Fitocenoza forestieraFitocenoza forestiera este constituita dintr-o mare diversitate de specii, de la ele arborescente, de mari dimensiuni, la cele ierboase si pana la microflora forestiera. Intr-o padure normal constituita se remarca o accentuata dispunere stratificata in sectiune verticala a padurii facand posibila diferentierea mai multor etaje de vegetatie ale padurii si anume:-etajul arborilor (arboretul);-etajul arbustilor (subarboretul);-etajul puietilor (semintisul);-etajul ierburilor (patura vie);

Stratificarea verticala in padure se continua insa cu stratul de litiera sub care se dispun orizonturile in sol in care se realizeaza o stratificare corespunzatoare a radacinilor plantelor. Toata aceasta dispunere stratificata in spatiul padurii e orientata in sensul utilizarii optime a resurselor trofice si energetice, al asigurarii stabilitatii si al pastrarii continuitatii ecosistemului forestier. Descrierea si caracterizarea fitocenozei forestiere se prezinta in continuare pe etaje de vegetatie.1. Etajul arborilor (arboretul)1.1. Etajul arborilor (arboretul)Arboretul include totalitatea arborilor care participa in constituirea unei paduri. El se constituie ca subsistem distinct al padurii, numai in momentul cand puietii, care ocupa o suprafata de teren suficient de mare (minim 2500 m.p. conform normelor actuale), realizeaza o desime la care incep sa se influenteze reciproc in crestere si dezvoltare, realizand asa numitastare de masiv. 1.2. Caracterizarea structurala a arboretuluiCaracteristicile structurale ale arboretuluiinplan orizontalse refera la compozitia, consistenta, desimea, densitatea si gradul de umbrire ale arboretului, la diametrul mediu si suprafata de baza a arboretului, la diametrul mediu al coroanelor sau suprafata proiectiei lor orizontale, etc.Compozitia arboretuluiexprima sintetic ponderea speciilor componente dintr-un arboret. Speciile se inscriu prin denumirea populara prescurtata, iar proportia lor de participare se exprima in zecimi sau unitati intregi.Speciile care participa in proportie mai mica de 1/10 in compozitie se numescdiseminatesi se mentioneaza in compozitie fara a se mai preciza proportia lor de participare.In raport cu numarul speciilor participante, se pot distinge:1.arboreteperfect pure, constituite dintr-o singura specie;2.arboretepractic pure, cand specia principala participa cu peste 9/10 in constituirea arboretului;3.arboreteamestecatedin doua sau mai multe specii, care participa cu mai mult de 1/10 in compunerea arboretului. Arboretele amestecate se diferentiaza la randul lor, dupa modul de grupare (asociere) al speciilor, in urmatoarele categorii: a)Arborete cuamestecuri uniforme(regulate), cand arborii sau grupele de arbori apartinand aceleasi specii se succed in aceeasi ordine pe intreagasuprafata ocupata de arboret. b)Arborete cuamestecuri neuniforme(neregulate), care se clasifica in urmatoarele categorii:-amestecuriin buchete, cand speciile de amestec participa in fiecare punct cu 2-5 arbori sau ocupa in tinerete pana la 100 mp;-amestecuriin grupede 6-20 arbori la un loc / care ocupa 100-500 mp;-amestecuriin palcuri mici(ochiuri)de 20-50 arbori maturi sau care ocupa 500-1000 mp;-amestecuri inpalcuri mari, cand exista peste 50 arbori sau ocupa pana la 5000 mp.

Dupaduratalor, arboretele amestecate pot fi de doua feluri:-amestecuri permanente, care se mentin ca atare in intreaga lor perioada de dezvoltare;-amestecuri temporare, care deriva din sau devin cu timpul arborete practic pure. .Pentru determinarea compozitiei arboretului sunt necesare lucrari de teren (inventarieri integrale, pe intreaga suprafata, sau partiale, in suprafete suficient de numeroase si reprezentativ amplasate in cuprinsul fiecarui arboret), precum si de prelucrarea datelor la birou.Consistentaunui arboret exprima o stare a desimii lui si se reda prin gradul de apropiere a coroanelor arborilor componenti sau gradul de inchidere a masivului. Consistenta se exprima prin indici de consistenta de la 1,0 la 0,1 si in raport cu aceasta, se pot deosebi urmatoarele categorii de arborete:-arborete cu consistentaplina(C = 1,0);-arborete cu consistentaaproape plina(C 0 0,7 0,9);-arborete cu consistentararita, luminate sau bracuite(C = 0,40,6);-arborete cu consistentadegradata sau poienite(C = 0,1 0,3).

