7/15/2019 Amintiri Din Copilarie

http://slidepdf.com/reader/full/amintiri-din-copilarie-563383c15681e 1/27

Amintiri din copilarie - primul roman rural romanesc (Compozitia, Subiectul) de Ion

CREANGA

Ion CREANGA Amintiri din copilariea) Amintiri din copilarie se intituleaza cea mai importanta creatie a lui Ion Creanga, primul romanrural romanesc, nu prin intindere ci prin faptul ca ne da o imagine a universului rural romanesc de lamijlocul sec. al XlX-lea. Tema satul si taranul va fi apoi dezvoltata de Ioan Slavici, DuiliuZamfirescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Marin Preda, adica de cei mai importanti scriitorirealisti, fiindca este o tema realista.

Ideea este insa romantica, fiindca dragostea fata de satul natal, de casa parinteasca, de.frati sisurori, de parinti si rude, de cei cu care imparte bucuriile si necazurile, este in esenta dragostea fata detara .

Compozitia este clasica din patru capitole, de aceea Amintiri din copilarie are intinderea uneinuvele. in prima parte structura secventiala a textului aduna, printr-o tehnica de colaj, episoade din

viata de scolar a lui Nica, impanata cu proverbe, zicatori, datini, obiceiuri)- fragmente de cantece populare, care dau textului un profund caracter national; ii dau un aspect de unicat, de viu, de stil popular autentic. In partea a doua avem evenimente din viata-de copil la casa parinteasca, iar in parteaa treia intamplari din viata de scolar la Falticeni, Tg. Neamt, pentru a incheia in partea a patra qu

 plecarea la Seminarul Socola din lasi.Subiectul este construit potrivit cu starea sufleteasca a autorului, care alatura evenimentele si le

 potenteaza afectiv. Capitolul intai incepe cu o descriere a Humulestilor, in care simtim dragosteaautorului fata de locuri, de oameni," ca motivatie esentiala a scrisului, ca mesaj al cartii. Secventele sesucced intr-o regie moderna, filmica, "felii de viata , asa cum se structureaza un roman concentrat laFriederich Durenmatt. Dintre acestea amintim: crearea scolii din Humulesti de catre preotul loan, mosFotea aduce calul Balan si pe Mos Nicolae cel din cui, bataia Smaranditei popii, procitania, prindereamustelor cu ceaslovul, prinderea lui badita Vasile la oaste, plecarea la Brosteni, daramareacasei"Irinucai, umplerea de raie, fuga cu plutele pe Bistrita, felul in care sunt ingrijiti de bunica laPipirig.

In capitolul al doilea "feliile de viata" incep cu descrierea casei parintesti impregnata desentimentul de duiosie, portretul Smarandei Creanga, a carei dragoste l-a purtat prin scoli, avemfragmente care istorisesc cum sareau noaptea in capul tatalui, cum s-a dus la urat cu basica cea de

 porc, felul in care Chiorpec ciubotarul il unge cu dohot pe la bot, distrugerea canepii in episodul cuciresele, prinderea pupazei care ii aduce al doilea conflict, cu. matusa Marioara, rusinea din episodulcu scaldatul dau imagini pline de viata autentica.

In partea a treia avem descrierea zopei Neamtului, cu manastirile, cu furnicarul de oameni,

scoala domneasca de la Targu Neamt, cu parintele Isaia Duhu; apoi avem serialul de ispravi de lascoala de catiheti de la Falticeni, cu invatatura lui Trasnea, cu jocurile lui mos Bodranga, cu petrecerile la crasmarita din Radaseni, pusul postelor lui Oslobanu, Mogorogea, distrugerea casei IuiPavel Ciobotarul si pierderea purceilor, desfiintarea scolii de la Falticeni.In partea a patra avem hotararea Smarandei Creanga de a-l trimite pe Nica Ia Seminarul Socola dinIasi, plecarea cu "telegarii" lui Mos Luca, sentimentul de tristete cu care se desparte de locurile natale,de lumea copilariei.

 b) Arta de povestitor a lui Ion Creanga consta in autenticitatea episoadelor, in maiestriai de asurprinde tipuri umane, in profundul specific national, in umorul robust, in limbajul viu, colorai,expresiv, moldovenesc. Eroii sunt vii, reprezinta categorii sociale, ca in estetica realista, dar prininsumare sugereaza prototipuri ca in estetica clasicista, fiindca au si trasaturi general-umane.

Smaranda Creanga este tipul femeii de la tara, isi iubeste copii, face pentru ei sacrificii, il poarta pe Nica la invatatura, stie o multime de practici mantice: ii facea copilului un benghi in frunte sa-I aperede deochi, abatea grindina infigand toporul in pama,nt, inchega apa cu doua picioare de vaca, indreptavremea punandu-l sa rada la soare. Este mama, ca prototip, iubitoare, harnica, rabdand toate nazbatiilecopiilor, evlavioasa, crede in destinul de exceptie al lui Nica.

7/15/2019 Amintiri Din Copilarie

http://slidepdf.com/reader/full/amintiri-din-copilarie-563383c15681e 2/27

Nica al lui Stefan al Petri din Humulesti este prototipul copilul, care devine dintr-un "baiet prizarit,rusinos si fricos", un "holteiu, din pacate !". El retraieste "varsta cea fericita", asa cum "au fost toticopiii", "cu rusinea zugravita in fata si cu frica lui Dumnezeu in inima", care "dintr-un bot cu ochi"ajunge un flacau, caruia ii "salta inima de bucurie", cand auzea pe Mihai, scripcarul din Humulesti,cantand. De aceea pentru el satul este plin de farmecul copilaresc,, plin de jocuri si jucarii. Creangascrie pentru a retrai acele clipe, pentru care-i salta "si acum inima de bucurie", fiindca ea, copilaria,este "vesela si nevinovata". Motivatia scrisului este lirica, romantica, de aceea Aminliri din copilarieeste o carte realista dar si de evaziune romantica in lumea copilariei.

Prototipul taranul rezulta prin insumarea unor eroi ca Stefan al Petrei gospodar harnic, caremunceste la padure la Dumesnicu, la facut si vandut sumane, la camp pentru a agonisi existentafamiliei; bunicul David Creanga din Pipirig intelept, evlavios, bun si bland, care plateste pagubelenepotilor; unchiul Vasile si matusa Marioara "pui de zgaraie branza" adica atat de zgarciti incat "parcaa tunat si i-a adunat".

Prototipul preotul este sugerat de parintele loan de sub deal, inimos, luminat, bland, care facescoala la Humulesti, de parintele Isaia Duhu, carturar, care-i invata la scoala domneasca facuta deGhica Voda, de parintele Oslobanu, avar, care-i alunga cand se duc cu uratul si vrea sa-si vada baiatul

 popa.  Prototipul ciubotarul este reprezentat nu numai de sugubatul Chiorpec ci mai ales de Pavel, care-igazduieste la Falticeni.

Mos Luca reprezinta harabagiul un prototip, care va fi dezvoltat in nuvela Mos Nechifor Cotcarul.Prototipul calugarul este sugerat prin staretul Neoriil de la Neamt, prin parintele Isaia Duhu, prin ceeace gandeste Nica in capitolul al patrulea, cand vrea sa-i propuna mamei sa ramana calugar.

Arta lui Creanga consta in faptul ca izbuteste sa construiasca imaginea vie a unui univers ruralromanesc in plina miscare, cu o evolutie a eroilor, cu personaje conturate din cateva lini sigure,impregnat de specificul national moldovenesc: port, obiceiuri, datini, jocuri, cantece, proverbe,zicatori, termeni, expresii, locuri, oameni, obiecte; folosind o economie de mijloace, o densitate, oacuratete, un stil atat de autentic, incat Calinescu il definea astfel printr-o concluzie a studiului sau:"Creanga este insusi poporul roman intr-un moment de geniala expansiune".

c) Sinteza estetica realizata de Ion Creanga rezulta din faptul ca eroii sai reprezinta categorii sociale,sunt tipuri umane bine conturate, vii, care traiesc "felii de viata" autentica, reala, romaneasca. inacelasi timp ei au trasaturi general-umane, reprezinta prototipuri ca in clasicism, dar au o traireafectiva ca eroii romantici.  Tema. eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viata sociala, dau o imagine a satului moldovenescde la mijlocul secolului al XlX-lea, dar elementele de specific national sunt romantice, fiindcaromanticii aduc pretuirea culturii populare. De aici profunda prietenie a lui Ion Creanga cu Eminescu.

 Portul popular : sumane, catrinta, opinci cu obiele de suman alb, obiceiurile de sarbatori cu uratul, cumersul preotului prin sat, cantecele spuse de Mihai, scripcarul din Humulesti, proverbele si zicatorile,

 practicile mantice, ca: datul cu bobii, benghiul in frunte pentru deochi, infiptul toporului ca sa alungegrindina; horele, doinele, corabiasca, horodinca, alivencile, tiitura, mariuta si alte jocuri cantate de

mos Bodranga; claca, unde torcea intrecandu se cu Mariuca, placintele cu poale-n brau si alivenci,iarmaroacele si mersul pe Ia manastiri, toate dau acel specific national.Scientismul, care caracterizeaza realismul, are in cazul lui Creanga o forma particulara, aceea de

erudit al culturii populare, asa cum observa G. Calinescu.Particulara este si forma prin care se exprima spiritul critic. Fie sub forma blestemului, cand este

 prins badita Vasile la oaste cu arcanul ("Afurisit sa fie caneriul de vornic si cum au ars el inima uneimame, asa sa-i arda inima sfantul Foca de astazi. Iui si tuturor partasilor sai"), fie sub forma ironiei("dascalul lordache, farnaitul de la strana mare", care "clampanea si avea "darul suptului"), aautoironiei pusa in gura tatalui sau ("ca-i o tigoare de baiat, cobait sj lenes, de n-are pareche", "prindemuste cu ceaslovul", "bate prundurile dupa scaldat", "iarna pe gheata si la sanius") dar mai ales prinumor.

Umorul insoteste situatiile, comice ca in episodul cu scaldatul, cand mania ii ia hainele si traiesterusinea de a venj in pielea goala prin gradini acasa, fiind de rasul fetelor ("iar eu intram in pamant derusine si caf pe ce sa ma inec de ciuda"). El are si un sens moralizator, fiindca Nica redevine harnic, oajuta pe mama sa la facutul sumanelor, incat aceasta il lauda si el plange de bucurie. Aceasta ne arata,ca si in cazul lui George Toparceanu, ca ironia si umorul sunt de fapt masca sub care autorul isi

7/15/2019 Amintiri Din Copilarie

http://slidepdf.com/reader/full/amintiri-din-copilarie-563383c15681e 3/27

ascunde sensibilitatea.In episodul cu pupaza, dupa ce-i face "taraboi" mosului si acesta-l ameninta ca-l spune tatalui sau

se autoironizeaza cuexpresii plastice: "pe loc mi s-la muiat gura", "si tinde-am crori-o la fuga", "Vorbaceea: Lasa-I, mai! L-as lasa eu, dar vezi ca nu ma lasa el acum !". Este de fapt o situatie comica tratatacu umor ca si in episoadele cu scaldatul, cu ciresele, cu uratul sau cu raia, ce-o ia Nica de capreleIrinucai. Uneori Creanga face umor negru, ca in episodul cu holera, cand "boscorodea" mortii cilcimilituri, lua pomana covrigi, mere, turte, nuci, incat se imbolnaveste, este invelit in seu de mosVasile Tandura, se face bine iar concluzia este ironica "lucrul rau nu piere cu una cu doua".

Umorul este de fapt rezultat si dintr-un comic de limbaj, fiindca zmeii lui mos Luca sunt "ca nistemati de cei lesinati", oamenii de la ses sunt "sarbezi la fata si zbarciti, de parca se hranesc numai cuciuperci fripte in toata viata lor", candidatii veniti la Socola au "niste tarsoage de barbe cat badanalelede mari".

Umorul izvoraste din bucuria de a trai "de-ti parea tot anul zi de sarbatoare" sau cum reda cuvinteleunei babe: "Dare-ar Dumnezeu tot anul sa fie sarbatori si numai o zi de lucru si chiar atunci sa fie

 praznic si nunta in sat". Umorul insoteste pe eroi fiindca au nume comice: Trasnea, Oslobanu. MosChiorpec, Mogorogea. Cu toate acestea Creanga nu poate sa. treaca cu vederea felul in care satul, cei

din jur sanctioneaza comportamentul :*au. Mos Chiorpec il da cu dohot pe Ia bot, matusa Marioara pretinde plata canepii, mama il lasa fara haine, de la Irinuca trebuie sa fuga. Urhorul nu-l impiedica pecititorul atent sa vada in conflictul dintre mama evlavioasa, prin care-i vine darul de la Dumnezeu de afi hirotonit si ratacirea de la destin, care-i vine prin tatal sau, fiindca-si pierdea banii prin crasme.

d) Stilul lui Ion Creanga se caracterizeaza prin oralitate, expresivitate, folosirea termenilor dialectali,densitate, nuantare, duiosie.Oralitatea este realizata prin particule demonstrative ("iaca si soarele rasare"), prin interjectii cuvaloare predicativa ("calutii tatei"), prin zicatori (" - Ioane, cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea

 pe galceava!").Expresivitatea rezulta fie din sintagme ale limbii vorbite: "frunza frasinelului", "bucuria zugravita pefete", "sa nu-ti salte inima de bucurie", "cum nu se da ursul scos din barlog", "paslind-o asa cam pedupa toaca", "cat era de tare de cap", "de ne degera maduva-n oase de frig", "ursul nu joaca de bunavoie", "mort copt", "parca ti-a iesit un sfant din gura"; fie din metafore: "ar fi trebuit sa inceapa a mise pune soarele drept inima", fie din metonimii: "ca-ti venea sa te scalzi pe uscat ca gainile", "asa-misfaraia inima-n mine de dragostea Mariucai".

Folosirea unor termeni ca: stioalna, megies, holtei, zamparagii, duglisi, cociorva, mitoc, stiubei,culeseriu, ocnita, harabagiu, borta, ogarjiti, babalaci, rohatca, nuanteaza si dau specific moldovenesctextului, imbogatind limba literara cu tezaurul termenilor dialectali. Acest specific rezulta si dinintroducerea de proverbe, zicatori, fragmente de poezii populare ca cele cantate de Mihai, scripcaruldin llumulesti: "Frunza verde de cicoare / Asta noapte pe racoare / Canta o privighetoare / Cu viersul

de fata mare". Densitatea si varietatea continua a acestor procedee dau acel timbru unic al textului,originalitatea, semnul "celor alesi" cum spunea Titu Maiorescu, farmecul limbajului.

Amintiri din copilarie - romanul devenirii de Ion CREANGA

Ion CREANGA Amintiri din copilarie

Pentru Ion Creanga, Amintirile din copilarie reprezinta o modalitate de retraire subiectiva acopilariei, o proiectie fabuloasa a unui spatiu si a unui timp care se constituie in repere existentialefundamentale, atat pentru personaj, cat si pentru cititorul dintotdeauna.

Textul cuprinde patru parti, primele trei publicate intre 1881 si 1882, in Convorbiri literare, iar ultima parte dupa moartea autorului, in 1892. Definit ca roman liric, avand izvoare autobiografice,evocare si scriere memorialistica totodata, textul este conceput circular, avand in centru, ca temeinrudite, copilaria si lumea satului traditional. Autorul se va raporta permanent la acestea, fie prinintermediul eului-personaj, fie al eului-narator, refacand mental traseul devenirii sale de la acel bot cu

7/15/2019 Amintiri Din Copilarie

http://slidepdf.com/reader/full/amintiri-din-copilarie-563383c15681e 4/27

huma" pana la creatorul matur, ce face din viata sa un pretext artistic ajuns simbol al copilariei ingenere. Amintiri din copilarie depaseste insa cu mult limitele prozei memorialistice, devenind un

 bildungsroman ce are in centru ideea lumii ca spectacol", a traseului prin care copilul descoperalumea.

