CAP. 1. TURISMUL ÎN ECONOMIA NAŢIONALĂ

1. 1. LOCUL ŞI ROLUL TURISMULUI ÎN ECONOMIE

În noianul de transformări produse în viaţa social-economică după al II-lea război mondial – introducerea automatizării, folosirea ciberneticii şi tehnicii de calcul în diverse sectoare de activitate, industrializarea agriculturii, conturarea ştiinţei ca ramură de producţie, modernizarea mijloacelor de transport, – societatea omenească, indiferent de forma relaţiilor de producţie, de sistemul social-politic existent, s-a industrializat la scara planetară.

Societăţile industrializate, mai mult sau mai puţin dezvoltate, au ca trăsătura definitorie o importanţă concentrară a populaţiei în centre urbane, în cadrul cărora, pe suprafeţe restrânse, se înregistrează aglomerări ale locuitorilor de şcolarizare şi de muncă, ale căilor şi mijloacelor de transport, ale familiilor în blocuri de locuinţe.

Societatea industrializată oferă, prin organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii, prin tehnologia modernă şi concentrarea întreprinderilor producătoare, posibilităţi nelimitate de creştere a productivităţii muncii, cu multiple efecte pozitive asupra membrilor societaţii, între care: creşterea veniturilor şi a puterii de cumpărare, sporirea duratei timpului liber, prin reducerea zilei şi a săptămânii de lucru, prin mărirea concediilor, creşterea speranţei de viaţă, dezvoltarea şi modernizarea mijloacelor de informare.

Însă, în acelaşi timp, societatea industrializată are şi efecte negative asupra membrilor ei, acestea manifestându-se sub forma agresivităţilor biologice (poluare, lipsă de mişcare), precum şi a celor de ordin  nervos (stresul psihic, constrângerile din viaţa socială şi profesională).

De aici, şi nu numai, dorinţa şi tendinţa oamenilor societăţii contemporane de a-şi petrece timpul liber călătorind, căutând sau visând la colţuri liniştite din natură, vizitând oraşe şi sate pentru a cunoaşte oameni şi locuri, sau pentru a-şi îngrijii sănătatea. Şi cum numărul populaţiei a crescut considerabil în majoritatea ţărilor, iar influenţa factorilor distanţă-timp a fost diminuata simţitor prin modernizarea mijloacelor de transport, turismul – ca modalitate de petrecere plăcută şi utilă a timpului liber – a cunoscut o "explozie" fără precedent, constituind una din cele mai remarcabile trăsături ale epocii contemporane.

Turismul reprezintă un fenomen economico-social specific civilizaţiei moderne, puternic ancorat în viaţa societăţii, şi ca atare, influenţat de evoluţia ei. Prin caracterul său de masă şi conţinutul complet, turismul antrenează un vast potenţial material şi uman, cu implicaţii importante asupra evoluţiei economiei şi societăţii, asupra relaţiilor internaţionale.

Turismul prezintă trăsăturile unui domeniu distinct de activitate constituindu-se, aşa cum apreciază unii autori, într-o ramură a economiei naţionale, ramura care, prin specificul său, se integrează în sectorul terţiar.

1

Referitor la rolul turismului în cadrul economiei naţionale, literatura de specialitate evidenţiază faptul că el are "un impact considerabil asupra economiilor, societăţilor şi culturilor diferitelor ţări de referinţă”.

Turismul joacă un rol important în viaţa economică şi socială, acţionează ca un element dinamizator al sistemului economic global, ca un mijloc de diversificare a structurii economice, ca o pârghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale sau un mijloc activ de educare, de ridicare a nivelului de instruire, cultura şi civilizaţie al oamenilor.

Turismul prezintă o complexitate în continua creştere, în plan economic sintetizează rezultatele unui mare număr de activităţi, în plan psiho-social, se constituie ca o modalitate superioară de organizare a timpului liber.

Importanţa socială a turismului poate fi evidenţiată sub urmatoarele aspecte:

Turismul contribuie la menţinerea echilibrului biologic şi fiziologic al omului contemporan, pentru care turismul oferă soluţii la constrângerile de tot felul la care acesta este supus.

Turismul apare ca un mijloc de educare, de ridicare a nivelului de cultură, de instruire şi civilizaţie al oamenilor în calitate de turişti, dar şi a populaţiei locale aflată în zonele receptoare de turişti.

Turismul contribuie la menţinerea sănătăţii omului contemporan prin faptul că-i oferă acestuia destinderea, refacerea forţei de muncă prin odihnă, miscare, tratamente balneo-medical.

Turismul influenţează calitatea vieţii atât în mod direct (determină creşterea calităţii vieţii) cât şi în mod indirect (determină creşterea altor ramuri economice care pot influenţa pozitiv nivelul calităţii vieţii).

Turismul impune noi relaţii interumane, facilitează schimbul de idei şi consultarea de opinii ceea ce conduce la desăvârşirea formării intelectuale, la lărgirea orizontului cultural, iar pe de altă parte, la mai bună întelegere între popoare, la apărarea păcii în lume.

Turismul internaţional se afirmă cât mai mult ca factor de intensificare a legăturii dintre naţiuni, contribuie la promovarea unei mai bune inţelegeri între popoare.

Rolul turismului nu trebuie privit numai prin consecinţele de ordin social, ci şi economic, putând fi subliniate următoarele:

Turismul îndeplineţte o funcţie economică importantă întrucât contribuie la creearea şi utilizarea venitului national.

Turismul contribuie la ridicarea social-economică a unor zone, asigurând eliminarea decalajelor interregionale.

Activitatea turistică face posibilă preluarea unei părţi a consumului intern casnic şi antrenarea circulaţiei băneşti, determinând atenuarea fenomenului inflationist.

Turismul valorifică zonele bogate în resurse turistice naturale şi antropice neepuizând "materia primă", valorifica acele elemente care n-ar fi putut fi puse în valoare în cadrul altei activităţi.

2

Turismul prezintă şi vocaţie ecologică întrucât, în strategia dezvoltării turistice se impun măsuri de protejare mediului, a valorilor fundamentale ale existenţei umane, a peisajului, a apei, a aerului, florei, faunei.

Turismul se constituie într-o importantă sursă de valută fără a necesita eforturi deosebite pe plan extern, o sursă de valorificare în condiţii mai avantajoase a resurselor interne cheltuite pentru producerea unor mijloace destinate exportului; turismul se manifestă ca un important capitol al exporturilor denumit export intern, oferind piaţa de desfacere unei game variate de produse şi servicii care, în alte condiţii nu se pot exporta sau se exporta în cantităţi mai mici, cu eforturi şi riscuri mai mari. Aceasta formă de export, caracterizată prin consum la locul de producţie şi eterogenitatea produselor şi serviciilor solicitate este şi foarte eficientă: ea presupune costuri mai reduse prin eliminarea cheltuielilor de transport, promovare, a taxelor vamale, comosioanelor. Turismul internaţional influenţează balanţa de plăţi prin intermediul balanţei valutare a turismului care, în funcţie de natura sa, poate compensa, reduce sau agrava o balanţă de plăţi deficitare.

Pe lângă efectele economice şi sociale directe, turismul determină obţinerea unor efecte indirecte, prin impulsionarea celorlalte ramuri şi sectoare ale economiei (industrie, agricultură, transporturi, etc.), în aşa numitul efect mutiplicator. 

1. 2. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ EVOLUŢIA TURISMULUI

Creşterea spectaculoasă a circulaţiei turistice, diversitatea implicaţiilor sale, evidenţiază evoluţia turismului sub incidenţa unui complex de factori. Cunoaşterea acestor factori care determină şi favorizează turismul este tot mai necesară în condiţiile economiei concurenţiale, în planificarea dezvoltării turistice zonale sau naţionale, în promovarea produselor turistice, în cercetarea de marketing.

Acesti factori sunt diferiţi şi participă în proporţii diferite la determinarea fenomenului turistic, şi de aceea este dificilă stabilirea şi cuantificarea influenţei fiecăruia.

În teoria turistică există numeroase criterii de clasificare a acestor factori, şi anume:

1.     dupa natura social-economică avem factori:

economici: nivel de dezvoltare economică, veniturile populaţiei, preţurile şi tarifele, oferta turistică

tehnici: infrastructura generală şi turistică sociali: timpul liber, urbanizarea, somajul demografici: populaţia în dinamică, structura şi durata de viaţă psihologici: nivelul de instruire, dorinţa de cunoaştere, motivaţia. organizatorici şi politici: formalităţile vamale, facilităţi în turismul organizat,

regimul vizelor, diversitatea aranjamentelor, acorduri între state cu privire la libera trecere a turiştilor.

3

2.    dupa durata acţiunii lor în timp, factorii pot fi:

permanenţi: creşterea timpului liber, creşterea veniturilor, diversificarea ofertei turistice, perfecţionarea sistemului de protecţie socială, îmbunătaţirea raportului calitate-preţ, modernizarea infrastructurii şi a bazei tehnico-materiale.

conjuncturali: rize economice, calamităţi naturale, condiţii meteo precare, confruntări armate.

3.     dupa importanţa în determinarea fenomenului turistic, factorii pot fi clasificaţi în:

primari: oferta, veniturile, timpul liber, migraţia populaţiei. secundari: cooperarea internatională, facilităţi de viză, varietatea serviciilor

suplimentare.

4.    dupa influenţa asupra laturilor corelative ale pieţei, avem:

factorii cererii: urbanizarea, veniturile, timpul liber, dinamica populaţiei factorii ofertei: diversitatea şi calitatea serviciilor, preţurile, calitatea personalului,

diversificarea agrementului, dotarea bazei tehnico-materiale.

5.     dupa gradul de atractivitate, există:

factori de atracţie: peisaje inedite, factori naturali de cură, ospitatlitatea, atracţii antropice, manifestări cultural-artistice şi sportive de amploare.

factori relativi restrictivi: artere rutiere aglomerate, zone poluate. 

1. 3. STUDIUL MOTIVAŢIEI TURISTICE

Consumatorul de produse turistice este o fiinţă umană, iar comportamentul lui este rezultatul unor comunicaţii de natură specială dintre el şi mediul înconjurător. Pentru a întelege deci comportamentul consumatorului de produse turistice va trebui să tinem seama de natura sa umană, să întelegem şi să cunoaştem psihicul uman şi funcţiile lui.

Întelegerea mecanismului de transformare a stimulilor în reacţii, respectiv în motivaţie şi comportament (decizii), reprezintă elementul fundamental al înţelegerii mecanismului pieţei turistice însăşi. Acest lucru apare foarte clar dacă privim piaţa turistică drept o însumare globală a comportamentelor de cumpărare ale membrilor unei colectivităţi demografice delimitată spaţial şi temporal. Deciziile de cumpărare a produselor turistice nu sunt în fapt altceva decât concretizarea cerinţelor de consum turistic ale membrilor acelei colectivităţi, cerinţe exprimând motivaţiile individuale ale acestora. Iar motivaţiile turistice sunt la rândul lor, legate de stimulii interiori ai individului, precum şi de incitaţiile mediului înconjurator.

Din multitudinea de nevoi cărora omul trebuie să le facă faţă, cea de turist este de ordin superior manifestandu-se evident numai după ce au fost deja acoperite nevoile de pe treptele inferioare ale piramidei lui Maslow.

4

La baza activităţii de deplasare de la locul de resedinţă spre alte locuri stau o serie de motivaţii. Motivaţia turistică cuprinde, în esenţă, trebuinţe, impulsuri, intensităţi, valenţe şi tendinţe specifice având carcter personal, influenţate de o mulţime de factori dintre care nu lipsesc aspecte ale mediului, atitudinile faţă de acestea şi faţă de propria persoană, scopul conştient ca răspuns pragmatic la trebuinţe.

În cercetarea ştiinţifică turistică, diferitele niveluri ale piramidei motivaţiilor umane propuse de A. Maslow (1970) se regăsesc astfel:

1. motivaţia socială (de adeziune, de apartenenţă la grup, comunitate culturală) se identifică în nevoia omului de a cauta grupul de excursionişti, de a se integra în acest grup

2. motivaţia cognitivă: se identifică cu nevoia de cunoaştere a tradiţiilor, obiceiurilor, meştesugurilor, istoriei culturii altor centre de civilizaţie

3.    motivaţia de concordanţă între cunoştere, simţire şi acţiune: contribuie la integrarea personalităţii şi se regăseşte în acţiunile turistice cu caracter coparticipativ în nevoia de a găsi locuri liniştite în mijlocul naturii

4. motivaţia de repaos şi de reconfortare ca principală motivaţie turistică este satisfacută printr-un complex de condiţii şi de mijloace în afara resedinţei indivizilor

5.   motivaţia estetică: exprimă tendinţa omului spre frumos, spre artă, cultură şi civilizaţie, spre peisaj indit. 

Motivaţia turistică se regăseşte în unul din următoarele scopuri: destindere, divertisment, dezvoltare, şi niciodată nu este pură.

În literatura de specialitate au aparut şi alte forme de manifestare a motivaţie turistice:

motivaţia de evadare din mediul cotidian care, de obicei este un mediu stresant, obositor

motivaţia de recuperare ca necesitate biologică motivaţia etnică oportunitatea de întoarcere la rădăcini, de întărire a legăturilor familiale motivaţia ludică dorinţa de întoarcere în copilărie motivaţia obţinerii sau păstrării prestigiului pentru alinierea la standardul de viaţă

care asigură un anumit prestigiu social motivaţia legată de oportunitatea de autoregasire, necesitatea spirituală a

individului care doreşte să se apropie de natură, de o anumită cultură (de exemplu: oferta de turism rural)

motivaţia de activare onirică: foarte mult timp turismul a reprezentat un vis pentru mulţi consumatori de turism. Astăzi, turismul intra tot mai mult în sfera serviciilor necesare devenind "un bun de larg consum"

motivaţia educatională

5

motivaţia de shopping 

4. PIAŢA ÎNTREPRINDERII TURISTICE ŞI DINAMICA EI

Întreprinderea turistică apare în cadrul pieţei în calitate de ofertant, adresându-se cu serviciile sale atât clienţilor proveniţi din alte zone cât şi celor domiciliaţi în zona de amplasare a unităţilor.

Pe această bază se poate aprecia că piaţa întreprinderii turistice prezintă, din punct de vedere geografic, două componente:

una locală, în cadrul căreia are loc confruntarea unei părţi a ofertei cu cererea din perimetrul în care este amplasată întreprinderea

una naţională şi internatională în cadrul căreia se confruntă oferta de servicii cu cererea provenită din alte zone.

Piaţa turistică este o componentă de baza a mediului economico-social, un element important al pieţei serviciilor de consum, alături de servicii personale, de sănătate, de învăţământ.

Piaţa turistică este sfera de interferenţă a ofertei turistice materializată prin producţia turistică şi cererea turistică materializată prin consum. Întrucât locul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu şi cu locul de formare a cererii, interferenţa se va transforma în suprapunere în timp şi spaţiu a celor doi factori, prin intermediul consumului turistic.

