America de Sud este un continent traversat de ecuator, cu majoritatea suprafeței în emisfera sudică. America de Sud este situată între Oceanul Pacific și Oceanul Atlantic. America de Sud se află pe locul patru în lume în ceea ce privește suprafața, după Asia, Africa și America de Nord. În ceea ce privește populația, se află pe locul cinci, după Asia, Africa, Europa și America de Nord.

Continentul America de Sud cuprinde următoarele țări: Brazilia, Columbia, Venezuela, Peru, Guyana, Suriname,Guyana Franceză, Chile, Bolivia, Argentina, Uruguay, Paraguay, Ecuador, Panama și Țara de Foc.    Din anii 1530, locuitorii indigeni ai Americii de Sud au intrat în contact cu călători europeni, întâi spanioli și mai apoi portughezi, care au întemeiat colonii pe continent. În cursul secolului XIX, aceste colonii și-au câștigat independența.   Regiunea America de Sud include și o serie de insule, majoritatea aparținând țărilor de pe continent.  Teritoriile caraibiene sunt grupate împreună cuAmerica de Nord (cu excepția Trinidad și Tobago).  Țările sud-americane care se afla la limitele Mării Caraibelor, cum ar fi Columbia, Venezuela,Guyana, Surinam și Guiana Franceză sunt cunoscute și sub numele de America de Sud Caraibeană.   Cea mai mare țară din America de Sud, atât în ceea ce privește suprafața cât și ca populație, este Brazilia.Cele mai importante resurse minerale ale Americii de Sud sunt aurul, argintul, minereul de fier, staniul și petrolul. Numeroasele resurse minerale ale țărilor Americii de Sud le-au adus acestora venituri mari, mai ales în timpul războaielor sau al perioadelor de creștere economică ale țărilor industrializate.

Brazilia –Basilia; limba oficiala –portugheza;sistem politic- republica federativa- presedinte Dilma Rousseff, Vicepresedinte Michel Temer

Columbia-Bogota;Limba oficiala-spaniola;Sistem politic-republica reprezentativa; Presedinte Juan Manuel Santos

Venezuela-Caracas;Limba oficiala-spaniola;Sistem politic- republica federalaPresedinte Nicolas Maduro;  Vice Presedinte Elias Jaua

Guyana-Georgetown;Liba oficiala-engleza;Sistem politic- Republica semi-prezidentiala, Presedinte Bharrat Jagdeo, Prim-ministru-Sam Hinds

Surinam-Panamaribo;Limba oficiala-limba olandeza;Sistem politic-Democrație constituțională având un președinte care este simultan și șeful guvernului; Presedinte- Dési Bouterse

Guyana Franceza-Cayenne;Limba oficiala-franceza;Sistem politic-Comisar al republicii(Președinte al ConsiliuluiRegional)-Antonie Karam

 - Președinte al ConsiliuluiGeneral- Pierre Desert

Chile-Santiago de Chile;Limba oficiala-spaniola;Sistem politic –Republica, Presedinte Sebastian Pinera; Independeta- 18 sep 1810.

Bolivia-La Paz;Limba oficiala- spaniola, quechua, aimara si alte 34 de limbi;Sistem politic-republica Unitara, Presedinte- Evo Morales.

Argentina-Buenos Aires; Limba oficiala-spaniola;Sistem politic- republica federala, Presedinte –Cristina Fernandez de Kirchner

Uruguay-Montevideo;Limba oficiala-spaniolaSistem politic-republica prezidentiala, Presedinte-Jose Mujica, Vicepresedinte-Danilo Astori

Brazilia este astăzi un lider politic și economic al      Americii Latine   , deși această calitate este parțial contestată de Argentina și Mexic care se opun intenției Braziliei de a obține un loc permanent în Consiliul de Securitate      al      Națiunilor Unite   , problemele sociale și economice actuale împiedicând. Brazilia să facă uz efectiv de puterea sa regională.    Între cel de-al Doilea Război Mondial și 1990, guvernele democratice și militare ale țării au încercat să extindă influența Braziliei în lume, continuând să practice o politică industrială și externă independentă.   În ultimii ani, țara a schimbat prioritățile politicii sale externe, întărind legăturile cu alte state ale Americii de Sud și a inițiat relații politice multilaterale sub egida Națiunilor Unite și Organizației Statelor Americane   .  

