AMANDA QUICK

Traducere: Lidia Gradinaru

EDITURA LIDER EDITURA ORIZONTURI

1I rimul indiciu ca planurile lui intocmite cu grij a pentru

noaptea aceea erau condamnate ll avu cmd deschise u§a dormitorului §i o gasi pe Cleopatra stind in hoi.

- Fir-ar al dracului! spuse el foarte meet. Ma a§teptam sa fie Minerva.

Indelung anticipata lui viziune a unei nopti de pasiune pctrecuta intr-un pat confortabil cu amanta §i ocazionala partenera a lui de afaceri, Lavinia Lake, se estompa intr-o ccata nedeslu§ita.

Trecutul venise sa-1 bmtuie in cel mai nepotrivit moment.- Buna, Tobias. Femeia din hoi coborf masca verde cu

auriu ata§ata la beti§orul de aur din mma. Diadema m forma dc cobra care li impodobea peruca lunga §i neagra, impletita cu arta, licarea la lumina unui felinar de perete. Un amuzament rautacios licarea in ochii intunecati.

- A trecut mult timp, nu-i a§a? Pot sa intru?De fapt, trecusera trei ani de cind o vazuse ultima data

pe Aspasia Gray, dar se schimbase foarte putin. Inca era o I'emeie uluitor de frumoasa, cu un profil clasic care se potrivea bine deghizarii ei in regina a Egiptului. El §tia ca parul ei adcvarat era de un castaniu inchis, frumos. Silueta malta, elegant proportionata era §i mai bine pusa m valoare de rochia lunga, de un verdc pal, tivita cu broderii de aur.

5

AMANDA QUICK

Ultimul lucru pe care ar fi vrut sa-1 faca in seara asta era sa reinnoiasca vechi cuno?tinte, se gindi Tobias March. Dar vederea Aspasiei Gray spulberase net starea de spirit. Amintiri din perioada foarte intunecata din urma cu trei ani navalira peste el cu forta valurilor purtate de furtuna.

Cu un efort, i§i aduna mintile §i trecu repede in revista holul intunecat din spatele Aspasiei. N ici urma de Lavinia. Poate ca, daca actiona repede, reu?ea sa scape de musafira lui nedorita inainte ca seara sa fie total compromisa.

- Cred ca ar fi bine sa intri. Retinut, se dadu inapoi.- Nu te-ai schimbat, domnule, murmura ea. La fel de

politicos ca intotdeauna, vad.Intra in camera luminata de foe cu un fo§net moale de

fuste de matase ?i o iluzie de parfum exotic. El fnchise u§a ?i se intoarse spre ea.

Nu observase nici o Cleopatra la balul de la inceputul serii, dar nu era de mirare. Castelul Beaumont era o monstruozitate de casa - uria§a, intinsa - §i in seara asta era intesat de oameni. Pe el !1 interesase doar un oaspete anume.

Invitatia la petrecere venise prin intermediul bunavointei lordului Vale. Primul impuls al lui Tobias fiisese sa decline oferta. Nu-1 prea interesau astfel de chestii. Petrecerile de casa, mai ales, i se pareau in cel mai bun caz plicticoase, cu toate ca experienta lui in acest domeniu era limitata.

Dar apoi Vale li reamintise de atractia deosebita a unei petreceri !ntr-o casa de tara organizata a§a cum se cuvine.

Da, exista mic dejunuri lungi §iplicticoase $i conversatii frivole §i jo cu ri proste$ti, dar refine acest aspect extrem de important, foarte relevant: fie §i doamnei Lake vi se va pune la dispozifie cite un dormitorprivat. Mai mult, nimeni nu va acorda n ici cea mai mica atenfie pe care dintre aceste dormitoare vefi alege sa le ocupafi la noapte. Intr-adevar, obiectivul real al unei petreceri de casa bine planuite este sa asigure multe ocazii de genul asta.

6

INELVIf DE ADIO

Aluzia la adevaratul caracter al unei mari petreceri de casa il lovise pe Tobias cu forta unui trasnet. Cind Vale, care nu avea nici o intentie sa participe la afacerea Beaumont, ii oferise sa calatoreasca cu una dintre cale?tile lui personale, Tobias se msufletise.

Fusese surprins, ca sa nu spunem foarte u?urat, cind Lavinia acceptase planul fara multe fasoane. Banuia ca entuziasmul ei era generatin mare parte de faptul ca ea vedea intr-o asemenea petrecere un excelent prilej de a pescui noi afaceri. Dar refuza sa admita aspectul asta ca sa nu-i afecteze moralul. Pentru prima data de ctnd se cuno§teau aveau sa-§i permita luxul de a petrece nu numai o buna parte de noapte, ci doua nopti intregi in caldura §i intimitatea confortabila a unui pat adevarat.

Perspectiva fusese ametitoare. Pentru prima data nu avea sa mai fie nevoie sa se fiiri§eze in zonele izolate ale parcului sau sa se multumeasca cu masa de lucru din micul birou al Laviniei. Timp de trei zile minunate nu va fi obligat sa se bizuie pe bunavointa menajerei Laviniei, care putea fi convinsa uneori sa se duca la pravalie dupa stafide cind venea cl in vizita.

Bineinteles ca savura toate intilnirile prea scurte cu Lavinia in ora?, dar ocaziile acelea - oricit de stimulatoare - tindeau sa fie precipitate §i uneori il calcau pe nervi. Vremea avea scirbosul obicei de a se strica, aducrnd ploaie in dupa- amiezele in care el alegea parcul pentru intilnire, §i nu ?tiai niciodata cind nepoata Laviniei, Emeline, putea alege un moment inoportun pentru a se intoarce acasa.

Mai era §i caracterul imprevizibil al afacerii in care el §i Lavinia erau angajati. Cind lti oferi serviciile persoanelor care doresc sa intreprinzi pentru ele investigatii §i anchete particulare, nu §tii niciodata cind lti poate bate la u§a un client.

Se uita la Aspasia.

7

AMANDA QUICK

- Ce dracu’ cauti aici? Credeam ca e?ti la Paris.- §tiu prea bine ca ai tendinta sa fii direct pina la a deveni

grosolan uneori, Tobias^ Dar sint convinsa ca merit o primire mai calda din partea ta. In definitiv, nu sint doar o cuno§tinta intimplatoare.

Avea dreptate, se gindi el. Amindoi erau inlantuiti pe veci de evenimentele din trecut §i de un mort pe nume Zachary Elland.

- Scuzele mele, spuse el incet, dar adevarul e ca m-ai luat prin surprindere. Nu te-am vazut azi dupa-amiaza cind au navalit ceilalti oaspeti in castel, §i nici nu te-am observat la balul mascat din seara asta.

- Am ajuns foarte tirziu, dupa ce festivitatile serii incepusera. Te-am vazut la bal, dar erai ocupat cu micuta ta prietena ro^cata. Aspasia i§i scoase manu§ile cu o gratie languroasa §i intinse miinile spre foe. Cine naiba e ea, Tobias? N-a§ fi zis ca e genul tau.

- Se nume§te doamna Lake. Nu se osteni sa-?i ascunda enervarea din glas.

- Ah, intelcg. Se uita in flacari. Sinteti amanti. Era o afirmatie, nu o intrebare.

- Sintem §i parteneri de afaceri, spuse el pe un ton egal. Din cind in cind.

Aspasia sc uita la el, cu sprincenele fine ridicate intr-o expresie u?or ironica.

- Nu inteleg. Te rcleri la tranzac|ii (inanciare in care sinteti angajati voi doi?

- Intr-un fel. Doamna Lake ?i cu mine ne ci?tigam existenta in acela§i fel. Ea prime?tc comenzi pentru anchete private, exact ca §i mine. Anumile cazuri Ic investigam impreuna.

Pe buzele ci flutura un zimbet trecator.- Presupun ca afacerca cu anchclc parlicularc este o

treapta mai sus de spionaj, dar de luma scamfi nu c nici pe

8

INELUL DE ADIO

departe la fel de respectabila precum cariera ta anterioara de om de afaceri.

- Consider ca se potrive?te cu temperamentul meu.- N-am sa intreb cum i§i ci?tiga existenta partenera ta

inainte de a aborda aceasta profesie ciudata.Ce e destul e destul, se gindi el. Obligatiile fata de vechile

cuno?tinte au §i ele limite.- Aspasia, spune-mi de ce te afli aici. Am planuri pentru

restul noptii.- Planuri care o includ fara indoiala pe doamna Lake.

Scuzele din glasul Aspasiei sunau autentic. Cu adevarat imi pare rau, Tobias. Te rog sa ma crezi cind lti spun ca n-a? fi venit in dormitorul tau la ora asta daca n-ar fi fost vorba de ceva extrem de urgent.

- § i treaba asta nu poate a§tepta pina dimineata?- Ma tem ca nu. Se indeparta de foe §i se apropie meet

de el.Aspasia era femeie de lume. §tia ca este bine §colita in

grozava arta sociala de a-§i ascunde sentimentele §i simtamintele personale. Dar acum el prinse o schimbare tulburatoare in umbrele de sub aerul ei deta?at. Vazuse destul de des aceea§i emo|ie la al|ii ca s-o recunoasca pe loc. Aspasia Gray se temea.

- Ce s-a intimplat? intreba el, de data asta ceva mai blind.Ea ofta.- N-am venit aici sa petrec citeva zile in izolare la tara.

Pina aseara nu aveam nici cea mai mica intentie sa accept invitatia la petrecerea lui Beaumont. Am transmis chiar parerile mele de rau acum citeva saptamini. Dar lucrurile s-au schimbat. Sint aici acum pentru ca te-am urmat, domnule.

El se uita la ceasul sau de buzunar care zacea pe masa dc toaleta §i vazu ca era aproape unu noaptea. Forfota din casa se domolise. In citeva minute Lavinia avea sa bata la

9

AMANDA QUICK

u§a lui. Tinea cu tot dinadinsul sa scape de Aspasia inainte sa se mtimple treaba asta.

- De ce dracu’ ai batut atita drum dupa mine? intreba el. Din Londra pina aici sint §ase ore de mers cu calea§ca.

- N-am avut de ales. Azi-dimineata m-am dus direct la adresa ta din Slate Street, dar nu mai erai. Omul tau m-a informat ca ai plecat spre castelul Beaumont §i ai sa lipse§ti mai multe zile. Din fericire, mi-am amintit ca in invitatie era mentionat balul mascat. Am reu§it sa gasesc in ultimul moment peruca asta §i o masca.

- A i primit invitatie la chestia asta? intreba el, curios.- Da, bine-nteles. Lady Beaumont a trimis invitatii

tuturor celor din Societate. Petrecerile o incinta. E pasiunea ei de ani de zile §i lordul Beaumont e prea fericit sa-i faca pe plac.

Tuturor celor din Societate nu se referea cu siguranta la Lavinia sau la el, reflecta Tobias. Ei reu§eau sa se tina pe marginea lumii distinse multumita legaturilor cu ni§te fo?ti clienti putemici §i instariti, precum Vale ?i doamna Dove, dar asocierea aceea nu-i califica automat sa apara pe lista oaspetilor regulati ai unei gazde.

Pe de alta parte, pedigriul Aspasiei era impecabil. Era ultima din ramura sa §i controla o mo§tenire substantiala pe care o primise de la tatal ei. La §aptesprezece ani fusese maritata pentru scurt timp cu un barbat cu patruzeci de ani mai mare ca ea. Moartea lui la §ase luni dupa cununie o lasase cu un venit suplimentar. Tobias calcula ca femeia avea acum douazeci ?i opt de ani. Combinatia de frumusefe, educatie §i bani arata extrem de atragator pe oricare lista de oaspeti. Nu era deci de mirare ca primise o invitatie la castelul Beaumont.

- Ma mira ca menajera a reu?it sa-ti gaseasca un dormitor a§a, pe loc, spuse el. Credeam ca rntreg castelul e plin ochi.

- E foarte aglomerat. Insa cind am sosit ?i am spus raspicat ca s-a facut „o incurcatura“ cu invitatiile, valetul ?i

10

INELUL DE ADIO

menajera s-au consultat. Au reu§it sa-mi gaseasca o camera foarte placuta chiar pe culoar. Presupun ca au aranjat sa mute pe cineva de mai mica important! intr-o mcapere mai modesta.

- Aspasia, spune-mi despre ce-i vorba.Tinara femeie incepu sa se plimbe in sus §i in jos prin

fata §emineului.- Nu §tiu cum sa mcep. M-am mtors de la Paris luna

trecuta §i am luat o casa m Londra. Fire?te ca aveam de gmd sa tree pe la tine dupa ce ma instalam.

Tobias li scruta atent fata §i hotari ca nu crede intru totul aceasta ultima afirmatie. Era foarte sigur ca, daca ea ar fi avut de ales in jjroblema respectiva, s-ar fi multumit sa-1 cvite la infinit. Intotdeauna avea sa-1 asocieze cu tragicele cvenimente din urma cu trei ani.

- Ce te-a facut sa te razgmde§ti? intreba el.Expresia ei nu se schimba, insa elegantii umeri goi se

incordara. Era nevoie de foarte mult ca sa zdruncine nervii Aspasiei, reflecta el.

- S-a intimplat ceva azi-dimineata, spuse ea, uitindu-se in foe. Ceva foarte tulburator. §i nu mi-a venit nici o alta idee decit sa ma consult imediat cu tine, Tobias.

- Iti propun sa treci direct la subiect, o mdemna el.- Foarte bine, dar ma tem ca nu vei da crezare celor ce

am de spus daca nu iti arat ce mi-a fost lasat azi-dimineata devreme pe treptele din fata.

Deschise o po§eta micuta, brodata cu margele §i scoase un obiect mic, mfa§urat intr-o batista de olanda. 1-1 mtinse pe palma.

El culese pachetelul §i se duse cu el in cealalta parte a camerei ca sa-1 examineze la lumina luminarii. Acolo dezlega batista §i o lasa sa cada.

Se uita la inelul din mina §i simti ca i se zburlise parul pe ceafa.

11

AMANDA QUICK

- Ei dracia dracului! §opti el.Aspasia nu spuse nimic. Incruci?a bratele la piept ?i

a§tepta.El studie mai bine inelul. Cercul era batut cupietre negre.

Nestematele care licareau intunecat fncadrau un mic sicriu de aur. Cu vtrful degetului, ridica capacul. Un craniu micut §i alb, excelent detaliat, iinji la el din sarcofagul miniatural.

Apleca ineM ca sa citeasca inscrip^ia latineasca de pe interiorul capacului, traducind in gind stravechea avertizare. Moartea vine.

Intilni ochii Aspasiei.- Este un vechi inel memento-mori.- Da, zise ea, stringind mai strins bratele la piept.- Spuneai ca a fost lasat pe treptele de la intrare?- Menaj era mea 1-a gasit. Inelul era mtr-o cutiuta invelita

incatifeaneagra.- Era §i un bilet? Un mesaj de vreun fel?- Nu. Doar afurisitul asta de inel. Ea se cutremura,

nemaistraduindu-se sa-§i ascunda nelini§tea. Acum intelegi de ce am batut atita drum ca sa te gasesc in seara asta.

- Este imposibil, spuse el sec. Zachary Elland e mort, Aspasia. Amindoi am vazut cadavrul.

Indurerata, ea inchise un moment ochii, apoi se uita drept la el.

- Nu e nevoie sa-mi reaminte?ti.Vechea vinov^ie ll zgudui.- Fire§te cS nu. Scuzele mele.- Dup3 aceea, spuse ea inceti§or, mi-ai zis ca ai auzit

zvonuri despre un alt om care §i-a facut o profesie din crima, exact cum i§i fScuse Zachary, un uciga§ care folosea aceea§i semnatura mfioratoare.

- Calmeaza-te, Aspasia.- Imi amintesc ca mi-ai spus ca n-a fost prins niciodata

12

INELUL DE ADIO

§i ca nu a existat vreo dovada a crimei In primul rind pentru ca decesele pareau intotdeauna accidentale sau naturale.

- Aspasia...- Poate ca mai e inca acolo. Poate ca...- Asculta-ma bine, spuse el pe un ton care reu?i sa o

reduca in cele din urma la tacere. Ini^ialul Om Memento- Mori, daca a existat cu adevarat, trebuie sa fie foarte batrfn acum. Mort, cel mai probabil. Zvonurile alea erau vechi de zeci de ani. Crackenbume §i unii dintre tovara§ii lui le-au auzit acum mai multe decenii, ctnd ei in§i§i erau tineri.

- Da, §tiu.- Pma la urma au ajuns la concluzia ca basmul cu un

uciga? profesionist de angajat nu era decit asta, o legenda sinistra. Era alimentat de zvonurile care circulau printre servitorii care birfeau prin taveme §i le spuneau astfel de basme prietenilor lor. Nu incape indoiala ca lui Zachary ti facea placere sa evoce vechile pove§ti pentru ca asta se potrivea cu simful melodramei pe care 11 avea el. §tii cit prospera de pe urma senzatiilor tari.

- Da, §tiu. In camera era cald, msa ea i§i freca bratele de parca fi era frig. Era dependent de emo^ii §i drama a§a cum unii sint dependent de opiu. Ezita. Nu incape indoiala ca i-a facut mare placere sa reinventeze legenda Omului Memento-Mori. Acum s-ar parea ca altcineva are acela§i gust pentru melodrama.

- Poate.- Tobias, nu ma feresc sa-ti spun ca sint inspaimintata.- Evident ca altcineva §tie de Zachary Elland §i de

legatura lui cu tine. Studie craniul miniatural din sicriul de aur. E§ti sigura ca nu era nici un bilet?

- Absolut sigura. Se uita deprimata la inel. A lasat pe treptele mele capul ala de mort ca sa ma inspaiminte.

- De ce ar fi facut asta?

13

AMANDA QUICK

- Nu §tiu. O strabatu un tremur vizibil. Toata ziua m-am gindit la mtrebarea asta. Chiar a?a, nu prea m-am gindit la altceva. Facu o pauza. Dar daca... dar daca cel care a lasat inelul asta ma invinuie§te de moartea lui Zachary §i urmare?te vreo razbunare dementa?

- Zachary ?i-a luat viata cind ?i-a dat seama ca eram pe cale sa-1 aduc in fata justitiei sub acuzatia de crima. Tu n-ai avut nici o legatura cu moartea lui.

- Poate ca cel care a lasat inelul nu ?tie asta.- Intr-adevar. Dar concluzia asta nu parea corecta, se

gindi el. Ridica din nou spre lumina micul craniu. Capul de mort se holba la el cu orbitele lui goale, ironizindu-1 cu un rmjet macabru. Trebuie sa ne gindim §i la posibilitatea ca acest craniu sa constituie un fel de anunt.

- Ce vrei sa spui?El dntari inelul in palma.- E?ti unui dintre foarte putinii oameni care ar tntelege

semnificatia acestui inel, pentru ca putini ?tiau ca Zachary Elland i?i spunea Omul Memento-Mori ?i folosea astfel de inele ca semnatura. Ma intreb daca un alt ticalos nu i?i propune sa preia mantaua profesiei lui Zachary.

- Vrei sa spui ca s-ar putea sa existe alt criminal care cauta sa rivalizeze cu Omul Memento-Mori? Ce idee cumplita! Facu o pauza. Dar daca e adevarat, ar fi fost mult mai logic sa-?i lase cartea de vizita la tine, nu la mine. Tu ai fost cel care 1-ai vinat pe Zachary.

- Din cite inteleg, ?i pe mine ma va a§tepta un inel cind ma voi mtoarce la Londra, spuse el meet. Azi-dimineata am pomit la drum foarte devreme. Poate ca \i-a adus mai intii tie inelul asta, iar cind a ajuns la mine cu plecasem deja.

Ea se intoarse brusc ?i facu un pas catre el. In ochi i se citea limpede nelini?tea.

- Tobias, cel care a lasat inelul avea in minte ceva

14

INELUL DE ADIO

Ingrozitor. Daca ai dreptate §i asta e o carte de vizita, avem de-a face cu un nou Om Memento-Mori. Trebuie sa-1 gase§ti inainte ca cineva sa fie omorit.

2l^avinia auzi o u§a deschizindu-se chiar cind ajunse la

piciorul scarii scaldate in umbra. La jumatatea coridorului dc piatra aparu lumina slaba a unei luminari. Un domn ie§i pe furi§ din dormitor §i pomi catre ea.

Inca se circula. Nu era pentru prima data cind se vedea nevoita sa se repeada intr-o debara sau sa dea fuga coltul in ultimele citeva minute. In noaptea asta, culoarele de la Beaumont Castle erau aglomerate ca o strada din Londra. Tot acel du-te-vino dintre dormitoare ar fi fost amuzant daca ea insa§i n-ar fi incercat sa-§i croiasca drum spre o intilnire clandestine.

Era vina ei, i§i zise. Tobias propusese sa o viziteze in dormitorul ei dupa ce casa se lini§tea. A r fi fost un plan cxcelent daca ar fi lasat-o sa ramina in camera spatioasa §i confortabila care li fusese data atunci cind sosisera amindoi in dupa-amiaza asta. tnsa pe lainceputul serii, din motive de ncinteles, fusese mutata intr-un dormitor foarte mic.

Aruncase o privire spre patul din noua ei camera §i i§i daduse seama ca ar fi fost extrem de neconfortabil pentru doua persoane, mai ales cind una dintre ele era un barbat inzestrat cu umeri largi. II informase pe Tobias ca va veni ea in camera lui, neimaginindu-§i o clipa ca sarcina avea sa fie a til de greu de indeplinit fara sa atraga atentia.