Consistenta se realizeaza odata cu constituirea starii de masiv a arboretului si este dependenta de natura, starea si dezvoltarea sa in timp, precum si de interventiile silvotehnice aplicate pe parcurs. Indicele de consistenta se poate determina in mai multe moduri:-prinaprecierea vizualaa ponderii suprafetei globale a proiectiei orizontale a coroanelor arborilor din suprafata ocupata de arboret;-pe caleanalitica, cu ajutorul aerofotogramelor si al fotografiilor de la sol, care inregistreaza proiectia coroanelor arborilor. Determinarea pe cale analitica a starii de desime a unui arboret dat se poate face cu ajutorul indicelui de desime si a celui de densitate. Indicele de desimeal unui arboret este dat de raportul dintre numarul real de arbori existenti la hectar si cel din tabelele de productie pentru un arboret cu aceeasi compozitie, varsta si clasa de productie. Indicele de densitateal arboretului exprima raportul dintre suprafata sa de baza reala la ha si suprafata de baza normala, data tot in tabelele de productie. Diametrul mediual arboretului este o marime medie a grosimii arborilor componenti. Acesta variaza cu natura, starea si varsta arboretului, cu conditiile stationale si cu natura interventiilor silvotehnice aplicate. Caracteristicile structurale ale arboretului care se pun in evidenta intr-osectiune verticalaprin arboret sunt: etajarea arboretului, profilul arboretului, inchiderea arboretului, inaltimea medie a arboretului, lungimea medie a coroanelor, etc. Etajarea arboretuluise refera la stratificarea in plan vertical a arborilor care compun un arboret dat. Cu toate ca arboretele se caracterizeaza printr-o anumita omogenitate structurala si functionala, arborii nu realizeaza aceeasi inaltime si se produce o evidenta diferentiere, care permite separarea unor etaje sau straturi arborescente, mai mult sau mai putin distincte si durabile. Ca urmare, se pot distinge:

arborete unietajate (monoetajate), in care arborii se ridica oarecum la acelasi nivel, constituind un singur etaj de dispunere a coroanelor. Pe masura ce arboretul inainteaza in varsta, diferentele de inaltime dintre arbori si lungimea coroanelor se maresc, astfel se poate diferentia unplafonsuperiorconstituit din arbori cu o pozitie dominanta si unulinferior, in care raman cei cu inaltimi si coroane mai mici (dominanti). Distanta intre varful arborilor dominati si baza ramurilor verzi din coronament definesteadancimea (grosimea) coronamentului.arborete bietajate, in care primul etaj este constituit din arbori de talie inalta sau repede crescatori, iar etajul al doilea din arbori si specii de talie mai redusa.arborete multietajate, constituite din trei sau chiar patru etaje arborescente. In fiecare etaj arborescent se pot distinge osuprafata superioarasi unainferioaraa coronamentului.Profilularboretuluise refera la alura pe care o prezinta suprafata superioara a coronamentului arboretului. Dupa profilul lor se deosebesc arborete cu profil continuu, ondulat, in trepte si dantelat.Inchiderea arboretuluise refera la modul in care diferitele categorii de arbori participa la inchiderea masivului. Din acest punct de vedere se deosebesc arborete cu inchidere pe orizontala, pe verticala si in trepte. Inaltimea mediea arboretului este o caracteristica deosebit de importanta si se poate determina, ca si diametrul, in mai multe moduri. Inaltimea arboretului exprima cel mai fidel capacitatea de productie a unui arboret.1.3 Caracteristici calitative ale arboretuluiOriginea si provenienta arboretului. In raport cu originea arboretelor se pot diferentia urmatoarele categorii:arborete virgine, care au luat nastere si se dezvolta din generatie in generatie, fara nici un fel de interventie antropogena;arborete cvasivirgine, care sunt asemanatoare ca structura cu primele, dar sunt