€¦ · AMENAJAMENT PASTORAL PENTRU PAJIŞTILE COMUNEI OTELEC 2015 1 INTRODUCERE Reglementarea...

AMENAJAMENT PASTORAL PENTRU PAJIŞTILE COMUNEI OTELEC

2015

1

INTRODUCERE

Reglementarea organizării, administrării şi exploatării pajiştilor permanente

Modalitatea de administrare a pajiştilor aparţinătoare unei localităţi, reprezintă felul

în care se asigură managementul unei pajişti, respectiv organizarea, administrarea şi

exploatarea pajiştilor permanente din extravilanul localităţilor (conform Ordonanţei de

urgenţă a Guvernului - OUG nr. 34/2013).

Pajiştile permanente din extravilanul localităţilor, denumite în continuare pajişti

permanente, sunt terenuri consacrate producţiei de iarbă şi de alte plante furajere erbacee

cultivate sau spontane, care nu au făcut parte din sistemul de rotaţie a culturilor din

exploataţie timp de cel puţin 5 ani sau mai mult, aşa cum este prevăzut la art. 4 alin. (1) lit.

(h) din Regulamentul (UE) nr. 1.307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17

decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin

scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentului (CE)

nr. 637/2008 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului, denumit în

continuare Regulament.

Toate problemele şi rezolvările acestora vor trebui introduse în „planurile de

amenajamente pastorale” ale pajiştilor permanente, precum şi prin respectarea de către

autorităţile administraţiei publice locale a obligaţiilor prevăzute de lege în acest domeniu.

Legislația în domeniu face referire la:

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului - OUG nr. 34/2013 privind organizarea,

administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea

Legii fondului funciar nr.18/1991;

ORDIN nr. 544 din 21 iunie 2013, privind metodologia de calcul a încărcăturii

optime de animale pe hectar de pajişte;

HOTARÂRE nr. 1.064, din 11 decembrie 2013, privind Normele metodologice

pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind

organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea

şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991;

Legea nr. 86/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.

34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi

pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991;

Hotărârea nr. 78/2015 privind modificarea şi completarea Normelor

metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.


2015

2


pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.064/2013.

În vederea asigurării unui management corespunzător a unei pajişti permanente,

trebuie să fie utilizate atât instrumente tehnice şi juridice de specialitate, cât şi instrumente de

ordin financiar fără de care nu ar fi posibilă materializarea măsurilor tehnice şi juridice.

Conform HG 1064 11/12/2013, Art. 4, administrarea pajiştilor aflate în domeniul

public şi/sau privat al comunelor, oraşelor, municipiilor şi al municipiului Bucureşti se face

de către consiliile locale, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

În administrarea pajiştilor unei comune, localităţi principalul instrument utilizat este

planul de management, respectiv modul de gestionare a pajiştilor ce se stabileşte prin

amenajamente pastorale, ce îndeplineşte un dublu rol, fiind atât un instrument juridic

(solicitat şi prevăzut de lege), cât şi un instrument tehnic (necesită implicarea specialiştilor în

cercetare din diferite domenii şi elaborarea unor seturi de măsuri tehnice care să conducă la

păstrarea compoziţiei floristice, a ratei de creştere a plantelor şi de randament al pajiştilor,

pentru a asigura cerinţele nutriţionale ale animalelor (OUG nr. 34/2013, ORD. nr.544 din

21/06/2013, HG 1064 din11/12/2013 ).

Modul de gestionare a pajiştilor se stabileşte prin amenajamente pastorale, în

condiţiile legii.

„Amenajamentul pastoral” reprezintă „documentaţia care cuprinde măsurile

tehnice, organizatorice şi economice necesare ameliorării şi exploatării pajiştilor”, în

conformitate cu obiectivele de management al pajiştilor prevăzute în „Normele metodologice


organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi

completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991”, (art.1, lit. a. din HG nr.1064 11/12/2013 ).

Măsurile prevăzute în „amenajamentul pastoral” se elaborează astfel încât să ţină cont

de exigenţele economice, sociale şi culturale, precum şi de particularităţile regionale şi locale

ale zonei.

Potrivit prevederilor art. 9 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.

34/2013, proiectul de amenajament pastoral se întocmeşte potrivit ghidului-cadru elaborat

de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajişti Braşov.

Proiectul de amenajament pastoral va cuprinde, în mod obligatoriu, cel puţin

următoarele elemente:

a) descrierea situaţiei geografice, topografice şi planul parcelar al pajiştilor aflate pe

teritoriul unităţii administrativ- teritoriale;

b) descrierea solului şi a florei;

c) capacitatea de păşunat a pajiştii;

d) lucrările de îngrijire şi îmbunătăţire a pajiştilor;

e) planul de fertilizare şi măsurile agropedoameliorative.


2015

3

În condiţiile art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013, în vederea

întreţinerii şi utilizării suprafeţelor de pajişti, precum şi pentru conservarea, ameliorarea şi

păstrarea biodiversităţii acestora, utilizatorii pajiştilor au obligaţia să aplice pe fiecare parcelă

acţiunile tehnice cuprinse în proiectul de amenajament pastoral, precum şi planul de

fertilizare.

Lucrările de întreţinere a pajiştilor cuprind cel puţin:

a) distrugerea muşuroaielor, curăţarea de pietre, a vegetaţiei arbustifere nevaloroase,

combaterea buruienilor şi executarea lucrărilor de desecare;

b) combaterea eroziunii solului şi respectarea strictă a regulilor de exploatare

raţională;

c) corectarea regimului aerohidric al solului;

d) lucrări de fertilizare cu îngrăşăminte chimice şi organice;

e) lucrări de regenerare a pajiştilor prin însămânţări şi supraînsămânţări executate atât

primăvara, cât şi toamna, în funcţie de condiţiile de climă şi sol, cu respectarea măsurilor

stabilite prin angajamentele pastorale.

Întocmirea planului de fertilizare şi stabilirea măsurilor agropedoameliorative se fac

de către oficiile de studii pedologice şi agrochimice judeţene."

Consiliile locale au obligaţia să elaboreze amenajamentul pastoral, valabil pentru toate

pajiştile aflate pe unitatea administrativ-teritorială în cauză, potrivit prevederilor ordonanţei

de urgenţă 34/2013.

Folosirea şi exploatarea pajiştilor se fac cu respectarea bunelor condiţii agricole şi de

mediu, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Conform legii nr. 86/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor

permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 -

pentru punerea în valoare a pajiştilor aflate în domeniul public al comunelor, oraşelor,

respectiv al municipiilor şi pentru folosirea eficientă a acestora, unităţile administrativ-

teritoriale, prin primari, în conformitate cu hotărârile consiliilor locale, în baza cererilor

crescătorilor de animale, persoane fizice sau juridice având animalele înscrise în RNE,

încheie contracte de concesiune/închiriere, în condiţiile legii, pentru suprafeţele de pajişti

disponibile, proporţional cu efectivele de animale deţinute în exploataţie, pe o perioadă

cuprinsă între 7 şi 10 ani.

Pentru punerea în valoare a pajiştilor aflate în domeniul privat al comunelor, oraşelor,

respectiv al municipiilor şi pentru folosirea eficientă a acestora, unităţile administrativ-

teritoriale, prin primari, în conformitate cu hotărârile consiliilor locale, în baza cererilor

crescătorilor de animale, persoane fizice sau juridice având animalele înscrise în RNE,

încheie contracte de închiriere, în condiţiile legii, pentru suprafeţele de pajişti disponibile,

proporţional cu efectivele de animale deţinute în exploataţie, pe o perioadă cuprinsă între 7 şi

10 ani."


2015

4

Controlul aplicării prevederilor proiectelor de amenajamente pastorale de către

proprietari/utilizatori se realizează de inspectori din cadrul Agenţiei Naţionale pentru

Zootehnie «Prof. Dr. G.K. Constantinescu» prin oficiile judeţene de zootehnie.

Utilizator de păşuni şi fâneţe - crescător de animale, persoană fizică/juridică înscrisă

în Registrul naţional al exploataţiilor care desfăşoară activităţi agricole specifice categoriei de

folosinţă păşuni şi fâneţe, conform clasificării statistice a activităţilor economice în Uniunea

Europeană pentru producţia vegetală şi animală, care deţine legal dreptul de folosinţă asupra

suprafeţei agricole şi care valorifică păşunea prin păşunare cu efective de animale aflate în

proprietatea sa sau prin cosire cel puţin o dată pe an;

Deţinători de pajişti - titularii dreptului de proprietate, ai altor drepturi reale asupra

acestora sau cei care, potrivit legii civile, au calitatea de posesori ori deţinători precari ai

pajiştilor. (Legea 86/2014)

Proiectele de amenajamente pastorale prevăzute la art. 8 alin. (1) din Normele

metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.


pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.064/2013, astfel cum au fost modificate şi completate prin

prezenta hotărâre, se aprobă, în condiţiile legii, de consiliile locale în termen de 6 luni de

la intrarea în vigoare a hotărârii 78/2015.


2015

5

CAPITOLUL I

SITUAȚIA TERITORIAL - ADMINISTRATIVĂ

1.1. Amplasarea teritorială a localităţii

Pajiştile analizate se află pe teritoriul administrativ al comunei Otelec. Aceasta este

situată in:

Euroregiunea: V Vest

Judetul: Timis

Comuna: Otelec

Satul: Otelec, Iohanisfeld

Fig 1.1. Hartă Comuna Otelec ( Sursa Google earth)

1.2. Denumirea deținătorului legal

Pajiştile situate pe teritoriul administrativ al comunei Otelec se află în proprietate

comunei şi în administrarea Consiliului Local Otelec cu sediul în localitatea Otelec, str.

Gradiniţei, nr. 471 județul Timiș. Acestea sunt situate pe teritoriul localităţiilor Otelec și

Iohanisfeld.


2015

6

1.3. Documente care atestă dreptul de proprietate sau deținere legală. Istoricul

proprietății

Dreptul de proprietate asupra pajiştilor, este dat de ordinului Prefectului, intabulate în

Cartea Funciară cu drept de proprietate pentru Comuna Otelec.

Prin Ordinul Prefectului, sus mentionat, Comuna Uivar, care avea in componență și

localitațiile Otelec și Ionel, se trece în proprietatea comunei 1219.55 ha pășune respectiv:

- 166.45 ha localitatea Uivar;

- 210.24ha localitatea Otelec;

- 171.41 ha localitatea Pustiniș;

- 198.89 ha localitatea Ionel;

- 130.90 ha localitatea Rauti;

- 333.66 ha localitatea Sânmartinul Maghiar.

In anul 2008 prin legea nr 108/2008, desprinzându-se din comuna Uivar, se înfiinţeaza

comuna Otelec având în administrare şi satul Ionel.

Suprafețele de pajiști luate în studiu pe teritoriul comunei Otelec sunt grupate în

urmatoarele trupuri.

Tabelul 1.1

Trupurile de pajiște existente pe teritoriul comunei Otelec

Nr.crt Teritoriu administrativ Trupul de pajiste

1 Comuna Otelec/sat Otelec Trupul nr 1

2 Comuna Otelec/sat Iohanisfeld Trupul nr 1





Un istoric de folosință a terenurilor înregistrate în registrul agricol este sintetizat în

tabelul 1.1A

Tabelul 1.1.A


2015

7

Istoricul de folosință a terenurilor înregistrate în registrul agricol

Nr.

crt.

Ca

teg

ori

a d

e

folo

sin

ță d

in

OP

Nr.

cad

ast

ral

Su

pra

fața

în

ord

inal

pre

fect

ulu

i în

ha

Nr.

Ca

rte

Fu

nci

ară

du

pă

inta

bu

lare

Ca

teg

ori

a d

e

folo

sin

ță

inta

bu

lată

Suprafața

măsurată și

intabulată

în mp

Suprafața

preluată

prin

protocol

în ha

Categoria

de

folosință

Protocol

Observații

OTELEC

1 A 1881 48,15 2914 A 480448 48,15 PS

2 A 1882 0,33 0,33 HCN neintabulat

HCN (canal)

3 PS 1883 4,32 2906 PS 43200 4,32 PS

4 PS 1884 7,45 2900 PS 74500 7,45 NGL

5 PS 1885 0,92 2919 PS 9200 0,92 PS

6 PS 1886 0,44 0,44 HCN neintabulat

HCN (canal)

7 PS 1887 0,28 neintabulat

8 A 1887 5,85 2904 A 58500 6,13 PS intabulat

ARABIL 5,85

din 6,13

9 A 1888 5,02 2886 A 50200 5,02 APJ

10 A 1889 0,14 HCN neintabulat

HCN (canal)

11 A 1890 4,57 2894 A 45700 4,56 APJ

12 A 1892 2,84 2899 A 28400 2,84 A

13 PS 1895/1 3,24 2913 PS 32400 intabulat

PĂȘUNE 3,24

din 8,24

14 A 1895/2 5 2901 A 50000 8,24 PS intabulat

ARABIL 5,00

din 8,24

15 PS 1896 0,28 0,28 HCN neintabulat

HCN (canal)

16 PS 1898/1 50,14 2896 PS 501400 63,14 PS intabulat

PĂȘUNE 50,14

din 63,14

17 A 1898/2 13 2912 A 130000 intabulat

ARABIL 13 din

63,14

18 A 1899 6,34 2908 A 62591 6,34 APJ

19 A 1901 7,18 2895 A 70588 7,18 A

20 A 1903 15,79 2918 A 157900 15,79 APJ

21 PS 2084/1 4,06 402786 PS 40600 11,06 NGL

22 PS 2086/2 13,71 25,07 NGL neintabulat-

diferența fiind

2086/1/11,36

23 PS 310 4,8 Teren aflat OP


2015

8

pe Otelec dar în

urma

Protocolului

este pe comuna

Uivar

24 PS 313 0,12 la Uivar

25 PS 314 0,5 la Uivar

Suprafețe CAP 204,47

26 PS 1900 4,59 402642 HB 46251 4,59 HB În OP era

pășune dar în

Protocol și real

este HB și la

intabulare s-a

înscris HB

(baltă)

27 Intravilan 1,19 401481 PS 10246 1,19 PS În OP era doar

trecut intravilan

la intabulare s-a

înscris PS

(pășune)

Suprafețe Cons L 5,78

Total sup. OP

Otelec

210,25 Pe localitatea

Otelec este

210,25 ha de

pășune în care

sunt și canale și

bălți care erau

trecute ca și

PS, dar sunt

imposibil de

folosit ca și

pășune,respecti

v terenul trecut

la Uivar

nr.cad:

1882,1886,1896

,310,313,314,19

00 Otelec

Total pășune utilizată din suprafața constituită prin OP 199,05 ha

Total teren propus împădurit 59,58 Din parcelele:

1881,1892,1898

,1901,1913 în

anul 2005 s-a

împădurit o

lungime de

7284 ml și o

lățime de 20 ml


2015

9

în suprafața de

14,56 ha,

respective

parcelele PS

1883,1885,1887

,1895 în

suprafața de

10,52 ha și

parcelele

2086;2084/1;20

99;2100 în

suprafața de

31,4 ha din

care 30 ha

împădurit.

Total teren împădurit: 55,08 Pășune rămasă: 143,47 Pășune efectiv

OTELEC

143,47 ha

IOHANISFELD (IONEL)

28 PS 2380 9,8 400581 PS 98000 9,8 PS

29 PS 2382 4,53 400589 PS 45300 4,53 PS

30 PS 2388 3,22 400590 PS 32200 3,22 PS

31 PS 2406 0,01 PS neintabulat

32 PS 2415 2,39 400594 PS 15330 2,39 PS

33 PS 2482 0,28 PS neintabulat

34 A 2484 13,2 400551 PS 132000 13,2 PS împădurit 13 ha

pe margine

împreună cu

2487

35 PS 2487 38,55 400552 PS 385500 3855 PS

36 PS 2799 48,95 401281 PS 495111 59,95 PS

37 PS 2803 2,52 401278 PS 25089 2,52 PS

38 PS 2805 39,74 401280 PS 397633 39,74 PS

39 PS 2807 9,49 401279 PS 93091 9,49 PS

40 PS 2808 0,08 HCN neintabulat

HCN (canal)

41 PS 2809 11,94 401277 PS 119184 11,94 PS

Suprafețe CAP 184,7

42 PS 2389 3,62 400592 PS 36200 3,62 HB Terenuri care în

realitate sunt

HB (bălți), dar

nu s-a putut

trece la

intabulare ca și

HB fiind trecute

ca și PS

(pășune) în OP

43 PS 2414 4,58 400593 PS 45800 4,58 HB

44 PS 2485 1,33 400556 PS 13300 1,33 HB

45 PS 2488 1,52 400553 PS 15200 2,37 HB

46 PS 2489 1,69 400554 PS 16900 1,69 HB

47 PS 2490 1,45 400555 PS 14500 1,45 HB


2015

10

Situația concretă referitoare la fiecare pajiște în parte din punct de vedere

administrativ, categoria de folosință a terenului, suprafața în ha, categoria de animale care

pășunează și suprafețele care sunt declarate la APIA sunt prezentate în tabelele de mai jos.

Suprafețe Cons L 14,19

Total suprafață

OP Iohanisfeld

198,89

Pe localitatea

Iohanisfeld

există 198,89

ha de pășune în

care mai sunt

prezente

suprafețe de

bălți și sunt

imposibil de

folosit ca și

pășune

respectiv

nr.cadastral:28

08,2485,2488,2

489

Total pășune utilizată din suprafața constituită prin OP 194,27 ha

Total propus pentru împădurit 36,45 ha

Din parcelele

2382,2389,2484

,2487,împăduri

t 17,8 ha.

S-a împădurit total 17,8 ha Pășune rămasă 176,47 ha

Total suprafața pe comuna

Otelec conform OP

409,14 Din totalul de

409,14 ha de

pășune

constituită prin

Ordinul

Prefectului,

conform

tabelului este

utilizat ca și

pășune 319,94

ha, restul

hectarelor fiind

împădurite.

Total pășune utilizată în prezent: 319,94 ha


2015

11

Tabelul 1.2.

Trupurile de pajiste existente pe teritoriul comunei Otelec declarate la APIA

Nr.

crt.

Denumire

pajiște/Nr.parcelă

Suprafața totală

a pajiștii (ha)

Declarată APIA

(ha)

Nedeclarată APIA

(ha)

1. 1881 48,15

2. 1887 0,28

3. 1887 5,85

4. 1888 5,02

5. 1890 4,57

6. 1892 2,84

7. 1898/1 50,14

8. 1898/2 13

9. 1899 6,34

10. 1901 7,18

11. 1903 15,79

12. 2484 13,2

13. 2487 38,55

14. 2388 1,82

15. 2382 0,84

16. 2380 9,8

17. 2379 19,95

18. 2727 60,32

19. 2726 8.027

20. 2719 45

21. 2706 23,73

22. 2803 2,52

23. 2805 39,74

24. 2807 9,49

25. 2809 11,94

Tabelul 1.3.

Teritoriul administrativ de care aparțin pajiștile

Nr.crt. Teritoriu administrativ Denumire

pajiște/Nr.parcelă

Bazin hidrografic

26. Comuna Otelec/sat Otelec 1881 Timiş-Bega

27. Comuna Otelec/sat Otelec 1887





32. Comuna Otelec/sat Otelec 1898/1

33. Comuna Otelec/sat Otelec 1898/2





2015

12

37. Comuna Otelec/sat Iohanisfeld 2484














1.4. Gospodărirea anterioară a pajiștilor din amenajament

Pajistile aparţinătoare comunei Otelec au fost exploatate printr-un păşunat liber de

către crescătorii de animale din comună.

În prezent starea generală a pajiştilor este diferită de la trup la trup, prezintă pâlcuri de

vegetaţie indicatoare a excesului de umiditate precum şi unele petece de sărătură (foto 1). Alți

factori limitativi sunt reprezentați de suprapășunat (acest fenomen întâlnindu-se și în lunile în

care este interzisă scoaterea animalelor pe pășune), prezența speciilor dăunătoare, prezența

pâlcurilor cu specii de arbuști, prezența mușuroaielor.

De asemenea unele canale de desecare sunt colmatate împiedicând eliminarea

excesului de umiditate.

Nu există date privind producția medie de iarbă a pajiștilor din ultimii 5 ani, însă

estimările noastre, în funcţie de compoziţia floristică, de condițiile staționle, de cauzele

degradării pajiștilor, de determinările de pe teren și corelate cu datele din bibliografie

indică o producție de cca. 12-15 t/ha masă verde pe trupurile de pajiște cu o compoziție

floristică mai bună (pajiști mezofile), și o producție de aproximativ 5-7 t/ha pe pajiștile

halofile (cu diferite grade de sărăturare).


2015

13

Fig. 1. Imagini cu tipurile de vegetatie intalnite pe trupurile de pajsite din Otelec si Iohanesfield (Foto

original)

Pe teritoriile supuse amenajamentului nu au mai fost întocmite amenajamente

pastorale și nu au fost realizate studii și proiecte de execuție pentru ameliorarea și folosirea

rațională a pajiștilor.

Tabelul 1.4.

Categoria de animale cu care sunt pășunate pajiștile permanente

Nr.

crt.

Denumire

pajiște/ Nr.

parcelă

Suprafața (ha) Modul de folosire Categoria de

animale

1. 1881 48,15 PS Ovine

2. 1887 0,28 PS Ovine

3. 1887 5,85 PS Ovine

4. 1888 5,02 PS Ovine

5. 1890 4,57 PS Ovine

6. 1892 2,84 PS Ovine

7. 1898/1 50,14 PS Bovine

8. 1898/2 13 PS Ovine

9. 1899 6,34 PS Ovine

10. 1901 7,18 PS Bovine


2015

14

11. 1903 15,79 PS Ovine

12. 2484 13,2 PS Ovine

13. 2487 38,55 PS Ovine

14. 2388 1,82 PS Ovine

15. 2382 0,84 PS Ovine

16. 2380 9,8 PS Bovine

17. 2379 19,95 PS Bovine

18. 2727 60,32 PS Ovine

19. 2726 8.027 PS Ovine

20. 2719 45 PS Ovine

21. 2706 23,73 PS Ovine

22. 2803 2,52 PS Ovine

23. 2805 39,74 PS Ovine

24. 2807 9,49 PS Ovine

25. 2809 11,94 PS Ovine


2015

15

CAPITOLUL II

ORGANIZAREA TERITORIULUI

2.1. Denumirea trupurilor de pajiște care fac obiectul acestui studiu

Trupurile de pajişte ce urmează a fi amenajate sunt cele descrise şi prezentate la

tabelul 2.1

Tabelul 2.1.

Pajiștile care fac obiectul amenajamentului pastoral

Nr.

crt.

Trupul de pajişte

Parcele componente Suprafata

(ha)

Număr CF Categ. de

folosință în

prezent

1. Trupul nr.1.

Comuna Otelec/sat Otelec

1881 48,15 2914 PS

1887 0,28 - PS

1887 5,85 2904 PS

1888 5,02 2886 PS

1890 4,57 2894 PS

1892 2,84 2899 PS

1898/1 50,14 2896 PS

1898/2 13 2912 PS

1899 6,34 2908 PS

1901 7,18 2895 PS

1903 15,79 2918 PS

Total trup: 159,16 ha

2. Trupul nr.1.

Comuna Otelec/sat

Iohanisfeld

2484 13,2 400551 PS

2487 38,55 400552 PS


3. Trupul nr.2.

Comuna Otelec/sat

Iohanisfeld

2388 1,82 - PS

2382 0,84 - PS

2380 9,8 Lot1402740/

Lot2=402741

PS

2379 19,95 Neintabulat PS


4. Trupul nr. 3. Comuna

Otelec/sat Iohanisfeld

2727 60,32 Neintabulat PS

2726 8.027 Neintabulat PS

2719 45 Neintabulat PS

Total trup: 113.347 ha

5. Trupul nr. 4. Comuna


2706 23,73 Rezervă PS


Trupul nr. 5. Comuna


2803 2,52 401278 PS

2805 39,74 401280 PS

2807 9,49 401279 PS

2809 11,94 401277 PS



2015

16

TOTAL GENERAL: 484, 357 ha

OBSERVAȚIE !!

Suprafața totală care face obiectul prezentului amenajament pastoral este de

484,357 ha. Această suprafață este cea rezultată în urma observațiilor și măsurătorilor

efectuate în teren de către S.C. HIGHTOPOTERRA S.R.L. și corespunde cu situația

concretă din teren la momentul prezent. În comparație cu datele prezentate în tabelul

1.1A., se observă anumite diferențe în ceea ce privește suprafețele și categoriile de

folosință ale pășunilor analizate. De exemplu parcelele cu categoria de folosință arabil

(așa cum apar în Ordinul Prefectului și/sau în CF-uri) sunt de fapt, în teren, pășuni.

Prin urmare, amenajamentul pastoral va analiza sub toate aspectele necesare suprafața

de 484, 357 ha pășune, conform cu tabelul 2.1.

2.2. Amplasarea teritorială a trupurilor de pajiște. Vecinii și hotarele pajiștii

Amplasarea teritorială a trupurilor de pajişte precum şi vecinătăţiile parcelelor de

pajişte sunt redate în tabelul 2.2

Tabelul 2.2

Localitatea

(sat)

Trup de

pajiște

Parcela descriptivă Vecinătăți la :

N S E V

Comuna

Otelec/sat

Otelec

Trupul nr. 1 1881, 1887, 1887, 1888,

1890, 1892, 1898/1, 1898/2

1899, 1901, 1903

Terenuri

din

categoria

pădurilor,

Canalul

Bega și dig

Canale de

desecare,

terenuri

care aparțin

altor

categorii de

folosință

Limita

UIVAR,

Canal de

desecare,

terenuri

care

aparțin

altor

categorii

de

folosință

Intravilan

localitatea

Otelec

Comuna

Otelec/sat

Iohanisfeld

Trupul nr. 1 2484, 2487 Drum

comunal,

terenuri

care aparțin

altor

categorii de

folosință și

intravilan

localitatea

Iohanisfeld

Drum

comunal,

terenuri

care aparțin

altor

categorii de

folosință

Drum

comunal

și trupul

de

pajiște 2

Terenuri

care aparțin

altor

categorii de

folosință

Comuna

Otelec/sat

Iohanisfeld

Trupul nr. 2 2388, 2382, 2380, 2379 Localitatea

Iohanisfeld

și pădure

Drum

comunal și

terenuri

Terenuri

care

aparțin

Drum

comunal și

trupul de


2015

17

care aparțin

altor

categorii de

folosință

altor

categorii

de

folosință

pajiște 1

Comuna

Otelec/sat

Iohanisfeld

Trupul nr. 3 2727, 2726, 2719 terenuri

care aparțin

altor

categorii de

folosință

terenuri

care aparțin

altor

categorii de

folosință

terenuri

care

aparțin

altor

categorii

de

folosință

terenuri

care aparțin

altor

categorii de

folosință

Comuna

Otelec/sat

Iohanisfeld

Trupul nr. 4 2706 terenuri

care aparțin

altor

categorii de

folosință

terenuri

care aparțin

altor

categorii de

folosință

terenuri

care

aparțin

altor

categorii

de

folosință

terenuri

care aparțin

altor

categorii de

folosință

Comuna

Otelec/sat

Iohanisfeld

Trupul nr. 5 2803, 2805, 2807, 2809 terenuri

care aparțin

altor

categorii de

folosință

terenuri

care aparțin

altor

categorii de

folosință

terenuri

care

aparțin

altor

categorii

de

folosință

terenuri

care aparțin

altor

categorii de

folosință

In imaginile următoare sunt prezentate hărțile din satelit ale trupurilor de pajiște mai

sus menționate.