Humulestiul are valoarea unei matrici originare, un centru al universului in functie de care seordoneaza totul. De fiecare data, eroul va reveni la aceasta matca, deoarece toate drumurile se petrecin dublu sens. Nica va strabate un traseu intortocheat, plin de obstacole, va rataci ca intr-un labirint, incautarea acelui centru originar. Fiind o subtila sinteza de elemente realiste, clasice si romantice, cartea

cucereste prin autenticitatea evocarii satului de munte al secolului al XlX-lea, dublat de o imagineideala generata de prezenta unui timp subiectiv, interior.Opera este un roman al devenirii in care autorul are rolul de a ordona narativ etapele formarii

copilului ca om. El isi creeaza o lume proprie, plina de haz si fantezie, un joc in care regulile suntstabilite de el insusi. Libertatea imaginatiei implicata in termenul generic amintiri" stabileste omoderna relatie intre adevar, verosimil si imaginar, lasand scriitorului posibilitatea de a se exprimaintr-o varietate de procedee, toate subordonate insa relatiei de identitate intre narator si personaj,esentiala pentru receptarea activa a textului. Vocea povestitorului se impleteste cu cea a lui Nica, dar si cu vocile altor personaje, intr-o naratiune continua, mobila, cu aspect mozaicat.

Oralitatea de tip popular, procedeele dramatice, subiectivitatea, stilul indirect liber, vorbirea

aluziva, limba inmiresmata a personajelor, memoria involuntara in derularea amintirilor, voluptateaironiei si a autoironiei, strategiile narative diverse, fuziunea real-fabu-los constituie coordonatedefinitorii ale artei de a povesti specifice lui Creanga.

Amintiri din copilarie nu seamana cu genul ei proxim din alte literaturi, deoarece Creanga nunumai ca isi retraieste existenta de odinioara, dar si-o traieste si pe cea prezenta, intr-o pendulare

 permanenta intre trecut si prezent, intre timpul narat si timpul naratiunii, la un loc cu atitudinilecontrare implicate - nostalgie si regret, dezamagire si singuratate.

Creanga e un mare scriitor realist. Pornind insa de la realitate, el mitologizeaza, iar viata capata proportii uriase in opera lui (). Creanga sugereaza mai mult decat descrie." Aprecierea lui VasileCoroban vizeaza o trasatura esentiala a stilului lui Ion Creanga, vizibila si in Amintiri din copilarie:scriitorul porneste de la realitatea traita, imediata, insa o converteste, cu mijloacele specificeliteraturii, intr-o alta realitate, izvorata in primul rand din perspectiva nostalgica deschisa asupracopilariei. Pastrandu-si permanent placerea de a glumi, naratorul-erou imbina dorul cu umorul"(Ovidiu BarleA), pe fondul unui umor sanatos, taranesc, tonic, optimist.

 Naratiunea este la persoana I, dand textului o nota de subiectivitate specifica scrierilor memorialistice. Creanga este narator, personaj, martor si comentator al intamplarilor evocate.Dialogul cu cititorul este viu, prin adresarea la persoana a Ii-a, acesta fiind solicitat sa participe afectivla derularea faptelor. Autorul nu se manifesta ca un scriitor, ci ca un povestitor care isi organizeazadiscursul in virtutea rigorilor oralitatii, astfel incat ceremonialul spunerii devine incantator prin duhul

 popular de care este patruns, amintindu-ne de Decameronul lui Boccaccio sau de sadovenianul HanuAncutei.

Tema este evidentiata printr-o serie de motive ce proiecteaza opera in sfera semnificatiilor general umane, tendinta fiind aceea de creare a unui mit, cel al copilariei: motivul labirintului, aldrumului, al obstacolelor, al prieteniei, al sarbatorii, al intoarcerii la origini etc.

Amintiri din copilarie este opera de maturitate artistica a lui Creanga, abordand un univers umannecunoscut pana atunci in literatura romana. Ca specie, poate fi considerat un roman de formaretraditional, deoarece urmareste procesul modelarii umane. Creatia devine un mod de a retrai trecutul,varsta fericirii, iar sentimentul dominant este nostalgia.

Subiectul respecta, in general, ordinea cronologica a evenimentelor, intercalandu-se insa multedigresiuni anecdotice. Nimic spectaculos nu intervine in derularea etapelor copilariei si aleadolescentei. Sunt experiente obisnuite, banale chiar, infatisate cu realism de scriitor. Ceea ce leunicizeaza este farmecul spunerii, mirajul limbajului, acel inefabil al exprimarii ce-1 face pe Creanga

de neegalat. Naratiunea se incheaga progresiv, de la evocarea primei scoli in care a invatat si a dascalilor  pana la plecarea definitiva din satul natal, pentru a urma Seminarul Teologic din Iasi. Creangadecupeaza din copilaria sa acele episoade si intamplari care au fost esentiale nu numai pentrudevenirea sa umana, ci si pentru trairea nemijlocita a farmecului varstei, intarzie mult asupra descrierii

7/15/2019 Amintiri Din Copilarie

http://slidepdf.com/reader/full/amintiri-din-copilarie-563383c15681e 5/27

casei parintesti, a familiei, a atmosferei specifice gospodariei moldovenesti de la inceputul secolului alXlX-lea. Imaginea mamei apare in toate secventele--cheie ale textului, asupra sa autorul oprindu-seori de cate ori este coplesit de nostalgie. Scolile pe la care a umblat (Brosteni, Targu-Neamt, FalticenI)sunt tot atatea pretexte de a descrie nu numai aventurile eroului, ci si realitatile timpului, modul incare se invata carte pe atunci. Humulestiul ramane insa punctul de referinta, personajul raportandu-seneincetat, direct sau indirect, la acesta. De aceea, ruptura ce se va produce in partea a IV-a a cartii vafi una dramatica, pentru ca semnifica nu doar indepartarea de un loc drag eroului, ci si iesirea dincopilarie, din acel spatiu ideal pentru o copilarie ideala.

Textul este fundamental clasic, atat prin constructia subiectului, cat si prin coerenta silimpezimea stilului. Limbajul este savuros, absolut autentic, scriitorul imbinand cu o arta desavarsitaregionalismele, arhaismele, zicerile tipice, proverbele, vorbele de duh, incat realizeaza o atmosferaspecifica lumii rurale din zona Moldovei, un cadru ce indeamna la ascultarea necontenita a acelei vociunice pe care o dobandeste Creanga ca narator.

Povestitor desavarsit, Creanga a fost plasat, in evolutia artei narative romanesti, intre Ion Neculce si Mihail Sadoveanu, toti trei remarcandu-se printr-o tehnica aparte in constructia figurilor evocate, in reinvierea trecutului, in crearea unei atmosfere vii, autentice, in care se plaseaza faptele

 prezentate, dar mai ales in arta povestirii, prin care cititorul traieste iluzia apartenentei la lumileinfatisate in opera. La Creanga remarcam in primul rand tehnica orala a spunerii; el scrie ca si cum ar trebui sa-si interpreteze textul, intrand, rand pe rand, in pielea fiecarui personaj si stabilind o relatie

apropiata cu cititorul. Ceea ce impresioneaza, in al doilea rand, este dinamismul anecdotic,multitudinea de fapte si rapiditatea cu care acestea se deruleaza, incat textul are o evidenta coloraturade roman de aventuri. Umorul vine din exprimarea mucalita, poznasa, din amestecul regionalismelor cu locutiunile, din prezenta termenilor familiari si a expresiilor populare, din caracterizari ironice siautoironice, din limbajul afectiv marcat de prezenta dativului etic, a interjectiilor si a exclamatiilor.

Secretul popularitatii Amintirilor, intre toate varstele de cititori, este omenescul figurilor sisentimentelor evocate; este un fel de poezie veridica a vietii, care se degaja dintre fapte si psihologii.incadrat intr-o ereditate si intr-o suma de traditii, Creanga exprima acel echilibru clasic intre aspiratiisi posibilitatea de realizare, pe care-1 naste structura milenara a satului si orizontul lui moral de un

 precis contur. Un fel de clopot vast, in care omul nu se poate sufoca, dar nici rataci; si estecaracteristic pentru sensibilitatea lui de scriitor ca Amintirile se termina odata cu plecarea tanaruluicatihet la Iasi, la Socola. Dincolo de sat si de lumea lui specifica incep targul si mahalaua, in careCreanga, pasind peste copilaria si adolescenta lui rurala (), va fi un dezradacinat." (PompiliuConstantinescu, ScrierI)

AMINTIRI DIN COPILA,RIE - Geneza operei :: Amintiri din copilarie de Ion

CREANGA

Ion Creanga este unul dintre cei mai cunoscuti si mai indragiti scriitori . S-a nascut laHumulesti, in apropiere de Targu-Neamt. Viata si lumea satului au avut o influenta covarsitoareasupra lui si au determinat nasterea lui ca scriitor ,, intaiul mare scriitor roman, iesit chiar din

sanul poporului, scriind despre popor, insa ridicandu-se la mijloacele marii arte " (GeorgeCalinescU). Cea mai insemnata opera a sa este Amintiri din copilarie", o minunata poveste acopilariei sau mai degraba spectacolul varstei fericite. Daca prin unele amanunte copilariareconstituita a apartinut biografic lui Creanga, prin semnificatie ea este universala. Asa eram eu lavarsta cea fericita si asa cred asa au fost toti copiii de cand ii lumea asta si pamantul"

Scriitorul opreste timpul la ceasul zburdalniciei si al poznelor si-1 evoca intr-o naratiune al careifarmec este de necgalat. Acestei copilarii ideale i se ofera un mediu real de existenta, un cadru uman sigeografic care este cel al tinutului natal. Satul Humulesti este taramul de basm al candorii infantile. infiecare capitol scriitorul are grija sa adauge cateva cuvinte de lauda pentru satul natal. AstfelAmintirile din copilarie" devin o imagine luminoasa a vietii satului, a obiceiurilor si traditiilor 

 poporului in centrul careia se afla peripetiile lui Nica, de cand a facut ochi"si pana cand ajunge la lasi,

scos cu greu din lumea satului.Geneza operei. Impulsul creator care a lacul posibila aceasta opera unica in literatura noastra afost sentimentul de profunda dragoste pentru copilarie, univers maret, luminat de prezenta parintilor sia locurilor natale. Copilaria lui Nica povestita in Amintiri 1 nu e decat povestea unei copilarii, sau,cum afirma Ci.Calinescii, Creanga povesteste copilaria copilului aniversar.Amintirile" au o structura

7/15/2019 Amintiri Din Copilarie

http://slidepdf.com/reader/full/amintiri-din-copilarie-563383c15681e 6/27

mozaicala. fragmentul din manualul clasei a Vlll-a face parte din capitolul al IV-lca al operei caresustine iubirea de casa, in jurul careia se centreaza faptele cotidiene ale personajelor si care il obliga

 pe povestitor sa-si traiasca povestirea. Capitolul al 1 V-lea nu incheie Amintirile" la intamplare, ciinseamna tocmai iesirea din copilarie, plecarea spre o lume straina si totdeauna neprimitoare, asa cumc rastalmacita de ochii copilului, fragmentul ne reda intamplarile din ultima perioada o vietii de scolar si plecarea lui Nica de la I lumulesti la lasi, la scoala de la Socola, cu care se incheie Amintirile" sale.

Compozitional, fragmentul cuprinde doua mari parti:

1.Pregatirile de plecare la Socola, din care se desprind urmatoarele idei principale:A) Starea de spirit deprimanta a lui Nica, creata de faptul ca pleaca din sat. Evocarea llumulesliului efacuta cu nostalgic si duiosie: Cum nu se da scos ursul din barlog, taranul de la munte, stramutat lacamp, si pruncul, dezlipit de la sanul mamei sale, asa nu ma dam eu dus din 1 lumulesticand venivremea sa plec la Socola, dupa staruinta mamei."! lumulestiul este plasat intr-un cadru naturalfermecator, langa Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul, in care se oglindeste cumahnire Cetatea Neamtului de atatea veacuri!" Devine fireasca starea de spirit deprimanta a copiluluicare trebuie sa se desparta de acest univers. Creanga introduce in acest moment in povestire unfragment dintr-un cantec popular de dor, prin care completeaza atmosfera de nostalgie si duiosie:

 Asta noapte pe racoare Canta o privighetoare

Si canta cu glas subtire Pentru-a noastra despartire;" 

B) Motivele care au creat aceasta stare sunt evidente. Despartirea de casa e vazuta ca un exil dureros,imposibil de ocolit. Din cauza departarii mari, holteiul "de Nica nu mai putea sa fuga noaptea pana laHumulesti, unde, la sezatorile si clacile din sat, mai putea si sa se joace si sa fure cate un sarutat de lacele copile sprintare".C) Dragostea lui Nica fata de leaganul copilariei rezulta si din evocarea satului cu frumusetile salenaturale: dumbravile si luncile umbroase, prundul cu stioalnele, tarinile cu holdele, campul cu florilesi dealurile mandre. Dar satul mai inseamna si familia scriitorului, integrata in colectivitatea rurala. Deaceea el se desparte cu regret de locurile natale, de oameni, de flacai, de Mihai scripcarul, de baietiisatului cu care se juca iarna si vara.D) Pentru a-si convinge parintii sa renunte la plecarea lui, Nica foloseste o strategie plina dediplomatie. in acest scop el incearca s-o faca pe mama sa a intelege" ca se poate imbolnavi de dorul ei,ca poate muri de dor intre straini, ca se poate manca o paine si daca se lasa de invatat, ca mai bine s-ar face calugar decat popa.E) Atitudinea parintilor e ferma. Mama apare hotarata, darza, intransigenta. La inceput nici nu vrea sa-1 asculte: -Degeaba te mai sclifosesti, Ioane, la mine nu se trec acestea". Apoi incearca sa picure unstrop de demnitate in sufletul copilului: Cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava.". Panala urma devine amenintatoare: Sa nu ma faci, ia acus, sa iau culeserul din ocnita si sa te dezmierd, catesti de mare!". Tatal sau, care nu prea facea mult haz de carte, se aliaza de data aceasta mamei,obligandu-1 sa plece.

F) Nica se resemneaza, dar in suflet i se trezeste revolta fata de tagma preoteasca. El motiveaza astfelresemnarea sa: Ursul nu joaca de buna-voie"; Mort-copt, trebuia sa fac pe cheful mamei"; Apoi lasa-ti, baiete, satul, si pasa de te du, da,ca te lasa pardalnica de inima!".

2.Drumul si peripetiile pana la Iasi, din care se desprind urmatoarele idei principale:A)Sosirea lui Luca Mosneagu in dimineata plecarii si pornirea la drum. Astfel, a doua zi la rasaritulsoarelui, Nica impreuna cu Zaharia lui Gatlan, dupa ce-si iau ramas bun de la rudele lor, cu ochiiinecati in lacrimi, pleaca cu mos Luca spre lasi. Cu durere iara leac, cei doi tineri se uitau la fetele siflacaii gatiti frumos, ca in zi de sarbatoare. Era dimineata in ziua Taierii capului Sfantului IoanBotezatorul". Dupa popasul facut la podul de la Timisesti, de pe Moldova, o pornesc inainte spreMotca si urca incet codrul Pascanilor. Cu o cautatura jalnica privesc spre Muntii Neamtului cu

varfurile ascunse in nouri, de unde purced izvoarele si se revarsa paraiele cu rapejune, soptind tainic,in mersul lor neincetat."B)Popasul de la Blagesti. Raman peste noapte la Blagesti, peste Siret, unde dorm pe prispa casei unuirotar, intepati de tantari. Viata de la munte le aminteste din nou de plaiurile lor parintesti, unde apele-sdulci, limpezi ca cristalul si reci ca gheata; lemne, de-ajuns; vara, umbra si racoare in toate partile;

7/15/2019 Amintiri Din Copilarie

http://slidepdf.com/reader/full/amintiri-din-copilarie-563383c15681e 7/27

oamenii, mai sanatosi, mai puternici, mai voinici si mai voiosi, iar nu ca isti de pe la camp: sarbezi lafata, si zbarciti, de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte, in toata viata lor".C) Popasul de la Targu-Frumos, unde isi potolesc foamea si setea cu harbuji (pepenI), isi odihnesc caiisi pornesc mai departe, mai mult pe jos decat in caruta din cauza cailor care nu erau zmei, ci niste matilesinati."D) intamplarea de Ia rohatca (barierA) Pacurari. Spre asfintit ajung la lasi, unde un flacau il ia in ras

 pe mos Luca, care cu manie si duh ii raspunde.Daca ar sti el, chiolhanosul si ticaitul, de unde-am pornit asta noapte si-ar strange lioarba acasa (a-si tine gurA), n-ar mai dardai degeaba asupra

caisorilor mei!"E)Sosirea sub cieriul Socolei", unde intalnesc o multime de dascali, adunati de pe la catiheti din toate judetele Moldovei. Tabloul capata culori orientale prin descrierea multimii eterogene adunate aici.

