Struguri de masă Muscat Adda Muscat Hamburg

29.2.ZalăuSălaj

-Vinuri albeFetească albăFetească regalăPinot gris

Traminer roz

-Vinuri aromate - Muscat Ottonel

92

-Vinuri spumanteFetească albăFetească regală

Pinot gris

-Struguri de masă Muscat Adda Muscat Hamburg

29.3.SamşudSălaj

-Vinuri albeFetească albăPinot grisFetească regală

Traminer roz

-Vinuri aromate - Muscat Ottonel

-Vinuri spumanteFetească albăFetească regală

Pinot gris

-Struguri de masă Muscat Adda Muscat Hamburg

29.4.RăteştiSatu Mare

-Vinuri albeFetească albăPinot grisFetească regală

Traminer roz

-Vinuri aromate - Muscat Ottonel-Struguri de masă Muscat Adda Muscat Hamburg

0.26.HalmeuSatu Mare

-Vinuri albeFurmintFetească albă

Pinot gris

-Vinuri aromate - Muscat Ottonel-Struguri de masă Muscat Adda Muscat Hamburg

0.27.SeiniMaramureş

-Vinuri albeFurmintFetească albă

Pinot gris

-Vinuri aromate - Muscat Ottonel-Struguri de masă Muscat Adda Muscat Hamburg

VI.Regiunea viticolă a colinelor Dobrogei

30.MURFATLAR30.1.MurfatlarConstanţa

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlotPinot noir

Fetească neagră

-Vinuri albeChardonnayPinot grisSauvignon

-

-Vinuri aromate - Muscat Ottonel

-Struguri de masă

VictoriaMuscat AddaMuscat HamburgAfuz Ali

CardinalItalia

30.2.MedgidiaConstanţa

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlotPinot noir

Fetească neagră

-Vinuri albeChardonnayPinot grisSauvignon

-

-Vinuri aromate - Muscat Ottonel

-Struguri de masă

VictoriaMuscat AddaMuscat HamburgAfuz Ali

CardinalItalia

30.3.CernavodăConstanţa

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlotPinot noir

Fetească neagră

-Vinuri albeChardonnayPinot grisSauvignon

-

-Vinuri aromate - Muscat Ottonel

-Struguri de masă

CardinalVictoriaMuscat AddaMuscat Hamburg

Alphonse Lavallée

0.28.AdamclisiConstanţa

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlotPinot noir

-

-Vinuri albeChardonnayPinot grisSauvignon

-

93

-Struguri de masă

VictoriaMuscat AddaMuscat HamburgAfuz Ali

CardinalItalia

0.29.ChirnogeniConstanţa

-Vinuri albeChardonnayPinot gris

-

-Vinuri roşii -Cabernet SauvignonMerlot

-Struguri de masă Muscat Adda Muscat Hamburg

0.30.MangaliaConstanţa

-Struguri de masă

VictoriaMuscat AddaMuscat HamburgAfuz AliItalia

CardinalAlphonse Lavallée

31.ISTRIABABADAG

31.1.IstriaConstanţa

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlotPinot noir

-

-Vinuri albe SauvignonChardonnayRiesling italian

-Struguri de masă Muscat AddaMuscat HamburgAfuz Ali

31.2.BabadagTulcea

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlotPinot noir

-

-Vinuri albe SauvignonChardonnayRiesling italian

-Struguri de masă Muscat AddaMuscat HamburgAfuz Ali

31.3.Valea NucarilorTulcea

-Vinuri albeAligotéSauvignon

Fetească albăRiesling italian

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlot

Băbească neagră