    Politica externă actuală a Braziliei se bazează pe poziția țării ca forță economică și militară regională în America de Sud, statutul de lider printre țările în curs de dezvoltare și aspirația de a dobândi calitatea de o nouă putere mondială. Constituția Federală impune puterii politice să caute integrarea economică, politică, socială și culturală cu vecinii săi și alte state ale Americii Latine.   Forțele Armate Braziliene sunt formate din Armata Terestră Braziliană, Marina Braziliană și Forțele Aeriene Braziliene.   Există și Poliția Militară, o unitate auxiliară a armatei terestre aflată sub controlul guvernatorilor statelor. Brazilia dispune, de asemenea, de cea mai mare armată din America Latină.

Brazilia este cea mai mare putere economică națională a Americii Latine, ocupând locul opt în lume după      produsul intern brut    bazat de pe paritatea puterii de cumpărare, conform datelor Fondului Monetar Internațional, având sectoarele agriculturii , mineritului , industriei și servicilor bine dezvoltare, dar și o forță de muncă suficientă. Exporturile braziliene sunt într-o creștere vertiginoasă. Produsele principale destinate exportului: includ aeronave , cafea , automobile , soia , fier , suc de portocale , oțel , etanol , țesături , pantofi , carne de vacă conservată și mașini electrice . Țara și-a extins prezența pe piața internațională și face parte, împreună cu India, China și Rusia, din grupul celor patru economii cu o dezvoltare rapidă, numit BRIC.  În 2007, guvernul brazilian a început să realizeze un plan cvadrienal al cărui scop este modernizarea rețelei rutiere statale, centralelor electrice și porturilor principale.

Portofoliul investițiilor în economia Braziliei este diversificat, cuprinzând agricultura , industria și sfera serviciilor . Brazilia devine o putere globală datorită economiei care a cunoscut o dezvoltare vertiginoasă.  Creșterea susținută a economiei a fost posibilă datorită conjuncturilor pieței mondiale favorabile exporturilor braziliene. Creșterea prețurilor la principalele mărfuri agro-zootehnice de export, cum ar fi carnea și soia a contribuit substanțial la creșterea PIB-ului. Agricultura, împreună cu sectoarele înrudite, silvicultura, exploatarea forestieră și pescuitul, producea 5,1% din PIB în anul 2007. Industria braziliană, cuprinzând diverse domenii — industria      automobilelor   , producția      oțelului      și produselor      petrochimice   , industria producerii    calculatoarelor ,   aeronavelor   și   bunurilor durabile  — contribuia cu 30,8% la PIB-ul național.

  Brazilia ocupă locul zece pe lista țărilor după consumul de energie electrică. Energia electrică se produce atât pe baza resurselor regenerabile, mai ales prin valorificarea potențialului hidroenergetic și etanolului, cât și pe baza celor clasice, reprezentate de energia termoelectrică bazată pe hidrocarburi, gaze naturale și păcură. Datorită recentelor descoperiri de zăcăminte de țiței se presupune că țara ar putea deveni o putere energetică mondială. Ministerul Minelor și Energiei, Consiliul Național pentru Politica Energetică, Agenția Națională a Petrolului, Gazului Natural și Biocombustibililor și Agenția Braziliană de Reglementare în Domeniul Energetic sunt organele guvernamentale responsabile de politica energetică a țării.

Columbia este o țară din partea de nord-vest a Americii de Sud. Columbia se învecinează cu Venezuela și Brazilia la est, Ecuador și Peru la sud, Oceanul Pacific la vest, Panama la nord-vest și Marea Caraibelor la nord. Se recunoaște că Columbia are și frontierele maritime cu Jamaica, Haiti, Republica Dominicană, Nicaragua, Honduras șiCosta Rica. Capitala Columbiei este Bogotá. Columbia este al 26-lea stat al lumii și al patrulea al Americii de Sud după suprafață (precedat de Brazilia, Argentina și Peru, ocupând o arie care corespunde de peste două arii ale Franței. Considerând întreaga Americă Latină, doar Brazilia și Mexic au o populație mai mare decât cea a Columbiei.   După decenii de creștere stabilă a PIB, Columbia a intrat în recesiune in 1999, refacerea a fost îndelungată și dureroasă. Columbia se confruntă cu o cerere internă și externă redusă, și conflicte armate interne serioase. Principalele produse columbiene pentru export petrolul și cafeaua au un viitor incert din cauza diminuării extracției de petrol și prețului mic al cafelei pe piața internațională.      Câteva instituții financiare internaționale au apreciat reformele economice introduse de Uribe, care inculd reducerea deficitului sectorului public sub 2,5% din PIB.  Datorită politicilor economice guvernamentale în 2003 a fost înregistrată o creștere economică printre cele mai mari în America de Sud. Distribuția pentru activitate economică în 2005 a fost:

agricultură - 13,9% industrie - 30,3% servicii - 55,8%

Putere legislativă columbiană este compus din două camere, Camera Reprezentanților (spaniolă Cámara de Representantes) cu 166 locuri, și camera Senatului (Senado de la República de Colombia) cu 102 locuri. Amblele camere constituie Congresul Republicii Columbia (sau simplu Congres, Congreso de la República de Colombia). Membrii Congresului sunt aleși prin vot popular, pentru un mandat de 4 ani. De asemenea, columbienii mai aleg deputați in consiliile municipale, și departamentale. Fiecare departament are propriul Congres (Asamblea Departamental), care reprezintă puterea legislativă la nivel departemental. Următorul nivel legislativ este reprezentat de Consiliile Municipale, prezente în toate orașele columbiene. Fiind membu al Comunității Sud-Americane a Națiunilor, Columbia are roluri legislative și în această organizație.Putere executivă Columbia este o republică unde puterea executivă domină structura guvernamentală. Președintele este ales prin vot popular, pentru un mandat de 4 ani, și funcționează atât ca șef de stat, cât și de guvern. Poate exercita 2 mandate consecutive, conform ultimilor amendamente aduse la constituție. Guvernatorii departamentelor, primarii, și alți funcționari executivi, sunt aleși pentru 3 ani, și nu pot fi realeși imediat.    În timpul primului mandat al președintelui Álvaro Uribe, începând cu 2002 Ministerele au fost restructrurate. Președintele a redus birocrația prin fuzionarea mai multor ministere, desemnând Departamentelor Administrative funcții ale ministerelor dispărute. Acum Consiliul Miniștrilor arată în felul următor:Putere judecătorească În 1990, în Columbia s-au produs reforme substanțiale în justiție, și a început un proces de trecere de la sistemul inchizițional la sistemul acuzatorial. În unele zone, sistemul deja a fost implementat, urmând ca ulterior să fie extins în toată țara. Sistemul juridic este dirijat de Curtea Constituțională, și membrii sunt aleși de Congres din nominații făcuți de Președinte, și alți tribuni de rang înalt.

Venezuela dispune de rezerve mai mari de petrol (fiind al cincilea producător mondial de petrol pe plan mondial) și gaze naturale, astfel că după descoperirea petrolului la începutul secolului al XX-lea, Venezuela a devenit dintr-o țară subdezvoltată exportatoare de produce agricole(cafea și cacao), o țară cu posibilități financiare pentru dezvoltare. Căderea prețului petrolului în anii 1980 au împins țara într-o criză economică de lungă durată și inflație, rata sărăciei atingând 66% în 1995. Venezuela are de asemenea resurse clasice ca: minereu de fier și minereuri  neferoase (bauxită îndeosebi). Resursele de petrol sunt exploatate în jurul și interiorul Lacului Maracaibo, în câmpia și delta fluviului Orinoco;  În privința agriculturii se remarcă producția de cafea, trestie de zahăr, manioca, banane și nuci de cocos. Transporturile sunt mai dezvoltate pe litoral, unde se află și principalele porturi.    Venezuela are o economie de piață a cărei bază este extracția și rafinarea petrolului pentru export și consumul intern. Acesta este a patra mare economie din America Latină, după Brazilia, Mexic și Argentina cu PIB (nominal)  și al cincea după PIB (PPP), a patra fiind Columbia.     În ultimii ani, după numeroase conflicte politice și sociale, economia țării a revenit în mod semnificativ, având o creștere de 17% în anul 2004, una dintre cele mai ridicate din lume, potrivit Fondului Monetar Internațional. La sfârșitul anului 2007 creșterea economică a fost de 8,8%, 

iar în anul 2008 creșterea Produsului Intern Brut a fost de 4%.   Când riscul a trecut, țara s-a plasat cu 987 de puncte în iulie 2009, au declarat oficialii.   Rata șomajului pentru luna iunie 2009 a fost de 7,9%.  Cu toate acestea, rata de inflație pentru 2008 a fost de 30,9%, cea mai mare din America Latină. 