Era perfect con§tienta ca majoritatea oaspetilor nu i§i laceau griji pe nedrept in legatura cu perspectiva de a fi zariti na vigind intre dormitoare. Era de la sine inteles ca toata lumea

15

AMANDA QUICK

ignora tacit genul asta de intimplari. A§a stau lucrurile cind te invir^i in cercuri sociale inalte, i?i zise.

fnsa avea sentimental ca n-ar fi bine pentru afacere ca o doamna care i?i ci§tiga existenfa facind cercetari private §i discrete sa se comporte de o maniera indiscreta. Trebuia luata in calcul ?i posibilitatea ca unele dintre persoanele elegante care fusesera invitate in seara asta pe domeniul Beaumont sa fie viitori clien|i.

li paru deodata foarte bine ca avusese ideea sa-?i aduca masca de argint care li ascundea faja pe jumatate, ca §i sabia §i scutul pe care le purtase la balul mascat in care fusese costumata in Minerva.

Ridicind masca pentru a-§i ascimde trasaturile, pa?i in hele§teul de intuneric din spatele scarii.

Domnul cu luminarea nici nu o observa. Era prea preocupat sa ajunga la destinafia lui. Cind el incepu sa urce seara, auzi o bufnitura putemica, urmata de un geamat inabu?it.

- La naiba!Domnul se apleca ?i bijbii pe la virful picioarelor. Apoi,

bombanind alte citeva injuraturi, pomi §chiopatmd pe scari in sus.

Ea a?teptapina cind fu convinsa ca omul disparuse, apoi ie§i cu grija din ascunzatoare.

In momentul acela, la mica distanta pe culoar se deschise o alta u?a.

- Chinurile iadului! ?opti ea. In ritmul asta nu va ajunge niciodata in dormitorul lui Tobias.

In lumina slaba aruncata de un felinar de perete, vazu doua siluete ie?ind din camera. Femeia scoase un chicot adinc din git.

-Vino cu mine, domnule; n-o sa-ti para rau, iti promit.O servitoare, aprecie Lavinia. Era evident ca oaspetii nu

erau singurii care luau parte la orgiile din miez de noapte ale

16

INELUL DE ADIO

unei petreceri de tara. I§i inabu§i cu un efort iritarea, ridica din nou masca §i se intoarse in umbra din spatele scarii.

- Nu vad de ce nu ne-am distra in dormitorul meu, spuse barbatul. Vorbea impleticit ca un om baut. Am un pat placut incalzit.

- Am sa te Tncalzcsc eu repede bine §i cum trebuie, domnule. Nu-ti face griji in privinta asta.

Barbatul chicoti ragu§it.- Atunci sa mergem. Unde-i dormitorul tau?- O, nu putem folosi dormitorul meu, domnule. In

noaptea asta xl impart cu alte trei servitoare din cauza ca avem casa atit de aglomerata. O sa ie§im pe acoperi?. E cam frig, dar am acolo sus ni§te cuverturi calduroase care ne a?teapta.

- La naiba, vrei sa-mi spui ca trebuie sa ma catar tocmai pma in virful blestematului asta de castel doar ca sa ma bucur dc o tirfa?

- O sa merite, domnule. Am eu un aparat foarte special carc sigur o sa distreze un om de lume ca dumneata.

-Aparat, ’ ai? Nerabdarea §i emotiadomnului razbateau chiar ?i prin ceata betiei. Ce fel de echipament folose?ti, fata mea? Eu, unui, prefer biciu§ca.

Servitoarea §opti ceva ce Lavinia nu putu auzi.- Ei bine, fie. Glasul barbatului se ingro§a §i mai mult

dc pofta. Asta chiar suna interesant. A§tept cu nerabdare o dcmonstratie.

- Curind, domnule. Servitoarea ll zori spre seara. De in data ce aj ungem la acoperi§.

Perechea !§i continua drumul catre piciorul scarii. Lavinia zari in treacat un domn corpolent care parea sa fie de vreo §aizeci dc ani. Era imbracat mtr-o haina de catifea de culoarea prunei §i pantaloni bufanti de moda veche. Avea o cravata complicat legala. Capul lui chel licarea in lumina aplicei de pe perete.

Servitoarea era imbracata ca restul personalului de la

17

AMANDA QUICK

Beaumont Castle. Purta o rochie simpla, de culoare inchisa, §i §ort. Fata ei era aproape in mtregime ascunsa de borul lasat al unei bonete mari.

Domnul puse un picior pe treapta de jos §i se impiedica greoi. Pasul gre§it il facu sa rida pe mfundate.

- Un tribut adus excelentului coniac al lui Beaumont, a§a-i? Sa fncerc din nou.

- Nu, nu pe seara asta, domnul meu. Servitoarea il trase de brat. O sa folosim seara din spate. M-ar costa postul daca valetul sau menajera m-ar vedea cu dumneavoastra.

- Prea bine. Indatoritor, chelul se lasa condus pe coridor.Servitoarea i§i ridica fustele, dind la iveala pantofii solizi

?i ciorapii. I§i zori insotitorul pe linga mica pata de lumina aruncata de o alta aplica. De sub borul bonetei se iteau citeva bucle groase §i spiralate de un blond-auriu.

Domnul beat se lasa pilotat pe dupa un colt tntr-un alt hoi intun ecos.

U§urata ca se gasea iar singura pe coridor, Lavinia ie§i iute de dupa seara §i pomi in graba spre dormitorul lui Tobias, in ritmul asta va avea nevoie de un pahar de vin ca sa-§i calmeze nervii cind va sosi la destinatie.

Pe sub u?a lui Tobias razbatea o dunga subtire de lumina. Lavinia ridica mina, apoi ezita. Ocupantul dormitorului mvecinat putea sa auda ciocanitul §i sa devina curios.

Tinind ferm intr-o mina scutul §i masca, incerca clanta care se rasuci u?or. Aruncind o ultima privire pe culoar ca sa fie sigura ca nu o vede nimeni, deschise u?a.

Priveli§tea cuplului inlantuit intr-o imbrati?are strinsa in fata focului o facu sa incremeneasca. Barbatul era cu spatele la ea. I§i scosese haina §i cravata §i i§i desfacuse gulerul. Linia putemica a umerilor lui avea ceva foarte cunoscut. Nu-i putea vedea fata fiindca el statea cu capul inclinat intim spre o femeie cu parul negru, lung, ale carei brate erau petrecute pe dupa gitul lui.

18

INELUL DE ADIO

- Imi cer scuze. Umilita, Lavinia i?i feri repede privirea $i se retrase pe coridor. Am gre§it camera. Imi pare fngrozitor dc rau ca v-am deranjat.

- Lavinia? Glasul lui Tobias plesni ca un bici pe distanta scurta.

Nu era de mirare ca linia acelor umeri i se paruse lamiliara. Se intoarse in loc, con§tienta ca ramasese cu gura cascata.

- Tobias?- Dracia dracului! Dintr-o singura mi?care iute, se

dcsprinse din bratele femeii. Intra §i inchide u§a dupa tine. Vreau sa cuno§ti pe cineva.

- Oh, vai de mine! Femeia se fndeparta de Tobias §i o ccrceta pe Lavinia cu un amuzament deta§at. Cred ca am $ocat-o pe biata Minerva.

Simtindu-se parca prinsa in vraja unui misterios magician, Lavinia intra iar in camera §i inchise u§a cu mare grija.

Tobias, aratind foarte intunecat §i periculos, se duse la o masa mica, rotunda §i lua o carafa.

- Lavinia, da-mi voie sa ti-o prezint pe doamna Gray. I§i luma putin coniac. A venit aici la mine in seara asta mtr-o problema profesionala. Aspasia, ea e, aaa, asociata mea, doamna Lake.

Lavinia recunoscu tonul rece, fara inflexiuni. Ceva nu ora deloc in ordine in camera asta. Se intoarse iar spre Aspasia.

- Presupun ca sinteti una dintre clientele lui Tobias, doamna Gray.

- Cred ca am devenit de cuiind. Ii arunca lui Tobias o pri vire indescifrabila. Dar, te rog, trebuie sa-mi spui Aspasia.

Lavinia i§i dadea seama ca femeia era foarte sigura pe 0:1 $1 la fel de sigura de locul ei In viata lui Tobias. A§tia doi au avut de mult o legatura, se gindi ea. O legatura care o excludea pe ea.

19

AMANDA QUICK

- Inteleg. O strabatu un fior rece. Se intoarse spre Tobias, straduindu-se sa vorbeasca cu calm. A i sa ai nevoie de ajutorul meu in cazul asta?

- Nu, spuse Tobias. Lua o inghititura de coniac. Am sa rezolv singur problema asta.

Un du§ rece! Poate ca presupusese prea multe, se gindi ea. Dupa incheierea cu succes a afacerii hipnotizatorului nebun din urma cu citeva saptamini, se pomenise cu tendinta crescinda de a se considera partenera de afaceri cu norma intreaga a lui Tobias. Insa lucrurile nu stateau a?a §i ar fi facut bine sa nu uite asta, se gindi ea.

In realitate, aranjamentele lor de afaceri oglindeau mai mult sau mai putin relatia lor personala. Uneori lucrau impreuna, a§a cum uneori faceau dragoste impreuna. Insa fiecare avea cariera lui, exact cum avea casa lui.

Cu toate astea, Tobias nu ezitase sa se implice in ultimele doua cazuri ale ei, §i faptul ca el nu saluta ajutorul ei de data asta venea ca o surpriza dureroasa.

- Prea bine. Se reculese, afi§a ceea ce spera ca era un zimbet politicos, deta?at §i deschise u§a. In cazul asta, va urez amindurora o seara buna §i va las sa va intoarceti la problemele voastre.

Maxilarul lui Tobias incremeni - un semnal de avertizare pe care ea ajunsese sa-1 recunoasca. Nu era in toane bune. Destul de corect, se gindi ea. Propria ei stare de spirit din momentul acela n-ar fi putut fi descrisa ca insorita.

Mina lui putemica se strinse pe gitul carafei cu coniac. Pret dc o clipa, ea se gindi ca poate se va razgindi §i ii va cere sa ramina. Insa in cele din urma el nu tacu nici o mi§care sa o retina. Supararea inlocui durerea pricinuita de vorbele lui. Ce era cu el? Pentru ea era evident ca avea nevoie de ajutorul ei.

- Am sa vin la tine mai tirziu, spuse Tobias hotarit, dupa ce Aspasia ?i cu mine ne vom incheia treaba.

20

INELUL DE ADIO

Practic, li ordona sa se intoarca in dormitorul ei §i sa n§tepte pina cind o avea el chef sa vina. Revolta o sufoca. Chiar i§i imagina ca ii va deschide u§a in noaptea asta dupa ce o expediase din camera lui intr-un mod atit de sumar?

- Nu te deranja, domnule. Era mul^umita ca zimbetul ei rSmasese lipit la locul lui. E tirziu, §i cum a trebuit sa induram cSlatoria, precum §i diversele distrac|ii de aici de la castel, sint sigura ca vei fi absolut extenuat dupa ce vei termina de discutat cu doamna Gray. N ici nu ma gindesc sa te las sa faci efortul de a urea seara aceea inalta. Ne vedem la micul dejun.

Minia ardea in ochii de gheaja §i cea|a ai lui Tobias.Mutyumita ca facuse impresie, Lavinia pa§i u§or pe

coridor ?i inchise u§a cu mult mai multa forfa decit era nevoie.La jumatatea scarii hotari ca nu-i placea Aspasia Gray.

3S e impiedica din nou pe una din treptele inalte §i

inghesuite §i probabil ar fi cazut daca servitoarea nu 1-ar fi |inut de brat atit de strins. II strabatu o mica fumicatura de spaima. Pina la piciorul scarii inguste era drum lung.

- Inceti§or, domnul meu, il imbarbata servitoarea. Doar nu vrcm sa ai un accident inainte sa ajungem acolo, nu-i a^a? Vino.

- La ce te a§tepti? E al dracului de intuneric aici. Poate efi trcbuia sa fi refuzat ultimele pahare de coniac pe care ea insistase sa le bea inainte sa parascasca dormitorul. Capul i sc invirtea §i incepea sa-§i faca griji din pricina stomacului sfiu. Trebuia sa fi folosit seara principals.

- Ti-am spus, domnule, stapinului nu-i place ca pcrsonalul sa intretina oaspetii in dormitoarele lor.

- Beaumont a fost intotdeauna pretentios in treburi de jjcnul asta.

21

AMANDA QUICK

E o tirfa putemica, gindi el; mai putemica decit arata. Era in stare sa tina intr-o mina luminarea, iar cu cealalta sa-1 sustina bine de cot. Insa era drept ca servitoarelor bune li se cerea sa fie putemice. Nu numai ca trebuia sa poata cara tavile incarcate cu micul dejun, oalele de noapte pline §i teancuri imense de lenjerie, ?i asta cit era ziua de lunga, dar o faceau urcind §i coborind scarile lungi §i abrupte cum era asta. In plus, mai erau §i maturatul, §i frecatul, §i spalatul. Aveau vina tirfele. Dar lui li placeau a§a. Asta era motivul pentru care prefera sa-§i consume sportul de seara cu o fata care muncea din greu intr-o gospodarie decit cu tirfele profesioniste din bordeluri. Astea erau inclinate sa fie molii §i apatice in urma excesului de gin §i lapte de mac.

I§i spuse ca lungul urcu? se va dovedi meritat cind i§i vor atinge scopul. Incapatinat, urea greoi alte citeva trepte.

- Mai e mult? bombani el. Inima li batea atit de repede incit se mira ca ea nu o auzea.

- Aproape am ajuns.Treapta din fata lui parea sa se clatine la lumina lummarii.

Trebui sa faca un mare efort ca sa puna piciorul pe ea, §i chiar §i a§a fu cit pe ce sa calce alaturi.

Servitoarea il strinse §i mai tare de brat §i il imboldi sa urce.

- Hopa sus.Cind ajunse in virful scarii inghesuite, §uiera. Servitoarea

se opri in fata unei u§i. El li fu recunoscator pentru pauza, fiindca nu i§i mai putea ascunde gifiiala. §i mai §i transpira abundent. Trebuia sa-mi las haina §i cravata in dormitor. Ah, ma rog, am sa le scot curind.

- Te simti bine, domnule? Arati olecuta aprins. O fi ca ai baut prea mult in seara asta, hmm? Sper ca ai sa tii destul cit sa zburdam putintel inainte sa adormi. Mi-ar fi ciuda sa ma gindesc ca am urcat tot drumul asta de pomana.

22

INELUL DE ADIO

Era ceva schimbat acum la ea, gmdi el. Vorbirea nu se mai potrivea cu conditia ei. Avea un ton mai cult, mai educat. Nu rostea ca o servitoare.

Vru sa-i puna o intrebare, insa limba ii era cleioasa ?i nu mai functiona a§a cum trebuia. Ameteala sporea.

Cine §tie de ce, la vederea cerului noptii il strabatu un lior de groaza.

- Nu-ti face griji, domnule, coniacul are efectul acesta cind pui in el o picatura doua de laudanum.

- Ce-i povestea asta cu laudanumul?- Nu conteaza, §tiu exact ce-ti trebuie ca sa-ti recapeti

simturile. Servitoarea deschise u§a. Putin aer proaspat de noapte.

- N-nu. El clatina din cap cind ea il trase prin deschizatura. Nu ma simt bine. Mai curind m-a§ fntoarce in dormitorul meu.

- Prostii, domnule. A i nevoie de mi§care. Am auzit ca e?ti logodit §i ca te insori cu o tinara doamna in citeva luni. H tinara §i sanatoasa §i o sa se a§tepte la un sot pofticios in noaptea nuntii.

Se uita la ea cu ochi ceto§i.- De unde §tii ca sint logodit?- Umbla vorba, domnule.Aerul imbalsamat al noptii nu reu§i sa-1 limpezeasca.

Dcasupra capului, luna plina incepu sa se mi§te in cerc. Inchise ochii, dar capul i se invirti §i mai tare.

- Ar fi timpul sa ai micul accident, domnule, spuse vesela servitoarea.

Brusc, il cuprinse panica. Reu§i sa intredeschida ochii.- Ce sa am?- Odihne§te-te lini§tit ca treaba asta nu are nimic

personal. E doar o chestie de afaceri.

23

AMANDA QUICK

4l^eplica de ie?ire din scena pe care o folosise pentru a-i

ura lui Tobias noapte buna nu fusese deosebit de inteligenta sau originala, gindi Lavinia. De?i nu incapea mdoiala ca produsese efectul dorit, ajunsain dormitorul ei ceva mai tirziu regreta deja ce facuse.

Era limpede ca acest etaj din Beaumont Castle fusese rezervat oaspefilor mai pufin importanti, precum ea, ca ?i unei puzderii de insofitori, valefi §i cameriste. Un oaspete extrem de la moda, lady Oakes, i?i adusese coaforul personal, care primise o camera la jumatatea culoarului.

Lavinia intra in micul dormitor inghesuit §i aprinse luminarea de pe masa de toaleta. Lumina pilpii in oglinda crapata, aruncind o stralucire slaba pe mobilierul saracacios.

Avea o serioasa banuiala ca aceasta camera fusese cindva locuita de o servitoare sau de o ruda foarte saraca. Patul ingust ocupa majoritatea spafiului disponibil. Pe un perete era un dulap mic. Ligheanul §i urciorul de pe lavoar erau ciobite rau.

Se duse la fereastra §i o deschise. Era racoare pentru o noapte de sfirgit de iunie, dar nu frig. Avea sa supravietuiasca foarte bine ?i fara un §emineu la care sa se mcalzeasca. Lumina lunii inunda gradinile §i terenurile de dedesubt. Tacerea adinca a peisajului de tara contrasta putemic cu tropotul ?i zarva strazilor Londrei pe timpul noptii. Fara mdoiala ca li va fi greu sa adoarma cu toata aceasta lini?te asurzitoare.

Lavinia i§i sprijini coatele pe pervaz ?i medita in pacca aceea desavir$ita. Nu avea rost sa ocoleasca faptul ca nu se descurcase bine in dormitorul lui Tobias. Ce naiba fusese in capul ei cind ii spusese sa nu vina in camera ei in noaptea

24

INELUL DE ADIO

asta? Adevarat, avusese tot dreptul sa-§i piarda cumpatul, dar rezultatul nefericit era ca nu putea sa descopere ce se petrecea intre cei doi pina la raicul dejun. Era absolut sigura ca nu-?i putea infrina curiozitatea atit de mult.

Batu cu degetele piatra §i se gindi cum sa procedeze mai dcparte.

Nu exista alta cale. Va trebui sa faca drumul inapoi pina in dormitorul lui Tobias de la parter. El li datora ni§te raspunsuri §i ?tia ca n-ar putea sa se odihneasca daca nu le capata in noaptea asta.

Mai mult, nu-i placea deloc ideea ca Tobias petrecea atit de mult timp acolo, jos, singur cu Aspasia Gray.

Incerca sa decida cit sa a?tepte inainte de a se intoarce in camera lui. Douazeci de minute? Spera doar sa nu se eiocneasca cu vreunul dintre oamenii pe care reu?ise sa-i cvite la primul drum.

Gata cu minunatele distractii ale unei petreceri de tara. Avusese dubiile ei de la bun inceput, dar Joan Dove o asigurase ca se va distra grozav. Da, exista unele jo cu ri $i conversatiiplictisitoare, dar, crede-ma, vei gasi ca merita. Treaba la o petrecere de fara, Lavinia, este ca nimanui nu-i pasd ce fa c i sau unde te duci dupa ce se sting luminile pe vreme de noapte.

Evident, Joan nu anticipase o complicate gen Aspasia Gray.

Un gind subit ii trimise o fumicatura de groaza pe §ira spinarii. Dar daca atunci cind se intorcea descoperea ca femeia era tot in dormitorul lui Tobias?

Nu era geloasa, se asigura ea. Era profund mgrijorata. La inceputul serii, Tobias fusese intr-o stare de spirit oxccptionala. Ceea ce se intimplase mtre el §i noua clienta era suficient de grav pentru a-1 face sa plonjeze in raceala accca de gheata care, mvatase ea, niciodata nu prevestea ceva Inin. §i nu faptul ca in astfel de dati el parea foarte amenintator

25

AMANDA QUICK

o ingrijora. In dcfinitiv, el nu reprezenta nici o amenintare pentru ea, ci doar pentru cei cu intentii ticaloase. Mai degraba era faptul ca atunci cind se afla in dispozitia asta era mclinat sa-§i asume riscuri.

O bataie u§oara in u§a o smulse din reverie. Se intoarse, traversa iute mcaperea §i deschise u§a cu un gest smucit.

Tobias statea in umbra luminii chioare de pe culoar, aratind §i mai periculos ca mai inainte. Neglijase chiar sa-§i puna haina sau cravata. N ici macar nu se incheiase la loc la gulerul cama§ii albe. Prin deschizatura i se vedea putin din parol negro, cirliontat care li acoperea pieptul lat.

- Ei bine, asta-i o surpriza, domnule.El se uita pe coridor, parind sa se asigure ca nu era nimeni

prin preajma, apoi intra in camaruta.- Fa-mi o favoare, bombani el, inchizmd u§a dupa el. Pe

viitor, daca mai propun vreodata sa acceptam o invitatie la o i

petrecere la tara, sfatuie§te-ma blind sa ies in ploaie §i sa stau acolo pina trece criza.

- Ce ciudat ca spui asta! § i eu aveam ginduri asemanatoare. Se intoarse la locul ei de la fereastra. Cine e ea, Tobias?