Sursele umorului :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA

Umorul lui Creanga nu porneste din intentii de condamnare, decat arareori, si atunci se au in vedere oserie de defecte ale

A)Povestirea unor intamplari hazlii:Sa prinzi muste cu ceaslovul", sa te trezesti plin de ciucuri de raie capreasca" si sa te puie dracul sa

urnesti stanca peste casa Irinucai", sa furi cirese si sa te alunge matusa Marioara: si eu fuga , si eafugapana ce dam canepa palanca toata la pamant", sa prinzi pupaza si s-o dai drept gainusa la targ, basa te mai si superi ca mosul nu plateste marfa omului", sa te roage mama frumos, s-o ajuti si tu s-osparlesti la scaldat", sa te trezesti fara haine in pielea goala" sunt intamplari ce starnesc rasulcititorului.B) Buna dispozitie a autorului, hazul de necaz, jovialitatea, voia buna, vorba de duh, patrund penesimtite in tonul povestirii. Surghiunul" s-a dovedit a fi numai o calatorie cu peripetii.

C) Ironia, batjocura usoara la adresa cuiva sau a ceva, este atragatoare si place. Exemplu:IVlos Luca,de te-a intreba cineva, de ce trag caii asa de greu, sa-i spui ca aduci niste drobi de sare de la Ocna silas daca nu te-a crede fiecare!"; sau Mos Luca era insuratel de-al doilea".D) Autoironia (autorul se ironizeaza pe sine insusI) Exemplu: in sfarsit, ce mai atata vorba pentrunimica toata. Ia am fost si eu in lumea asta un bot cu ochi, o bucata de huma insufletita din Humulesti;care nici frumos pana la douazeci de ani, nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzecinu m-am facut. Dar nici sarac ca-n anul acesta, ca anul trecut si ca de cand sunt niciodata n-am fost."E)Un alt izvor al umorului este folosirea unui limbaj bazat pe proverbe, zicatoripopulare, interogatii,exclamatii si imprecatii, care dau culoare rostirii. Exemple: Mila mi-i de tine, dar de mine mi se rupeinima de mila ce-mi este"; golatatea inconjura, iara foamea da de-a dreptul"; ursul nu joaca de bunavoie", umbland din scoala-n scoala, ia, asa| d# frunza frasinelului", ne ducem surghiun dracului

 pomana, cajafrai bine n-oi putea zice" etc.F)Numele personajelor. Exemplu: Mogorogea = cel ce mogorogeste, Trasnea = cel smintit, trasnit,

Chiorpec = cel chior etc.Stilul e foarte colorat de moldovenisme plastice, din limbajul familiar: mosul, ne-au cosit, isti, sarbezisi zbarciti, chiolhanosul, ticaitul, lioarba etc.Limba "Amintirilor" este plina de farmec si de o mare plasticitate, scriitorul fiind un desavarsitmaestru al evocarii orale, incarcata de expresii populare, strabatuta de umor si sensibilitate.Amintirile" ne apar ca o punere in scena, iar povestitorul un regizor, care ramane si el in reprezentatie,fiindca are rolul personajului principal. Povestirea este insotita in permanenta de voiosie, expresie aoptimismului si a vitalitatii poporului nostru. Creanga este un povestitor de vocatie, cu harul

 povestirii. Prin opera sa el ramane unul dintre cei mai de seama povestitori romani, indragit de toatevarstele, iar Amintirilc"(rowa>7 al copilariei (aranesti" - Zoe Dumilrescu BusulengA) una dintre celemai stralucite creatii artistice din literatura noastra.

"Amintiri din copilarie" Ion Creanga -roman traditional-

Daca perioada pasoptista, prin programul 'Introductie' din 'Dacia literara', editat dementorul cultural al miscarii romantice romanesti, Mihail Kogalniceanu, a dat imbold scriitorilor sa se

7/15/2019 Amintiri Din Copilarie

http://slidepdf.com/reader/full/amintiri-din-copilarie-563383c15681e 8/27

inspire din traditiile si folclorul poporului, abia societatii &q 919c25j uot;Junimea', datoritaindrumatorului cultural Titu Maiorescu ii revine meritul de a fi depistat si promovat in literaturaveritabile talente de extractie rurala. Cazul lui Ion Creanga este elocvent: descoperit de Eminescu, esteadus de acesta la societatea 'Junimea' a carei revista 'Convorbiri liteRare' ii va publica ulterior intreagaopera: 'Povesti si povestiri', nuvela 'Mos Nechifor Cotcariul' si romanul de formare 'Amintiri dincopilarie". In opera acestui Homer autohton traiesc credintele, eresurile, datinile, obiceiurile, limba,

 poezia, filozofia poporului' spunea Garabet Ibraileanu. Scriitor realist de sorginte populara,reprezentant deosebit al Epocii Marilor Clasici, Creanga a reusit sa ridice proza romaneasca pe

aceleasi culmi pe care Eminescu ridicase limba in poezie, acest 'Homer autohton' valorificand limbaomului din popor intr-un chip imutabil,, original. Primul roman autobiografic din literatura noastra,roman al copilariei in fapt greu de incadrat intr-o singura specie, a aparut intre 1881 si 1892, dupa cumurmeaza: in 'Convorbiri literare' se publica primele trei parti, 1881, 1881, 1882, iar partea a patraapare postum in volumul al doilea al primei editii Creanga,in 1892.

Astfel,  "Amintirile" sunt vazute ca un roman, specie a genului epic in proza de marimesubstantiala, complexa in raport cu celelalte specii literare inrudite prin dezvoltarea de regula a unei

 problematici grave, naratiune fictiva in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale sedesfasoara pe mai multe planuri, fiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate,antrenate de o intriga complicata. Deoarece romanul 'Amintiri din copilarie' a aparut in secolul al

XIX-lea si promoveaza o tema traditionala, adica de extractie rurala sau religioasa, poate fi numit siroman traditional. Caracterul traditional al romanului rezida in faptul ca el cuprinde o imagineluminoasa a vietii satului vazut ca un 'centrum mundi', validand tema sociala de extractie rurala, inmodul de individualizare a personajului, si el reprezentant al unei colectivitati rurale si ininfrastructura narativa ce presupune modalitati tipice prozei traditionale in care limbajul preponderent

 popular este un argument definitiv. Totul este vazut din perspectiva copilului de aproximativdoisprezece ani, pentru care localitatea natala este 'axis mundi' : 'sat vechiu razasesc, intemeiat in toata

 puterea cuvantului, cu gospodari tot unul si unul, cu flacai voinici si fete mandre, care stiau a invarti sihora, dar si suveica, de vuia satul de vatale in toate partile;cu biserica frumoasa si niste preoti sidascali si poporeni ca aceea, de faceau mare cinste satului lor'. Atmosfera generala este edenica, iar 

 perspectiva unica cenzureaza perceptia. Cu toate acestea, opera are un mare grad de generalitate, ceeace l-a facut pe G. Calinescu sa afirme ca Ion Creanga prezinta aici 'copilaria copilului universal'. Temacopilariei se poate incadra intr-o categorie mai larga; tema sociala.

Primul argument care statuteaza aceasta opera ca roman traditionalil reprezinta primul parametru ce compune substanta valoroasa si autentica a cartii si anume cel social, etnografic,deoarece se compune astfel o monografie a satului moldovenesc de la munte de la sfarsitul secolului alXIX-lea. Aceasta monografie, incluzand obiceiurile si traditiile poporului are in centru intintamplarilesi peripetiile lui Nica de cand 'a facut ochi' si pana ajunge la Iasi, scos cu greu din lumea satului "caursul din barlog" se restructureaza pe doua planuri: universul vietii taranesti si procesul de formare alui Nica. Cele patru parti sunt dedicate descrierii si prezentarii copilariei protagonistuiui. Astfel in

 partea I evoca plina de duiosenie satul natal, prima scoala, primii dascali si metodele primitive deeducatie: 'calul Balan'; 'SfSntul Niculai'; 'procitania de sambata" dar si naybatille copilaresti: prindereamustelor cu ceasloavele unse. Tot aici sunt prezentati primii colegi ai lui Nica, si bunicul DavidCreanga, indrumatorul in ale invataturii si de la care si-a preluat pseudonimul literar scriitorul.Capitolul se incheie cu descrierea scolii din Brosteni. imbolnavirea de raie de la caprele Irinucai si

 pravalirea bolovanului de pe coasta. Partea a doua se deschide cu reluarea satului natal, desccriere plina de farmec in special cand infatiseaza casa parinteasca. Capitolul este plin de lirism si pregatestecititorii pentru a introduce in centrul amintirilor chipul mamei pe care autorul dupa trecerea vremii, ovede intr-o lumina destul de frumoasa. Sunt inserate apoi o serie de intamplari hazlii:" La scaldat","Pupaza din tei" furtul cireselor, jocurile din din casa parinteasca, obiceiurile de Anul Nau,smantanitul oalelor. Capitolul se incheie cu p autocaracterizare. In partea a treia sunt prezentate scolile

 prin care a perindat NicaS Scoala din Targu-Neamt; "fabrica de preoti" din Falticeni, unde sunt prezentate alte metode primitive de educatie dar si desele petreceri de la gazda humulestenilor, PavelCiubotariul. Partea a patra si ultima, mai scurta decat celelalte, prezinta despartirea de satul natal, intoamna anului 1885 cand este obligat,dupa staruintele mamei sale sa plece la seminarul de preoti deSocola. Plecarea are valoarea unei dezradacinari, deoarece eroul urmeaza sa intre intr-un spatiu total

7/15/2019 Amintiri Din Copilarie

http://slidepdf.com/reader/full/amintiri-din-copilarie-563383c15681e 9/27

necunoscut oraganizat dupa legi straine lui. Se valideaza astfel calitatea de cronotop al satului in primele trei patti, acesta fiind un 'spatiu ideal pentru o copilarie ideala' - G. Calinescu. in timp ce inultima parca el repreyinta locul primelor iubiri. In 'Amintiri din copilarie' exista mai multe tipuri decronotop, dar cel mai important este cronotopul satului. Nica si varis sau au intuitia faptului ca, intorsiin sat dupa un timp, nu vor mai gasi acelasi spatiu. Humulestiul este un cronotop, definit cu migala de-a lungul operei si definind la randul sau protagonistul, fiinta unica, si irepetabila ce nu se confruntanici cu naratorul matur, nici cu autorul. Satul reprezinta paradisul copilariei. Din punctul de vedere allui Nica, el este spatiul sacru al unei fericiri eterne, din care insa va fi expulzat in momentul

"coacerii", maturizarii sale.Plecarea spre Ia;i devine un fel de nastere cu dureri, o alungare definitivain lumea imperfecta. Timpul si spatiul se impletesc intr-o metafora ce pune in lumina noua anumiteelemente ale operei. Un episod din viata personajului se desfasoara intr-un spatiu irepetabil la fel ca sitimpul.

Al doilea argument ce statuteaza caracterul de roman traditional vizeaza modul deindividualizare a personajelor ele fiind de extractie rurala. In 'Amintiri din copilarie'  personajul

 principal este Nica, el fiind present in toate cele patru parti ale romanului. In primele trei parti estecopilul nazdravan care nu are alta grija decat pe cea a jocului in timp ce in ultima parte este 'holtei din

 pacate". Nica este urmarit pe parcursul operei 'de cand a facut ochi" si pana cand ajunge sa Iasi,intamplarile si peripetiile acestuia fiind in centrul atentiei. Ca instanta narativa, baiatul este personaj

 principal deoarece are ocurenta pe parcursul discursului narativ, iar toata actiunea este concentrata in jurul lui si personaj central, deoarece are rolul cel mai important in transmiterea mesajului operei.Prin lintermediul poznelor, da o anumita semnificatie jocului si copilariei, lucruri ce trezesc in sufletulcititorului sentimente diferite. Datorita ocurentei numelui pe parcursul diegezei este un personaj

 protagomst. Romanul este dezvaluit sub forma unui 'bildungsroman', deoarece vizeaza in puncteleesentiale in zidirea interioara a lui Nica, acesta devenind personaj tridimensional. Intamplarile si

 peripetiile prin care trece sunt povestite de el insusi, devenind si narator al intamplarii: 'ma vede tilogin pielea goala pe nisipw. Ca referent uman, adica din punctul de vedere al fiintei pe care imagineaza,

 Nica beneficiaza de un portret fizic direct clasic: 'purtam plete'; 'copile cu parul balan' 'can mauitam ioglinda, barba si mustete ca in palma' .Portretul moral se realizeaza prin caracterizarea directa cerezulta din discursul naratorului, al personajelor si al personajului insusi, autocaracterizarea: 'un baiet

 prisarit, rusinos si fricos de umbra mea'; 'stropsitul de Ion', cat si prin caracterizarea indirecta: arecunostinta autoritatii tatalui, este mamos, are prezenta de spirit, este hamic, indraznet, nazdravan, lassi capabil de sentimente.Toate acestea demonstreaza faptul ca Nica reprezinta simbolul copiluluiuniversal in spatiul rural de munte moldovenesc dand operei un mare grad de generalitate.

Una dintre persoanele cele mai importante pentru Nica si unul dintre personajele secundare aleoperei este mama. Ea este prezentata pe parcursul primelor trei parti drept gospodina care are grija detreburile casei, mama care nu mai poate de incurile copiilor si care este nevoita sa le faca 'un surub,doua in cap cand acestia ridicau casa in slavi', iar in cea de-a patra parte este femeia cultivata caredoreste ca fiul ei sa-si depaseasca simpla conditie de taran. Ca instanta narativa, mama este personaj

secundar, deoarece are ocurenta mare, in special in partea a doua, precum si personaj tridimensional, pentru ca se intregeste pe parcursul discursului narativ. Ca referent uman, ea beneficiaza de portretmoral, portretul fizic lipsind cu desavarsire. Acesta se realizeaza pe baza caracterizarii directe: 'plinade minunatii [] bratele ei m-au leganat cand ii sugeam tata cea dulce si ma alintam Ia sanu-I gangurind[] si sange din sangele ei si carne din carnea ei am imprumutat, si a vorbi de la dansa am invatat", dar si a caracterizarii indirecte, prin fapte si vorbe: 'stia a face multe  si mari minunatii: alunga nourii ceinegrii; inchega apa cu numai doua picioare de vaca; batea peretele sau cu vreun lemn de care ma

 paleam la cap, la mana sau la picior". Mama este un personaj complet ce este completata de tatalcopiilor, personaj cu rol foarte important in 'Amintiri". Acesta este, de asemenea, personaj secundar,dar cu ocurenta mai mica pe parcursul operei decat a mamei. Este si personaj tridimensional, deoarecese intregeste pe parcursul discursului narativ. In primele trei parti este cel care asigura prin munca sa

cele necesare traiului si cel care se intoarce noaptea de la padurea lui Dumesnicu : are puterea de a se juca cu fiii sai si de a-si mucali nevasta pentru ca nu intelege nazdravaniile copiilor. In partea a patraeste taaal ingrijorat de cum va putea sa tina piept

7/15/2019 Amintiri Din Copilarie

http://slidepdf.com/reader/full/amintiri-din-copilarie-563383c15681e 10/27

cheltuielilor, deoarece,pe vremea aceea, pentru satisfacerea serviciului scolar,taranul trebuia safaca mari sacrificii pecuniare .Ca referent uman, beneficiaza de un portret moral facut princaracterizare idirecta" 'cat era de ostenit, ne primea cate pe unul, ca la baba oarba, zicand «tata mare!»si ne saruta pe fiecare". Aceste trei personaje se individualizeaz si prezinta tipuri umane de la sat ceeace da caracter traditional operei.

