1

AMONIAC

NH3

Proprietăṭi fizice: gaz incolor, cu miros caracteristic, înṭepător, cu densitate mai mica

decât aerul; este solubil în apă.

Utilizări: îngrăṣământ (aprox 110 mil tone anual), precursor ai compuṣilor cu azot,

inclusiv medicamentelor; soluṭie de curăṭare de uz domestic, antibacterian etc.

Pătrundere în organism: pe cale respiratorie, ingestie, transcutanat.s

Nivelul normal de amoniac în sânge este inferior valorii de 50 µmol/L. Valori de 200 µmol /L

determină instalarea comei ṣi apariṭia convulsiilor. Enzima glutamate dehidrogenaza catalizează

oxidarea glutamatului, cu formare de ketoglutarat ṣi amoniac. Reacṭia este reversibilă. Echilibrul

reacṭiei este influenṭat de concentraṭia diferitelor substraturi. Cu cât concentraṭia amoniacului

este mai mare, cu atât reacṭia se va desfăṣura mai mult cu formare de glutamat. Aceasta formare

consumă rezervele mitocondriale ṣi perturbă formarea de ATP. Transportul activ nu se poate

desfăṣura in absenṭa ATP.

Amoniacul este transformat in carbamoil fosfat, cu participarea carbamoli fosfat sintetazei. Sub

această formă pătrunde in ciclul ureei, fiind incorporate in aminoacizi sau excretat in urină. Peṣtii

ṣi amfibienii nu dispun de acest mecanism, amoniacul fiind considerat periculos pentru mediul

inconjurător.

A. Izolare

Probe: aer (retenṭie în soluṭii absorbante acide), apă (prin distilare), organe (distilare ṣi

captare în soluṭie de acid).

B. Identificare

Hârtia de filtru îmbibată cu reactivul Nessler se colorează în portocaliu în prezenţa

amoniacului.

Hârtia de filtru îmbibată cu o soluţie de hematoxilină 1‰ se colorează în violet în

prezenţa amoniacului.

Hârtia de filtru îmbibată cu o soluţie de sulfat de cupru 2% se colorează în albastru în

prezenţa amoniacului.

Hârtia de filtru îmbibată cu o soluţie de tiocianat de fier (III) se decolorează în prezenţa

amoniacului. Limita de detecţie a reacţiei este 0,07 µg NH3/ l aer. Prepararea hârtiei

reactive: se îmbibă hârtia de filtru cu un amestec de 9,6 ml soluţie 40% tiocianat de

potasiu şi 0,4 ml alaun feric amoniacal 10%, după care hârtia se usucă la temperatura

camerei.

2

C. Dozare

1. Dozarea amoniacului din aer prin metoda colorimetrică

Principiu: amoniacul reacţionează cu reactivul Nessler (tetraiodomercuriatul (II) de potasiu) şi se

formează un amestec, în proporţii variabile de iodură amido-oximercurică şi triiodură-amido-

mercurică, de culoare galben-cărămizie, proporţional cu concentraţia de amoniac.

Hg

HgNH

2

Hg

HgNH

2

2K2[HgI4] + NH4OH + 3KOH O I-+ 7KI + 3H2O

2K2[HgI4] + KOH + NH3

I

II-+ 5KI + H2O

Reactivi:

reactivul Nessler.

soluţie absorbantă de acid sulfuric 0,01N

soluţie etalon de clorură de amoniu: 1 ml = 0,01 mg NH3.

Recoltarea probelor: aerul de analizat se aspiră prin două vase absorbante, care conţin fiecare

câte 10 ml soluţie de H2SO4 0,01N (soluţie absorbantă). Debitul de aer este maxim de 60

litri/oră.

Tehnica de lucru: pentru analiză se iau din fiecare vas spălător câte 5 ml soluţie. Concomitent cu

proba se prepară şi o scară etalon. Într-o serie de eprubete se introduc cantităţi crescânde din

soluţia etalon: 0,2, 0,4, 0,6, 0,8, 1,0 ml. Volumul lichidului din toate eprubetele se completează

cu soluţia absorbantă de acid sulfuric 0,01 N la 5 ml. Apoi în fiecare eprubetă din scara etalon şi

proba de analizat se adaugă câte 0,5 ml reactiv Nessler şi se agită. După 5 minute se compară

probele de analizat faţă de scara etalon. Se determină extincţiile scării şi a probei de analizat la

spectrofotometru la 440 nm, în cuve de 1 cm.