2015

18

Fig.1.Trupul de pajiste nr. 1. Comuna Otelec/sat Otelec

(sursa Google earth, prelucrat)


2015

19

Fig.2. Trupul de pajiste nr. 1. Comuna Otelec/sat Iohanisfeld



2015

20

Fig.3.Trupul de pajiste nr. 2. Comuna Otelec/sat Iohanisfeld



2015

21

Fig.4. Trupul de pajiste nr. 3. Comuna Otelec/sat Iohanisfeld



2015

22

Fig.5.Trupul de pajiste nr. 4. Comuna Otelec/sat Iohanisfeld



2015

23

Fig.6. Trupul de pajiste nr 5. Comuna Otelec/sat Iohanisfeld


2.3. Constituirea și materializarea parcelarului și subparcelarului descriptiv

Limitele parcelare au fost materializate de către personalul administratiei

locale.

Proiectul parcelar s-a întocmit pe baza materialului cartografic actualizat și întocmit

de către S.C. HIGHTOPOTERRA S.R.L.


2015

24

2.4. Baza cartografică utilizată

Planurile ce au stat la baza lucrărilor de identificare şi determinare din punct de

vedere topografic a pajiştilor sunt:

1-Plan cadastral scara 1: 2000;

2-Planul parcelar;

3-Planul de carte funciară;

4-Ortofotoplanul;

5- Schițe și planuri care au fost vectorizate în funcție de măsurătorile efectuate

pentur a determina limitele pajiștilor cu exactitate.

Dintre factorii topografici, în studiul de monitorizare a unităţilor amenajistice de

pajişti vor fi înregistrate următoarele componente:

a) coordonatele geografice (Latitudine/Longitudine);

b) forma de relief - componentă a factorilor topografici se va înregistra pe baza următoarei

scări:

1- vale;

2- versant;

3- creastă;

4- platou.

c) poziţia pe pantă a pajiştilor, a cărei înregistrare se va face utilizând următoarea scară:

1- baza pantei;

2– treimea inferioară a pantei;

3- treimea mijlocie a pantei;

4– treimea superioară a pantei;

5-vârful pantei.

d) forma pantei influenţează regimul climatic, în principal prin modificarea regimului termic

şi hidric. Pentru cuantificarea acesteia s-au utilizat scări pe 5 forme de relief şi anume:

1- concavă;

2- concav-dreaptă;

3-dreaptă;

4-convexă;

5-convex-dreaptă.

e) - panta sau înclinarea;

f) - altitudinea;

g) - expoziţia (exprimată în % sau grade).

2.5. Suprafața pajiștilor. Determinarea suprafețelor

Suprafața totală a pajiștii inclusă în UAT este de 484, 357 ha. Suprafața cuprinsă în

amenajament s-a determinat prin planimetrare și prin utilizarea mijloacelor de calcul automat

(GIS), conform hărții cadastrale atașate prezentei documentații.


2015

25

2.5.1. Suprafața pajiștii pe categorii de folosințe

Structura pajiştilor pe categorii de folosinţă este prezentată tabelar pentru fiecare

localitate în parte.

Tabelul 2.3

Trup de pajiste (ha) Păşuni

(ha)

Fâneţe

(ha)

Valorificare

mixtă

(ha)

Fără scopuri

productive

(ha)

Total

suprafaţă

(ha)

Din care la

Consiliul

local

Trupul nr.1.

Comuna Otelec/sat Otelec 159,16 0 0 0 159,16 159,16

Trupul nr.1.

Comuna Otelec/sat

Iohanisfeld

51,75 0 0 0 51,75 51,75

Trupul nr.2.

Comuna Otelec/sat

Iohanisfeld

32,41 0 0 0 32,41 32,41

Trupul nr.3.

Comuna Otelec/sat

Iohanisfeld

113.347 0 0 0 113.347 113.347

Trupul nr.4.

Comuna Otelec/sat

Iohanisfeld

23.73 0 0 0 23.73 23.73

Trupul nr.5.

Comuna Otelec/sat

Iohanisfeld

136,37 0 0 0 136,37 136,37

2.5.2. Organizarea administrativă

Până în prezent administrarea pajiștilor s-a realizat fie prin contracte de

închiriere/concesiune către utilizatori (persoane fizice sau juridie înscrise în Registrul

național al exploatațiilor care desfășoară activități agricole specifice categoriei de folosință

pajiști), fie prin administrarea de către deținători de pajiști - titularii dreptului de proprietate.

2.6. Enclave

În cadrul trupului de pajiște 1 Otelec, este prezentă o enclavă (NM – mocirle și

smârcuri) în suprafață totală de 0,664 ha.

În cadrul trupurilor de pajiște din localitatea Johnaisfeld nu sunt prezente enclave.


2015

26

CAPITOLUL III

CARACTERISTICI GEOGRAFICE ȘI CLIMATICE

3.1 Indicarea zonei geografice şi caracteristicile reliefului

Situată în partea de vest a judeţului Timiş, la frontiera cu Serbia , pe DN 58 B,

localitatea Otelec, reşedinţa comunei cu acelaşi nume, se află la o distanţă de 45 km de

municipiul Timişoara şi 37 km de oraşul Jimbolia. În componenţa comunei se regăsesc

următoarele localităţi: Otelec, Ionel, (ŢĂRĂU D. şi LUCA I., 2002).

3.2 Altitudine, expoziţie, pantă

Încadrat din punct de vedere geomorfologic Câmpiei Banato-Crişane, teritoriul

aparţine sectorului de câmpie joasă, caracteristic prin absenţa unei denivelări care să separe

luncile principalelor râuri (cu numeroase meandre, despletiri şi cursuri părăsite) de interfluvii,

fapt care favorizează, adeseori, confundarea acestora cu luncile râurilor respective. Concret,

arealul este parte a Câmpiei de interfluviu Timiş-Bega (aval Timişoara), cu o altitudine sub

100 m, reprezentând o câmpie de acumulare, subsidenţă şi divagare, în cea mai mare parte

recentă, drenată de Timiş, Bega şi toţi afluenţii şi braţele acestora (ŢĂRĂU D. şi LUCA I.,

2002).

Tabelul 3.1.

Date geografice cu referire la altitudine, expoziție și pantă pentru pajiștile analizate

Nr.

crt.

Trup de pajişte Parcela

descriptivă

Altitudine

(m)

Expoziţie Pantă

(%)

1 Trupul nr.1.

Comuna Otelec/sat Otelec

1881, 1887, 1887, 1888, 1890,

1892, 1898/1, 1898/2

1899, 1901, 1903

74m - ≤ 1%

2 Trupul nr.1.

Comuna Otelec/sat

Iohanisfeld

2484, 2487 74m - ≤ 1%

3 Trupul nr.2.

Comuna Otelec/sat

Iohanisfeld

2388, 2382, 2380, 2379 74m - ≤ 1%

4 Trupul nr.3.

Comuna Otelec/sat

Iohanisfeld

2727, 2726, 2719 75m - ≤ 1%

5 Trupul nr.4.

Comuna Otelec/sat

Iohanisfeld

2706 75m - ≤ 1%

5 Trupul nr.5.

Comuna Otelec/sat

Iohanisfeld

2803, 2805, 2807, 2809 74m ≤ 1%


2015

27

3.3. Caracteristici pedologice și geologice

Situația detaliată a tipurilor de sol și subsol pentru fiecare parcelă în parte este

prezentată în tabelul 3.2, conform studiului OSPA:


2015

28

Tabel 3.2.

Principalele caracteristici pedologice ale suprafeţelor cu pajişti la UAT Otelec

Nr.

crt.

Parcela

descriptivă

Tip de sol/suptipul TEO/trup Varietate Succesiune de orizonturi Suprafaţa Observaţii

din studiu

ha %

1 A 1881 AS gc, 4.01/1 Xse(095), X03(013), G4,

k6,

Ap-Atp-Cng2-CnGo3-CnGo4 -CnGr6-bAmGr5 6.30 13,08 In studiu A

1881-27.15

ha si

A1881/1-

21.00 ha

AS gc-sc 9.01/2 X vm, Xse, G3, S23, k6 Ap-Atp-ACng2-Cng2sc-CnscGo3-CnGo3–CnGo4-

CnGr5

6.65 13,81

AS gc-sc 9.01/3 X vm, Xse, G3, S23, k6 Ap-Atp-ACng2-Cng2sc-CnscGo3-CnGo3–CnGo4-

CnGr5

1.55 3,21

CZ gc-ss-ka 37.01/1 G5, S21, A33, k1 Apscac-Atp-AmGo3sc-ac-ACcaGo4sc-ac-Ccasc-

naGr5-CcascnaGr6

2.50 5,19

CZ cb-gc-sc 51.01/3 G3, S23, k3 Ap-Atp-Am-ABv-Bvg2-BCkGo3-CkGo3-

CcascGo3-CkGo3

1.30 2,69

FZ pe-gc-ss 69.01/1 X03(013), G5, S23, A23,

k3

Ap-Atp-Am-Az-AzCkg2-CkGo3-CkGr5-bAmGo4-

CcaGo4

19.55 40,60

FZ pe-gc-ss 69.01/2 X03(013), G5, S23, A23,

k3

Ap-Atp-Am-Az-AzCkg2-CkGo3-CkGr5-bAmGo4-

CcaGo4

8.30 17,23

SN sc-gc-ka 125.01/1 X08(025) G3, S31, A51,

k2

Apsc-na-Atp-Btnascg2-Cksc-naGo3-CcascnaGo3-

CcascacGo4

0.40 0,83

SN mo-gc-sc 60%

CZ ss-ka 40%

704.01/1 X08(025) G4, S22, A52,

k3

G2, S22, A23, k2

Ap-Atp-Am-ABtnascGo3-BtnascGo3-BtnascGo4-

CcaGo4-CcaGr5-CcaGo4

Ap-Atp-Am-ACksc-Ccasc-Ccasc-ac-Ccag2sc-ac-

Ckg2sc-ac

1.60 3,32

TOTAL 48.15 100

2 A 1882 CZ gc-ss-ka 37.01/1 G5, S21, A33, k1 Apsc-ac-Atp-AmGo3sc-ac-ACcaGo4sc-ac-Ccasc-

naGr5-CcascnaGr6

0.33 100

TOTAL 0.33 100

3 PS 1883 AS gc-sc 9.01/3 X vm, Xse, G3, S23, k6 Aţ-Ao-ACng2-Cng2sc-CnscGo3-CnGo3–CnGo4- 0.10 2,31


2015

29

Nr.

crt.

Parcela

descriptivă


din studiu

ha %

CnGr5

CZ gc-ss-ka 37.01/1 G5, S21, A33, k1 Aţsc-ac-AmGo3sc-ac-ACcaGo4sc-ac-Ccasc-

naGr5-CcascnaGr6

4.02 93,05

FZ pe-gc-ss 69.01/1 X03(013), G5, S23, A23,

k3

Aţ-Am-Az-AzCkg2-CkGo3-CkGr5-bAmGo4-

CcaGo4

0.20 4,62

TOTAL 4.32 100

4 PS 1884 CZ gc-ss-ka 37.01/1 G5, S21, A33, k1 Aţsc-ac-AmGo3sc-ac-ACcaGo4sc-ac-Ccasc-

naGr5-CcascnaGr6

7.45 100

TOTAL 7.45 100

5 PS 1885 CZ gc-ss-ka 37.01/1 G5, S21, A33, k1 Aţsc-ac-AmGo3sc-ac-ACcaGo4sc-ac-Ccasc-

naGr5-CcascnaGr6

0.92 100

TOTAL 0.92 100

6 PS 1886 VS gc 103.01/1 X03(013) ,G4, k4 Aţ-Ayg2-AyCng2-CyGo3-bAyGo4-CcaGo4-CcaGr5 0.44 100

TOTAL 0.44 100

7 PS 1887 CZ gc-ss-ka 38.01/1 G5, S23, A33, k2, Aţ-AmGo3 -ACkcaGo4-Ccasc-naGr5-Ccasc-naGr6 0.28 100 In studiu PS

1887/1

TOTAL 0.28 100

8 A 1887 AS gc, 4.01/1 Xse(095), X03(013), G4,

k6,

Ap-Atp-Ao-Cng2-CnGo3-CnGo4 -CnGr6-bAmGr5 0.25 4,27

AS gc-sc 9.01/1 X vm, Xse, G3, S23, k6 Ap-Atp-Ao-ACng2-Cng2sc-CnscGo3-CnGo3–

CnGo4-CnGr5

0.45 7,69

CZ gc-ss-ka 38.01/1 G5, S23, A33, k2, Ap-Atp-AmGo3 -ACkcaGo4-Ccasc-naGr5-Ccasc-

naGr6

3.05 52,13

VS gc 103.01/1 X03(013) ,G4, k4 Ap-Atp-Ayg2-AyCng2-CyGo3-bAyGo4-CcaGo4-

CcaGr5

2.10 35,89

TOTAL 5.85 100

9 A 1888 AS gc, 4.01/1 Xse(095), X03(013), G4,

k6,


AS gc-sc 9.01/1 X vm, Xse, G3, S23, k6 Ap-Atp-Ao-ACng2-Cng2sc-CnscGo3-CnGo3– 2.10 41,83


2015

30

Nr.

crt.

Parcela

descriptivă


din studiu

ha %

CnGo4-CnGr5

CZ gc-ss-ka 38.01/1 G5, S23, A33, k2, Ap-Atp-AmGo3 -ACkcaGo4-Ccasc-naGr5-Ccasc-

naGr6

2.17 43,22

TOTAL 5.02 100

10 A 1889 AS gc, 4.01/1 Xse(095), X03(013), G4,

k6,



CnGo4-CnGr5

0.08 57,15

TOTAL 0.14 100

11 A 1890 AS gc, 4.01/1 Xse(095), X03(013), G4,

k6,



CnGo4-CnGr5

2.20 48,24

TOTAL 4.56 100

12 A 1892 AS gc, 4.01 Xse(095), X03(013), G4,

k6,



CnGo4-CnGr5

1.10 38,73

TOTAL 2.84 100

13 PS 1895/1 CZ gc-ss-ka 37.01/1 G5, S21, A33, k1 Aţsc-ac-AmGo3sc-ac-ACcaGo4sc-ac-Ccasc-

naGr5-CcascnaGr6

3.24 100 PS 1895

TOTAL 3.24 100

14 A 1895/2 CZ gc-ss-ka 37.01/1 G5, S21, A33, k1 Apsc-ac-Atpcsac-AmGo3sc-ac-ACcaGo4sc-ac-

Ccasc-naGr5-CcascnaGr6

5.00 100 A 1895/1

TOTAL 5.00 100

15 PS 1896 CZ pe-gc 15.01/1 G4, S12, k3 Aţ-Az-Azg2-CnGo3 -CkGo3-CcaGo4-CcaGr5 0.28 100

TOTAL 0.28 100

16 PS 1898/1 AS gc-sc 9.01/1 X vm, Xse, G3, S23, k6 Aţ-Ao-ACng2-Cng2sc-CnscGo3-CnGo3–CnGo4-

CnGr5

4.10 8,17 PS 1898


2015

31

Nr.

crt.

Parcela

descriptivă


din studiu

ha %

CZ pe-gc 15.01/1 G4, S12, k3 Aţ-Az-Azg2-CnGo3 -CkGo3-CcaGo4-CcaGr5 19.44 38,77

CZ gc-ss-ka 38.01/1 G5, S23, A33, k2, Aţ-AmGo3 -ACkcaGo4-Ccasc-naGr5-Ccasc-naGr6 1.80 3,58

FZ cb-gc 66.01/2 G3, k3,

Aţ-Am-Bv-BCkg2-Ckg2-CkGo3-CkGo4 2.60 5,18

VS gc 102.01/2 G4, k4 Aţ-Ay-Ayg2-ACyGo3-CyGo4-CkGo4-CcaGr5 4.80 9,57

VS gc 103.01/1 X03(013) ,G4, k4 Aţ-Ayg2-AyCng2-CyGo3-bAyGo4-CcaGo4-CcaGr5 17.40 34,70

TOTAL 50.14 100

17 A 1898/2 CZ pe-gc 15.01/1 G4, S12, k3 Ap-Atp-Az-Azg2-CnGo3 -CkGo3-CcaGo4-CcaGr5 13.00 100 A 1898/1

TOTAL 13.00 100

18 A 1899 CZ pe-gc 15.01/1 G4, S12, k3 Ap-Atp-Az-Azg2-CnGo3 -CkGo3-CcaGo4-CcaGr5 6.34 100

TOTAL 6.34 100

19 A 1901 AS gc, 4.01/1 Xse(095), X03(013), G4,

k6,


ET ga-mi-ct 13.01/1 G3, k1

Ap-Atp-Ao 0.40 5,57

CZ pe-gc 15.01/1 G4, S12, k3 Ap-Atp-Az-Azg2-CnGo3 -CkGo3-CcaGo4-CcaGr5 1.50 20,89

FZ cb-gc 66.01/2 G3, k3,

Ap-Atp-Am-Bv-BCkg2-Ckg2-CkGo3-CkGo4 2.40 33,42


CcaGr5

2.83 39,41

TOTAL 7.18 100

20 A 1903 AS gc, 4.01/1 Xse(095), X03(013), G4,

k6,



CnGo4-CnGr5

1.00 6,33

VS gc 102.01/2 G4, k4 Ap-Atp-Ay-Ayg2-ACyGo3-CyGo4-CkGo4-CcaGr5 8.79 55,66


CcaGr5

2.20 13,93

TOTAL 15.79 100


2015

32

Nr.

crt.

Parcela

descriptivă


din studiu

ha %

21 PS 2084/1 CZ pe-gc-sc 24.01/3 G4, S23, k3 Aţ-Az-ACzGo3-CzGo4–CcaGo4sc-CcaGr5sc-

CcaGr6sc

4.06 100 A 2084

TOTAL 4.06 100

22 PS 2086/2 CZ pe-ss-gc 27.01/1 G4, S23, A23, k2 Aţ-Az-ACnGo3-CkGo3- CcaGo4-CcaGr6-CcaGr5 13.71 100 PS 2086/1

TOTAL 13.71 100

23 PS 310 AS gc 2.01/5 X02(012) G4, k6

Aţ-Aog2-Cng2-bAGo – AC nGo4-CnGr5 0.60 12,50

AS gc 2.01/6 X02(012) G4, k6


AS gc 2.01/7 X02(012) G4, k6


AS gc-sc 9.01/5 X vm, Xse, G3, S23, k6 Aţ-Ao-ACng2-Cng2sc-CnscGo3-CnGo3–CnGo4-

CnGr5

2.10 43,75

CZ gc-pe-sc 29.01/5 G5, S23, k3,

Aţ-Az-AzGo3-CcascGo4-CcascGr5 0.35 7,29

TOTAL 4.80 100

24 PS 313 AS gc 2.01/5 X02(012) G4, k6

Aţ-Aog2-Cng2-bAGo – AC nGo4-CnGr5 0.12 100

TOTAL 0.12 100

25 PS 314 AS gc 2.01/5 X02(012) G4, k6


AS gc 2.01/6 X02(012) G4, k6


TOTAL 0.50 100

26 PS 1900 CZ pe-gc 15.01/1 G4, S12, k3 Aţ-Az-Azg2-CnGo3 -CkGo3-CcaGo4-CcaGr5 4.59 100

TOTAL 4.59 100

TOTAL OTELEC 209.06 HA

28 PS 2380 FZ vs-gc 60.01/4 G4, k3 Aţ-Ay-Ayg2-AyCnGo3-CnGo3-CkGo4-CkGr5-

CkGr6

5.90 62,10 In studiu


2015

33

Nr.

crt.

Parcela

descriptivă


din studiu

ha %

9.80 PE gc 87.01/2 G3, k4 Aţ-Az-ABzg2-BzGo3-CkGo3-CkGo4-CcaGo4-

CcaGr5

2.50 26,31 9.50 ha

VS gc-sc-ac 114.01/21 G4, S23, A23, k3 Aţ-Ay-Ayg2-AyCkGo3-Cy Go4ac-CcaGo4sc-ac-

GkGr5

0.45 4,73

SN sc-gc-ka 50%

CZ cb-ss-gc 30%

EC mo-gc-vs 20%

703.01/1 X07(024) G5, S21, A51,

k2

G3, S23, A23, k3 ,

X01(011), G3, k3,

Aţsc-na-Btnascg2-Cksc-naGo3-CcascnaGo3-

CcascacGo4

Aţ-Am-ABvg2-BvGo3-BCkGo3sc-ac-CcaGo3sc-

ac-CkGo4sc-ac

Aţ-Am-Cng2-bAyg2-AByGo3-ByGo3-CcaGo3-

CcaGo4

0.65 6,84

TOTAL 9.50 100

29 PS 2382 FZ vs-gc 60.01/1/4 G4, k3 Aţ-Ay-Ayg2-AyCnGo3-CnGo3-CkGo4-CkGr5-

CkGr6

4.03 88,96

SN sc-gc-ka 50%

CZ cb-ss-gc 30%

EC mo-gc-vs 20%

703.01/1 X07(024) G5, S21, A51,

k2

G3, S23, A23, k3 ,

X01(011), G3, k3,


CcascacGo4


ac-CkGo4sc-ac


CcaGo4

0.50 11,04

TOTAL 4.53 100


CkGr6

3.22 100

TOTAL 3.22 100

31 PS 2406 PE gc 87.01/13 G3, k4 Aţ-Az-ABzg2-BzGo3-CkGo3-CkGo4-CcaGo4-

CcaGr5

0.01 100

TOTAL 0.01 100


CkGr6

2.39 100

TOTAL 2.39 100


2015

34

Nr.

crt.

Parcela

descriptivă


din studiu

ha %

33 PS 2482 VS gc 105.01/5 G4, k3

Aţ-Ay-Ayg2-CnGo3-CkGo4 0.28 100

TOTAL 0,28 100

34 A 2484 EC mo-gc-vs 84.01/6 X01(011), G3, k3 Ap-Atp-Am-Cng2-bAyg2-AByGo3-ByGo3-

CcaGo3-CcaGo4

4.95 37,5

VS gc 105.01/5 G4, k3

Aţ-Ay-Ayg2-CnGo3-CkGo4 8.25 62,50

TOTAL 13.20 100

35 PS 2487 AS gc, 4.01/1 Xse(095), X03(013), G4,

k6,

Aţ-Ao-Cng2-CnGo3-CnGo4 -CnGr6-bAmGr5 0.80 2,07

FZ ti 56.01/7 G2, k3

Aţ-Am-ACk-CkAm-Ck-Ckg2CnGo3 2.70 1,00

FZ vs-gc 60.01/4 G4, k3 Aţ-Ay-Ayg2-AyCnGo3-CnGo3-CkGo4-CkGr5-

CkGr6

5.60 14,52

EC mo-gc-vs 84.01/6 X01(011), G3, k3 Aţ-Am-Cng2-bAyg2-AByGo3-ByGo3-CcaGo3-

CcaGo4

8.50 22,04

PE gc 87.01/2 G3, k4 Aţ-Az-ABzg2-BzGo3-CkGo3-CkGo4-CcaGo4-

CcaGr5

6.35 16,47

VS br-gc 108.01/5 G4, k6

Aţ-ABy-ByGo3-ByGo4-ByCnGr5-CnGr5 1.55 4,02

VS gc-sc-ac 114.01/21 G4, S23, A23, k3 Aţ-Ay-Ayg2-AyCkGo3-Cy Go4ac-CcaGo4sc-ac-

GkGr5

1.45 3,76

VS gc-sc-ac 115.01/2 X02(012) G3, S23, A23,

k4

Aţ-AyCn-bAyGo3sc-ac-CcaGo4sc-ac-CcaGr5sc-

ac-CcaGr6sc-ac

11.60 30,09

TOTAL 38.55 100

36 PS 2799 SN sc-gc-ka 50%

CZ cb-ss-gc 30%

703.01/6 X07(024) G5, S21, A51,

k2

G3, S23, A23, k3 ,


CcascacGo4


15.60 31,86


2015

35

Nr.

crt.

Parcela

descriptivă


din studiu

ha %

EC mo-gc-vs 20%

X01(011), G3, k3,

ac-CkGo4sc-ac


CcaGo4

SN mo-gc-sc 60%

CZ sc-ac-ka 40%

704.01/4 X08(025) G4, S22, A52,

k3

G2, S22, A23, k2

Aţ-Am-ABtnascGo3-BtnascGo3-BtnascGo4-


Aţ-Am-ACksc-Ccasc-Ccasc-ac-Ccag2sc-ac-

Ckg2sc-ac

33.35 68,14

TOTAL 48.95 100

37 PS 2803 SN sc-gc-ka 127.01/6 X07(024) G5, S21, A51,

k2

Aţna-Btnasc-BtnascGo3-CkscnaGo4-CkscnaGr5 0.07 2,77

CZ gc-ka-ss 75%

SN mo-gc-sc 25%

701.01/6 G3, S22, A23, k1,

X08(025) G4, S22, A52,

k3

Aţ-Am-ACcasc-Ccasc- Ccag2-CcaGo3sc-ac-

CcaGo4sc-ac



2.40 95,23

SN sc-gc-ka 50%

CZ cb-ss-gc 30%

EC mo-gc-vs 20%

703.01/6 X07(024) G5, S21, A51,

k2

G3, S23, A23, k3 ,

X01(011), G3, k3,


CcascacGo4


ac-CkGo4sc-ac


CcaGo4

0.05 1,98

TOTAL 2.52 100

38 PS 2805 CZ sc-ac 22.01/11 G2, S22, A33, k2 Aţ-Am-ACksc-Ccag2sc-na-CcaGo3sc-na

0.05 0,12

CZ sc-ac-ka 46.01/12 G2, S22, A23, k2 Aţ-Am-ACksc-Ccasc-Ccasc-ac-Ccag2sc-ac-

Ckg2sc-ac

0.07 0,17

SN mo-gc-sc 123.01/10 X08(025) G4, S22, A52,

k3



2.00 5,03

SN mo-gc-sc 123.01/11 X08(025) G4, S22, A52,

k3



2.15 5,41


2015

36

Nr.

crt.