    Venezuela are, de asemenea, multe filiale petroliere cum ar fi Petroleos de Venezuela și Citgo.Principalii săi parteneri comerciali sunt Statele Unite, Columbia, Olanda, Mexic, Ecuador și Brazilia. A crescut, de asemenea, comerțul cu țările membre ale Comunității Andine, CARICOM, Piața Comună a Americii Centrale și Mercosur.Guvernul federal După principii sunt formate și instituțiile statului sau agențiile guvernamentale cu competențe naționale, puterea fiind împărțită, în conformitate cu constituția, în cinci ramuri, independente și autonome:

Puterea legislativă — exercitată de către Adunarea Națională. Puterea executivă — reprezentată de președinte, vicepreședinte și Cabinetul de Miniștri. Puterea judiciară — exercitată de către Curtea Supremă de Justiție. Puterea cetățeanului — exercitată de către Procurorul General, Biroul Controlorul General și 

Avocatul Poporului. Puterea electorală — exercitată prin intermediul Consiliului Electoral Național.

Politica externă Politica externă a Venezuelei a variat în funcție de natura guvernului său. Din primii ani ca o națiune independentă, țara a suferit o lungă perioadă de turbulențe interne. Nu a putut delimita o anumită politică externă, dar s-a axat pe delimitarea frontierelor.  În secolul al XX-lea, a avut relații dificile cu puteri europene și cu Statele Unite din cauza datoriilor externe.  Ea a rămas neutră în primii ani ai celui de-al Doilea Război Mondial, iar spre sfârșitul războiului a trecut de partea Aliaților. În anii '50 ai secolului XX, Venezuela a păstrat legături strânse cu dictaturile existente în America Latină și cu Statele Unite ale Americii. Restaurarea sistemului democratic de guvernare în anul 1958 a generat schimbări semnificative în politica externă a Venezuelei, acestea fiind încadrate în Constituția din 1961, schimbările luând forma a trei reguli de bază: democrație, petrol și prezența internațională activă. Pe timpul doctrinei Betancourt, în Venezuela au existat doar guverne democratice. În 1980, împreună cu alte țări, Venezuela a aderat la Grupul Contadora, al cărui scop era să oprească conflictele militare din America Centrală. ( În noiembrie 2008 au avut loc alegerile regionale, în care Partidul Socialist Unit din Venezuela a câștigat 17 din cele 22 de guvernorate disputate. Opoziția a câștigat între timp guvernarea a cinci din cele opt state dintre cele mai populate din Venezuela. În februarie 2009, un nou referendum a avut loc la o propunere de amendament făcută de către Hugo Chavez, care ar putea ridica limitele realegerii pentru toate funcțiile, inclusiv cea de președinte al Republicii, amendament care a fost aprobat de către electorat.)

Peru este a treia mare națiune a Americii de Sud și poate fi împărțită în trei regiuni geografice, pornind de la Vest spre Est. Prima dintre ele este coasta, o regiune de depresiuni deșertice lungă și îngustă, a doua este regiunea muntoasă Sierra, porțiune peruviană a Anziilor, (iar ultima este reprezentată de Montana, câmpiile vaste și dealuri estice, acoperite în principal de pădurile tropicale ale bazinului fluviului Amazon.)    Peru este o țară multietnică, având o bogăție culturală și arheologică deosebită, fiind cunoscută ca locul de baștină al Imperiului Inca. Sediul Comunității Andine și a Comunității Sud-Americane a Națiunilor se află în capitala statului peruan, Lima.  Peru ocupa poziția 35 într-un clasament mondial al competitivității. Începând cu anul 2010, economia Perului are o rată considerabilă de creștere, remarcabilă în comparație cu alte economii din lume și comparabilă cu cea a Chinei.  În 2010, economia țării a crescut cu 9,84 la sută față de 2007, după 10 ani de creștere continuă, potrivit Institutului Național de Statistică și de Informare al acestei țări, INEI.     Politica Peru este o republică prezidențială cu regimul politic de democrație reprezentativă. În conformitate cu actuala constituție, președintele este șefulul statului și a guvernului; el sau ea este ales pentru cinci ani și pot solicita numai re-electorale după permanent în jos pentru cel puțin un mandat complet.  Președintele îl desemnează pe prim-ministru și, cu sfatul lui, restul Consiliului de Miniștri. Congresul este unicameral cu 130 de membri aleși pentru un mandat de cinci ani. Sistemul judiciar este independent,deși intervenția politică în sistemul judiciar a fost prezentă de-a lungul istoriei, fără îndoială, continuă și astăzi.   Guvernul peruan este ales direct, votul fiind obligatoriu pentru toți cetățenii care au o vârstă cuprinsă între 18 și 70 de ani. Alegerile generale care au avut loc în 2011 s-au încheiat cu o victorie din cel de-al doilea tur a candidatului la președinție Ollanta Humala din partidul Peru Gana (51,4% din voturile valabil exprimate) întrecând-o pe Keiko Fujimori din partidul Fuerza 2011 (48,5%). Relațiile externe ale peruvienilor au fost dominate de conflictele de frontieră cu țările vecine, cele mai multe dintre ele fiind soluționate în timpul secolului al XX-lea.   În prezent, Peru dipută limitele sale maritime cu Chile, în Oceanul Pacific.  Peru este un membru activ al mai multor blocuri regionale și unul dintre fondatorii Comunității Andine a Națiunilor. Peru este, de asemenea, un participant în cadrul organizațiilor internaționale, cum ar fi Organizația Statelor Americane și Organizația Națiunilor Unite.  Puterea executivă este exercitată de către guvern. Puterea legislativă este executată de guvern și de Congres. Sistemul judiciar este independent de executiv și legislativ.