În raport cu piaţa totală, piaţa turistică prezintă o serie de particularităţi determinate de acţiunea a diverşi factori, cât şi de modul concret de manifestare a elementelor definitorii ale pieţei, respectiv ofertă şi cerere.

Dintre particularităţile pieţei turistice, cele mai importante sunt:

piaţa cu finalitate specifică. Consumatorul de produse turistice doreşte să-şi procure satisfacţiile pe care le generează acţiunile respective, fără a avea ca scop final achiziţionarea şi consumul produsului turistic.

piaţa puternic segmentată. Satisfacţiile procurate sunt individualizate prin ofertă, iar preferinţele consumatorilor de produse turistice sunt individualizate prin cerere. Atât oferta cât şi cererea conduc la segmentarea pieţei în grupuri foarte mici mergându-se până la individualizare.

piaţa cu o complexitate aparte în timp şi spaţiu. Dorinţa de cumpărare începe odată cu perceperea ofertei turistice de către consumator, sub forma unei imagini construite prin sintetizarea tuturor informaţiilor primite. Decizia de cumpărare este luată de către consumator pe baza acestor imagini, iar livrarea propriu-zisă are loc mai tarziu, odată cu consumul.

6

piaţa multidimensională. Nu totdeauna consumatorul este cel care decide asupra unui produs (serviciu) turistic, pe piata turistică existând persoane care initiază, influentează, decid, cumpară şi utilizează, care se numesc participanţi la cumpărare.

piata cu risc mai accentuat. Riscul porneste de la crearea imaginii, de la perceperea ei si formarea cererii şi continuă până la consumul produsului turistic.

Piaţa turistică în ansamblu, precum şi părţile sale componente evoluează sub influenţa a numeroşi factori. Aceştia determină modificări atât în volumul cât şi în structura pieţei.

Principalii factori ai dinamicii pieţei turistice sunt:

Volumul structura şi calitatea resurselor turistice: exprimă potenţialul turistic al unui anumit teritoriu. Un potenţial turistic ridicat determină o capacitate a pieţei turistice ridicată. Aceasta capacitate poate fi numai potenţiala, ea trebuind să fie pusă în valoare prin lucrări de amenajare turistică. Posibilităţile de amenajare depind, la rândul lor, de gradul de accesibilitate a resurselor, de investiţiile alocate pentru lucrări de amenajare, de posibilităţile tehnice existente la un moment dat.

Gradul de amenajare turistică determină, la rândul lui, piaţa turistică. Un teritoriu valorificat suficient oferă posibilităţi mai mari de extindere a pieţei pe cale extensivă, în timp ce un teritoriu valorificat integral oferă posibilităţi de extindere a pietei exclusiv pe cale intensivă.

Nivelul de dezvoltare a infrastructurii oferă posibilităţi mai mari sau mai reduse de valorificare a unor resurse turistice. Astfel, un teritoriu cu o ofertă potentială va fi mai uşor valorificat în consecinţă, şi posibilităţile de extindere a pieţei sunt mai ridicate.

 Factorii enumeraţi se corelează, în general, cu oferta de servicii turistice, şi pe lângă aceştia o serie de factori actioneazăa asupra cererii, iar prin intermediul acesteia asupra pieţtei. De exemplu factorii geografici imprimă pieţei turistice o sezonalitate pronunţată, caracterizată prin unul sau două puncte de maxim şi minim în cursul unui an calendaristic.

Între factorii cu acţiune specifică, o mare importanţă prezintă durata concediilor, dimensiunile timpului liber, volumul cererii satisfăcute precum şi programarea vacanţelor.

Exista şi o serie de factori care determină exclusiv piaţa externă: factorii politici, climatul international, legislaţia şi în special cea referitoare la trecerea frontierei, gradul de cunoaştere a ofertei turistice.

Factorii conjunturali au de regulă o acţiune de scurtă durată, dar determină în anumite perioade reorientări ale fluxurilor turistice.

7

1. 4. 1. CEREREA TURISTICĂ

Cererea turistică este formată din ansamblul persoanelor care îşi manifestă dorinţa de a se deplasa periodic şi temporar în afara resedinţei proprii pentru alte motive decât prestarea unei activităţi remunerate la locul de destinaţie.

Materializarea cererii este consumul turistic. Cererea turistică se formează la locul de resedinţă al turistului, sau bazinul cererii, caracterizat prin diverse trasături economice, etnice, sociale, politice, iar consumul turistic se realizează în bazinul ofertei turistice, implicând deplasarea, şi se derulează înainte de deplasarea spre bazinul ofertei, în timpul deplasării şi la locul de destinaţie.

Factorii determinanţi ai cererii turistice şi ai evoluţiei acesteia sunt foarte diverşi, literatura de specialitate sugerând o multitudine de posibilităţi de clasificare a acestora.

Dacă se ia in calcul orientarea spre consum a fenomenului turistic se poate concluziona că factorii cererii pot fi grupati în două categorii: economico-sociali şi motivaţionali. 

Factori economico-sociali:

Factorul demografic: are un rol primordial în stimularea activităţii turistice, întrucât acesta este purtătorul cererii. Factorul demografic îşi manifestă incidenţa asupra turismului, stimulându-l în acele regiuni în care există condiţiile materiale sociale şi culturale care decurg din dezvoltarea economică.

Gradul de urbanizare: impune o anumită structura şi dezvoltare economică generatoare de impulsuri motivaţionale şi disponibilităţi materiale reflectate în cerea turistică. Cu cât gradul de urbanizare este mai ridicat cu atât creşte cererea de turişti care vor să evadeze din mediul urban.

Timpul liber: este un factor determinant al cererii turistice întrucat cea mai mare parte a deplasărilor în scop turistic se realizează în perioada timpului liber: concedii, vacanţe, week-end.

Venitul: reprezintă componenta materială, baza participării la circulaţia turistică. Veniturile individuale sunt determinante pentru a include cererea turistica în cadrul cererii de consum a populaţiei unei ţări. Venitul destinat activităţii turistice reprezintă ceea ce rămâne din venitul individual după satisfacerea necesităţilor vitale, aşa numitul "consum obligatoriu" care nu poate fi redus.

Turismul se încadrează în categoria necesităţilor create, determinat de creşterea gradului de dezvoltare economică, de mentalitatea oamenilor, obiceiuri, tradiţii, cultură. 

Factori motivationali

Psihologii consideră că cererea turistică este generată de necesităţi biologice şi psihologice, turismul asigurând obţinerea echilibrului ca factor compensator al existenţei cotidiene.

8

Acest lucru este posibil ca urmare a celor trei funcţii pe care le îndeplineşte turismul:

destindere-odihnă, eliberare de stresul rezultat din condiţiile de muncă şi de viată. divertisment: dă conţinut dinamic destinderii, presupunând cautarea unor

satisfacţii, plăceri, confort, agrement. dezvoltare, determinată de posibilitatea pe care o oferă turismul de lărgire a

orizontului de cunoştinte şi preocupări.

Cererea turistică poate fi împărţită în mai multe grupe pe baza unor criterii psihologice respectiv, din punct de vedere al atracţiei turistice generate de categoria psihologică a individului:

Cererea psihocentrică: se referă zonele turistice cu amenajări ce au un grad ridicat de confort, cu servicii de calitate care, în general, reproduc condiţiile de viaţă de la locul de formare a cererii. Este specifică populaţiei cu venituri medii şi ridicate, de vârstă mijlocie sau înaintată, din regiuni dezvoltate economic.

Cererea alocentrică: preferă regiuni turistice puţin cunoscute cu dotări materiale minime dar cu atracţii naturale sau culturale deosebite. Este specifică populaţiei tinere, cu venituri medii sau scăzute, care preferă o doză de risc pentru a obţine satisfacerea motivaţiei. Turiştii respectivi sunt cunoscuţi ca turişti exploratori.

Cererea quasipsihocentrică: preferă oferta turismului de calitate ridicată care să reproducă condiţiile de viaţă de la locul de reşedinţă, dar care oferă satisfacţia de consum prin specificul pe care-l prezintă din punct de vedere material sau natural. Purtătorii  acestui tip de cerere călătoresc la distanţe mari în ţări cu acelaşi grad de dezvoltare economică, populează staţiunile la modă, fiind exigenţi cu calitatea şi plătind preţuri corespunzatoare.

Cererea quasialocentrică: caută satisfacţia consumului turistic în marile contraste existente între civilizaţii, culturi, natură de la locul de destinaţie şi cele de la locul de resedinţă. Pretenţiile sunt legate de motivaţia principală a călătoriei şi mai puţin de elementele funcţionale ale ofertei.

Cererea mezocentrică: este o categorie intermediară ce echivalează cu marea masă a turiştilor care călătoresc pentru odihnă în vacanţă în varianta turismului organizat.

Cererea turistică se manifestă într-un număr infinit de variante, nuanţate de la un client la altul în funcţie de tipologia socio-profesională, familială şi forma de turism de caracteristicile tehnice ale voiajului efectuat, de sursele financiare disponibile şi motivaţiile de consum turistic.

Cererea turistică are un grad de spontaneitate mai mare decât cererea de mărfuri. Ea este generat de motivaţia turistică aceasta fiind totdeauna profund personală şi subiectivă.

Cererea turistică, exprimând un cerc de nevoi de ordin superior este extrem de elastică faţă de acţiunea factorilor de influenţă.

9

Factorii psihologici conjuncturali şi geografici, de exemplu, pot determina modificări importante în orientarea fluxurilor de turişti. Datorită factorilor geografici, cererea pentru anumite produse turistice prezintă un pronunţat caracter sezonier. Aceasta se manifestă printr-o presiune puternică asupra ofertei în perioada de sezon "plin", când cererea depaşeşte semnificativ oferta, şi printr-o depresiune în perioada de extrasezon, când cererea coboară mult sub nivelul ofertei.

Caracterul rigid al ofertei impune satisfacerea cererii prin "migrarea" turistului până în zona de existenţă a produsului turistic, ceea ce face ca cererea să aibă un mare grad de mobilitate.

Deplasarea unor categorii de purtatori ai cererii turistice de o mare diversitate în ceea ce priveşte nevoile exprimate, imprimă şi cererii un caracter extrem de eterogen. Aceasta eterogenitate a purtătorilor cererii implică utilizarea în cadrul cercetărilor de marketing a unui instrumentar de mare fineţe şi rigurozitate.

Cererea turistică se manifestă diferenţiat ca volum şi structură, atât în timp cât şi în spaţiu, în funcţie de formele de turism practicate, de diversitatea produselor turistice din cadrul fiecarei forme de turism, de destinaţiile călătorilor, de scopul lor, de durata sejurului.

În cadrul planificării de marketing în turism sunt importante cunoaşterea şi evaluarea diferitelor forme de manifestare a cererii turistice şi anume:

Cererea turistică potenţială: cuprinde numărul persoanelor care, deşi nu cumpără sau utilizează în mod curent un anumit produs sau serviciu, dintr-un motiv oarecare, în viitor o pot face. Cumpararea se va realiza atunci când anumite circumstanţe se vor schimba (venituri disponibile, acces, probleme de sănătate); în acest caz, cererea potenţială se va transforma în cerere efectivă.

Cererea turistica efectivă: cuprinde numărul de turişti care cumpără sau utilizează un produs sau serviciu.

Cererea suprimată: cuprinde numărul de persoane care nu utilizează sau nu cumpără un anumit produs sau serviciu din cauza unor probleme impuse de ofertă. Această cerere, care se mai numeşte şi "cerere latentă", se poate transforma în viitor în cerere efectiva.

Studiul mediului se face urmărindu-se aspectele: geografic, demografic, contextul economic, infrastructura şi transporturile, alte activităţi şi produse turistice.

Analiza concurenţei turistice se referă la oferta de acelaşi fel, dar şi la alte forme de cazare. Se apreciază numărul hotelurilor existente, repartiţia teritorială, forma de exploataţie, nivelul de confort, prestaţiile, activităţile anexe, motivaţia proprietarilor, evoluţia parcului hotelier, preţurile practicate, sezonalitatea.

10

Cererea se apreciază cantitativ (numărul de turişti, destinaţia, durata medie a sejurului etc.) şi calitativ (structura clientelei, forma de turism, mijlocul de transport folosit, calea de acces la produsul turistic etc.)

1. 4. 2. OFERTA TURISTICĂ

Oferta turistică poate fi definită astfel:

"Cadrul şi potenţialul natural şi antropic, echipamentul de producţie a serviciilor turistice, sursa de bunuri materiale destinate consumului turistic, forţa de muncă specializată în activităţi specifice, infrastructura turistică şi condiţiile de comercializare: preţ, facilităţi, etc."

"Totalitea elementelor turistice (atracţiilor) care pot motiva deplasarea turiştilor şi a elementelor destinate să le valorifice plăcerea."

"Ansamblul atracţiilor naturale, istorice, care pot determina vizitarea anumitor zone de către turişti, împreună cu capacitatea organizatorică a reţelei (baza tehnico-materială, infrastructură) de a satisface în anumite condiţii cererea populaţiei."

Oferta turistică este formată din două grupuri de elemente:

Elemente de atractivitate, existente la un moment dat numai potenţial (resurse naturale, socio-culturale, umane, tehnologice). Ele nu au aceeaşi valoare turistică în tot timpul anului, ci au variabilitate în timp, determinând sezonalitatea ofertei.

Elemente funcţionale compuse din echipament şi servicii, care fac posibilă producţia şi pun în valoare atractivitatea. Acestea conţin o parte variabilă (personalul turistic, desfacerile din alimentaţia publică), şi o altă parte fixă, rigidă, care nu poate fi deplasată în spaţiu pentru a întâlnii cererea (baza tehnico-materială, infrastructura). Aceasta componentă conferă ofertei o anumita rigiditate şi din acest motiv, consumul ofertei se realizează pe loc, numai anumite elemente ale acesteia fiind destinate consumului în zonele de origine ale turiştilor (amintiri, produse specifice zonelor vizitate).

Componentele ofertei turistice mai pot fi clasificate şi în:

elemente naturale: relief, peisaj, hidrografie, climă, floră, faună, izvoare termale şi minerale.

elemente antropice: vestigii şi monumente istorice, de arta, mesteşuguri, religii, folclor, obiective economice.

Oferta turistică mai poate fi clasificată în funcţie de motivaţia dominantă a consumatorului în patru mari grupe:

oferta turismului de vacanţă: turism balnear, sportiv, recreativ, familial.

11

oferta turismului cultural: turism de studii, stagii de iniţiere tehnică, artistică, festivaluri, turism religios

oferta turismului de afaceri: turism itinerant, de congrese, cu titlu stimulator

oferta turismului pentru îngrijirea sănătăţii: turism de tratament, profilactic, etc.

        Industria turistică este cea care foloseşte componentele ofertei turistice la care se adaugă forţa de muncă pentru a obţine o producţie formată dintr-o multitudine de produse finale. 

Principalii determinanţi ai ofertei turistice sunt:

1. Teritoriul: reprezintă elementul indispensabil al ofertei, întrucât spaţiul se constituie în suport al acesteia.

În turism, teritoriul este definit atât sub aspect cantitativ prin capacitatea de primire a teritoriului dar şi sub aspect calitativ prin atractivitatea sau valoarea turistică a acestuia, care poate fi naturală sau creată.