Parcela

descriptivă


din studiu

ha %

SN sc-mo-gc 124.01/1 X08(025) G4, S24, A52,

k3

Aţ-Am-Btna-Btnascg2-BtnaCcascGo3-CcaGo4 0.05 0,12

SN en-sc-ka 129.01/1 G2, S41, A41, k1 Aţ-Ana-ACnasc-CAnasc-Ccana-Cca-Ccag2-

CkGo3

1.95 4,90

SN sd-ka-sc 130.01/9 X08(025) G3, S32, A52,

k2

Aţ-El-E+Btna-Btnasc-Btnascg2-CcascnaGo3-

CkscnaGr5

1.60 4,02

CZ gc-ka-ss 75%

SN mo-gc-sc 25%

701.01/6 G3, S22, A23, k1,

X08(025) G4, S22, A52,

k3


CcaGo4sc-ac



4.40 11,07

SN mo-gc-sc 60%

CZ sc-ac-ka 40%

704.01/4 X08(025) G4, S22, A52,

k3

G2, S22, A23, k2




Ckg2sc-ac

27.47 69,12

TOTAL 39.74 100

39 PS 2807 CZ gc-ka-ss 75%

SN mo-gc-sc 25%

701.01/6 G3, S22, A23, k1,

X08(025) G4, S22, A52,

k3


CcaGo4sc-ac



9.49 100

TOTAL 9.49 100

40 PS 2808 CZ gc-ka-ss 75%

SN mo-gc-sc 25%

701.01/6 G3, S22, A23, k1,

X08(025) G4, S22, A52,

k3


CcaGo4sc-ac



0.08 100

TOTAL 0.08 100

41 PS 2809 CZ sc-ac 22.01/11 G2, S22, A33, k2 Aţ-Am-ACksc-Ccag2sc-na-CcaGo3sc-na

0.45 3,76

SN sc-mo-gc 124.01/1 X08(025) G4, S24, A52, Aţ-Am-Btna-Btnascg2-BtnaCcascGo3-CcaGo4 1.80 15,07


2015

37

Nr.

crt.

Parcela

descriptivă


din studiu

ha %

k3

SN sd-ka-sc 130.01/8 X08(025) G3, S32, A52,

k2

Aţ-El-E+Btna-Btnasc-Btnascg2-CcascnaGo3-

CkscnaGr5

1.30 10,88

CZ gc-ka-ss 75%

SN mo-gc-sc 25%

701.01/6 G3, S22, A23, k1,

X08(025) G4, S22, A52,

k3


CcaGo4sc-ac



4.15 34,75

SN mo-gc-sc 60%

CZ sc-ac-ka 40%

704.01/4 X08(025) G4, S22, A52,

k3

G2, S22, A23, k2




Ckg2sc-ac

4.24 35,51

TOTAL 11.94 100


CcaGr5

3.62 100

TOTAL 3.62 100


CcaGr5

4.58 100

TOTAL 4.58 100

44 PS 2485 EC mo-gc-vs 84.01/6 X01(011), G3, k3 Aţ-Am-Cng2-bAyg2-AByGo3-ByGo3-CcaGo3-

CcaGo4

1.33 100

TOTAL 1.33 100


CcaGo4

1.52 100 2488/1

TOTAL 1.52 100


CcaGo4

1.69 100

TOTAL 1.69 100

47 PS 2490 FZ vs-gc 60.01/4 G4, k3 Aţ-Ay-Ayg2-AyCnGo3-CnGo3-CkGo4-CkGr5- 1.45 100


2015

38

Nr.

crt.

Parcela

descriptivă


din studiu

ha %

CkGr6

TOTAL 407,95 ha 1.45 100

Lipseşte parcela din intravilan nr. crt. 27 în suprafaţă de 1,19 ha

Total suprafaţă OP Otelec 209,06 ha + total suprafaţă OP Iohanisfeld 198,89 ha = 407.95 ha (total suprafaţă pe comuna Otelec conform OP)


2015

39

Tabel - pentru decodificarea tipului, subtipului, varietăţii de sol şi a principalilor indicatori de caracterizare ecopedologică

S.R.T.S. 2012 şi M.E.S.P. 1987

TIPURI DE SOLURI

Nr. crt Simbol Denumire

1 AS Aluviosol

2 CZ Cermoziom

3 FZ Faeoziom

4 EC Eutricambosol

5 VS Vertosol

6 PE Pelosol

7 SN Soloneţ

8 ET Tehnosol

SUBTIPURI DE SOLURI

Nr. crt Simbol Denumire

1 ti Tipic

2 gc Gleic

3 ss salsodic

4 gc-sc Gleic - salinic

5 ss-ka Salsodic-calcaric

6 pe-gc Pelic-gleic

7 cb-gc Cambic-gleic


2015

40

8 vs-gc Vertic-gleic

9 mo-gc-sc Molic-gleic-salinic

10 mo-gc-vs Molic-gleic-vertic

11 gc-ss-ka Gleic - salsodic calcaric

12 cb-gc-sc Cambic-bleic-salinic

13 pe-gc-ss Pelic-gleic salsodic

14 sc-gc-ka Salinic-gleic-calcaric

15 ga-mi-ct Garbic-mixic-copertic

16 en-sc-ka Entic-salinic-calcaric

17 sd-ka-sc Solodic-calcaric-salinic

TEMPERATURA

Simbol Cod Valoare Denumire

3C 10,5 10,1-11,0 Foarte ridicată

PRECIPITATIILE


4C 575 551-600 Submijlocii

650 601-700 Mijlocii

750 701-800 Mijlocii


2015

41

Caractere particulare sol


X Xse 095 Semihistic

Xvm 480 Vermic

X01 011 Cu sol îngropat între 50-75 cm



X07 024 Adâncimea orizontului Btna între 12-25 cm

X08 025 Adâncimea orizontului Btna între ≥ 25 cm

Gleizare


G 14 2 Slab

3 Moderat

4 Puternic

5 Foarte puternic

Salinizare


S 16 12 Moderată sub 100 cm

21 Slabă între 0-25 cm



2015

42


24 Moderată între 25-50 cm

31 Moderată între 0-25 cm

32 Puternică între 25-50 cm


Sodicizare


A 17 23 Slabă între 50-100 cm

33 Foarte puternică între 50-100 cm




Adâncimea apariţiei carbonaţilor

Simbol Cod Valoare Denumire Criterii

k 18 1 proxicalcaric Efervescenţă cu HCl în primii 25 cm

2 epicalcaric Efervescenţă cu HCl între 26-50 cm

3 Slab levigat Efervescenţă cu HCl între 51-100 cm

4 Moderat levigat Efervescenţă cu HCl între 101-125 cm

6 Puternic levigat Efervescenţă cu HCl între 126-150 cm


2015

43

Reacţia solului pH


pH 63 6,6 Slab acidă

7,0 Neutră

8,1 Slab alcalină

8,7 Moderat alcalină

Gradul de saturaţie în baze


V 69 87 Eubazic

96 Saturat în baze

Volumul edafic


VEU 133 175 Excesiv de mare

Rezerva de humus


RHu 144 090 Mică

140 Moderată

180 Mare


2015

44

225 Foarte mare

275 Extrem de mare

Exces de umiditate de suprafaţă


EUS 181 1 Practic nul

2 Slab

3 Moderat

Notă:

Conform Ordinului MADR 278/2011 art. 5 – Anexa 3 – Norme de conţinut pentru studiile pedologice şi agrochimice elaborate în

vederea realizării/reactualizării periodice a sistemului judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură privind valabilitatea informaţiei

agrochimice este de 4 ani.

Măsurile agropedoameliorative vor viza în primul rând îmbunătăţirea regimului aero-hidric prin măsuri de eliminarea excesului

de umiditate freatică (G4-5), desecare, drenaj, ameliorarea sărăturilor, spălarea sărurilor, fertilizare radicală.


2015

45

3.4. Rețeaua hidrografică

Aparţinând bazinului hidrografic Timiş-Bega, cursurile mai importante sunt râul Bega

(canalul navigabil), pârâurile Beregsău şi Timişaţ, canalul Ţeba-Timişaţ (Bega Mică), cărora

li se adaugă o densă reţea de canale de desecare (ŢĂRĂU D. şi LUCA I., 2002).

3.5. Date climatice

Climatul temperat-continental moderat, într-o zonă de interferenţă a două sectoare de

provincie climatică, unul cu influenţă oceanică şi altul sub influenţă submediteraneană,

prezintă ierni mai blânde, primăveri timpurii, scurte şi cu mari variaţii termice, veri dominate

în lunile iulie-august de mase de aer tropical, toamne mai lungi, cu temperaturi mai constante.

Temperatura medie multianuală este de 10,60C (staţia Timişoara), iar precipitaţiile

medii multianuale prezintă valori între 631,0 mm (staţia Timişoara) şi 585,8 mm (staţia

Răuţi), existând condiţii favorabile pentru dezvoltarea plantelor de cultură, atunci când

repartiţia lunară a temperaturilor şi precipitaţiilor este corespunzătoare (ŢĂRĂU D. şi LUCA

I., 2002).


2015

46

CAPITOLUL IV

VEGETAȚIA

4.1. Date fitoclimatice

Vegetaţia zonală se caracterizează printr-o variaţie foarte mare de asociaţii şi specii de

plante adaptate la condiţiile de mediu extreme, într-un evantai ce merge de la exces până la

deficitul sever de umiditate şi săruri solubile.

Astfel, în formele depresionare, în care apa stagnează cvasipermanent, se întâlnesc

asociaţii de Phragmites communis (stuf), Calamagrostis pseudophragmites (trestie de câmp),

Carex spp. (rogoz), Juncus spp. (rugină), în zonele cu drenaj moderat şi cu specii mezofile,

între care Festuca sulcata (păiuş), Koeleria gracilis, Salvia austriaca (jaleş), Centaurea

micranthos (pesmă, mături), ca şi specii precum Agropyron cristatum (pir), Lolium perenne

(raigras), Bromus inermis (obsigă), Poa bulbosa (firuţă), Cynodon dactylon (pir gros),

Euphorbia glareosa (laptele câinelui), iar pe suprafeţele cu soluri saline şi alcalice sunt

frecvente specii ca Festuca pseudovina (păiuş), Aster tripolium (steluţă), Atriplex littoralis

(lobodă), Poa annua (hirişor), Statice gmelini (limba peştelui), Artemisia monogyna (pelin),

Puccinellia distans, Camphorosma ovata, Lotus tenuis (ghizdei), Trifolium fragiferum

(trifoi), Hordeum histrix (orz), Matricaria chamomilla (muşeţel).

Vegetaţia lemnoasă, practic pe cale de dispariţie, se mai regăseşte sub formă de

pâlcuri răzleţe formate din Quercus robur (gorun), Fraxinus excelsior (frasin), Ulmus

foliacea (ulm), în asociaţie cu specii ca Prunus spinosa (porumbar), Crataegus monogyna

(păducel), Pirus piraster (păr pădureţ), Ligustrum vulgare (lemn câinesc), Morus alba (dud

alb) (ŢĂRĂU D. şi LUCA I., 2002).

4.2. Descrierea tipurilor de stațiune

Stațiunea din care fac parte pajiștile din comuna Otelec poate fi încadrată în zona de

silvostepă.

Solul carateristic acestei zone este cernoziomul slab până la puternic levigat.

Terenurile de silvostepă sunt defrișate și desțelenite, solurile foarte fertile ale acestei

zone fiind utilizate ca și terenuri agricole.

Vegetația lemnoasă din această zonă este reprezentată prin păduri de stejar, mai rare,

adesea poienițe, cu arbori scunzi, având trunchiuri sinuoase și schelete de ramuri foarte

dezvoltate, cu multi arbuști (Prunus spinosa și Crataegetum) care alcătuiesc desișuri de

nepătruns.


2015

47

4.3. Tipuri de pajiști. Descrierea tipurilor

4.3.1. Principii de bază în tipizarea pajiştilor

Tipologia pajiştilor este o ştiinţă multidisciplinară, recent apărută în ansamblul

ştiinţelor agricole. Apariţia tipologiei pajiştilor a fost pregătită de dezvoltarea anterioară a

fitocenologiei datorită căreia s-a conturat un sistem complet de clasificare a vegetaţiei

pajiştilor (Popovici şi colab., 1996).

Şenikov (1960), consideră clasificările fitocenologice ca fiind baza celor tipologice,

iar după Achinger (citat de Borza şi Boşcaiu, 1959), asociaţiile vegetale pot fi utilizate la

stabilirea tipurilor de pajişte.

Primele preocupări pe plan european datează din a doua jumătate a secolului XIX,

datorate lui Stebler şi Schröter (1892), iar la noi în ţară în prima jumătate a secolului XX

(Safta, 1936). Contribuţii însemnate privind clasificarea bazelor teoretice ale clasificării

tipologice a pajiştilor în ţara noastră au adus Anghel (1960); Anghel şi Motcă (1975);

Bărbulescu şi colab., (1977).

În ultimele decenii s-au conturat câteva principii esenţiale pentru lucrările de

tipizare a pajiştilor şi care au la bază o concepţie ecosistemică după care pajiştea este o

unitate structurală şi funcţională complexă, pentru a cărei cunoaştere sunt necesare cercetări

multidisciplinare. Printre aceste principii se numără:

-principiul productivităţii – element hotărâtor de cunoaştere şi diferenţiere a

unităţilor tipologice, cantitatea şi calitatea producţiei depinde de natura vegetaţiei;

-principiul ecologiei pajiştilor – producţia furajeră se obţine sub continua influenţă a

factorilor de mediu;

-principiul tehnologiei aplicate – măsurile tehnologice se aplică funcţie de vegetaţia

şi staţiunea unităţilor de pajişte, iar acţiunea lor influenţează direct capacitatea de producţie.

Cercetările ştiinţifice din acest domeniu au fost sintetizate într-o lucrare de tipizare a

pajiştilor din România de Ţucra şi colab. (1987).

4.3.1.1.Sistematica unităţilor tipologice

Conform concepţiei ecosistemice pajiştile sunt alcătuite din unităţi funcţionale de

vegetaţie denumite fitocenoze elementare, a căror existenţă este determinată de staţiuni

elementare (unităţi ecologice), şi de intervenţia omului. Ambele elemente se condiţionează

reciproc şi alcătuiesc o unitate denumită staţiune ecologică de pajişti cu vegetaţie uniformă

şi condiţii ecologice omogene (Popovici şi colab., 1996).

Fitocenozele de pajişti prezintă asemănări sau deosebiri din punct de vedere

floristic, al exigenţelor ecologice, funcţie de care pot fi sistematizate şi grupate în unităţi de

diferite ranguri.

După unele idei care au evoluat din 1972 şi până în 1985 ale acestor cercetători

sistemul actual de clasificare tipologică a pajiştilor permanente cuprinde următoarele unităţi:

-tipul de pajişte, ca unitate sistematică de bază, ca unitate de nivel inferior acestuia


2015

48

-subtipul de pajişte

-unităţile de nivel superior tipului: seria de tipuri zona sau etajul de vegetaţie.

Cu alte cuvinte identificarea tipurilor de pajişte se face după următoarele criterii:

-compoziţia floristică; -condiţiile staţionale; -productivitatea pajişti; -măsurile

tehnologice; -evoluţia vegetaţiei

Sistemul actual de clasificare tipologică şi fitoecologică a pajiştilor cuprinde

următoarele unităţi (Ţucra şi colab., 1987):

-tipuri de pajişte – ca unitate sistematică de bază;

-subtipul de pajişte – unitate de nivel inferior;

-seria de tipuri;

-zona respectiv etajul de pajişte.

Tipul de pajişte, reuneşte totalitatea fitocenozelor sub aspectul compoziţiei

floristice, condiţiilor staţionale şi productivităţi şi care sunt supuse anumitor măsuri

tehnologice. Prezintă în general aceeaşi direcţie de evoluţie.

Definirea tipului de pajişte devine preocuparea mai multor pratologi care încearcă să

creeze scheme – cadru pentru regruparea asociaţiilor în tipuri de pajişti sau care relevă strânsa

legătură dintre asociaţii şi condiţiile staţionale, bazându-se pe analize de laborator, date

meteorologice din staţii speciale de microclimat, studii pedologice etc. (Motcă, 1972;

Cernelea, 1974,1976; Lauer, 1974; etc).

În concepţia actuală, tipul de pajişte este unitatea de vegetaţie ierboasă care

cuprinde totalitatea fitocenozelor asemănătoare sub aspectul compoziţiei floristice, condiţii

staţionale şi productivităţii care supuse anumitor măsuri tehnologice, prezintă în general

direcţii evolutive specifice. Pentru necesităţile practice de exploatare raţională a pajiştilor se

determină capacitatea de producţie a tipurilor de pajişti. Aceasta se realizează prin acţiunea

de caracterizare, cartare şi bonitare a pajiştilor, care scot în evidenţă elementele esenţiale din

structura ecosistemului cu repercusiuni concrete asupra îmbunătăţirii şi folosirii lor raţionale.

Aceste acţiuni sunt cercetări cu aplicabilitate imediată (Neacşu şi colab., 1978;

Ţucra şi colab.,1984; etc.).

Bonitarea pajiştilor, este o acţiune deosebit de importantă şi se face după cele 10

clase de productivitate. Se face cu desfăşurarea simultană a două acţiuni:

1) bonitarea staţiunii (determinarea favorabilităţii terenurilor, a capacităţii de

producţie a terenurilor folosite ca pajişti),

2) bonitarea vegetaţiei (determinarea capacităţii de producţie a vegetaţiei, a

capacităţii de păşunat sau numărul de UVM), (UVM-unităţi vită mare), la hectar.

Tipurile principale de pajişti se prezintă pe hărţi la diferite scări, în funcţie de scopul

urmărit, ceea ce reprezintă acţiunea de cartare a pajiştilor. Aceste hărţi, însoţite de anexe cu

caracterizarea datelor principale obţinute din teren, permit o cunoaştere amănunţită a

potenţialului productiv al pajiştilor, corelat cu încărcătura de animale la hectar, o planificare a

lucrărilor de suprafaţă şi radicale, a cantităţilor necesare de îngrăşăminte şi seminţe pe

sortimente, o planificare a sistemei de maşini în funcţie de pante (Ţucra şi Neacşu, 1985)


2015

49

Subtipul de pajişte, se constituie atunci când se constată o variabilitate locală a

însuşirilor legate de vegetaţie şi staţiune, determinate de diferenţieri care sunt prea mici

pentru a justifica crearea altor tipuri de pajişti.

Astfel în pajiştile de Agrostis tenuis şi Festuca rubra, subtipurile cu Poa pratensis

sau cu Nardus stricta desemnează prin dominanţa locală a acestor specii situaţii staţionale

diferite. Subtipurile sunt importante din punct de vedere teoretic şi practic, semnalând

tendinţele evolutive majore ale tipului iar, pe de altă parte, determină alegerea unor variante

diferenţiate de îmbunătăţire.

Tipurile de pajişti asemănătoare sub aspectul compoziţiei floristice sunt reunite în

serii de tipuri de pajişte, cu caracter dinamic şi evolutiv, ce cuprind de regulă tipuri de

pajişti care aparţin aceleiaşi direcţii de evoluţie.

Alături de categoriile de staţiuni şi de măsurile tehnologice grupele cenoecologice

constituie elemente de caracterizare a tipurilor de pajişti. Grupele cenoecologice sunt axate pe

caracterizarea unor elemente de natură biologică a vegetaţiei staţiunilor şi măsuri tehnologice

de ameliorare. Conceptul de grupă cenoecologică reflectă cerinţele speciilor faţă de factorii

ecologici (lumină, temperatură, reacţia solului umiditate), cât şi comportamentul cenotic

asemănător (frecvenţa ridicată a speciilor în cadrul unităţii de vegetaţie, acoperire, vitalitate şi

capacitatea de concurenţă).

Au fost stabilite pentru ţara noastră 64 de grupe cenoecologice de plante indicatoare,

iar în cadrul grupelor speciile sunt prezente în ordinea alfabetică după familiile botanice. Cu

ajutorul datelor care cuprind grupele de specii se pot realiza uşor conexiuni cu sistemul

staţional şi cel fitocenologic.

4.3.2.Tipuri de pajişti permanente din Banat (Samoilă şi colab., 1979)

Condiţiile naturale din Banat au determinat existenţa a numeroase asociaţii ierboase

praticole. Cercetări tipologice privind pajiştile din Banat au efectuat Safta (1939); Popescu şi

Bujorean (1957), Popescu, Bujorean şi Samoilă (1963) ş.a., folosind în stabilirea tipurilor de

pajişti îndeosebi criteriul dominanţei.

În continuare sunt prezentate principalele tipuri de pajişti naturale din Banat, luând în

considerare, îndeosebi condiţiile staţionale, potenţialul lor productiv şi calitatea furajului

obţinut. Aceste tipuri de pajişti au fost încadrate în formaţiile de pajişti naturale zonale,

intrazonale şi azonale, după literatura de specialitate (Puşcaru - Soroceanu şi colab. 1989).

Din acest punct de vedere, se deosebesc în Banat, ca de altfel şi în restul ţării,

următoarele formaţii de pajişti:

pajişti de câmpie şi podişuri joase;

pajişti de dealuri şi podişuri înalte;

pajişte de munte și pajişti subalpine;

pajişti din lunci, văi şi depresiuni;

pajişti din terenuri mlăştinoase;


2015

50

pajişti de pe terenuri sărăturate.

4.3.2.1. Pajişti de câmpie şi podişuri joase

In condiţiile Banatului, pajiştile de câmpie şi podişuri joase sunt reprezentate prin

păşuni slab până la mijlociu productive a căror suprafaţă se restrânge permanent, fiind

transformate în pajişti temporare. După nivelul şi calitatea producţiei, deosebim următoarele

tipuri:

A. Păşuni productive, mezofile, cu valoare furajeră bună de pe terenuri plane, pe

soluri fertile, mezobazice-eubazice, mijlociu aprovizionate cu fosfor şi potasiu, slab până la

humifere, fertilizate eusistemic. In covorul ierbos al acestor pajişti predomină speciile Lolium

perenne, Trifolium repens, Poa pratensis. Din punct de vedere fitocenologic majoritatea

acestor pajişti aparţine la asociaţia Trifolio repentis-Lolieutum.

B. Păşuni slab productive, mezoxerofile, până la xerofile termofile, cu valoare

furajeră mediocră, de pe versanţi şi coaste, pe soluri mezobazice, mediu aprovizionate cu

fosfor şi potasiu, slab humifere, nefertilizate. In componenţa acestor pajişti se află frecvent

Festuca valesiaca, Festuca rupicola, Botriochloa ischaemum. La acest tip de pajişte aparţin

asociaţiile Poterio-Festucetum valesiacae şi Salvio nemorosa + S. Nutans - Festucetum

rupicolae.

4.3.2.5. Pajişti din lunci, văi şi depresiuni

Aceste pajişti se situează pe al doilea loc, ca suprafaţă, după pajiştile de dealuri şi

podişuri înalte, suprafaţa lor fiind însă în continuă scădere, în urma numeroaselor lucrări de

hidroamelioraţii efectuate în această parte a ţării, ele fiind asigurate cu umezeală suficientă şi

elemente fertilizante.

A. Pajişti cu folosire mixtă, mediu productive, mezofile până la higrofile, neutrofile,

de valoare furajeră bună, pe soluri aluvionare, bine aprovizionate în elemente fertilizante,

eutrofe. In compoziţia floristică a acestor pajişti predomină: Alopecurus pratensis, Lolium

perenne, Poa pratensis, P. trivialis, Agrostis stolonifera, Agropyron repens, Festuca

partensis, la care se raportează asociaţiile: Alopecuretum pratensis, Rorippo silvestris-

Agrostietum stoloniferae, Rorippa-Agropyretum repentis, Agrostio stoloniferae-Caricetum

distantis, Poeto trivialis-Festucetum pratensis.

4.3.2.6. Pajişti din terenuri mlăştinoase

Pe terenurile cu umiditate în exces se instalează o vegetaţie alcătuită din specii

hidrofile şi higrofile, de constituţie grosieră, slab consumate de animale, sau folosite drept

aşternut.

A. Pajişti higrofile, mediu productive, cu valoare furajeră scăzută, de pe terenuri cu

exces de umiditate. In componenţa acestui tip de fâneţe predomină îndeosebi speciile genului

Carex, iar dintre graminee Phalaris arundinacea, Agrostis canina, Poa palustris. Asociaţiile


2015

51

reprezentative sunt: Caricetum ripario-acutiformis, Caricetum vesicariae, Caricetum

vulpinae.

4.3.2.7. Pajişti de pe terenuri sărăturate

In partea vestică a Banatului se dezvoltă o vegetaţie praticolă halofilă, cu deosebire

în Câmpia joasă a Timişului, folosită prin păşunat. După productivitate şi valoare furajeră se

pot deosebi:

A. Păşuni de pe soluri slab până la mediu sărăturate, mediu productive, de valoare

furajeră mediocră spre bună. In covorul ierbos al acestor păşuni predomină Puccinellia

limosa, Festuca pseudovina, Agrostis stolonifera, diverse specii de trifoi de sărătură.

Asociaţiile reprezentative pentru acest tip de păşune sunt: Puccinellietum limosae şi Agrostio

stoloniferae-Beckmanietum erucaeformis.