- Ti-am spus cine e, zise el lini§tit. O cheama Aspasia Gray. E o veche cuno§tinta. j

- Am impresia ca voi doi ati fost cmdva foarte apropiati. j- Am spus cunoftinfa, xmamanta. Veni lmga ea. Dracia :

dracului! Doar nu crezi ca faptul ca i§i petrecuse bratele pe dupa gitul meu cind ai intrat m dormitor avea vreo semniflcatie?

- Pai, de fapt...- Pot sa-ti explic scena aceea nefericita. Aspasia nu facea

decit sa-mi multumeasca pentru ca am acceptat sa fac unele cercetari in interesul ei. N-am vrot sa fiu grosolan dind-o la o parte. j

- inteleg. I

26

INELUL DE ADIO

- La naiba, Lavinia, m-a prins cu garda jos. Te-am auzit dcschizind u§a §i urmatorul lucru pe care il §tiu este ca bratele ci erau in jural gitului meu.

- Hmm.- Ce-i asta? Ii puse o mina pe umar §i o trase blind cu

I'a a spre el. Doar nu crezi o clipa ca imbrati§area mea cu Aspasia a fost serioasa? Te iubesc. §tii asta. Credeam ca am cazut de acord sa avem incredere unui in celalalt.

O parte din incordarea ei dispara. li atinse fata.- Da, §tiu. Te iubesc §i am incredere in tine, Tobias.El expira adinc.- Slava Domnului! O clipa m-ai ingrijorat.Ea inalta din sprincene.- Oricum, nu o cunosc pe doamna Gray §i n-am nici un

motiv anume sa am incredere in ea.El ridica din umeri.- Nu trebuie sa te preocupe subiectul Aspasia.- Ei bine, ba da, ma preocupa subiectul asta. Mai mult,

laptul ca am incredere in tine nu inseamna ca imi face placere sa tc vad in cama§a, cu bratele altei femei petrecute pe dupa gilul tau.

El zimbi lene?.- Te exprimi foarte pe inteles, draga mea.- Sa nu-ti faci un obicei din lucruri de genul asta,

domnule. S-a inteles?El intinse mina §i urmari conturul gravurii zeitei Minerva

i-arc impodobea medalionul de argint de la gitul ei.- E§ti singura femeie ale carei brate le vreau in jurul

gitului meu.Aproape fara nici un avertisment - doar o scurta licarire

a llacarii luminarii reflectate in ochii lui - o saruta. Foamea uebuna din el ii stimi simturile. Dar o facu §i sa se intrebe iar i’a re era natura conversatiei dintre el §i noua sa clienta.

Simtise destul de des aceasta dorinta incendiara care se

27

AMANDA QUICK

revarsa din el ca sa o recunoasca. Pasiunea lui sumbra i§i avea sursa intr-o fintina de bezna ingropata adinc !n el. Majoritatea timpului, el tinea inchis §i zavorit canalul spre locul acela, dar in noaptea asta il deschisese. Banuia ca era opera Aspasiei Gray. i

- Tobias.El o inlantuia cu putere, cu un brat pe dupa gitul ei, cu

celalalt inconjurindu-i talia.- Cind mi-ai spus sa nu ma deranjez sa vin aici in noaptea

asta, am simtit de parca mi-ai fi infipt direct in inima sabia aia pe care o porti.

- N-am avut intentia asta, §opti ea pe gitul lui. Nu faceam i

decit sa-mi omor timpul aici pina ma intorceam in dormitorul tau.

- Aveai tot dreptul sa fii suparata. Ii saruta gura, obrazul, apoi gitul. Insa nu era nevoie, jur.

- A facut-o deliberat, nu-i a§a? A auzit u§a deschizindu-se ?i in clipa aia §i-a petrecut bratele pe dupa gitul tau ca sa va vad impreuna.

- Nu, sint sigur ca intentia ei a fost sa transmits un semn de recuno§tinta, pentru ca tocmai acceptasem sa fac cercetari in interesul ei. S-a intimplat ca tu sa deschizi u§a in momentul nepotrivit.

- Prostii.- Da-o naibii, uita afurisita aia de imbrati§are. Nu-mi

pasa de Aspasia. O ridica de pe picioare §i pomi sa traverseze | incaperea. E§ti singura de care imi pasa §i asta e singura! imbrati?are care conteaza.

- Tobias, patul...- Ajungem acolo cit mai iute cu putinta. j

- Dar e mult prea ingust pentru amindoi. 1- Tu §i cu mine nu sintem nimic daca nu sintem inventivi,

doamna. Ne-am descurcat cu bancheta dintr-o trasura cind am avut ocazia. Sint convins ca ne putem descurca cu un pat mic. j

28 |

INELUL DE ADIO

O lasa bini§or pe pat §i se urea pe ea. Lavinia se simti zdrobita de a§temut. Fustele noii ei rochii scumpe, cumparata spccial pentru plimbarea la tara, se mototoleau, dar in clipa accea nu-i pasa.

Tobias ii cobon corsajul ?i o saruta pma i se incinse pielea. Ea ii lua fata in palme §i ii raspunse cu o patima care nu inceta niciodata sa o uimeasca. Pina sa-1 cunoasca pe Tobias, nici nu visase ca era capabila de trairi atit de intense. Chiar §i in momente ca asta, cind el se afla sub imperiul pasiunilor lui cele mai intunecate, ea ii raspundea. Ba nu, era mai mult de atit, gindi ea, simfea nevoia sa-i raspunda mat ales in astfel de momente.

In aceste rare ocazii cind el deschidea calea spre acel adinc izvor de bezna dinlauntrul lui, ea intrezarea un aspect a I adevaratei lui firi pe care Tobias nu il dezvaluia nimanui altcuiva. Lavinia recuno§tea prea bine forta puternica, clcmentara din el pentru ca ea 11 amintea un aspect opus, dar la fel de putemic al fiintei ei.

In ultimele citeva saptamini incepuse sa accepte treptat c3 ca ?i Tobias erau inlantuiti intr-un mod metafizic pe care nu-1 intelegea pe deplin. Poate ca nu avea sa inteleaga niciodata intru totul natura legaturii dintre ei, insa acum §tia c5 nu o mai putea nega.

Nu indraznise sa-i vorbeasca lui Tobias de aceste probleme. El nu avea nevoie de metafizica §i n-ar fi salutat o astfel de discutie.

Insa uneori, cind el era adinc in ea, {inind-o de parca nu mai voia sa-i dea drumul nici chiar in moarte, se intreba daca el simfea legatura dintre ei.

El ii impinse fustele in sus cu 0 mi§care brutala §i i?i strccura degetele intre coapsele ei. Era con§tienta de foamea lui. Propria ei nevoie se trezi ca sa 0 satisfaca pe a lui. Ii ilcscheie cama§a pina la talie §i i§i lipi palma pe pieptul lui, savurind atingerea.

29

AMANDA QUICK

El sonda cu blindete pina gasi minunatul boboc sensibil. Cind il mingiie inceti§or, ea se auzi §optind cele mai §ocante cuvinte, cuvinte pe care nu le-ar fi folosit niciodata intr-o alta companie, cuvinte pe care, pina sa-1 gaseasca pe Tobias, nu-§i daduse seama ca le §tia.

El i?i lasa degetul sa lunece mai adinc.- Tobias. Ea se stiinse §i se mi§ca pe palma lui.Un strigat care iti ingheta singele in vine spinteca noaptea

de vara, spulberind momentul cu impactul unei lovituri de trasnet. Lavinia tresari §i deschise ochii chiar la timp ca sa vada o umbra neagra trecind prin fata ferestrei deschise.

- Ce naiba e asta? Tobias se rostogoli din pat §i fu in picioare exact cind strigatul ingrozitor se sfir§i cu o finalitate inspaimintatoare.

- Cerule, ce Dumnezeu a fost asta? Lavinia se dadujos din pat. Vreo pasare de noapte? Un liliac mare?

Tobias era deja la fereastra, dupa ce strabatuse distanta din doi pa§i. Se tinea de pervaz §i se uita jos, in gradina.

- Dumnezeule milostiv! §opti el.Lavinia se grabi spre fereastra.- Ce s-a intimplat?Undeva in departare, un alt tipat sfl§ie noaptea. De data

asta o femeie. Lavinia se apleca pe fereastra §i se uita in stinga, cautind sursa celui de-al doilea tipat.

O vazu pe ocupanta unui dormitor invecinat, imbracata in halat §i cu boneta de noapte, stind in picioare in balcon. Femeia se uita lung, paralizata, in gradina.

Lavinia i?i facu curaj §i se uita in jos. O silueta imbracata intr-o tinuta protocolara de seara zacea prabu§ita in iarba cao papu§a mecanica stricata. Groaza ii ingheta stomacul. Umbra care trecuse in viteza prin fata ferestrei cu citeva secunde inainte fusese un barbat.

- Trebuie ca a cazut de pe acoperi§, §opti ea.

30

INELUL DE ADIO

- Ma intreb ce cauta acolo sus, zise Tobias. Sigur nul ace parte din personalul casei.

Lavinia se uita din nou in jos §i vazu o capatina chealaI icarind in lumina lunii.

- Oh, nu. Sigur nu.Auzi §i alte ferestre deschizindu-se. Exclamatii

ncnumarate se reverberau in noapte. Dedesubt aparu un lacheu cu lantema in mina §i pa§i cu mare retinere spre mort.

- Ma due sa vad daca e ceva de facut. Tobias se indeparta dc fereastra. A§teapta aici.

- Nu, vin cu tine.- Nu e nevoie, spuse el blind. O sa fie extrem de neplacut.Ea i§i inghiti nodul din git.- Nu pot sa flu sigura pina nu ma uit mai indeaproape la

el, insa ma tem ca intr-adevar s-ar putea sa existe un motiv sa te insotesc.

El se opri la u§a §i se uita in spate, mcruntindu-se.- Asta ce mai e?- S-ar putea sa fiu una dintre ultimele persoane care 1-au

vazut in viata. I§i aranja corsajul rochiei §i pipai agrafele din par. In afara de servitoare, bine-nteles.

- Ce dracu’ tot spui acolo? Tobias deschise u?a §i ie?i pe euloar. 11 cuno§ti pe omul aia?

- Nu chiar. II urma pe coridorul intunecat ?i se opri sa inchida u§a dormitorului. N-am fost prezentati, dar cred ca I-am vazut cu putin timp in urma, cind ma duceam spre dormitorul tau. Mai exact, m-am ascuns in spatele scarii in limp ce el a trecut in compania unei servitoare.

Asta ii retinu atentia.- Era cu o servitoare?- Da. Am avut impresia ca erau in drum spre acoperi§

pentru a se angaja in ceea ce domnul numea o mica orgie. Servitoarea parea foarte vesela in legatura cu perspectiva aceea. Fara indoiala ca el i-a promis bani. Ma intreb daca

31

AMANDA QUICK

lady Beaumont §tie ce fel de lucruri se petrec in casa ei.- Banuiesc ca se petrec multe lucruri de genul asta la

astfel de petreceri.Ajunsera in virful scarii §i mcepura sa coboare. Lavinia

auzi u§i deschizindu-se pe culoarul din spatele ei. Oameni uluiti §i curio?i incepura sa iasa din dormitoare, intrebindu-se unii pe altii ce se intimplase.

- Ma intreb cum a ajuns el sa cada de pe acoperi§, spuse Tobias.

- Nu e nici o mdoiala ca a fost un accident. Era foarte beat cind 1-am vazut.

La etajul de dedesubt se deschisera alte u§i. Aparura oameni in diverse stadii de imbracare sau dezbracare. Unii venira linga Tobias ?i Lavinia. Majoritateaprefera sa ramina in hoi, facind speculajii pe seama evenimentelor.

Cind ajunsera la parter, el o lua inainte ?i ie?ira in gradina. Un grup mic se adunase in jurul cadavrului.

Lordul Beaumont, scund, rotund ?i chel, ie§i pe o u?a laterala. Era imbracat partial, inpantaloni, papuci §i un halat de matase. Se opri brusc cind il vazu pe Tobias. Apoi schimba direc^ia ca sa-1 intercepteze.

- March. Multumesc ca ai coborit. Vale mi-a spus ca e§ti de nadejde in momente de criza. Beaumont o observa cu intirziere pe Lavinia ?i dadu din cap. Doamna Lake, nu e nevoie sa treci prin calvarul asta. Te rog, chiar trebuie sa te intorci in casa.

Ea incepu sa-i explice de ce coborise, dar Tobias o intrerupse.

- Cine e? intreba el meet.Beaumont se uita nelini§tit la multimea din jurul

cadavrului.- Lacheul care a venit sa ma ia mi-a spus ca era lordul

Fullerton.-A ti trimis dupa doctor?

32

INELUL DE ADIO

- Poftim? Nu. Totul s-a intimplat atit de repede. Nici mScar nu m-am gjndit... Beaumont se intrerupse ?i facu vizibil incercarea de a-§i aduna mintile. Da, desigur. Doctoral. Ill va §ti ce este de facut cu cadavrul. E sigur ca nu poate fi Iflsat aici, in gradina. Da, da, am sa-1 chem imediat. Excelenta idee, March.

Evident u§urat ca avea un scop anume, Beaumont se intoarse §i ii facu semn frenetic unui lacheu.

- Vreau sa ma uit mai indeaproape, ii spuse inceti?or Tobias Laviniei. E?ti convinsa ca dore§ti sa faci asta?

-D a .Pornira spre locul in care Fullerton zacea pe iarba umeda.

I.uvinia nu fii citu§i de putin surprinsa cind ciorchinele de oameni adunati in jurul cadavrului se desfacu pentru a-1 lasa pc Tobias sa treaca. El avea deseori efectul asta asupra altora.

Un barbat slab ingenunchease linga Fullerton. Cu miinile tmpreunate, se legana inainte §i inapoi, gemind.

- Dezastra, bombani el. Dezastru. Ce ma fac? Asta e un dczastru.

Tobias se uita la Lavinia.- Te simti bine?-D a .Nu era pentru prima data cind se gasea in vecinatatea

unci morti violente, dar ?tia ca nu se va obi?nui nicicind cu pri veli§tea. In cazul asta nu era singe, dar gitul lui Fullerton erai Asucit intr-un unghi nefiresc care ii intoarse stomacul pe dos.

I§i impuse sa se concentreze asupra detaliilor §i recunoscu imediat capul chel, haina de culoarea prunei ?i crnvata complicat legata. Intr-adevar, asta era barbatul pe (.'arc il vazuse nu demult mergind pe culoar cu servitoarea blonda.

- Ei bine? o indemna Tobias.- Da, asta e barbatul pe care 1-am observat mai devreme,

confirma Lavinia.

33

AMANDA QUICK

Barbatul cel slab continua sa se legene §i sa geama.- Dezastru. Ce-am sa ma fac?- Ciudat. Tobias studie cadavrul. E complet imbracat.- Poflim?- Spuneai ca el §i servitoarea aveau intentia unei partide

de amor pe acoperi§, dar el e inca imbracat complet. E incheiat la pantaloni §i la cama§a, §i are cravata innodata.

- Oh, da, inteleg ce vrei sa spui. Se gindi citeva secunde. Poate ca, aa, n-au avut timp sa-§i puna planurile in aplicare inainte ca el sa cada.

Tobias dadu din cap, foarte convins acum.- Era acolo, sus, de ceva vreme. A avut destul timp macar

sa se descheie la pantaloni.Ea ridica iute privirea.- Sugerezi ce cred eu ca sugerezi? •- Nu smt mea sigur. Tobias ridica glasul §i i se adresa

barbatului ingenuncheat: Cine e§ti?Slabanogul se uita la el cu o expresie nauca.- Bucuros, domnule. Valetul Inaltimii sale. Adica, eram,

valetul lui. A fost un post excelent. Tocmai terminaseram sa dam comanda pentru mai multe haine noi §i un halat. Inaltimea sa urma sa se msoare, mtelegeti. Voia sa apara imbracat dupa ultimul racnet al modei m fata miresei lui. Ma intreb ce o sa se mtimple cu toate hainele lui frumoase?

- A i sa le impachetezi §i ai sa le retumezi familiei lui, bineinteles, spuse Lavinia.

- Oh, ba nu doamna, n-am sa fac deloc a§a ceva. Brusc se ridica m picioare §i facu un pas inapoi. Acum n-a mai ramas nimeni sa ma plateasca. Trebuie sa-mi gasesc un post nou.

- Cind 1-ai vazut ultima data in viata pe Inaltimea sa? intreba Tobias.

- In seara asta, cind a coborit la parter la balul mascat. In seara asta arata cel mai bine, am avut eu grija de asta. Era

34

INELUL DE ADIO

foarte incmtat de nodul de la cravata. Eu 1-am inventat §i i-am dat numele lui, sa ?ti|i.

- L-ai mai vazut dupa aceea? insista Tobias.- Nu. Mi-a dat instructiuni sa nu stau treaz sa-1 a§tept.- Asta era neobipuit?- Nu, domnule. Inaltimii sale ii placea putina tavaleala

cu o tirfa binevoitoare inainte sa mearga la culcare. Nu-i placea sa-i stau in drum.

- Vino. Tobias strinse mai tare bratul Laviniei ?i o lua de la locul presupusului accident.

- Unde mergem? intreba ea.- Vreau sa arunc o privire in dormitorul lui Fullerton.- De ce ? Ce te a§tepti sa gase?ti?- Habar n-am.Tobias il opri pe valetul partial imbracat ?i il intreba ce

camera ii fusese repartizata lordului Fullerton. Omul il indruma. Lordul Beaumont, inca foarte agitat, le ie§i tropaind Inainte.

- Ce e, March? intreba el. S-a mai intimplat ceva?- Nu, domnule, raspunse Tobias. Doresc doar sa ma uit

prin dormitorul lui Fullerton. Poate cel mai bine ar fi sa ne insotiti.

Era o porunca subtirel voalata, dar Beaumont nu paru sa-§i dea seama ca primea ordine de la un om care ii era social inferior.

- Da, bine-nteles, accepta Beaumont. Se intoarse repede ?i o lua inainte catre casa.

Cind Tobias vorbea cu glasul acela profund, sonor, cxtrem de sigur, oamenii aveau tendinta sa se supuna fara discutie, se gindi Lavinia. El avea capacitatea supranaturala de a-§i asuma comanda in momente in care altii fugeau zapaciti de colo-colo. Banuia ca acel talent subtil era mai complex decit §tia el sau voia sa recunoasca.

In timpul ultimei lor investigatii importante, se intimplase

35

AMANDA QUICK

un incident care o convinsese ca Tobias avea talentul brut, neexersat al unui putemic hipnotizator. Era sigura ca sursa abilitajilor lui se afla in acel loc de bezna din adincul lui. Era la fel de sigura ca el n-ar fi recunoscut nicicind aceste abilitati, nici chiar fata de sine. Din motive pe care nu le intelegea pe deplin, el alesese sa-§i fngroape acea latura a firii lui sub mai multe straturi de logica incapajmata §i o vointa de fier. Pina sa o cunoasca pe ea, ii etichetase pe toti hipnotizatorii drept §arlatani §i impostori care profitau de pe urma celor slabi §i creduli.

Cind el descoperise ca ea e instruita in arta meseriei lor, prima lui reactie fusese sa-i nege iscusinta. In ultimul timp, ea sesizase acceptarea lui inciudata a talentelor ei, insa era foarte con§tienta ca inca prefera sa le ignore cit mai mult cu putinta.

In castel, ea §i Tobias i§i urmara gazda pe seara principals. Cind ajunsera pe palier, Beaumont respira deja greu. Se opri sa-§i traga rasuflarea.

La acest etaj, o multime de oameni se invirteau de colo- colo. Printre ei era o femeie cu par castaniu, lucios, prins intr-un coc neglijent. Lavinia nu o recunoscu pina femeia se intoarse cu fata. Aspasia i§i scosese peruca neagra ?i diadema in forma de cobra §i se schimbase intr-un halat de matase verde cu broderii bogate.

II zari pe Tobias §i veni repede spre el.- Ce se petrece? intreba ea cu glas scazut. Toata lumea

spune ca Fullerton a cazut de pe acoperi§ §i §i-a frfnt gitul.- Se pare ca a§a sta treaba, spuse Tobias.Beaumont scoase batista §i i§i §terse fruntea. Trecu in

revista cirdul de oaspeti.- Teribil accident. A fost absolut ingrozitor. Dar va asigur

ca situatia e sub control. Doctoral e pe dram. Puteti sa va intoarceti in dormitoare.

Sprincenele fine ale Aspasiei se adunara intr-o mica incrantare. Buzele i se desfacura pentru a pune o intrebare.

36

INELUL DE ADIO

Lavinia il vazu pe Tobias clatinind din cap o data, intr-o mi?care abia perceptibila, menita sa reduca la tacere.

Ascultatoare, Aspasia inchise gura.- Scuza-ne, spuse Tobias. Ne grabim. Lordul Beaumont

nc duce in dormitorul lui Fullerton.Aspasia paru uimita, apoi Lavinia vazu in ochii ei

intunecati o pilpiire de in|elegere.- Tobias? ?opti Aspasia pe un ton misterios. Crezi ca...- Vorbim mai tirziu, raspunse el blind.- Da, desigur. Anastasia se dadu la o parte cu gratie.

I’ rivirca ei poposi ingindurata pe Lavinia.Momentul de comunicare care se consumase intre

Aspasia §i Tobias fusese scurt, reflecta Lavinia in timp ce ii insotea pe cei doi barbati, dar intimitatea lui nu putea fi confundata. Era limpede ca Aspasia considera ca avea un soi de drept asupra lui Tobias, iar el, la rfndul sau, accepta o anumita obligatie fata de ea.