Capacitatea optimă de primire exprimă numărul maxim de turişti ce pot fi primiţi de un teritoriu fără a prejudicia mediul geografic şi social. Atractivitatea teritoriului creşte odată cu distanţa, însă apare un punct de la care atractivitatea scade ca urmare a costului ridicat al transportului şi oboselii determinate de parcurgerea distanţei. Atractivitatea teritoriului turistic poate fi evaluată luând în cosiderare următoarele elemente:

accesibilitatea: aşezare geografică, căi de acces, mijloace de transport.

condiţii de relief: trepte de relief, râuri, lacuri, monumente ale naturii, rezervaţii şi parcuri

conditii meteorologice: climatul şi sezonalitatea, precipitaţii, vânturi, puritatea aerului, frecvenţa zilelor însorite, durata şi grosimea stratului de zăpadă.

frumusetea peisajului natural.

valoarea terapeutică şi volumul unor elemente naturale – izvoare de ape minerale şi termale, nămoluri terapeutice, microclimat şi topoclimat.

patrimoniul cultural-istoric: vestigii şi locuri istorice, monumente istorice, de artă, etnografie şi folclor, tradiţii şi obiceiuri.

condiţii demografice: numărul, structura şi dinamica populatiei, forţa de muncă, migraţia.

2. Sectorul tertiar: se constituie în elementul determinant al ofertei turistice întrucât grupează activităţi de prestare de servicii care reprezintă premize şi factori pentru

12

dezvoltarea ofertei turistice. Diversitatea ofertei turistice este dată de proporţia în care se combină cele cinci categorii de servicii cuprinse în prestaţia turistică:

activitatea de organizare şi comercializare a ofertei turistice activitatea de transport activitatea de cazare şi restaurare activitati producatoare si distribuitoare de bunuri de consum turistic activitatea de agrement, tratament. 

3. Baza tehnico-materială: cuprinde echipamentul turistic sau capacitatea de producţie a ofertei turistice care, împreună cu forţa de muncă, creează premizele necesare desfăşurării activităţii turistice.

Baza tehnico-materiala a cazării este importantă pentru ca nu este de conceput un consum turistic fără utilizarea unuia dintre elementele materiale ale capacităţii de cazare. De dimensiunea şi structura bazei tehnico-materiale a cazarii depind şi celelalte elemente funcţionale ale ofertei turistice.

Dimensiunile bazei tehnico-materiale a cazării se apreciază în număr de locuri, paturi sau camere folosite pentru "înnoptare".

Structurile de cazare turistică cuprind structuri hoteliere, extrahoteliere şi nepermanente. Cazarea extrahotelieră include resedinţele secundare, apartamentele mobilate, unităţi sociale de cazare. Structurile de cazare nepermanente includ campingul. vasele de agrement.

Oferta turistică este formată dintr-un grup de elemente existente la un moment dat numai potenţial (oferta potenţială), şi dintr-un grup de elemte prin intermediul cărora aceasta este pusă în valoare (oferta reală).

Unele elemente sunt create de activitatea umană, altele sunt naturale. Unele îşi sporesc valoarea în timp (în special cele istorice), devenind tot mai atractive, intervenţia omului fiind de conservare şi ameliorare a valorii lor, altele se uzează fizic şi moral, trebuind să fie produse şi reproduse în permanenţă.

Modul acesta propriu de existenţă al ofertei îi conferă o serie de trăsături care particularizează însăşi produsul turistic şi determină în mare măsură modul concret în care se realizează concordanţa cu cererea de servicii turistice.

Elementele constitutive ale ofertei turistice satisfac un mare număr de nevoi, fiind foarte diferite ca mod de prezentare, fiecare element constituindu-se de fapt într-o ofertă separată. Aceasta imprima ofertei un caracter eterogen şi complex.

Oferta turistică este rigidă întrucât pentru a putea fi consumată este necesară deplasarea consumatorului şi nu a produsului, ea nu se poate stoca, iar oferta potenţială de servicii nevalorificată într-o perioadă echivalează cu diminuarea coeficientului de utilizare a bazei tehnico-materiale.

13

Rigiditatea ofertei decurge şi din imposibilitatea adaptării sale permanente la variaţiile cantitative de tip sezonier ale cererii turistice şi la variaţiile calitative ale cererii determinate de diversificarea motivaţiilor. Acest lucru are consecinţe importante asupra eficientei şi riscurilor investiţiilor în oferta turistică. 

1. 5. ACTIVITATEA TURISTICĂ ŞI SEZONALITATEA

Sezonalitatea reprezintă trăsătura dominantă a activităţii turistice şi trebuie luată în considerare în formularea politicii de marketing respectiv în procesul de creeare a produsului turistic şi de concretizare a lui, prin prestarea serviciilor propriu-zise.

Sezonalitatea cererii turistice este o realitate obiectivă care marchează profund întreaga activitate a agenţilor implicati în turism. Ea se regăseşte practic la toate nivelurile decizionale şi interesează toţi prestatorii de servicii turistice.

Măsurile adaptate pentru ameliorarea sezonalităţii poarta amprenta modului de acţiune traditional, caracterizate în special prin eforturi publicitare făcute în direcţia vânzării unui produs turistic insuficient adaptat cererii din extrasezon.

Şi în turism, ca şi în alte sectoare economice, se impune abordarea activităţii într-o optică nouă de marketing.

Luarea în considerare a sezonalităţii în cadrul studiilor de amenajare turistică presupune proiectarea elementelor de funcţionalitate cu respectarea cerinţelor de eliminare sau atenuare a efectelor generate de concentrarea sezonieră a cererii.

Aspectele avute în vedere privesc dimensionarea optimă a staţiunilor în raport cu limitele fizice ale elementelor de atractivitate şi cu volumul cererii, înzestrarea acestora cu instalaţii (construcţii şi dotări) care să permită practicarea unor forme complementare şi diverse de turism, destinate să asigure compensarea calităţii mai reduse a unor elemente naturale în perioade de extrasezon.

Satisfacerea la un nivel cât mai înalt a cererii presupune existenţa unei oferte care să corespundă cantitativ, calitativ, structural şi spaţial modului în care se manifestă cererea turistică. O asemenea cerinţă este realizată numai atunci când oferta turistică este profilată corespunzător, dimensiunile sale sunt corect stabilite iar diversitatea componentelor structurale concordă cu particularităţile zonei.

Profilarea ofertei impune ca funcţionalitatea să fie adaptată particularităţilor sezonalităţii în cadrul fiecărei forme de turism. Aceasta presupune de pildă ca baza tehnico-materială a turismului de litoral să includă dotari care să corespundă cererii şi în perioadele de la capetele de sezon; oferta montană să fie în concordanţă atât cu cererea de iarnă, cât şi cu cea de vară.

14

Dimensiunile ofertei determină gradul de acoperire a cererii. Satisfacerea sa în totalitate este realizată numai atunci când oferta este stabilită în concordanţă cu volumul maxim din cadrul ciclului de sezonalitate turistică. Reducerea efectelor sezonalităţii impune ca unităţile de cazare să fie proiectate de aşa manieră încât să contribuie la satisfacerea cererii turistice şi în perioadele cu condiţii de climă mai puţin favorabile.

Raţionalizarea investiţiilor pentru capacităţile de cazare, reclamă, diferenţierea unităţilor încă din faza de proiectare a lor, în unităţi permanente şi sezoniere. Cele permanente vor dispune de dotări care să le permită funcţionarea atât în sezon plin, cât şi în extrasezon, iar dimensiunile lor vor fi stabilite în concordanţă cu maximul cererii din oscilaţie iarna (în cazul ofertei montane) sau cu cel din extrasezon, în celelalte cazuri.

Diversitatea elementelor structurale ale ofertei implică abordarea diferenţiată a problemelor de bază tehnico-materiale. În cele mai multe cazuri dimensiunile ofertei se reduc la spaţiile de cazare şi masa, elemente comune tuturor categoriilor de unităţi.

15

CAP. 2. HOTELUL ŞI CALITATEA SERVICIULUI ÎN EVOLUŢIA TURISMULUI

Hotelul deţine o pondere însemnată în reţeaua turistică şi are o amplasare preponderentă în cadrul localităţilor, în centrele oraşelor, pe principalele artere de circulaţie, în apropierea punctelor de intrare (gări feroviare, portuare, aero).

Un loc aparte în amenajările turistice îl ocupă motelul, hanul turistic, campingul, bungaloul, vila, refugiul, adăpostul, cabana. În continuare, şi despre acestea, cu aplecare asupra unor aspecte ce privesc istoricul, clasificările, amplasamentele, mărimile-compunerile, funcţiile, confortul, instalaţiile cu exemplificări cu tratare aparte a amenajărilor interioare specifice.

Hotelul este structura de primire amenajată în clădiri sau corpuri de clădiri, care pune la dispoziţia turiştilor camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzător, asigură prestări de servicii specifice şi dispune de recepţii şi spaţii de alimentaţie în incintă.

Caesar Ritz este astăzi considerat fondatorul industriei hoteliere moderne. Cariera sa începe la vârsta de şaisprezece ani, când se angajează la restaurantul unul mic hotel din apropierea satului natal Niederwald din Elveţia. La scurt timp, patronul hotelului îl concediază, făcândul incapabil pentru o asemenea muncă. După mai multe încercări în Franţa, Germania, îi surâde norocul ca angajat al hotelului Rigi-Kulm (Lucena - Elveţia).

În hotelul care aştepta turişti americani s-a defectat instalaţia termică. Ritz a pus perdele de culoare purpurie, a înlocuit palmierii din suporturile de cupru cu alcool căruia i-a dat foc, a încălzit cărămizi pe care le-a pus învelite sub mesele de servire; în meniu a introdus supa condimentată şi clătite servite în flăcări. Apoi Ritz a devenit director.

Fondatorul industriei hoteliere moderne a dezvoltat metode şi principii. Principiul de baza era asigurarea unui confort şi a unor servicii de înaltă calitate. Personalul calificat, trebuia să vadă tot fără a privi, să audă fără a trage cu urechea, să fie atent şi să ghicească dorinţele clienţilor fără a fi indiscret. A preluat conducerea hotelului Savoy din Londra, pe locul hotelului Vendome din Paris a înfiinţat cel mai mare hotel Ritz.

A proiectat mobilierul după cel al castelelor Versailles şi Fontainbleu, a folosit culorile inspirat de tablourile lui Van Dyck, a impus papionul alb pentru ospătari şi cel negru pentru maîtres d’hotel, a introdus grupurile sanitare în camerele de hotel. Renumele lui Caesar Ritz se dovedeşte prin existenţa hotelurilor Ritz în fiecare colţ al lumii.

Dezvoltările turismului, industriei hoteliere şi alimentaţiei publice sunt strâns corelate între ele şi influenţate de dezvoltările comerţului, transportului şi tehnicii. În domeniul hotelier relaţia dintre cazare şi alimentaţie este evidenţiată prin cererile pentru cazare şi alimentaţie, de cele mai multe ori simultane temporal şi spatial.

În Antichitate principalele forme ale turismului erau cele comerciale şi religioase. Alte atracţii au fost Jocurile Olimpice încă din anul 776 î. H., băile termale, litoralul. Primele

16

posibilităţi de cazare aveau la bază relaţiile de prietenie dintre oaspeţi şi gazdă, gazda fiind numită proxenos la greci sau patronus la romani.

Hammurabi, regele Babiloniei (1792-1750 î. H.) are înscrise în codul ce-i poartă numele ordine cu referire la obligaţiile hangiului, beneficiile în natură ale ospătarilor, precum şi sancţiunile cu privire la mărirea ilegală a preţurilor.

Odată cu întărirea statelor orase apar unităţile de cazare pandocei. Ameninţările interioare se diversifică, iar începând cu secolul al V-lea î. H. apar şi unităţile de alimentaţie. Pe măsura diversificării nevoilor, au luat naştere două tipuri de cazări-leonidarii pentru bogaţi şi catagogia amenajate lângă drumuri. La ordinul împăratului Nero (61 d.H.) lângă drumuri, din 30 în 30 km au fost amenajate aşa-numitele taberne, iar pentru funcţionari şi ofiţeri - praetoria.

Codul civil al împăratului Iustinianus (527-565 d.H.) clasifica hanurile romane în patru categorii: hospitium sau caupona; stabularium ca han cu posibilităţi de parcare pentru trăsuri; tabernarium drept cârciumă unde erau angajaţi şi ospătari; popinarium ca unitate de alimentaţie publică tip bufet. De-a lungul drumurilor au fost cunoscute unităţile numite mutatio – scopul principal de schimbare a căilor şi doar sporadic pentru oferirea serviciilor de cazare şi alimentaţie; mai târziu apar unităţile numite diversorium – cu scopul de a oferi servicii de calitate superioară.

Intensitatea activităţilor turistice nu mai cunoaşte o amploare remarcată deosebit decât abia din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. În Evul Mediu călătoriile erau sporadice, de cele mai multe ori sub forma unor pelerinaje. Căderea Imperiului Roman a dus la anarhie. Feudalismul a dezavantajat călătoriile libere ale oamenilor de rând. În timpul regilor franci Carol cel Mare (768 – 814) şi Ludovic (814 – 840), construirea hanurilor de-a lungul drumurilor a fost frânată de feudali, recomandându-se cazarea la mănăstiri.

Cruciadele secolului al XI-lea dau implus călătoriilor comercianţilor, soldaţilor, prelaţilor. Creşte numărul hanurilor. Veneţienii şi genovezii organizează pelerinaje pentru vizitarea Pământului Sfânt.

Dezvoltarea hanurilor este foarte lentă deşi există preocupări, aşa cum sunt următoarele exemple: Ludovic al IX-lea a prescris, în anul 1254, ca în hanurile franceze doar oaspeţii străini să fie primiţi, altfel hanul poate fi confiscat; statutele oraşelor Zurich, în anul 1314 şi Lucerna, în anul 1315, au reglementat igiena şi ordinea în hanuri; statutul oraşului Burgdorf, în anul 1326, prescria că hangiul nu poate refuza cererile de cazare ale străinilor; Carol al VI-lea, în anul 1407, a dat o ordonanţă referitoare la înregistrarea persoanelor cazate în hanurile franceze. Statutele regale şi oraşeneşti prefigurează apariţia industriei hoteliere.

În turism, Epoca Modernă datează de la apariţia diligenţelor în Franţa secolului al XVI-lea, când se modernizează hanurile. Din perioada regelui Ludovic al XIV-lea (1543 – 1715), castelele luxoase din apropierea Parisului, dupa hospes – oaspete, sunt numite

17

hoteluri, iar curtenii care se ocupau cu servirea şi binedispunerea oaspeţilor au fost numiti maîtres d’hotel. Hanurile cu un anumit confort au trecut în categoria hotelurilor.

Serviciile turistice au fost suplimentate cu hanurile (hotelurile) familiale. Primul han de acest fel a fost construit în anul 1744 la Covent Garden, de David Low.