Al treilea argument, care coroboreaza statutul de roman traditional, vizeaza elementele de stil side arta narativa. Printre acestea se numara oralitatea, acea trasatura a stilului creator literar prin care se

creeaza impresia cititorului, nu ca citeste, ci ca i se povesteste prin viu grai. Ca procedeu dominanteste uzitarea prezentului dramatic si al imperfectului, timpuri verbale care dau impresia unei anumitesfatosenii:"imi spuneam", "eram holtei", "ma lupt". Particulele demonstrative subliniaza de cele maimulte ori gesturi familiare vorbirii: "i-auzi mai". Un alt procedeu important al oralitatii este dialogulce invadeaza naratiunea, materialul lexical folosit fiind de o plasticitate si de o suculenta unica.Monologul interior este o punte intre dialog si naratiune, realizata de cele mai multe ori stilul indirectliber: "Mo Luca, se si aude strigand afara «Gata sunteti?»". Muzicalitatea frazei este realizata deantepunerea temporalelor: "cand eram hotarat", viitor popular perifrastic: "ai sa pleci". Belsugulverbelor este ?? si de evitarea monotoniei prin utilizarea unei game sinonimice largi:"lasa-ti baietesatul","daca te lasa pardalnica de inima". Autorul apeleaza la expresii idiomatice si la grupurisintactice devenite fix cu vremea si avand un sens figurat: "istilalti:, "caslegi","ocnita". Simplitatea

textului este data de lipsa metaforelor si abundenta comparatiilor:"ca telegarii". Cel mai adesea, pentrua statuta cititorul ca interlocutor, autorul apeleaza la discursul retoric, adresandu-i-se prin forme de

 persoana a-II-a: "caci n ??? va para saga". "uite cum te trage pe furis apa in adanc". Alaturi deoralitate, autorul da frumusete "Amintirilor", el fiind de trei feluri: umor de caracter, umor de situatie,si umor de limbaj cu aspect generalizat. Umorul este realizat pe baza unor procedee variate. Cel maiocurent este cel rezultat din contrastul dintre aspetul realist al limbajului si cel fantastic al refeririicontextuale: "sarbezi la fata si zbarciti de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte. Procesulautoadresarii sprijina tendinta autorului de a face haz de necaz "si doar ma sileam si eu s-o fac pemama a intelege ca pot sa ma imbolnavesc de dorul ei, »mai bine ramai pe loc, Ioane«". Superlativulabsolut este realizat pe baza unei game variate de procedee: "din cale-afara", "mort-copt", "cu totinadinsul". Locutiunile verbale foarte plastice: "a se intrece cu dediochiul" si imprecatiile "patruzecilemane-sii de golan" impanzesc textul si dau masura inepuizabila inventivitatii verbale. Alte procedeece genereaza umorul sunt: folosirea diminutivelor cu rol augumentativ: "insuratei de-al doilea",

 portrete comice: "Traznea, Gatlan, Oslobanu, autopersificarea: "nemernicii de noi", identificarea prinepitete plastice: "stropsitul de Ion", antifraza "Zahei al tau cel cuminte", deraierea lexicala:"furloasele", echivoc "umbland vara cu baietii dupabureti"

Din perspectiva unei interpretati moderne "Amintirile" ofera cititorului copetent adevaratedelicii spirituale. Aplicand notiunile moderne de naratologie, vedem ca opera lui Creanga raspundesurprinzator, mai ales ca avem de- a face cu un narator cu inclinatii ludice. Opera are parte de un tipar auctorial cand naratorul, plasat la nivelul discursului, este un om matur care isi aduce aminte cu

nostalgie de copilarie "stau cateodata si-mi aduc aminte". Intre timpul diegezei si timpul discursuluieste o distanta de doua-trei decenii, ceea ce face ca viziunea naratorului sa fie subiectiva. Pe parcursulcelor    patru parti naratoruI are mai multe functii, ele fiind: 'homodiegetic,deoarece naratorulverbalizeaza la persoana I, intradiegetic, deoarece este implicat in actiune, omniscient, deoarece eleste in totala cunostinta de cauza asupra actiunii si personajelor, auctorial, deoarece cunoastedeynodamantul, unipreyent, deoarece intamplarile sunt focaliyate in mod general an acelasi loc, rar apeland naratorul la tehnica instantaneelor sincrone, creditabil, deoarece naratorul livreaya toateinfromatiile detinute. Exista mai multe tipuri de focalizari, cum ar fi focalizarea zero sau focalizareainterna,cand naratorul stie mai multe sau cat personajul iar raportul dintre timpul povestirii si cel aldiegeyei poate fi de ulterioritate sau simultaneitate.

Pe parcursul rornanului, autorul apeleaza la anumite tehnici narative.Una dintre ele este tehnicainstantaneelor sincrone ce apare atunci cand naratorul prezinta intamplari care se petrec simultan inlocuri  diferite. O alta tehnica este tehnica amfiteatrului validata atunci cand diegeza, chiar daca sedesfasoara si in alte locuri, graviteaza in jurul unui singur personaj. Cea de-a treia tehnica este

7/15/2019 Amintiri Din Copilarie

http://slidepdf.com/reader/full/amintiri-din-copilarie-563383c15681e 11/27

 povestirii in rama ce reprezinta o suita de nuclee narative autonome asezate convergent, incadrate de"rama", discursul narativ generic al naratorului principal.

Toate acestea demonstreaza caracterul de roman traditional ca specie literara complexa agenului epic in  care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale, se desfasoara pe mai multe

 planurif fiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate din viata satului , realizand temasociala de extractie rurala. Gratie harului sau scriitoricesc, Ion Creanga a reusit, prin opera sa,saramana constant sursa de inspiratie pentru prozatori contemporani precum Mihail Sadoveanu si Marin

Preda.

Amintiri din copilariede Ion Creanga

Caracterizarea personajelor

- personajele sunt caracterizate succint, prin trasaturi definitorii;- dupa G. Calinescu, pot fi identificate mai multe tipologii de personaje: tipul batranului intelept (David Creanga, Parintele Duhu), batranul hataru (cel care da drumul pupezei), gurmandul (Oslobanu), zgarcitul (Mogorogea);- Creanga genereaza portrete ilustrative, ca de exemplu portretul preotului, realizat prin enumerearea

unor proverbe si zicatori, care contureaza pozitia sociala a personajului sau modul in care este perceput: bir n-aveti a da, si havelele nu faceti; la mese sedeti in capul cinstei si mancati tot placinte si gaini fripte, iar la urma va plateste si dintaritul, – vorba ceea: picioare de cal, gura de lup, obrazde scoarta si pantece de iapa se cer unui popa;- personajele sunt conturate sumar, prin caracterizare directa, prin actiune sau prin limbaj;- prin tehnica detaliului, Creanga reuseste sa schiteze o individualitate, sa nuanteze caracterele;- multe dintre personaje se retin din lapidarele si expresivele caracterizari, pe care le face autorulinsusi: Smarandita este o “zgatie de fata”, badita Vasile – “harnic si rusinos ca o fata mare”,dascalul Iordache “clampanea de batran si avea darul suptului”, Traznea e “bucher de frunte si tampin felul sau”, etc.

Caracterizarea Smarandei Creanga

- mama lui Nica;- ilustreaza portretul general al mamei;- intruchipeaza toate ipostazele maternitatii;- reprezentativ pentru acest personaj este sensibilitatea;- se induioseaza la suferintele copiilor, la gandul succeselor lor in viitor (ajungerea lui Nica preot);- este autoritara, dar totodata iertatoare, isi cearta cu asprime barbatul si copii dar la fel de repede leiarta greselile si revine la obisnuita ei blandete;- are un dezvoltat simt al umorului, isi lasa flacaul (pe Nica) fara vesminte, cand pleaca la scaldatfara voia ei;- Nica este sustinut moral si determinat sa invete carte din cauza optimismului mamei sale;- este o fire evlavioasa si cea mai mare dorinta a ei este sa-si vada feciorul preot.

Caracterizarea lui Nica

- imaginea copilului universal;- copilaria este varsta de aur, cand copii sunt lipsiti de griji: “Ce-i pasa copilului cand mama si

tata se gandesc la neajunsurile vietii…”- seninatatea si neastamparul, specifice copilariei, sunt prezentate prin comparatii cu elemente

concrete din natura: “Si eu eram vesel ca vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vantul intulburarea sa”;

- este fericit;- traieste intr-o lume imaginara, despre care crede ca este aievea (se crede un Fat-Frumosincalecat pe bat, ca pe un cal nazdravan, care “…alearga cu voie buna, si-l bate cu biciul, si-l strunestecu tot dinadinsul si racneste la el din toata inima de-ti ie auzul..”)

- aglomerarile verbale releva dinamismul jocului si intensitatea bucuriei;

7/15/2019 Amintiri Din Copilarie

http://slidepdf.com/reader/full/amintiri-din-copilarie-563383c15681e 12/27

- dupa ce toata ziua o tineau intr-un joc, caci de treaba nici nu putea fi vorba (vorba mamei “ secodesc, se dramboiesc, se sclifosesc“), seara la culcare “ne luam la harjojoana si nu puteam adormi deincuri”;

- nu este un insingurat, el apare in permanenta fie in sanul familiei, fie in comunitatea satului;- scriitorul are capacitatea de a vedea in sine copilul de pretutindeni si de oricand, cum insusi

declara: “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul “;

- intamplarile prin care trece sunt toate “evenimente de cunoastere”, deoarece prin ele Nica isi

largeste sfera de simtire si intelegere, se complica sufleteste, se formeaza ca om.La sfarsitul partii a doua Creanga isi alcatuieste un “autoportret “ miscator, dar in acelasi timpingaduitor: “Ia, am fost si eu in lumea asta, un boţ cu ochi, o bucata de huma insufletita din

 Humulesti, care nici frumos pana la douazaci de ani, nici cuminte pana la treizeci si nici bogat panala patruzeci nu m-am facut.”

Caracterizarea lui Nică(plan de idei)

 I Introducere

- “Ion Creangă este, fără îndoială, cel mai de seamă povestitor român,creator al unei opere intrate definitiv în conştiinţa noastră naţională.Într-un sens mai restrâns, Ion Creangă a fost considerat multă vreme un

talentat “prelucrător de folclor”, apoi un genial “creator de poveşti în stil  popular – realistic”, devenind cu timpul un jovial povestitor.” 

- Scrisă în ultima parte a vieţii autorului, lucrarea Amintiri din copilărie constituie o retrăire a timpului fericit şi definitiv pierdut 

 

-  Amintirile lui C nu urmăresc evenimentele în ordine cronologică.Selectând întâmplările pe care memoria le retrăieşte cu mai multă pregnanţă.Faptele de viaţă selectate de autor compun imaginea copilăriei universale,nicidecum o autobiografie

 II Introducere la caracterizare

- autorul priveşte această operă din punctul de vedere al copilului dar şi al  povestitorului. Eroul central apare, aşadar, înfăţişat de autor, din copilărie până în pragul adolescenţei.

 

-  Într-un prim plan este zugrăvit procesul de formare a lui Nică şi evoluţia lui

 spirituală, strâns legată de mediile pe care le străbate

-  Nică este eroul unei copilării ca toate copilăriile dar tocmai de aceea singularăîn particularitatea ei. E este centrul acestui univers şi demersul narativ comentează un

 personaj care se iniţiază în legile vieţii

  III Copilăria copilului universal 

- copilăria lui Nică este de fapt copilăria copilului universal  , cu poznele şi cu joaca adecvată vârstei. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual, nimic cucaracter de confesiune, ori de jurnal 

7/15/2019 Amintiri Din Copilarie

http://slidepdf.com/reader/full/amintiri-din-copilarie-563383c15681e 13/27

- Creangă nu se consideră diferit de alţi copii . Nu aspectele de diferenţiere îl interesează, ci stadiul de nediferenţiere, de veselă inconştienţă, de ignorare a necazurilor din copilărie

-  Nică este prezentat  preponderent comportamental  , şi nu prin interioritateacare individualizează

  IV Paradisul copilăriei 

- naratorul este un adult pentru care retrăirea copilăriei reprezintă o consolarede necazurile vârstei mature, care nu sunt amintite în mod explicit, dar pot fi ghicite dintr-un oftat involuntar ori prin contrast cu perioada fericită evocată: ”Însă vai de omul care

 se ia pe gânduri! Uite cum te trage pe furiş apa la adânc, şi din veselia cea mai mare cazideodată în uricioasa întristare.

V Caracterizarea

-  personajul lui Nică poate fi privit din mai multe unghiuria.)  Nică este o ipostază a copilului universal : el se joacă ridicând casa în slăvi,

 fură cireşele de la mătuşa Mărioara şi, apoi, pupăza din tei, iar la şcoală, omoară muşte,“făcând prăpăd din ele”

1.  Pus mereu pe pozne , Nică este caracterizat, mai ale prin întâmplările pe carele provoacă ori la care ia parte. Uneori, caracterizarea este făcută de alte personaje

2. Nică este stăpânit de o stare de veselie şi fericire continuă: “Şi eu eram vesel  pe vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în turbarea sa”

b.)  Nică ca personalitate:1. este un băiet ruşinos şi fricos “ o mulţime de băieţi şi fete între care eram şi eu,

un băiet prizărit, ruşinos şi fricos şi de umbra mea”2.  Mai târziu el devine “cel mai bun de hârjoană şi slăvit de leneş”

c.) Ataşamentul  faţă de satul său:

1. Durerea despărţirii, înstrăinarea şi dorul după frumoasele meleaguri cerămâneau în urmă, în timp ce căruţa lui Moş Luca îl ducea spre un loc necunoscut şi“depărtat”

 2. Iubirea faţă de meleaguri este înfăţişată prin descrierea Ozanei şi prin

evocarea stărilor sufleteşti ale personajului

 Amintiri din copilărie

Una dintre principalele lucrări ale scriitorului român Ion Creangă. Cea mai mare dintre celedouă lucrări ale sale apar inând genuluiț memorialistic, ea con ine unele dintre cele mai caracteristiceț

exemple de nara iune la persoana întâi din ț literatura română, fiind considerată de critici capodoperalui Creangă. Structurată în capitole separate scrise de-a lungul mai multor ani (între 1881 i 1888),ș

 păr i din ea au fost citite în fa a cenaclului literar  ț ț  Junimea din Ia iș . Trei dintre cele patru sec iuni auț

fost publicate în timpul vie ii lui Creangă de revistaț Convorbiri Literare, ultima parte rămânândneterminată după moartea scriitorului.

Cartea oferă o relatare detaliată a copilăriei lui Ion Creangă, petrecută în ceea ce era atunciPrincipatul Moldovei, cu amănunte privind peisajul social al universului copilăriei sale, descriindrela iile dintre eroul principal, cunoscut în acest context caț  Nică al lui tefan a PetreiȘ sau Nic-a luitefan a PetreiȘ , i diversele persoane cu care interac ionează. Ea urmăre te maturizarea lui Nică, de laș ț ș

o vârstă idilică în satul Humule ti (astăzi parte a ora uluiș ș Târgu Neamț) la o adolescen ă rebelă i laț ș

 pregătirea pentru intrarea în rândul preo imii ortodoxe în centrele urbaneț Fălticeni i Ia i. Cursulș șnara iunii este întrerupt adesea de îndelungateț monologuri ce exprimă cugetările i sentimentele luiș

Creangă. Textul însu i este remarcabil prin utilizarea unui vocabular caracteristic bogat înș

 particularită i dialectaleț din zona Moldovei.