B. Păşuni de pe soluri puternic sărăturate, slab productive, de valoare furajeră

scăzută. In componenţa acestui tip de păşune predomină: Festuca pseudovina, Hordeum

marinum, Achillea setacea, Artemisia maritima ssp. monogyna. Asociaţiile reprezentative

sunt: Hordeetum hystricis, Achilleo setaceae-Festucetum pseudovinae, Artemisio

monogynae-Festucetum pseudovinae.

4.3.2.8. Asociaţiile vegetale

Vegetaţia pajiştilor, unitară în ansamblul ei fizionomic se diferenţiază floristic în

funcţie de factorii pedoclimatici, fapt ce determină existenţa unor asociaţii şi tipuri de pajişti

specifice.

Situate pe soluri deosebit de variate, începând cu lăcoviştile şi sărăturile din zona de

câmpie, la sub 100 m altitudine şi până la culmile munţilor, la cca 2000 m altitudine pe

podzoluri scheletice şi grohotişuri, pajiştile din Banat prezintă un ansamblu floristic şi

fitocenotic deosebit, zonându-se pe verticală, în funcţie de condiţiile pedoclimatice şi modul

de folosire.

Pajiştile de terenuri mlăştinoase sunt reprezentate de:

pajişti de rogozuri înalte (Caricetum ripariae);

pajişti de rogoz aspru (Caricetum gracilis);

pajişti de rogozul vulpii (Caricetum vulpinae);

paajişti de ierbăluţă (Phalaridetum arundinaceae).

Pajiştile higrofile, mezohigrofile şi mezofile aparţin ordinului Molinietalia şi

cuprinde numeroase asociaţii: Epilobio-Juncetum effusi, Peucedano rocheliani-Molinietum

coerulae, Lythro-Calamagrostetum epigeii, Alopecuretum pratensis.

Pajiştile mezohigrofile ruderalizate pe aceste pajişti se întâlnesc următoarele

asociaţii: Rorippo silvestris-Agrostietum stoloniferae, Junco inflexi-Menthetum longifoliae,

Rorippo austriacae-Agropyretum repentis

Pajiştile mezofile rezistente la călcare şi tasarea solului. Acestor pajişti le sunt

atribuite asociaţii de: Lolio-Plantaginetum majoris


2015

52

Pajişti mezofile secundare aparţin ordinului Arrhenatheretalia şi sunt reprezentate

de cele mai valoroase asociaţii.

Asociaţiile întâlnite pe aceste pajişti sunt:

-Trifolio repentis-Lolietum perennis;

- Arrhenatheretum elatioris;

-Poaeto trivialis-Festucetum pratensis;

- Lolio-Cynosuretum;

-Festuco rubrae-Agrostietum tenuis;

Pajişti mezoxerofile, termofile - aceste pajişti cuprind asociaţii mezoxerofile cu

vădite nuanţe termofile. Pe aceste pajişti se întâlneşte asociaţia: Danthonio-

Chrysopogonetum.

Pajişti de sărături. Asociaţiile praticole halofile întâlnite pe aceste pajişti sunt:

-Puccinellietum limosae;

-Hordetum hystricis;

-Champhorosmetum annuae;

-Juncetum gerardi;

-Agrostio stoloniferae-Beckmannietum erucaeformis;

-Artemisio-Festucetalia pseudovinae;

-Achillea setacea-Festucetum pseudovinae;

-Heleochari palustris-Alopecuretum geniculati;

-Artemisio monogynae- Festucetum pseudovinae.

Pentru determinarea compoziţiei floristice au fost efectuate relevee floristice după

metode descrise la punctul 5.1.

În Comuna Otelec, pajiștile sunt afectate pe alocuri de factori limitativi precum

excesul de umiditate și sărăturare.

Excesul de umiditate creează condiţii nefavorabile dezvoltării plantelor valoroase

înrăutăţind regimul de aer din sol, determinând fenomenele de reducere şi nu de oxidare şi ca

atare apar compuşi toxici pentru plante cum ar fi: amoniac, hidrogen sulfurat, metan cât şi o

serie de compuşi ai fierului şi sulfului. Lipsa aerului stânjeneşte procesele de descompunere

aerobă a materiei organice, stânjeneşte nitrificarea cât şi fixarea azotului atmosferic de către

microorganisme, cum, de asemenea, determină formarea unor compuşi greu solubili în care

sunt încorporate o serie de microelelemente ca borul, molibdenul etc.

Excesul de umiditate face ca aceste soluri să fie mai reci, cu aproximativ 5oC, lucru

deosebit de important mai ales primăvara când datorită acestui lucru se întârzie pornirea în

vegetaţie.

De asemenea, din punct de vedere al zooigienei, solurile umede sunt

necorespunzătoare întrucât sunt favorabile înmulţirii paraziţilor, care duc la evidente scăderi

de producţie animalieră.


2015

53

Recunoaşterea pajiştilor cu exces de umiditate se face uşor, în primul rând prin

existenţa speciilor higrofile şi hidrofile, prin existenţa apei aproape de suprafaţă și prin

procesele de gleizare a solului.

În cazul pajiştiilor analizate cauza execesului de umiditate o reprezintă apa freatică la

mică adâncime şi colmatarea canalelor de desecare.

În România zeci de mii de hectare de pajiște sunt instalate pe soluri cu reacţie alcalină

(sărături). În acest caz se pune problema corectării pH-ului de la alcalin spre neutru. Pe

solurile bazice cresc un număr redus de plante, cu valoare economică redusă şi care nu sunt

capabile de a forma o ţelină bine închegată.

Aplicarea amendamentelor împreună cu îngrășămintele face ca în aceste pajişti să

apară leguminoasele, iar dintre graminee să domine Puccinelia distans.

Pentru determinarea compoziţiei floristice au fost efectuate mai multe relevee

botanice, în funcţie de suprafaţa pajiştii luată în studiu. S-a avut în vedere colectarea

datelor care să permită identificarea diferitelor tipuri de pajiști/comunităţi vegetale

(asociaţii). În acest sens au fost utilizate metode de studiu specifice fitosociologiei

(metoda geobotanică şi metoda dublului metru).

Releveu sintetic al pajiştilor analizate

Nr.

crt Specia

A% A% Is Vp

Pajiște mezofilă Pajiște halofilă

1. Lolium perenne 40 1 5

2. Poa bulbosa var. vivipara - 6 2

3. Poa pratensis 10 - 5

4. Bromus mollis - 0,5 0

5. Festuca pseudovina 2 50 1

6. Agropyron repens 6 - 2

7. Bromus hordeaceus 0,5 - 0

8. Cynodon dactylon 10 20 2

9. Dactylis glomerata 0,1 - 5

10. Festuca pratensis 0.5 - 5

11. Festuca arundinacea 0.5 - 4

12. Alopecurus pratensis 0,5 - 5

13. Calamagrostis arundinaceae 0,1 - 0

14. Agrostis stolonifera 0,5 - 3

15. Puccinellia limosa - 2 2

16. Hordeum hystrix - 0,2 0

17. Trifolium repens 15 - 5

18. Trifolium pratense 0,1 - 5

19. Vicia sativa 0,1 - 3

20. Lotus corniculatus 1 - 4

21. Lotus tenuis - 1 3


2015

54

22. Medicago lupulina - 3 4

23. Achillea millefolium 3 - 2

24. Achillea setacea - 5 2

25. Aster tripolium - 0,1 0

26. Artemisia santonicum - 10 0

27. Cichorium intybus 5 - 0

28. Plantago laneolata 1 0,1 2

29. Conium maculatum 0,1 - 0

30. Statice gmelini - 0,1 0

31. Carlina acaulis 0,1 0,1 0

32. Stellaria media 0,1 - 0

33. Eryngium campestre 0,1 - 0

34. Ononis spinosa 0,1 - 0

35. Taraxacum officinale 0,3 - 2

36. Capsella bursa-pastoris 0,1 - 0

37. Ranunculus acris 0,5 - 0

38. Plantago media 0,2 - 2

39. Xanthium spinosum 0,1 - 0

40. Carduus nutans 1 0,1 0

41. Dipsacus laciniatus 0,1 - 0

42. Centaurea cyanus 0,1 0,2 0

43. Daucus carota 0,1 0,1 2

44. Prunella vulgaris 0,1 - 0

45. Salvia pratensis 0,1 - 0

46. Potentilla reptans 0,1 - 0

47. Juncus gerardi 0,5 0,1 0

48. Limonium gmelini 0,1 - 0

49. Urtica dioica 0,3 - 0

50. Cardaria draba 0,1 - 0

51. Veronica hederifolia 0,1 - 0

52. Lactuca serriola - 0,2 0

53. Draba verna 0,1 - 0

54. Leontodon autumnalis 0,1 - 1

55. Euphorbia cyparisias 0,1 0,1 0

56. Rumex acetosa 0,1 - 0

57. Galium aparine - 0,1 0

58. Setaria viridis 0,1 - 0

59. Hordeum murinum 0,2 - 0

TOTAL 382,1 136,4

VALOARE PASTORALĂ (VP) 76,42 27,28

Din analiza compoziţiei floristice, în suprafețele de probă analizate, reiese un număr

ridicat de specii, respectiv 59, din care 16 de graminee, 6 de leguminoase şi 37 de specii din

alte familii botanice.


2015

55

Chiar dacă numărul speciilor din alte familii botanice este mai mare, acoperirea totală

cu aceste specii este cea mai mică din suprafaţa utilă a pajiştii. Gramineele au acoperirea cea

mai mare, urmate de leguminoasele.

Valoarea pastorală calculată pentru pajiștiile mezofile este de 76,42, ceea ce indică o

valoare agronomică bună a pajiștilor, iar pajiștea halofilă are o VP de 27,28 (slabă).

În pajiștile halofile (cu diferite grade de sărăturare) domină speciile indicatoare,

adaptate la un conținut și grad de sărăturare al solurilor, cu producții mai mici și de o calitate

mai slabă.

În trupurile de pajiște studiate domină un mozaic de vegetație adaptată de la

exces de umiditate până la deficitul sever de umiditate şi săruri solubile. Sărăturarea

este prezentă în principal datorită regimului hidric din această stațiune.

În timpul verii producţia pajiştilor scade foarte mult datorită secetei, urmând

ca iarba să se refacă apoi în toamnă.

Fig.7.Vegetație prezentă în trupul de pajiște Otelec (foto original)


2015

56

Fig.8. Vegetație prezentă pe trupurile de pajiste din Iohanisfeld (foto original)

4.4. Descrierea vegetației lemnoase

Pe pajiștile supuse amenajamentului nu este prezentă vegetația lemnoasă sub forma unor

arbori, pot fi prezente izolat doar pâlcuri de arbusti.


2015

57

CAPITOLUL V

CADRUL DE AMENAJARE

5.1. Procedee de culegere a datelor din teren

Pentru determinarea compoziţiei floristice au fost efectuate mai multe relevee, în

funcţie de suprafaţa pajiştii luată în studiu. S-a avut în vedere colectarea datelor care să

permită identificarea diferitelor tipuri de comunităţi vegetale (asociaţii). În acest sens au fost

utilizate metode de studiu specifice fitosociologiei (metoda geobotanică şi metoda dublului

metru).

Analiza vegetaţiei are drept scop identificarea influenţei factorilor abiotici dar şi

evoluţia vegetaţiei prin prisma influenţei antropice adică gestiunea de exploatare şi prezenţa

sau absenţa lucrărilor de îngrijire pe suprafaţa respectivă.

Modul de gestiune al unei suprafeţe de pajişte permanentă influenţează direcţia de

evoluţie a structurii floristice cât şi dinamica de vegetaţie a acesteia.

Pentru determinarea compoziţiei floristice au fost efectuate relevee floristice după

metoda geobotanică. Prin această metodă, compoziţia floristică se studiază într-o suprafaţă de

probă pătrată. Numărul suprafeţelor de probă este de 3 pentru suprafeţe de până la 100 ha de

pajişte şi de 3-5 pentru cele de peste 100 ha.

Suprafeţele de probă se aleg parcurgând pajiştea pe diagonală şi se delimitează cu

ţăruşi porţiuni cât mai uniforme din punct de vedere floristic. Ţăruşii rămân pentru întreaga

perioadă de vegetaţie, urmărind aspectele sezoniere sau fenologice. Mărimea suprafeţelor de

probă este de cel puţin 100 mp.

După delimitarea suprafeţelor de probă se trece la întocmirea fişei geobotanice sau a

releveului notându-se:

- localitatea;

- data;

- suprafaţa probei cercetate;

- modul de folosire a pajişti cercetate;

- suprafaţa de probă;

- altitudinea;

- expoziţia;

- înclinarea terenului;

- solul;

- apa freatică;

- înălţimea plantelor (cm);

- acoperirea generală (%).

După această etapă se trece la determinarea speciilor întâlnite în interiorul fiecărei

suprafeţe de probă şi se înregistrează în fişa geobotanică pe grupe după criteriul botanico-

economic şi anume:


2015

58

- 1. graminee

- 2. leguminoase

- 3. cyperaceae şi juncaceae

- 4. plante din alte familii botanice

- 5. muşchi şi licheni

- 6. specii lemnoase.

Pentru mai multă exactitate se cercetează şi suprafeţele limitrofe, iar speciile întâlnite

în fitocenoză, dar în afara suprafeţei de probă, se notează la sfârşitul listei floristice. Ordinea

speciilor în cadrul fiecărei grupe se va face în funcţie de dominanţa lor.

După înscrierea speciilor în fişe, în dreptul fiecărei specii se trec principalele

caracteristici: abundenţa, dominanţa, frecvenţa şi fenofaza.

Abundenţa (A) reprezintă numărul de indivizi dintr-o specie; care se apreciază vizual

în procente sau note (1-5) sau prin numărarea acestora (de obicei în suprafeţe de 1 mp în 3-4

repetiţii).

Dominanţa (D) reprezintă gradul de acoperire a solului de masa aeriană a plantelor

apreciat vizual şi exprimat în procente sau note.

Dominanţa se poate referi la toate plantele şi în acest caz se vorbeşte de „acoperire

generală” sau la fiecare specie în parte „acoperire specifică”.

De regulă dominanţa si abundenţa se exprimă asociat după scara lui Braun Blanquet:

- (+) specii reprezentate prin indivizi rari, cu acoperire sub 1%;

- (1) indivizi mai numeroşi, dar cu o acoperire mica, de 1-5%;

- (2) indivizi abundenţi, cu o acoperire de 5-25%;

- (3) indivizi abundenţi, cu o acoperire de 25-50%;

- (4) indivizi abundenţi, cu grad mare de acoperire de 50-75%;

- (5) indivizi foarte abundenţi, cu grad de acoperire de 75-100%.

Pentru calcularea indicilor sintetici este necesar, pentru fiecare specie, să se aprecieze

gradul de acoperire în procente (A%).

Frecvenţa reprezintă modul de răspândire a indivizilor unei specii în suprafaţa de

probă. O specie poate fi reprezentată mai mult sau mai puţin în cadrul unui anumit areal:

- + specii doar prezente,

- 1 specie prezentă în 1-20% din suprafaţa,




- 5 specie prezentă în 81-100% din suprafaţa.

Fenofaza este faza de dezvoltare în care se află indivizii unei specii la data la care se

fac observaţiile:

- Fz - plantele se află în stadiul vegetativ,

- fl - platele sunt înflorite,


2015

59

- frt - plantele cu fruct.

O pajişte naturală bună trebuie sa aibă o buna densitate şi o compoziţie botanică

echilibrată. Densitatea este considerată bună când golurile sunt puţine sau deloc, mijlocie

când sunt până la 20% goluri, sau slabă.

Conform compoziţiei sale botanice o pajişte poate fi de tipul:

- G- bogată în graminee;

- L- bogată în leguminoase;

- E- echilibrată;

- D- bogată în diverse „alte specii”.

După întocmirea fişelor geobotanice, acestea se centralizează şi apoi se grupează pe

asociaţii şi se întocmeşte tabelul asociaţiei.

Pasul următor îl constituie determinarea Valorii pastorale (VP) care ne oferă

informaţii despre calitatea pajiştilor cercetate.

Datele referitoare la starea actuală a pajiștilor, prezența căilor de acces, a

construcțiilor zoopastorale și surselor de apă, au fost obținute prin observații directe în

teren.

Conform „Ghidului de întocmire a amenajamentelor pastorale”, calculul VP se face

astfel:

VP = ∑PC (%) x IC/5

unde:

VP - indicator valoare pastorală (0-100);

PC – participare în covorul ierbos (%) indiferent de metoda de determinare (AD, P,

Cs, G);

IC – indice de calitate furajeră;

După determinarea indicatorului de valoare pastorală prin împărţirea la 5 a

punctajului obţinut din înmulţirea PC x IC, acesta se apreciază astfel:

• 0-5 – pajişte degradată;

• 5-15 – foarte slabă;

• 15-25 – slabă;

• 25-50 – mijlocie;

• 50-75 – bună;

• 75-100 – foarte bună.

Indicele obţinut pentru VP are valori de la 0 într-o pajişte fără valoare furajeră, până

la 100 pentru o pajişte semănată (ideală).

Următorii indici ecologici utilizaţi în lucrare sunt cei nominalizaţi de ELLEMBERG

(1974) pentru Europa Centrală, cu adaptările făcute pentru flora ţării noastre.

Indicii de umiditate (U) se notează de la 0 la 6 şi reprezintă specii de plante:

- amfitolerante 0;


2015

60

- xerofite 1;

- xeromezofite 2;

- mezofite 3;

- mezohidrofite 4;

- hidrofite 5;

- ultrahidrofite 6

Indicii de temperatură (T) se notează de la 0 la 5 şi reprezintă specii de plante:

amfitolerante 0;

hechistoterme (criofile) 1;

microterme 2;

mezoterme 3;

moderat termofile 4;

termofile 5

Indicii de reacţie a solului (R) se notează de la 0 la 5 şi reprezintă:

plante eurioice (amfitolerante) 0;

specii foarte acidofile 1;

acidofile 2;

acido-neutrofile 3;

slab acide-neutrofile 4;

neutro-bazifile 5.

5.2. Obiective social-economice și ecologice

Prezentul amenajament pastoral are ca obiectiv principal creșterea valorii pastorale a

pajiștilor din comuna Otelec. Prin sporirea producție pajistilor vor crește și producțiile

animalelor și implicit bunăstarea proprietarilor acestora.

Din punct de vedere ecologic, o exploatare rațională și controlată a acestor pajiști,

duce la o creștere a biodiversității covorului vegetal și la protejarea și degradarea solului.

Organizarea unui pășunat rațional creează o imagine plăcută a pajiștilor, acestea având

un aspect îngrijit, iar prin conservarea biodiversității covorul vegetal în perioada de vară are

un aspect multicolor încântător.

5.3. Stabilirea categoriilor de folosință a pajiștilor

Suprafețele de pajiști supuse acestui Amenajament Pastoral vor fi exploatate prin

pașunat cu două categorii de animale: ovine și bovine.

Factorii limitativi pe aceste pajiști sunt excesul de umiditate și un grad scăzut de

sărăturare, acestea fiind corelate cu posibilitatea unor ani secetoși.


2015

61

5.4. Fundamentarea amenajamentului pastoral

5.4.1. Durata sezonului de pășunat

Păşunile reprezintă cea mai ieftină sursă pentru asigurarea hranei ierbivorelor în

timpul perioadei de vegetaţie, având multiple avantaje ce decurg din efectele favorabile atât

asupra animalelor, cât şi asupra păşunilor în relaţia sol-plantă-animal.

În Ordinul nr. 544 din 21 iunie 2013, Art. 6, se prevăd următoarele:

(1) începerea păşunatului se face în funcţie de condiţiile pedoclimatice şi de gradul

de dezvoltare a covorului ierbos.

(2) Se evită începerea păşunatului prea devreme, care poate afecta perioada de

regenerare, sănătatea şi supravieţuirea plantelor.

(3) Perioada de păşunat se va încheia în luna noiembrie, la o data stabilită în funcţie

de evoluţia temperaturilor şi regimul precipitaţiilor.

(4) Data începerii şi încheierii păşunatului, precum şi modul de organizare a

păşunatului, continuu sau pe tarlale, se stabilesc prin hotarâre a consiliului local.

Ţinând cont de toate caracteristicile climei zonale - durata sezonului de păşunat, în

zona de câmpie, unde se află şi comuna Otelec, este de cca 194 de zile, de la ultima decadă

a lunii aprilie (23 aprilie, Sf. Gheorghe) până la sfârşitul lunii octombrie (26 octombrie,

Sf. Dumitru).

Animalele pot fi introduse în pajişti după data de 20 aprilie în anii secetosi şi în

mod excepţional oile pot fi admise la păşunat după 26 octombrie, până la 1 noiembrie.

Conform Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei de

urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor

permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, art Art.

10.(1) - introducerea animalelor pe pajişti este permisă doar în perioada de pășunat

prevăzută în amenajamentul pastoral, iar la alin. (2) se stipulează: este interzis păşunatul

în cazul excesului de umiditate a pajiştii.

În faza tânără de vegetaţie plantele de pe păşuni au însuşiri organoleptice deosebite

(gust, miros) care măresc apetitul animalelor şi ca urmare creşte gradul de consumabilitate a

ierbii care poate ajunge la 85-95%.

Dacă păşunatul se începe prea devreme, când plantele sunt prea tinere şi solul prea

umed, asupra vegetaţiei efectele negative sunt următoarele:

- se distruge stratul de ţelină, se bătătoreşte solul şi se înrăutăţeşte regimul de aer

din sol. Se formează gropi şi muşuroaie;

- pe terenurile în pantă se declanşează eroziunea;

- se modifică compoziţia floristică dispărând plantele valoroase mai pretenţioase

din punct de vedere al apei, aerului şi hranei din sol;

- plantele fiind tinere au suprafaţa foliară redusă şi vor folosi pentru refacerea lor

substanţe de rezervă acumulate în organele din sol ce are ca efect epuizarea lor.

Efectele negative asupra animalelor sunt:


2015

62

- iarba prea tânără conţine multă apă şi ca atare are un efect laxativ epuizant, ceea

ce duce la eliminarea excesivă a sărurilor minerale de Cu, Mg, Na;

- conţinând prea puţină celuloză nu se pretează la salivaţie şi rumegare, animalele

fiind predispuse la intoxicaţii şi meteorizaţii;

- conţinutul mare de azot al ierbii tinere determină acumularea în stomac a

amoniacului şi ca atare declanşarea unor fermentaţii periculoase.

În aceaşi măsură nu recomandăm nici folosirea pajiştilor prin păşunat mai

târziu de 1 noiembrie. Ultimul păşunat trebuie să se realizeze cel mai târziu cu 20-30 zile

înainte de instalarea îngheţurilor permanente. Astfel plantele au posibilitatea să acumuleze

glucide, să-şi refacă masa vegetativă, ceea ce determină o mai bună suportare a îngheţurilor

pe de o parte, iar pe de altă parte pornirea timpurie în vegetaţie.

Întârzierea toamna a păşunatului, până la venirea îngheţurilor, face ca iarba să nu se

poată reface corespunzător, primăvara constituind una din cauzele dispariţiei speciilor

valoroase din pajişti.

5.4.2. Numărul ciclurilor de pășunat

Pe suprafața pajiștilor din localitatea Otelec se practică pășunatul continuu (liber), pe

niciuna din suprafețele de pajiști nu se realizează păşunatul raţional (prin rotaţie) .

Păşunatul continuu (liber) - conform acestui sistem, animalele sunt lăsate să pască pe

păşune de primăvara devreme şi până toamna târziu.

Sistemul este practicat în zonele secetoase, unde producţia pajiştilor permanente este

mică şi neuniform repartizată pe cicluri de păşunat; perioada de secetă din vară duce la

diminuarea producţiei în ciclurile trei şi patru.

În condiţiile actuale, din studiul vegetaţiei pajiştilor, nu recomandăm tarlalizarea

în niciun trup de pajişte analizat, producţia pajiştilor fiind prea mică pentru a se

justifica economic.

Cu toate acestea în următorii ani, după ce se vor face toate lucrările de

ameliorare a pajiştilor, unele pajişti pot fi tarlalizate şi se va putea trece la păşunatul

raţional cu garduri electrice.

5.4.3. Fânețele

Pe UAT Otelec nu există pajiști folosite în regim de fâneață.

5.4.4. Capacitatea de pășunat

Încărcătura cu animale pe o pajişte sau capacitatea de pășunat, este un

instrument util de folosire pentru crescătorul de animale deoarece îi permite să ajusteze

încărcătura de animale în funcţie de cantitatea de iarbă disponibilă. Pentru stabilirea

încărcăturii corecte se calculează capacitatea de păşunat, respectiv numărul de animale ce pot

păşuna pe unitatea de suprafaţă.


2015

63

Capacitatea de păşunat şi încărcătura optimă de animale pe hectar se calculează,

pentru fiecare pajişte în parte, conform metodologiei prevăzute în ORDIN nr. 544 din 21

iunie 2013.

Conform literaturii de specialitate şi Ordinului 544/2013, art. 8 (1) capacitatea de

păşunat se estimează pe baza producţiei medii de masă verde obţinută în anii anteriori, ţinând

cont de fertilitatea solului, condiţiile meteorologice şi compoziţia floristică a covorului

vegetal; iar art.8 (2) prevede ca numărul de animale (UVM/ha) trebuie să fie suficient pentru

a asigura utilizarea maximă a producţiei de masă verde, menţinând în acelaşi timp

sustenabilitatea pe termen lung a pajiştii.

Capacitatea de păşunat sau încărcătura de animale, conform Ordinului 544/2013,

art.10, se defineşte prin numărul de animale (exprimat în unităţi vită mare UVM) care pot fi

hrănite pe întreg sezonul de păşunat de pe 1 ha de pajişte, la care se cunoaşte producţia de

furaje disponibilă şi se stabileşte conform formulei:

Î.A. = P.d. / (C.i. x Z.p.)

în care:

- Î.A. - încărcătura cu animale/ha de pajişte, exprimată în UVM/ha;

- P.d. - producţia disponibilă de masă verde - kg/ha;

- Z.p. - număr de zile de păşunat într-un sezon;

- C.i. - consum zilnic de iarbă - kg/UVM.

- [necesarul zilnic pentru 1 UVM este de 65 kg (50 kg m.v. utilă) de

masă verde sau ≈ 13 kg (65:5) substanţă uscată (SU)].