O altă formă de turism era călătoria de tip grand-tour, de trei ani, durata considerată necesară în educaţia unui “domn”. Până în secolul al XIX-lea, participanţii la grand-tour beneficiau de aceleaşi servicii ca şi comercianţii şi pelerinii – transport cu diligenţa cazare în hanuri, plata în numerar sau prin scrisoare de credit ori cambie.

Revoluţia industrială de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XIX-lea a adus modificări radicale în viaţa economică şi socială, mai întâi în Anglia, apoi treptat în toate ţările dezvoltate. În cea mai mare parte, datorită dezvoltării transportului (maşina cu aburi, vaporul, locomotiva, linia de cale ferată), toate caracteristicile turismului modern au fost prezente în formă embrionară în turismul secolului al XIX-lea. Primele mari hoteluri au fost construite în apropierea gărilor, chiar de societăţile de căi ferate.

Thomas Cook, în anul 1841, organizează o primă excursie de la Leicester la Loughborough, contra unui tarif. Introduce voucherul; în anul 1855 organizează primul Inclusive Tour. Cook este primul tour-operator. Pentru englezi, principalele puncte de atracţie au fost staţiunile litorale Biarritz, Deauville, cazinourile din Monte Carlo, litoralul romantic Riviera, valea Rinului, iar după apariţia turismului de iarna (1880)-Alpii elveţieni-St.Moirtz. Odată cu deschiderea canalului de Suez, în anul 1869, călătoriile turistice se îndreptau spre India, Orientul Îndepărtat.

Primul Razboi Mondial a închis porţile dezvoltării turismului. Cele mai multe ţări introduc paşapoarte.

Turismul internaţional atinge punctul culminant în anul 1999. În Italia erau doua milioane de turişti străini, în Elveţia mai mulţi de un milion, în Marea Britanie sub cinci sute de mii. Urmează recensiunea anilor 1929-1931.

Prosperitatea transportului feroviar din anii 1830-1930 este este întreruptă de automobilul ce devine popular. Creşte numărul călătoriilor induviduale şi familiale, se dezvoltă motelurile şi campingurile.

În anul 1958 apar aeronavele pentru transport de persoane. Prosperitatea transporturilor navale pentru călătoriile lungi şi foarte lungi este întreruptă. Dacă în portul New York, în anul 1900, au fost îmbarcate cinci sute de mi de persoane, în anul 1975 doar cinci zeci de mii.

Astăzi se preferă transportul naval doar pentru croaziere. Transportul aerian este preferat în turismul de afaceri, în călătoriile intercontinentale şi, împreună cu sistemul de transport rutier, în turismul organizat itraregional.

18

Dupa al Doilea Război Mondial începând cu anul 1945, turismul atinge mai multe etape în dezvoltare. Prima etapă ar fi cea a călătoriilor comerciale internaţionale. Criza petrolieră din anul 1973 reduce excursiile. Devine evident faptul că turismul poate avea şi efecte negative asupra mediului, asupra valenţelor culturale, iar în extrasezon gradul de ocupare a capacităţilor de cazare este redus.

Conferinţa mondială prin declaraţia de la Manila, în anul 1980, marchează etapa definită prin conceptele turismului modern şi prin accentul pus pe turismul intern. Turismul nu este doar o ramură a economiei, ci şi un factor politic, social, cultural, instructiv, cu efecte asupra mediului şi calităţii vieţii. Declaraţia de la Haga, din anul 1989 recomandă programe de dezvoltare turistică în strategiile naţionale de dezvoltare, înaltă calificare a personalului, prioritatea turismului intern.

România a fost relativ puţin cunoscută ca ţară turistică până la începutul secolului al XIX-lea. Era vizitată de oameni de cultură, diplomaţi, comercianti. Circulaţia internă era mai dezvoltată.

În anul 1895, Societatea Carpatică din Sinaia organizează excursii în Munţii Bucegi. În anul 1935, “Prietenii mării” au construit un camping de cca 100 locuri, la Eforie. Se dezvoltă staţiuni turistice pentru practicarea sporturilor de iarnă la Sinaia, Predeal, Vatra Dorneil, este publicată revista turistică “România”, este realizat filmul turistic “Bucureşti”, prezentat la Paris în anul expozitţei internaţionale, 1937.

În anul 1936 sosesc în România mai mult de o suta de mii de turişti şi ies mai bine de cincizeci de mii de turişti romani. În acelaşi an, în staţiunile balneoclimaterice sunt găzduiti mai mult de patru sute de mii de turişti români şi peste treizeci de mii de turişti străini.

Reţeaua turistică - căi ferate, sosele - nu este suficient de dezvoltată. În preajma celui de Al Doilea Război Mondial circulaţia turistică este restransă prin reglementarea ieşirilor de vize, până la interdicţia de părăsire a teritoriului. Dupa război, abia perioada 1960-1980 înregistrează o circulaţie internaţională mai dinamică spre România. Începutul de mileniu III ar putea aduce revigorări vizibile ale turismului prin amplificarea calităţii serviciilor şi în România.

Sfârşitul de mileniu aduce revigorări viabile ale turismului prin amplificarea calităţii serviciilor. În SUA, marile lanţuri hoteliere se preocupă permanent cu posibilităţile de realizare a hotelurilor cu 5 plus jumătate stele. Serviciile necesare pentru cele cinci stele sunt asigurate din momentul deschiderii hotelurilor, iar acel plus de jumatate de stea este asigurat în timpul funcţionarii hotelului.

Apoi, această jumătate de stea poate fi demonstrată prin faptul că clienţii hotelului primesc o cartela electronică cu care pot intra în aproape orice încăpere a unităţii, pot plăti cu ea în interiorul hotelului sau în afara lui. Sau poate fi demonstrată printr-o reţea modernă de calculatoare. Sau culoarea pereţilor unei încăperi poate fi schimbată ultrarapid, fără a modifica lucrările artistice de valoare. Sau personalul poate controla

19

stocurile de materii prime şi cele de produse finite. Sau ospătarul “scrie” comanda direct într-un minicomputer conectat wireless la bucătărie. Sau calculatorul de proces înregistrează preparatele comandate, le ordonează pentru servire, le înregistrează şi reglează temperatura de servire etc.

Relaţia dintre cazare şi alimentaţie este corelată computerizat pentru creşterea calităţii serviciului hotelier.

La 35 km de Paris se află acum numita Maison de Van Gogh în decorul specific sfârşitului de secol XIX, când avea, din anul 1876, un restaurant ce perpetueazâ şi astăzi tradiţia bucătăriei. Camera lui Van Gogh este conservată, fiind punctul de atracţie mondial al descoperirilor unui hotel cu o singură cameră. Hotelul tinerilor căsătoriţi din Amberg, Germania, construit în anul 1728, de 2,44 m lăţime, 3,05 m lungime şi 7,93 m înalţime, compus dintr-o cameră de zi, un dormitor şi o baie, trebuie rezervat cu un an în avans pentru servirea unui pahar de şampanie la micul dejun. Astăzi, în Las Vegas se află MGM Grand Hotel cu 5005 camere, iar Ambassador City Jomtlen din Thailanda are 5100 camere.

Cesar Ritz pune bazele hotelurilor ce funcţionau pe o bază comună. În anul 1919 însă, pe continentul american, Conrad Hilton (1888-1979) deschide primul lanţ hotelier. În anii ’50 se pune baza lanţului Holiday Inn. Supremaţia americană se menţine şi în anii ’70, de asemenea, în anii ’90, când pe primele locuri se află Cendant Corp. Bass Hotels & Resorts, Best Western Intl. şi altele.

O investiţie hotelieră ce a priori este una de dimensiuni apreciabile necesită o fundamentare deosebită. Un loc aparte îl are amplasamentul ce poate fi într-o zonă de interes turistic, în vecinătatea căilor de comunicaţie, în zone unde se dezvoltă activităţi industriale sau comerciale. Important devine studiul pieţei cuprins într-un plan sintetic, alcătuit, în esenţă, din studiul mediului, al concurenţei, al clientelei, urmate de definirea produsului.

Definirea produsului constă în determinarea segmentelor de clientelă, tipul de hotel ales, forma juridică, calitatea prestaţiilor, activităţile anexe, localizarea, amenajarea etc.)

Definit prin genul proxim, hotelul, potrivit Alianţei Internationale de Turism, este un stabiliment în care, cu condiţia plăţii, voiajorii pot să se cazeze, precum şi să se hrănească şi să se distreze. Se deduce că alimentaţia, restauraţia este inclusă.

2. 1. FUNCŢII ALE HOTELURILOR

Funcţiile hotelurilor pot fi grupate în activităţi de front-office, în sens larg, de contact nemijlocit cu clientela şi de back-office, cele cu caracter birocratic; serviciul front-office (de recepţie), de etaj şi de alimentaţie; departamentele de bază, cele de cazare şi alimentaţie la care se adaugă administraţia şi serviciile auxiliare; activităţi operaţionale

20

redate de prestarea nemijlocită a serviciilor hoteliere, şi cele funcţionale, care nu se concretizează în prestarea de servicii. 2. 2. CLASIFICAREA HOTELURILOR

Hotelurile se pot clasifica în funcţie de:

caracteristicile fundamentale serviciile oferite şi modalităţile de prestare nivelul de confort amplasarea în teritoriu durata şederii regimul de funcţionare forma de exploataţie forma de proprietate capacitatea de cazare.

În funcţie de caracteristicile fundamentale, pot fi:

unităţi hoteliere propriu-zise, asimilate (motel, pensiune, cabana) extrahoteliere complementare.

În funcţie de serviciile oferite şi modalităţile de prestare pot fi:

hotel propriu-zis, fără restaurant pensiune motel hotel plutitor han hotel rulant chiar si refugiu montan, camping, bungalou, vila, castel, sat de vacanta, rulota etc.

În funcţie de confort, pot fi:

de lux de nivel mediu de categorie modesta.

În funcţie de amplasarea în teritoriu, pot fi:

de litoral de munte în staţiuni balneoclimaterice în oraşe în lungul căilor rutiere.

21

În funcţie de durata şederii pot fi:

de tranzit pentru sejur.

În funcţie de regimul de funcţionare:

deschise permanent sezoniere.

În funcţie de forma de exploataţie:

individuale în asociaţie în societăţi sau grupuri.

În funcţie de capacitatea de cazare:

de exploataţie familială (până la 49 camere) de capacitate medie (50-150 camere) de tip industrie hotelieră (cu mai mult de 150 de camere).

Calitatea şi numărul serviciilor oferite departajează hotelurile în patru categorii: cu 4 si 5 stele, având minimum 19 servicii cu 3 stele, având 18 cu 2, având 10 servicii cu 1, având 9 servicii (telefon, curăţirea încălţămintei, vânzări de strictă

necesitate, informaţii turistice, păstrarea obiectelor de valoare, prim-ajutor în urgenţe, trezirea clienţilor la cerere, primirea şi transmiterea mesajelor, corespondenţei, informaţii privind transportul).

Structurile de primire turistice, indiferent de forma de proprietate şi organizare, se clasifică în funcţie de caracteristicile constructive, de calitatea dotărilor şi a serviciilor prestate. În scopul protecţiei turiştilor serviciile de cazare şi alimentaţie publică se asigură numai în structuri de primire turistice clasificate.

Clasificarea structurilor de primire turistice se face de către Autoritatea Naţională pentru Turism care eliberează certificatul de clasificare, astfel:

1. Agentul economic administrator de structuri de primire turistice va solicita Autorităţii Naţionale pentru Turism clasificarea acestora, după obţinerea autorizaţiilor legale de funcţionare.

2. În termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii Autoritatea Naţională pentru Turism va efectua verificările necesare şi va elibera certificatul de clasificare. În cazul în care nu sunt îndeplinite criteriile pentru categoria minimă de clasificare, Autoritatea Naţională pentru Turism va comunica agentului

22

economic motivul pentru care structura de primire turistică nu poate fi clasificată.

3. În termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii agentului economic de preschimbare a certificatelor de clasificare Autorităţii Naţionale pentru Turism va proceda la reverificarea structurii de primire turistice în cauză şi va elibera un nou certificat de clasificare, în măsura în care sunt îndeplinite criteriile minime de clasificare pentru categoria respectivă. În caz contrar structura de primire turistică va fi clasificată la un nivel inferior.

Este interzisă funcţionarea structurilor de primire turistice fără certificate de clasificare, cu certificate de clasificare expirate sau cu o altă structură a spaţiilor decât cea stabilită prin anexa la certificatul de clasificare.

Denumirea, tipul şi însemnele privind nivelul de clasificare al structurii de primire turistice, se expun la loc vizibil, în exteriorul clădirii. Certificatul de clasificare şi numărul de telefon al persoanei cu brevet ce conduce structura de primire turistică şi cel al Autorităţii Naţionale pentu Turism se afişează vizibil, la recepţie sau în spaţiul de la intrarea în saloanele de servire a mesei, pentru informarea turuştilor.

Certificatul de clasificare în original şi anexele acestuia privind structura spaţiilor se păstrează, în permanenţă, în structura de primire turistică în cauză, pentru a fi prezentate organelor de control abilitate.

În scopul protecţiei turiştilor şi asigurării calităţii serviciilor turistice, agenţii economici administratori de structuri de primire turistice au obligaţia să respecte următoarele reguli de bază:

menţinerea instalaţiilor şi a dotărilor din grupurilor sanitare în stare de funcţionare şi curăţenie;

furnizarea apei calde la grupurile sanitare şi în spaţiile de producţie din structurile de primire turistice unde acest criteriu este obligatoriu, potrivit normelor menţionate

asigurarea unei temperaturi minime de 20 grade C în timpul sezonului rece în spaţiile de cazare şi de servire a mesei;

funcţionarea cu certificat de clasificare valabile a structurilor de primire turistice conform normelor legale în vigoare

funcţionarea structurilor de primire turistice numai în clădiri cu faţade zugrăvite şi bine întreţinute;

respectarea reglementărilor legale în vigoare ce privesc activitatea desfăşurată prin structura de primire turistică;

expunerea la loc vizibil a denumirii şi a tipului unităţii, precum şi a însemnelor privind categoria de clasificare.

23

Conform prezentelor norme metodologice, în România pot funcţiona următoarele tipuri de structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare, clasificate astfel:

hoteluri de 5, 4, 3, 2, 1 stele; hoteluri-apartament de 5, 4, 3, 2 stele; moteluri de 3, 2, 1 stele; hosteluri de 3,2,1 stele minihotel de 3, 2 stele; vile de 5, 4, 3, 2, 1 stele; bungalow-uri de 3, 2, 1 stele; cabane turistice, cabane de vânătoare, cabane de pescuit de 3, 2, 1 stele; sate de vacanţă de 3, 2 stele; campinguri de 4, 3, 2, 1 stele; spaţii de campare organizate în gospodăriile populaţiei de 3, 2, 1 stele; popasuri turistice de 2, 1 stele; case de oaspeţi 5,4,3,2,1 stele / flori pensiuni turistice urbane de 5, 4, 3, 2, 1 stele; pensiuni turistice rurale de 5, 4, 3, 2, 1 flori (margarete); locuinţe turistice de 4,3, 2, 1 stele; structuri de primire cu funcţiuni de cazare pe nave fluviale şi maritime de 5, 4, 3,

2, 1 stele.