-Struguri de masă Muscat AddaMuscat HamburgAfuz Ali

0.31.HârşovaConstanţa

-Vinuri albePinot grisSauvignon

Aligoté

-Struguri de masă Muscat AddaMuscat HamburgAfuz Ali

0.32.DăeniTulcea

-Vinuri albePinot grisSauvignon

Riesling italian

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlot

-

-Struguri de masă Muscat AddaMuscat HamburgAfuz Ali

32.SARICA-NICULIŢEL

32.1.NiculiţelTulcea

-Vinuri albeAligotéSauvignon

Fetească albăRiesling italian

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlot

Băbească neagră

-Struguri de masă Muscat AddaMuscat HamburgAfuz Ali

32.2.TulceaTulcea

-Vinuri albeAligotéSauvignon

Fetească albăRiesling italian

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlot

Băbească neagră

-Struguri de masă Muscat AddaMuscat HamburgAfuz Ali

32.3.MăcinTulcea

-Vinuri albeAligotéSauvignon

Fetească albăRiesling italian

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlot

Băbească neagră

-Struguri de masă Muscat AddaMuscat HamburgAfuz Ali

94

VII.Regiunea viticolă a teraselor Dunării

33.OSTROV33.1.OstrovConstanţa

-Struguri de masă

CardinalMuscat AddaMuscat HamburgAfuz AliItalia

VictoriaAlphonse Lavallée

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlot

-

-Vinuri albeChardonnaySauvignon

Riesling italian

33.2.BăneasaConstanţa

-Struguri de masă

CardinalMuscat AddaMuscat HamburgAfuz AliItalia

Victoria

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlot

-

-Vinuri albeChardonnaySauvignon

Riesling italian

33.3.OltinaConstanţa

-Struguri de masă

CardinalMuscat AddaMuscat HamburgAfuz AliItalia

VictoriaAlphonse Lavallée

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlot

-

-Vinuri albeChardonnaySauvignon

Riesling italian

33.4.AlimanConstanţa

-Struguri de masă

CardinalMuscat AddaMuscat HamburgAfuz AliItalia

VictoriaAlphonse Lavallée

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlot

-

-Vinuri albeChardonnaySauvignon

Riesling italian

0.33.FeteştiIalomiţa

-Struguri de masă

CardinalMuscat AddaMuscat HamburgAfuz AliItalia

VictoriaAlphonse Lavallée

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlot

-

-Vinuri albeChardonnaySauvignon

Riesling italian

34.GREACA

34.1.GreacaGiurgiu

-Struguri de masă

VictoriaMuscat AddaMuscat HamburgAfuz AliItalia

CardinalAlphonse Lavallée

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlot

-

-Vinuri albeChardonnaySauvignon

Riesling italian

0.34.GiurgiuGiurgiu

-Struguri de masăMuscat AddaMuscat Hamburg

Afuz Ali

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlot

-

-Vinuri albeChardonnaySauvignon

Riesling italian

0.35.ZimniceaTeleorman

-Struguri de masă

CardinalMuscat AddaMuscat HamburgAfuz AliItalia

Victoria

95

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlot

-

VIII.Regiunea viticolă a nisipurilor şi altor terenuri favorabile din sudul ţării35.PODGORIA DACILOR