7/15/2019 Amintiri Din Copilarie

http://slidepdf.com/reader/full/amintiri-din-copilarie-563383c15681e 14/27

 Amintiri din copilărie a fost editată i publicată de mai multe ori, i este văzută ca o lucrareș ș

clasică a literaturii pentru copii în limba română. A constituit sursă de inspira ie pentru mai mul iț ț

autori i a stat la bazaș filmului omonim din 1964, realizat de Elisabeta Bostan.

Nara iuneaț 

Primul capitol

Relatarea lui Creangă[1] începe cu un monolog extensiv i cu o descriereș nostalgică a loculuina terii sale, cu o scurtă prezentare a istoriei Humule tiului i a statutului social al familiei. Primulș ș ș

capitol se concentrează pe mai multe personaje legate direct de primii ani de coală ai lui Nică: Vasileș

a Ilioaei, tânărul învă ător i cleric ortodox, care îl înscrie în clasa nou înfiin ată; superiorul lui Vasile,ț ș ț

 preotul paroh; Smărăndi a, fata inteligentă, dar neastâmpărată, a preotului; tatăl lui Creangă, tefan, iț Ș ș

mama Smaranda. Unul dintre primele episoade prezentate în carte prezintă pedepsele corporalerecomandate de preot: copiii erau pu i să stea pe un scaun denumitș Calul Balan i biciui i cuș ț Sfântul 

 Nicolai (denumit după hramul bisericii). Fragmentul este i o relatare retrospectivă i în ton jovial aș ș

interac iunii cu ceilal i copii, de la jocurile lor preferate (prinderea mu telor cuț ț ș ceaslovul) până laiubirea copilărească a lui Nică pentru Smărăndi a i la folosirea abuzivă a pedepsei corporale de cătreț ș

un monitor gelos. Creangă î i aminte te dezamăgirea fa ă de activită ile colare i apetitul său pentruș ș ț ț ș ș

chiul, arătând că motiva ia sa pentru înscrierea la coală erau promisiunea unei cariere preo e ti, atentaț ș ț ș  supraveghere a mamei, dorin a de a o impresiona pe Smărăndi a, i beneficiul material ob inut prinț ț ș ț

cântatul în corul bisericii. coala este, însă, întreruptă brusc atunci când Vasile a Ilioaei este luat cuȘ

arcanul i recrutat cu for a în armata moldoveană.ș ț

După o perioadă în care urmează coala sub supravegherea lui Iordache, pe care textul îl descrieș

ca pe un be iv, noul învă ător moare într-o epidemie deț ț holeră, iar Smaranda i tefan decid să- iș Ș ș

trimită fiul afară din sat. Nică urmează calea transhuman eiț   i este dat în grija unor ciobani, dar seș

îmbolnăve te i el de ceea ce naratorul afirmă că este holeră i, la întoarcerea acasă cu febră mare, esteș ș ș  vindecat cu un leac băbesc fabricat din o et iț ș leu teanș . După un timp, sub pretextul că nu ar maidispune de bani, tefan î i retrage fiul de la coală. Datorită insisten ei Smarandei, copilul merge cuȘ ș ș ț

 bunicul său David Creangă la Bro teniș , unde, împreună cu vărul lui, Dumitru, este înscris la coală.ș

 Nică i Dumitru se adaptează greu, ambii plângând când, din porunca noului învă ător, le sunt tăiateș ț

 pletele. Amândoi locuiesc la o femeie pe nume Irinuca, într-o casă modestă de pe malul Bistri eiț , iș

unde, din cauza apropierii de capre, se îmbolnăvesc de râie. Creangă î i aminte te cum, încercând săș ș

se vindece cu băi dese în râu, el i vărul său au dislocat o stâncă, aceeasta rostogolindu-se iș ș

distrugând casa Irinucăi. După ce fug din Bro teni i locuiesc o vreme laș ș Borca, cei doi copii pornescmai departe, către casa lui David Creangă din Pipirig. După o călătorie prin Carpa ii Orientaliț , cei doi

 băie i ajung în sat, unde sunt primi i de Nastasia, so ia lui David. Ea îi vindecă de râie folosind un altț ț ț

leac băbesc, extras din mesteacăn.

Al doilea capitolManuscrisul sec iunii introductive a celui de-al doilea capitol dinț  Amintiri din copilărie.

Al doilea capitol începe cu un alt monolog nostalgic, la rândul său introdus prin celebrul pasaj:„Nu tiu al ii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul na terii mele, la Humule ti, la stâlpulș ț ș ș

hornului unde lega mama o fară cu motocei la capăt, de crăpau mâ ele jucându-se cu ei, la prichiciulș ț

vetrei cel humuit, de care mă ineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care măț

ascundeam, când ne jucam noi, băie ii, de-a mijoarca, i la alte jocuri i jucării pline de hazul iț ș ș ș

farmecul copilăresc, parcă-mi saltă i acum inima de bucurie!” Textul continuă cu o prezentare aș

supersti iilor ț mamei, pe care le împărtă ea i autorul. În urma indica iilor Smarandei, Nică însu iș ș ț ș

crede că băie ii „cu părulț  bălai” precum el pot invoca vremea frumoasă dacă se joacă afară când plouă,

că unele pericole pot fi îndepărtate prin descântece, i că însemnarea corpului uman cu le ie sau noroiș ș

oferă protec ie împotriva deochiului. Naratorul î i exprimă totodată i regretul de a nu-i fi arătatț ș ș

mamei toată aprecierea lui, referindu-se la copilărie ca la „vârsta cea fericită”.

7/15/2019 Amintiri Din Copilarie

http://slidepdf.com/reader/full/amintiri-din-copilarie-563383c15681e 15/27

Această introducere este urmată de o prezentare a interac iunilor între tatăl lui Nică, arătat dreptț

un personaj distant i cu toane, dar adesea amuzat de poznele băiatului, i mama, care î iș ș ș

supraveghează în mod direct copiii i-l critică pe tefan că nu o urmează în aceasta. Sus inând că elș Ș ț

însu i merita pedepsele adesea dure aplicate de părin i, naratorul î i continuă relatarea prin detaliiș ț ș

referitoare la câteva dintre poznele copilăriei. El î i aminte te de sine participând direct la ritualurileș ș

de Sfântul Vasile (Anul Nou), făcându- i zornăitoare dintr-o vezică de porc i alăturându-seș ș

cântăre ilor dinț  buhai în cadrul unor manifestări festive atât de zgomotoase încât îi irită pe ceilal ițsăteni. Povestea îl arată pe Nică îngurgitând tot laptele lăsat la smântânit de mama sa, i încearcând săș

transfere vina pentru aceasta asupra legendarilor strigoi, i enervându-l pe Chiorpec ciubotarul pânășcând acesta îl pedepsea mânjindu-l pe fa ă cuț dohot. Vara, băiatul plănuie te o farsă pentru a furaș

cire e de la unchiul său i intră în livada acestuia sub pretextul că i-ar cauta vărul. Surprins de mătu aș ș ș ș  sa i alergat printr-un lot de cânepă, el reu e te să scape atunci când urmăritoarea rămâne încurcatăș ș ș

între plante.

Un alt astfel de episod prezintă drumul băiatului la marginea satului, trimis să ducă mâncarezilierilor  romi angaja i de tefan i Smaranda. Acest episod este ocazia întâlnirii băiatului cuț Ș ș  pupăza din sat (numită „cuc armenesc”). Nefericit pentru că trebuie să se trezească diminea a la cânteculț

 păsării, Nică se răzbună prinzând-o în cuibul ei, proces îndelungat care îi duce la exasperare pemuncitorii care-l a teptau. Întâmpinat cu ostilitate de angaja ii tatălui când ajunge în cele din urmă laș ț

destina ie, băiatul se întoarce la teiul pupezei i leagă pasărea extenuată, ascunzând-o în podul casei,ț șde unde nu mai poate cânta. Fapta sa se dovede te a fi păguboasă pentru întreaga comunitate, lipsităș

acum de ceasul de teptător, prin intermediul ei începând a circula zvonuri despre responsabilitatea luiș

 Nică. În timp ce Smaranda se gânde te dacă să dea sau nu crezare acestor zvonuri, băiatul decide căș

cea mai bună solu ie pentru el este să vândă pupăza la târg. Întregul său plan este însă zădărnicit cândț

un bătrân viclean, prefăcându-se că se uită mai de aproape la pasărea oferită cumpărătorilor, oeliberează. Pasărea zboară înapoi la cuib i Nică, înfuriat, îi cere mo ului despăgubire. Acesta însă î iș ș ș

râde de copil, dându-i de în eles cum că tefan însu i s-ar afla în târg i cum că ar putea fi interesat deț Ș ș ș

discu ie, iar băiatul hotără te că e mai în elept să părăsească târgul de teama unor urmări maiț ș ț

nefericite.

După câteva paragrafe în care se concentrează pe acest gen de finaluri fericite, care duc laevitarea unor pagube mai mari, Creangă trece la descrierea primei sale slujbe: retras de la coală deș

tefan, băiatul se ocupă cu torsul. Acolo o întâlne te pe Măriuca, o fată de vârsta lui, care îi esteȘ ș

simpatică. Datorită ei ajunge să aibă porecla de Ion Torcălău, ceea ce îl ru inează într-o anumităș

măsură, fiind numele dat unui igan dinț Vânători i transgresând astfel o tradi ională barieră etnică.ș ț

Lui Nică îi place munca pe care o prestează, de i este una asociată în mod tradi ional cu sexul feminin,ș ț  dar este iritat de alte sarcini ce îi sunt atribuite, cum ar fi îngrijitul fratelui său cel mai mic.

 Neascultând de mama sa, băiatul lasă pruncul singur în leagăn i fuge să se scalde în râu. După ceș

aminte te ritualurile-supersti ie pe care copiii le practică în cursul acestor escapade (cum ar fiș ț

scurgerea apei din urechi pe două pietre, dintre care una este a lui Dumnezeu i alta a diavolului),ș

naratorul descrie cum este prins de Smaranda, care îl pedepse te luându-i toate hainele i lăsându-l săș șse întoarcă acasă prin sat dezbrăcat. El reu e te aceasta din urmă la capătul unui complicat traseu,ș ș

dintr-o ascunzătoare în alta, i evită să fie mu cat de câini stând nemi cat timp îndelungat. După ceș ș ș

ajunge acasă, naratorul arată că, drept urmare a incidentului, „derdicam i măturam prin casă ca o fatăș

mare”, comportament ce-i atrage laude din partea mamei. Capitolul culminează într-un alt scurtmonolog, încheiat cu pasajul: „Ia, am fost i eu, în lumea asta, un bo cu ochi, o bucată de humăș ț

însufle ită din Humule ti, care nici frumos până la douăzeci de ani, nici cu minte până la treizeci iț ș ș

nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. Dar i sărac a a ca în anul acesta, ca în anul trecut i ca deș ș ș

când sunt, niciodată n-am fost!”

Capitolul al treilea

Prima parte a celui de-al treilea capitol al căr ii continuă cuț metafora „bucă ii de humăț

însufle ită”, făcând din ea punctul de pornire a unui dialog imaginar purtat de narator cu sine însu i. Elț ș  oferă mai multe detalii despre istoria Humule tiului, începând de laș războiul polono-otoman din 1672– 1676 i men ionând pe scurt trecereaș ț imperialilor în căutarea frumoasei prin ese Natalia (evenimenteț

7/15/2019 Amintiri Din Copilarie

http://slidepdf.com/reader/full/amintiri-din-copilarie-563383c15681e 16/27

la care scriitorul sus ine că ar fi fost el însu i martor). Această prezentare îl determină pe narator săț ș

concluzioneze că „humule tenii nu-s târi i ca în bârlogul ursului”. Afirma ia serve te drept introducereș ț ț ș  la următoarea perioadă din via a lui Nică: revenirea la coală, de această dată o nou-creată institu ie,ț ș ț

înfiin ată din ordinulț Domnului Moldovei Grigore Alexandru Ghica i condusă de teologulș Isaia„Popa Duhu” Teodorescu. Urmează o descriere detaliată a discursului inaugural inut de Ghica, la careț  Creangă ar fi fost martor. Povestea se concentrează apoi pe Teodorescu, pe metodele sale de predare ametodelor aritmeticii, cum ar fi regula de trei simplă, i pe aparenta sa descurajare în fa a unor elevi caș ț  

 Nică O lobanu (descris de autor ca indisciplinat i egoist). O astfel de atitudine aduce cu sine unș ș

conflict între Teodorescu i preotul Niculai O lobanu, tatăl băiatului. Adâncit i de o dispută peș ș șsubiecte teologice i administrative, conflictul culminează cu izgonirea lui Teodorescu din biserica luiș

O lobanu de către O lobanu însu i, în fruntea călugărilor săi.ș ș ș

 Nara iunea se concentrează apoi pe perioada petrecută de Creangă laț seminar ( coala deș catihe iț )din Fălticeni, unde, spre surprinderea sa mărturisită, se reîntâlne te cu Nică O lobanu. Protagonistul seș ș  înscrie la această coală după ce constată că to i prietenii săi apropia i părăsesc institu ia luiș ț ț ț

Teodorescu, fapt ce îl lasă expus ca intă a severită ii profesorului. În cele din urmă, el î i convingeț ț ș

tatăl să-i mituiască pe profesorii de la seminar, amintind că asemenea daruri puteau chiar să scuteascăun elev de întregul efort de învă are. În alte fragmente, însă, Creangă insistă asupra metodelor deț

 predare din seminar, metode ce implică învă atul mecanic i recitarea elementelor deț ș gramatică

românească sau a unor lucrări întregi de comentarii ale Bibliei, fapte ce îl fac pe narator să exclame:„cumplit me te ug de tâmpenie, Doamne fere te!” Departe de supravegherea părin ilor i locuindș ș ș ț ș

împreună cu unii colegi i cu gazda lor, Pavel ciubotarul, tânărul duce o via ăș ț  boemă, i se lasăș

introdus în cultura cârciumii. Naratorul schi ează portretele prietenilor săi, pe baza abilită ilor sauț ț

atitudinilor lor definitorii: mo Bodrângă, care cântă din fluier; O lobanu, om de la munte, poate ridicaș ș  i căra o căru ă întreagă de lemne în spate; arătosul David, a cărui moarte timpurie scriitorul o atribuieș ț  

efortului excesiv depus la învă ătură; nepoliticosul Mirău ă, care face în ciudă negustorilor evreiț ț

declamând poezii antisemite, dar nu se obose te prea mult cu coala; Trăsnea, care nu putea învă aș ș ț

gramatica decât memorând întregul manual, fiind foarte supărat din cauza înlocuirii alfabetului chirilicromânesc cu cel latin; Zaharia „Gâtlan” Simionescu, un lingu itor care poate convinge adul ii să-iș ț

tolereze gesturile îndrăzne e; Buliga, un preot dedat consumului de alcool i petrecerilor, careț ș

 binecuvintează petrecerile întregului grup. Gălăgioasa companie parcurge crâ mele din i de lângăș ș

ora , escapadele lor fiind punctate de gesturi licen ioase, flirturi i chiar furturi din prăvălii. Scriitorulș ț ș

men ionează în treacăt i o rela ie a sa cu fiica unui preot, care devine prima sa iubită.ț ș ț

Povestirea lui Creangă se concentrează i pe farsele jucate de el i de al ii, ca pedeapsă pentruș ș ț

 prietenii despre care credea că nu împart merindele pentru Crăciun. Aceste farse se folosesc de„po te”, instrumente anume făcute pentru a arde degetele de la picioare ale victimei în timpulș

somnului; utilizarea lor face ca victimele să plece din casă una câte una. Ultima asemenea încercareconduce totu i la o ceartă între cele două tabere, atât de zgomotoasă încât vecinii cred că a izbucnit unș

incendiu sau că au atacat trupele imperiale sta ionate în Fălticeni (prezen ă militară concomitentă cuț ț

Războiul Crimeei i cu vacan a tronului Moldovei). Cearta tinerilor se termină cu evacuarea tuturor ș țdin casă, Creangă mutându-se în gazdă la un fierar. Primăvara, vine vestea că coala de la Fălticeni seș

va închide, elevii urmând să fie muta i laț mănăstirea Socola din Ia iș . Capitolul se încheie cunesiguran a ce îi cuprinde pe elevi: unii hotărăsc să- i încerce norocul la Socola până la începutul unuiț ș  nou an colar, iar al ii î i abandonează definitiv ansele la o carieră preo ească.ș ț ș ș ț

Capitolul al patrulea

Al patrulea ( i ultimul) capitol alș  Amintirilor din copilărie începe cu prezentarea îndoielilor pecare le are Creangă privind plecarea din Humule ti înspre îndepărtatul Ia i: „Ursul nu joacă de bunăș ș

voie". Naratorul se folose te de această ocazie pentru a descrie lucrurile cele mai dragi lui înș

Humule ti: peisajul („ș Ozana cea frumos curgătoare i limpede ca cristalul, în care se oglinde te cuș șmâhnire Cetatea Neam uluiț de atâtea veacuri!”), familia i tovară ii, i obiceiurile locale legate deș ș ș

 petreceri i dans. Planurile sale de a rămâne acasă sau de a se călugări sunt zădărnicite de mama saș

Smaranda, care invocă reputa ia strămo ilor pentru a-l convinge să plece la Socola i să- i facă unț ș ș ș

nume ca preot mirean.