În cadrul tipurilor sus-menţionate poate exista următoarea structură a spaţiilor de cazare:

1. cameră cu pat individual, reprezentând spaţiul destinat folosirii de către o singură persoană. Lăţimea paturilor individuale este de minimum 90 cm;

2. cameră cu pat matrimonial, reprezentând spaţiul destinat folosirii de către una sau două persoane. Lăţimea patului matrimonial va fi de minimum 140 cm;

3. cameră cu pat dublu, reprezentând spaţiul destinat folosirii de către două persoane. Lăţimea patului dublu este de minimum 160 cm;

4. cameră cu două paturi individuale, reprezentând spaţiul destinat folosirii de către două persoane;

5. duplex (sau suită), reprezentând spaţiul compus din: două dormitoare deservite de un grup sanitar propriu; numărul locurilor în dormitoarele duplexului va fi de maxim 2 locuri fiecare;

6. cameră cu trei paturi individuale;7. cameră cu patru paturi individuale;8. camere comune - cu mai mult de patru paturi individuale.9. cameră cu priciuri, reprezentând spaţiul destinat utilizării de către mai multe

persoane. Priciul reprezintă o platformă din lemn sau din alte materiale pe care se asigură un spaţiu de 100 cm lăţime pentru fiecare turist;

10. garsonieră, reprezentând spaţiul compus din: dormitor pentru două persoane, salon, şi grup sanitar propriu. Dormitorul poate fi despărţit de salon şi printr-un glasvand sau alte soluţii care permit o delimitare estetică;

11. apartament, reprezentând spaţiul compus din maxim 5 dormitoare, sufragerie sau salon, vestibul, cu echipare sanitară proprie. La categoria 5 stele va exista un grup sanitar pentru fiecare două locuri, iar la categoria 4 stele, precum şi la restul

24

categoriilor, minimum un grup sanitar la 4 locuri. Lungimea patului va fi de minimum 200 cm în cazul hotelurilor de 3, 4 şi 5 stele şi de minimum 190 cm în cazul hotelurilor de 1 şi 2 stele.

Dispoziţii comune tuturor structurilor:

1. Agenţii economici care construiesc structuri de primire turistice au obligaţia să asigure, încă din faza de proiectare, respectarea criteriilor de clasificare prevăzute în prezentele norme metodologice.

2. Activităţile desfăşurate în cadrul structurilor de primire turistice: cazare, alimentaţie, agrement, tratament constituie un tot unitar, fiind părţi componente ale produsului turistic, care impune asigurarea corelaţiei dintre categoria structurii de primire şi calitatea celorlalte servicii.

3. Personalul de servire din structurile de primire turistice va purta îmbrăcămintespecifică, stabilită de agentul economic în cauză, diferenţiat în funcţie de condiţiile de desfăşurare a activităţii, şi ecuson cuprinzând numele şi prenumele, iar restul personalului va purta echipament de lucru specific activităţii.

În toate structurile de primire turistice este obligatorie:

1. afişarea la loc vizibil pentru turişti a numerelor de telefon ale persoanei brevetate,precum şi ale Autorităţii Naţionale pentru Turism din anexa nr.9 la prezentele norme metodologice pentru a se da posibilitatea turiştilor să semnaleze eventualele nemulţumiri cu privire la serviciile oferite;

2. asigurarea de personal calificat şi cu conduită ireproşabilă

3. oferirea unei game diversificate de servicii suplimentare, cuprinse în tariful de cazare sau cu plată separat, astfel:

la unităţile de 4 şi 5 stele - cel puţin 18 servicii; la unităţile de 3 stele - cel puţin 15 servicii la unităţile de 2 stele - cel puţin 10 servicii la unităţile de 1 stea - cel puţin 5 servicii.

4. existenţa în toate spaţiile de cazare a unor materiale scrise, realizate estetic şi tipărite în limba română şi în cel puţin două limbi de circulaţie internaţională, cuprinzând informaţii utile pentru turişti cu privire la:

instrucţiuni de folosire a telefonului; tarifele interne şi internaţionale pentru convorbiri telefonice; lista cuprinzând serviciile suplimentare oferite şi tarifele pentru cele cu

plată, cu indicarea modalităţilor de solicitare a serviciului în cameră; lista room-service; lista cuprinzând preţurile produselor din minibar, după caz;

25

programul TV pentru săptămâna în curs, după caz; informaţii turistice privind zona sau localitatea; hărţi cu localizarea structurii de primire turistice în cadrul zonei sau al

localităţii, pentru unităţile de 3, 4 şi 5 stele; orice alte informaţii ce ar putea face agreabil sejurul turistului; chestionare pentru testarea opiniei turiştilor cu privire la calitatea

serviciilor oferite.

5. La hotelurile de 3, 4 şi 5 stele materialele vor fi prezentate în mape speciale, în fiecare spaţiu de cazare sau prin afişare cu mijloace electronice.

6. Nu se admite organizarea unor activităţi de jocuri distractive sau de noroc înholurile unităţilor. Asemenea activităţi pot fi organizate doar în spaţii distincte, cu intrări separate de fluxul turiştilor cazaţi în hotel.

7. La hotelurile de 1 - 3 stele, în spaţiile destinate cazării se pot amenaja activităţide birouri sau firme, până la 15% din capacitatea de cazare rezervată. Se exceptează cazurile în care se asigură intrări şi fluxuri de circulaţie separate pentru turişti.

Criterii minime privind clasificarea structurilor de primire cu funcţiuni de cazare turistică:

Structurile de primire turistice vor avea firme exterioare, în concordanţă cu certificatul de clasificare, în ceea ce priveşte denumirea, tipul şi categoria de clasificare pentru unitatea respectivă. Pentru categoriile 5, 4 şi 3 stele, firmele vor fi luminoase.

La grupurile sanitare ale camerelor se va asigura în permanenţă apă caldă şi rece.

Construcţiile vor fi astfel realizate încât să se evite deranjarea turiştilor din cauza zgomotelor produse de instalaţiile tehnice ale clădirii sau a altor factori de poluare.

Nu se admit spaţii de cazare situate la subsol sau fără aerisire şi lumină naturală directă. Spaţiile comune vor fi bine aerisite şi iluminate.

Pardoselile grupurilor sanitare vor fi placate cu materiale ceramice, marmură sau alte asemenea materiale estetice, uşor lavabile şi de bună calitate. La categoria o stea se admite şi pardoseală din mozaic lustruit.

Pereţii grupurilor sanitare vor fi placaţi cu materiale ceramice, marmură sau cu alte asemenea materiale estetice, uşor lavabile şi de bună calitate, pe întreaga suprafaţă . La categoria 2 stele se admit şi placări parţiale până la înălţimea de 180 cm, iar la categoria 1 stea pereţii pot fi acoperiţi cu zugrăveli lavabile.

26

Lenjeria de pat, prosoapele şi halatele vor fi de regulă de culoare albă. Lacategoriile de 3, 4 şi 5 stele materialele folosite pentru lenjerie vor fi numai din bumbac de calitate superioară sau din mătase şi personalizate.

Starea generală de curăţenie igienă se asigură în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare;

Dotările să fie uniforme ca stil, de calitate, în bună stare, funcţionale, fără defecţiuni sau uzură;

Instalaţiile şi echipamentele sanitare să fie funcţionale, fără defecţiuni sau uzură

Lenjeria de pat, prosoapele şi halatele vor avea culoare albă, şi vor fi schimbate după fiecare turist, iar pentru sejururile mai lungi, astfe: unitatii 5 şi 4 stele - lenjeria la 2 zil, prosoapele la 2 zile si halatele la 3 zile; unităţi de 3 stele - lenjeria la 3 zile şi prosoapele la 2 zile; unităţi de 2 şi 1 stea lenjeria şi prosoapele la 3 zile, sau ori de câte ori este nevoie.

Este indicat ca în camerele de baie să fie afişate anunţuri prin care turiştii sunt informaţi că spălatul prosoapelor presupune un mare consum de apă şi detergenţi, fapt care poate genera unele probleme privind protecţia mediului. Prin aceleaşi anunţuri turiştii sunt întrebaţi politicos dacă doresc să fie schimbate prosoapele; în caz afirmativ, acestea se depun în cada de baie sau la duş.

Hotelul este structura de primire turistică amenajată în clădiri sau în corpuri de clădiri, care pune la dispoziţie turiştilor camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzător, asigură prestări de servicii specifice şi dispune de recepţie şi de spaţii de alimentaţie în incintă.

Hotelurile compuse din apartamente sau garsoniere, astfel dotate încât să asigure păstrarea şi prepararea alimentelor, precum şi servirea mesei în incinta acestora, sunt considerate hoteluri-apartament.

Categoria de clasificare a hotelului este determinată de îndeplinirea în totalitate a criteriilor obligatorii prevăzute in normele metodologice, precum şi de realizarea următorului punctaj minim, rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare, astfel:

pentru hotel de 5 stele 150 puncte pentru hotel de 4 stele 120 puncte pentru hotel de 3 stele 70 puncte pentru hotel de 2 stele 30 puncte.

2. 3. ELEMENTE ALE CAMEREI DE HOTEL

Clienţii trebuie să beneficieze de un spaţiu individual care se numeşte cameră de hotel şi de spaţii comune.

27

Camera de hotel se mai poate numi şi unitate de cazare, întelegând prin aceasta camera propriu-zisă, camera de baie, vestibului. Camera de hotel este confortabilă dacă ea prezintă o serie de condiţii privind dimensiunile, aranjamentul sălii, mobilierul, funcţionalitatea, comoditatea, instalaţiile, decoraţia, îmbinarea culorilor, în special cele ale perdelelor şi draperiilor, încalzirea iarna şi condiţionarea vara.

Cu privie la dimensiunile camerei, suprafaţa utilă minimă a camerei, fără camera de baie, se recomandă a fi de la 9 la 12 mp pentru o cameră cu pat dublu şi de la 13 la 16 mp pentru o cameră cu două paturi. La hotelurile de lux camerele pot ajunge la suprafeţe de 30-40 mp.

Cu privire la aranjamentul camerei este astfel conceput şi dispus încât întreţinerea şi reparaţiile să poată fi uşor executate şi fără complicaţii care să ia mult timp.

Pereţii sunt acoperiţi, după caz, de vopsea de apă în culori cât mai deschise, tapet lavabil, tapet pe suport de material plastic acoperit cu hârtie sau textile.

Pardoseala poate fi acoperită cu parchet insonorizat, covor de cauciuc, mochetă. Utima creează o atmosferă odihnitoare şi reconfortabilă, reprezentând un element de decor apreciat şi care asigură o amortizare sonora eficace, o întreţinere şi curaţenie uşoare.

Încălzirea este asigurată în mod curent de radiatoare ale căror forme şi amplasamente trebuie să fie îngrijit alese, ca să permită o aşezare raţională a mobilierului şi a aparatelor diverse. Se instalează cel mai adesea sub ferestre, mai ales din raţiuni tehnice. Condiţionarea camerelor dă o senzaţie de confort legată în special de temperatură, umiditate şi puritatea aerului.

Iluminarea poate fi directă sau mixtă. Ea este calculată în funcţie de scopul dorit. Lumina de lectură de la noptieră, lumina de la masa de lucru sau lumina generală trebuie să fie functională, de intensitate eficace şi să creeze un confort vizual maxim.

Camera de hotel trebuie să aibă:

iluminare centrală, destinată să lumineze întreaga cameră iluminare la pat- concepută astfel încat clientul să poată dirija fascicolul de lumină

dupa cum doreşte iluminare de completare, care se distribuie în cameră (lampă pe masa de lucru,

lampadar, aplice, care prin luminare participă şi la ansamblul de decoraţii a camerei). Aprinderea luminii la intrarea în cameră trebuie să fie centralizată, iar stingerea să fie de asemenea, centralizată, la veioza de pat.

Funcţiile camerei de hotel sunt de: odihnă, igiena, lucru, primire oaspeţi, divertisment, informare, comunicare, alimentaţie.

Camera de hotel este principalul loc în care se sta. Calitatea camerei reprezintă factorul principal care influentează confortul în hotel şi se determină în funcţie de tipul camerei

28

(numărul de persoane, numărul de camere), ca raport procentual al diferitelor tipuri de camere din hotel, aria camerei, perimetrul sanitar, cât şi mobiliar.

Alegerea tipului de cameră influenţează şi costul construcţiei hotelului. Multitudinea de camere poate fi împărţită în următoarele tipuri de bază: camera pentru o persoană, camera pentru două persoane, una sau doua camere pentru 3-4 persoane, una sau două camere pentru 5 sau mai multe persoane (camera de cămin), apartament cu confort ridicat din două şi mai multe camere (lux), studio (care presupune schimbarea uşoara a suprafeţei de dormit).

Răspândirea cea mai mare în practică internaţională o au camerele pentru 1-2 persoane. Din motive economice, constructive, cost, sunt preferate camerele pentru două persoane, însă se construiesc şi camere pentru o persoană, acestea pierzând în adâncime şi în lăţime.

Raportul procentual dintre camerele pentru o persoană şi cele pentru două persoane depinde de destinaţia hotelului, nivelul de confort şi alţi factori. În practica internaţională, în hotelurile pentru oameni de afaceri procentul camerelor pentru o persoană ajunge până la 60-80%. În hotelurile turistice şi balneoclimaterice, din cauza unui nivel ridicat al contingentului familial se întâlnesc mai des camere pentru două persoane. Fluctuaţiile sezoniere ale cererii de servicii de hotelărie raportul dintre camerele cu un loc sau cele cu două locuri, îndeosebi în situaţia unui procent mare al camerelor cu un loc, prezintă dificultăţi în cazarea turiştilor şi reduc veniturile în cazul exploatării hotelului.

În ultimul timp s-au răspandit camerele de tip “studio” ce prevăd posibilitatea unui sistem de cazare mai elastic. Aceste camere care au suprafaţă prevăzută pentru două persoane sunt folosite ca pentru o persoană. În această situatie există posibilitatea ca şi două persoane să locuiască confortabil. Camera de acest tip este prevazută cu paturi demontabile, pliante, care se ascund în perete.

Elemente de confort interior

Mobila este partea cea mai importantă a întregii amenajări, şi este necesară crearea unor posibilităţi de asamblări variate, interschimbabile şi a unor sorturi variate de elemente. Astfel se pot obţine diferite aspecte ale încăperilor de aceeaşi dimensiune cu elemente standardizate.

Corpurile de iluminat nu se recomandă a fi plasate în mijlocul tavanului, ci se recomadă prevederea unor aplice sau lampi deplasabile, cât şi lumină la dulapuri şi masa de toaletă.Se recomandă amenajări cu duşuri mobile, montată în perete sau tavan, cu paravan sau cu uşi pliante din materiale plastice, care prin culoare, forma şi finisaj pot contribui la realizarea confortului vizual.