35.1.VrataMehedinţi

-Vinuri albe Rkaţiteli -

-Vinuri roşii şi roze SangioveseRoşioarăAlicante Bouschet

-Struguri de masăMuscat AddaMuscat Hamburg

Afuz Ali

35.2.IzvoareMehedinţi

-Vinuri albe Rkaţiteli -

-Vinuri roşii şi roze SangioveseRoşioarăAlicante Bouschet

-Struguri de masăMuscat AddaMuscat Hamburg

Afuz Ali

35.3.JianaMehedinţi

-Vinuri albe Rkaţiteli -

-Vinuri roşii şi roze SangioveseRoşioarăAlicante Bouschet

-Struguri de masăMuscat AddaMuscat Hamburg

Afuz Ali

36.CALAFAT36.1.Poiana MareDolj

-Vinuri albe Rkaţiteli -

-Vinuri roşii şi roze SangioveseRoşioarăAlicante Bouschet

-Struguri de masăMuscat AddaMuscat Hamburg

Afuz Ali

36.2.CetateDolj

-Vinuri albe Rkaţiteli -

-Vinuri roşii şi roze SangioveseRoşioarăAlicante Bouschet

-Struguri de masăMuscat AddaMuscat Hamburg

Afuz Ali

37.SADOVA-CORABIA

37.1.DăbuleniDolj

-Vinuri roşii şi rozeCabernet SauvignonSangiovese

RoşioarăAlicante Bouschet

-Vinuri albe Rkaţiteli -

-Struguri de masăMuscat AddaMuscat Hamburg

Afuz Ali

37.2.TâmbureştiDolj

-Vinuri roşii şi rozeCabernet SauvignonSangiovese

RoşioarăAlicante Bouschet

-Vinuri albe Rkaţiteli -

-Struguri de masăMuscat AddaMuscat Hamburg

Afuz Ali

37.3.PoteluOlt

-Vinuri albe Rkaţiteli -

-Vinuri roşii şi roze SangioveseRoşioarăAlicante Bouschet

-Struguri de masăMuscat AddaMuscat Hamburg

Afuz Ali

0.36.Drăgăneşti-OltOlt

-Vinuri albe Sauvignon Riesling italian

-Struguri de masăVictoriaMuscat AddaMuscat Hamburg

Afuz Ali

0.37.FurculeştiTeleorman

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlot

-

-Vinuri albe - Riesling italian

-Struguri de masăVictoriaMuscat AddaMuscat Hamburg

CardinalAfuz AliItalia

0.38.MavrodinTeleorman

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlot

-

-Vinuri albe - Riesling italian

96

-Struguri de masăVictoriaMuscat AddaMuscat Hamburg

CardinalAfuz AliItalia

0.39.UrziceniIalomiţa

-Vinuri albe -Riesling italianFetească regală

-Struguri de masăMuscat AddaMuscat Hamburg

Afuz Ali

0.40.SudiţiIalomiţa

-Vinuri albe -Riesling italianFetească regală

-Struguri de masăMuscat AddaMuscat Hamburg

Afuz Ali

0.41.UlmuCălăraşi

-Vinuri roşiiCabernet SauvignonMerlot

-

-Vinuri albe - Riesling italian

-Struguri de masăMuscat AddaMuscat Hamburg

Afuz AliItalia

0.42.ÎnsurăţeiBrăila

-Vinuri roşiiBăbească neagrăSangiovese

-

-Vinuri albe -AligotéRkaţiteliRiesling italian

-Struguri de masăMuscat AddaMuscat Hamburg

Afuz Ali

0.43.RuşetuBrăila, Buzău

-Vinuri roşiiBăbească neagrăSangiovese

-

-Vinuri albe -AligotéRkaţiteliRiesling italian

-Struguri de masăMuscat AddaMuscat Hamburg

Afuz Ali

0.44.CireşuBrăila

-Vinuri roşiiBăbească neagrăSangiovese

-

-Vinuri albe -AligotéRkaţiteliRiesling italian

-Struguri de masăMuscat AddaMuscat Hamburg

Afuz Ali

0.45.JirlăuBrăila

-Vinuri roşiiBăbească neagrăSangiovese

-

-Vinuri albe -AligotéRkaţiteliRiesling italian

-Struguri de masăMuscat AddaMuscat Hamburg

Afuz Ali

0.46.RîmniceluBrăila

-Vinuri roşiiBăbească neagrăSangiovese

-

-Vinuri albe -AligotéRkaţiteliRiesling italian

-Struguri de masăMuscat AddaMuscat Hamburg

Afuz Ali

*(după Monitorul Oficial al României nr. 874 / 4.XII.2002)

97

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Alexandrescu I. şi colab. - Rezultate privind influenţa îngrăşemintelor chimice asupra soiului Afuz Ali în cultura irugată. Analele ICVV, vol. I, Bucureşti, 1968.

Alexandrescu I. şi colab. - Mică enciclopedie de viticultură. Ed. Glasul Bucovinei, Iaşi, 1994.Baniţă P. - Viticultura pe nisipuri. Editura Ceres, Bucureşti, 1986.Branas J. -Viticulture. Imprimerie Dehon, Montpellier, 1974.Budan C. - Contribuţii asupra estimării resurselor ecologice în cultura

viţei de vie. Analele ICVV, vol VII, Bucureşti, 1976.Budan C şi colab. - Cercetări privind topoclimatul şi influenţa sa asupra

culturii viţei de vie în podgoria Ştefăneşti-Argeş. Analele ICVV, vol VIII, Bucureşti, 1977.