Dar invatase ceva despre Tobias in ultimele citeva luni, gindi Lavinia. Acel ceva era ca el i§i lua foarte in serios responsabilitatile.

Se uita in urma la limp ca sa o vada pe Aspasia dispaiind pe o u?a de dormitor. Era o u§a de dormitor foarte familiara.

Ei bine, iata cel putin un mister rezolvat in noaptea asta, gindi ea. Acum §tia de ce fusese expediata fara multe vorbe in camaruta modesta de la capatul culoarului de la etaj. Mcnajera ?i valetul conspirasera sa dea camera ei confortabila tie la acest etaj Aspasiei Gray.

Beaumont se opri in fata unei u§i.- A sta e dorm itorul lu i Fullerton, anunta el.Tobias intra primul. Aprinse o luminare §i se uita injur.

Apoi se duse la fereastra ?i dadu la o parte draperiile. Lumina lunii se revarsa in camera.

Lavinia intra §i cerceta camera din ochi. Era la fel de mare ca cea care ii fusese data lui Tobias. Patul lat, bogat

37

AMANDA QUICK

drapat, fusese pregatit pentru noapte. Era evident ca nimeni nu-1 folosise. Cear§afurile §i pemele nu erau mototolite.

- A intrebat-o de ce nu puteau folosi patul lui, ii murmura ea lui Tobias. I-a spus ca fusese bine incalzit. Uite, de sub plapuma se vede minerul tigaii de incalzit a§temutul.

Tobias deschidea §i inchidea sertarele mesei de toaleta. Gesturilelui eraurepczi §imetodice. Nu ridica privirea cmdintreba:

- Ce a mai spus?- A intrebat-o pe servitoare de ce era nevoie sa faca atit

drum pina pe acoperi? pentru putina distractie.Beaumont se uita utit din prag.- Ce-i povestea asta cu servitoarea?- Cind 1-am vazut mai devreme pe lordul Fullerton era

in compania unei servitoare blonde, inalte, spuse Lavinia. Pot afirma ca erau in drum spre acoperi? pentru putina distractie.

- Prostii. Favoritii lui Beaumont se zbirlira de indignare autentica. Toata lumea din casa asta §tie ca e strict interzisa intimitatea necorespunzatoare dintre personal §i oaspeti. Lady Beaumont nu aproba a§a ceva.

Lavinia se opri in fata noptierei §i studie articolele mici in§irate pe suprafata de lemn lustruita.

- Servitoarea asta parea foarte nerabdatoare sa-1 sileasca pe Fullerton. Ea a fost cea care a propus sa mearga pe acoperi§ in loc sa foloseasca dormitorul lui.

- Fii lini§tita, am sa-1 pun pe valetul meu sa cerceteze problema. Beaumont se intrerupse cu o expresie intrebatoare. O femeie blonda, inalta, ai spus? Nu-mi amintesc sa am in personal pe cineva care se potrive§te cu descrierea asta. Probabil ca e vreo fata din sat luata pentru saptamina asta. Cu atitia oaspeti in casa, e nevoie de mai multe servitoare.

- Inteleg.Colectia de obiecte de pe masuta de noapte nu avea nimic

neobi§nuit, gindi Lavinia. Vazu un sfe§nic, o pereche de

38

INELUL DE ADIO

ochelari, §i un inel. Se duse la dulap §i il deschise. Tobias vcni in spatele ei cu luminarea. Se uitara impreuna la vc?mintele scumpe.

- Vreau sa vorbesc cu servitoarea blonda. Tobias deschise sertarele dulapului, uitindu-se in treacat la batistele §i nrticolele de lenjerie grijuliu impaturite. Vreti sa-i cereti valetului dumneavoastra s-o depisteze, domnule?

- Daca dumneata consideri ca e nevoie... Beaumont facuun pas in spate, apoi ezita. Ce te ingrijoreaza la situatia asta, March?

- A§ vrea sa aflu daca Fullerton mai era in compania servitoarei cind a cazut. Tobias se indeparta de dulap §i se duse la masuta de noapte. Se uita la obiectele de-acolo. S-ar putea ca ea sa ne spuna precis ce s-a intimplat.

- Prea bine, am sa ma due sa vorbesc cu Drum. Beaumont se intoarse §i disparu pe culoar, aparent u§urat ca avea un alt scop limpede.

Lavinia deschise un cufar §i se uita inauntru. Era gol. Nu incapea nici o mdoiala ca toate ve§mintele care fusesera inauntru atimau acum m dulap. Inchise capacul §i se uita la Tobias care se pregatea sa se lase intr-un genunchi ca sa se uite sub pat.

II vazu incle§tind maxilarele cind i§i muta greutatea pe piciorul sting, dar rezista dorintei de a-1 intreba daca il doare. lil nu privea cu ochi buni constantele intrebari pe tema ranii suferite in Italia cu citeva luni mai devreme. Rana se vindecase mai demult, insa Lavinia §tia ca tot il mai supara din cind in cind.

- Ce Dumnezeu te a§tepti sa gase§ti acolo, dedesubt? intreba ea.

- De unde dracu’ sa §tiu? El termina cercetatea, apuca piciorul patului §i se ridica. Cred ca am terminat aici. I§i masa nerabdator coapsa stinga. Acum, spre acoperi§.

- Ce sint toate astea, Tobias? Nu crezi ca moartea lordului 1' ullerton a fost un accident, nu-i a§a?

39

AMANDA QUICK

Pret de citeva secunde, el paru domic sa se sustraga de la raspuns. Apoi ridica din umeri.

- Cred ca a fost omorit.- Ma temeam ca ai sa tragi concluzia asta. Dar ce te face

sa crezi asta?- E o poveste lunga. Tobias se indrepta spre u?a, luind

luminarea cu el. Una pe care in momentul de fata nu am timp sa ti-o spun.

Se fofileaza din nou, gindi ea. Dar nu era momentul sa se certe pe tema asta.

- Foarte bine, dar retine, domnule, ca sint hotarita sa obtin o explicatie corespunzatoare cu primul prilej.

Se pomeni vorbind lapereti. Tobias era deja pe culoar §i se indrepta spre seara.

Ea fu pe cale sa-1 urmeze, dar ceva o facu sa se mai uite o data prin camera pe care o terminasera de cercetat. Ochii ii fugira la masuta de noapte. Razele lunii luminau slab obiectele de pe ea. Laviniei i se paru ca ceva se schimbase in aranjamentul lor.

In clipa urmatoare i§i dadu seama ce era. Inelul disparuse.O cuprinse o senzatie de nelini§te. Tobias nu era hot.

Luase inelul dintr-un motiv intemeiat, un motiv pe care preferase sa nu i-l marturiseasca ei sau lui Beaumont.

Partenerul ei se purta excesiv de ciudat de cind discutase cu Aspasia Gray.

- Chiar ca nu-mi place femeia asta, spuse ea cu glas tare in camera goala.

t ta ju l servitorilor oglindea aceea§i scena de confuzie, curiozitate §i groaza pe care o vazuse Lavinia la etajele

40

INELUL DE ADIO

inferioare. Pe coridorulingust, cu tavanjos, se agitaugrupuri mici de oameni, vorbind in §oapta.

La vederea Laviniei §i a lui Tobias, conversatiile mcetara brusc. Toata lumea se intoarse sa se uite la intru§ii de la etajele oaspelilor.

Tobias se concentra asupra celei mai apropiate persoane, o servitoare tinara in tinuta de noapte.

- Unde e seara care duce la acopcri?? intreba el.Fata icni §i mtepeni ca un iepure in fata unui lup. Se uita

cu gura cascata la Tobias, holbind ochii de frica. Facu mai multe incercari sa vorbeasca, dar nu reu§i decit sa se bilbiie neinteligibil.

- Acoperi?ul, fato! repeta Tobias, u§or amenintator. Unde c dracia aia de seara?

Insotitoarele fetei se retrasera repede, lasfnd-o singura in fata lui Tobias.

- V-v-va rog, domnule... Fata se opri de tot cind Tobias se apropie de ea. Arata de parca era pe cale sa izbucneasca in lacrimi.

Lavinia ofta. Era timpul sa preia comanda.- Destul, domnule. Pa§i mtre Tobias §i servitoare, care

acum tremura vizibil. O sperii. Lasa-ma pe mine sa ma ocup de asta.

Tobias se opri, evident suparat ca era deposedat de prada. Nu-?i lua ochii de gheata de la fata care tremura.

- Prea bine, mini el catre Lavinia. Dar repede. Nu e timp de pierdut.

Ea nu o condamna pe biata servitoare. In clipa asta Tobias putea intimida pe oricine. Atitudinea lui din noaptea asta ii am intea de noaptea in care il cunoscuse.

I§i amintea foarte viu acea imprejurare. In noaptea I'alidica de la Roma, el intrase ca o furtunain micul magazin ile antichitati pe care il tineau ca §i nepoata ei, Emeline, §i incepuse sa sparga toate statuetele care ii cadeau sub ochi.

41

AMANDA QUICK

La inceput crezuse ca e nebun, dar apoi vazuse inteligenta rece din ochii lui ?i i?i daduse seama ca §tia precis ce face. Ceea ce il facuse sa para §i mai amenintator.

- Lini?te§te-te, ii spuse ea servitoarei. I§i pipai medalionul de argint de la git §i vorbi pe tonul jos, lini§titor pe care il folosea cind voia sa induca o u§oara transa hipnotica: Uita-te la mine. N-ai de ce sa te temi. Totul e bine. Nu trebuie sa te temi. N-ai de ce sa te temi.

Fata clipi de citeva ori §i i?i smulse privirea nelini§tita de pe fata implacabila a lui Tobias. Se uita lung la medalion.

- Cum te cheama? intreba cu blindete Lavinia.- Nell. Ma cheama Nell, doamna.- Foarte bine, Nell. Acum, unde e seara care duce la

acoperi§?- La capatul culoarului, doamna. Dar Drum a dat j

instructiuni personalului sa nu urce pe acoperi?. Se teme ca | cineva ar putea sa cada. Zidul e foarte scund, sa §titi.

- Inteleg. Cu coada ochiului, Lavinia il vazu pe Tobias i pomind pe culoar inspre seara. Fu pe cale sa-1 urmeze, dar se opri pentru o ultima intrebare. Ii cuno?ti pe toti membrii personalului casei, Nell? j

- Da, doamna. Toti am venit din sat sau de la una din j ferme.

Fata vorbea liber acum. Nu mai era nevoie sa-i retina atentia cu medalionul. Lavinia lasa mina jos. ;

Fata clipi din nou ?i ridica ochii spre Lavinia. j

- Cuno§ti o servitoare care e putin mai inalta ca tine §i poate mai mare cu citiva ani? Are parul foarte blond. Cu multi cirlionti ca tirbu§onul. In seara asta avea o boneta mare,, impodobita cu o panglica albastra. Parea noua §i avea borul j

mult mai lat ca al tau. i- O boneta noua cu panglica albastra? Nu, doamna. Daca i

vreuna dintre noi avea norocul sa capete o boneta noua, am ! fi §tiut, pot sa va asigur de asta. !

42

INELUL DE ADIO

- Este vreuna dintre tovara§ele tale malta §i blonda?- Pai, Annie e malta, dar are parul negru. Betty are parul

galben, dar e mai scunda ca mine. Nu §tiu pe nimeni care sa urate ca fata pe care ati descris-o.

- Inteleg. Multumesc, Nell. Mi-ai fost de mare ajutor.- Da, doamna. Nell facu o mica reverenta §i arunca o

privire nesigura pe culoar, dupa Tobias, care deschidea o u§a. ( ) sa vrea §i domnul sa puna ni§te mtrebari?

- Nu te speria. Daca vrea sa vorbeasca iar cu tine, fii sigura ca am sa-1 insotesc.

Nell paru u?urata.- Multumesc, doamna.Lavinia pleca repede pe coridor. Cind ajunse la u§a casei

scarii, Tobias disparuse deja.Fara luminare, fu nevoita sa urce pe pipaite seara rngusta,

dar cind ajunse m virf, u§a era deschisa.Ie§i la lumina lunii §i il vazu pe Tobias linga zidul scund.

Sc uita in jos, m gradina. Se duse la el.- De-acolo a cazut Fullerton? intreba ea.- Da, a§a cred. Sint urme in murdaria de pe zidul de

nici. Le vezi?La lumina luminarii, Lavinia vazu mai multe dire in

praful, murdaria §i funinginea care acopereau piatra. Pareau sa fie lasate de un om care se tinea cu disperare sa nu plonjeze spre o moarte sigura. O strabatu un fior de gheata.

- Da, §opti ea. Le vad.- S-ar parea ca femeia 1-a ademenit pe acopcri?. Tobias

se plimba cu pa?i mari in lungul zidului. Spuneai ca Fullerton era foarte beat. Fara mdoiala ca nu se putea tine bine pe picioare. N-ar fi fost nevoie de multa forta ca sa-1 impinga pcste zid, ci doar de alegerea momentului potrivit.

- §tiu ca dintr-un motiv sau altul nu vrei inca sa-mi cxplici de ce e?ti convins ca asta a fost crima, spuse ea calma.

43

AMANDA QUICK

Insa eu n-am vazut inca nimic care sa indice ca nu a fost un accident.

- Cum e cu servitoarea inalta §i blonda?Lavinia ezita.- Lui Nell nu i-a venit in minte nimeni care sa corespunda

descrierii mele, recunoscu ea.Tobias se opri §i se uita la ea. La lumina luminarii, fata

lui arata hotarit sinistra. Ea intelegea reactia lui Nell. Daca nu-1 cunofteai bine pe Tobias cind era la vlnatoare, se gindi ea, erai foarte inclinat s-o rupi la fuga ca sa-ti salvezi viata.

- Poate cineva dintre oaspeti, spuse el meet. Imbracata intr-un costum pe care 1-a purtat la balul de la inceputul serii?'

- Nu cred ca era un costum pe care vreuna dintre invitatele lui Beaumont 1-ar fi purtat la un bal. Era prea ordinar, prea realist, daca intelegi ce vreau sa spun. Materialele nu erau destul de fine pentru oricare dintre doamnele care se afla aici in noaptea asta. Rochia era facuta dintr-o tesatura grosolana, mohorita. Pantofii, ciorapii $i ?ortul semanau foarte mult cu cele purtate de cameristele lui Beaumont.

- Nu un costum, atunci, ci un travesti adevarat, spuse el incet.

- Tobias, cred ca e timpul sa-mi spui exact ce se mtimpla.El nu spuse nimic o clipa, ci i?i relua plimbarea fara

astimpar pe acoperi?. Ea §tia ca el cauta §i alte semne a ceea ce avusese loc aici cu putin timp in urma. Se temu ca va incerca sa evite sa-i raspunda.

Insa cind ajunse m coltul indepartat, el mcepu sa vorbeasca.

- Ti-am spus ca in timpul razboiului am facut mai multe cercetari confidentiale pentru Coroana in interesul prietenului meu, lordul Crackenbume.

- Da, domnule, §tiu ca ai fost spion. Intra in miezul problemei, rogu-te.

44

INELUL DE ADIO

- Prefer sa evit termenul spion cind discut despre fosta mea profesie. Se apleca sa se uite mai bine la ceva ce vazuse in praf. Are conotatii dezgustatoare.

- Sint perfect con?tienta de faptul ca aceasta profesie nu este considerata o cariera potrivita pentru un gentleman. Dar nu vad de ce n-am spune lucrurilor pe nume cind smtem numai doi, ca acum. Ba da, ai fost spion. Iar eu am fost obligata sa ma ocup cu comertul la Roma ca sa supraviefuiesc. Nici unui dintre noi nu are genul de trecut pe care ar vrea sa-1 I'aca cunoscut cercurilor sociale inalte. Insa in clipa de fata lucrul asta nu e deloc important. Continua-ti povestea.

El se indrepta de spate §i ramase uitindu-se in noapte.- Dracia dracului, Lavinia, nici macar nu §tiu de unde sa

incep.- Incepe prin a-mi spune de ce ai luat inelul aia de pe

noptiera lui Fullerton.- Ah, ai observat, a§adar? Tobias schita un zimbet. A i

spirit de observatie. Faci progrese mari in ce private iscusinta nccesara in noua ta profesie. Da, am luat afurisitul de inel.

- De ce? Nu e?ti hot, domnule.El baga mina in buzunar ?i scoase inelul. II examina o

clipa la lumina luminarii.- Chiar sa fi fost inclinat spre hotie, n-a§ fi subtilizat

aceasta bijuterie anume. L-am luat pentru ca sint foarte sigur ca a fost lasat acolo ca sa-1 gasesc eu.

Lavinia simti un fior de gheata pe §ira spinarii.Se apropie de el §i se uita la inelul pe care il tinea in

palma. La lumina tremuratoare a luminarii, distinse un sicriu dc aur in miniatura. Tobias deschise capacul cu unghia. Un mic $i sinistru cap de mort se holba la ea de pe un pat de oase incruci?ate.

- Un inel memento-mori, spuse ea, incruntindu-se u?or. in irecut, inelcle astea erau foarte populare, de§i nu pricep

45

AMANDA QUICK

deloc de ce ar vrea cineva sa i se reaminteasca intruna de inevitabilitatea mortii.

- Acum trei ani, o contesa in virsta, o vaduva bogata, §i doi gentlemeni mstariti au murit in ceea ce parea a fi o serie de accidente §i sinucideri. Intr-o dupa-amiaza am discutat cu prietenul meu Crackenbume despre acele evenimente. In timpul conversatiei, mi-a trecutprin minte ca, in fiecare caz, cineva ci§tigase substantial de pe urma mortii nea§teptate.

- Te referi la mo§teniri?- Da. In toate cele patru cazuri. Rezultatul final a fost ca

mai multe averi msemnate, doua domenii de marime considerabila $i un titlu sau doua au trecut in alte miini.

- § i ce ti s-a parut ciudat in asta? Astfel de lucruri se intimpla atunci cind mor oameni bogati, cu titlu.

- Adevarat. Insa au existat alte aspecte ale deceselor care mi-au stimit curiozitatea. Cele doua sinucideri, de exemplu, mi s-au parut improbabile. Crackenbume, care e intotdeauna la curent cu tot ce prive§te elita, nu §tia ca vreunul dintre cei doi barbati care au murit astfel sa fi suferit de melancolie sau de vreo boala grava. Nici unui nu inregistrase recent pierderi financiare.

- §i accidentele? |- Contesa in virsta a trecut prin gheata care acoperea un |

hele§teu in timp ce facea o plimbare intr-o dupa-amiaza rece ; de iama. Vaduva bogata a cazut pe scari intr-o noapte in timp ce era singura in casa. §i-a rupt gitul.

Urma o scurta tacere. Lavinia se uita rezervata spre locul in care se parea ca Fullerton incercase cu disperare sa evite caderea care il omorise.

Tobias ii urmari privirea ?i dadu din cap.- Intr-adevar, moartea ei nu a fost mult deosebita de a

lui Fullerton.- Continua, domnule.

46

INELUL DE ADIO

Tobias i§i relua plimbarea.- Crackembume m-a mdemnat sa cercetez decesele.

Discret, bine-nteles. Nu s-a facut nici o aluzie la crima, §i nici una dintre familiile in cauza nu ar fi privit cu ochi buni o astfel de aluzie.

- Ce ai descoperit?- In timpul cercetarilor cu privire la decesul vaduvei,

itni aflat ca menajera ei gasise linga cadavru o bijuterie foarte neplacuta.

- Un inel memento-mori? intreba Lavinia, simtind ca i sc racesc palmele.

- Da. Mina lui Tobias se mchise pe inel. Menajera i§i servise stapina multi ani §i era absolut sigura ca inelul nu lacca parte din colectia de bijuterii a vaduvei. Cind am cercetat cele doua sinucideri, mi s-a spus ca in bibliotecile umbilor barbati fusesera gasite inele similare. Nici valetii celor doi n-au recunoscut inelele.

Femeia simti brusc racoarea noptii.- Incep sa inteleg de ce te ingrijoreaza atit moartea lui

Fullerton.- La doua saptamini dupa ce am inceput cercetarile, s-a

produs un al cincilea deces. Un lord in virsta luase o snpradoza de laudanum, sau a§a parea. Insa de data asta am a 11 at aproape imediat de sinuciderea suspecta multumita relatiilor lui Crackenbume. Cu ajutorul lui am reu§it sa intru in casa inainte de ridicarea cadavrului §i am cercetat dormitorul in care murise lordul. Am gasit inelul pe masa Ini. Dar nu numai asta am descoperit.

- Ce-ai mai descoperit?- Pe pervazul ferestrei era noroi. Parea ca cineva intrase

pc fereastra in noaptea aia, probabil sa umble la laudanum. In gradina de sub dormitor am descoperit o bucatica de matase neagra, fina, care se agatase de creanga unui copac. In cele

47

AMANDA QUICK

din urma am localizat pravalia care vmduse matasea §i am obtinut o descriere a barbatului care o cumparase.

- Inteligent lucrat, domnule.- Au mai ie§it la lumina ?i alte indicii. Tobias se opri.

Dar n-am sa te plictisesc cu restul detaliilor. Este suficient sa-ti spun ca in cele din urma 1-am identificat pe uciga?. Insa el §i-a dat seama ca stringeam cercul in jurul lui.

- A fugit din tara?Tobias puse unpiciorpe zidul depiatrajos ?i f?i cuprinse

coapsa cu bratul. 0 vreme ramase tacut, uitmdu-se absent m departare.