Producţia actuală (Pa) se determină sau se estimează în tone masă verde/ha.

Încărcarea păşunii cu animale se stabileşte în funcţie de producţia ei.

Producţia disponibilă sau reală (Pd) se raportează în tone masă verde/ha. În anul

întocmirii amenajamentului producţia disponibilă se estimează în funcţie de vegetaţia

existentă, lucrările efectuate pe pajişte şi de datele din literatura de specialitate.

În anii următori este bine să se determine pe fiecare pajişte în parte.

Stabilirea încărcării cu animale a unei păşuni se face în baza determinării

producţiei păşunii , respectiv a producţiei totale de iarbă (Pt) pe cicluri de păşunat cât şi

prin stabilirea coeficientului de folosire a ierbii (Cf).

Producţia totală de iarbă (Pt) se determină prin cosirea repetată, în decursul

perioadei de păşunat a unor suprafeţe de probă. Pentru aceasta se aleg în funcţie de teren şi de

uniformitatea vegetaţiei mai multe suprafeţe reprezentative (1-2,5m2) ce se îngrădesc cu gard

de sârmă (cuşti de păşunat). Accesul în interiorul acestor suprafeţe este restricţionat

animalelor şi permite creşterea şi dezvoltarea nestingherită a ierbii (Fig.8.).


2015

64

Fig.9. Model de amplasare al cuştilor de păşunat în pajişte

(Luminiţa Cojocariu, 2014, note de curs Cultura pajiştilor şi a plantelor furajere )

Iarba din interiorul cuştilor de păşunat se coseşte la începutul fiecărui ciclu de

pășunat. Prin însumarea coaselor şi raportarea la ha se obţine producţia totală (Pt) de iarbă din

pajişte. Cum animalele consumă selectiv iarba, în urma lor în pajişti rămân plante

neconsumate (Rn), după fiecare ciclu de păşunat. De aceea este bine să se determine şi

coeficientul de folosire al pajiştilor(Cf).

Dacă se exprimă numărul animalelor admise pentru 1 ha păşune cu Ip (încărcarea

păşunii) necesarul zilnic de iarbă pe cap de animal cu Nz şi numărul zilelor de păşunat cu Zp,

formula pentru stabilirea încărcării unei păşuni va fi:

Ip (cap/ha) =

Mențiuni:

Semnalăm faptul că prin lucrări de ameliorare se poate mări producția pajiștilor cu

20-30%. În această situație încărcătura de animale pe ha (CP-capacitate de pășunat) poate

ajunge sau chiar depăși 1 UVM/ha.

Atenţie!

Pe pajiştile sub contract APIA (măsura 214/1, 214/2): păşunatul se efectuează cu

maxim 1,0 UVM (Unitate Vită Mare) - maxim o bovină la hectar – a se vedea tabele de

conversie din Ghidul pentru Fermieri de la APIA. De asemenea păşunatul se va efectua cu

maximum 0.7 UVM pe hectar (214/3.1, pentru Cristelul de câmp).


2015

65

CAPITOLUL VI

ORGANIZAREA, ÎMBUNĂTĂȚIREA, DOTAREA ȘI FOLOSIREA

PAJIȘTILOR

6.1. Lucrări de repunere în valoare a suprafețelor de pajiști

NOȚIUNI GENERALE ȘI RECOMANDĂRI

Îmbunătăţirea regimului elementelor nutritive din sol

Una din cele mai importante măsuri de îmbunătăţire a producţiilor pajiştilor este

aplicarea de îngrăşăminte chimice; organice şi mixte (chimice şi organice).

În aplicarea îngrăşămintelor pe pajiştile permanente trebuie să se ţină seama de unele

particularităţi imprimate de perenitatea culturii şi de complexitatea vegetaţiei, de numărul mai

mare de recolte pe an, de modul de folosire a pajiştilor (păşunat-cosit) şi nu în ultimul rând de

condiţiile foarte diferite de relief şi altitudine.

Ţinând cont de toate acestea, fertilizarea pajiştilor se realizează în cadrul unui

program bine organizat.

Utilizarea îngrăşămintelor chimice pe pajişti

Creşterea plantelor şi productivitatea pajiştilor sunt sensibil afectate de

biodisponibilitatea elementelor nutritive, azotul, fosforul şi potasiul fiind în general limitanţii

principali. O slabă aprovizionare determină o creştere lentă a plantelor şi reduce în acelaşi

timp concentraţia acestor elemente în biomasa produsă. Într-o pajişte excesul fertilizării poate

provoca dezvoltarea unei flore nitrofile în detrimentul altor specii şi diminuarea sau dispariţia

leguminoaselor.

Fertilizarea cu azot. Pentru a adapta producţia de iarbă la nevoile animalelor,

fertilizarea cu azot nu se justifică decât dacă prezenţa leguminoaselor din pajişte este scăzută

iar acestea nu pot fixa azotul necesar funcţiilor plantelor.

Doza de azot nu trebuie să depăşească 200 kg/ha, aplicat fracţionat (2-3 repetiţii).

Excepţie fac solurile podzolite deosebit de sărace, cu pajişti degradate şi invadate de buruieni

unde se pot folosi doze de până la 250 kg/ha azot.

Administrarea fracţionată a dozelor mari de azot este impusă de necesitatea

aprovizionării ritmice a plantelor cu elemente nutritive şi de cerinţa folosirii cu eficienţă

maximă a azotului din îngrăşământ, înlăturând pe cât posibil pierderile prin levigare.

Epoca optimă de aplicare a îngrăşămintelor cu azot este primăvara, întrucât el este

mai eficient folosit de către plantele din pajişti în primele faze de vegetaţie, când consumul în

azot este maxim.

Forma îngrăşământului cu azot aplicat pajiştilor trebuie să fie în funcţie de reacţia

solului. Astfel, pe pajiştile de pe solurile acide sunt mai indicate nitrocalcarul, ureea şi chiar

azotatul de amoniu, în timp ce pe sărături este indicat sulfatul de amoniu.

De asemenea, în regiunile cu regim pluviometric ridicat este mai indicată ureea, iar în

regiunile secetoase ureea este contraindicată fiind de preferat azotatul de amoniu.


2015

66

Fertilizarea cu fosfor. Dintre fertilizanţii care se aplică în mod regulat pe pajişti,

superfosfatul şi triplu-superfosfatul sunt adesea aplicaţi ca şi fertilizanţi individuali, în timp

ce fosfatul de amoniu este administrat în complex împreună cu N şi/sau K.

Dozele de fosfor aplicate pe pajişti sunt în funcţie de cartarea agrochimică, cert este că

raportul N/P trebuie să fie de 2/0,5-1 cu excepţia unor pajişti în care lipsesc leguminoasele şi

unde raportul trebuie să fie net în favoarea azotului (2/0,3-0,5). Epoca optimă de aplicare a

îngrăşămintelor cu fosfor este toamna, la sfârşitul perioadei de vegetaţie.

Când din anumite motive nu s-au administrat toamna, aceste îngrăşăminte se pot aplica

primăvara devreme pe sol îngheţat. Îngrăşămintele cu fosfor se aplică în general toamna, iar

efectul remanent este de 2-4 ani.

Fertilizarea cu potasiu. Aplicarea unilaterală a îngrăşămintelor cu potasiu pe pajişti

nu duce la sporuri de producţie cum nici asocierea cu azotul nu sporeşte producţia. Pe solurile

normal aprovizionate este necesară aplicarea potasiului astfel ca raportul N/P/K să fie de

2/0,5-1/0,5 ceea ce înseamnă doze de 40-60 kg K2O aplicate la 2-3 ani. Pe pajiştile foarte

productive potasiul se va aplica anual, toamna.

Îngrăşăminte cu microelemente. La plante microelementele întră în alcătuirea unor

vitamine, pigmenţi, a enzimelor, influenţând sintezele specifice din organism.

Microelementele esenţiale pentru nutriţia plantelor sunt: Fe,Cu, Zn, B, Mn, Mo, Co. La

animale lipsa microelementelor pot provoca o serie de boli.

Epoca de administrare este primăvara devreme odată cu îngrăşămintele cu azot, dar pot fi

aplicate şi extra – radicular, sub formă de soluţie, în perioada de vegetaţie a plantelor.

ATENŢIE

Pe pajiştile care sunt sub angajament APIA (măsurile 214/1, 214/2,

214/3.1 214/3.2) utilizarea pesticidelor şi a fertilizanţilor chimici este

interzisă.

Utilizarea îngrăşămintelor organice pe pajişti

Îngrăşămintele organice prin calitatea lor de îngrăşăminte complexe, exercită un efect

ameliorativ asupra însuşirilor fizice, chimice şi biologice ale solului, utilizarea lor

determinând sporuri însemnate de producţie în pajişti.

Pe pajiştile permanente se folosesc toate tipurile de îngrăşăminte organice, o pondere

mai mare având-o gunoiul de grajd, îngrăşămintele semilichide mustul de grajd şi îngrăşarea

prin târlire.

Gunoiul de grajd. Folosirea gunoiului de grajd pe păşuni reprezintă una dintre cele

mai importante măsuri de sporire a producţiei şi îmbunătăţire a compoziţiei floristice.

Gunoiul de grajd este un îngrăşământ organic complet, care îmbogăţeşte solul în humus, în

principalele elemente nutritive, în unele microelemente cât şi în microorganisme şi produse

ale metabolismului lor.


2015

67

Cantitatea administrată este în funcţie de compoziţia floristică a pajiştilor, stadiul de

degradare a acestora, de cantitatea de gunoi de grajd disponibilă. Dozele recomandate variază

între limite largi şi anume de la 20 la 40 t/ha.

Epoca optimă de aplicare este toamna la încheierea ciclului de păşunat. În felul acesta

pe lângă faptul că se obţin sporuri de producţii de 10 % faţă de fertilizarea din primăvară, mai

există avantajul că timpul de transport este mai lung, deci lucrarea poate fi efectuată în

condiţii mai bune şi că precipitaţiile din iarnă antrenează mai bine elementele nutritive în sol.

Primăvara devreme se poate administra gunoi de grajd fâneţelor şi eventual

acelor tarlale de pe pajişte pe care se va intra târziu la păşunat.

Gunoiul de grajd este indicat a se administra bine fermentat, deci după ce a stat un an

în platformă. Acest lucru este necesar întrucât el se aplică la suprafaţă. Se recomandă ca

gunoiul de grajd să se repartizeze cât mai uniform pe păşune. În felul acesta se evită

îmburuienarea păşunii prin înmulţirea plantelor nitrofile nevaloroase, acolo unde prin

împrăştiere neuniformă a căzut o cantitate mai mare de gunoi.

Durata de remanenţă a gunoiului este de 4-5 ani în funcţie de doza aplicată, calitatea

îngrăşământului, compoziţia floristică a pajiştii. Sporurile cele mai mari de recoltă se obţin în

anul I, spor ce scade treptat de la un an la altul.

Îngrăşăminte organice semilichide (tulbureala de grajd). Îngrăşăminte organice

semilichide provin din adăposturile de bovine prevăzute cu un sistem de evacuare hidraulică

a dejecţiilor sau prin spălarea cu jet de apă a padocurilor de la taberele de vară. Aceste

îngrăşăminte sunt bogate în azot şi în potasiu; conţinutul în fosfor este însă scăzut.

Îngrăşăminte organice semilichide sunt împrăştiate, pe pajişti, cu maşini speciale în

doze de 20-30m3/ha, primăvara devreme sau toamna târziu. Dacă se aplică primăvara,

păşunatul este permis numai după o perioadă de 4-5 săptămâni.

Această fertilizare are un efect remanent de 2-3 ani.

Târlirea - reprezintă un mod de fertilizare a pajiştilor care se execută direct cu

animalele. Astfel animalele, care sunt ţinute închise în perioada de odihnă peste zi dar mai

ales în timpul nopţii, lasă pe sol însemnate cantităţi de dejecţii lichide şi solide.

Astfel de terenuri se întâlnesc des în jurul saivanelor, a stânelor. Se pune deci

problema folosirii acestor dejecţii în scopul sporirii valorii pajiştilor, a producţiilor, cu atât

mai mult cu cât cantitatea acestor dejecţii este considerabilă.

Pentru a se realiza fertilizarea prin târlire animalele sunt ţinute mai multe nopţi pe

acelaşi teren, în nişte locuri îngrădite, numite târle.

Suprafaţa strungii, târlei, se calculează în raport cu specia sau numărul animalelor.

S = N x s

unde: - s este suprafaţa rezervată unui animal; N- numărul de animale din turmă.

Târlirea se execută pe întreg sezonul de păşunat cu o intensitate de maximum 2-3

nopţi o oaie/1m2 pe pajişti cu covor vegetal valoros, sau 4-6 nopţi o oaie /1m

2 pe pajişti

degradate.


2015

68

Târlirea se execută cu toate speciile de animale, revenind ca echivalent 2-3 nopţi

1UVM/6m2 pe pajişti valoroase sau 4-6 nopţi pe pajişti degradate.

Depăşirea pragului de 6-8 nopţi o oaie/1m2 sau 1UVM/6m

2 duce la degradarea

accentuată a covorului vegetal prin apariţia speciilor de buruieni nitrofile (ştevia, urzica, etc.)

cât şi la poluarea apelor, solului, peisajului, îmbolnăvirea animalelor şi alte neajunsuri.

În nopţile în care se realizează târlirea se acumulează cantităţi suficiente de elemente

nutritive, care să determine sporirea procentului de participare în covorul ierbos a unor specii

cu valoare foarte mare cum sunt: Lolium perenne, Trifolium repens, Trifolium pratense.

Menţinerea animalelor pe târlă se realizează cu ajutorul unor garduri mobile numite

porţi de târlire (sau ţarcuri, oboare, garduri). Acestea au 3-4m lungime, 1,3m înălţime fiind

prevăzute cu 4-5 bare orizontale şi şipci oblice pentru asigurarea rezistenţei.

Porţile din plasă de sârma cu rame metalice uşoare 21-23 kg au o durabilitate mai

mare, sunt uşor de manipulat şi de fixat în pământ, costul lor amortizandu-se în 2-3 ani. Cu

asemenea porţi, schimbarea târlei (ocolului) se face de un singur om într-un timp relativ scurt.

Efectul târlirii se resimte 2-5 ani. Astfel prin mutarea succesivă a târlei, în sezonul

de păşunat (în decursul unui an), se poate fertiliza o suprafaţă destul de mare de pajişte.

ATENŢIE

Pe pajiştile care sunt sub angajament APIA (măsurile 214/1, 214/2,

214/3.1 214/3.2) utilizarea tradiţională a gunoiului de grajd este permisă

până în echivalentul a maxim 30 kg azot substanţă activă (N s.a.)/hectar

(măsurile 214/1, 214/2, 214/3.1, 214/3.2) a se vedea Caietul de

Agromediu/APIA.

Corectarea reacţiei solurilor

O mare parte din pajiştile permanente din ţara noastră se află pe soluri acide; iar

câteva zeci de mii de hectare pe soluri cu reacţie alcalină (sărături). Înlăturarea acestor

neajunsuri se realizează prin aplicarea amendamentelor.

O categorie aparte de pajişti care necesită amendamente sunt cele de pe sărături. În

acest caz se pune problema corectării pH-ului de la alcalin spre neutru. Pe solurile bazice

cresc un număr redus de plante furajere, cu valoare economică redusă şi care nu sunt capabile

de a forma o ţelină bine închegată.

Recomandări pentru corectarea alcalinităţii

Primă intervenţie pe sărături este eliminarea excesului temporar de umiditate

prin desecare, după care se aplică amendamentele cu reacţie acidă cum este gipsul,

fosfogipsul, praful de lignit şi sulful.

Dozele care se aplică sunt de 3-12 t/ha ghips sau fosfogips şi 0,5-6 t/ha sulf.

Efectul amendării durează 10-12 ani.

Epoca de aplicare a amendamentelor este toamna şi în „ferestrele” iernii, însoţite

de administrarea gunoiului de grajd bine fermentat.


2015

69

Lucrările de îmbunătăţire sunt necesare pentru întreţinerea corespunzătoare a

pajiştilor ceea ce face ca valoarea economică a unei pajişti să sporească.

Lucrări de îmbunătăţire anuală a pajiştilor

Combaterea buruienilor

Apariţia şi înmulţirea buruienilor în vegetaţia pajiştilor este favorizată de

manifestarea în exces sau deficit a unor factori ecologici, precum şi de gospodărirea

necorespunzătoare a pajiştilor: neexecutarea lucrărilor de curăţare, nefolosirea unei

încărcături cu animale adecvate producţiei pajiştei, neschimbarea locurilor de odihnă şi

adăpost pentru animale, fertilizarea neuniformă cu îngrăşăminte organice sau chimice,

recoltarea cu întârziere a fâneţelor, folosirea la supraînsămânţare a unor seminţe infestate cu

buruieni, etc.

Practic trebuie considerate buruieni sau cel puţin vegetaţie nedorită şi plantele din

familia Juncacee şi Cyperacee cât şi speciile din alte familii botanice.

Speciile de rogozuri şi pipiriguri prezente în unele pajişti analizate ajung la

dimensiuni foarte mari, iar după moartea plantelor, formează muşuroaie greu de distrus.

În general rogozurile în faza tânără au o valoare mai mare, dar atunci, primăvara,

excesul de umiditate împiedică ajungerea la ele. Prin maturizare valoare furajeră a

rogozurilor scade foarte mult astfel încât după apariţia inflorescenţelor şi când terenul s-a

uscat şi poate fi păşunat, valoarea furajeră a acestor plante este echivalentă cu valoarea

furajeră a paielor.

Rogozurile au un conţinut scăzut în calciu ceea ce produce îmbolnăviri ale

sistemului osos. Conţinutul ridicat în siliciu determină scăderea consumabilităţii acestora.

Acest lucru este amplificat şi de faptul că multe specii sunt acoperite cu perişori tari

impregnaţi cu siliciu, care irită mucoasa bucală şi intestinală provocând animalelor grave

leziuni.

Majoritatea speciilor care fac parte din grupa plantelor din alte familii botanice sunt

neconsumate de animale.

Folosirea neraţională a pajiştilor, supraîncărcarea acestora, intrarea prea devreme cu

animalele la păşunat sau scoaterea prea târziu a animalelor de pe păşune, lipsa unor lucrări

elementare de îngrijire, fac ca plantele din alte familii botanice, neconsumate de animale, să

devină dominante.


2015

70

Fig.10.Prezență specii nedorite în pajiștile din localitatea Otelec (foto original)

Fig.11.Prezență specii nedorite în pajiștile (foto original)


2015

71

Fig.12. Specii dăunătoare (buruieni) în pajiștile analizate (foto original)

Recomandări:

Pentru îmbunătăţirea pajiştilor din orașul Otelec recomandăm combaterea

speciilor neconsumate de animale din păşuni, prin cosiri repetate şi eliberarea terenului

de resturile vegetale.

Această operaţiune este obligatorie după fiecare ciclu de păşunat şi cu

precădere înainte ca speciile nedorite să fructifice, evitând astfel proliferarea lor.

Obligatoriu, primăvara înainte de intrarea cu animalele pe păşune se fac cosiri

de curăţire a pajiştii.


2015

72

Distrugerea muşuroaielor şi nivelarea

Muşuroaiele se formează ca urmare a neângrijirii pajiştilor.

Muşuroaiele prezente pe pajiştile analizate sunt de origine vegetală, fiind cauzate de

acumularea materiei organice de la plantele neconsumate (rogozuri şi pipiriguri) sau de

cioatele care putrezesc treptat, dar şi de origine animală în special povocate de cârtiţe.

Animalele calcă printre tufe, datorită excesului de umiditate existent aici, bătătoresc

solul, îl dislocă în jurul tufelor şi formează astfel muşuroaiele care pot ajunge la 50-150 cm în

diametru şi 30-80 cm în înălţime. Aceasta determină o înţelenire puternică şi formarea unui

strat compact ce poate fi foarte greu distrus.

a


2015

73

b

c

Fig.13. (a,b,c) Mușuroaie de origine animală prezente în pajiști (foto original)


2015

74

Recomandări

Pentru combaterea muşuroaielor (de orice tip) recomandăm măsuri preventive

care trebuiesc aplicate anual, spre sfârşitul perioadei de vegetaţie sau primăvara

devreme, folosindu-se grapele obişnuite sau târşitorile.

Există şi maşini speciale de distrugere şi împrăştiere a muşuroaielor lăsând în

urmă un sol mărunţit şi nivelat. Unde muşuroaiele ocupă o suprafaţă prea mare, dacă

este posibilă desţelenirea, e bine să se facă aceasta, iar acolo unde nu se poate se face o

nivelare cu lama greder.

După distrugerea muşuroaielor este obligatorie aplicarea de îngrăşăminte şi

supraînsămânţarea cu un amestec de specii perene cu valoare furajeră ridicată.

ATENŢIE:

Nu se vor efectua lucrări mecanizate pe pajiştile sub angajament APIA

(măsurile 214/2, 214/3.1, 214/3.2).

Curăţirea pajiştilor, îndepărtarea pietrelor, cioatelor

Pe o serie de pajişti, există pietre la suprafaţă. De asemenea există cioate putrezite,

resturi de vegetaţie aduse de ape cât şi materiale rezultate în urma activităţii omului (aceasta

în special pe pajiştile de lângă aşezările umane).

Este de notorietate situaţia izlazurilor comunale în foarte multe regiuni ale ţării

ajungând mai degrabă gropi de gunoi decât teren agricol, aici aruncându-se tot ce nu mai este

necesar în gospodărie. Pentru stoparea unor astfel de activităţi se impune o legislaţie foarte

severă.

Recomandări:

Curăţirea pajiştilor de pietre, cioate; tăierea şi scoaterea buturugilor, copacilor

uscaţi, resturi menajere (peturi, pungi, conserve).

Curăţirea singură nu este eficientă. Orice măsură de îmbunătăţire a pajiştii

trebuie să înceapă cu curăţirea, dar ea trebuie să fie urmată de alte măsuri cum sunt:

nivelarea, supraînsămânţarea, fertilizarea, toate urmate de utilizarea corespunzătoare

a pajiştilor.

Lucrări ce se execută în timpul păşunatului

După trecerea animalelor rămân o serie de dejecţii solide care trebuiesc considerate,

în primul rând, ca sursă de elemente nutritive pentru vegetaţie.

Importanţa acestora este mare pe pajiştile unde nu se aplică fertilizarea sau pe acelea

situate în zone cu regim pluviometric bogat, care face ca o serie de elemente nutritive să fie

spălate.

Dacă pe pajişte sunt vaci de lapte de exemplu, atunci în medie o dejecţie solidă de

vacă acoperă în întregime o suprafaţă de 0,09 mp, dar acţiunea ei asupra vegetaţiei se întinde

pe o suprafaţa chiar de 10 ori mai mare. Aceasta cauzează neajunsuri mari, întrucât

favorizează dezvoltarea speciilor nitrofile, lipsite de valoare economică, creând astfel mari


2015

75

neuniformităţi în compoziţia floristică. Dacă dejecţiile nu se împrăştie, după 10 zile, dispar

toate leguminoasele şi 75 % din graminee.

Un alt neajuns este şi faptul că dejecţiile sunt focare de infecţii.

De aceea impunem ca pe pajiştile folosite de către animale din localitatea Otelec,

după fiecare ciclu de păşunat dejecţiile solide să fie împrăştiate; în mod special în pajiştile

unde păşunează vacile.

După ce animalele au fost scoase de pe păşune rămân o serie de plante neconsumate.

Aceste plante sunt cele pe care animalele le ocolesc. Rămânând pe pajişte ele pot forma

seminţe şi ca atare proliferează. De aceea ele trebuiesc îndepărtate prin cosire. Operaţia este

obligatorie, ca şi precedenta, după fiecare ciclu de păşunat.

Recomandări:

În timpul păşunatului trebuie să se execute o serie de lucrări care să ducă la

îmbunătăţirea compoziţiei floristice, la refacerea cât mai rapidă a plantelor, la sporirea

producţiei de masă verde pe unitatea de suprafaţă, la asigurarea zooigienei.

- cosirea resturilor nepăşunate după ce animalele au părăsit tarlaua, ceea ce

împiedică fructificarea şi deci înmulţirea plantelor slabe din punct de vedere

furajer, neconsumate de animale;

- împrăştierea dejecţiilor animaliere, care prezintă cel puţin trei avantaje

legate de faptul că: se împiedică astfel crearea condiţiilor de dezvoltare a

buruienilor nitrofile nevaloroase, care s-ar putea dezvolta în jurul acestora;

se realizează o anumită fertilizare a pajiştilor; se înlătură focarele de

infecţie cu viermi paraziţi.

Toate aceste măsuri, aplicate în complex, au ca efect creşterea valorii

economice a păşunii respective.

Supraînsămânţarea

Pentru completarea golurilor şi proliferarea plantelor valoroase, recomandăm

supraînsămânţarea cu specii valoroase corespunzătoare condiţiilor ecologice specifice.

Supraînsămânţarea trebuie executată în urma unei mobilizări superficiale a solului,

recomandabil primăvara.

ATENŢIE

Nu vor fi realizate însămânţări de suprafaţă sau supraînsămânţări pe pajiştile

aflate sub angajament APIA (măsurile 214/1, 214/2, 214/3.1, 214/3.2). Se pot face doar în

cazul terenurilor degradate şi doar cu specii din flora locală.


2015

76

MENȚIUNI

Menționăm faptul că, în cazul în care se dorește supraînsămânțarea pajiștii,

amestecul se va face cu speciile recomandate în prezentul amenajament.

Lucrări de îmbunătăţire al pajiştilor pe termen lung

Lucrări de înlăturare a excesului de umiditate

Excesul de umiditate creează condiţii nefavorabile dezvoltării plantelor valoroase

înrăutăţind regimul de aer din sol, determinând fenomenele de reducere şi nu de oxidare şi ca

atare apar compuşi toxici pentru plante cum ar fi: amoniac, hidrogen sulfurat, metan cât şi o

serie de compuşi ai fierului şi sulfului. Lipsa aerului stânjeneşte procesele de descompunere

aerobă a materiei organice, stânjeneşte nitrificarea cât şi fixarea azotului atmosferic de către

microorganisme, cum, de asemenea, determină formarea unor compuşi greu solubili în care

sunt încorporate o serie de microelelemente ca borul, molibdenul etc.