Culoarea la amenajarea estetică a interioarelorEfectele de ordin psihic şi fiziologic ale culorilor sunt: fie fac obiectul să pară vesel sau trist, uşor sau greoi, plin de căldurp sau răceală, fie pot fi stimulante sau odihnitoare. Spre

29

exemplu rosul înviorează, verdele rămane neutru, calmează, în timp ce violetul este deprimant. Culorile calde sunt dinamice, iar cele reci sunt odihnitoare.

Ţesăturile cu o singură culoare pot avea culoarea naturală a fibrei sau sunt vopsite ca materie primă, ca fir sau ca ţesatură.

La combinarea unui model cu efecte de culoare se au în vedere armonia între culorile alese, legătura şi scopul în care va fi folosită ţesătura, cerinţele modei. Alegerea culorii dominante se face diferit, dupa cum obiectul trebuie să iasă în evidenţă, să fie dominant sau să se estompeze.

Ton pe ton, armonia pe care o realizează decoratorii, bazată pe variaţii ale unei singure culori alese pentru o cameră întreagă sau pentru mai multe camere care comunică între ele în mod deschis conferă spaţiului o familiaritate plăcută.

În interioare se folosesc lumina naturală (albă), lumina incandescentă (galbenă) sau lumina fluorescentă.

Un galben pe pardoseală sugerează nelinişte, nesiguranţa contactului cu pământul. Acelaşi galben aplicat pe perete sugerează libertate, lumină.

În realizarea armoniei trebuie asociată o culoare caldă cu una rece. Armonia mai deplină se realizează folosind 3 culori: mobila are o culoare, tapiseria altă culoare şi peisajul observat pe fereastră oferă o a treia culoare.

Armonia culorilor poate fi ton pe ton sau policroma. Armonia ton pe ton se bazează pe folosirea a 2, 3 culori foarte apropiate în cercul de culori. Armonia policromă foloseşte 2 sau mai multe culori independente, iar una dintre culori stă la baza lor, realizându-se degradări de tonalitate, luminozitate, etc.

Cuverturi şi pleduri. Covoare şi machete. Tapete Echipamentul textil, în care se include tapetul mobilei şi tapetul mural, covoarele, perdelele, cuverturile, cearşafurile, feţele de pernă, feţele de masă, constituie un factor esenţial de satisfacere a cerinţelor de ordin psihic, estetic şi de arhitectură interioară.

Perdelele sunt de 2 categorii:

perdele de geam sau transparente, al căror prim scop este de a atenua pătrunderea luminii şi de a împiedica vederea celui situat afară, fiind confecţionate din ţesături uşoare

draperii, perdele grele, confecţionate din ţesături compacte, care se aşează lateral şi care, atunci când se trag peste transparent, împiedică total trecerea luminii (perdele de întuneric).

Ţesăturile absorb sunetele. Pentru a face o cameră cu plafon jos să pară mai înaltă trebuie suspendată pe toată înalţimea camerei draperii cu dungi vericale. Pentru a face o fereastră

30

să pară mai mare decât este în realitate se pot pune pe o parte şi de alta perdele ce pot degaja complet ancadramentul. O camera va părea mai luminoasă şi mai deschisă dacă se aleg perdele deschise la culoare.

Articolele care servesc în scop decorativ la acoperirea meselor şi a păturilor se numesc cuverturi. Cuverturile de masă pot fi foarte variate şi se confectionează din orice material. Cuverturile ce acoperă patul sau canapeaua în cursul zilei trebuie să se armonizeze cu coloritul interioarelor.

Un caz particular al cuverturilor îl constituie pledurile sau paturile care îndeplinesc, cel mai frecvent, rolul de plapumă.

Pardoselile din spaţiile de cazare şi alimentaţie publică pot fi acoperite cu produse dure (beton, piatra) sau plastice, moi (linoleum, textile, ţesături, etc).

Covoarele prezintă o suprafaţă netedă, pluşată sau cu bucle, şi pot fi covoare de tipul neţesutelor, covoare tricotate şi cu bucle sau cu plus cusut. Covorul contemporan reprezintă o pată colorată în interiorul locuit, armonizabilă cu elementele înconjurătoare, mai ales cu mobilierul.

Mocheta este un finisaj al pardoselii plăcut, foarte confortabil, uşor de întreţinut, rezistent, bun izolant termic şi fonic, decorativ şi uşor de montat. Mochetele sunt fie din fibre de lână, fie sintetice, dar majoritatea sunt din fibre amestecate. Ideal este să se acopere solul cu o singură bucată de mochetă.

Tapetul poate constitui un sistem fonoabsorbant capabil să asigure liniştea. Se manifestă preferinţă pentru fibrele policlorvinilice în compoziţia tapetelor murale şi de mobile, şi culorile concordante cu rolul lor decorative.

Mobilierul camerei de hotel

În sec. XVI au apărut primele mobile tapiţate cu piele pictată şi catifea brodată, menite să dea expresie lemnului din care e confectionată mobila.

În sec XX industria stofelor de mobile s-a dezvoltat condiţionat tot mai mult de industria mobilei.

Noile orientări din industria mobilei spre piese uşoare, mai rezistente, igienice au atras modificări şi în domeniul materialelor textile pentru tapisare.

Creatorii de modele din prezent sunt atraşi fie de ţesăturile cu tonuri deschise, fie spre ţesături cu colorit şi grafice contrastante.

Obiectele decorative mici oferă avantajul că, după un timp relativ scurt, când devin ceva obişnuit, pot fi uşor înlocuite cu alte obiecte.

31

Se deosebesc 2 categorii esenţiale de obiecte decorative mici: vaze cu finisare decorative obiecte decorative prin însăşi forma lor.

Diversitatea vazelor pentru flori este mai mare deoarece şi schimbarea florilor se face mai des. În general, tablourile expuse sunt reproduceri dupa lucrări de artă de valoare. De cele mai multe ori se optează pentru variante de tablouri cu peisaje cu natură statică, pentru că acestea, în combinaţie cu celelalte elemente ale camerei, creează o senzaţie de linişte, odihnă. În camerele hotelurilor din oraţe pot fi expuse tablouri reprezentând anumite zone din oraşele respective.

Întrucat hotelul este o locuinţă temporară, numărul corpurilor de mobilă este limitat, redus. Astfel, in complexul de mobile sunt prevazute: mobile pt dormit, lucru, pastrarea lucrurilor personale, odihna in timpul zilei.

În camera de hotel modernă se disting 3 zone funcţionale: zona de dormit zona de lucru zona de odihnă peste zi. În funcţie de destinaţia hotelului se manifestă cu

preponderenţă o anumită zonă. Spre exemplu, în hotelurile pentru oamenii de afaceri predomină zona de lucru, în staţiuni predomină zona de odihnă peste zi.

Mobilierul unei camere de hotel trebuie să cuprindă un minim de piese care realizează aceste funcţii: un pat dublu sau 2 paturi simple cu lenjeria lor o noptieră sau 2 o masă de lucru/scris scaune sau scaune fotolii dulap de haine oglindă de perete banchete de bagaje masă pentru salon.

Patul, ale carui dimensiuni sunt fixate de norme, măsoară în general 1,90 m lungime şi între 0,80-0,90 m sau 1,30-1,40 lătime. O distanţă de circa 20 cm trebuie prevăzută între somnieră şi pardoseală pentru a permite trecerea aspiratorului.

Dupa climat, ţară şi clienţi, se instalează paturi de diferite tipuri: pat de 2 persoane cu acces din cele 2 părţi ale patului pat de 1 persoane canapele pat transformabile şi care servesc de fotolii în timpul zilei paturi plinate, destinate celei de-a treia persoane în cameră, în general copiilor.

Noptiera face adesea corp cu capul patului.

32

Masa de lucru sau de scris este concepută, în general, a fi utilizată multifunctional, ca masă de scris, masă de lucru sau ca toaletă.

Bancheta de bagaje este prevazuta pentru 1 sau 2 valize, dupa cum camera este utilizată de 1 sau 2 persoane. Important este pentru bancheta de bagaje să aibă la perete o apărătoare care să asigure protecţia pereţilor.

Masa pentru salon, piesa care se aşează între cele 2 fotolii sau scaune, completează una din funcţiile camerei de hotel, aceea de primire a oaspeţilor.

Mobilierul. Antreul şi baia. Camere de lux. Apartamente.

Ca regulă generală, camera de hotel se compune din antreu, camera propriu-zisă şi grupul sanitar. Din suprafaţa totală a camerei cu un loc, antreul ocupa 12-15%, camera propriu-zisa ocupă 63-70% şi grupul sanitar 13-22%.

Tipurile de pozitionare a mobilei sunt în funcţie de lăţimea patului, suprafaţa şi sistemul de termoficare. Odată cu aranjarea mobilei în camera este necesar a se lua în considerare mărimile iniţiale ale camerei pentru confort, trecere şi iniţiere, precum şi condiţiile de igienă.

Ţinând cont de toate acestea, se determină distanţele minime necesare între corpurile mobilei şi între mobile şi perete. În cameră se folosesc următoarele tipuri de poziţionare a paturilor:

unghiulară (permite o buna izolare a lor) lipite de perete cu latura mare a patului (adesea în camerele de 2 persoane cu o

lăţime mai mică de 3 m) lipite de perete cu latura mică a patului şi paralele între ele (în camerele pentru 2

sau mai multe persoane, când lăţimea camerei este mai mare de 3 m) situate pe pereţi opusi (camerele pt 2, 3, 4 persoanele nu permit organizarea camerei

ca una de zi, îngreunează poziţionarea altor corpuri de mobilă) mixt.

Pentru organizarea arhitecturală a camerei şi posibilitatea poziţionarii comode şi raţionale a paturilor şi a altor corpuri de mobilă o importanţă deosebită o are lăţimea camerei. Aceasta joacă un rol deosebit în camerele pt 2 persoane şi camerele tip ‘studio”, unde în camere sunt puse 2 paturi şi există posibilitatea lărgirii unui pat prin extindere, desfacere.

Schimbarea lăţimii camerei duce de regulă la modificarea costului unui loc, care se explică prin influenţa lungimii şi laţimii clădirii (modificarea costului pereţilor interiori şi exteriori).

Pe langa camerele de 1 persoană sau 2, în unele hoteluri se întâlnesc într-o proporţie mai mică, camere pt 3-4 persoane. Pentru creşterea confortului în astfel de camere se fac 2 camere de zi cu antreu şi bai commune. Uneori, în hoteluri la pater este prevazut un anumit număr de camere pentru invalizi special amenajate şi mobilate.

33

Antreul are în general mărimi mai mici. Lăţimea liberă se recomandă a fi de 0,9-1 m. În antreu poate fi amplasat dulapul pentru haine şi lenjerie, ascuns. În antreu sunt prevăzute cuiere şi oglinda.

În camera simplă antreul poate fi dotat şi cu un dulap de bucătărie Acesta permite turiştilor să-şi gătească hrana singuri, daca nu doresc să o servească la restaurant. În general, dulapurile de bucătărie sunt prevazute în:

camerele hotelurilor pentru sejururi mai lungi hoteluri cu apartamente care nu oferă un sortiment larg de servicii de alimentaţie în hoteluri pentru căsătoriţi în moteluri.

În hotelurile în care există room-service, între antreul camerei şi holul hotelului se face de obicei o ferestruică specială care permite servirea preparatelor fără a mai deschide uşa şi deranja clientul.

Camera de baie realizează funcţia de igienă. În general, sub această denumire se întelege: camera de baie complet echipată, camera de duş, cabinetul de toaletă, fără baie şi duş, spaţiu închis, izolat de restul camerei, în care este instalat un lavoar cu apa curentă caldă şi rece.

WC-ul nu trebuie să fie zgomotos şi de câte ori este posibil, este de dorit să fie instalat izolat, în încăperi separate.

Accesoriile diverse sunt numeroase şi contribuie la mărirea confortului camerei de baie. Principalele accesorii sunt: oglinda cât mai mare, bine luminată, fixată deasupra lavoarului, etajeră de porţelan, suportul pentru prosopul de faţă, suportul pentru prosopul de baie în dreptul duşului, pe peretele de vis-à-vis de acesta, priza pentru maşina de ras, distribuitorul de hârtie igienică, distribuitorul pentru hârtie de demachiat, s.a.

În holurile de tip comun cu confort redus, există camere fără antru şi baie. În acest caz în camera există un lavoar, pe etaj există bai comune şi toaletă.

Apartamente de lux cu 2 camere sunt: camere în care un antreu mai mic şi baia se află într-o anumită parte a

apartamentului, iar camerele au suprafeţe diferite camere în care antreul este de mărimi suficient de mari şi se află într-o parte, iar

camerele au aproximativ aceleaşi lungimi sau chiar aceeaşi lungime camere în care antreul este separat de baie, iar baia este mai încăpătoare.

Apartamentele de lux sunt deosebit de confortabile şi sunt limitate ca număr. Au până la 8 camere şi anume: camera de oaspeţi, 1 sau 2 dormitoare, cabinet, câteva antreuri, 2 sau mai multe băi (una are neapărat bideu), debara, în unele cazuri bucătărie.

34

Suprafaţa totală a apartamentelor ajunge până la 100-120 mp şi mai mult. În vederea utilizării mai eficiente a fondului de camere, se realizează apartamente asociate prin unirea lor, prin intermediul unor uşi şi obţinându-se complexuri de camere.

În hotelurile pentru odihnă ce sunt situate în zonele calde şi aride este obligatore prezenţa balcoanelor, a verandelor. Acestea sunt mobilate cu măsuţe, şezlonguri, mese, fotolii.

35

CAP. 3. ANALIZĂ COMPARATIVĂ A DOTĂRILOR ŞI SERVICIILOR A DOUA HOTELURI DE 4*** DIN ROMÂNIA

3. 1. HOTELUL BEST WESTERN AMBASSADOR DIN TIMIŞOARA

Hotelul Ambassador din Timişoara aparţine lanţului hotelier Best Western, “cel mai mare lanţ hotelier din lume”, dupa cum ei înşişi se intitulează.

Timişoara, o locaţie ce serveşte ca loc de întâlnire unora dintre cele mai importante rute comerciale care fac legătura între Occident şi Orient, este şi este un important centru istoric, economic, financiar, cultural şi ştiinţific. Prin numeroasele parcuri, grădini publice, sqaruri şi spaţii verzi,  Timişoara şi-a câştigat renumele de oraş-grădină. Scena culturală  este şi ea bine reprezentată: trei mari teatre - român, german şi  maghiar, Opera Română şi Filarmonica, numeroase alte săli de  spectacole.

Toate aceste motive au determinat deschiderea unui hotel sub sigla Best Western şi în Timişoara, mai precis Hotelul Ambassador, încadrat în categoria unităţilor de cazare de 4 stele.

Într-un melanj de trecut şi prezent, de istorie şi contemporaneitate, Best Western Ambassador Hotel oferă atmosfera perfectă pentru călătorul decis să îi treacă pragul. Hotelul dispune de camere în regim de 3 şi 4 stele.

Rafinamentul decorului, subliniat de linia  sobră, dar în acelasi timp caldă, precum şi de mobilierul de colecţie, menit a facilita  călătoria către un timp al opulenţei şi strălucirii, sunt motive suficiente pentru a  susţine cele patru stele înscrise pe frontispiciul hotelului.