- Nu, spuse el in cele din urma. Se considera un gentleman care ma provocase la un fel de duel mortal. Cind a inteles ca pierduse, a ales sa-§i lipeasca pistolul de timpla.

- Inteleg.- I-am gasit colectia de inele memento-mori, impreuna

cu jumalul in care relata detaliat crimele, intr-un seif ascuns din biroul lui.

- Doamne slinte, chiar a tinut un jumal?-D a .- Ce era cu inelele? De ce le lasa la locul crimelor?- Cred ca inelele erau semnatura lui, modul lui de a se

fali cu crimele.Ea il privi lung, ingrozita.- Vrei sa spui ca i?i semna faptele oribile ca un pictor

care i§i semneaza tablourile?- Da. Vezi tu, era mindru de indemmarea lui. Evident ca

nu se putea lauda lati§ la clubul lui, a§a ca s-a hotarit sa lase un inel memento-mori printre lucrurile victimei.

- Slava Domnului ca ti-ai dat seama cine era ai pus capat carierei lui.

- Intreaga afacere a fost mu§amalizata, tire^te. In nici unui dintre cazuri nu a existat vreo dovada dirccta a crimei,

INELUL DE ADIO

§i toate familiile instarite implicate au vrut sa evite scandalul unei investigatii. Glasul lui Tobias se inaspri. Deseori m-am gindit ca, daca a§ fi fost mai atent §i a? fi actionat mai repede, a? fi putut salva ni§te vieti.

- Prostii. Lavinia se apropie de el. Destul cu discutia asta, Tobias. Nu vreau sa te invinuie§ti ca n-ai rezolvat imediat cazul. Nimeni nu §i-a dat seama ca oamenii aia au fost omotiti pina n-ai imbinat tupiesele jocului. A i identificat un criminal extrem de inteligent, care fara indoiala ar fi continuat sa ucida la infinit daca nu-1 opreai tu.

Tobias i§i incle$ta furios mina pe inel §i nu spuse nimic.- Omul asta comitea crimele doar din amuzament?

intreba Lavinia. Sau avea vreun motiv nebunesc?- Nu exista nici o indoiala ca o facea, in parte, pentru

bani. Lua taxa pentru fiecare moarte. Un onorariu, sa zicem. Tranzactiile erau consemnate cu grija in jumal, completate cu data faptei §i suma primita. A avut mare grija sa-§i protejeze clienjii. Numele lor nu erau trecute in jumal. Evident ca ei, la rindul lor, nici nu cuno§teau identitatea celui pe care il angajasera sa ucida cu singe rece.

- Criminal profesionist platit, §opti ea. Ce oroare sa-ti ci^tigi astfel existenta! Spuneai ca omul asta era un gentleman?

- Chiar a§a. Avea maniere excelente, era cunoscator in ale modei §i cu mult farmec. Era foarte placut atit de femei, cit ?i de barbati. Niciodata nu ducea lipsa de invitatii. Facea parte din doua sau trei cluburi. Pe scurt, se mi§ca liber in inalta societate. Tobias se uita la micul cap de mort. Vezi tu, asta era terenul lui de vinatoare.

~ Teren de vinatoare. Ce exprimare neplacuta!- I§i gasea clientii §i victimele in lumea buna. Nu avea

decit dispret pentru tilharii, hotii §i criminalii de rind. Nu se considera un criminal de rind.

49

AM ANDA QUICK

- Da, ma rog, a?a cum am descoperit noi, exista §i criminali nascuti in cercuri respectabile. Se opri, mai mgrijorata ca niciodata de mgmdurarea lui chinuita. Era evident ca evenimentele din urma cu trei ani fl afectasera personal. O fulgera o intuitie. Cuno§teai aceasta persoana inainte sa afli ca omora pentru bani, Tobias? II considerai prieten?

- A existat o vreme cind mi-a§ fi mcredintat viata lui Zachary Elland. De fapt, au existat imprejurari in care chiar am facut-o.

Raspunsul direct ii spuse Laviniei tot ce voia sa §tie.- Imi pare foarte rau. Ii atinse umarul. Trebuie sa fi fost

cumplit pentru tine sa descoperi adevarul.- Afurisita noastra de prietenie m-a impiedicat atita timp

sa vad adevarul. El conta pe relatia noastra. S-a folosit de ea in jocul ticalos pe care 1-a jucat cu mine. Ba chiar s-a prefacut ca ma ajuta sa investighez cazurile.

- Tobias, nu trebuie sa vorbe§ti de parea ai dat gre§. A i rezolvat cazul.

El nu-i dadu nici o atentie. Privirea lui era atintita pe padurea luminata de luna de dincolo de gradini.

- Crackenbume ne-a facut cuno§tinta. Il urmarise pe Zachary la mesele de joc pentru ca §tia ca ne trebuie cineva priceput la carti pentru o anumita investigatie. Mai observase ?i ca Elland avea genul de temperament care il facea folositor ca spion. Lui Zachary ii placea enorm sa ri§te.

- Inteleg. Tinea mina pe umaml lui, incercind sa-i ofere putina alinare tacita. Dar tot nu pricep de ce iei toate astea foarte personal, Tobias.

- Regret sa spun ca poate eu am fost cel raspunzator de faptul ca a devenit uciga? platit.

- E revoltator ce spui, domnule! §ocata, il strinse tare de umar. Nu e posibil sa spui ca tu e§ti de vina ca prietenul tau a devenit criminal. Asta-i cea mai mare prostie!

50

INELUL DE ADIO

- A§ vrea eu sa fie adevarat. Insa realitatea e ca primele insemnari din jumalul lui au fost scrise la scurt timp dupa ce am inceput sa lucram impreuna.

- Spune-mi ce te-a facut sa tragi concluzia ca ai avut un rol in transformarea lui in criminal.

- Eu am fost mentorul lui. Eu 1-am invatat meseria de spion. Eu am fost cel care i-a dat Tnsarcinari. Tobias expira adinc. Categoric, avea aptitudini pentru munca aceea.

- Continua.- La a doua insarcinare a avut loc un incident. A r fi trebuit

sa-i dau mai multa importanta.- Descrie-mi acest incident.- II pusesem sa urmareasca un om pe care noi il banuiam

ca avea legatura directa cu un cerc de tradatori. Dupa spusele lui Zachary, prada lui s-a prins ?i a scos cutitul, intentionind sa-1 omoare. Zachary mi-a spus ca a fost nevoit sa se apere. L-a ucis pe omul acela ?i a scapat de cadavru aruncindu-1 intr-un liu. La vremea aceea nu aveam nici un motiv sa ma indoiesc de versiunea lui.

- Continua, rogu-te.- Zachary s-a achitat bine cu prilejul acela §i a fost

nerabdator sa mai participe la asemenea activitati, spuse Tobias. Prietenii lui Crackenbume cu functii mari in guvem erau extrem de multumiti. Moartea tradatorului nu-i deranja citu§i de putin. M i s-a spus sa-i dau lui Elland alte sarcini.

- Au mai existat §i alte decese de genul asta?- Inca unui de care am ?tiut eu. Prietenii lui Crackenbume

din guvem au fost iara§i de acord ca a fost un caz limpede de autoaparare, §i cum omul care murise era el insu?i criminal, nimeni n-a varsat o lacrima. Se poate sa mai fi fost alte doua incidente de acest fel. N-am sa §tiu niciodata sigur. Zachary nu le-a recunoscut ?i nimeni nu a dor it sa se faca ancheta.

- Pentru ca decesele erau convenabile pentru guvem?

51

AMANDA QUICK

- Nu numai asta, ele au avut ca rezultat achizitionarea unor informatii vitale din domeniul militar §i naval al francezilor. Tobias ezita. Deseori m-am intrebat daca Zachaxy a dobindit gustul pentru crima in perioada in care a lucrat ca spion.

- Dar ce s-a intimplat dupa ce Napoleon a fost infrint prima oara?

- Zachary s-a intors la mesele de joc. Parea sa se descurce destul de bine. Drumurile noastre s-au despartit. Ne intilneam din cind in cind in cluburi, dar, in general, ne vedeam foarte putin.

- Atunci ai auzit primele zvonuri despre mortile misterioase din lumea buna?

- Da, a§a cred. Insa trebuie sa recunosc ca moartea intimplatoare a unui lord in virsta sau a unei vaduve bogate nu mi-a stimit curiozitatea sau interesul, nici mie, nici altcuiva.

- Iar Crackenbume te-a rechemat la profesia ta anterioara.

- L-a chemat §i pe Zachary. Insa de data asta Crackenbume nu mi-a mai cerut sa-i dau instructiuni lui Elland. Elland §i cu mine eram colegi §i faceam schimb de informatii, dar nu lucram impreuna.

- Cind ai inceput sa-1 banuie§ti?- In lunile care au urmat victoriei de la Waterloo, seria

de sinucideri §i accidente de care ti-am vorbit a avut loc intr-un interval de timp destul de scurt. In momentul acela eram pe cale sa-mi pun la punct noua cariera de agent de cercetari particulare. Dupa cum ti-am spus, am inceput sa remarc unele detalii asemanatoare in respectivele decese.

- §i in cele din urma ai dat de urma lui Zachary Elland, concluziona Lavinia.

- Da. In cursul investigatiei i-am aratat lui Crackenbume

52

INELUL DE ADIO

inelele cu cap de mort. El §i-a amintit de vechi pove?ti despre un criminal profesionist care folosise odinioara aceea?i semnatura. I se spunea Omul Memento-Mori. Se spunea ca nimeni care il mtilnea ?i ii afla adevarata identitate nu mai traia ca sa relateze intimplarea. Evident, Elland auzise pove?tile §i se hotarise sa devina o legenda.

- Asculta-ma, Tobias. Hotarirea lui Elland de a deveni criminal profesionist n-a avut absolut nici o legatura cu munca pe care a facut-o pentru tine.

- In seiful in care am descoperit inelele erau jumalul §i un bilet. Zachary scria acolo ca, daca voi gasi scrisoarea, insemna ca eu am ci§tigat. Ma felicita de parea eram ci?tigatorul unei partide de ?ah.

- O astfel de mir§avie e aproape de neinteles.- In bilet ma informa ca eram un adversar valoros.

Ultimul nnd al scrisorii era: Placerea vinatorii este cea care imi va lipsi cel mai mult.

- A fost cu adevarat un monstru.Tobias spuse cu glas coboiit:- Trebuie sa-ti spun ca uneori ii inteleg prea bine pasiunea

pentru vinatoare.- Tobias!- Ma cuprinde o senzatie foarte putemica atunci cind

?tiu ca am prins mirosul prazii. Nu neg ca treaba asta are o anumita atractie intunecata. Se uita la ea peste luminare. La lumina luminarii, ochii lui straluceau ca cei ai unei fiare de noapte uria§e. Elland mi-a spus o data ca noi doi aveam multe in comun. Poate ca a avut dreptate.

- Inceteaza imediat, Tobias! Ii strinse bratul cu putere. Sa nu indrazne§ti sa sugerezi ca tu §i Elland semanati in vreun fel. E in firea ta sa cauti raspunsuri §i sa ai grija sa se faca dreptate. E cu totul altceva sa-ti faca placere sa omori. §tim amindoi ca tu n-ai putea face asta niciodata.

53

AMANDA QUICK

- Uneori, noaptea tirziu, ma intreb daca diferenta dintre mine §i Elland era doar o problema de rang.

- Fir-ar sa fie, Tobias, nu vreau sa mai suport discutia asta prosteasca! Ma auzi, domnule?

El zfmbi rece.- Da, doamna Lake, te aud.- N-am intilnit-o niciodata pe fosta ta cuno§tinta, insa te

asigur ca tu §i Zachary Elland erati la fel de diferiti ca ziua de noapte.

- E§ti foarte sigura de asta, doamna? intreba el inceti§or.- Sint absolut convinsa. Dupa cum §tii, am o foarte buna

intuitie. Tu nu e§ti uciga§, Tobias March.Tobias nu mai spuse nimic, insa privirea lui era

deconcertant de grava. Ea se gindi la ultimul lor caz, cel pe care, in jumalul ei, il intitulase Afacerea Hipnotizatorului Nebun.

I§i drese glasul.- Da, ma rog, s-ar putea sa fi fost unui sau doua incidente

nefericite de-a lungul anilor, insa ele au fost accidente.- Accidente, repeta neutru Tobias.- Nu, nu accidente, se corecta ea imediat. Acte disperate

de mare curaj impuse de salvarea vietii altora, printre care §i a mea. Hotarit nu omor cu singe rece. Exista o diferenta uria§a, Tobias. Trase aer in piept. §1 acum gata cu subiectul asta. Spune-mi care e rolul Aspasiei Gray in afacerea asta?

- Aspasia? El se incrunta. Nu ti-am explicat?- Nu, domnule, n-ai facut-o.- A fost amanta lui Zachary.- Amanta lui Elland. Inteleg. Asta explica unele lucruri.- S-au cunoscut in primavara dinaintea bataliei de la

Waterloo. Aspasia a facut o pasiune pentru Elland, iar el parea la fel de vrajit de ea. $i-au facut planuri de nunta. Cind, in vara aceea, Zachary s-a intors la munca lui de spion, s-a folosit

54

INELUL DE AD10

de accesul Aspasiei in malta societate ca sa ajunga la anumiti oameni instariti. Noi credem ca pe linga faptul ca s-a folosit de noile cercuri in care era introdus ca sa adune informatii, a profitat de ocaziile respective ca sa-§i racoleze clienti.

- Doamne sfinte!- !ntr-o seara, Aspasia a descoperit intimplator adevarul

despre cum i§i ci§tiga Elland existenta. Ingrozita, a fugit de linga el. Deseori m-am intrebat daca nu cumva adevaratul motiv pentru care §i-a pus pistolul la timpla n-a fost acela ca stnngeam cercul in jurul lui, ci pentru ca o pierduse pe femeia iubita.

- M i-e cam greu sa cred ca un criminal ar avea o asemenea sensibilitate romantica, ingina ea.

- Ciudat e ca, in felul lui, Elland avea o natura atit dramatica, cit §i romantica. Il asemuiam cu un pictor sau un poet care ar tinji dupa orice experienta care sa-1 poarte pe cele mai inalte piscuri ale emotiei §i senzatiei.

- Indiferent de pretul pe care trebuie sa-1 plateasca?- Elland nu se gmdea niciodata la pret. El traia pentru

emotia urmatoare.- Ce-a facut Aspasia dupa ce a aflat ca el §i-a luat viata?- A fost complet distrusa. Pentru prima data am vazut-o

intr-o asemenea stare. Elland era singurul barbat pe care il iubise §i era de neconsolat. §i nu numai faptul ca el §i-a luat viata a ranit-o atit de adinc.

- Ci §i ca il iubise §i nu-i vazuse adevarata fire?- Da. Aspasia e o femeie de lume, dupa cum cred ca ai

ghicit. Se considera prea inteligenta §ijprea cu capul pe umeri ca sa fie in§elata in materie de iubire. In§elatoria lui Zachary a zdruncinat-o pina in adincul fiintei ei.

Lavinia i§i spuse ca ar fi trebuit sa simta putina compasiune pentru Aspasia, insa cind se gindea cum o gasise cu bratele in jurul gitului lui Tobias era incapabila de mila.

55

AMANDA QUICK

Totu?i, trebui ea sa recunoasca, ce femeie ar mai fi ramas cu nervii mtregi dupa ce a aflat ca iubitul ei e un criminal profesionist caruia !i facea atita placere sa omoare incit !§i marca crimele cu propria semnatura?

- Inteleg ca toate astea te fac sa te simti obligat, spuse ea. $i nu tncape mdoiala ca doamna Gray profita de aceasta sensibilitate. Te condamna ca 1-ai mdrumat pe Elland pe cararea care 1-a dus la autodistrugere?

- Nu a spus-o cu glas tare, dar, da, banuiesc ca ma condamna.

- Prostii! replica ea aspru. Prostii.- Cred ca §i ea se simte intrucitva vinovata, pentru ca ea

a fost cea care 1-a ajutat sa-§i faca relatii in societate, fapt care a condus la anumite crime.

Lavinia ofta.- Ce poveste trista!El deschise minainca o data §i lumina luminarii cazu pe

micul craniu §i pe oasele incruci§ate.- Iar acum s-ar parea ca cineva este hotant s-o retnvie.- Doar nu crezi ca Zachary Elland s-a mtors din morti

ca sa-§i reia cariera?- Nu, bine-nteles ca nu. Eu insumi am gasit cadavrul lui

Elland ?i 1-am vazut ingropat, Insa acest nou criminal i-a trimis Aspasiei un inel ca asta, ?i sint foarte sigur ca intentia lui a fost sa-1 gasesc eu pe asta.

- O veche cuno§tinta care anunta ca s-a mtors in ora§?- A§a s-ar parea! Cind a descoperit inelul pe trepte,

Aspasia a intrat in panica. De asta a venit dupa noi aici.-Hm m .Tobias se incrunta.- Ce este?- Trebuie sa-ti spun, domnule, ca Aspasia nu parea sa

fie in panica in noaptea asta.

56

INELUL DE ADIO

Tobias se strimba.- Nu prea e genul care sa faca o criza de isterie. Insa eu

o cunosc mai bine decit tine §i poti sa ma crezi cind iti spun ca nervii ei erau foarte zdruncinati in noaptea asta.

- Daca spui tu... Personal, cred ca tncearca sa foloseasca vinovatia ca mijloc de a te manipula.

- Nu are de ce sa mearga pina-ntr-acolo ca sa-mi obtina ajutorul inproblema asta, §i sint sigur ca ea §tie asta. Tobias baga inelul in buzunar. Nimeni nu vrea mai mult decit mine sa-1 gaseasca pe acest nou Om Memento-Mori. A aruncat manu?a §i nu e timp de pierdut.

- Trebuie sa ma la§i sa te ajut, Tobias.- Nu vreau sa te apropii de cazul asta.- Spuneai ca e imperios necesar sa rezolvi problema asta

cit mai repede cu putinta. A i nevoie de tot ajutorul pe care il poti obtine. Mai mult, nu sint o amatoare in treburi de genul asta.

- La dracu’, Lavinia...Ea ridica mina ca sa-1 faca sa taca.- A§ vrea sa-ti amintesc ca eu smt singurul martor pe

care il ai in momentul de fata. Fire?te, nu iti pot oferi o descriere buna a servitoarei care 1-a insotit pe Fullerton aici sus, dar am observat unele detalii care ar putea fi de folos. Cu coada ochiului, zari o pata alba in umbra unui horn. Mai sa fie, ce avem aici?

Ii lua luminarea din mina f i se grabi spre §emineu.Tobias lua piciorul de pe zidul de piatra §i o urma pe

acoperi?. Ea se apleca §i ridica obiectul.- Boneta fetei.- E?ti sigura? Tobias ii lua din mina boneta mare cu

borul lasat §i o cerceta cu atentie la lumina luminarii. In ce ma prive§te, seamana cu oricare alta boneta de femeie.

- Nu prea. Are borul neobi?nuit de mare ?i panglica. Asta este incontestabil cea pe care o purta servitoarea blonda.

57

AM ANDA QUICK

Nu m-ar mira sa gasim citeva fire de par blond in ea cind ne vom uita atent la o lumina corespunzatoare. Tobias, asta dovede§te ca noul criminal e femeie.

Tobias studie citeva clipe boneta.- Sau un barbat care purta haine de femeie pentru a se

deghiza.

U a parter il gasira pe Beaumont a§teptindu-i in biblioteca impreuna cu valetul sau, Drum, §i un omulet nervos care fu prezentat dr. Hughes.

A?ezat la birou, Beaumont parea §i mai scund §i rotund. Tobias observa ca tinea un pahar intr-o mina. Jumatate din continut se dusese deja.

Era limpede ca alcoolul avea efect de doctorie asupra nervilor lui. Nu mai parea nelini§tit sau nesigur. Inaltimea sa era iara§i stapin ferm pe casa lui.

Ca raspuns la intrebarea Laviniei, Drum ii informa ca nimeni din personalul stabil al casei nu corespundea descrierii servitoarei blonde.

Lavinia agita boneta.- Atunci ce-i cu asta, pot sa intreb?Toti se holbara la boneta.- N-am nici o indoiala ca, intr-adevar, 1-ai vazut pe

Fullerton cu o femeie, ii spuse Beaumont Laviniei. O fata din satprobabil. In orice caz, este evident ca Fullerton a baut prea mult, a cautat o tirfa dispusa §i s-au dus pe acoperi? pentru putina zbenguiala. Ce s-a intimplat dupa aceea a fost un accident extrem de nefericit. II fulgera cu privirea pe doctor. Nu-i a§a, doctore Hughes?

- Chiar a§a. Hughes i§i drese glasul §i incerca sa para ceva mai inalt in scaun. Am examinat cadavrul, anunta el

58

INELUL DE ADIO

grav. In opinia mea nu e nici o indoiala ca Fullerton a fost victima unui accident.

Tobias injura in gind. Era limpede ca Beaumont era hotarit sa incheie cit mai iute subiectul cu accidentul lui Fullerton. A r primi cu ostilitate orice aluzie la o posibila crima.

Lavinia se incrunta.- Domnule, domnul March §i cu mine banuim ca aceasta

tirfa dispusa, oricine ar fi ea, 1-a ademenit deliberat pe Fullerton pe acoperi§. Trebuie sa vedem daca exista cineva care ar putea s-o identifice.