Excesul de umiditate face ca aceste soluri să fie mai reci, cu aproximativ 5oC, lucru

deosebit de important mai ales primăvara când datorită acestui lucru se întârzie pornirea în

vegetaţie.

De asemenea, din punct de vedere al zooigienei, solurile umede sunt

necorespunzătoare întrucât sunt favorabile înmulţirii paraziţilor, care duc la evidente scăderi

de producţie animalieră.

Eliminarea excesului de umiditate se poate realiza prin următoarele metode:

- desecarea prin canale deschise – constă în săparea unui sistem de canale cu

panta continuă de 5 ‰ de 50-150 cm adâncime cu secţiune trapezoidală.

Acestea sunt canalele de desecare propriu-zise sau de absorbţie. Ele se fac la

distanţe de 150-300 m, iar funcţie de gradul de umiditate, configuraţia şi tipul

terenului, iar lungimea lor este de 400-1000 m. Aceste canale sunt legate între

ele prin canale colectoare, perpendiculare pe curbele de nivel care au

dimensiuni mai mari decât canalele de absorbţie. Canalele colectoare se varsă

în canalul principal care duce până la cel mai apropiat recipient. Aceste canale

trebuie de aşa manieră făcute încât să se evite declanşarea eroziunii.

Pământul care rezultă din săparea canalelor se împrăştie uniform pe pajişte sau, dacă

pajiştea are depresiuni, atunci acestea se umplu cu pământul din canale.

Pereţii canalelor se consolidează cu brazde de ţelină sau în anumite locuri cu bârne şi

scânduri. Pentru a preveni o desecare prea puternică de-a lungul canalului principal se

construiesc stăvilare cu ajutorul cărora se reglează nivelul apei din sol. Desecarea cu ajutorul

canalelor de suprafaţă este uşoară ca şi execuţie şi întreţinere şi foarte eficientă, eliminând o

cantitate mare de apă în timp scurt. În plus aceste canale pot servi ca delimitatoare ale

tarlalelor. Peste canalele de desecare este necesară construirea podeţelor pentru trecerea

animalelor.

- desecarea prin drenuri – constă în instalarea drenurilor la 1-1,5 m adâncime,

distanţate între ele la 10-50 m funcţie de natura solului şi de cantitatea de


2015

77

umiditate în exces. În cazul în care drenurile sunt din argilă sau din piatră,

beton sau lemne, durate de funcţionare este foarte mare. Dacă se fac drenuri

cârtiţă, după 3-4 ani drenurile trebuiesc refăcute. În general desecarea prin

drenuri prezintă câteva avantaje deosebite. În primul rând ele funcţionează tot

anul ceea ce face ca păşunatul să se poată începe primăvara mai devreme,

mărind astfel perioada de păşunat. De asemenea se îmbunătăţeşte regimul de

aeraţie şi cel termic.

- desecarea pe cale biologică – desecarea se face cu ajutorul plantării unor

arbori mari consumatori de apă ca Salix, Populus care se plantează de aşa

manieră încât să delimiteze tarlalele de păşunat, putând fi folosite în perioada

de arşiţă ca şi umbrare.


2015

78

Fig.14. Exces de umiditate în pajiștile de la Iohanisfeld, cu băltire la suprafață (foto original)

Trupul de pășune/parcelă

descriptivă

Volumul lucrărilor de îmbunătățire (ha) Suprafețe de

protecție

Nr.

crt. Denumire

Suprafața

(ha)

Înlă

tura

rea

veg

etaț

iei

arb

ust

ive

Tăi

erea

arb

ore

telo

r,

sco

ater

ea c

ioat

elo

r

Co

mb

ater

ea p

lan

telo

r

dău

năt

oar

e și

to

xic

e

Niv

elar

ea m

ușu

roai

elor

Co

mb

ater

ea e

rozi

un

ii

solu

lui

Dre

năr

i, d

esec

ări

Total

1 Trupul nr.1.

Comuna

Otelec/sat Otelec.

Parcelele: 1881,

1887, 1887, 1888,

1890, 1892,

1898/1, 1898/2

1899, 1901, 1903

159,16

x x x

2 Trupul nr.1.

Comuna

Otelec/sat

Iohanisfeld.

Parcelele: 2484,

2487

51,75

x x x


2015

79

3 Trupul nr.2.

Comuna

Otelec/sat

Iohanisfeld.

Parcelele: 2388,

2382, 2380, 2379

32,41

x x x

4 Trupul nr.3.

Comuna

Otelec/sat

Iohanisfeld.

Parcelele: 2727,

2726, 2719

113.347

x x x

5 Trupul nr.4.

Comuna

Otelec/sat

Iohanisfeld.

Parcelela 2706

23.73

x x

6 Trupul nr.5.

Comuna

Otelec/sat

Iohanisfeld.

Parcelele: 2803,

2805, 2807, 2809

136,37

x x

Trupul de pășune/parcelă descriptivă Volumul lucrărilor de

îmbunătățire (ha)

Nr.

crt. Denumire

Suprafața

(ha)

Fer

tili

zare

ch

imic

ă

Fer

tili

zare

org

anic

ă

Su

pra

însă

mân

țare

Reî

nsă

mân

țare

1 Trupul nr.1.

Comuna Otelec/sat Otelec.

Parcelele: 1881, 1887,

1887, 1888, 1890, 1892,

1898/1, 1898/2

1899, 1901, 1903

159,16

x x x -

2 Trupul nr.1.

Comuna Otelec/sat

Iohanisfeld. Parcelele:

2484, 2487

51,75

x x x -

3 Trupul nr.2.

Comuna Otelec/sat


32,41

x x x -


2015

80

2388, 2382, 2380, 2379

4 Trupul nr.3.

Comuna Otelec/sat


2727, 2726, 2719

113.347

x x x -

5 Trupul nr.4.

Comuna Otelec/sat

Iohanisfeld. Parcelela 2706

23.73

x x x

6 Trupul nr.5.

Comuna Otelec/sat


2803, 2805, 2807, 2809

136,37

x x x -

OBSERVAȚIE!

Conform Hotărârii 78/2015 întocmirea planului de fertilizare și stabilirea măsurilor

agropedoameliorative se fac de către oficiile de studii pedologice și agrochimice

județene (OSPA).

Lucrările de îmbunătățire se vor face conform indicațiilor prezentate în capitolul VI,

pct. 6.1.

Pentru pajiștile supuse amenajamentului se propun următoarele lucrări pe

termen lung:

- Desecări prin canale, drenuri sau pe cale biologică;

- Forări de fântâni, foraje, puțuri, aducții, pentru surse de apă potabilă pentru adăpatul

animalelor, dar şi pentru deservirea stânelor, taberelor de vară, etc, acolo unde acestea

lipsesc;

- Construirea de adăpători specializate;

- Garduri electrice pentru asigurarea păşunatului raţional, pe tarlale cu păstor electric

(panouri fotovoltaice pentru alimentare cu curent electric);

- Plantarea unor perdele de arbori și arbuşti pentru protecţie împotriva vânturilor şi a

zăpezii, umbrare pentru animale, etc.

- Efectuarea unor construcţii pastorale: stâne, saivane, şoproane, spaţii de locuit pentru

îngrijitori, magazii, fânare, etc.

Aplicarea lucrărilor de îmbunătățire pe pajiști trebuie întreprinse după un

calendar bine stabilit, astfel încât lucrările să fie efectuate la momentul optim pentru o

îmbunătățire reală și utilă a pajiștilor, fără a aduce prejudicii prin volumul lucrărilor

de îmbunătățire aplicate.

Pentru a respecta cele amintite mai sus recomandăm orientarea utilizatorilor de

pajiști după calendarul prezentat mai jos.


2015

81

Calendarul lucrărilor de îmbunătățire a pajiștilor

IANUARIE

- Nu vor fi realizate însămânţări de suprafaţă sau supraînsămânţări. Se pot face doar în cazul

terenurilor degradate şi doar cu specii din flora locală (pentru măsurile de agromediu 214/1, 214/2,

214/3.1, 214/3.2).

FEBRUARIE

- Continuarea curăţirii pajiştilor, respectiv defrişării vegetaţiei lemnoase în "ferestrele" iernii, dacă

vremea o permite. Vegetaţia nedorită trebuie adunată de pe pajişte;

- Transportul gunoiului de grajd şi aplicarea lui. Utilizarea tradiţională a gunoiului de grajd este

permisă până în echivalentul a maxim 30 kg azot substanţă activă (N s.a.)/hectar (214/1, 214/2,

214/3.1, 214/3.2) a se vedea Caietul de Agromediu/APIA;

- Aplicarea amendamentelor pe sărături;

- Aplicarea îngrăşămintelor chimice complexe din formele 16-16-16 sau 22-11-11 (NPK) pe pajiştile

permanente, îndeosebi unde dorim să începem păşunatul mai devreme. Pe pajiştile care sunt sub

angajament APIA (214/1, 214/2, 214/3.1, 214/3.2) utilizarea pesticidelor şi a fertilizanţilor chimici

este interzisă;

- Curățarea și drenarea canalelor de desecare, acolo unde este cazul, dacă solul nu este acoperit;

- Interzicerea păşunatului, îndeosebi cu oile şi caprele, pentru a preveni degradarea solului şi rărirea

prematură a covorului vegetal.

MARTIE

- Se continuă defrişarea vegetaţiei lemnoase;

- Împrăştierea muşuroaielor şi nivelarea terenului;

- Se continuă, unde este cazul, transportul şi aplicarea gunoiului de grajd şi al amendamentelor;

- Eliminarea excesului de umiditate temporară prin canale de desecare şi al excesului permanent prin

drenaje;

- Începe plantarea arborilor pentru eliminarea umidităţii (unde este cazul - plopi, salcie), umbră la

animale sau delimitare tarlale (unde este cazul);

- Continuă aplicarea îngrăşămintelor chimice după topirea zăpezii (unde este cazul);

- Se construiesc sau se refac drumurile de acces pe păşune;

- Se verifică sursa de apă, în vederea asigurării apei necesară adăpatului pentru animale, din râuri sau

fântâni. Se vor realiza: captări, amenajări specifice, puţuri, jgheaburi etc.

- Se vor realiza (acolo unde este cazul) construcţii uşoare pentru adăpostirea animalelor (tabere de

vară). În cazul în care ele există se va trece la dezinfectarea şi repararea acestora. Adăposturile vor fi

dimensionate după numărul animalelor iar acolo unde este cazul vor fi prevăzute cu instalaţii de

colectare şi distribuţie a dejecţiilor şi alte utilităţi.

- Se vor repara şi dezinfecta stânele, saivanele, etc.

APRILIE

- Încheierea acţiunilor de împrăştiere a muşuroaielor, defrişării vegetaţiei lemnoase dăunătoare şi

nivelarea terenului;

- Încheierea fertilizării cu gunoi de grajd şi aplicarea amendamentelor (daca este cazul);

- Continuarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare (eliminarea excesului de umiditate);

- Continuarea aplicării îngrăşămintelor chimice (daca este cazul);

- Lucrări de supraînsămânţare a pajiştilor cu covor vegetal degradat (acolo unde este cazul);

- Eliminarea crengilor uscate la arborii izolaţi de pe păşuni;

- Finalizarea lucrărilor de plantare arbori pentru umbră, împrejmuiri sau desecări biologice (acolo

unde este cazul);

- Reparaţii la alimentările cu apă (puţuri, jgheaburi etc) podeţe, drumuri, garduri de împrejmuire,


2015

82

adăposturi pentru animale, stâni şi alte dotări pentru sezonul de păşunat;

- Începerea sezonului de păşunat pe păşuni după data de 20 aprilie şi respectarea păşunatului pe specii

şi categorii de animale.

- Păşunatul începe când solul e bine zvântat. Păşunile inundate nu trebuie păşunate mai devreme de 2

săptămâni de la retragerea apelor (pentru măsurile de agromediu 214/1, 214/2, 214/3.1, 214/3.2);

- Este interzis aratul şi discuitul pajiştilor sub angajament APIA (214/1, 214/2, 214/3.1, 214/3.2) a se

vedea Caietul de Agromediu/APIA ;

- Respectarea încărcăturii optime de animale la hectar.

MAI

- Utilizatorii de pajişti au obligaţia să respecte încărcătura minima de animale pe hectar (0,3 UVM).

Păşunatul se efectuează cu maxim 1,0 UVM (Unitate Vită Mare) - maxim o bovină la hectar (pentru

măsurile de agromediu 214/1, 214/2, 214/3.2) – a se vedea tabele de conversie din Ghidul pentru

Fermieri de la APIA.

- Trebuie să se asigure o densitate optimă pe întreaga suprafaţă (CP x suprafaţa pajiştii), pentru

prevenirea păşunatului excesiv, care conduce la reducerea ratei de refacere a păşunii, scăderea

producţiei de iarbă şi a cantităţii de iarbă consumată de animale în ciclurile următoare de păşunat.

- Planificarea succesiunii de păşunat a tarlalelor (păşunatul continuu) cu respectarea următoarelor

criterii:

a.conducerea turmelor pe un anumit traseu, care din când în când este modificat. Astfel

animalele nu stau în acelaşi loc, ci păşunează pe locuri diferite şi în aceiaşi zi şi în zile diferite;

b. păşunatul în front. În acest caz animalele sunt dirijate în deplasarea lor pe păşune de către un

cioban ce le permite înaintarea numai pe măsura consumării plantelor;

c. păşunatul continuu (liber) intensiv simplificat unde parcelarea este redusă în mod substanţial

la 1-2 parcele, delimitate prin bariere naturale (canal, albia unui râu, garduri de arbuşti),

drumuri, semne convenţionale sau prin garduri, cu efect direct asupra diminuării cheltuielilor

ocazionale de parcelare şi alimentare cu apă.

- Se respectă păşunatul cu speciile de animale (oi, vaci, capre, cai) stabilite anterior, pentru a preveni

reducerea potenţialului productiv al pajiştii şi afectarea calităţii acesteia.

IUNIE

- În zona de câmpie şi dealuri joase începe campania de combatere a principalelor buruieni din pajişti,

respectiv plantele neconsumate de animale.

- Începe recoltarea fânețelor si conservarea furajelor sub forma de siloz, semisiloz şi fân, în funcţie de

regimul pluviometric şi dotarea fermelor.

- Nu se vor efectua lucrări mecanizate pe pajiştile sub angajament APIA (214/2, 214/3.1, 214/3.2);

Cositul trebuie efectuat până la 1 IULIE, realizat în etape. O bandă necosită de 3 metri va fi lăsată

pe marginile fiecărei parcele. Această bandă poate fi cosită după 1 septembrie (214/3.2 pentru

sfrâncioc cu fruntea neagră şi omuleţ de seară).

IULIE

- Cositul poate începe doar după data de 1 iulie (pentru măsurile de agromediu 214/1, 214/2);

- Masa vegetală cosită trebuie adunată de pe suprafaţa fâneţei nu mai târziu de două săptămâni de la

efectuarea cositului (pentru măsurile de agromediu 214/1, 214/2);

- Prima coasă permisă după 31 IULIE (214/3.1, pentru Cristelul de câmp). Cositul se va realiza

dinspre interiorul parcelei spre exteriorul acesteia. O bandă necosită sau nepăşunată de 3 metri va fi

lăsată pe marginile fiecărei parcele. Această bandă poate fi cosită / păşunată după 1 SEPTEMBRIE;

- Folosirea mixtă - păşunatul permis după prima coasă (Ca bun gospodar). Iarba cosită se adună în

maxim 2 săptămâni de la cosire (pentru măsura de agromediu 214/1)

AUGUST


2015

83

- Cositul resturilor neconsumate şi împrăştierea dejecţiilor solide, după fiecare ciclu de păşunat;

- Aplicarea fazială a azotului pentru pajiştile care nu sunt sub angajament APIA (cu măsurile 214/1,

214/2, 214/3.1, 214/3.2);

Agricultorii care utilizează pajişti permanente nu trebuie să ardă vegetaţia, inclusiv iarba rămasă

după cositul pajişti (GAEC 8), obiectivul acestei condiţii fiind menţinerea unui nivel minim de

întreţinere a solului prin protejarea pajiştilor permanente.

SEPTEMBRIE

Menţinerea pajiştilor permanente, prin asigurarea unui nivel minim de păşunat sau cosirea lor cel

puţin odată pe an (GAEC 7);

Nu este permisă tăierea arborilor solitari sau a grupurilor de arbori de pe terenurile agricole (GAEC

9);

Niciun tip de îngrăşământ nu poate fi aplicat pe terenuri acoperite de zăpadă, pe terenuri cu apă în

exces sau pe terenuri îngheţate. (Ordin Comun 1182/1270/2005,cerinţe pentru zonele vulnerabile la

nitraţi);

Nu vor fi folosiţi fertilizatori în apropierea resurselor de apă în conformitate cu următoarele

indicaţii:

1. Fertilizator solid – nu mai aproape de 6 m de apă.

2. Fertilizator lichid – nu mai aproape de 30 m de apă.

3. În apropierea staţiilor de captare a apei potabile, nu va fi folosit nici un tip de

fertilizator la o distanţă mai mică de 100 m faţă de staţia de captare a apei.

OCTOMBRIE

La sfârşitul lunii animalele se pregătesc să iasă de pe păşune;

NOIEMBRIE

Este interzis a se intra cu animalele în pajişte, plantele din covorul vegetal au nevoie de o perioadă

de repaus.

DECEMBRIE

Este interzis a se intra cu animalele în pajişte, plantele din covorul vegetal au nevoie de o perioadă

de repaus.

SPECIFICARE:

Codul 214 reprezintă – Măsura de Agromediu din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală,

din cadrul Pilonul 2/Axa 2 GAEC reprezintă– Bune Practici Agricole şi de Mediu – SAPS

Plăţile Directe (pe suprafaţă) din cadrul Pilonului 1

ATENŢIE!

UTILIZAREA PESTICIDELOR ŞI A FERTILIZANŢILOR CHIMICI ESTE INTERZISĂ!

EXPLICAŢII

214/1 (Pachetul1) – „Pajişti cu Înaltă Valoare Naturală”;

214/2 (Pachetul 2) – „Pajişti cu Înaltă Valoare Naturală - Practici Agricole Tradiţionale”;

214/3.1(Pachetul 3: Varianta 3.1) – „Crex Crex/ Cristelul de câmp;

214/3.2(Pachetul 3: Varianta 3.2) – „Lanius minor şi Falco vespertinus/ Sfrâncioc cu fruntea

neagră şi omuleţ de seară.


2015

84

6.2. Amestecuri de ierburi recomandate pentru reînsămânțarea sau

supraînsămânțarea pajiștilor

În marea majoritate a cazurilor pajiştile din ţara noastră au covorul ierbos degradat

datorită lipsei de întreţinere curentă (grăpat, combatere buruieni, etc.), absenţa sau

insuficienţa fertilizării cu îngrăşăminte organice şi chimice, cât şi a folosirii neraţionale prin

păşunat (durată, încărcare, abandon, starea necorespunzătoare a ţelinii, etc.) sau alte cauze.

Îmbunătăţirea prin mijloace de suprafaţă cu menţinerea covorului „original” poate să

nu dea rezultate după aplicarea îngrăşămintelor datorită expansiunii unor specii nitrofile

nedorite existente aici sau a încetinelii cu care se instalează speciile mai valoroase (Marușca

și colab., 2014).

Pentru refacerea parţială a unei pajişti este obligatoriu ca în covorul ierbos să existe

30-50 % specii furajere valoroase, care necesită a fi completate prin supraînsămânţare cu alte

specii valoroase (Marușca și colab., 2014).

O situaţie aparte o constituie pajiştile cu covor ierbos valoros, dar cu o densitate

scăzută care necesită a fi îndesit prin autoînsămânţare. În acest caz, odată la 4-6 ani prin

rotaţie, se recoltează prin cosire covorul ierbos mai târziu, după coacerea şi scuturarea

seminţelor care cad pe sol, încolţesc şi înlocuiesc plantele care au îmbătrânit şi în cele din

urmă au pierit, lăsând goluri care trebuiesc completate.

În acest caz înlocuirea covorului ierbos se face de la sine prin procesul de

autoînsămânţare, acesta fiind unul din cele mai eficiente mijloace de îmbunătăţire a densităţii

pajiştilor, cu condiţia ca plantele componente să aibă valoare furajeră corespunzătoare.

Dacă avem un covor ierbos îmburuienat nu putem apela la autoînsămânţare întrucât

am stimula şi mai mult extinderea buruienilor nedorite (Marușca și colab., 2014).

Principalele specii cultivate la noi în țară sunt:

Graminee perene Leguminoase perene

Agropyron pectiniforme – pir cristat

Bromus inermis – obsigă nearistată

Dactylis glomerata – golomăţ

Festuca arundinacea – păiuş înalt

Festuca pratensis – păiuş de livadă

Festuca rubra – păiuş roşu

Lolium perenne – raigras peren

Phalaris arundinacea – ierbăluţă

Phleum pratense – timoftică

Poa pratensis – firuţă

Lotus corniculatus – ghizdei

Medicago sativa – lucerna albastră

Onobrychis viicifolia – sparcetă

Trifolium hybridum – trifoi corcit

Trifolium pratense – trifoi roşu

Trifolium repens - trifoi alb

Pentru semănat se foloseşte sămânţă de cea mai bună calitate, cu o puritate şi o

germinaţie ridicată.


2015

85

Calcularea normei de semănat comportă două faze: calcularea normei de semănat în

cultură pură, calcularea normei de sămânță pentru fiecare specie din amestec (Vîntu și colab.,

2004).

Norma de sămânță în cultură pură (N), în kg/ha:

N= DxMMB/SU

unde:

- D este numărul de boabe germinabile la mp;

- MMB este masa a 1000 de boabe (g);

- Su este sămânța utilă.

Samanta utilă (Su) se determină după formula:

Su= PxG/100

unde:

P este puritatea semintelor (%);

G este facultatea de germinatie (%).

Calcularea cantității de sămânță (C):

C= NxK/100

unde:

N este norma de semănat în cultură pură (kg/ha);

K este procentul de participare în amestec.

În tabelul 19 se prezintă principalele date necesare calculării cantităţii de sămânţă

pentru principalele specii de graminee şi leguminoase recomandate în vederea înfiinţării

pajiştilor semănate.

Tabelul 6.1.

Elemente necesare în vederea calculării normelor de semănat

(după Bărbulescu, 1980)

Specia

Densitatea

(boabe

germinabil

e la m2)

MMB

(g)

Puritatea Germinaţia Norma de

semănat

(kg/ha

sămânță

utilă)

Clasa

I II III I II III

Alopecurus pratensis

ppratensis

2000-3000 0,7-1,0 80 70 60 85 70 60 21 Arrhenatherum elatius

ela elatius

700-1000 2,8-3,6 95 90 80 85 80 70 27

Bromus inermis 700-1000 3,5-4,4 95 90 85 85 80 70 34 Dactylis glomerata 1500-2500 0,8-1,5 90 85 80 85 75 65 23

Festuca pratensis 1500-2000 1,6-2,4 95 90 85 85 80 70 35


2015

86

Festuca rubra 1500-2500 1,2-2,5 95 90 80 85 80 60 37 Lolium multiflorum 1000-1500 2,0-2,4 97 95 90 90 85 75 28

Lolium perene 1000-1500 2,0-2,5 97 95 90 90 85 75 28 Phleum pratense 2000-3000 0,3-0,5 96 94 90 90 85 75 10

Poa pratensis 5000-7000 0,3-0,4 90 85 80 85 75 65 21 Trisetum flavescens 3000-4000 0,3-0,5 80 70 70 80 70 60 14

Lotus corniculatus 1000-1500 1,2-1,5 97 96 94 85 75 60 17

Medicago sativa 700-900 1,5-2,3 98 96 94 84 80 70 15 Onobrychis viciifolia 300-400 12,0-15,0 98 96 94 80 70 60 47

Trifolium hybridum 1500-2000 0,6-0,8 97 95 90 85 75 65 12

Trifolium pratense 700-900 1,0-2,2 98 96 53 90 85 70 13 Trifolium repens

repens repens

1500-2000 0,6-0,8 97 95 90 85 80 70 12

Pentru supraînsămânţarea pajiştilor din comuna Otelec recomandăm un

amestec care poate fi compus din: graminee [Raigras englezesc (Lolium perenne),

Golomăț (Dactylis glomerata), Păiuș de livezi (Festuca pratensis), Firuța (Poa pratensis) şi

leguminoase (Trifoi alb (Trifolium repens), Ghizdei (Lotus corniculatus), Trifoi roșu

(Trifolium pratense)].

Cantitatea de sămânţă: Speciile propuse pt amestec

8 kg - Trifoi alb

7 kg - Golomaţ

10 kg - Paiuş de livezi

7 kg - Raigras englezesc

Cantitate totală = 32 kg/ha

6.3. Capacitatea de pășunat

Producţia utilă de masă verde la hectar pe suprafaţele de pajişte analizate a fost

estimată la aproximativ 12-15 t/ha, în cadrul suprafețelor care nu prezintă exces de

umiditate sau petice de sărătură, această suprafață fiind neuniform repartizată, iar pe

suprafețele sărăturate producția utilă de masă verde a fost estimată la 5-7 t/ha. La prima

recoltă (primele cicluri de păşunat) producţia de masă verde reprezintă aproximativ 50% din

producţia totală. În timpul verii producţia pajiştilor scade foarte mult datorită secetei,

urmând ca iarba să se refacă apoi în toamnă.

Utilizatorii de pajişti au obligaţia să respecte încărcătura minimă de animale pe

hectar (0,3 UVM) conform legislației din domeniu în vigoare. Păşunatul se efectuează cu

maxim 1,0 UVM (Unitate Vită Mare) - maxim o bovină la hectar pe pajiștile sub angajament

APIA cu măsurile (214/1, 214/2, 214/3.2.

Păşunatul se va efectua cu maximum 0.7 UVM pe hectar pe pajiștile sub angajament

APIA cu măsura (214/3.1), pentru Cristelul de câmp.


2015

87

Capacitatea de păşunat determinată, la o producţie maximă de 15 t/ha masă

verde, este de 1,5 UVM/ha, iar pentru producția de 7 t/ha m.v. CP este de 0,6 t/ha m.v.

Pe suprafețele de pajiști afectate de exces de umiditate sau petice de sărătură,

producția de masă verde este mult diminuată, la fel și capacitatea de pășunat.