Burzo I şi colab., - Fiziologia plantelor de cultură, Ed. Ştiinţa, Chişinău, 1999

Carbonneau A. -Recherche sur les sistemes de conduite de la vigne; essai de mattrise du microclimat de la plante entiere pour produire économquement du raisin de qualité. These, Univ. de Bordeaux, 1980.

Champagnol F. - Elements de physiologie de la vigne et de viticulture generale. Imprimerie Dehan, Montpellier, 1984.

Constantinescu Gh. şi colab. - La repartition territoriale des cepages de raisins de table et de cuve en Roumanie selon le systeme écologique-geographique. O.N.V.V., Bucureşti, 1978.

Georgescu Magdalena, Dejeu L., Ionescu P. - Ecofiziologia viţei de vie. Ed. Ceres, Bucureşti, 1991.

Gheorghiţă M. - Studiul potenţialului oenologic al solurilor pentru producerea vinurilor roşii în condiţiile nisipurilor din stânga Jiului. Teză de doctorat. Universitatea Craiova, 1973.

Hidalgo L. - Etat actuel des recherches sur les chloroses de la vigne. Bulletin de l’O.I.V., Paris, vol. 42, 1982.

Hidalgo L. - Tratado de Viticoltura. Ediciones Mundi-Prensa, Madrid, 1993.

Ionescu Em. - Quelques aspects relatifs a l’influence de certains facteurs pédoecologiques sur l’appareil radiculaire de la

98

vigne. Symposium international Ecologie de la vigne, Constanţa, 1978.

Jianu L. şi colab. - Comportarea unor soiuri de viţă de vie pentru struguri de vin în condiţiile podgoriei Cotnari. Lucrări ştiinţifice, Horticultură, I.A. Iaşi, 1977.

Lozoveanu Gh. - Căi de creştere a producţiei soiurilor de struguri pentru masă în podgoria Ostrov. Teză doctorat, I.A.N.B., Bucureşti, 1983.

Marco Marro - Principi di viticoltura. Ed. III, Edagricole, Bologna, Italia, 1990.

Martin T. -Viticultură. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1960, 1968, 1972.

Martin T. şi colab. - Strugurii de masă. Ed. Ceres, Bucureşti, 1974.Mihalache L. - Metode de amenajare şi de cultură a viţei de vie pe

terase în podgoria Dealul Mare. Teză doctorat, I.A.N.B. Bucureşti, 1969.

Mihalea Hareţia şi colab. -Raţionalizarea tăierilor în uscat la soiurile de struguri pentru vin cu conducere pe cordoane, prin aplicarea tăierilor în cepi roditori. Analele I.C.V.V., vol XI, Bucureşti, 1986.

Neacşu P., Olteanu I. - Ecologie, Ed. Universitaria, Craiova, 1996.Oancea C. şi colab. - Metodologia alegerii terenurilor pentru înfiinţarea

plantaţiilor de vie. I.C.P.A., Bucureşti.Olteanu I. - Favorabilitatea resurselor ecologice ale podgoriei

Dealurile Craiovei pentru obţinerea unor recolte de struguri la nivel cantitativ şi calitativ superior. Analele Univ. Craiova, 1990.

Olteanu I. - Îndrumător pentru lucrări practice la viticultura generală. Reprografia Universităţii Craiova, 1990.

Olteanu I. şi colab. - Cercetări privind comportarea unor soiuri de viţă în conditii de stres hidric. Analele Univ. Craiova, 1993.

Olteanu I. - Viticultura (I) - Baze biologice. Ed. Universitaria, Craiova, 1994.

Olteanu I. şi colab.- Bilanţul energetic în agroecosistemul viticol din centrul viticol Banu-Mărăcine. Analele Univ. Craiova, 1994.

Olteanu I. şi colab - Evaluarea factorilor favorabili şi restrictivi ai ecosistemului viticol din Oltenia. Buletin Biotehnos, Bucureşti, 1994.

99

Olteanu I. şi colab. - Necesitatea folosirii unui sistem integrat de fertilizare, ca alternativă de model apropiat pentru o viticultură ecologică. Analele Univ. Craiova, 1995.