Beaumont se incrunta amenintator catre Drum.Valetul i?i lua un aer impasibil.- A§a cum a spus Inaltimea sa, probabil ca servitoarea

era o fata din sat angajata temporar. Nu incape indoiala ca a intrat in panica atunci cind lordul Fullerton a suferit nefericitul accident §i a fugit din castel inainte sa fie luata la intrebari. Evident ca avea toate motivele sa dispara. La urma urmei, daca se raspindea vorba in sat ca fusese prinsa cu un gentleman pe acopcri?, i-ar fi extrem de greu sa-?i gaseasca slujba in vecinatate.

- Dar e posibil sa fie inca aici, in castel, spuse Lavinia apasat. Trebuie sa adunam tot personalul, precum §i oaspetii $i sa-i interogam.

Beaumont se facu ro§u. Deschise ?i inchise gura de mai multe ori inainte sa reu§easca sa vorbeasca.

- Sa interogati? E§ti nebuna, doamna Lake? Nu veti face a?a ceva. V-o interzic.

- Domnule, s-ar putea sa vorbim de o crima.- Fullerton n-a fost omorit. A fost un accident.- Avem toate motivele sa credem ...- Credeti ce doriti, doamna Lake. Dar asta e casa mea §i

n-am sa permit ca oaspetii mei sa fie deranjati mai mult decit au fost deja.

59

AMANDA QUICK

O asemenea abordare nu avea sa le fie de nici un folos, se gindi Tobias. Se uita la Beaumont.

- Sinteti de acord ca Fullerton era cu o femeie putin inainte de a cadea, insa nu credeti ca ea a avut vreo legatura cu asta?

- Omul era beat. Beaumont lua o gura zdravana de coniac §i lasa paharul jos. §i-a pierdut echilibrul. Sfir§itul pove§tii. O mare tragedie, dar cu siguranta nu un caz de crima.

Pacat ca Beaumont i§i revenise §i dobindise aliati in persoana valetului §i a doctorului din localitate, gindi Tobias. In ceea ce il privea pe Inaltimea sa, situatia era iar sub control §i i§i exercita autoritatea. Nu prea puteai sa-1 condamni ea nu voia sa recunoasca scandaloasa posibilitate a crimei. Genul asta de birfa putea dainui mult timp.

- Domnule, spuse Tobias pe un ton egal, dati-mi voie sa va spun ca dupa parerea mea de profesionist exista un numar de intrebari referitoare la afacerea asta la care trebuie sa se raspunda.

- Asta e absolut imposibil, March. Beaumont batu cu palmele in birou §i se ridica in picioare. S-a mers destul de departe. S-a produs deja prea multa agitatie in casa. Lady Beaumont este extrem de rava§ita.

Lavinia batu cu virful pantofului in covor. Tobias ii vazu fulgerele din ochi. Incerca sa-i faca semn, dar ea ignora avertismentul mut.

- Ingrijorarea lui lady Beaumont este intra totul de inteles, domnule, spuse ea sec, dar cum tocmai v-am explicat, s-ar putea sa avem de-a face cu o crima. Sigur, date fiind imprejurarile, va garantam ca vom pune doar intrebari discrete. Fara sa-i stinghereasca prea mult pe oaspetii dumneavoastra.

- Pentru ultima data, am hotant ca asta nu e o crima. Beaumont se zbirli. §i-apoi, eu sint acela care apreciaza ce ii deranjeaza pe oaspetii mei, doamna.

60

INELUL DE ADIO

- Domnule, chiar trebuie sa insist sa ne dati voie sa investigam, spuse Lavinia. Va asigur ca avem experienta in astfel de lucruri §i ...

Beaumont reactiona a§a cum anticipase Tobias. Inaltimea sa exploda:

- Insi§ti? Fata lui Beaumont capata o nuanta urita, purpurie. Insifti, doamna Lake? Cine te crezi, cucoana?

Tobias rasufla adinc §i se pregati pentru inevitabil. §i ea avea tupeul sa-1 acuze pe el ca nu era suficient de diplomat cu clientii! gindi el.

- Nu e locul dumitale sa insi§ti asupra a ceva in casa asta, bubui Beaumont. Nu e prea frumos s-o spun, dar nici dumneata, nici domnul March n-ati fi fost aici asta-seara daca n-ar fi fost sa-i rasplatesc o veche favoare lordului Vale.

- Inteleg foarte bine, domnule, replica repede Lavinia. Intr-adevar, ati fost foarte amabil ca ne-ati invitat la petrecerea dumneavoastra. Va asigur ca domnul March ?i cu mine ne-am distrat enorm. Totul a fost cit se poate de elegant. De buna seama, dormitorul meu e cam mic §i necorespunzator mobilat, dar banuiesc ca a fost doar o scapare.

- Asta ce mai e? Ochii lui Beaumont se bulbucara. Acum vrei sa te plingi de marimea dormitorului dumitale?

- Nu va mgrijorati, domnule. Sint sigura ca n-a fost vina dumneavoastra ca am fost mutata dintr-un dormitor perfect satisfacator de la al doilea etaj intr-o camera mult mai putin de dorit, de sus. Dar nu-i nimic, e buna ?i asta pentru scurtul timp cit sintem aici. §i-acum, intorcindu-ne la teoriile noastre despre evenimentele din noaptea asta ...

Beaumont apuca marginea biroului cu ambele miini §i se apleca in fata ca un taur care se pregate§te sa atace.

- Am impresia, doamna, ca intrucit dumneata §i March pareti sa fiti obsedati de teoriile voastre bizare, fara doar §i poate ca nu va veti putea bucura de restul §ederii aici.

61

AMANDA QUICK

- Sinteti amabil ca va preocupa placerea noastra, domnule, dar nu e nevoie. O sa ne descurcam bini§or, sint ; sigura. ;

- Nu vad cum va fi posibil, mini Beaumont. Nu incape indoiala ca amindoi doriti sa va intoarceti la Londra cit mai repede cu putinta.

-N u , noi...- Mime de dimineata, la prima ora, Drum va va trimite

o servitoare ?i un lacheu sa va ajute sa va faceti bagajele. Calea?ca va va a§tepta la noua. Ba nu, la opt treizeci. E cale lunga pina la Londra. Sint sigur ca veti vrea sa pomiti la drum devreme.

Lavinia se uita lung la el citeva secunde, muta de uimire. Apoi, revolta facu sa-i scapere ochii. Buzele i se desfacura.

- Excelenta sugestie, domnule, spuse Tobias inainte ca Lavinia sa apuce sa vorbeasca. Se apropie de ea, o strinse de brat §i o trase spre u§a. Vino, doamna Lake. Cel mai birte e sa mergem sus §i sa ne pregatim de drum.

Pret de citeva secunde crezu ca ea nu ii va urma indemnul. Degetele lui se strinsera ?i mai tare pe bratul ei intr-un avertisment mut.

- Da, desigur. Ea ii zimbi rece lui Beaumont. Noapte buna, domnule. Sper sa nu mai fie §i alte accidente printre oaspetii dumneavoastra dupa plecarea noastra. Dumnezeule, numai cind te ginde§ti la posibilele efecte ale inca unui astfel de accident! Vai, s-ar putea ca dumneavoastra §i doamna dumneavoastra sa constatati ca, pe viitor, petrecerile dumneavoastra nu mai sint atit de la moda daca se duce vorba ca oaspetii au tendinta sa sufere accidente inexplicabile in timp ce participa la ele.

Tobias tresari, dar era prea tirziu. Raul fusese facut.Favoritii lui Beaumont se zbirlira de furie.- Cum indrazne§ti, cucoana? Daca sugerezi o clipa ca

eu incerc deliberat sa ascund o crima...

62

INELUL DE ADIO

- Atitudinea dumneavoastra lasa loc dubiului, nu-i a§a? replica Lavinia mult prea mieroasa.

- Destul, ii spuse Tobias la ureche. Se uita la Beaumont. Trebuie sa fiti ingaduitor cu ea, domnule. Ma tem ca moartea lui Fullerton i-a zdruncinat nervii. Aveti perfects dreptate. Cel mai bine e sS o due acasa, la Londra, cit mai repede cu putintS. Nu va temeti, miine de dimineata la prima ora vom fi pe drum.

Beaumont se inmuie mtrucftva.- Este evident ca doamna Lake este din cale-afarS de

surescitata. Sint sigur ca i§i va reveni cind se va vedea iar acasa.

Tobias simti ca Lavinia se pregatea sa dea un raspuns obraznic la aceasta remarca. Din fericire, o adusese pina la u§a. Reu§i sa o frnpinga pe coridor inainte ca ea sa apuce sa mai toarne gaz pe foe.

O simtea tremurind de indignare. Mai ca sfiriia aerul dinjur.

- Corecteaza-mS daca gre§esc, spuse ea, dar cred ca Beaumont ne-a azvirlit din castel.

- Parerea ta concorda cu a mea. Gata cu mica noastra ie§ire la tara. Poate ca tu §i cu mine nu sintem facuti pentru astfel de distractii elegante, doamna.

IncepurS sa urce seara principals in tScere.- Consideri probabil ca e vina mea ca ni s-a cerut ss

plecam, spuse Lavinia pe primul palier.- Da, dar nu are rost sS te framinti prea mult pentru treabf

asta. Realitatea este ca decisesem deja cS cel mai bine e si ne intoarcem la Londra.

63

AMANDA QUICK

Se uita la el uimita.- Dar cum ramine cu cercetarile noastre de aici, de la

locul crimei?- Cred ca am aflat deja ce se putea afla. Criminalul §i-a

terminat treaba. Ma indoiesc ca va mai sta mult pe aici. Nu m-ar mira sa fi parasit deja zona.

- Mmm. Inteleg rationamentul. El a planuit ca moartea lui Fullerton sa aiba loc aici pentru ca §tia ca ai sa fii in apropiere, nu-i a§a? Voia sa fie sigur ca ai sa fii in tema cu opera lui.

- Banuiesc ca a§a sta situatia, raspunse Tobias.Ajunsera la etajul Laviniei §i gasira un mic grup de

oameni pe coridorul ingust. Doua femei de virsta incerta, imbracate in halate de creton §i cu bonete de noapte voluminoase pe cap, vorbeau cu insuflefire cu un barbat la vreo douazeci §i doi de ani. Era evident ca subiectul conversatiei era moartea lui Fullerton. v

- O parte din vecinii mei de la acest etaj, spuse Lavinia cu glasul cobortt in timp ce se indreptau spre grup. Coaforul lui lady Oakes, domnul Pierce, ?i doua doamne care se afla aici ca tnsotitoare a doua dintre invitatele lui Beaumont.

Cei trei se intoarsera spre Tobias §i Lavinia. Ochii lor sticleau de curiozitate, insa privirea celor doua femei era deosebit de patrunzatoare, se gindi Tobias. Se uitau la el ciudat de fix.

Chiar §i sa nu fi fost pus in tema de Lavinia, nu i-ar fi fost greu sa-§i dea seama de rolul acestora doua, se gindi el. Amindoua aveau aerul resemnat, §ters pe care il asociai cu doamnele saracite care fusesera nevoite sa-§i gaseasca de Iucru ca insotitoare.

Tobias banuia ca femeile se dusesera devreme la culcare. Postura lor le excludea de la festivitatile serii. Insotitoarele se aflau, in general, in aceea§i situatie intermediara incerta

64

INELUL DE ADIO

$i neplScuta ca guvemantele. Nu erau servitoare, dar nici cgale pe plan social cu cele pe care le serveau. Combinatia de educate nobila §i sSrScie le condamnase la o profesie care le cerea sa pSstreze tScerea §i sa ranima discret in fundal.

Tobias se gindi ca birfa asta din miez de noapte despre o moarte violentS era probabil lucrul cel mai palpitant care li se intimpla dupa multa vreme.

In toata viata lui nu intilnise decit doua insotitoare care nu se incadrau in tiparul obi§nuit al speciei, reflects el: Lavinia §i nepoata ei, Emeline. Ele nu practicaserS mult timp aceasta profesie, §i asta dintr-un motiv intemeiat. Nici una nu avea temperamentul potrivit unei astfel de slujbe.

- Doamna Lake! exclama coaforul. Tocmai vorbeam de dumneavoastra. Ne temeam sa nu va fi cople$it priveli?tea infiorStoare de jos, din grSdinS. VS simtiti bine? Aveti nevoie de otet?

- Ma simt bine, multumesc, domnule Pierce. Lavinia ii zimbi lini§titor, apoi se uitS la femei. Dati-mi voie sa fac prezentSrile. Domni?oara Richards, domni§oara Gilway, prietenul meu, domnul March.

Tobias inclina capul.- Incintat, doamnelor.Ammdoua ro§irS putemic.- Domnule March. Domni§oara Gilway zimbi cu toata fata.- Domnule, ?opti domni§oara Richards.~ Iar acesta este domnul Pierce. Lavinia facu un gest

gratios §i teatral, de parea anunta venirea in scena a unui actor renumit. El e raspunzator de impecabila coafurS din seara asta a lui lady Oakes. De buna seama ca ai remarcat-o, domnule, nu?

- Nu pot sS spun ca da, recunoscu Tobias.- Buclele alea prinse in virful capului pe mai multe

rinduri? O coafurS extrem de modems ?i complicatS. Jur cS lady Oakes arata impresionant.

65

AMANDA QUICK

- Aa, cu siguranta. Tobias nu i§i amintea deloc coafura lui lady Oakes, dar dadu din cap imediat, adresindu-i-se lui Pierce: Izbitoare!

- Multumesc, domnule. Pierce facu o plecaciune adinca §i lua un aer modest. A ie§it destul de bine, cred. Rindul de bucle din virful capului §i §uvita din jurul lui sint inventia mea. Le consider semnatura mea.

- Mmm.Lavinia zimbi.- Am intirziat sa ma intorc in dormitorul meu pentru ca

domnul March §i cu mine am simtit nevoia sa facem citeva cercetari cu privire la accidentul lordului Fullerton. v

- Inteleg. Pierce il masura scurt pe Tobias. Da, imi amintesc ca ati mentionat ca dumneavoastra §i asociatul dumneavoastra va dedicati uneori unei pasiuni destul de ciudate. Ceva gen investigatii particulare, cred. Dar, zau, nu trebuia sa va supuneti la §ocul unei asemenea scene, doamna. Un lucru ca asta poate sa-i dea co§maruri unei doamne delicate ca dumneavoastra.

Ingrijorarea coaforului pentru Lavinia era enervanta. Lui Tobias ii trecu prin cap ca Pierce era unui dintre acei barbati pentru care tinerele doamne precum Emeline §i prietena ei Priscilla aratau teribil de romantic.

El nu era specialist m astfel de probleme, recunoscu in gind, dar era destul de sigur ca aparent neglijentul aranjament al buclelor care se revarsau atit de neme$te§ugit pe fruntea lui Pierce nu era deloc opera intimplatoare a naturii. Mai multe cuno§tinte ale lui Anthony adoptau in prezent un stil foarte asemanator. Anthony ii explicase ca el evitase stilul in principal din cauza ca el necesita ondularea periculoasa a parului cu flerul de frizat §i petrecerea unor mari perioade de timp in fa|a oglinzii.

Pierce parea ca fusese intrerupt din pregatirile de culcare. Purta o cama§a alba cu jabou §i o pereche de pantaloni elegant

66

INELUL DE AD10

plisati. La git avea innodata neglijent o panglica neagra dupa traditia impusa de Byron §i poetii romantici. Panglica nu reu§ea sa-i ascunda pielea goala care se vedea prin deschizatura cama§ii descheiate.

- Ce fel de cercetari ati facut dumneavoastra §i domnul March? intreba domni§oara Gilway fara sa-?i ia ochii de la Tobias.

- Am mcercat sa ne asiguram ca n-a fost un act mir§av.- Act mir$av! Domni§oara Richards schimba o privire

incmtat ingrozita cu prietena ei. Doar nu vreti sa spuneti ca a fost o crima?

- Cerule! Cealalta femeie i§i facu vmt cu mina. Absolut ingrozitor! Cine s-ar fi gindit?

- Crima. Pierce se uita lung la Lavinia. Vorbiti serios, doamna Lake?

Tobias i§i dadu seama ca vazuse aceea§i fascinatie pe fata lui Anthony. Era o reflectare a entuziasmului tinerilor fata de toate problemele macabre.

- Dupa spusele lordului Beaumont §i ale doctorului de aici, nu se poate sa fi fost crima, comenta neutru Lavinia.

- Oh! Interesul lui Pierce se evapora.Cele doua insotitoare parura la fel de dezamagite.- Slava Domnului! spuse politicoasa domni§oara Gilway.- Ce u§urare! adauga pe un ton cuviincios domni§oara

Richards.Amindoua se intoarsera ?i se uitara fix la Tobias.- Intr-adevar, spuse Lavinia. Nu exista nici un motiv de

ingrijorare. Sint sigura ca veti fi absolut in siguranta in dormitoarele dumneavoastra in noaptea asta. Nu e$ti de acord, Tobias?

- Ba da! O lua de brat. Da-mi voie sa te conduc pina la u§a camerei tale. Se face tirziu, §i miine trebuie sa plecam devreme.

67

AMANDA QUICK

- Va intoarceti miine la Londra? intreba domni§oara Gilway. De ce atit de repede?

- Afaceri personale, raspunse rece Lavinia. Le zimbi celor trei. Am sa-mi iau ramas-bun acum, pentru ca nu incape mdoiala ca veti dormi la ora la care plec.

- Va doresc calatorie placuta, doamna, zise Pierce, cu mea o mica plecaciune gratioasa. §i nu uitati ce v-am spus mai devreme, cind ati coborit la bal. A? fi incintat sa va am clienta. Cu parul dumneavoastra, a? face minuni.^

- Multumesc, domnule Pierce, am sa retin. I?i petrecu bratul pe dupa al lui Tobias, apoi ezita. Apropo de coafat, am o intrebare pentru dumneavoastra, domnule.

- La ordinul dumneavoastra, doamna, se oferi galant Pierce. Intreb area asta are cumva legatura cu evenimentele din noaptea asta?

- E doar o problema minora, il lini§ti ea. In cariera dumneavoastra afi avut de-a face cu peruci, par fals §i altele asemenea, nu-i a$a?

- Orice tinara doamna modema trebuie sa aiba cel putin unui sau doua cocuri false, spuse el cu o convingere de nezdruncinat. Dupa o anumita virsta este imperios necesar ca o doamna sa investeasca in mai multe peruci. Nu exista nici o altemativa daca vrea sa ramma in pas cu moda.

- V-ati uitat la oaspetii care au coborit la balul din seara asta. Ati vazut cumva doamne purtind peruci blonde?

- Blonde? Pierce se cutremura. Doamne sfinte, nu, n-am vazut, doamna! A§ fi fost absolut ingrozit de o asemenea priveli?te.

Tobias se uita urit la el.- De ce dracu’ ai fi fost ingrozit? Tocmai ai spus ca

orice doamna modema ar trebui sa aiba citeva peruci.- Da, dar nu blonde. Pierce ridica ochii spre cer, cautind

evident sa fie scutit de astfel de intrebari proste§ti. Zau, domnule, e clar ca nu $titi nimic despre moda. Dati-mi voie

68

INELUL DE ADIO

sa va informez ca atunci cind e vorba de peruci, mc?e §i altele asemenea, parul blond e aproape la fel de demodat ca cel ro§u.

Urma o tacere scurta, grea. Toti se uitau la Lavinia. Parul ci foarte ro?u stralucea in lumina felinarului din perete.

Lui Tobias ii trecu prin minte ca tmarul coafor tocmai o insultase. II flxa pe Pierce cu o privire dura.

- Eu cred ca parul doamnei Lake i se potrive§te perfect, spuse el lini§tit.

De§i el nu ridicase glasul, domni§oara Richards ?i domni§oara Gilway tresarira. Continuara sa se uite la el, dar nu cu interesul ciudat de mai inainte. Acum il priveau de parea se transformase sub ochii lor intr-un animal de prada.

- Inceteaza imediat, Tobias! §uiera Lavinia cu glas coborit.

insa el nu avea chef sa inceteze. Era suparat. Fusese o seara lunga §i extrem de grea.

Pierce parea sa-§i dea seama ca il pindea un pericol. Atentia lui se concentra asupra Laviniei.

- Doamna, trebuie sa-mi permiteti sa va fac o vizita dupa ce ne intoarcem cu totii la Londra. A§ putea face multe cu dumneavoastra. Ati arata splendid cu o peruca §aten inchis, jur. Un contrast superb cu ochii dumneavoastra verzi.

Lavinia se incrunta §i i§i duse mina la par.- Chiar credeti?- Nu exista nici o indoiala in privinta asta. Pierce i§i

propti un cot pe piept §i i?i mingiie ginditor barbia. Se uita la Lavinia a§a cum se uita un sculptor la o statuie terminata pe jumatate. Prevad rezultatele, §i ar fi uluitoare, va asigur. Cred ca 1-am putea tapa §i increti putin pentru a-i da inaltime, fire§te. Nu aveti statura pentru adevarata eleganta.

-E i, dracia dracului! mini Tobias. In ceeacemaprive§te, doamna Lake are exact inaltimea potrivita.

69

AMANDA QUICK

Pierce ii arunca o scurta privire §i il concedie cu un gest din mina.

„M-a facut KO “ , gindi Tobias sumbru amuzat. §i inca un coafor.

- Zau a§a, domnule, murmura Pierce, nu prea aveti autoritate in moda, a§a ca nu sinteti in masura sa judecati potentialul doamnei Lake.

Tobias se gindi ca i-ar face placere sa-i smulga lui Pierce capul de pe umeri, dar abandona gindul cu parere de rau cind simti degetele Laviniei stringmdu-se pe bratul sau. Avea dreptate, se gindi el. Era o intentie urita §i se facea tirziu.