Tabelul 6.2.

Coeficientul de transformare a diferitelor specii

şi categorii de animale în UVM

(după Maruşca şi colab., 2014 „Ghid de întocmire a amenajamentelor pastorale” )

Specificare Coeficient de transformare

în UVM

Nr. capete pentru

1UVM

Tauri și boi de muncă 1,0-1,2 0,8-1,0

Vaci de lapte 1,0 1,0

Bovine de toate varstele (în medie) 0,7-0,8 1,3-1,4

Tineret bovin peste 1 an 0,5-0,7 1,4-2,0

Tineret bovin sub 1 an 0,2-0,3 3,3-5,0

Oi şi capre de toate vârstele 0,14 7,1

Oi şi capre mature 0,15-0,16 6,3-6,7

Cai de toate vârstele 0,8 1,3

Cai de tracţiune 1,0-1,1 0,9-1,0

Tineret cabalin peste 1 0,5-0,7 1,4-2,0

Tineret cabalin sub 1 an 0,2-0,3 3,3-5,0

6.4. Organizarea pășunatului pentru diferitele specii de animale

Metodele de păşunat se clasifică în două categorii: păşunatul liber (continuu sau

neraţional) şi păşunatul raţional. Ambele metode au variante pentru exploatarea intensivă şi

extensivă.

Păşunatul continuu (liber) este sistemul de păşunat practicat, în zonă, din cele mai

vechi timpuri, fiind un sistem extensiv. Conform acestui sistem, animalele sunt lăsate să

pască pe păşune de primăvara devreme şi până toamna târziu.

Sistemul este practicat în zonele secetoase, unde producţia pajiştilor permanente este

mică şi neuniform repartizată pe cicluri de păşunat; perioada de secetă din vară duce la

diminuarea producţiei în ciclurile trei şi patru.

În condiţiile actuale, din studiul vegetaţiei pajiştilor, nu recomandăm tarlalizarea în

niciun trup de pajişte analizat; producţia pajiştilor fiind prea mică pentru a se justifica

economic.

Cu toate acestea în următorii ani, după ce se vor face toate lucrările de ameliorare a

pajiştilor, unele pajişti pot fi tarlalizate (în mod special blocurile fizice – cu subvenţii APIA)

şi se va putea trece la păşunatul raţional cu garduri electrice.


2015

88

Recomandări:

Practicarea unor variante de raţionalizare a păşunatului continuu:

- conducerea turmelor pe un anumit traseu, care din când în când este modificat.

Astfel animalele nu stau în aceelaşi loc, ci păşunează pe locuri diferite şi în

aceiaşi zi şi în zile diferite;

- păşunatul în front. În acest caz animalele sunt dirijate în deplasarea lor pe

păşune de către un cioban ce le permite înaintarea numai pe măsura consumării

suficiente a plantelor;

- păşunatul continuu (liber) intensiv simplificat unde parcelarea este redusă în

mod substanţial la 1-2 parcele cu efect direct asupra diminuării cheltuielilor

ocazionale de parcelare şi alimentare cu apă.

În momentul în care producţia pajiştii se va îmbunătăţii considerabil se va putea

trece la organizarea unui păşunat raţional, pe anumite unităţi de exploatare.

Păşunatul raţional (prin rotaţie). Are ca principiu împărţirea păşunii în tarlale şi

intrarea succesivă cu animalele pe tarlale.

Organizarea unui păşunat raţional (prin rotaţie) presupune stabilirea numărului de

parcele (tarlale) în care se împarte pajiştea, suprafaţa acestora şi durata de timp cât stau

animalele pe tarla.

În această metodă păşunea este păscută doar pentru anumite perioade, intercalate cu

pauze care permit refacerea plantelor din pajişti (25-30 de zile).

Ciclul de păşunat se referă la durata de refacere a pajiştii şi durata păşunatului pe o

tarla. Astfel în intervalul de păşunat de 194 de zile (20.04.-1.11.), avem 4-6 cicluri de păşunat

în funcţie de evoluţia factorilor climatici; în general în zona de câmpie pe timpul verii

vegetaţia pajiştilor suferă foarte mult.

Şi această metodă prezintă mai multe variante:

O primă variantă – păşunatul dozat, pe care o recomandăm pentru pajiştile

permanente, cu producţii mai mici de 8 t/ha m.v. utilizate în mod special cu oile, se referă la

atribuirea unei suprafeţe mai mari de păşune, pe care animalele stau o periodă mai lungă de

timp. Suprafaţa tarlalei se calculează în funcţie de producţia păşunii şi de numărul de

animale. Tarlalele sunt utilizate în succesiune, conform figurii de mai jos.


2015

89

Fig.13. Păşunatul dozat, în succesiune

(http://www.gazetadeagricultura.info/animale/ovine-caprine/12981-pasunatul-oilor.html)

Varianta intensivă - a păşunatului raţional constă în împărţirea păşunii în 8-12 tarlale

şi intrarea succesivă cu animalele pe tarlale. Această variantă este deja mai pretenţioasă şi se

recomandă acolo unde producţia păşunii depăşeşte 13-15 t/ha masă verde.

Conform Ordinului 544/2013 şi a literaturii de specialitate, pentru stabilirea

numărului de tarlale se face raportul între durata de refacere a vegetaţiei pajiştii şi durata

păşunatului pe o tarla:

N.t.= D.r. ÷ D.p.

în care:

- N.t. - numărul de tarlale;

- D.r. - durata de refacere a pajiştii (pentru regenerarea plantelor), cu variaţii

cuprinse între 24 şi 50 zile, în funcţie de numărul ciclului de păşunat, condiţiile

meteorologice, altitudine, tipuri de plante etc.;

- D.p. - durata de păşunat pe o tarla cu variaţii cuprinse între 3 şi 6 zile.

Numărul de tarlale se majorează cu 1-2, reprezentând tarlalele care se scot anual prin

rotaţie de la păşunat, pentru aplicarea metodelor de îmbunătăţire.

După stabilirea numărului de tarlale şi a suprafeţelor acestora se trece la delimitarea

tarlalelor.

Delimitarea tarlalelor – se realizează prin formele naturale ale reliefului (râuri, văi)

vegetaţia lemnoasă existentă (liziere, pâlcuri de arbori), drumuri, semne convenţionale sau

prin garduri.

Gardurile fixe sunt formate din stâlpi înalţi de 1,5 m de la suprafaţa solului, cu

distanța între ei de 3-4 m, pe care se fixează 3-4 rânduri de sârmă ghimpată sau şipci.

Gardurile interioare pot avea numai două rânduri de sârmă. Gardurile fixe sunt costisitoare şi

necesită lucrări permanente de întreţinere.

Gardurile electrice – cu păstor electric, reprezintă soluţia cea mai bună pentru

organizarea păşunatului pe tarlale. În interiorul tarlalelor se pot delimita suprafeţe mai mici,

pe care animalele să stea 1-2 zile sau doar o jumătate de zi.


2015

90

Fig.14. Păşunatul în interiorul tarlalelor

(http://www.gazetadeagricultura.info/animale/ovine-caprine/12981-pasunatul-oilor.html)

Delimitarea între parcele se poate face şi prin garduri vii formate din foioase.

Gardurile sunt indispensabile din punct de vedere tehnologic, economic şi ecologic. Ele reduc

viteza vânturilor, asigură umbra pentru animale în zilele toride, păstrează umiditatea solului,

produc oxigen. Se recomandă următorii arbuşti: soc, lemn câinesc, gledice, sălcioară, cătină

albă, păducel, alun, etc.

Timpul de păşunat pe tarla prezintă de asemenea o importanţă deosebită. Se cunoaşte

faptul că animalele erbivore reuşesc, în câteva ore, să-şi procure necesarul de hrană. În rest se

plimbă bătătorind iarba şi solul. De aceea este indicat să se păşuneze dimineaţa 3-4 ore, să se

întrerupă păşunatul 2-4 ore ( timp în care animalele se odihnesc şi beau apă) şi să se reia după

- amiază de asemenea 3-4 ore.

În cazul păşunatului raţional (când se face tarlalizarea) păşunea se menţine la un nivel

productiv ridicat prin fertilizarea periodică, la fiecare 3-4 săptămâni cu îngrăşăminte pe bază

de azot, în doze de 50-60 kg/ha N. În timpul administrării îngrăşămintelor nu se întrerupe

păşunatul. Excepţie fac pajiştile care sunt sub angajament APIA. La acestea fertilizarea se va

face în funcţie de recomandările din pachetul accesat.

Avantajele sistemului raţional (în oricare din variante) de păşunat sunt:

- se limitează timpul petrecut de animale pe un anumit teritoriu;

- sporeşte producţia păşunilor ca urmare a faptului că plantele după folosire au timp

pentru refacere;

- ciclurile de păşunat determină o mai bună uniformizare a producţiilor în decursul

perioadei de vegetaţie;

- înlăturarea păşunatului selectiv prin faptul că animalele sunt obligate să consume toate

speciile, adică atât cele valoroase cât şi cele nevaloroase, ceea ce face ca procentul de

buruieni să se reducă şi deci să se îmbunătăţească compoziţia floristică a pajiştii;

- folosirea uniformă a întregii suprafeţe de păşunat, nemaiexistând suprafeţe

subpăşunate (cu plante nevaloroase) sau suprapăşunate (cu plante valoroase);

- sporeşte gradul de consumabilitate al plantelor;


2015

91

- posibilitatea aplicării lucrărilor de îmbunătăţire a pajiştilor, inclusiv fertilizare, irigare

etc.;

- animalele nu distrug ţelina şi în consecinţă nu se declanşează fenomene erozionale;

- obţinerea unor producţii mai mari la animale (lapte, carne) prin faptul că au la

dispoziţie tot timpul furajul în cantitatea şi de calitatea corespunzătoare;

- prevenirea îmbolnăvirii animalelor de parazitoze pentru că în intervalul de 25-30 zile

cât animalele lipsesc de pe tarla ouăle şi larvele paraziţilor sunt omorâte de acţiunea razelor

solare;

- posibilitatea grupării animalelor pe categorii omogene, ceea ce prezintă mari avantaje

din punct de vedere tehnic, economic, şi organizatoric.

Lucrări tehnice şi instalaţii

Pe pajişti unele împrejmuiri sunt deosebit de necesare pentru o mai bună exploatare a

covorului ierbos.

Aceste împrejmuiri, sub forma de garduri, servesc la delimitarea de tarlale, la

separarea unor fâneţe de păşuni, la împrejmuirea stânelor, taberelor de vară, a locuinţelor,

plantaţiilor, terenurilor degradate, a prăpăstiilor, a terenurilor mlăştinoase etc.

Intr-o economie prosperă, nu se poate renunţa la asemenea amenajări. Împrejmuirile

se execută, în general, din materiale locale (lemn, piatră), sau pot fi garduri din sârmă şi stâlpi

din beton.

În momentul în care se va trece la realizarea împrejmuirilor, acestea se vor face pe

baza unui plan ce va ţine cont de reglementările în vigoare; ORDIN 544 21/06/2013, art. 14,

alin (1) şi (2) ce prevede următoarele:

(1) Amplasarea gardurilor în vederea împărţirii pe tarlale a pajiştilor se va face conform

schiţei-hartă care cuprinde:

a) suprafeţele care se vor supraînsămânţa;

b) tarlalele situate pe pajişti permanente (pentru menţinerea compoziţiei floristice

printr-un păşunat raţional);

c) suprafeţele cu pajişti anuale/temporare;

d) suprafeţele utilizate ca fâneţe;

e) terenurile fragile care sunt susceptibile la eroziune;

f) cursurile de apă, şanturile, în care se pot înfiltra nutrienţi;

g) alte caracteristici naturale de peisaj.

(2) Gardurile temporare reprezintă un sistem eficient pentru păşunatul raţional al tuturor

ierburilor, modalitate rapidă de a regla suprafaţa de pajişte la cerinţele reale ale animalelor, de

a păstra densitatea optimă a animalelor şi pentru gestionarea corectă a cantităţii de masă

verde consumată de către animale.

Gardul electric constituie un mijloc foarte eficient pentru organizarea păşunatului pe

tarlale, pentru delimitarea parcelelor sau pentru protejarea împotriva animalelor sălbatice.


2015

92

Acest echipament funcţionează pe principiul producerii unor şocuri de tensiune înaltă,

dar de intensitate joasă şi de foarte scurtă durată, asupra animalului care atinge conductorul

gardului, prin închiderea unui circuit electric între conductor şi pământ prin corpul

animalului.

Gardurile electrice moderne folosesc pentru alimentare baterii de acumulatoare care

sunt menţinute în stare de încărcare cu instalaţii cu panouri fotovoltaice.

Generatoarele de impulsuri sunt construcţii electronice compacte care au rolul de a

transforma curentul preluat de la sursa de alimentare în curent cu impulsuri de tensiune

ridicate, la intensitate scăzută şi de foarte scurtă durată.

Parametrii pe care trebuie să-i realizeze un generator de impulsuri la nivelul lungimii

totale a conductorului sunt: tensiunea minimă a impulsului de 2000 V, tensiunea impulsului

pentru oi poate ajunge până la 4.000 V; energia impulsului cuprinsă între 1 şi 5 J; perioada

dintre două impulsuri cuprinsă între 1 şi 1,5 secunde; durata impulsului de maxim 25

milisecunde.

Drept conductori pentru garduri electrice se folosesc: conductori din sârmă zincată cu

diametru cuprins între 1,5 şi 2,5mm; conductori rotunzi acoperiţi la exterior cu împletitură

din liţe de cupru cu diametrul exterior cuprins între 2,5 şi 12,5 mm; conductori sub formă de

panglică cu lăţimi cuprinse între 6 şi 40 mm. Lungimea conductorului pe care poate să-l

alimenteze un generator de impulsuri poate atinge chiar 30 km şi depinde de rezistenţa

specifică a conductorului şi de puterea generatorului de impulsuri folosit.

Ca stâlpi pentru gardul electric se pot folosi: stâlpii din lemn; stâlpii metalici; stâlpii

din fibre de sticlă sau mase plastice dure etc. Conductorii se fixează pe stâlpi folosind

izolatori.

La instalarea pe teren a gardului trebuiesc respectate indicaţiile din notiţa tehnică.

(http://pajisti-grassland.ro/proiecte/lucrari/ghid1.pdf).

Pe lângă avantajele legate de sporirea gradului de valorificare a ierbii prin păşunatul

porţionat cu "păstorul" electric se reduce numărul păstorilor care pot efectua alte lucrări

necesare pe pajişti în perioada de păşunat.

Pe suprafața pajiștilor analizate există garduri (electrice sau de altă natură), dar

care sunt amplasate doar cu scopul de a delimita anumite parcele de pășuni de alte parcele

pășunate sau terenuri cu altă categorie de folosință, și nu în scopul folosirii unui pășunat

rațional.

6.5. Căi de acces

La fiecare corp de pajişte trebuie să existe un drum de acces pe care să poată circula

mijloace auto şi mecanizate, ca să efectueze în bune condiţii, în sezonul primavără-vară-

toamnă, toate transporturile necesare, inclusiv pentru mersul animalelor la şi de la păşune.

De la drumul principal de acces la corpul de pajişti se vor deschide şi amenaja

drumuri în continuare, pe cât posibil la toate trupurile de pajişti, iar în interiorul fiecarui trup


2015

93

se vor amenaja drumuri sau căi de acces simple, până la adăposturile de animale, la stâne, la

adăpători, depozite de furaje, silozuri etc.

La proiectarea şi execuţia drumurilor pastorale se ţine seama de unele criterii, şi

anume (Marușca și colab., 2014):

- drumul să servească pe cât posibil mai multor scopuri: pastorale, forestiere,

turistice, etc. ;

- să ofere posibilităţi de acces la o cât mai mare suprafaţă de pajişti;

- să traverseze cât mai puţine văi şi pâraie, în vederea reducerii volumului

lucrărilor de artă, poduri, podeţe etc. şi să evite complet locurile înmlăştinate;

- să fie pietruit, de la drumul de legătură până la corpul de pajişti;

- să solicite un cost redus pe fiecare kilometru.

În localitățile Otelec și Iohanisfeld, accesul pe pășuni este posibil atât pe drumuri

principale cât și pe căi de acces care aparțin altor categorii după cum urmează:

Trupul de pajiște Acces pe pajiște pe:

Trupul nr.1.

Comuna Otelec/sat Otelec. Parcelele: 1881,

1887, 1887, 1888, 1890, 1892, 1898/1,

1898/2, 1899, 1901, 1903

drumul comunal, mai multe drumuri de

exploatare precum și pe căi de acces simple

în interiorul parcelelor

Trupul nr.1.

Comuna Otelec/sat Iohanisfeld. Parcelele:

2484, 2487

drumul județean, drumul comunal, mai multe

drumuri de exploatare precum și pe căi de

acces simple în interiorul parcelelor

Trupul nr.2.


2388, 2382, 2380, 2379




Trupul nr.3.


2727, 2726, 2719




Trupul nr.4.

Comuna Otelec/sat Iohanisfeld. Parcelela

2706




Trupul nr.5.


2803, 2805, 2807, 2809

mai multe drumuri de exploatare precum și

pe căi de acces simple în interiorul parcelelor


2015

94

Amplasarea căilor de acces sunt prezentate pe harta cadastrală atașată

prezentului amenajament pastoral.

6.6. Construcții zoopastorale și surse de apă

O lucrare de deosebită importanţă se referă la asigurarea apei pe păşune. Modul de

amenajare depinde de sursa de apă. Cel mai indicat este folosirea surselor de apă naturale

(râuri, izvoare, fântâni) dar, care să nu fie poluate. Se cunoaşte că producţiile obţinute de la

animale sunt mult influenţate de calitatea şi cantitatea apei.

În general, animalele beau multă apă, cantităţile consumate fiind condiţionate de mai

mulţi factori. Astfel, cu cât animalele sunt mai grele şi dau producţii mai mari de lapte, vor

consuma mai multă apă. De asemenea, consumul de apă este în strânsă legătură cu conţinutul

de substanţă uscată ingerată. În mod obişnuit, pentru 1kg SU ingerată, bovinele au nevoie de

4-5 l apă, iar ovinele şi cabalinele de 2-3l apă.

Când adăpatul se face în râuri, trebuie amenajată o porţiune de râu unde animalele să

aibă acces fără a fi periclitate de accidentări. Porţiunea respectivă trebuie pietruită pentru a

preîntâmpina înmlăştinarea.

Dacă se face adăparea în jgheaburi cu apă permanentă de la izvoare, (a căror debit

trebuie să fie superior consumului de apă al animalelor), locul trebuie să fie pietruit şi

prevăzut cu pantă de asemenea pentru prevenirea înmlăştinării.

Tot adăpători (jgheaburi) se fac şi atunci când adăpatul se face din fântâni. La

construirea adăpătorilor trebuie să se ţină seama de câteva elemente pentru ca adăpatul să se

desfăşoare în bune condiţii şi cât mai repede.

În continuare prezentăm câteva date orientative cu privire la dimensiunile necesare

pentru adăpători:

Tabelul 6.3.

Date necesare pentru calcularea lungimii adăpătorilor

Specia

Necesar

zilnic

(1 apă)

Lăţimea de jgheab Timpul necesar pentru

adăparea unui animal

(minute)

Adăpat pe o

latură

Adăpat pe ambele

laturi

Cornute mari şi cai 40-45 0,5 1,2 7-8

Tineret bovin-cabalin 25-30 0,4 1,0 5-6

Oi şi capre 4-5 0,2 0,5 4-5

Tineret ovin 2-3 0,2 0,5 4-5

Porci 8-10 0,2 0,5 4-5


2015

95

Tabelul 6.4.

Date referitoare la cerinţele adăpătorilor, în funcţie de specie (cm)

Specia Adâncimea adăpătorii Lăţimea Înălţimea de la pământ

sus jos

Cornute mari 35 35 25 40-60

Cai 35 40 30 60-70

Oi şi capre 20 30 25 25-35

Porci 25 30 25 20-30

Lungimea adăpătorii (L) este dată de formula:

T

NxtxsL , în care:

N – numărul de animale care urmează să se adape;

t – timpul necesar pentru adăparea unui animal (minute)

s – frontul de adăpare necesar pentru un animal în metri;

T – timpul necesar pentru adăparea unei turme, care este de 60 minute.

În trupurile de pajiște din localitatea Otelec trebuie realizate lucrări pentru

asigurarea apei necesare adăpatului animalelor. În prezent, pe pajiști, nu există surse de

apă.

Recomandări:

- Verificarea anuală a sursei de apă: fântâni, surse de apă naturale;

- Înainte de a intra cu animalele pe păşune trebuie reparate şi dezinfectate

adăpătorile ( jgheaburile);

- Verificarea anuală a sursei de apă (fântâni), ce deservesc stânile;

- Forarea unor fântâni acolo unde este cazul.

Activitatea pastorală cere încă destul de multe braţe de muncă, atât pentru lucrările de

îmbunătăţire a pajiştilor, cât mai ales pentru exploatarea lor, inclusiv recoltatul fânului şi

îngrijirea şi deservirea animalelor.

Păstorul de vite sau ciobanul are un rol important în cadrul activităţii pastorale, de

aceea lor trebuie să li se creeze condiţii de locuit corespunzătoare.

Pentru personalul care deserveşte animalele, încăperile de locuit se pot construi ataşate de

celelalte construcţii zoopastorale, stâne, grajduri, tabere de vară, magazii sau amenaja ca

adăposturi speciale.

Asemenea tipuri sau modele de locuinţe sau adăposturi pot varia de la un etaj

altitudinal la altul, după zone, după numărul oamenilor ce urmează să locuiască în ele şi după

felul şi numărul animalelor ce le deservesc. Este de dorit ca asemenea locuinţe să-şi păstreze

din punct de vedere arhitectural întregul specific local.


2015

96

Stânele

Sunt construcţii unde se face prepararea laptelui de oaie şi a brânzeturilor şi unde au

ciobanii locuinţa de vară.

Se amplasează construcţia lângă sursa de apă sau se are în vedere posibilitatea de a

aduce apa la stână prin conducte sau forarea de fântâni. Amplasarea stânei este legată şi de

existenţa unei căi de acces, drum sau potecă. De la stână trebuie, pe cât posibil, să fie vedere

largă spre trupul de păşune. Stâna se aşează cu spatele către vântul dominant şi cu celarul

orientat către nord sau nord-est, nord-vest, pentru că e necesar ca în această încăpere să fie în

permanenţă răcoare, să nu fie în bătaia directă a razelor solare. La stână şi în jurul ei este

necesară în permanenţă o mare curăţenie.

Activitatea la stânele cu oi mulgătoare este legată de aşa numita strungă, amenajare

pentru muls şi pentru separarea oilor mulse de cele nemulse. Se consideră că sistemul

strungilor fixe nu este bun, pentru că stând prea mult într-un loc, se distruge complet

vegetaţia ierboasă şi nu mai cresc decât buruieni nitrofile ca: urzici (Urtica dioica), ştevii

(Rumex sp.), şi altele. Strunga trebuie sa fie mutată și ea la fiecare 2-4 zile în alt loc, toate

porţiunile de pajişte din apropierea stânei putând fi fertilizate prin târlire, prin mutarea

strungii.

Pentru muncitorii care lucrează la îmbunătăţirea pajiştilor se construiesc adăposturi

ţinând seama de numărul de ani în care se va lucra cu un număr sporit de muncitori şi de

destinaţia ce urmează a se da adăpostului (va rămâne ca atare sau se va transforma în

magazie, adapost pentru tineretul taurin, grajd pentru tauri sau pentru vaci înainte de fătare

etc).

În general în zona de câmpie, locuinţele pentru oameni nu se amenajează în pajişti,

muncitorii care lucrează pe pajişte seara se retrag, având case în sat. Excepţie fac ciobanii

care rămân şi peste noapte lângă oi.

În zona de câmpie, bovinele sunt duse vara la păşune şi nu au în general nevoie de

adăposturi, pentru că stau în permanenţă în parcela unde păşunează, făcând în acelaşi timp şi

fertilizarea prin târlire, iar pe timpul unor intemperii se adăpostesc de obicei sub arbori.

Recomandări:

- Amenajarea stânelor, magaziilor, locuinţelor şi sau adăposturilor pentru

îngrijitori, acolo unde se impune și se dorește asta;

- Reamenajarea şi dezinfectarea grajdurilor, taberelor de vară, acolo unde

este cazul;

- Amenajarea strungii (amenajare pentru muls).


2015

97

Fig.16. Drum principal de acces pe pășunile din comuna Otelec (foto original)

Fig.17. Drum de exploatare înspre pășunile din comuna Otelec (foto original)


2015

98

Fig.18. Drum de acces pe pășunile din Iohanisfeld (foto original)


2015

99

CAPITOLUL 7

DESCRIERE PARCELARĂ

U.A.T. Trup de

pajiște

Parcelă descriptivă Suprafața

(ha)

Categorie de

folosință

Unitate

de relief

Configurație

Otelec/sat

Otelec

1 1881

1887

1887

1888

1890

1892

1898/1

1898/2

1899

1901

1903

159,16 Pășune Câmpie Plană

Altitudine: 74-75 m Expoziție: - Înclinație: - Sol: conform studiu pedologic, tabelul 3.2.

Tip de pajiște – Pajişti de câmpie şi podişuri joase/ Păşuni productive, mezofile

Graminee: Lolium perenne, Poa pratensis, Festuca pseudovina, Dactylis glomerata, Cynodon dactylon,

Festuca pratensis, Festuca arundinacea, Alopecurus pratensis, Bromus inermis, Agropyron repens, Agrostis

stolonifera, Bromus hordeaceus, Calamagrostis arundinaceae.

Leguminoase: Trifolium repens, Trifolium pratense. Vicia sativa, Lotus corniculatus.

Diverse plante, între care și plante dăunătoare: Achillea millefolium, Cichorium intybus, Conium maculatum,

Carlina acaulis , Stellaria media, Taraxacum officinale, Capsella bursa-pastoris, Ranunculus acris, Plantago

media, Plantago laneolata, Xanthium spinosum, Carduus nutans, Dipsacus laciniatus, Centaurea cyanus,

Daucus carota, Prunella vulgaris, Salvia pratensis, Potentilla reptans, Eryngium campestre, Ononis spinosa,

Urtica dioica, Cardaria draba, Veronica hederifolia, Dipsacus laciniatus, Juncus gerardi, Limonium gmelini,

Draba verna, Leontodon autumnalis, Euphorbia cyparisias, Rumex acetosa, Galium aparine, Setaria viridis

Hordeum murinum.