Guyana este o țară din Nordul Americii de Sud. Se învecinează la Sud cu Brazilia, la Est cu Surinam, la Vest cu Venezuela, la Nord cu Oceanul Atlantic. Limba oficială este engleza, fiind astfel unul dintre cele 4 state din America de Sud a cărui limbă oficială nu este spaniola (celelalte sunt Brazilia - portugheza, Surinam - olandeza și Guyana franceză - franceza).     Descoperită de europeni în 1498, Guyana a fost disputată peste 500 de ani de spanioli, francezi, olandezi și britanici. Acesta este singurul stat sud-american din Commonwealth situat pe continent (celelalte fiind insulare). Guyana este membru al Comunității Caraibelor (CARICOM), care își are sediul în capitala statului Guyana, Georgetown. Guyana obținut independența față de Marea Britanie în 1966.Cu o suprafață de 215.000 km2, Guyana este al treilea cel mai mic stat independent din America de Sud (dupa Uruguay și Surinam). Populația sa este de aproximativ 770,000 locuitori.

Surinam, nume oficial Republica Suriname, este o țară situată în partea de nord nord-est a Americii de Sud, cu largă ieșire la Oceanul Atlantic. A fost cunoscută anterior sub numele de Guyana olandeză pentru că a fost pentru mult timp o colonie a Olandei.    De multă vreme țara se numără printre cei mai mari exportatori mondiali ai acestui zăcământ, dar în prezent bauxita este prelucrată cu precădere la fața locului, în uzinele si derurgice din Paramaribo și din Paranam. Minereul e transformat în alumină și aluminiu, care sunt exportate. Jumătate din rețeaua de căi ferate a statului, care măsoară 301 kilometri lungime, constă din linii înguste de cale ferată, destinate transportului bauxitei din minele de unde este extrasă. Politica La 29 decembrie 1954, Surinam este proclamat teritoriu autonom, iar la 25 noiembrie 1975, republică independentă.  Din 4 decembrie 1975 devine Membru ONU. Primii ani de independență sunt caracterizați de tensiuni interetnice și confesionale (circa 200000 de surinamezi, în deosebi de origine indiană, emigrează în Olanda, alți 10000 în Guyana Franceză, iar în plan economic se înregistrează o rată ridicată a șomajului (circa 30% din populația activă).

 Guyana Franceză este una dintre cele 26 regiuni ale Franței, fiind totodată o parte integrantă a Republicii Franceze și a Uniunii Europene. Este cea mai mică entitate politică din America de Sud și se învecinează cu Oceanul Atlantic la nord, cu Brazilia la est și la sud și cu Surinam-ul la vest (o parte din frontiera cu Surinam-ul este disputată). Ca o curiozitate, frontiera cu Brazilia este cea mai lungă frontieră a Franței cu o lungime de 673 km.Economia Guyana Franceză este puternic dependentă de subvențiile venite din partea Franței.      Principala industrie este pescuitul (cu aproximativ trei sferturi din exporturi), mineritul în principal după aur și industria forestieră.   Este foarte puțină industrie, existând în principal mici uzine de prelucrare a bunurilor agricole sau a lemnului, iar agricultura este subdezvoltată datorită lipsei de suprafețe cultivabile și datorită mediului tropical ce nu permite anumite culturi, cele mai importante fiind trestia de zahăr, orezul și maniocul. Șomajul este o mare problemă, fiind aproximativ între 20% și 30%.