- Sinteti foarte amabil ca va spuneti parerea de profesionist, domnule Pierce. Lavinia ii zimbi luminos §i extrem de politicos. Am sa ma gindesc la oferta dumneavoastra.

- Permiteti-mi sa va dau cartea mea de vizita. Pierce scoase din buzunar una §i i-o oferi cu o plecaciune. Va rog sa nu pregetati sa trimiteti vorba la aceasta adresa cind sinteti gata sa treceti pe un plan mai inalt de eleganta §i stil. Am sa fiu incintat sa va includ in programul meu.

- Multumesc. Lavinia lua cartea de vizita §i inclina capul in semn de ramas-bun catre domni§oarele Richards §i Gilway. Noapte buna. Sper sa avem cu totii o calatorie lipsita de incidente neplacute.

Cei trei ii urara in cor drum bun. Pierce se retrase in dormitorul lui. Domni§oara Gilway §i domni§oara Richards se retrasera in camera pe care o imparteau.

Tobias §i Lavinia i§i continuara drumul pe culoar.- De ce e§ti incruntat, domnule? Lavinia deschise u§a

dormitorului ei, intra §i se intoarse cu fata spre el. Jur ca ma faci sa ma gindesc ca se apropie o furtuna.

Tobias se uita in urma pe coridorul pustiu, gindindu-se la discutia abia incheiata.

70

INELUL DE ADIO

- Intrebarea pe care i-ai pus-o lui Pierce referitor la peruca blonda a fost foarte isteata. Au aparat citeva posibilitati foarte interesante.

- Multumesc. Lavinia nu se osteni sa-§i ascunda placerea produsa de micul compliment. Fire§te, daca perucile blonde sint atit de demodate, e la mintea oricui ca uciga§ul nu ?i-ar fi procurat una care sa ramina in amintirea posibililor martori. Prin urmare, nu cred ca gre§im presupunind ca criminalul este, intr-adevar, o femeie care are parul foarte blond.

- Dimpotriva, eu cred ca putem concluziona exact invers.- Poftim?- Ginde?te-te bine, Lavinia. Parul galben al criminalului

pare sa fi fost trasatura lui cea mai izbitoare. Obiectul asta §i boneta foarte mare sint cele doua lucruri care te-au impresionat cel mai mult cind ai vazut-o pe servitoare pe culoar, nu-i a?a?

- Da, dar... Se intrerupse §i facu ochii mari. Inteleg. Crezi ca uciga§ul a intentionat ca cele doua caracteristici sa fie cele mai memorabile in eventualitatea ca 1-ar fi vazut un martor?

- Exact. Tactica de baza a Omului Memento-Mori era sa induca in eroare. Daca noul criminal §i-a luat ca model un asemenea maestru, e firesc sa adopte aceea§i strategic. Prin urmare, cred ca putem presupune ca parul blond era fals. § i mai sint sigur ca ve§mintul femeiesc era menit sa ascunda un barbat.

Ea ezita.- Nu cred ca putem presupune ca uciga§ul e barbat. Insa

sint de acord ca exista o mare probabilitate ca parul blond sa fi fost o peruca.

- Cel putin e un punct de pomire. Daca perucile blonde sint atit de demodate, inseamna ca nu sint o marfa obi§nuita in pravalii. Nu pot fi chiar atit de multi peruchieri in Londra.

71

AMANDA QUICK

Ar trebui sa putem descoperi cine a vmdut de curind par galben fals.

- Nu fi chiar atit de sigur. E drept ca orice peruchier caruia i s-a comandat o peruca de o culoare atit de demodata §i-ar aminti bine de clientul acela. Dar ma tem ca nu ne va fi u§or sa localizam pravalia. S-ar putea ca peruca sa fi fost comandata in alta parte, nu in Londra. Multe doamne elegante, precum §i domni, i?i cumpara perucile de la Paris. §i mai exista posibilitatea ca parul fals sa fi fost furat dintr-un teatru sau din cufarul vreunui actor. Cautarea unui peruchier anume care a facut peruca uciga§ului s-ar putea dovedi o pierdere de timp.

- Cu toate astea, peruca blonda e un indiciu, ba chiar unui dintre putinele pe care la avem in momentul de fata.

Ea nu il contrazise, dar se incrunta, ingindurata.- Tobias, doar faptul ca uciga§ul purta par fals te face sa

crezi ca avem de-a face cu un barbat? Pentru ca eu, una, sint de parere ca n-ar trebui sa ne bazam prea mult pe asta. S-ar putea sa trecem cu vederea dovezi valoroase daca ignoram posibilitatea ca persoana pe care am vazut-o eu cu Fullerton in noaptea asta sa fi fost femeie.

- Nu e doar afacerea cu peruca.- Ti-e foarte greu sa-ti imaginezi o femeie criminal

profesionist?- Nu chiar. Insa ce ma convinge pe mine sa vinam un

barbat este treaba cu inelul memento-mori, spuse el meet. Semnatura amintc^tc mult prea deliberat de opera lui Zachary Elland.

- $i ce-i cu asta? E posibil ca §i o femeie sa doreasca sa rivalizeze cu el.

El clatina din cap.- Pare mai probabil ca un barbat sa caute sa se compare

cu altul.

72

INELUL DE ADIO

- A , da, replica ea cu un aer intelept. Am observat ca barbatii smt foarte inclinati spre competitie. Le plac la nebunie cursele de cai, §i meciurile de box, §i rama?agurile, nu-i a§a?

El inalta o sprinceana.- Te rog sa nu mcerci sa-mi spui ca femeilor le lipse?te

instinctul competitiei. Am vazut razboiul care se da in salile de bal ale lumii bune in timpul sezonului. Nu e nici un secret ca o mama petitoare e in stare sa comploteze §i sa adopte o strategie care i-ar stimi uimirea §i admiratia lui Wellington insu§i.

Spre mirarea lui, ea nu zimbi. in schimb, inclina capul, recunoscind grav adevarul acestei observatii.

- Casatoria este o afacere care necesita multa atentie §i un plan bine pus la punct. fn definitiv, e in joc tot viitorul femeii, precum §i viitorul copiilor pe care i-ar putea avea.

- Hm! Eu nu m-am gindit la asta in termeni atit de dramatici.

- Din experienta mea, barbatii se gindesc rareori la casatorie in astfel de termeni dramatici. Lavinia i§i inabu§i un cascat mic. Zau ca in noaptea asta nu ma pot gfndi la acest caz atit de serios pe cit ar trebui. Propun sa discutam miine. Pina in ora? e drum lung. O sa avem timp din bel?ug sa stam de vorba.

- Nu-mi aduce aminte. Se uita ginditor in lungul culoarului.

- Noapte buna, Tobias.- inca o intrebare inainte sa plec.- Spune.- A§a e moda printre coafori sa stea cu cama§ile pe

jumatate descheiate in fata doamnelor respectabile?Lavinia chicoti.- Coaforii sint arti§ti, domnule. Au dreptul sa-§i impuna

propria moda.

73

AMANDA QUICK

- Hm!Ea facu un pas mapoi §i dadu sa inchida u?a.- Nu trebuie sa-ti faci griji pentru sensibilitatea

donini?oarclor Richards ?i Gilway, spuse ea cu ochii licarind de amuzament. De$i, fara indoiala, vederea domnului Pierce in tinuta neglijenta a fost una dintre cele mai stimulatoare priveli§ti pe care le-am vazut in foarte multi ani, trebuie sa subliniez ca §i tu le-ai oferit prilej de admiratie.

Tobias i§i dadu seama ca ea se uita cu inteles la pieptul lui.- Ce dracu’ e?Se uita in jos §i vazu uimit ca avea cama§a desfacuta

mai multi centimetri. Fara mdoiala ca se descheiase in timpul scurt pe care el §i Lavinia il petrecusera inainte ca moartea lui Fullerton sa le intrerupa intimitatea. Acum intelegea foarte bine privirile curioase pe care domni§oarele Richards §i Gilway le aruncasera pe furi§ in directia lui.

- Fir-ar al naibii! bombani el. ■- Cred ca tu §i domnul Pierce le-ati oferit domni§oarei

Richards §i domni?oarei Gilway subiect de conversatie §i speculatii pentru multe luni, spuse Lavinia.

Chicoti §i, foarte blind, ii inchise u§a in nas.El pomi mapoi catre scari, gmdindu-se in ce dezastru se

transformase petrecerea la tara. La inceput paruse o idee stralucita. Insa aproape tot ce-ar fi putut merge prost mersese prost, reflecta el. Chiar §i piciorul lui sting, care In ultima luna se comportase destul de bine multumita vremii calde, insorite, acum il durea putin. Fara indoiala, din cauza ca asta- seara alergase prea mult in sus §i in jos pe scari.

§i nici macar nu avusese parte de singurul lucru pe care il planuise cu mult optimism §i entuziasm - o noapte neintrerupta cu Lavinia intr-un pat confortabil.

De fapt, nici macar acum nu putea sa se retraga in patul sau. Avea altceva de facut mai intii.

74

INELUL DE ADIO

Se duse la parter §i constata ca totul era iar lini§tit. Oaspetii se mtorsesera in camerele lor.

Doua felinare de perete luminau calea spre u§a Aspasiei. in fata camerei ei se opri, ezitind o secunda sau doua, apoi ciocani inceti§or.

Ea deschise u§a imediat, de parea il a§tepta. Halatul verde de satin i se tnvirtejea in jurul gleznelor. Nelini§tea prost ascunsa ii intuneca ochii. Gura ei plina era strinsa de incordare.

- Ei bine? ?opti ea.Tobias se uita la ea, o parte din el dindu-§i seama ca

probabil era cea mai frumoasa femeie pe care o intilnise vreodata, §i se simti brusc foarte obosit. §i mai intelese ca era o oboseala prea adinca pentru a fl lecuita cu citeva ore de somn. Avea sa d&inuie pina cind aceasta legatura cu trecutul se va sfir§i.

Absent, i§i freca ceafa.- Concluziile tale sint corecte. intr-adevar, cineva a luat

rolul Omului Memento-Mori. Indiferent cine e, in noaptea asta a fost aici.

Ea i§i strinse halatul de satin la git.- Fullerton?- Da. Am gasit inelul in dormitorul lui.Aspasia inchise o clipa ochii. Cind ii deschise, el vazu

frica pe care nici chiar experienta ei de femeie de lume nu o putea ascunde.

- A pus in scena aceasta crima anume pentru tine, nu-i a§a? intreba ea. $tia ca ai sa fii aici in noaptea asta. Voia sa se asigure ca ai inteles ca s-a intors.

Tobias se enerva.- Nu spune asta. Elland nu s-a intors din morti.- Bineinteles. $tiu. Ofta. A vorbit gura fara mine,

larta-ma. Nu mai sint stapina pe nervii mei de cind menajera mi-a adus cutiuta cu inelul azi-dimineata. Ma tem ca am niintea tulburata.

75

AMANDA QUICK

Nu trebuia sa ma fi rastit la ea, gindi el. Era o femeie inteligenta, cu vointa putemica, dar trecuse prin multe din cauza lui Zachary Elland in urma cu trei ani. Acum parea ca trebuie sa treaca iar prin tot chinul. §i el la fel.

- Cineva a avut grija ca noi sa §tim ca acum exista un nou Om Memento-Mori, spuse el incet. Prea bine, mesajul a fost primit. Am sa-1 vinez a?a cum 1-am vinat pe Elland.

Pe chipul ei aparu un zimbet firav.- Multumesc, Tobias. §tiu ca ma pot bizui pe tine. A§

vrea doar sa-mi fi dat seama de asta acum trei ani in loc sa ma fi lasat orbita de farmecul lui Zachary.

Nu mai avea chef de aceasta conversatie, gindi el. Se indrepta spre u§a §i ie§i.

- Odihne?te-te, Aspasia. Eu trebuie sa plec dimineata devreme, dar ne vom intflni la Londra.

Ea se incrunta. V- De ce pleci atit de repede?Nu era necesar sa-i spuna ca Lavinia reufise sa fie da|i

afara amindoi din castel, hotari el. Trebuia sa se gindeasca la imaginea firmei Lake & March.

- Aici am facut tot ce-am putut, spuse el deta§at. Trebuie sa ma intorc la Londra pentru a continua investigatia. Timpul este foarte important.

- Da, desigur. Ea ezita, fara sa faca nici o mifcare sa inchida u§a. Tobias, am vorbit serios putin mai inainte. Chiar doresc sa fi inteles acum trei ani marea diferenta dintre tine §i Zachary. Te asigur ca acum sint mult mai inteleapta. Am invatat multe in timpul cit am fost despartiti. Mai §tiu ca tu trebuie sa ai unele regrete in legatura cu cele petrecute in trecut. Vrei sa intri §i sa stam de vorba?

Invitatia nu ar fi putut fi mai dureroasa nici daca ar fi fost scrisa pe o hirtie fina, se gindi el. Ea ii cerea sa vina in patul ei.

- Nu cred ca ar fi o idee buna, raspunse el. Se face tirziu

76

INELUL DE ADIO

§i trebuie sa ma scol foarte devreme. Noapte buna, Aspasia.Ea zimbi u§or visatoare.- Da, desigur. Inteleg. Ma bucur ca ai gasit pe cineva la

care {ii, Tobias.El se mdeparta de u§a care se Jnchise meet In urma lui.La piciorul scarii se opri. Lucrul tntelept pe care trebuia

sa-1 faca era sa-?i continue drumul spre camera lui. Daca nu putea sa doarma, putea sa-§i petreaca timpul factndu-§i bagajele.

Mai ramase un timp acolo. Nu era nimeni prin preajma. Nu se auzeau pa?i pe scari. Era evident ca moartea violenta ii lecuise pe oaspeti de cheful pentru jocuri de noapte.

Dupa alte citeva secunde de gindire, se razgtndi asupra hotaririi mfelepte de a se intoarce in dormitorul sau. O lua pe scari in sus catre etajul Laviniei §i, ajirns pe culoar, se indrepta spre camera ei. Va bate foarte, foarte meet, hotari el. Daca ea nu raspundea, msemna ca adormise. Iar el va fi gentleman §i se va intoarce in camera lui.

Batu o data, u$or.U§a se deschise citiva centimetri. Prin deschizatura

ingusta, Lavinia ii zimbi. Era intr-o cama§a de noapte din bumbac, alba §i lunga. Un volana? de dantela alba ii incadra gitul.

- M-am gmdit ca noaptea nu trebuie sa fie cu totul irosita.- Te-ai gmdit excelent, replica ea. Inchise u§a ?i se

intoarse cu fata la el.I?i lasase parul liber pe umeri. La lumina luminarii, forma

un nimb de foe in jurul chipului ei inteligent.Ii zimbi cu acel ztmbet lene§, secret care il facea

intotdeauna sa simta o stiingere launtrica.O trase in bratele lui. Gurile li se mtilnira, arzatoare §i

flaminde. II strabatu aceea§i senzatie care il cuprindea intotdeauna cind o tinea a§a. Fusese facuta pentru el. Cu ea

77

AMANDA QUICK

nu trebuia sa se infrineze. Nu trebuia sa calce cu grija de teama sa nu o sperie. Pasiunea Laviniei era la fel de putemica §i arzatoare ca a lui.

Ea era altfel decit oricare alta femeie pe care o cunoscuse. Cu ea !§i permitea sa ri§te sa o lase sa se apropie de acea parte din el care de o viata intreaga se ascundea §i se controla.

O lua m brate §i o duse in patul mic. O lasa pe cuverturi §i se opri doar cit sa-§i scoata hainele.

Cind fu gata, ea ii zimbi §i intinse bratele pentru a-1 primi.Era hipnotizoml lui personal, gindi el. Singurul care

putea sa-I aduca in stare de transa.- Lavinia.Se instalaintre coapsele ei catifelate §i calde, ii cuprinse

incheieturile miinilor §i le ancora blind de o parte §i de alta a capului ei. Dorinja arzatoare ii facea singele sa galopeze.

Cobori capul §i o saruta pe git.- Uneori te vreau atit de mult incit e o mimme ca nu iau

foe, §opti el.- Oh, Tobias, nu intelegi? Cind arzi tu, ard ?i eu.El ii elibera o incheietura §i intinse mina sa-i ridice

cama§a de noapte. I§i plimba palma in sus pe pielea matasoasa a coapsei ei. Cind i§i atinse scopul, o gasi deja calda §i umeda. Parfumul trupului ei actiona ca un drog asupra simturilor lui.

O atinse. Ea i§i trase rasuflarea §i se mi§ca sinuos sub el. Mina ei libera ii apuca umerii goi, infigindu-§i degetele in camea lui. Nerabdatoare, incerca sa-?i elibereze §i cealalta incheietura a miinii, dar el o tintui blind de pat.

- Nu inca, murmura el pe sinul ei. Mai mtii spune-mi cum vrei sa te ating.

- Ma atingi exact cum vreau sa ma atingi. I§i tinu rasuflarea. Intotdeauna §tii precis cum s-o faci.

78

INELUL DE ADIO

El i§i trase virful degetelor putin mai sus, apasxnd mica cxcrescenta inapoi in teaca ei micuta.

- Poate e mai bine sa fac asta.Ea gemu §i i§i ridica putin §oldurile.- Oh, da. E perfect.- Dar asta? El i§i strecura un deget in ea §i impinse in sus.- Tobias.- Sa inteleg ca e §i mai bine?- Da. Ea icni §i se mi§ca nerabdatoare pe mina lui. Mai

mult decit perfect.El dadu sa i§i traga degetul. Mu?chii micuti se incle§tara.- Nu, spuse ea giflind. Nu, vreau sa ma atingi iar a§a.- Spune-mi exact cum vrei.Ea i§i vin degetele in parul lui §i-i trase capul pe srni.- §tii cum vreau. E§ti singurul care ?tie. Atinge-ma,

Tobias.Porunca ei ii aprinse singele.- Orice dore§te doamna. Ii lua in gura un sfirc §i, in

acela?i timp, impinse degetul iar Inauntru. Apasa inca o data peretele de sus al culoarului tngust.

Ea gemu, zvircolindu-se sub el, ?i se lupta iar sa-§i elibereze incheietura dreapta. E putemica, se gindi el. Mult mai putemica decit parea.

- Nu mea, murmura el. Vreau sa simt cum te desfaci in miinile mele.

- Tobias.El o sonda ?i mai adinc, §i mai putemic. Lavinia striga

u§urel. Strinse ochii.El o mingiie pina o simti incordata §i disperata ?i abia

atunci ii elibera cealalta incheietura. Ea se agata de el, cuprinzindu-i mijlocul cu picioarele.

El o patrunse.Ea se zvircoli sub el cu un alt strigat slab. Micile convulsii

79

AMANDA QUICK

declan§ara §i climaxul lui, care il zgudui ca o furtuna invizibila.

Se prabu§ira impreuna in virtejul simturilor. (

Mult mai tirziu, el se trezi din dulcea letargie care il' cuprinsese dupa impreunarea patima?a. Intr-adevar, patul era prea mic pentru amindoi, dar nu-i venea sa se plinga.

Ea zacea moale cu capul pe umarul lui, cu parul revarsat pe pieptul lui. Cama§a de noapte i se adunase in jurul taliei. Luminarea se mic?orase, dar mai dadea destula lumina pentru a-i dezvalui contururile rotunde ale ?oldurilor §i coapselor goale.

El ii mingiie spatele cu palma pina la curba dulce a feselor.

- Dormi? intreba el incet.- Nu, murmura ea.- Te iubesc, §opti el. Orice s-ar mtimpla, sa nu uiti asta.Ea se mi§ca, malta capul §i il saruta u?or pe gura.- § i eu te iubesc, Tobias. Orice s-ar intimpla, sa nu ui i

asta.El i§i trecu degetele prin parul ei rava§it.- Nu voi uita, iubita mea.Era de parea i§i facusera juramintele, se gindi el. Se

mi§ca, nevenindu-i sa paraseasca patul cald.- A r trebui sa ma intorc in camera mea.Eaii zimbi. Misterele din ochii ei se adincira. I§i plimbS

mina in jos pe pintecele lui. Degetele ei se strinsera in jurul barbatiei lui.

El o simti zvicnind §i intarindu-se.- Ma gindeam ca pina la Londra e drum lung, spuse el

cu buzele pe gitul ei. O sa avem timp berechet sa tragem un pui de somn odihnitor.

80

INELUL DE ADIO

8

Vu lcanu l in miniatura erupse cu un §uierat ascutit, cvacuind vaporii. In interiorul micului munte se auzi un trosnet §i din v irf ie?ira scintei.

Auditorul icni apreciativ. Conferentiarul, un ompitic §i slab ca un bat, pe nuxne Horace Kirk, inainta unpas §i facu o mica plecaciune. Cind se indrepta, zimbi cu toata fata multimii care umplea sala.

- A§a se incheie prelegerea mea despre vaporii fierbinti, spuse el. Conferinta mea de saptamina viitoare va avea ca subiect principiile electricitatii.

Un ropot de aplauze umplu incaperea.Emeline, §ezind in lindul al doilea intre Anthony §i

Priscilla, batu din palme laolalta cu ceilalti.Priscilla abia i§i putea inabu§i entuziasmul. Se uita la

pitic de parea era unui dintre poetii romantici la moda.- Nu-i a§a ca a fost evenimentul cel mai uimitor la care

ai asistat vreodata? ii $opti ea lui Emeline la adapostul aplauzelor. Jur ca mie prelegerile domnului Kirk mi-au ilcschis o lume noua.