7/15/2019 Amintiri Din Copilarie

http://slidepdf.com/reader/full/amintiri-din-copilarie-563383c15681e 17/27

 Nara iunea relatează apoi călătoria de la Humule ti spre capitala moldoveană: Creangă i Gâtlanț ș ș  sunt pasagerii căru ei cu cai a lui Luca, vecinul i prietenul lor. Naratorul î i aminte te ru inea iț ș ș ș ș ș

frustrarea pe care a sim it-o când a văzut că „zmeii” lui Luca erau de fapt ni te „smâr oage [...]ț ș ț

vlăguit[e] din cale-afară”, i descurajarea ce-i cuprinde pe el i pe Zaharia în fa a necunoscutului.ș ș ț

Acest sentiment este accentuat i de remarcile trecătorilor fa ă de starea jalnică a atelajului lui Luca,ș ț

remarci care sporesc în sarcasm pe măsură ce călătorii se apropie de destina ie. Sunt prezentateț

totodată impresiile scriitorului fa ă de peisajul moldovenesc, dimpreună cu preferin a sa pentruț ț

 peisajul montan dinspre vest, pe care căru a îl lăsa în urmă, în raport cu zonele de pe malul stâng alț

Siretului (acolo unde, cum spune Luca, "apa-i rea i lemnele pe sponci; iar vara te înădu i de căldură,ș și ân arii te chinuiesc amarnic"). Capitolul i volumul se încheie brusc cu o descriere a elevilor dinș ț ț ș

toate colile Moldovei aduna i în curtea mănăstirii Socola.ș ț

Istoricul publicărilor 

 Amintiri din copilărie sunt, împreună cu portretul lui Isaia Teodorescu (lucrare intitulată eponim Popa Duhu), una dintre lucrările memorialistice ale lui Creangă, lucrări diferite de celelalte din corpuloperei, care apar in genurilor ț  basmului  iș anecdotei.[2] Cele patru capitole au fost scrise în mai multeetape consecutive de scriere, despăr ite de intervale de timp lungi, i au fost publicate la început caț ș

texte distincte. Partea a patra a rămas neterminată din cauza îmbolnăvirii i apoi a mor ii autorului.ș ț [3] 

Fiecare capitol a fost produsul unei munci semnificative din partea lui Creangă: când au început săcircule primele versiuni ale acestora, autorul era deja recunoscut în sânul comunită ii literare pentruț

abordarea laborioasă pe care o adoptase fa ă de procesul de scriere (a a cum documentează relatărileț ș

 psihologului Eduard Gruber , contemporan cu Creangă).[4] Creangă î i citea din când în când acesteș

texte, precum i celelalte scrieri, în fa a unui public format din membrii societă ii literareș ț ț  Junimea (printre care Iacob Negruzzi, Vasile Pogor  iș Alexandru Lambrior ).[3]

Textele individuale, inclusiv a patra sec iune, publicată postum, au apărut la început în diverseț

numere ale revistei junimiste Convorbiri Literare începând cu 1881.[3] Primul capitol în versiunea safragmentară ini ială, precum i versiunile ulterioare de limbă română ale operei complete începeau cuț ș

cuvintele lui Creangă: Dedica ie d- oarei L. M.ț ș , cu referire la Livia, fiica mentorului lui Creangă,liderul Junimii Titu Maiorescu, persoană ce probabil a copiat i a corectat textul manuscriselor.ș [5] Ultima sec iune, incompletă, a fost probabil scrisă în anul 1889.ț [6] În acea perioadă, Creangă nu maifăcea parte din Junimea i nu mai era în rela ii cu Maiorescu; de aceea, textul a fost citit în fa aș ț ț

cenaclului literar al lui Nicolae Beldiceanu, pe care îl frecventa împreună cu Gruber.[7]

Întregul text a fost publicat sub formă de carte ca sec iune a unei culegeri de lucrări ale luiț

Creangă, sub îngrijirea lui Gruber, a lui A. D. Xenopol i a luiș Grigore Alexandrescu în 1892 (larugămintea fiului scriitorului, Constantin).[7] A doua astfel de edi ie a făcut parte i din prima edi ieț ș ț

completă a operelor lui Creangă, publicată între 1902 i 1906 de către folcloristulș Gheorghe T.Kirileanu.[8]

Rezultatul muncii lui Creangă a fost remarcat pentru contextul său lingvistic relativ izolat,adesea bazat pe elemente obscure din vocabularul românesc, adoptând formulări populare, arhaice iș

regional-moldovene tiș .[9] Asemenea elemente au făcut din Amintiri din copilărie o carte dificil detradus în alte limbi. O compara ie cu traducerile în limba engleză, realizată de profesoara Ancaț

Mure an, aten ionează: „Limbajul popular i regional al lui Creangă pune probleme diverse i serioaseș ț ș ș  unui translator. Printre problemele lexicale, trebuie men iona i i numero ii termeni utiliza i deț ț ș ș ț

Creangă i lega i de via a rurală, de practica bisericească, de supersti ii i a a mai departe.”ș ț ț ț ș ș [9]

Structura i stilul ș

Aspecte conven ionale i relatarea subiectivăț ș

Retrospectiv, aten ia criticilor s-a concentrat într-o măsură semnificativă asupra diferen ei dintreț ț  originalitatea i subiectivitatea nara iunii lui Ion Creangă pe de-o parte i, pe de altă parte, respectareaș ț ș

7/15/2019 Amintiri Din Copilarie

http://slidepdf.com/reader/full/amintiri-din-copilarie-563383c15681e 18/27

conven iilor în vigoare privind stilul literar.ț George Călinescu, influentul istoric i critic literar ș

interbelic, a afirmat că autorul a recurs la un stil tradi ional de povestire, lipsit de individualitate, i că,ț ș  din acest motiv, textul nu are „caracter de confesiune ori de jurnal”.[10] El considera, în schimb, că

 Amintirile conturează „copilăria copilului universal”.[10] Relevând că această carte adapteazăcaracteristicile tradi iei orale iț ș  povestirea în ramă existentă încă din literatura renascentistă, Călinescuo vedea ca pe un spa iu de încercare a monologurilor autorului i o ilustrare a calită ilor sale caț ș ț

 povestitor.[11] El afirma că pove tile sunt „adevărate, dar tipice, fără adâncime; odată repovestite cu unș

altfel de gesticulare, subiectul i-ar pierde toată atmosfera plină de via ă.”ș ț [11] În contrast,

contemporanul i colegul lui Călinescu,ș Tudor Vianu, sugera: „Personajul basmelor, al nuvelelor, alanecdotelor se poveste te pe el însu i înș ș  Amintiri din copilărie, operă atât de pu in populară în inten iaț ț

ei”.[12]

Referitor la similitudinile dintre textul lui Creangă i tradi ia renascentistă, Vianu observa:ș ț

„Ideea de a se povesti pe sine însu i, de a prezenta etapele unei forma ii, înceata însumare aș ț

impresiilor vie ii, apoi sentimentul timpului, al scurgerii lui ireversibile, al regretului pentru tot ce s-aț

 pierdut în consumarea lui, al farmecului retrăit în amintire sunt tot atâtea gânduri, afecte i atitudiniș

 proprii omului modern de cultură. Niciun model popular nu i-a putut pluti înainte lui Creangă,scriindu- iș  Amintirile, dar, desigur, nici prototipurile culte ale genului, primele autobiografii iș

memorii ale Rena terii”.ș [12] Conform interpretării sale: „Aci, ca i în pove tile i povestirile sale,ș ș ș

Creangă execută trecerea de la nivelul popular al literaturii la nivelul ei cult pe o cale pur spontană prin dezvoltarea organică a unei înzestrări exercitate în întregul trecut al unei vechi culturi rurale,ajunsă acum să se depă ească pe sine”.ș [12]

Asemenea teme sunt prezente i în comentarii critice ulterioare. Într-un articol din 2000, eseistulș  i romancierulș  Norman Manea dezvoltă concluziile lui Călinescu, sus inând că naratorul „stabil”,ț

„senin” i „solar” alș  Amintirilor din copilărie „nici nu există decât în descoperirea acestui concretmirific, tradi ional, riguros”.ț [13] Raportându-se la un text al criticului Mircea Mo , care opina căț

 Amintiri din copilărie este „una din cele mai triste căr i ale literaturii române”, cronicarul literar iț ș

eseistul Gheorghe Grigurcu considera că nara iunea prezintă „o tensiune între individ ca reprezentantț

holografic al structurii căreia îi apar ine i universul scris, intuitiv un spa iu profan, o vagă imita ie aț ș ț ț

actului demiurgic, i astfel unș sacrilegiu."[14] În 2008, istoricul literaturii  Nicolae Manolescu spunea căvolumul Amintirilor eviden iază „geniul lui Creangă”, legat de „registrul naiv i vesel al copilăriei”,ț ș

 prin aceasta fiind implicit superior tuturor celorlalte lucrări în proză ale scriitorului.[15] Începutul celeide-a doua păr i (în care naratorul face referire la jocurile copilăriei sale, la animalele inute de mamaț ț

sa, i la vatra casei) a devenit unul dintre cele mai apreciate fragmente din literatura română.ș [16] Maneaobservă că, prin intermediul aceastei sec iuni de proză, Creangă va fi reu it să transmită „perfect” atâtț ș

„situarea temporală i spa ială” a povestirii sale, cât i „toate detaliile unei lumi ingenue i pline deș ț ș ș

neastâmpăr”.[17] El pune în contrast această perspectivă cu un alt fragment la persoana întâi: începutulromanului Întâmplari în irealitatea imediată a romancierului interbelic Max Blecher , care cufundăimediat cititorul într-un univers de incertitudine modernistă, suferin ă i subiectivitate.ț ș [18]

Diverse comentarii asupra textului s-au concentrat pe măsura diferen ei dintre relatarea luiț

Creangă i detaliile reale ale biografiei sale, în particular asupra vie ii în familia lui tefan a Petrei.ș ț Ș

George Călinescu sus inea că scriitorul moldovean ar fi fost de fapt produsul unei familiiț

monoparentale, fiind crescut doar de mama lui, Smaranda, care s-ar putea să nu- i formalizat niciodatăș  legătura cu tefan.Ș [19] Dan Grădinaru, autorul unei biografii a lui Creangă, consideră că nara iunea îlț

 prezintă pe Nică drept „un singuratic” i, folosind o terminologie dinș  psihanaliză, vede întregul volumca pe o dovadă a unui „complex de detronare” i a unui accent excesiv pus pe dragostea maternă.ș [20] Aceste abordări au primit comentarii negative din partea criticului Lumini a Marcuț , care a discutat„deformarea” efectuată de Călinescu prin interpretarea personalită ii scriitorilor în baza textelor lor,ț

fără a separa contextele, i care a judecat comentariile lui Grădinaru drept dovadă a unei „manii aș

freudismelor ”.[20]

7/15/2019 Amintiri Din Copilarie

http://slidepdf.com/reader/full/amintiri-din-copilarie-563383c15681e 19/27

Valoarea ca document istoric

Descrierea universului copilăriei de către Creangă ca realitate atemporală, ca i accentul pus peș

tradi ie, este în strânsă legătură cu satul său natal i cu regiunea înconjurătoare. În opinia lui Normanț ș

Manea, decorul „perfect recognoscibil” al nara iunii surprinde „cicluri repetitive”.ț [13] Concentrându-se pe descrierea Humule tiului din primele rânduri ale căr ii, istoriculș ț  Neagu Djuvara comenta: „chiar dacă socotim că adultul înfrumuse ează, transfigurează, «îmbogă e te» amintirile din copilărie, cum săț ț ș  nu recunoa tem, la Creangă, sinceritatea în înduio ătoarea evocare a satului copilăriei sale?”ș ș [21] 

Djuvara se folose te de acest fragment pentru a aborda problematica structurii societă ii ruraleș țromâne ti din Moldova, o societate relativ mai înstărită, datorită activită ilor în domeniul industrieiș ț

textile, decât Muntenia, concluzionând că: „dacă ne gândim la satele de bordeie din lunca Dunării, aicine aflăm în altă ară”.ț [22] Folcloristul i criticul ș Marcu Beza a folosit opera ca material de studiu asuprafolclorului românesc, a varietă ilor sale i a impactului său, observând că episodul în care cântăre iiț ș ț

din  buhai sunt goni i de gospodarii furio i arată că unii ărani preferau o sărbătoare mai lini tită uneiaț ș ț ș

ce era, de fapt, un ecou al ritualurilor  păgâne privind fertilitatea.[23]

Pentru criticul Mugura Constantinescu, un subiect de interes a fost constituit de statutulș

 bătrânilor dintr-o comunitate moldovenească în contextul schimbărilor sociale, a a cum transpareș

acesta din textul Amintirilor din copilărie. Ea îl descrie pe David Creangă ca pe un „lider de clan” iș

ca pe un om luminat, condus de „în elepciunea i echilibrul vârstei înaintate”, i care, de iț ș ș ș analfabet,în elege importan a pe care educa ia o poate atinge în via a nepotului său.ț ț ț ț [24] Constantinescu scrie:„bunul sim [al lui David] se conturează i în domeniul credin elor religioase, unde, ca orice bunț ș ț

cre tin dintr-un sat românesc al secolului al XIX-lea, participă la liturghie, dar nu încurajeazăș

 bigotismul so iei sale”.ț [24] Bătrânul anonim care îl păcăle te pe Nică eliberându-iș  pupăza, scrieConstantinescu, este una dintre acele figuri care, pentru a-l educa pe tânărul Creangă, recurg la „farsă”în detrimentul unei predici moralizatoare.[24] Alte figuri pe care comentatoarea le consideră relevante

 pentru o asemenea analiză sunt Chiorpec ciubotarul, mo Bodrângă i acele femei bătrâne careș ș

vindecă prin leacuri băbe ti.ș [25]

Descrierea de către Ion Creangă a vie ii de laț seminar   i a metodelor pedagogice au fost laș

rândul lor plasate de criticii literari în legătură cu aspecte mai complexe ale viziunii sale despre lume.Zigu Ornea consideră că impreca iile naratorului împotriva practicilor educa ionale sunt de pus înț ț

legătură cu inova iile produse de Creangă în cursul propriei sale cariere de învă ător, i mai ales cuț ț ș

sus inerea acordată de către acesta teoriilor lui Titu Maiorescu privind reformareaț învă ământuluiț

românesc prin modernizare institu ională iț ș  profesionalizare.[26] El însu i scriitor, ș Horia Gârbea discutătextul ca dovadă a unui anticlericalism manifestat de Creangă (a cărui carieră preo ească se va fiț

sfâr it prinș caterisire), adăugând: „Amintirile lui Creangă de la coala de catihe i ar descuraja oriceș ț

candidat.”[27]

Influen aț 

 Amintiri din copilărie a început să devină o sursă de inspira ie pentru diver i autori români laț ș

începutul secolului al XX-lea i în perioada interbelică. A fost imitată de ș I. Dragoslav în cartea lui din1909, Povestea copilăriei —denumită de Călinescu „o pasti ă disgra ioasă”.ș ț [28] Acela i critic a discutatș

i piesa de teatru adaptată după un capitol din „Amintiri din copilărie” de scriitorul ș I. I. Mironescu,sub titlul Catihe ii de la Humule tiț ș  —considerând-o „de prisos” în raport cu textul deja suficient de„dramatic” lui Creangă.[29]  Nicolae Manolescu a identificat un alt produs al influen ei lui Creangăț

memorialistul în Copilăria unui netrebnic, roman din 1936 al autorului avangardist Ion Călugăru.[30]

Mai mult interes în jurul acestei căr i a apărut în timpulț  perioadei comuniste. În aceast intervalau văzut lumina tiparului mai multe noi edi ii ale căr ii, inclusiv unele publicate de ț ț editura de stat cu

numele lui Ion Creangă.[31] Unele dintre acestea au fost ilustrate de graficieni recunoscu i: un volumțdin 1959 con inea 14 desene deț Eugen Taru (originalele cărora formează o expozi ie permanentă laț

casa memorială a lui Creangă din Humule ti)ș [32] i o altă edi ie cu ilustra ii alb-negru i color deș ț ț ș LiviaRusz.[31] Tot atunci textul a inspirat filmele române ti deș Elisabeta Bostan:  Amintiri din copilărie (cu

7/15/2019 Amintiri Din Copilarie

http://slidepdf.com/reader/full/amintiri-din-copilarie-563383c15681e 20/27

actorul-copil Ion Bocancea în rolul lui Nică) iș  Pupăza din tei (bazat pe episodul în cauză din capitolulsecund al căr ii).ț [33][34]

Cartea a avut ecou nu doar în România, ci i în ara vecină, ș ț Republica Moldova (în Basarabia, subregiunea istorică a Moldovei, fostă parte a URSS sub numele de RSS Moldovenească). Lucrărilelui Creangă în general, i memoriile sale în particular l-au influen at pe romancierul moldoveanș ț

 postmodernist Leo Butnaru, care a scris Copil la ru iș , a cărei ac iune se desfă oară pe fundalulț ș

rusificării din anii 1950 din RSS Moldovenească.[35]

Amintiri din copilarie-rezumat capitolul 1,2,3,4

 Partea I:Ion Creangã, adult, incepe povestirea amintirilor din propria copilarie.