Conceput pentru exigenţele tuturor, dotat  cu instalaţii de climatizare, ascensor, facilităţi pentru persoane cu handicap  locomotoriu, hotelul este pregătit pentru a răspunde oricăror dorinţe ale clienţilor săi.

Camere

Capacitatea maxima a hotelului este de 120 de locuri, în camere  economic, camere standard, camere business, apartamente  executiv sau apartamente imperial. Camerele luxos mobilate sunt  echipate cu aer condiţionat, mini-bar, cablu TV, pay TV, linie telefonică directă internaţională, acces Internet wireless, fax, seif  în fiecare cameră, băi cu jacuzzi.

Fiecare cameră este decorată în altă culoare şi există de asemeni camere pentru nefumători.

36

Facilităţi şi servicii

Best Western Ambassador Luxury Hotel pune la dispoziţia clienţilor săi o gamă largă de servicii pentru o şedere plăcută şi confortabilă.

buffet mic dejun bar piano live jacuzzi servicii preluare schimb valutar servicii masaj personal vorbitor limbi străine   (engleză, italiană, germană, sârbă, maghiară) lift sală de sport saună ziare loc de joacă spălătorie servicii rezervări evenimente climatizare parcare parcare cu plata sală de conferinţe echipamente conferinţe servicii fax xerox high speed internet wireless cablu TV uscător par frigider ceas alarmă aparat de cafea loc de lucru extinctor seif mini-bar room-service 24h călcător şi masă.

Personalul hotelului se află la dispoziţia clienţilor 24 ore din 24 pentru a face  sejurul acestora cât mai plăcut. Profesionalismul şi amabilitatea  personalului susţine renumele acestui hotel ca fiind cu adevarat unul dintre hotelurile Best Western.

În restaurantul de lux  “AMBASSADOR IN STYLE”, personalul de elită îşi încântă oaspeţii cu bucate alese ale bucatariei  tradiţionale şi internaţionale.

37

Restaurantul poate fi de asemenea locul ideal pentru organizarea  unor evenimente speciale precum nunţi, botezuri, cocktail-uri într-o  atmosferă romantică, acestea devenind astfel de neuitat pentru clienţii Ambassador.

Pentru evenimentele speciale, Best Western Ambassador Hotel stă la dispoziţia clienţilor săi. Fie ca este vorba despre o nuntă, un botez sau o aniversare de orice fel, aici aceştia pot gasi spaţiul şi detaliile de care au nevoie. Cele trei săli: sala InStyle, sala Doria şi sala Ambassador vă asteaptă pentru a petrece clipe de neuitat.

De asemenea se pune la dipoziţia clienţilor şi organizarea de office party-uri, team building-uri, întâlniri de afaceri, prezentări de companie. Toate pot fi organizate în spaţiile hotelului dotate cu proiector, sonorizare, flip-chart, internet.

Şi deoarece o poză spune mai multe decât o mie de cuvinte, clienţii pot apela la servicii foto profesionale şi sonorizare de calitate oferite pentru evenimente, precum şi la închirierea unei limuzine.

Pentru petrecerea timpului liber clienţii sunt invitaţi în centrul de relaxare al hotelului unde îi aşteaptă o sală de fitness, solar,  saună, salonul de masaj. Sejurul clientilor poate fi completat cu momentele de relaxare oferite de specialiştii hotelului, pentru a-şi redescoperi echilibrul dintre trup şi suflet.

Conferinţe

Pentru întâlnirile cu partenerii de  afaceri sau pentru organizarea unor  simpozioane se poate aplela la închirierea sălilor de conferinţe disponibile: Doria, Ambassador şi In style, cu o capacitate de  100 respectiv 150 locuri dotate cu tehnologie de ultimă oră: vidoeproiector, retroproiector, sistem  de sonorizare, microfoane, flipchart, internet WAN şi LAN.

Sala Ambassador, cu 150 locuri dotată cu  proiector, flipchart, internet LAN şi wireless şi sonorizare, poate fi configurată în mai multe feluri funcţie de eveniment. Pentru evenimente de firmă, lansări,  Christmass party, onomastici sau zile  de naştere, sala Ambassador este  locul ideal pentru evenimentele dintr-o companie.

Sala Doria, cu 100 locuri dotată cu  proiector, flipchart, internet LAN şi  wireless, sonorizare, large TFT, DVD este ideală pentru o cununie restrânsă, în  familie sau pentru un separeu. Locul retras şi discret asigură o locaţie ideală pentru un party de VIP. Sala In style, cu 120 de locuri, este pretabilă pentru  evenimente deosebite gen premiere, lansări, cocktails şi alte mondenităţi.  Configuraţiile variabile oferă posibilitatea unor cine de afaceri cu loc de dans şi muzică live. Este locaţia ideală pentru o nuntă de  vis. Într-o atmosferă de mare  rafinament, sala restaurantului In Style îşi aşteaptă invitaţii în cele mai  bune condiţii pentru un eveniment  deosebit cu reuşită 100%. Sala are loc de dans, loc şi  sonorizare pentru formaţie live şi nu în ultimul rând un personal profesionist pentru o servire  ireproşabilă.

38

Tarife

Capacitatea maximă a hotelului este de 120 de locuri, în camere  economy, camere standard, camere business, apartamente  executiv sau apartamente Imperial. Tarifele practicate sunt diferenţiate în funcţie de clasare: 3 *** sau 4 ***.

TARIFE 3 ***

Single Matrimonial Dotari38 euro 38 euro Camerele de 3*** se află la partea superioară a

clădirii. Sunt dotate cu baie cu duş şi au dimensiuni mai reduse.

TARIFE 4 ***

Camera/Apartament

Cazare SGL

Cazare DBL

Cazare TRPL

Dotări

Standard 50 euro45

weekend

50 euro45

weekend

+30 extra bed

Camera are suprafaţă de 23mp şi baie cu duş.

Business 60 euro 60 euro +30 extra bed

Camerele sunt mai spaţioase (28 mp), cu baie cu vană, dotate cu TV (diag. 70 cm), fax, mobilier specific oamenilor de afaceri.

ApartamentExecutiv

100 euro90

weekend

100 euro90

weekend

+30 extra bed

Livingul şi dormitorul sunt separate parţial. Are suprafaţa de 45 mp şi dotări business (fax), jacuzzi.

ApartamentImperial

120 euro100

weekend

120 euro100

weekend

+30 extra bed

Avand o suprafaţă de 50 mp, are o semiseparare între living şi dormitor. Mobilat antic, în stilul renaşterii spaniole, elegant şi impunător, este dotat cu 2 TV, fax, jacuzzi.

3. 2. HOTELUL IAKI DIN MAMAIA

Hotelul Iaki se afla in Mamaia, cea mai nordică staţiune a rivierei româneşti şi una dintre cele mai mari staţiuni din ţară.

Aşezat în centrul staţiunii, la numai 20 m de plajă, fostul hotel Bucureşti a fost cumpărat în anul 1999 de către marele fotbalist român Gica Hagi. Imediat a intrat într-un amplu proces de renovare şi transformare, iar doi ani mai tarziu, la 4 iulie 2001, un nou hotel de patru stele s-a adaugat pe harta Mamaiei - Hotelul Iaki.

39

Poziţia privilegiată a hotelului, deschiderea spre mare sau spre lac care te îmbie să urmăreşti un spectaculos răsărit al soarelui din Marea Neagră sau magnificul apus al acestuia în apele lacului Siutghiol, adierea continuă a brizelor, precum şi ambianţa de relaxare şi confort, sunt doar câteva elemente care fac din hotelul Iaki o locaţie specială.

Camere

Hotelul IAKI dispune de 122 de camere şi apartamente, totalizând 244 de locuri:

62 Duble Standard: 22 cu vedere frontală spre mare, 24 cu vedere parţială spre mare, 16 cu vedere spre lac (camere cu pat matrimonial şi paturi separate)

20 Duble Superior - cu paturi separate (se pot uni sau desparti): dispun de balcon, dormitor, hol mic cu fotolii şi măsuţă (în prelungirea dormitorului), canapea extensibilă, cu vedere spre mare şi lac;

2 Duble Executive : cu paturi separate (se pot uni sau desparti), canapea extensibila, terasa cu vedere frontala la mare.

24 Apartamente Standard : cu paturi separate (se pot uni sau desparti), living cu canapea extensibila, cu vedere spre mare si lac.

6 Apartamente Superior : dispun de dormitor (cu pat matrimonial), living cu canapea extensibila, hol, cu vedere spre mare si lac.

5 Apartamente Executive - cu paturi separate (se pot uni sau desparti), canapea extensibila, terasa cu vedere frontala la mare.

3 Apartamente Prezidentiale : dispun de 2 dormitoare (unul cu paturi separate; unul cu pat matrimonial), living, 2 bai, 2 apartamente cu vedere spre mare, 1 apartament cu vedere atat spre mare, cat si spre lac.

Toate camerele sunt dotate cu: minibar, uscător de par, aer condiţionat, televiziune prin cablu, telefon cu acces internaţional şi Internet, seif. În plus, apartamentele SUPERIOR, EXECUTIVE şi PREZIDENTIAL dispun de "tratament special": apă, cafea.

Facilităţi şi servicii

piscină exterioară, plajă teren de fotbal şi tenis restaurant - aproximativ 350 locuri Piano Bar (amplasat lângă Recepţie) - 50 locuri boutique (în interiorul hotelului) cofetărie – patiserie curăţătorie şi spălătorie parcare (60 locuri) si garaj subteran (35 locuri) - contra cost in perioada 1.07-

31.08,

40

internet wirelless (in camere, receptie si piano bar) - GRATUIT, posibilitate transfer aeroport (Renault Master 14 locuri, Mercedes Vito 8 locuri,

Renault Laguna 4 locuri), excursii optionale pe litoral.

SPA CENTER IAKI - Centru de Recuperare, Înfrumuseţare şi Relaxare

bar amplasat lângă Recepţie piscină acoperită semi-olimpică (21m lungime, adâncime 1,30 / 1,40 m - 2,10 /

2,20 m) jacuzzi, solarium sală de fitness şi sală de aerobic saună umedă şi uscată (2 pentru bărbaţi, 2 pentru femei a câte 4 locuri fiecare) săli de masaj Salon de Coafură şi Cosmetică (manichiură-pedichiură, comsetică, coafură) săli de conferinţe (cu acces la internet): Sala ALFA - 50 locuri; Sala BETA - 50

locuri; Sala GAMMA - 100 locuri; Sala DELTA - 200 locuri. Prin unirea sălilor BETA, GAMA, DELTA rezultă o sală cu o capacitate de 350 - 400 locuri.

Tarife

Tarif (Regim Dubla)

PerioadaMic dejun

/Pranz

DublaStandard

DublaSuperior

DublaExecutive

ApartamentStandard

ApartamentSuperior

ApartamentExecutive

22.05.2009 - 30.06.2009

01.09.2009 - 17.09.2009

Mic dejun 150 160 170 180 220 230

01.07.2009 - 31.08.2009

Mic dejun, Pranz

229 239 269 269 299 309

18.09.2009 - 15.10.2009

Mic dejun 120 130 140 150 190 200

16.10.2009 - 28.12.2009

- 59 69 79 89 129 139

Tarifele sunt în euro şi includ accesul la SPA, piscină interioară, jacuzzi, saună, fitness.

Pentru cazare în regim de single, tariful se diminuează cu: 10 Eur/noapte în perioada 17.04 - 30.06 & 01.09 - 15.10 ; 20 Eur/noapte în perioada 01.07. - 31.08.

Supliment copii 3-10 ani 10 Eur/noapte (mic dejun inclus) în perioada 01.01- 30.06 şi 01.09 - 28.12; 20 Eur/noapte (mic dejun şi prânz incluse) în perioada 01.07-31.08.

Supliment a 3-a persoană peste 10 ani, în apartament şi garsonieră: 30 Eur/noapte (mic dejun inclus) în perioada 22.05 - 30.06 şi 01.09 - 28.12, 70 Eur/noapte (mic dejun şi

41

prânz incluse) în perioada 01.07-31.08. Supliment a 4-a persoana peste 10 ani în apartament: 10 Eur/noapte (mic dejun inclus) în perioada 22.05 - 30.06 şi 01.09 - 28.12; 35 Eur/noapte (mic dejun, pranz incluse) în perioada 01.07-31.08.

Supliment vedere la mare 20 Eur/camera/noapte în perioada 22.05 -17.09.2009.

Supliment week-end 30 Eur/camera/noapte, pentru rezervări mai mici de 5 nopţi, care includ nopţile de joi până duminică (Perioada 01.07 - 31.08.2009)

Prânzul se poate elimina din tariful camerei (15 Eur/persoana - Perioada 01.07 - 31.08.2009).

Centrul de conferinţe

Hotelul Iaki dispune de patru săli de conferinţă, cu o capacitate totală de 400 de locuri. Dotat cu toate facilităţile moderne, Centrul de Conferinţe Iaki oferă o nouă dimensiune conceptului de întâlniri de afaceri. Sălile dispun de ecran şi flipchart în dotare, acces la internet (contra cost), precum şi de alte echipamente tehnice (contra cost).

Sălile Beta, Gamma, Delta sunt modulare, pot funcţiona ca spaţiu unitar cu o capacitate de 350 de locuri şi permit diferite tipuri de amenajare, în funcţie de dimensiunea grupului.

Restaurante & baruri

Bucătărie cu specific românesc şi internaţional, meniuri diversificate, á la carte sau fixe, şi un serviciu ireprosabil. Locul unde bucătarii se întrec în a satisface chiar şi cele mai mici dorinţe.

Cofetaria IAKI - oferă o mare varietate de prăjituri.

Bar piscina - Sunrise Bar

Hotel Iaki îşi invită oaspeţii la barul de la piscină unde le sunt puse la dispoziţie o bogată listă de băuturi şi cocktail-uri. Nimic nu poate fi mai placut decât o bautură rece sub razele soarelui.

Centru de relaxare SPA

Sub atenta îndrumare a instructorilor, într-o atmosfera intimă şi relaxantă, IAKI SPA Center oferă o experienţă unică: sală de fitness complet utilată cu cele mai noi şi diversificate aparate cardiovasculare şi de tonifiere musculară.

Şi nu numai atât:

sală de aerobic piscină acoperită

42

jacuzzi săli de masaj saunele uscate şi umede solarium

Club Fitness:

Pentru abonamentele adult şi familie pe o lună, 3 luni, 6 luni şi un an clienţii au acces la piscina interioară, sauna uscată, jacuzzi şi fitness fără instructor.

Salon de înfrumuseţare

În incinta salonului de înfrumuseţare IAKI, stilul modern, influenţele asiatice şi culorile calde creează cadrul în care o echipă talentată şi profesionistă se îngrijeşte permanent de confortul clienţilor săi, oferind servicii la cel mai înalt nivel profesional.

Fiind un salon de patru stele, de ultimă concepţie, salonul de înfrumuseţare IAKI redefineşte standardele centrelor de înfrumuseţare din Constanţa.