Chile, este o republică situată în America de Sud (America Latină), având granițe comune cu Peru la nord, Bolivia la nord-est și cu Argentina la sud.. În prezent Chile este o națiune din America de Sud foarte stabilă și prosperă. Țara este prima printre națiunile din America Latină în dezvoltarea umană, competitivitate, calitatea vieții, stabilitatea politică, globalizare, libertatea economică, corupția scăzută și de asemenea nivelul redus de sărăcie. De asemenea ocupă o poziție fruntașă în libertatea presei și a dezvoltării democratice. Cu toate acestea prezintă o mare diversitate a veniturilor, măsurată prin indicele Gini. Republica Chile este un stat unitar, democratic cu caracter prezidențial.      Diverse instituții autonome participă în viața politică a statului, conform unei scheme constituționale, fiecare din ele având anumite obligații, responsabilități, competențe între diferite organisme statale. Din martie 2006, această poziție este deținută de Michelle Bachelet Jeria, care este membru de partid de orientare socialistă, membru al Coaliției pentru Democrație. Conform Constituției, președintele se află în funcție pentru o perioada de patru ani, fără a putea fi reales din nou pentru un al doilea mandat.  Politica Partidele politice au putut sa fie reorganizate, numai din 1987, pentru a putea participa la Referendumul Național din 1988, care a stabilit sistemul de existență a acestora.  Sistemul binom a dus, în parte, la formarea de mari coaliții politice. În prezent cele mai importante partide politice și coaliții din Chile sunt:

Alianța pentru Chile (Alianza por Chile), grupare politică de dreapta care după alegerile din 2004 a obtinut 37,68% din voturile pentru consilieri, 38,69% la alegerile pentru deputații din 2005 iar Congresul are în prezent 59 de deputați și 17 senatori.

Coaliția Partidelor pentru Democrație (Concertación de Partidos por la Democracia), coaliție de centru;

Împreună putem mai mult (Juntos Podemos Más) o grupare politică de stânga.Un alt partid cu o reprezentare minoră este Partidul Independent Regional.

Bolivia este o țară din America de Sud, cu o suprafață de 1.098.581 km², o populație de 8,8 milioane de locuitori, având conducerea administrativă împărțită între două orașe importante: Sucre (capitala legală și sediul puterii judiciare) și La Paz (sediul guvernului).       Bolivia este una din cele mai sărace națiuni din America de Sud, cu o adâncă prăpastie între elita bogată și miile de țărani care practică o agricultură de subzistență pe majoritatea ținuturilor înalte, sterile, din jurul La Pazului. Bolivia are suficiente resurse de petrol și gaze naturale pentru necesitățile proprii și exportă chiar gaze în Argentina și Brazilia. Alte resurse ale Boliviei sunt:cositor, zinc, argint, aur, plumb, antimoniu și tungsten. Industria minieră este una dintre cele mai importante. Alte ramuri includ industria alimentară și în special pe cea producătoare de cafea, industria textilă și a lemnului, a confecțiilor, tutunului și artizanatul. Industria ilicită de droguri (există plantații de coca din care se obține cocaina) furnizează 15 % din venituri Politica Pe data de 25 ianuarie, cetățenii din Bolivia au votat o nouă constituție în cadrul unui referendum. Președintele Evo Morales a promulgat, duminică, noul act fundamental, care acordă un rol mai important statului în economie și mai multă atenție comunităților indigene, punând accentul pe justiția socială. În același timp președintele capătă un control mai mare asupra economiei.Constituția prevede de asemenea ca statul bolivian să se separe de Biserica Catolică devenind astfel independent de religii, recunoscându-le pe toate, dar fără a acorda un statul special uneia dintre ele.Desfășurarea referendumului a fost supravegheată de peste 300 de observatori, dintre care 45 au făcut parte dintr-o misiune a Uniunii Europene.    Cum Bolivia are resurse naturale abundente și resurse de minereuri bogate, care se exploatează tot mai mult, trebuie avută grijă să nu se ajungă la distrugerea acestor bogății ale mediului. Aproximativ 8 % din teritoriu este protejat, 800 000 de ha, majoritatea acoperit cu păduri tropicale. Aproape aceeași suprafață este pierdută anual datorită defrișărilor. Pădurile tropicale ale Boliviei sunt bogate în diversitate biologică și conțin un număr neobișnuit de mare de specii de plante.      Există de asemenea o mare varietate de animale, începând de la rozătoare, mamifere ierbivore:lama, căprioara, alpaca, vicuna pe platourile andine, până la cele ale pădurii ecuatoriale: tapirul, puma, jaguarul, leneșul , furnicarul, maimuțe, diverse specii de păsări și reptile (iguane) și șerpi(boa, anaconda).