Incã de la inceput, naratorul fixseaza locul, satul Humulesti si timpul, varsta fericita a copilariei.Incepe prin a prezenta scoala din Humulesti. Copiii nu inteleg rostul scolii, sunt indaratnici si de aceea

 parintele Ioan “om vrednic si cu bunatate”, le aduce ca “dar de scoala noua” pentru a -i sili spreinvatatura, “Calul Balan” si pe “Sf. Nicolai”. Preotul a instituit regula ca, in fiecare sambata sa fieascultati la lectiile predate in saptamina respectiva apoi sa fie pedepsiti in functie de greselile facute.Prima pedepsita a fost chiar Smarandita, fiica preotului. Urmarea a fost ca toti scolarii au inceput sainvete.

Intr-una din zile primarul scoate oamenii la reparat drumul. Badita Vasile iese cu elevii sa dea omana de ajutor. De fapt era un pretext pentru a –l lua pe Badita Vasile la armata. A fost prins cuarcanul, pus in catuse si dus la Piatra Neamt.Pentru a urma scoala, Nica este trimis de mama sa Smaranda, sa continue scoala la Brosteni. Este dusla aceasta scoala impreuna cu verisorul sau Dumitru. Este dus intr-o lume complet noua careia copilulnu i se adapteaza. I se intampla o serie de fapte inedite : caderea in Ozana, taierea pletelor, statul ingazda la Irinuca unde se umple de raie urmat de daramarea casei acesteia urmata de fuga inapoi acasacu pluta pe Bistrita.

 Partea a-II-a

In aceasta parte scriitorul nareaza cateva din intamplarile foarte cunoscute ale copilariei sale:“La cirese “, “Pupaza din tei”, “La scaldat”

La cirese.

 Nica se hotaraste sa se duca la varul sau Ion pentru a manca cirese. Pretextand ca vrea sa –l ia pe Ionla scaldat afla de la matusa Marioara ca acesta nu este acasa. Isi ia ramas bun de la matusa dupa carese strecoara in gradina si se urca in cires. Matusa Marioara il zareste, incepe sa -l ameninte, iar drepturmare Nica sare din cires si, pentru a scapa, incepe sa alerge printr- o plantatie de canepa. Urmarit dematusa, cei doi reusesc sa culce la pamant toata canepa cultivata. Nica a reusit sa scape sarindgardul,dar seara mos Vasile impreuna cu primarul au venit la parinti pentru a cere daune pentrucanepa si cirese. Nica primeste “o chelfaneala “ zdravana de la tatal sau pentru stricaciunile produse

de el. Pupaza din tei.Intr-o dimineata mama lui,Smaranda, il trezeste pe Nica inainte de rasaritul soarelui,cand era somnulmai dulce, ca sa nu-l spurce “ cucul armenesc”. Smaranda il trimite pe Nica sa duca mancareoamenilor angajati la prãsit. Pe drum ,Nica se abate pe la teiul in care isi avea pupaza cuibul cu ganduls-o prinda. Cand o vede, se sperie de creasta ei si ii da drumul in scorbura.Pune in gura scorburii olespede si pleaca sa duca mancare lingurarilor. La intoarcere prinde pupaza si o ascunde acasa in

 pod.Dupa doua zile, de frica sa nu fie prins ,Nica se duce cu pupaza la iarmaroc sa o vanda. Unmosneag, sub pretext ca vrea sa cumpere pupaza,o dezleaga si ii da drumul. Nica ii cere mosneaguluisa ii plateasca pasarea. Mosneagul incearca sa-l potoleasca si-l ameninta in final ca-l va duce la taica-sau. Speriat,Nica fuge acasa. Ajuns acasa,fratii ii spun ca parintii sunt plecati la targ,iar matusa

Mariuca ridicase tot satul din pricina pupezei.Dar tocmai atunci, se aude pupaza, care canta.La scaldat.

Intr-o zi,Smaranda il roaga pe Nica sa o ajute.El promite sa stea acasa,dar in gandul lui planuieste sa plece la scaldat.Smaranda vazand ca baiatul nu mai este acasa, se duce la balta si-l vede tolanit in

7/15/2019 Amintiri Din Copilarie

http://slidepdf.com/reader/full/amintiri-din-copilarie-563383c15681e 21/27

 pielea goala pe nisip. Ea asteapta sa intre in apa, apoi ii ia toate hainele. Nica se gandeste cum saajunga acasa fara haine. O ia prin papusoi, prin gradinile oamenilor, il latra cainii, apoi ajunge, cu chiucu vai, in ograda casei sale.Dupa aceasta intamplare, Nica devine ascultator si harnic,pana cand,impresionata, Smaranda il iarta.

 Partea a III – a Nica este acum adolescent,urmeza cursurile Scolii Domnesti din Targu Neamtului, apoi pe cele de laScoala de Catiheti din Falticeni. Desprinderea de sat se realizeaza pentru o perioada mai lunga,urmarind procesul formarii lui Nica, raporturile lui cu viata sociala, cu noii colegi de scoala, intre care

Ion Mogorogea, varul sau, Gatlan, Trasnea, Oslobanul, impreuna cu care statea in gazda la PavelCiubotarul, unde isi aduceau merinde de acasa si se ingrijeau iarna de lemne de foc. Partea a IV – aLa inceputul acestui capitol se fixeaza timpul actiunii, toamna anului 1855 si spatiul, satul Humulesti.Dorinta Smarandei era ca baiatul ei sa devina popa si de aceea insistã sã plece la Seminarul de laSocola.

CARACTERIZAREA LUI N1CA - Amintiri din copilarie"Nica a lui Stefan a Petrei" - cum isi numeste Creanga personajul-copii - constituie clementei

 principal care leaga intr-un tot armonios intreaga lume a Amintirilor din copilarie - "singurul roman alcopilariei taranesti" din literatura noastra, cum afirma Zoe Dumitiescu-Busulenga.

Conceput ca o imagine artistica si nu ca un chip ce constituie fidel o biografie, personajul, din perspectiva si prin prisma caruia. Autorul retraieste cei mai frumosi ani -petrecuti in mijlocul familiei.,al tovarasilor de joaca si al comunitatii humulestene, despre care Creanga vorbeste cu neretinutamandrie - se infatiseaza cititorului cu doua semnificatii de baza: pe de o parte - aceea a «opilului in

general: "Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii,- de cand ii lumea asta si pamantul, macar sa zica cine ce-a zice" - se afirma in partea a doua a Amintirilor, iar pe de alta parte- ca o concretizare a unei fiinte ce se naste, creste si se manifesta intr-un a-numit orizont (cadru)material si spiritual romanesc. Referindu-se la prima semnificatie, G. Calinescu facea remarca potrivitcareia Creanga ar infatisa "copilaria copilului universal".

In legatura cu cea de-a doua, se cuvine subliniat faptul ca opera prezinta primele experientesufletesti traite de Nica in satul natal, care apare ca un "sat vechi, razesesc, intemeiat in toata putereacuvantului: cu gospodari tot unul si unul, cu flacai voinici si fete mandre, care stiau a invarti si hora,dar si suveica..."

Creanga se revede deci nu numai in mijlocul tovarasilor de joaca si de viata, ci si in peisajul

natal, cu natura, cu oamenii, cu obiceiurile si cu traditiile locuitorilor. in acest sens, GarabetIbraileanu afirma:"in Creanga traiesc credintele* eresurile, datinile, obiceiurile, limba, poezia, morala, filosofia popo-

rului. (...) Creanga este un reprezentant perfect al sufletului romanesc intre popoare; al sufletuluimoldovenesc intre romani; al sufletului taranesc intre moldoveni; al sufletului omului de la munteintre taranii moldoveni".

Imaginea personajului (care se interfereaza pana la suprapunere cu cea a povestitorului) seconstruieste trep-tat-treptat, pe de o parte prin modalitatea autoprezentarii, folosita in mai multeranduri, ca, de pilda, in incheierea partii a doua:"Ia, am fost si eu, in lumea asta, un bot cu ochi, o bucata de huma insufletita din Humulesti, carenici frumos pana la douazeci de ani, nici cu minte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu ra-am facut. Dar si sarac asa ca in anul acesta, ca in anul trecut si ca de cand sunt, niciodata n-am fost!"Sau:"Si nu ma laud, caci lauda-i fata: prin somn nu ceream demancare; daca ma sculam, nu mai asteptam

sa-mi deie altii; si cand era de facut ceva treaba, o cam raream de pe-acasa...". Tonalitatea fundamental luminoasa a cartii - asigurata de acea retraire realizata din perspectivacopilului - este colorata, in asemenea imprejurari, ca si in altele, de duiosia autoru lui matur, stareamendata aproape intotdeauna de ironie, de autoironie sau de atitudinea celui ce "face haz de necaz".

7/15/2019 Amintiri Din Copilarie

http://slidepdf.com/reader/full/amintiri-din-copilarie-563383c15681e 22/27

Personajul se contureaza, insa, in primul rand in mod indirect, mai ales din intamplarile la careia parte, din "nazdravaniile" pe care le savarseste el ori le pun la cale si le infaptuiesc altii si pe care

 Nica le povesteste, retrain-du-le cu o mare satisfactie; din relatiile cu celelalte personaje: cu mama,mai ales, Smaranda Creanga. - si ea o "nazdravana", dupa cum o prezinta copilul, altfel femeie severa,nemultumita, certandu-si de-atatea ori odraslele pentru nazbatiile ce le faceau, dar, in acelasi timp,avand o ambitie nemasurata si zbatandu-se in fel si chip spre a-si vedea "baietul popa"; cu tatal -Stefan a Petrei -care, desi nu dadea prea multe parale pe invatatura ("Dac-ar fi sa iasa toti invatati,dupa cum socoti tu - ii spunea el, la un moment dat, sotiei - n-ar mai ave cine sa ne traga ciubotele"),

este de acord, pana la urma, cu aceasta, sustinand-o in eforturile ei de a-l determina pe Nica sa plece laSocola; cu bunicul, David Creanga, din Pipirig, care vorbeste despre necesitatea intelepciunii pe careomul o poate aduna din carti, din invatatura in general; cu diversi tovarasi de scoala si de nazdravanii,intre care: Oslobanu, Trasnea, varul lui Nica - Ion Mogorogea, Zaharia lui Gat lan, impreuna cu care,intr-o zi de sarbatoare, in timp ce baietii si fetele din sat "gatiti frumos, foiau... in toate partile cu

 bucuria zugravita pe fete", este nevoit sa plece, cu inima stransa si cu lacrimi pe obraz, in caruta luimos Luca, spre zari necunoscute.

Partea a patra a "Amintirilor" vibreaza tocmai de aceasta emotionanta framantare a celui ce,ajuns de-acum "holtei", "dr agalita Doamne", nu vrea sa se dea dus din sat, in ruptul capului,

intelegand ca prin acest fapt se marca incheierea unei etape de viata (cea a copilariei -ocrotita de altii)si ca de-aici inainte incepea, intr-un orizont strain, necunoscut, viata pe cont propriu, cu greutatile si

 pericolele ce-o pandeau la Jiecare cotitura.

Prin folosirea unei triple comparatii (chiar din prima fraza):"Cum nu se da scos ursul din barlog, taranul de la munte, stramutat la camp, si pruncul, dezlipit de lasanul mamei sale, asa nu ma dam eu dus din Humulesti. ,", ca si prin construirea acelor fraze ce capataritm si armonie de poem.Starea de nostalgie cu care se rememoreaza lucrurile justifica si folosirea in text a unui fragment dintr-o doina de dor, pe care o canta, "in puterea noptei", "Mihai scripcariul din Humulesti, umbland cucate-o droaie de flacai dupa dansul".

Dialogul si monologul interior - ca modalitati de exprimare literara -, prezente permanent intesatura naratiunii, contribuie in mod substantial la conturarea personajelor, deci si a lui Nica.Prin mijlocirea lor se exprima, in mod ironic, si o serie de meditatii referitoare la slujitorii bisericii(preoti, calugari)ca si asupra vietii, in general.

Pe masura, ce naratiunea inainteaza, , infatisand drumul parcurs de Nica si Zaharia, impreuna cuLuca Mosneagu si cu "telegarii" acestuia, pana la Iasi, tonalitatea rememorarii se schimba.intamplarile hazlii, alunecarea povestirii de la lucruri serioase la gluma, ironia si autoironia, aluziile,

 proverbele, zicatorile, expresiile populare, imbinarile neasteptate de cuvinte, prin care scriitorul obtineefecte deosebite - creeaza eroilor o stare de buna dispozitie, astfel incat, "surgunul" de la inceput sedovedeste doar o calatorie "cu peripetii".

Vorbind "ca un povestitor, ca un om care sta pe lavita si istoriseste altora, fiind el insusi erou in

naratiune" (cum remarca G. Calinescu), Creanga determina in cititor o traire intensa, o data cu aceea a personajelor, a intamplarilor, a bucuriilor si a micilor necazuri relatate.Originalitatea lui Creanga consta nu atat in ceea ce spune si nici in ceea ce imagineaza (ca substantaepica - de altfel, intamplarile povestite in Amintiri captiveaza in masura in" care reusim sa le privim,ca si copilul, ca pe niste "nazdravanii"), cat, mai ales, in modalitatea povestirii, in vocatia sa de

 povestitor genial.Dupa aprecierea, celebra, a lui G. Calinescu:"Creanga este o expresie monumentala a naturii umane in ipostaza ei istorica ce se numeste poporulroman, sau, mai simplu, e poporul roman insusi, surprins intr-un moment de geniala expansiune".

Portretul lui Nica

“Amintiri din copilarie”este primul roman al copilariei taranesti din literatura roma-na,Creanga reusind sa-si retraiasca copilaria.Scrisa la varsta maturitatii, autorul reuseste sa ia contact cu trecutul si sa faca sa re-traim cu el

anii fericiti ai copilariei in frumosul tinut al Humulestului.