afectate prin interventii antropogene care nu le modifica insa esential modul lor de organizare si functionare;arborete cultivate, care iau nastere si se dezvolta sub influenta factorilor mediului natural, dar si cu o evidenta interventie antropogena, capabila sa ofere o eficacitate optima in raport cu functiile atribuite fiecarui arboret. Dupa modul in care arboretele cultivate au fost create, se diferentiaza urmatoarele tipuri:arborete naturale, intemeiate de om prin valorificarea potentialului de regenerare naturala a padurii cultivate;arborete artificiale, intemeiate prin interventii pe cale artificiala;arborete mixte (semiartificiale), in care se gasesc atat populatii de arbori instalate pe cale naturala, cat si introduse de om in procente care nu depasesc 70 % pentru fiecare categorie. In raport cuprovenientase pot distinge:arborete dinsamanta, provenite exclusiv sau cel putin in proportie de 70 % din samanta, prin regenerarea naturala sau artificiala;arborete dinlastari (drajoni, butasi), regenerate vegetativ in proportie cel putin 70 %;arborete dinprovenienta mixta, atat din samanta, cat si din lastari.

Varsta arboretuluieste de fapt, o medie a varstei arborilor componenti. Dupa varsta, se pot recunoaste urmatoarele categorii de arborete:arborete echiene, in care toti arborii au aceeasi varsta si provin dintr-o fructificatie sau de regenerare artificiala, precum si acelea care iau nastere din lastari sau drajoni dupa o taiere rasa.arborete pluriene, in care arborii componenti au varste mult diferite, depasind 20 ani la cele de samanta si 5 ani in cele din lastari.arborete de varste multiple, in care arborii se grupeaza in mai multe generatii, fiecare dintre ele avand ca varsta un multiplu al varstei generatiei celei mai tinere. Clasa de productieexprima capacitatea de productie a unui arboret si se determina cu ajutorul tabelelor de productie, pentru fiecare specie, in functie de varsta si inaltime la arboretele echiene si in functie de inaltimea realizata la un anumit diametru de referinta in cele pluriene.Calitatea arboretuluise apreciaza vizual dupa proportia lemnului de lucru. Pentru nevoile practice se determina atat calitatea arborilor, cat si a arboretelor si pe aceasta baza se realizeaza sortarea primara si dimensionala a masei lemnoase care urmeaza sa fie recoltata. La incadrarea arborilor in clasele de calitate amintite, defectele evidente care afecteaza partea inferioara a trunchiului conduc la declasarea acestora cu una, doua sau chiar trei clase de calitate.Aceste defecte constau in:defecte de forma: curbura si bifurcarea;defecte de structura: putregai interior, alteratii vizibile, noduri mari sau nesanatoase, cancere, etc. Coeficientul de zvelteteeste exprimat prin raportul dintre inaltimea si diametrul arborilor.Starea de vegetatiese refera la vigoarea de crestere si vegetatie,precum si la rezistenta la adversitati a unui arboret. Din acest punct de vedere, arboretele se pot diferentia in urmatoarele categorii:arborete cu stare de vegetatie luxurianta, care vegeteaza foartebine si realizeaza cresteri exceptionale;arborete cu stare de vegetatie foarte activa, care vegeteaza si aucresteri foarte active;arborete cu stare de vegetatie activa, cand vegeteaza si cresc activ;arborete cu stare de vegetatie lanceda, cu cresterea redusa si cufrecvente defecte in formarea trunchiului, tradand conditii grele si neprielnice de crestere. Starea fitosanitarase refera la starea de sanatate a arborilor si arboretelor, ce se poate determina si pentru fiecare arboret prin analiza si incadrarea arborilor componenti in cinci clase dedefoliere a arborilorsau dedecolorare a frunzisului.2. Etajul arbustilor (subarboretul)Subarboretul integreaza comunitatea arbustilor ce cresc si se dezvolta intr-o portiune omogena de padure. El constituie un