Argentina este o republică federală din America de Sud. Se învecinează la nord cu Bolivia și Paraguay; la est cu Brazilia, Uruguay șiOceanul Atlantic; la sud cu Oceanul Atlantic și Chile; la vest cu Chile. Economia argentiniană se bazează în primul rând pe agricultură, dar în ultimele decenii s-a dezvoltat mult industria extractivă (datorită zăcămintelor de cărbune și petrol) și industria manufacturieră (prelucrarea produselor petroliere, textilă, chimică, alimentară). Exportul Argentinei se bazează pe produsele agricole (carne, cereale, lână). Importurile constau în echipamente tehnologice, chimicale, metale, lubrifianți. Imigrația ilegală a fost o problemă recentă a demografiei Argentinei. Cei mai mulți imigranți ilegali provin din Bolivia și Paraguay, țări vecine Argentinei în partea de nord. Grupuri mai mici provin din Peru, Ecuador și România. Guvernul argentinian estimează faptul că aproximativ 750.000 de locuitori nu dețin acte oficiale și a lansat un program numit „Țara Mare” (Patria Grande) pentru a încuraja imigranții ilegali să își reglementeze statutul; până în momentul de față peste 670.000 de aplicații au fost prelucrate în cadrul programului.

Uruguay  este o țară localizată în partea sud-estică a continentului sud-american. Are o populație de 3,5 milioane, din care 1,8 milioane trăiesc în capitala Montevideo și în aria sa metropolitană. Montevideo a fost fondat de spanioli în sec. 18, ca o fortificație militară. Uruguay și-a câștigat independența în 1828 ca urmare a luptelor între trei puteri, Spania, Argentina, Brazilia. Sistemul politic este o democrație constituțională, unde președintele ales are rolurile de șef al executivului și cel de șef al statului. Populația este în proporție de până la 95% descendenți europeni. Mai puțin de 2/3 din populație se declară Romano-Catolici.Legislativul Puterea legislativă este constituită de către Adunarea Generală, compusă din două camere: Camera Deputaților de 99 de membri reprezentând cele 19 departamente, aleși pe baza reprezentării proporționale, și Camera senatorilor constând din 31 de membri, dintre care 30 sunt aleși pentru un cinci ani termen de reprezentare proporțională și vice-președinte, care prezidează camera.Executivul Uruguay este o republică democratică reprezentativă cu un sistem prezidențial. Membrii guvernului sunt aleși pentru un mandat de cinci ani, printr-un sistem vot universal. Uruguay este un stat unitar: justiție, educație, sănătate, securitate, politica externă și de apărare sunt administrate la nivel național. Puterea executivă este exercitată de către președinte și de un cabinet de 13 miniștri.[8]

Justiția Brațul judecătoresc se exercită de către Curtea Supremă de Justiție și judecătorii la nivel național. Membrii Curții Supreme de Justiție sunt aleși de către Adunarea Generală, membrii completului de judecată de către Curtea Supremă de Justiție, cu acordul Senatului, iar judecătorii sunt direct atribuite de către Curtea Supremă de Justiție.Diviziuni administrative. Uruguay este împărțită în 19 departamente ale căror administrație locală reproduce diviziunea puterilor executivă și legislativă.[8] Fiecare departament alege propriile sale autorități printr-un sistem de sufragiu universal.[8] Autoritatea executivă departamentală este exercitată de superintendent, iar autoritatea legislativă de un consiliu departamental.[8]

Economie: Industrie Pricipalele ramuri ale industriei sunt industria alimentară, ușoară (textilă) și cea chimică. Agricultură Cel mai des în Uruguay sunt întâlnite culturile de grâu, orez, porumb, trestie de zahăr; creșterea vitelor, a ovinelor și a cabalinelor.

Paraguay, este o țară fără ieșire la mare în America de Sud. Este așezată pe malul râului Paraguay, având frontieră cu Argentina spre sud și sud-vest, cu Brazilia spre nord-est și cu Bolivia spre nord-vest. Numele țării semnifică „apa ce merge spre apă”. Este divizat în 19 departamente și districtul capitalei. Capitala: Asunción (530 mii loc.). Alte orașe: Concepcion, Ciudad del Este, San Lorenzo, Caazapa, Villarrica.

Economia țării e bazată pe creșterea animalelor (în special a bovinelor pentru carne), exploatări forestiere și comerț.

Se cultivă: trestie de zahăr, manioc, porumb, citrice, banane, arahide, tutun, grâu, orez, iar în ultimul timp mai cu seamă bumbac și soia (locul 1 în lume raportat la cap de locuitor).