7/15/2019 Amintiri Din Copilarie

http://slidepdf.com/reader/full/amintiri-din-copilarie-563383c15681e 23/27

Farmecul romanului rezulta din sinceritatea cu care autorul povesteste,din umorul poznelor,aventurile povestite.

Calinescu spunea ca in amintiri Creanga evoca “copilaria copilului universal”, cu pozne siintamplari a copilului din totdeauna si de peste tot. Chiar autorul vede in sine co-pilul de pretutindenisi oricand, afirmand: “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumeaasta si pamantul”.

Este prezentata copilaria autorului, evolutia sa intr-un mediu specific, aceea a satu-luimoldovean de la jumatatea sec. al XIX.-lea. Este prezentata copilaria lui Nica de la primii ani de

scoala, pana la despartirea de vatra satului, fiind urmarita astfel formarea unui caracter.Copilaria lui nu este senzationala, ci una obisnuita, banala; scriitorul nu inventeaza peripetii(intamplari nemaiintalnite) .

Astfel este descris cum: Nica prinde muste cu ceaslovul, cum darama cocioba Irinucai laBrosteni, cum fura cirese de la matusa Marioara, cum fura pupaza din tei, in-tamplari de la scaldat,cum scapa de raie si in fine supararea lui atunci cand este rupt de a-ceasta copilarie fericita si dus laoras, la scoala.

 Nica apare ca orice copil de la tara, neastamparat, care are o “copilarie vesela si nevinovata” inmijlocul familiei si al megiesilor.

Intamplarile prin care trece sunt toate “evenimente de cunoastere”pentru ca prin ele Nica isi largeste sfera de cunoastere, el se formeaza ca om.

Evocarea lui Creanga este nostalgica atunci cand se refera la cei dragi,la satul natal, este plinacu umor cand reconstituie poznele, aventurile din copilarie, folosind satira cand se refera la defecteomenesti si la institutile vremii.

Personajul principal al amintirilor nu este scriitorul ci Nica al lui Stefan al Petrii, surprins sidescris in perioada copilariei fericite, de cand a facut “ochi” si pana ajunge “holtei din pacate”.

“Amintiri din copilarie” este nu numai o monografie a satului moldovenesc, dar un roman alcopilariei, al formarii unui caracter (personalitati). Cadrul de viata prezentat de autor este modelator informarea copilului in devenire (dezvoltare).

Joc şi joacă în “Amintiri din copilărie” Din cele mai vechi timpuri, omul a încercat să găsească diferite modalităţi de petrecere a timpului liber. El a

inventat astfel JOCUL ca unică manifestare a dorinţei de a se simţi bine în orice împrejurare. Marii scriitori ai lumiinu au rămas indiferenţi faţă de joc ca formă de existenţă umană . F. Rabelais, Victor Hugo, Mark Twain, Ch.Dickens, Romain Rolland sunt doar câteva exemple

Literatura română a dat posterităţii câteva nume de seamă care au evocat în operele lor universulmirific al copilăriei: Ion Creangă, Ionel Teodoreanu, Tudor Arghezi, Mihai Eminescu, Ovidiu Verdeş.

Johan Huizinga consideră că “jocul nu poate însemna mai mult decât prilejul unei recunoaşteri sauregăsiri”. O astfel de definiţie o putem da operei lui Creangă “Amintiri din copilărie”, carte unică şi genială, un“bildungsroman” în care scriitorul evocă formarea unei personalităţi, procesul de maturizare a lui Nică. Scrise dupăapariţia poveştilor şi povestirilor, “Amintirile din copilărie” au fost publicate în anii 1881-1882 (primele trei părţi)şi în 1890 (ultima parte).

Reînviind cea mai fericită perioadă din viaţa omului, COPILĂRIA, Creangă îl transformă pe Nică

într-un reprezentant al copilului universal, iar copilăria lui într-o vârstă mitică, de aur, fiindcă ea nu se reduce la oînşiruire de întâmplări, ci ea este o stare de veselie şi fericire continuă. Aşa cum susţine G.Călinescu, în “Amintiridin copilărie” este simbolizat “destinul oricărui copil: de a face bucuria şi supărarea părinţilor şi de a o lua şi el peîncetul pe acelaşi drum pe care l-au luat şi-l vor lua toţi. În  Amintirile lui Creangă nu este nimic individual, cucaracter de confesiune ori de jurnal.Creangă povesteşte copilăria copilului universal.”

 Nică este personajul principal din “Amintiri din copilărie”, un simbol al neastâmpărului băieţesc, alspontaneităţii şi poznelor. Prin Nică, scriitorul prezintă istoria unei copilării din mediul ţărănesc, mai bine spus, dinMoldova sfârşitului de secol XIX, de la primii ani de şcoală şi până la despărţirea de satul natal. În mod deosebit, nesunt înfăţişate momentele când fiinţa crudă a eroului începe să ia cunoştinţă de sine, momente care îl maturizează şicare îl determină să-şi formeze o personalitate complexă. Autorul nu inventează peripeţii nemaipomenite, fiindcă elîncearcă să arate cum copilul se descoperă pe sine şi, în acelaşi timp, descoperă lumea pe care vrea s-o ia în

stăpânire. Creangă insistă asupra stării de inocenţă şi nevinovăţie a lui Nică, stare pe care o evocă de la începutulpână la sfârşitul cărţii: “ hai mai bine despre copilărie să vorbim, căci ea singură este veselă şi nevinovată…”.Copilul nu conştientizează răul, el doar se joacă, glumeşte, este pus pe năzbâtii şi pozne. Scriitorul se povesteşte pe

7/15/2019 Amintiri Din Copilarie

http://slidepdf.com/reader/full/amintiri-din-copilarie-563383c15681e 24/27

sine, amuzându-se de acel copil îndepărtat, de cel căruia, lipsindu-i conştiinţa limitei, se afirmă deplin şi voit “deparcă toată lumea era a mea”.

“Amintiri din copilărie” este o carte structurată în patru părţi. Întâmplările prin care trece eroul sunttoate ”evenimente de cunoaştere”. Nică trăieşte într-o libertate ludică, iar năzbâtiile se ţin lanţ, singurul nor pe cerulpururea senin al copilăriei fiind obligaţia de a merge la şcoală. De aceea, se poate spune că pentru CreangăCOPILĂRIA nu este doar o etapă a vieţii, ci o calitate a ei, UN MOD DE A FI. Amintirile lui Nică curg senine şilipsite de insinuări, netulburate de vanitate, însuşirea caracteristică a lor fiind atmosfera de voie bună, de şagă şişovialitate, care îl întâmpină pe cititor de la prima pagină şi se menţine fără ştirbire până în final.

“Amintirile din copilărie” debutează , cum altfel ?, cu evocarea primului an de şcoală, căci “staucâteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre când începusem şi eu, drăgăliţă-Doamne, a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei”. Prima figură evocată este cea a părintelui Ioan “de sub deal”,care era “om vrednic şi cu bunătate”. Dar pentru copilul Nică, imaginea părintelui rămâne pentru totdeauna asociatăcu “instrumentele” lui “de tortură”: Calul Bălan şi Sfântul Nicolai. Intenţia lui Creangă este însă aceea de a apărea înfaţa lumii ca un humuleştean printre alţii, de a configura itinerarul unei existenţe anonime, care “ar putea fi şi va fifost a oricărui fecior de ţăran din Moldova” (Paul Cornea). Nică este copilul Smarandei Creangă şi al lui Ştefan aPetrii Ciubotariul, un copil ca toţi ceilalţi, a cărui unică preocupare este joaca. Scriitorul evocă apoi luarea la oaste adascălului Vasile “un holtei zdravăn, frumos şi voinic”, închiderea şcolii, care rămăsese fără învăţător, dar mai alesobiceiurile şi tradiţiile de Crăciun şi Anul Nou , prilejuri de petrecere şi sărbătoare continue.

Mama lui Nică îşi dorea foarte mult ca fiul ei să ajungă preot, motiv pentru care insistă ca Nică să

continue şcoala. O ajută tatăl ei şi bunicul lui Nică, David Creangă din Pipirig, care îl duce pe băiat la şcoala dinBroşteni. Acolo, Nică şi vărul lui, Dumitru, stau în gazdă la o femeie săracă, Irinuca, a cărei unică avere erau:“cocioaba de pe malul stâng al Bistriţei, bărbatul, fata şi boii din pădure, un ţap şi două capre slabe şi râioase, cedormeau pururea în tindă”. De la aceste capre, cei doi copii iau râie şi nu mai sunt primiţi la şcoală. Prin urmare, eihotărăsc “să se răzbune” şi prăvălesc o stâncă peste casa, gardul şi caprele Irinucăi. Văzând paguba, cei doi copii sesperie şi fug cu pluta pe Bistriţa până la Borca şi apoi la bunici, în Pipirig. Bunica i-a vindecat de râie iar bunicul“fără vorbă, a mulţămit pe Irinuca cu patru galbeni”. Nică a ajuns acasă în Sâmbăta Paştilor iar “în ziua de Paşti amtras un Îngerul a strigat , la biserică, de-au rămas toţi cu gurile căscate la mine. Şi mamei îi venea să mă înghită debucurie. Şi părintele Ioan m-a pus la masă cu dânsul, şi Smărăndiţa a ciocnit o mulţime de ouă roşii cu mine. Şibucurie peste bucurie venea pe capul meu.”

Partea a doua a “Amintirilor din copilărie” este cea mai bogată în năzdrăvănii, căci există pe lumeaasta vreun copil care să fi făcut o singură năzbâtie în viaţa lui ? Astfel, după ce constată că “nu ştiu alţii cum sunt”,Creangă evocă cu multă dragoste figura mamei, “care era vestită pentru năzdrăvăniile sale”. Pentru copilul dealtădată, mama pare o fiinţă desprinsă din poveşti, care face “multe şi mari minunăţii”. Scriitorul se întreabă cunostalgie: “Ce-i pasă copilului, când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii, la ce poate să aducă ziua demâne, sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire”? De aceea, amintirile lui Nică sunt pline de haz şi de farmec.TOTUL ESTE JOC în existenţa lui. El şi fraţii lui  se joacă cu tatăl lor cînd acesta se întorcea ostenit de la muncă,căci vorba proverbului: “dacă-i copil, să se joace; dacă-i cal, să tragă; şi dacă-i popă, să cetească…” Ei  se joacă “cabăieţii” luându-se la hârjoneală “până ce era nevoită biata mamă să ne deie câteva tapangele la spinare”. Şi tot ojoacă este pentru copii tăierea porcului sau colindatul sau uratul de Anul Nou. Ce să mai vorbim despre smântânituloalelor, furatul cireşelor şi a pupăzei din tei sau scăldatul ? Cine a plătit paguba făcută în grădina mătuşii Mărioara

pentru pofta copilului de a mânca cireşe, dacă nu părinţii ? “Însă degeaba mai clămpănesc eu din gură: cine ce treabăare cu munca omului? Stricăciunea se făcuse, şi vinovatul trebuia să plătească . Vorba ceea: Nu plăteşte bogatul, civinovatul ! Aşa şi tata, a dat gloabă pentru mine şi pace bună. Şi după ce-a venit el ruşinat de la ispaşă, mi-a tras ochelfăneală ca aceea, zicând:

- Na! satură-te de cireşe! De amu să ştii că ţi-ai mîncat lefteria de la mine, spânzuratule ! Oare multestricăciuni am să mai plătesc eu de pe urma ta ?” Însă ca orice copil, şi Nică este cuprins de părere de rău: “mi sedusese buhul despre pozna ce făcusem, de n-aveai cap să scoţi obrazul în lume de ruşine". Problema este însă căregretul a fost uitat repede, căci “îndată după cea cu cireşele, vine alta la rând”.

Povestea cu pupăza din tei este şi ea plină de peripeţii, în ciuda faptului că Nică nu dorea decât unsingur lucru: ca pupăza să nu-l mai trezească dimineaţa devreme. De data aceasta, copilul ia lucrurile în serios,dorind chiar să vândă pupăza, dar totul se termină cu bine, la intervenţia unui moşneag care o eliberează. Deşi scapă

basma curată, Nică recunoaşte în gândul său: “Când aţi şti voi câte a pătimit, sireaca, din pricina mea, şi eu dinpricina ei, i-aţi plânge de milă !”.Ultima întâmplare evocată în partea a doua este legată de un obicei al copiilor de a-şi petrece zilele

călduroase de vară la gârlă. Astfel, Nică îşi lasă fratele mai mic în leagăn şi pe mama lui necăjită de câte problemeavea şi pleacă…la scăldat. El uită însă rugămintea mamei şi îşi petrece toată ziulica jucându-se în apă “în starea în

7/15/2019 Amintiri Din Copilarie

http://slidepdf.com/reader/full/amintiri-din-copilarie-563383c15681e 25/27

care mă aflam, fiind cuprins de fericire, uitasem că mai trăiesc pe lume!”. Pedeapsa pe care a primit-o l-a durut,fiindcă, aşa gol cum ajunsese acasă se ruga de mama lui: “Mamă, bate-mă, ucide-mă, spânzură-mă, fă ce ştii cumine, numai dă-mi ceva de mâncare, că mor de foame !”

Partea a treia reia incursiunea în cugetul scriitorului: “dar aşa, un boţ cu ochi ce te găseşti, o bucatăde humă însufleţită din sat de la noi, şi nu te lasă inima să taci; asurzeşti lumea cu ţărăniile tale!” Creangă evocăţinuturile de lângă Humuleşti şi rememorează întâmplările de la şcoala din Fălticeni, unde a fost admis după ce“două merţe de orz şi două de ovăz a dat tata cui i se cuvine”. Cele mai hazlii amintiri sunt cele legate de studiulgramaticii, ale cărei reguli trebuiau învăţate pe de rost, încât “unii dondăneau ca nebunii, până îi apuca ameţeala”.

Dintre figurile evocate trebuie amintite îndeosebi cele ale lui Trăsnea, Oşlobanu sau Mogorogea (colegi de şcoală cuNică) dar şi figura aparte a lui moş Bodrângă care rămâne alături de ei până când se desfiinţează şcoala şi unii dintreei sunt transferaţi la Socola.

Ultima parte a “Amintirilor din copilărie” ne prezintă călătoria lui Nică şi a lui Zaharia de laHumuleşti la Iaşi, cu căruţa lui Luca Moşneagu, căruţaşul satului. Cea mai dureroasă constatare a lui Nică este aceeacă a crescut, că nu mai este copil, “drăgăliţă Doamne, eram şi eu acum holtei, din păcate!” Despărţirea de satul natala copilului este una simbolică. Părăsindu-şi satul, copiii îşi părăsesc în acelaşi timp COPILĂRIA, îşi iau adio pentrutotdeauna de la libertatea ludică şi de la tihna trăirii fără gânduri şi fără probleme. Acest episod simbolizeazăpierderea paradisului copilăriei, la care nimeni nu se va mai întoarce vreodată şi în acelaşi timp semnifică reintrareabrutală în timpul real şi dureros.

În acest fel, “Amintiri din copilărie” este o carte care reconstituie MITUL COPILĂRIEI ca stare

permenentă de joc, sărbătoare, voie bună, candoare şi exuberanţă. Sau cum afirmă Paul Cornea : “Creangă estepictorul incomparabil al unei umanităţi care nu şi-a irosit copilăria”, fiindcă forţa lui cosmică constă în capacitateade a sugera farmecul inefabil al vârstei, “el neavând de spus despre copilărie mai mult decât alţii, dar o spune maialtfel: chicotul lui este mai plin, sună ca o voce minunată distinsă dintr-o gloată” (G.Călinescu).

7/15/2019 Amintiri Din Copilarie

http://slidepdf.com/reader/full/amintiri-din-copilarie-563383c15681e 26/27

7/15/2019 Amintiri Din Copilarie

http://slidepdf.com/reader/full/amintiri-din-copilarie-563383c15681e 27/27