Olteanu I. - Viticultura specială (ampelografie). Îndrumător de lucrări practice. Tipografia Universităţii Craiova, 1995.

Olteanu I., Oprea St., -Viticultura (II)- Baze tehnologice, 327 pag., Ed. Mondo-Ec Craiova, 1997Olteanu I.,,Giugea N. - Viticultura practică (I) - Proiectarea

tehnologică a înfiinţării plantaţiilor viticole , 162 pag., Ed. Europa, Craiova, 1997

Olteanu I şi colab.- Cercetări privind stabilirea arealelor favorabile de cultivare şi îmbunătăţire a biotehnologiilor viticole în condiţiile agroecosistemelor din Oltenia. Vol. 50 de ani de învăţământ superior horticol la Craiova. Ed. Universitaria, Craiova, 1997.

Olteanu I, şi colab.- The establishment of the viticultural areas with original name placed in the zone of Oltenia Hills. Vol. 50 de ani de învăţământ superior horticol la Craiova. Ed. Universitaria, Craiova, 1997.

Olteanu I,Giugea N - Viticultura practică (II) - Înfiinţarea şi exploatarea plantaţiilor viticole , 211 pag., Ed. Europa, Craiova, 1998

Olteanu I şi colab - Entende multicritèriel sur la délimitation des aires d’obtention des produits viti-vinicoles avec appelation d’origine controllees dans les vignobles d’Oltenie-Roumanie, en concordance avec la legislation de l’ Union Européénne, Congresul O.I.V. Mainz (Germania) 1999.

Oprea Şt. şi colab. - Contribuţii la cunoaşterea transmiterii ereditare a pigmenţilor antocianici la viţa de vie. Analele I.C.V.V., vol. VII, Bucureşti, 1976.

Oprea. Şt. - Influenţa sistemului de cultură şi a formei de conducere a butucilor asupra creşterii şi fructificării viţei de vie. Analele I.C.V.V., vol IX, Bucureşti, 1980.

Oprea Şt. - Cultura viţei de vie. Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995.Oprean M. - Viticultura generală. Ed. Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1975.Oşlobeanu M. şi colab. - Viticultura generală şi specială. Ed. Didactică

şi Pedagogică, Bucureşti, 1980.

100

Oşlobeanu M., Macici M., Georgescu Magdalena, Stoian V. - Zonarea soiurilor de viţă de vie în România. Ed. Ceres, Bucureşti, 1991.

Pastena B. - Trattato di viticoltura italiana. Editioni Agricole, Bologna, Italia, 1990.

Pomohaci N. - Influenţa regimului de umiditate şi nutriţie asupra vegetaţiei şi producţiei la soiurile Muscat de Hamburg şi Chasselas blanc. Teză de doctorat I.A.N.B., Bucureşti, 1966.

Pouget R., Juste Ch. - Le choix des portes-greffes de la vigne pour les sols calcaires. Connaissance de la vigne et du vin, 4, 1972.

Reynier A. - Manuel de Viticulture. Ed. Lavoisier, Paris, 1986.Stoev D. K - Fiziologia viţei de vie. Ed. Ceres, Bucureşti, 1979.Teodorescu I.C. şi colab. - Viţa de vie şi vinul de-a lungul veacurilor.

Ed. Agrosilvică, Bucureşti, 1966.Teodorescu Şt. şi colab. - Oenoclimatul României. Ed. Ştinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1987.Tuţă V. - Cercetări privind dezvoltarea sistemului radicular al viţelor

cultivate pe nisipuri. Teză de doctorat, Universitatea din Craiova, 1974.

Ţârdea C., Dejeu L. - Viticultura. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995.

Wagner R., Truel P- Nouvelles varietes de raisins de table et raisins sec, O.I.V, Paris, 1988

Vladu Ileana, Vladu Cr. - Influenţa formei de conducere asupra principalelor procese biologice şi biochimice la viţa de vie. Analele I.V.V., Vol VII, p.199-212, 1976.

*** Physiologie de la vigne -3e Symposium International sur la Physiologie de la vigne, Bordeaux, France 24-27 juin 1986, OIV, 1997

101

102

103

104

105