Calculul rezultatelor:

mg NH3/l aer = 2 (a + b)

V

în care:

a – mg amoniac găsit în primul vas

b - mg amoniac găsit în al doilea vas

2 – factor de multiplicare, deoarece s-au luat în lucru numai ½ din probele recoltate

V – volumul de aer recoltat, în litri.

Limita de detecţie: 0,1 µg NH3/ml.

3

Observaţii: metoda nu este specifică; interferă sărurile de amoniu, H2S, aminele alifatice,

unele aldehide, etc.

Dacă concentraţia de NH3 din proba recoltată este prea mare, la adăugare reactivului

Nessler se formează precipitat, se fac diluţii care să se încadreze în scara etalon.

2. Metoda volumetrică

Principiu: amoniacul se captează într-o soluţie de acid sulfuric 0,1 N titrată, iar excesul de acid

necombinat se titrează cu o soluţie alcalină de acelaşi titru (NaOH 0,1N), utilizând ca indicator

fenolftaleină.

1 ml H2SO4 0,1 N = 0,0017 g NH3

Calcul:

g NH3/l aer = (10 - N f) 0,0017

V

în care,

10 – ml soluţie de acid sulfuric 0,1 N titrată

N – ml soluţie alcalină folosită la titrare

f - factorul soluţiei alcaline

V – volumul de aer recoltat, în litri

0,0017 – factor de echivalenţă.

Observaţii: Amoniacul poate fi cercetat şi în materiale biologice (în viscerele victimei).

Izolarea amoniacului din viscere se realizează prin distilare: distilatul se captează printr-o soluţie

de acid.

3. Determinarea amoniacului din apă

Principiu: amoniacul cu fenoxid de sodiu şi hipoclorit de sodiu formează un complex de culoare

albastră fotometrabilă (albastru de indofenol). Culoarea se intensifică în prezenţa nitroprusiatului

de sodiu.

O N OONH3 + + 3ClO- - -

+ 2H2O + OH + 3Cl--

Reactivi:

soluţie de acid boric 20 g/l:

tampon borat: se dizolvă 9,5 g Na2B4O7 * 10H2O într-un litru de apă

hidroxid de sodiu 1N

fenoxid de sodiu: se dizolvă 83 g fenol în 500 ml de apă; în porţiuni mici se

adaugă 32 g de NaOH, se completează la 1 litru cu apă.

soluţie de hipoclorit de sodiu 5,25%, proaspăt preparată

4

soluţie de nitroprusiat de sodiu 0,05%

soluţie standard de clorură de amoniu: 1 ml = 0,1 mg NH3 şi prin diluare în

continuare de 100 ori se obţine soluţia etalon de lucru din care 1 ml = 0,001 mg

NH3.

Izolarea amoniacului din apă

Amoniacul se izolează din apă prin distilare folosind distilator Kjeldahl (folosit pentru

determinarea azotului amoniacal). Se ajustează pH-ul probei la 9,5 cu NaOH 1N, se aduce în

balonul Kjeldahl, se adaugă 25 ml tampon borat. Se distilă culegându-se 300 ml distilat într-un

pahar Erlenmeyer, care conţine 50 ml acid boric 2%.

Tehnica: se prepară o scară etalon cu concentraţii cuprinse între 0,01 – 0,5 mg/ml NH3.

La de 25 ml distilat se adaugă 5 ml fenoxid de sodiu, 2,5 ml hipoclorit de sodiu şi 2 ml

nitroprusiat de sodiu. După 30 de minute se citeşte absorbanţa soluţiei la 660 nm la

spectrofotometru, faţă de un martor.

Calculul rezultatelor: se determină cantitatea de amoniac cu ajutorul ecuaţiei dreptei

obţinute din curba de calibrare.

Limita de detecţie: 0,03 mg/l.