etaj distinct de vegetatie subordonat arboretului. In raport cu desimea si dezvoltarea sa el poate contribui la prevenirea si combaterea eroziunii si la ameliorarea fertilitatii solului. Participa la inceput la constituirea starii de masiv, dar ramane intr-un etaj inferior. Pana la o anumita limita existenta subarboretului reprezinta o stare normala si necesara in existenta padurii, dar un arboret prea des si viguros dezvoltat in padurea cultivata constituie expresia unei gospodariri defectuoase a padurii. In descrierea padurii este necesar sa se dea informatii privind compozitia, modul de raspandire, suprafata ocupata si vigoarea de dezvoltare.3.Etajul semintisului (lastarisului)Semintisul (lastarisul) este un alt etaj de vegetatie, cu o pozitie schimbatoare in spatiul padurii. La inceput, etajul semintisului se gaseste la acelasi nivel cu patura erbacee si are functii asemanatoare acesteia in ecosistemul forestier. Daca se mentine, depaseste in curand patura erbacee si patrunde in etajul subarboretului, cu care intra in competitie si, daca nu este eliminat, se integreaza treptat in arboretul existent sau constituie un nou arboret.In perioada trecerii padurii de la o generatie la alta, semintisul ocupa un rol hotarator si de starea si calitatea sa depinde valoarea padurii viitoare.Dupa caracterul si rolul sau se distinge:-semintis provizoriu (trecator), apare dupa fiecare noua fructificatie, dar in conditii neprielnice dispare integral sau aproape integral la scurt timp dupa instalare;-semintis preexistent, care se mentine in padure si poate participa la intemeierea unui nou arboret. Dupa valoarea sa acesta poate fi:semintis(lastaris) preexistentutilizabil, de viitor, cand este constituit din specii valoroase, avand de regula inaltimi pana la 30-40 cm la rasinoase sau 40-80 cm la foioase (la inaltimi mai mari sunt expusi vatamarilor prin exploatare).semintis(lastaris) preexistentneutilizabil, care se mentine in arboret si din care s-ar putea intemeia un arboret necorespunzator. Prin masuri silvotehnice trebuie prevenita participarea sa la constituirea noului arboret.

4. Etajul paturii erbaceeEste etajul de vegetatie de talia cea mai redusa din padure. Este subordonat celorlalte etaje de vegetatie reprezentand un sensibil indicator al conditiilor stationale dar si a starii padurii in ansamblu. Patura erbacee are un rol pozitiv in reducerea scurgerilor si a eroziunii de suprafata, in ameliorarea conditiilor de solificare constituind si o sursa de hrana pentru vanat. In practica se considera ca prezenta paturii erbacee constituie o stare normala de existenta a padurii dar dezvoltarea ei viguroasa reclama masuri urgente de redresare. In descrierea paturii erbacee se indica speciile componente si gradul de abundenta5. Alte componente fitocenotice din padurePe langa etajele de vegetatie amintite, in fitocenoza forestiera mai participa muschi, licheni, bacterii, ciuperci, etc. O parte din acestea participa la descompunerea mesei organice (necromasei) si contribuie la asigurarea continuitatii ciclurilor biologice, dar si la evolutia pedogenetica a solurilor forestiere. O alta categorie de microorganisme favorizeaza fixarea si asimilarea azotului de catre radacinile plantelor cum sunt ciupercile micoritice la rasinoase, ciupercile de pe radacinile de catina, etc.6. Zoocenoza forestieraCuprinde speciile de animale de toate ordinele de marime care vietuiesc in padure. Sub raport trofic, organismele animale indeplinesc functii de consumatori dar si de descompunere a materiei organice moarte (microorganisme din litiera si sol). Populatiile de pasari constituie impreuna cu furnicile un mijloc foarte eficient de control privind dezvoltarea speciilor daunatoare padurii.Populatiile de insecte sunt foarte diverse si prezinta variate specializari in nutritie.