În industria extractivă (petrol, cărbune, caolin, ghips), energetică (două mari hidrocentrale pe Parana), de prelucrare a lemnului și a produselor agricole (zahăr, ulei vegetal, uleiuri aromatice din citrice, conserve și extracte din carne, tutun, etc.). Se practică pescuitul fluvial.

Exportă: bumbac și fibre de bumbac, faină de soia, lemn și materiale din lemn, carne conservată, ulei vegetal. Substanțe oleaginoase, parfumuri, tutun.

Importă: mașini și utilaje industriale, produse metalurgice, echipament de sport, combustibili, produse chimice și farmaceutice.

Comerț extern: cu Brazilia, Argentina, SUA, Germania, Franța, etc. Căi ferate: 441 km. Căi rutiere: 29.317 km.

Sistem politic –Republica constitutionala cu parlament bicameral; Presedinte Federico Franco; Vicepresedinte- Oscar Denis; Independenta- Fata de spania  recunoscuta 15 mai 1811.

Republica Ecuador , este o țară situată în partea de nord-vest a Americii de Sud, care se învecinează cu Columbia la nord, Peru la est și sud, respectiv cu Oceanul Pacific la vest. Ecuador și Chile sunt singurele țări din America de Sud care nu au graniță cu Brazilia.  Capitala țării este orașul Quito. Ecuadorul este condus de un președinte ales democratic, pentru un mandat de patru ani, actualul deținător al funcției fiind Rafael Correa, a cărui reședință se află la Palacio de Carondelet în Quito.       Actuala constituție a fost redactată de către Adunarea Constituantă Ecuadoriană aleasă în 2007, și aprobată prin referendum în 2008.    Executivul include 25 de ministere, iar guvernatorii provinciilor și consiliilor sunt aleși în mod direct. Adunarea Națională din Ecuador se întâlnește pe tot parcursul anului, existând treisprezece comisii permanente, în timp ce judecătorii instanței naționale sunt numiți de către Consiliul de participare socială, pentru un termen de nouă ani.Economia Ecuadorului a depins foarte mult pe exportul de resurse: petrolul ,   peștele ,   creveții ,   lemnul   și   aurul . În plus, agricultura produce o gamă largă de produse: banane, flori, cafea, cacao, zahăr, fructe tropicale, ulei de palmier, miez de palmier, orez, trandafiri și porumb. Industria este în mare măsură orientată spre deservirea pieței interne, cu unele exporturi către Comunitatea Andină a Națiunilor.Presedinte –Rafael Correa; vicepresedinte- Lenin Moreno

Panama este un stat din America Centrală, situat pe partea cea mai îngustă a istmului ce unește cele două Americi. Se învecinează la nord-vest cu Costa Rica, la nord cu Marea Caraibilor, la est cu Columbia, iar la sud cu Oceanul Pacific.Organizare administrativ-teritorială Panama este împărțită în nouă provincii și cinci teritorii (denumite comarcas în spaniolă), locuite de mai multe grupuri indigene. Toate provinciile, dar și teritoriile Emberá-Wounaan și Ngäbe-Buglé sunt împărțite în 75 districte și municipii, 625 de sate dintre care două sunt județe.

  Datorită poziției sale geografice, economia republicii este dominată de sectorul serviciilor, căreia îi revine aproximativ 80% din PIB, serviciile bancare, logistice, turistice, medicale având un rol cheie în economia țării. Sectorul primar, agricultura, a scăzut treptat contribuția la PIB, cât și ocuparea forței de muncă datorită dezvoltării altor sectoare. În exporturile agricole, bananele erau pe primul loc, urmate de alte produse precum zahărul sau cafeaua.     Guvernul este implicat activ în acest domeniu, prin intermediul companiilor de stat, cât și a subsidiilor oferite pentru dezvoltarea anumitor culturi agricole. Sectorul secundar, industria, este în general dominat de procesarea producției sectorului primar, agricultura și mineritul. Construcțiile și energia dețin cote importante în acest sector.     Dezvoltarea industrială între 1965 și 1980 avea indicele mediu de dezvoltare de 5,9% anual; între 1980 și 1985, rata a fost negativă — 2,2%. Guvernul a construit fabrici de ciment și zahăr, pentru a fi competitive cu cele existente în sectorul privat.    Spre sfârșitul anilor '80 se dorea o mai mare prezență a capitalului privat în industrie, și o lansare industrială competitivă internaționalăPresedinte- Ricardo Martinelli; Vicepresedinte- Juan Carlos Varela; Independenta- fata de Spania 28 noiemb 1821, fata de Columbia 3 noiemb 1903.