Câteva oferte speciale practicate de către hotel Iaki pe tot parcursul anului cuprind:

Pachet "Înfrumuseţare Corporală"

Ziua 1 - Peeling + împachetare corporală cu cafeaZiua 2 - Reflexoterapie şi masaj de drenaj limfatic Ziua 3 - Masaj anticelulitic Ziua 4 - Masca corporală cu alge marine şi polifenoli de struguri Ziua 5 - Masaj anticelulitic Ziua 6 - Peeling + împachetare corporală cu cafea Ziua 7 - Reflexoterapie şi masaj de drenaj limfatic Ziua 8 - Masaj anticelulitic Ziua 9 - Peeling + împachetare corporală cu cafea Ziua 10 - Masaj anticelulitic

Pachet Evenimente "Business"

Ideal cu ocazia lansării unui nou produs, organizării unei conferinţe, unui team-building sau unui cocktail cu partenerii de afaceri.

Pachetul include: 1 noapte cazare în camere noi elegante şi spaţioase (cu vedere spre mare sau lac), pensiune completă: mic dejun, prânz, cină, 1 pauza de cafea (apa, cafea /ceai), sală de conferinta (dotata cu flipchart, consumabile, ecran, videoproiector)

Pachet "Spa Wellness"

Reprezintă o colecţie atractivă şi variată de tratamente corporale, pentru relaxare şi înfrumuseţare.                                                                                                                   

43

Pachetul include: 5 nopti cazare în camere noi, elegante şi spatioase, 1 cină specială pentru 2 persoane în cadrul restaurantului IAKI, acces SPA (piscină, jacuzzi, saună, fitness), 2 sedinte masaj relaxare / anticelulitic, 1 sedinţă reflexoterapie & masaj drenaj limfatic, 1 sedinţa Wine Pinda Massage (vinoterapie), pentru familii cu copii: 3 sedinţe de inot cu instructor.

Pachet "Weekend romantic"

Acest pachet reprezintă o combinaţie de relaxare la SPA, şampanie, fructe, cina în doi, plimbare pe malul mării.

Pachetul include: 2 nopti cazare în camere noi, elegante şi spatioase, cu vedere spre mare, 1 sticlă şampanie şi 1 coş cu fructe, petale de trandafiri şi lumânări aromate în cameră, 1 cină specială (romantică) pentru 2 persoane, acces SPA (piscină, jacuzzi, saună, fitness), 1 sedinţă masaj relaxare / anticelulitic, 1 sedintă reflexoterapie & masaj drenaj limfatic SAU 1 sedinţă Wine Pinda Massage (vinoterapie).

Pachet "Weekend în familie"

Copiii sunt mereu dornici de distracţie, de noi experienţe şi aventuri. De aceea, o escapada la malul marii, in compania celor dragi este ideală! Departe de şcoală, lecţii, sunetul clopoţelului sau orele interminabile de matematică sau română.

Pachetul include: 2 nopţi cazare în camere noi, elegante şi spaţioase, 1 cină pentru 2 adulşi, 1 copil de 3-12 ani şi 1 copil de 0-3 ani, acces SPA (piscină, jacuzzi, saună, fitness), 1 sedinţă masaj relaxare SAU anticelulitic, 1 sedinţă reflexoterapie & masaj drenaj limfatic SAU 1 sedinţă Wine Pinda Massage (vinoterapie), 3 sedinţe de înot cu instructor pentru fiecare copil.

Pachet "Nuntă exclusivistă la IAKI"

Se oferă un meniu de nuntă începând de la preţul de 180 Lei/persoană. GRATUIT: 1 noapte în camera cu vedere spre mare (early check-in, late check-out), 1 sticlă şampanie şi fructe în cameră, 1 masaj relaxare SAU anticelulitic, 1 sedinţă reflexoterapie & masaj drenaj limfatic SAU 1 sedinţă Wine Pinda Massage (vinoterapie).

Opţional : · sesiune foto într-o locaţie specială (plajă, terasă, piscină)· cununie civilă în aer liber, la terasa piscinei, cu vedere la mare· proiecţie poze pe ecran mare· aranajmente florale, formaţie, DJ, artificii, închiriere limuzină

Pachet "Honeymoon"

După pregătirile şi emoţiile nunţii, luna de miere este dedicată relaxării, petrecerii timpului alături de persoana iubită şi rememorarii acelei zile speciale din viaţa. Este un moment unic în viaţa fiecăruia, ce trebuie să se desfaşoare într-un cadru de basm.

44

Pachetul  Honeymoon include: 6 nopti cazare în camere noi, elegante şi spaţioase cu vedere spre mare, 1 sticlă şampanie şi 1 coş cu fructe, petale de trandafiri şi lumânări aromate în cameră, 1 buchet de flori pentru proaspata doamnă, 1 cină romantică pentru 2 persoane, acces la SPA (piscină, jacuzzi, saună, fitness), 2 sedinte masaj relaxare/anticelulitic, 1 sedinţă reflexoterapie & masaj drenaj limfatic, 1 şedinţă Wine Pinda Massage (vinoterapie).

Petreceri pentru copii

O "reţeta" ideală de distracţie pentru cei mici: karaoke, jocuri interactive, concursuri antrenante, face-painting şi baloane modelabile, personaje de animaţie. Dans, multă distracţie, atmosferă veselă şi plină de energie. Opţional, baloane, confetti, costumaţii tematice, aranjamente florale, invitaţii.

Revelion de Gala: Un An Nou de 4 Stele!

Revelion "YOUNG & HAPPY"

Petrecerea de Crăciun 2009

Petrecerea de sfârşit de an a firmei la Hotel IAKI

3. 3. Asemănări, diferenţe şi observaţii

În ceea ce priveşte amplasarea, cele 2 hoteluri au fost amenajate în 2 medii foarte diferite, unul urban iar celălalt într-o staţiune turistica, fapt ce are un impact semnificativ asupra clientelei care frecventează cele 2 hoteluri.

Hotelul Best Western Ambassador din Timişoara este o unitate hotelieră frecventată în primul rând de oameni de afaceri, iar apoi de persoanele aflate în tranzit prin oraş. De asemenea este o locaţie frecvent aleasă pentru organizarea de diferite evenimente.

Pe de altă parte, fiind amplasat într-o staţiune turistică, hotelul Iaki din Mamaia este o unitate de cazare frecventată în cea mai mare parte de către turiştii sosiţi pe litoral pentru petrecerea sejurului, dar este şi o locaţie preferata de către locuitorii din zonă pentru organizarea evenimentelor speciale.

În privinţa camerelor, ambele hoteluri pun la dispoziţia clienţilor care le trec pragul mai multe tipuri de camere diferenţiate în funcţie de confortul pe care îl oferă:

camere standard camere business apartamente standard apartamente superior/imperial/executive.

45

Deoarece ambele hoteluri sunt clasificate la 4 stele, dotările acestora sunt asemănătoare. Însă trebuie menţionat ca hotelul Best Western Ambassador din Timişoara a optat pentru amenajarea unui etaj şi cu camere la standard de 3 stele, al caror preţ este mai redus.

Tariful camerelor din hotelul Iaki din Mamaia este considerabil influenţat de fenomenul de sezonalitate, cele mai mari tarife fiind practicate în plin sezon, în lunile iulie-august. Chiar şi în extrasezon, tariful unei camere duble standard este cu 9 euro mai mare cel practicat la hotelul Best Western Ambassador din Timişoara.

Tarif (Regim Dubla)

PerioadaMic dejun

/Pranz

DublaStandard

DublaSuperior

DublaExecutive

ApartamentStandard

ApartamentSuperior

ApartamentExecutive

22.05.2009 - 30.06.2009

01.09.2009 - 17.09.2009

Mic dejun 150 160 170 180 220 230

01.07.2009 - 31.08.2009

Mic dejun, Pranz

229 239 269 269 299 309

18.09.2009 - 15.10.2009

Mic dejun 120 130 140 150 190 200

16.10.2009 - 28.12.2009

- 59 69 79 89 129 139

Deoarece este amblasat în Timişoara şi cei mai numeroşi clienţi ai hotelului sunt oameni de afaceri, fenomenul de sezonalitate nu influenţează activitatea Best Western Ambassador. Însă, de această dată, tarifele variază în funcţie de zilele săptămânii, iar tarifele sunt mai reduse în weekend:

Camera/Apartament

Cazare SGL Cazare DBL Cazare TRPL

Standard 50 euro45 weekend

50 euro45 weekend

+30 extra bed

Business 60 euro 60 euro +30 extra bed

ApartamentExecutiv

100 euro90 weekend

100 euro90 weekend

+30 extra bed

ApartamentImperial

120 euro100 weekend

120 euro100 weekend

+30 extra bed

Putem totuşi observa ca şi în extrasezon tariful unei camere duble standard în hotelul Iaki din Mamaia (59 euro) este cu 9 euro mai mare decât tariful de cazare într-o camera asemănătoare din hotelul Best Western Ambassador din Timişoara (50 euro).

În ceea ce priveşte serviciile standard, acestea sunt asemănătoare în cele 2 hoteluri.

46

Hotelul Best Western Ambassador se remarcă prin prezenţa serviciilor de organizare de evenimente business şi a serviciilor de preluare, în timp hotelul Iaki a încercat sa diversifice modalităţile de petrecere a timpului liber al turiştilor în interiorul hotelului – lucru specific hotelurilor din staţiuni. Astfel hotelul Iaki pune la dispoziţia clienţilor un centru SPA, mai multe restaurante şi baruri (piano bar, bar la piscină), un salon de înfrumuseţare, cofetărie, piscină acoperită şi un solarium. Majoritatea acestea sunt disponibile şi clienţilor care nu se cazează în hotel. De asemenea, un important atu al hotelului Iaki din Mamaia este crearea unor pachete individualizate de servicii, tematice, menite să reducă influenţa fenomenului de sezonalitate asupra gradului de ocupare al hotelui, precum:

pachetul “înfrumuseţare corporală” pachetul “spa wellness” pachetul “lună de miere” pachetul “weeek-end în familie” pachetul “nuntă exclusivistă la hotelul Iaki petreceri pentru copii petreceri pentru de sfârşit de an pentru firme petreceri de Crăciun petreceri de Revelion.

Toate aceste pachete reprezintă combinaţii ingenioase ale diferitelor servicii oferite în cadrul hotelului, pornind de la cele de bază – cazare şi masă – şi terminând cu cele de agrement.

47

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Făcând o paralelă între cele 2 hoteluri, deşi ambele îndeplinesc standardele impuse de categoria de 4 stele, între hotelul Best Western Ambassador din Timişoara şi hotelul Iaki din Mamaia există diferenţe semnificative.

Prima dintre ele este referitoare la tipul clientelei care le calcă pragul: în cazul Ambassador este vorba în primul rând de oameni de afaceri ca urmare a amplasării hotelului în Timişoara – un important centru economic al ţării-, în timp ce clienţii hotelului Iaki sunt în majoritate turişti care îşi petrec sejurul pe litoralul Mării Negre.

Referitor la dotări şi amenajarea spaţiului de cazare, remarcăm ca ambele hoteluri oferă clienţilor confortul cerut de un stadard de 4 stele, însă stilul adoptat în cele 2 hoteluri este diferit: hotelul Ambassador a optat pentru o ambianţă clasică, un stil opulent, strălucitor, în care piesele de rezistenţă sunt reprezentate de obiectele şi decoraţiunile antice. Pe de altă parte, în hotelul Iaki întâlnim o ambianţă modernă, un design actual, un aer de proaspăt.

În ceea ce priveşte tarifele celor 2 unităţi de cazare, putem observa clar influenţa fenomenului de sezonalitate în cazul hotelului Iaki din Mamaia, care practică tarife mult mai mari în timpul sezonului de vară comparativ cu cele din extrasezon. În hotelul Ambassador din Timişoara, aceste tarife sunt diferenţiate în functie de zilele săptămânii, deoarece turismul de afaceri nu este afectat de influenţa fenomenului de sezonalitate.

Un alt lucru care trebuie remarcat este faptul că, fiind un hotel dintr-o staţiune turistică, hotelul Iaki a fost nevoit să diversifice foarte mult paletă de servicii oferite clienţilor care îi calcă pragul, pentru ca aceştia pe lângă serviciile de cazare şi masă, pun un mare accent şi pe posibilităţile de agrement. Astfel, hotelul a amenajat mai multe restaurante, o cofetărie, un piano bar şi un bar la piscină, o salp de fitness, un salon de înfrumuseţare şi un centru SPA.

Tot pentru a contracara influenţa efectului de sezonalitatea, hotelul Iaki a dezvoltat multe dintre aceste servicii independent de cazarea în hotel: cofetăria funcţionează tot timpul anului şi nu este exclusivă clienţilor hotelului, la sala de sport si piscină se pot face abonamente lunare sau chiar anuale, la serviciile salonului de înfrumuseţare şi centrului SPA poate apela de asemenea oricine. Toate aceste servicii complementare serviciilor de bază de cazare şi masă ajută la susţinerea activităţii hotelului pe tot parcursul anului.

Un alt element ingenios de marketing adoptat de hotelul Iaki a fost gruparea a diverse servicii oferite de către hotel în anumite pachete tematice: pachet “lună de miere”, pachet weekend în familie”, pachet “spa wellness”, pachet “weekend romantic”, etc.

În concluzie, o recomandare pentru ambele hoteluri ar fi de eficientizare a muncii angajaţilor şi motivare acestora, prin aplicarea unor principii de conducere a unor hoteluri de succes similare din alte ţări, poate printr-un schimb de experienţă sau invitarea unor

48

specialişti. Valoarea angajaţilor într-o întreprindere de turism este un aspect extrem de important, deoarece impresia turistului despre unitatea de cazare este strâns legată de interacţiunea acestuia cu personalul din cadrul acesteia.

Hotelul Iaki din Mamaia şi-ar putea lărgi clientela prin oferirea de servicii “all inclusive” la standarde de 4 stele, asemeni unor hoteluri din staţiuni celebre din Turcia sau Grecia, şi devenind asfel unul dintre puţinele hoteluri de la noi care oferă acest tip de servicii. De asemenea, având în vedere că hotelul s-a dezvoltat multilateral, există şi alternativa serviciilor “ultra all inclusive”, care, pentru un tarif mai mare decât cel de tip “all inclusive”, oferă clienţilor acces nelimitat la toate facilităţile oferite de hotel: spa, piscină, terenuri de sport, masaj, etc.

O altă recomandare se adresează hotelului Ambassador, care şi-ar putea suplimenta cifra de afaceri similar hotelului Iaki prin de oferirea de alte servicii pe lânga cele de bază, şi altor clienţi decât cei din interiorul hotelului.

De asemenea, se poate apela la diferenţierea ofertei hotelului Ambassador de cea a altor hoteluri care se adresează cu precădere oamenilor de afaceri, prin individualizarea şi inovarea serviciilor, chiar crearea unor pachete de servicii.

49

ANEXĂ

Hotelul Best Western Ambassador din Timişoara

50

Hotelul Iaki din Mamaia

1.

1.

1.

1.

1.

1.

1.

1.

1.

1.

1.

51