Grad de acoperire cu vegetație a parcelei – 100%

Încărcarea cu animale – în prezent pjiștile suportă o CP de maxim 1,5 UVM, însă prin lucrări de ameliorare se

poate mări producția pajiștilor cu 20-30%. În anul I capacitatea maximă de pășunat este de 1,5 UVM. Pentru

următorii ani CP se calculează conform formulei: Î.A. = P.d. / (C.i. x Z.p.).

Vegetația lemnoasă: nu este prezentă

Lucrări executate: cosire resturi vegetale neconsumate, nivelare mușuroaie, aplicare sporadică a

îngrășămintelor organice

Lucrări propuse:

- Aplicarea îngrășămintelor minerale/organice (conform unui plan de fertilizare avizat)

- Eliminarea excesului de umiditate, acolo unde este prezent, prin decolmatarea canalelor de desecare și prin

săparea de puțuri absorbante sau prin plantarea unor specii ca salcia/plop

- Nivelarea mușuroaielor

- Înlăturarea vegetației arbustive, daca aceasta se instalează

- Supraînsămânțare golurilor rezultate după nivelarea mușuroaielor, decolmatare sau unde vegetația este rară

- Cosirea resturilor vegetale neconsumate de către animale, înainte de fructificare

Combaterea plantelor dăunătoare și toxice

Asigurarea unei surse de apă pentru adăpatul animalelor care pășunează.


2015

100

U.A.T. Trup de

pajiște

Parcelă

descriptivă

Suprafața

(ha)

Categorie de

folosință

Unitate de

relief

Configurație

Otelec/ sat

Iohanesfield

1 2484

2487




Graminee: Lolium perenne, Poa pratensis, Festuca pseudovina, Dactylis glomerata, Cynodon dactylon, Festuca

pratensis, Festuca arundinacea, Alopecurus pratensis, Bromus inermis, Agropyron repens, Agrostis stolonifera,

Bromus hordeaceus, Calamagrostis arundinaceae.








Hordeum murinum.






Lucrări executate: cosire resturi vegetale neconsumate, nivelare mușuroaie, aplicare sporadică a îngrășămintelor

organice

Lucrări propuse:











2015

101

U.A.T. Trup de

pajiște

Parcelă

descriptivă

Suprafața

(ha)

Categorie de

folosință

Unitate de

relief

Configurație

Otelec/ sat

Iohanesfield

2 2388

2382

2380














Hordeum murinum.







organice

Lucrări propuse:











2015

102

U.A.T. Trup de

pajiște

Parcelă

descriptivă

Suprafața

(ha)

Categorie de

folosință

Unitate de

relief

Configurație

Otelec/ sat

Iohanesfield

3 2727

2726

2719

113.347 Pășune Câmpie Plană













Hordeum murinum.







organice

Lucrări propuse:











2015

103

U.A.T. Trup de

pajiște

Parcelă

descriptivă

Suprafața

(ha)

Categorie de

folosință

Unitate de

relief

Configurație

Otelec/ sat

Iohanesfield

4 A 2706 23,73 Pășune Câmpie Plană


Tip de pajiște – Pajişti de câmpie şi podişuri joase/ Păşuni productive, mezofile.











Hordeum murinum.

Excepție face o porțiune de teren care a fost utilizată pentru culturi agricole și care necesită lucrări speciale așa

cum sunt prezentate în continuare. Se vor executa lucrări de reînsămânțare cu un amestec care poate fi compus

din următoarele specii: [Raigras englezesc (Lolium perenne), Golomăț (Dactylis glomerata), Păiuș de livezi

(Festuca pratensis), Firuța (Poa pratensis) şi leguminoase (Trifoi alb (Trifolium repens), Ghizdei (Lotus

corniculatus), Trifoi roșu (Trifolium pratense)].

Cantitatea de sămânţă: Speciile propuse pt amestec

8 kg - Trifoi alb

7 kg - Golomaţ

10 kg - Paiuş de livezi

7 kg - Raigras englezesc

Cantitate totală = 32 kg/ha







organice

Lucrări propuse: Pentru reînsămânțare se va distruge vechiul covor vegetal (prin erbicidare), iar prin lucrări

specifice de pregătire a solului (arat, discuit, lucrări cu freza sau combinatorul, tavălugit) se va pregăti patul

germinativ în vederea semănatului odată cu încorporarea îngrășămintelor în sol. Semănatul se va executa cu

semănători speciale, la o adâncime în sol de maxim 2,5 cm cu amestecul recomandat mai sus.

În primul an, se recomandă ca pajiștea să fie utilizată prin cosit ca fâneață, după care în anii următori să fie

utilizată prin pășunat. Aceste lucrări se vor face pe terenul care a fost utilizat ca și teren agricol.

Pentru restul suprafeței se vor aplica următoarele lucrări:






2015

104






U.A.T. Trup de

pajiște

Parcelă

descriptivă

Suprafața

(ha)

Categorie de

folosință

Unitate de

relief

Configurație

Otelec/ sat

Iohanesfield

5 2803

2805

2807

2809



Tip de pajiște –Pajişti de pe terenuri sărăturate/ Păşuni de pe soluri slab până la mediu sărăturate, mediu

productive, de valoare furajeră mediocră spre bună

Graminee: Festuca pseudovina, Poa bulbosa var. vivipara, Agropyron repens, Bromus mollis, Cynodon

dactylon, Puccinellia limosa, Hordeum hystrix, Lolium perenne.

Leguminoase: Lotus tenuis, Medicago lupulina.

Diverse plante, între care și plante dăunătoare: Artemisia santonicum, Aster tripolium, Statice gmelini, Achillea

setacea, Plantago lanceolata, Galium aparine, Euphorbia cyparisias, Carlina acaulis, Daucus carota, Lactuca

serriola, Draba verna, Centaurea cyanus, . Juncus gerardi, Carduus nutans.

Grad de acoperire cu vegetație a parcelei – 95-100%

Încărcarea cu animale – în prezent pjiștile suportă o CP de 0,6 UVM, însă prin lucrări de ameliorare se poate

mări producția pajiștilor cu 20-30%. În această situație încărcătura de animale pe ha poate depăși 0,6 UVM/ha.

În anul I capacitatea maximă de pășunat este de 1 UVM. Pentru următorii ani CP se calculează conform

formulei: Î.A. = P.d. / (C.i. x Z.p.).

Vegetația lemnoasă: nu sunt prezente specii de arbuști

Lucrări executate: cosire resturi vegetale neconsumate, nivelare mușuroaie, aplicare îngrășăminte?

Lucrări propuse:

- Aplicarea îngrășămintelor organice (conform unui plan de fertilizare avizat)


săparea unor puțuri absorbante sau prin plantarea unor specii ca salcie/plop






Asigurare sursă de apă pentru adăpatul animalelor care pășunează.


2015

105

CAPITOLUL VIII

DIVERSE

8.1. Data intrării în vigoare a amenajamentului; durata acestuia.

Prezentul amenajament pastoral intră în vigoare la data de ………….. și este valabil

10 ani de zile.

8.2. Colectivul de elaborare a prezentei lucrării:

Agent Agricol Primaria Otelec

..................................................................................

Consultanți:

..................................................................................

……………………………………………………..

AVIZAT Reprezentant

DIRECTIA PENTRU AGRICULTURA A JUDEȚULUI

TIMIȘ

8.3. Hărţile ce se ataşează amenajamentului: hartă cadastrală.


2015

106

8.4. Evidenţa lucrărilor executate anual pe fiecare parcelă

Parcela

Su

pra

faţa

tota

lă

Combaterea buruienilor şi

vegetaţiei lemnoase

Strângerea

cioatelor, pietrelor

şi nivelarea

muşuroaielor

Grăpatul pajiştilor Amendarea

pajiştilor

Supraînsămânţarea

sau

reînsămânţarea

pajiştilor

Fertilizarea*

pajiştilor

Perioada/

anul

suprafața Perioada/

anul

suprafata Perioada/

anul


anul


anul

suprafața Perioada/anul suprafața

Trupul

nr.1.

Comuna

Otelec/sat

Otelec.

Parcelele:

1881,

1887,

1887,

1888,

1890,

1892,

1898/1,

1898/2

1899,

1901,

1903

159,16

ha

Se vor

executa lucări

anuale de

combatere a

buruienilor și

vegetației

arbustive

după ce

animalele au

iesit de la

pașunat,

înainte de

fructificarea

buruienilor

Pe întreaga

suprafață

Se vor

executa

lucări

anuale de

strângere a

pietrelor și

nivelarea

mușuroaiel

or după ce

animalele

au iesit de

la pășunat

Pe întreaga

suprafață

Se vor

executa

lucrări

anuale de

grăpare și

împrăștiere

a

dejecțiilor

depuse pe

întreaga

perioadă

de pășunat,

după ce

animalele

au iesit de

la pășunat

Pe întreaga

suprafață

Nu se

aplică

amendame

nte, ci doar

îngrășămin

te organice

acide

Pe

porțiunile

unde este

prezent un

grad de

sărăturare

Lucrările de

reînsămânţare

și

supraînsămânța

re a pajiştilor

se vor executa

primăvara cu

amestecul

recomandat în

subcapitolul

6.2.

Se vor

face acolo

unde apar

goluri

după

nivelarea

mușuroaie

lor și unde

se fac

lurări de

decolmata

re a

canalelor

de

desecare,

respectiv

unde

vegetația

este rară

Ingrășămitele cu

fosfor și potasiu

se vor aplica la

sfârțitul

perioadei de

vegetație odata

la 4 ani, iar cele

cu azot se aplică

anual de

preferință

primăvara

devreme.

Îngrășămintele

organice se

aplică de

preferință

toamna la

încheierea

ciclului de

păşunat.

Fertilizarea se

va face conform

Pe

întreaga

suprafață


2015

107

unui plan de

fertilizare anual

întocmit de

către OSPA.

Date orientative

referitoare la

administrarea

îngrățămintelor

minerale și

organice pot fi

consultate la

cap. 6, pct.6.1.

Trupul

nr.1.

Comuna

Otelec/sat

Iohanisfel

d.

Parcelele:

2484,

2487

51,75

ha

Se vor

executa lucări

anuale de

combatere a

buruienilor și

vegetației

arbustive

după ce

animalele au

iesit de la

pașunat,

înainte de

fructificarea

buruienilor

Pe întreaga

suprafață

Se vor

executa

lucări

anuale de

strangere a

pietrelor și

nivelarea

mușuroaiel

or după ce

animalele

au iesit de

la pășunat

Pe întreaga

suprafață

Se vor

executa

lucrări

anuale de

grapare și

împraștiere

a

dejecțiilor

depuse pe

întrreaga

perioadă

de pășunat,

după ce

animalele

au iesit de

la pășunat

Pe întreaga

suprafață

Nu se

aplică

amendame

nte, ci doar

îngrășămin

te organice

cu pH acid

Pe

porțiunile

unde este

prezent un

grad de

sărăturare

Lucrările de

reînsămânţare

și

supraînsămânța

re a pajiştilor

se vor executa

primăvara cu

amestecul

recomandat în

suncapitolul

6.2.

Se vor

face acolo

unde apar

goluri

după

nivelarea

mușuroaie

lor și unde

se fac

lurări de

decolmata

re a

canalelor

de

desecare,

respectiv

unde

vegetația

este rară

Ingrășămitele cu

fosfor și potasiu

se vor aplica la

sfârțitul

perioadei de

vegetație odata

la 4 ani, iar cele

cu azot se aplică

anual de

preferință

primăvara

devreme.

Fertilizarea se

va face conform

unui plan de

fertilizare anual

întocmit de

către OSPA.

Date orientative

Pe

întreaga

suprafață


2015

108

referitoare la

administrarea

îngrățămintelor

minerale și

organice pot fi

consultate la

cap. 6, pct.6.1.

Trupul

nr.2.

Comuna

Otelec/sat

Iohanisfel

d.

Parcelele:

2388,

2382,

2380,

2379

32,41

ha

Se vor

executa lucări

anuale de

combatere a

buruienilor și

vegetației

arbustive

după ce

animalele au

iesit de la

pășunat,

înainte de

fructificarea

buruienilor

Pe întreaga

suprafață

Se vor

executa

lucrări

anuale de

strângere a

pietrelor și

nivelarea

mușuroaiel

or după ce

animalele

au ieșit de

la pășunat

Pe întreaga

suprafață

Se vor

executa

lucări

anuale de

grăpare și

împraștiere

a

dejecțiilor

depuse pe

întrreaga

perioadă

de pășunat,

după ce

animalele

au iesit de

la pășunat

Pe întreaga

suprafață

Nu se

aplică

amendame

nte, ci doar

îngrășămin

te organice

cu pH acid

Pe

porțiunile

unde este

prezent un

grad de

sărăturare

Lucrările de

reînsămânţare

și

supraînsămânța

re a pajiştilor

se vor executa

primăvara cu

amestecul

recomandat în

suncapitolul

6.2.

Se vor

face acolo

unde apar

goluri

după

nivelarea

mușuroaie

lor și unde

se fac

lurări de

decolmata

re a

canalelor

de

desecare,

respectiv

unde

vegetația

este rară

Ingrășămitele cu

fosfor și potasiu

se vor aplica la

sfârțitul

perioadei de

vegetație odata

la 4 ani, iar cele

cu azot se aplică

anual de

preferință

primăvara

devreme.

Fertilizarea se

va face conform

unui plan de

fertilizare anual

întocmit de

către OSPA.

Date orientative

referitoare la

administrarea

îngrățămintelor

minerale și

organice pot fi

Pe

întreaga

suprafață


2015

109

consultate la

cap. 6, pct.6.1.

Trupul

nr.3.

Comuna

Otelec/sat

Iohanisfel

d.

Parcelele:

2727,

2726,

2719

113.34

7 ha

Se vor

executa lucări

anuale de

combatere a

buruienilor și

vegetației

arbustive

după ce

animalele au

iesit de la

pășunat,

înainte de

fructificarea

buruienilor

Pe întreaga

suprafață

Se vor

executa

lucrări

anuale de

strângere a

pietrelor și

nivelarea

mușuroaiel

or după ce

animalele

au ieșit de

la pășunat

Pe întreaga

suprafață

Se vor

executa

lucări

anuale de

grăpare și

împraștiere

a

dejecțiilor

depuse pe

întrreaga

perioadă

de pășunat,

după ce

animalele

au iesit de

la pășunat

Pe întreaga

suprafață

Nu se

aplică

amendame

nte, ci doar

îngrășămin

te organice

cu pH acid

Pe

porțiunile

unde este

prezent un

grad de

sărăturare

Lucrările de

reînsămânţare

și

supraînsămânța

re a pajiştilor

se vor executa

primăvara cu

amestecul

recomandat în

suncapitolul

6.2.

Se vor

face acolo

unde apar

goluri

după

nivelarea

mușuroaie

lor și unde

se fac

lurări de

decolmata

re a

canalelor

de

desecare,

respectiv

unde

vegetația

este rară

Ingrășămitele cu

fosfor și potasiu

se vor aplica la

sfârțitul

perioadei de

vegetație odata

la 4 ani, iar cele

cu azot se aplică

anual de

preferință

primăvara

devreme.

Fertilizarea se

va face conform

unui plan de

fertilizare anual

întocmit de

către OSPA.

Date orientative

referitoare la

administrarea

îngrățămintelor

minerale și

organice pot fi

consultate la

cap. 6, pct.6.1.

Pe

întreaga

suprafață


2015

110

Trupul

nr.4.

Comuna

Otelec/sat

Iohanisfel

d.

Parcelela

2706

23.73

ha

Se vor

executa lucări

anuale de

combatere a

buruienilor și

vegetației

arbustive

după ce

animalele au

iesit de la

pășunat,

înainte de

fructificarea

buruienilor

Pe întreaga

suprafață

Se vor

executa

lucrări

anuale de

strângere a

pietrelor și

nivelarea

mușuroaiel

or după ce

animalele

au ieșit de

la pășunat

Pe întreaga

suprafață

Se vor

executa

lucări

anuale de

grăpare și

împraștiere

a

dejecțiilor

depuse pe

întrreaga

perioadă

de pășunat,

după ce

animalele

au iesit de

la pășunat

Pe întreaga

suprafață

Nu se

aplică

amendame

nte, ci doar

îngrășămin

te organice

cu pH acid

Pe

porțiunile

unde este

prezent un

grad de

sărăturare

Lucrările de

reînsămânţare

și

supraînsămânța

re a pajiştilor

se vor executa

primăvara cu

amestecul

recomandat în

suncapitolul

6.2.

Se vor

face acolo

unde apar

goluri

după

nivelarea

mușuroaie

lor și unde

se fac

lurări de

decolmata

re a

canalelor

de

desecare,

respectiv

unde

vegetația

este rară

Ingrășămitele cu

fosfor și potasiu

se vor aplica la

sfârțitul

perioadei de

vegetație odata

la 4 ani, iar cele

cu azot se aplică

anual de

preferință

primăvara

devreme.

Fertilizarea se

va face conform

unui plan de

fertilizare anual

întocmit de

către OSPA.

Date orientative

referitoare la

administrarea

îngrățămintelor

minerale și

organice pot fi

consultate la

cap. 6, pct.6.1.

Pe

întreaga

suprafață


2015

111

Trupul

nr.5.

Comuna

Otelec/sat

Iohanisfel

d.

Parcelele:

2803,

2805,

2807,

2809

136,37

ha

Se vor

executa lucări

anuale de

combatere a

buruienilor și

vegetației

arbustive

după ce

animalele au

iesit de la

pășunat,

înainte de

fructificarea

buruienilor

Pe întreaga

suprafață

Se vor

executa

lucrări

anuale de

strângere a

pietrelor și

nivelarea

mușuroaiel

or după ce

animalele

au ieșit de

la pășunat

Pe întreaga

suprafață

Se vor

executa

lucări

anuale de

grăpare și

împraștiere

a

dejecțiilor

depuse pe

întrreaga

perioadă

de pășunat,

după ce

animalele

au iesit de

la pășunat

Pe întreaga

suprafață

Nu se

aplică

amendame

nte, ci doar

îngrășămin

te organice

cu pH acid

Pe

porțiunile

unde este

prezent un

grad de

sărăturare

Lucrările de

reînsămânţare

și

supraînsămânța

re a pajiştilor

se vor executa

primăvara cu

amestecul

recomandat în

suncapitolul

6.2.

Se vor

face acolo

unde apar

goluri

după

nivelarea

mușuroaie

lor și unde

se fac

lurări de

decolmata

re a

canalelor

de

desecare,

respectiv

unde

vegetația

este rară

Ingrășămitele cu

fosfor și potasiu

se vor aplica la

sfârțitul

perioadei de

vegetație odata

la 4 ani, iar cele

cu azot se aplică

anual de

preferință

primăvara

devreme.

Fertilizarea se

va face conform

unui plan de

fertilizare anual

întocmit de

către OSPA.

Date orientative

referitoare la

administrarea

îngrățămintelor

minerale și

organice pot fi

consultate la

cap. 6, pct.6.1.

Pe

întreaga

suprafață

*Fertilizarea pajiştilor se va realiza pe baza unui plan de fertilizare anual, ţinând cont de cartarea agrochimică


2015

112

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. BĂRBULESCU C., 1971 - Producerea şi păstrarea furajelor., Ed. , Didact. şi Pedag.,

Bucureşti.

2. BĂRBULESCU C., MOTCĂ G., PUIA I., MOISUC Al. 1991 - Cultura pajiştilor şi a

plantelor furajere, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

3. BĂRBULESCU, C. BURCEA, P. MOTCĂ,G., 1980 - Determinator pentru flora

pajiştilor cu elemente de tehnologie, Editura Ceres.

4. BOSTAN CRISTIAN, SAMFIRA IONEL, 2014 – Aplicații practice în Ecopratotehnică,

Editura Eurobit, Timișoara, 2014.

5. COJOCARIU LUMINIŢA, 2013 – Cultura pajiştilor şi a plantelor furajere, note de curs

(suport electronic).

6. COJOCARIU LUMINIŢA, 2013 – Pratologie, note de curs (suport electronic).

7. COSTE I., 1998 – Botanica, Morfologia şi anatomia plantelor, Tipografia Agroprint,

Timişoara USAMVB.

8. CRISTEA M.D., 2006 - Biodiversitatea, Editura Ceres Bucureşti.

9. CRISTEA V., GAFTA D., PEDROTTI F., 2004 - Fitosociologie, Editura Presa

Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

10. CRISTEA V., GAFTA D., PEDROTTI F., 2004 – Fitosociologie, Editura Presa

Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

11. DRAGOMIR N., PEŢ I., DRAGOMIR CARMEN, 2005 - Pajişti şi plante furajere,

Tehnologii de cultivare, Editura Eurobit, Timişoara.

12. DRAGOMIR NECULAI, CARMEN MARIA DRAGOMIR, 2012 - Fixarea azotului în

ecosistemele de pajişti şi leguminoase perene. Editura Eurobit, Timişoara.

13. HORABLAGA M., COJOCARIU LUMINIŢA, 2010 –Managementul pajiştilor şi al

plantelor furajere, Eurostampa Timişoara.

14. LĂPUŞAN A., DRAGOMIR N., 1977 – Îmbunătăţirea prin amendare şi fertilizare,

lucr.şt. SCCP Măgurele-Brasov, vol.III.

15. LĂPUŞAN A.,NIEDERMAIER K. ş.a., 1975 – Aplicarea amendamentelor calcaroase şi

a îngrăşămintelor pe pajiştile naturale şi semănate din România, lucr.şt. SCCP

Măgurele-Braşov, vol.I.

16. MARUSCA T. MOCANU V., HAȘ E., TOD MONICA, ANDREOIU ANDREEA,

DRAGOȘ MARCELA, BLAJ V, ENE T., SILISTRU D, ICHIM E, ZEVEDEI P.,

CONSTANTINESCU C., TOD S.: Ghid de întocmire a amenajamentelor pastorale,

Editura Capolovoro, Brașov.

17. MOGA I., MATEIAŞ M. C:, 2000 – Cultura plantelor furajere, Editura Agris, Redacţia

revistelor agricole Bucureşti

18. MOISUC A., DUKIC D, 2002 - Cultura plantelor furajere, Editura Orizonturi Universitare

Timişoara.


2015

113

19. MOISUC A., SAMFIRA I., CARRERE P., 2001 – Pajişti naturale şi exploataţii

ecologice, Editura Agroprint Timişoara.

20. MOISUC AL., SAMFIRA I., CARRERE P., 2001, Pajişti naturale şi exploataţii

ecologice, Editura Agroprint.

21. OPREA C.V. et al. – 1961, Transformarea sărăturilor în terenuri bune de cultură, Editura

Agro-Silvică.

22. PUIA I., SORAN V., CARLIER L., ROTAR I., VLAHOVA MARIANA, 2001-

Agroecologie şi dezvoltare, Editura Academicpres, Cluj-Napoca.

23. PUIA I., SORAN V., ROTAR I., 1998 - Agroecologie. Ecosistem, Ecologizare, Editura

Genesis, Cluj-Napoca.

24. ROTAR I., 1997 – Cultura pajiştilor, Ed. Agronomia Cluj-Napoca.

25. ROTAR I., VIDICAN ROXANA, SIMA N., 2005 – Cultura pajistilor si a plantelor

furajere, Ghid practic, Edituta Risoprint Cluj Napoca, ISBN 973-656-828-8.

26. SAMFIRA I., MOISUC A., 2007- Ecopratotehnică, Editura Eurobit, Timişoara.

27. SAMFIRA I., MOISUC A., SĂRĂȚEANU VERONICA, MARUȘCA T.,

HĂRMĂNESCU M., POPESCU C., HERBEI M. - 2011 - Elemente metodologice

aplicate în cercetarea pajiștilor, Editura Mirton Timisoara.

28. SAMOILĂ Z., SAFTA I., GRIGORE S., POPA T., LAUER C., TEACI D., CREŞAN I.,

COSTE I., ARVAT N., OLTEANU D., CRISTOI I., 1979 - Pajiştile din Banat sporirea

producţiei şi îmbunătăţirea calităţii lor, Editura, Redacţia de propagandă tehnică agricolă,

Bucureşti,

29. SANDA V. POPESCU A., DOLTU I.M., DONITA N., 1983 - Caracterizarea ecologica

si fitocenologica a speciilor spontane din flora Romaniei, Studii si comunicari Sibiu.

30. ŢĂRĂU D. şi LUCA I., 2002 - Panoptic al comunelor bănăţene din perspectiva

pedologică, Editura Marineasa Timişoara.

31. ŢĂRĂU DORIN, 1998,- Cercetări privind relaţiile dintre condiţiile ecopedologice şi

capacitatea de producţie a terenurilor pentru pajişti din Banat, Teză de doctorat ASAS.

32. VÎNTU V., MOISUC A., MOTCĂ G., ROTAR I., 2004 – Cultura pajistilor si aplantelor

furajere, Editura ion Ionescu de la Brad, Iasi.

33. *** Ordonanţa de urgenţă a Guvernului - OUG nr. 34/2013 (act publicat în monitorul

oficial nr. 267 din 13 mai 2013)

34. *** Ordin nr. 544 din 21 iunie 2013 - Metodologia de calcul al încărcăturii optime de

animale pe hectar de pajişte, emis de MINISTERUL AGRICULTURII ŞI

DEZVOLTĂRII RURALE (act publicat în monitorul oficial nr. 386 din 28 iunie 2013).

35. *** Hotărârea Guvernului nr. 1064, din 11 decembrie 2013 - Normele metodologice



completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, document emis de Guvernul României

(act publicat în monitorul oficial nr. 833 din 24 decembrie 2013).


2015

114

36. *** Legea nr. 86/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013

privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru

modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991

37. *** Hotărârea nr. 78/2015 privind modificarea şi completarea Normelor metodologice



completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.

1.064/2013.

38. *** www.madr.ro

€¦ · AMENAJAMENT PASTORAL PENTRU PAJIŞTILE COMUNEI OTELEC 2015 1 INTRODUCERE Reglementarea...

Documents

Transcript of €¦ · AMENAJAMENT PASTORAL PENTRU PAJIŞTILE COMUNEI OTELEC 2015 1 INTRODUCERE Reglementarea...