- A fost foarte interesant, aproba Emeline. In sinea ei i?i spuse ca o interesa mult mai mult tema antichitatilor decit minunile electricitatii §i chimiei, dar trebuia sa admita ca ilemonstratia care se incheiase fusese extrem de interesanta. Trebuie sa-ti spun ca atunci cind ai propus sa ne inscriem la scria de prelegeri §tiintifice ale domnului Kirk mi-a fostteama ca vor fi plictisitoare. Insa nu e a§a. De acord, Anthony?

- Categoric da, replica Anthony cu reala admiratie. A lost o idee minunata, Priscilla. Se uita la micul jumal din poala ei. Vad ca §i azi ai umplut mai multe pagini cu mscmnari.

81

AMANDA QUICK

Priscilla strinse jumalul la piept ?i se uita din nou vrajita la profesorul Kirk.

- Am invatat foarte multe din aceste prelegeri. Tare a§ vrea sa o pot convinge pe mama sa ma lase sa-mi procur instrumente §i echipament. A§ da orice sa pot pune pe picioare un laborator adevarat, in care sa fac experience. Dar ea nici nu vrea sa auda.

Vestea nu o surprinse pe Emeline. Nu era greu sa-§i imagineze reactia ingrozita a lui lady Wortham la ideea ca Priscilla §i-ar amenaja un laborator.

Lady Wortham i§i lua foarte in serios responsabilitatile de mama. Principala ei ambitie in viata era sa-§i vada fiica maritata cu un domn dintr-o familie buna, de preferinta unui in postura de a mo§teni o avere confortabila. A?a ca avea mult de lucru, se gindi Emeline, pentru ca Priscilla era o tinara foarte atragatoare.

Adevarat, parul prietenei ei avea o nuanta de aur topit care nu era considerata la moda, dar dupa parerea lui Emeline culoarea se completa perfect cu ochii ei alba§tri. §i mai §tia ca nu era singura de parerea asta. Priscilla nu ducea lipsa niciodata de parteneri de dans la balurile §i seratele la care mergeau impreuna. Indiferent de punctul de vedere al celor care stabileau moda, era limpede ca existau §i domni pe care ii atrageau doamnele cu parul blond.

Nu ca prietena ei nu ar fi avut §i alte insu§iri. Pe linga un fel de a fi amabil, fermecator, Priscilla era inzestrata cu trasaturi frumoase, delicate §i o silueta gratioasa.

Dupa parerea lui Emeline, era pacat ca lady Wortham insista ca fiica ei sa se imbrace numai in roz. Culoarea asta nu o prindea in mod deosebit.

Insa in ceea ce o privea pe Emeline, cele mai frumoase trasaturi ale tovara^ei ei erau inteligenta, buna dispozitie §i

82

INELUL DE ADIO

bunul-sim|;. Ace?tia erau factorii care facusera sa infloreasca intre ele o prietenie adevarata.

De drept, ar fi trebuit sa se priveasca una pe cealalta ca rivale, gindi Emeline. Prietenia lor fusese alimentata §i incurajata initial de lady Wortham din motive mai putin altruiste.

Mama Priscillei agrea ideea ca fiica ei sa o tnsoteasca pe Emeline pentru ca socotea ca aspectul odraslei sale era cvidentiat de contrastul dintre cele doua.

Emeline era con§tienta de faptul ca principalul ei atu in rnaterie de moda era parul ei des §i negru. In alte privinte, §tia foarte bine ca nu mtrunea cerintele adevaratelor cunoscatoare ale elegantei. Era prea inalta §i prea subtire §i avea o personalitate mult prea onesta. § i faptul ca era prea directa nu era o mtimplare. Modelul ales de ea deliberat era matu§a ei. Lavinia facea rareori efortul sa-§i ascunda inteligenta §i nu ezita sa-§i exprime deschis parerile.

- Dupa toate demonstrative alea cu explozii, simt nevoia unei tnghetateracoritoare, anunta Anthony, ridictndu-se. Va pot convinge sa ma tnsotiti?

- Pe mine nu trebuie sa ma mtrebi de doua ori, jl asigura Emeline. E foarte cald in sala asta, nu-i a?a?

- Inghetata! Suna minunat, spuse Priscilla. E cam zapu?eala aici. Nu mi-am dat seama pina m clipa asta.

Emeline rise.- Asta pentru ca erai prea absorbita de minunile

demonstratiilor profesorului Kirk.Anthony se dadu la o parte pentru a le lasa pe cele doua

sa o ia inainte pe interval catre ie?irca din sala. Se isca o mica aglomeratie cind mai multi oameni i?i parasira scaunele in acela§i timp §i se indreptara spre u?a.

Cind, un moment mai tirziu, drumul se elibera, Emeline il zari pe barbatul care statea sprijinit neglijent cu umarul de

83

AMANDA QUICK

perete. O strabatu o senzatie tulburatoare. Nu era prima datS cind Dominic Hood se materializa in vecinatatea ei ?i ai tovara§ilor ei. 1

- Ei, dracia dracului! bombani Anthony in spatele ei.: Hood e aici. j

Priscilla fu singura sincer Incintata sa-1 vada. i- Nu ?tiam ca pe domnul Hood il intereseaza ?tiinta.- Ce surpriza uimitoare! mirii Anthony. j- Lini§te§te-te, spuse Emeline cu voce joasa. Nu §tiu de»

ce tu §i domnul Hood nu va puteti suferi, dar nu vreau scene penibile azi. S-a inteles?

- Ce s-a mtimplat ieri la muzeu n-a fost din vina mea.- O fi inceput domnul Hood cu stlngul cmd ne-a

lmparta§it parerea lui despre statuia lui Hercule §i a Hidrei, dar tu, domnule, ai inrautatit §i mai mult lucrurile cind i-ai spus ca nu se pricepe deloc la arta.

- N-am f5cut decit sa spun adevarul, riposta Anthony tifnos. Hood chiar nu se pricepe deloc la arta sau antichitati.

- O fi adevarat, dar a fost foarte urit din partea ta sa i-o spui in fata.

- Trebuia sa-§i pastreze pentru el parerea despre statuie. Ma intreb daca se va dovedi la fel de ignorant §i In §tiinta.

- Vorbesc serios, Anthony. Nu vreau scene. A i Inteles?El zimbi rece, Intr-un fel care amintea suparator de

domnul March.- Iti dau cuvintul meu ca n-am sa incep sa ma cert in

public, spuse el.intre timp aproape ajunsesera la u§a. Emeline l§i facu

de lucru leglndu-§i panglicile bonetei. Folosi prilejul pentru a-1 studia mai bine pe Dominic Hood, intrebindu-se iar ce anume daduse na§tere puternicei du§manii dintre el §i Anthony.

Dupa parerea ei, ar fi trebuit sa fie prieteni, gindi.

84

INELUL DE ADIO

Aparent, aveau multe m comun. Dominic era de aceea§i virsta cu Anthony, care implinise douazeci §i doi de ani luna trecuta. Aveau §i aceea§i maltime, amindoi erau supli §i atletici.

Aveau §i simtul eiegantei, se gmdi ea. Haina pe care o purta Dominic semana izbitor cu cea a lui Anthony; era de un albastra inchis §i croita astfel incit sa accentueze umerii. I’antalonii §i vestele lor erau aproape identice. Amindoi aveau lanturi frumoase la ceasurile de buzunar §i cravatele albe ca zapada complicat innodate.

E drept ca Dominic parea sa aiba genul de resurse care ii pcrmitea sa plateasca un croitor mai scump, insa efectul general era aproape identic cu cel obtinut de croitorul lui Anthony. Asta poate pentru ca nici unui dintre ei nu conta pe vc§minte ca sa faca impresie, gindi Emeline. Fiecare dintre ci emana o personalitateplina de forta, care ar fi fost evidenta chiar §i in zdrente.

In clipa aceea Dominic se desprinse de perete §i inclina capul in fata Priscillei §i a lui Emeline.

- Ce placere sa va vad azi aici, doamnelor! spuse el. Ammdoua aratati minunat.

- Domnul Hood! Priscilla se imbujora. N-ati pomenit ca veti participa azi la prelegerea profesoralui Kirk.

- §tiinta e o pasiune de-a mea, spuse el laconic. Ochii lui se intilnira cu ai lui Anthony. Provocarea era inconfundabila. Pretinzi ca te pricepi la fel de bine la chimie si §tiintele inradite ca la arta §i antichitati, Sinclair?

- Nu, spuse repezit Anthony. N-am studiat indeaproape stiintele.

- Inteleg, rosti taraganat Dominic. Poate ca e mai bine, intelegerea principiilor electricitatii, astronomiei §i a altor ramuri ale §tiintei cere o minte obi§nuita cu logica §i rationamentul. §tiinta se deosebe§te de arta §i antichitati prin aceea ca nu se impune capriciilor modei, gustului §i emotiilor. Iia urmeaza iegiie naturii.

85

AMANDA QUICK

Emeline il simti pe Anthony crispmdu-se de furie. Se grabi sa schimbe subiectul.

- Dupa parerea mea, conferinta de azi a fost deosebit de instructive, interveni ea repede. Mai ales ultima demonstrate cu vulcanul model.

- Absolut impresionanta! declara Priscilla.- A fost distractiv. Dominic ridica din umeri. Dar daca e

sa spunem Iucrurilor pe nume, ma tem ca profesorul Kirk e mai mult mascarici decit chimist.

Priscilla se incrunta u§or.- Ce vreti sa spuneti, domnule Hood?Dominic se intoarse spre ea.- In prezent lucrez la o formula pentru exploziv de

artificii care, va asigur, vor produce efecte mult mai spectaculoase decit cele create de Kirk cu vulcanul lui prostesc.

Priscilla facu ochii mari.- Aveti propriul laborator, domnule?-D a .- Ce minunat! §opti Priscilla. Daca pot sa va intreb, ce

instrumente §i aparatura aveti?Dominic ezita. Emeline avu impresia clara ca el avusese

alt scop cind le interceptase la u?a. Se gindi ca era mai bine sa continue sa-1 impinga in aceasta alta directie.

- Chiar a§a, domnule Hood, spuse ea. Va rog sa ne povestiti despre echipamentul de laborator de care dispuneti.

- Am echipamentul obi§nuit, ceda el m cele din urma. Un microscop, un motor electric, un telescop, o balanta, citeva aparate chimice.

- Aveti propriul motor electric! Priscilla era de-a dreptul naucita. Sinteti extrem de norocos, domnule. A§ da orice sa am §i eu un laborator corespunzator echipat.

Emeline simti o unda de curiozitate.

86

INELUL DE ADIO

- Puteti crea globulete de foe care zboara, a$a cum a facut profesorul Kirk azi?

- Categoric. Spectacolul de lumini al lui Kirk nu a fost decit un true simplu. Se opri, se uita la Priscilla, apoi ii zimbi lui Emeline. Pot aranja ni§te demonstratii pe care cred ca le veti gasi §i mai interesante decit cele facute de Kirk in dupa- amiaza asta.

- Mi-ar placea foarte mult sa le vad, spuse repede Priscilla.

- Chiar ca pare interesant, aproba Emeline. Trebuie sa recunosc ca pina de cuiind nu m-a prea interesat §tiinta, dar prelegerile domnului Kirk au fost foarte stimulatoare.

Maxilarele lui Anthony se incle§tara.- Imposibil. Nu puteti merge neinsotite la locuin|a lui

Hood. Amindoua §titi prea bine asta.Priscilla paru ca se dezumfla.- Ma intreb daca a§ putea s-o conving pe mama sa ne

insoteasca.Nu parea optimista, se gindi Emeline.- Ma indoiesc ca lui lady Wortham i-ar placea sa petreaca

o dimineata urmarind demonstratii §tiintifice, comenta plat Anthony.

- Cred ca aveti dreptate, spuse Priscilla cu un aer resemnat. Pe mama o intereseaza mai mult moda.

Maxilarele lui Dominic se mcle§tara.- Ei bine, asta e. Anthony se uita la ceasul de buzunar.

Se face tirziu, doamnelor. Ar fi mai bine sa ne vedem de drum daca e sa ne oprim la mghctata.

Emeline nu mai putu rabda dezamagirea profunda din ochii Priscillei.

- Sint sigura ca n-o sa-mi fie greu s-o conving pe matu§a Lavinia sa ne insoteasca la o demonstrate in laboratorul dumneavoastra, domnule Hood.

87

AMANDA QUICK

Un val de recuno§tinta lumina chipul Priscillei.- Chiar crezi ca doamna Lake va accepta sa faca asta?- Nu vad de ce nu, replica Emeline. O voi intreba cmd

se va intoarce din vizita la tara.-Multumesc. Priscillajubila. E§ti foarte buna, Emeline.Dominic fi arunca lui Anthony un zimbet victorios, apoi

se inclina in fata celor doua tinere.- A?tept cu nerabdare sa va primesc pe dumneavoastra

§i pe doamna Lake cit mai cunnd posibil, spuse el. Locuinta mea e in Steeting Street.

Se intoarse ?i ie§i din sala fara sa se uite in urma.Anthony nu spuse nimic, dar Emeline il simtea ca fierbe.Pentru prima data de cind se cuno§teau, se ingrijora.

O ora §i jumatate mai tirziu, dupa ce o condusera pe Priscilla pina la u§a casei ei, Emeline §i Anthony se intoarsera in Claremont Lane nr. 7.

Era o zi minunata pentru plimbare, se gindi Emeline. Nu exista pe pamint loc mai frumos ca Londra intr-o dupa- amiaza de vara. Soarele incalzea parcurile verzi in care se jucau copii cu mingea sau eraupurtati in carucioare. Cotigele vinzatorilor de flori erau pline ochi cu buchetele pline de culoare. Negustorii de fructe ofereaupere §i piersici zemoase, struguri dulci §i fructe de padure. Toata lumea parea mai vesela §i era mai viu imbracata decit iama.

Insa poate ca a?a i se parea pentru ca era cu barbatul pe care il iubea, gindi ea. Ce pacat ca Anthony era atit de prost dispus!

- §tii, spuse ea, alegind un subiect inofensiv, habar n-aveam ca pe Priscilla o intereseaza atit de mult §tiinta, pina a propus sa ne inscriem la conferintele domnului Kirk. Mi-a spus ca mama ei a atentionat-o sa nu abordeze subiectul in companie distinsa pentru ca prietenii ei ar eticheta-o ca plicticoasa.

INELUL DE ADIO

- In familia aia, lady Wortham e plicticoasa.- Cred ca ar fi mai corect sa spunem ca este doar o mama

devotata care i§i da toata silinta sa gaseasca o partida cxcelenta pentru Priscilla.

- Hm! facu Anthony fara prea mult interes.Gata cu incercarea de a-1 dispune, gindi ea. Uneori

Anthony semana cu cumnatul lui. Ea ajungea sa inteleaga de ce Lavinia i§i pierdea citeodata cumpatul cu domnul March.

- Da-i drumul, spuse ea cind ajunsera la numarul 7. E?ti suparat pe mine pentru ca m-am oferit s-o rog pe matu§a Lavinia sa ne insoteasca pe mine §i pe Priscilla la laboratorul lui Dominic.

- Prefer sa nu discut subiectul asta.Ea scoase cheia din saculet §i deschise u§a. Pe culoarul

lung cit casa se isca o briza u?oara. U?a din spate era deschisa. Se uita spre capatul indepartat al culoarului ?i zari ni?te fuste cenu§ii mi§cindu-se prin gradina de zarzavaturi. Doamna Chilton culegea legume §i salata verde.

Emeline i§i scoase boneta §i manu§ile.- De ce nu-mi spui de ce nu poti sa-1 suferi pe domnul

Hood?Anthony inchise u?a din fata §i se intoarse spre ea.- Nu pot sa-1 sufar pentru ca ?tiu ce intentii are.- Serios? §i care sint, dupa parerea ta, intentiile domnului

Hood?- Se invirte in jurul nostru oriunde ne-am afla pentru ca

vrea sa te indeparteze de mine.Uluita, ea ramase cu boneta in aer, uitind s-o agate in

cuier, §i il privi lung.- Asta e o adevarata prostie.- Dimpotriva, este adevarul.

89

AMANDA QUICK

- Tony, eu nu cred deloc ca a§a stau lucrurile.- Ba chiar a§a stau.- E§ti gelos! spuse ea uimita.- Ma condamni?- Da, domnule. N-ai de ce sa-ti faci griji in privinja

relatiei mele cu domnul Hood. Cred ca e oarecum singur, atita tot. E nou-venit in ora? §i nu are prieteni sau relatii sociale.

- Lipsa prietenilor este perfect de inteles. Anthony i?i arunca palaria pe masa. Hood nu are ceea ce oricine ar numi personalitate de invingator.

Ea se gindi la felul in care Dominic se tinuse departe de multime in sala de conferinte.

- E cam singuratic, nu-i a?a? §i are o anumita incordare care fara doar §i poate nu il ajuta sa se simta la largul lui cu oamenii. Am impresia ca nu a petrecut mult timp in societate.

- Habar n-am ce experienta are in societate, dar pot sa-ti spun ca ni?te relatii trebuie sa aiba. E membra al clubului meu.

- Acolo v-ati cunoscut?- Din pacate, da, bombani el. A devenit umbra mea

fiindca tot cauta sa te desparta cumva de mine.- Purtarea ta e ridicola, Anthony. Te asigur ca n-ai de ce ...Se intrerapse cu un icnet, pentru ca el facu brusc un pas

inainte, ii apuca bratele §i o lipi cu putere de pieptul lui.- El nu e ca ceilalti domni care flirteaza cu tine, Emeline,

spuse meet Anthony. Ei sint suparatori, dar inofensivi. Hood este altfel. E periculos.

Iritarea ei se transforma brusc in suparare.- Doar nu crezi o clipa ca ma atrage persoana lui? Cum

poti sa sugerezi macar a§a ceva? Chiar ma crezi atit de nestatomica?

- Bineinteles ca nu. Am deplina incredere in tine,

90

INELUL DE ADIO

Emeline. Nu intelegi? Ceea ce ma alarmeaza este hotarirea lui Hood de a distruge ce avem noi doi.

Ea se destinse putin.- Tot nu cred ca asta e scopul lui, dar chiar daca ar fi, te

asigur ca nu va putea sa ma smulga de linga tine.El clatina din cap de parea fata era cea mai naiva fiinta

din lume.- Tot nu pricepi adevarata mea spaima. Ma tem ca iti va

face un mare rau.- Ce Dumnezeu tot spui acolo?- II vad in stare sa incerce sa te compromita cumva. Poate

mai rau.Ea ii cerceta fata §i se convinse ca el credea fiecare cuvint

spus.- Crezi ca m-ar ... m-ar ... Nu reu§i sa spuna viola. Dar

n-are nici o logica. De ce ar face domnul Hood ceva atit de mir§av?

- Tare a§ vrea sa §tiu, spuse el incet.- Nu e posibil sa ma urasca atit de mult, ?opti ea. Abia

daca ma cunoa§te.- M-ai inteles gre§it, iubirea mea. Anthony ii lua fata in

miini. Nu cred ca te ura§te.- Atunci de ce ar vrea sa-mi faca rau?- Eu sint cel pe care il dispretuie?te. Eu sint cel caruia

vrea sa-i faca rau. $i a ghicit bine ca nimic pe lume nu mi-ar produce mai multa durere decit sa te vad suferind.

Ea se uita la el, §ocata de profunda lui convingere.- Dar §i tu abia 1-ai cunoscut. Ce motiv ar putea avea sa

nutreasca o ura atit de putemica la adresa ta?- Nu §tiu. Dar am de gind sa aflu. intre timp, nu vreau sa

te mai apropii de el.- Chiar daca a? fi de acord sa pastrez distanta fata de

domnul Hood, §tii foarte bine ca nu poti sa-1 impiedici sa se

91

AMANDA QUICK

apropie de mine decit daca ai de gind sa ma incui in casa, lucru pe care nu-1 voi permite niciodata.

- Fir-ar sa fie de treaba, Emeline!Ea ii acoperi gura cu virful degetelor, reducindu-1 blind

la tacere.- Ia uite cum vorbim! Parea am fi matu§a Lavinia §i

domnul March intr-una din discutiile lor nesuferite. Intentia noastra era sa abordam lucrurile total diferit, daca mai tii minte.

El miji ochii.- A ici nu e vorba de relatia noastra personala.- Dimpotriva, este vorba de insa§i esenta ei. Relatia

noastra trebuie sa fie legatura metafizica armonioasa a doua suflete care simt la fel. Am cazut de acord sa nu ne certam §i sa nu ne rastim unui la altul cum fac atit de des matu§a mea §i cumnatul tau. Am jurat sa nu devenim atit de incapatinati ca ei, ca sa nu urmam acela?i drum spinos pe care 1-au ales ei.

Gura lui Anthony se arcui u§or. Pentru prima data in ziua aceea, ea zari o urma de amuzament autentic in ochii lui.

- Incep sa cred sa sintem exact la fel de dogmatici §i incapatinati §i cu aceea§i vointa putemica precum doamna Lake ?i Tobias. Regret s-o spun, Emeline, dar s-ar putea ca intr-adevar sa pa?im pe acela§i drum spinos.

- Prostii! Sint sigura ca putem evita, cu putin efort, aceasta soarta.

- Vezi? Chiar acum mi-ai dat dreptate. Nu ne putem abtine sa ne certam privitor la daca sintem sau nu condamnati sa ne certam.

Gura lui era acum foarte aproape de a ei §i fata simti ca amete§te. Incerca sa-§i pastreze cumpatul.

- Nu ne certam, insista ea, gilTind putin. Purtam o discutie serioasa.

92

INELUL DE ADIO

- Nume§te-o cum vrei. El ii privi gura ca pe un fruct rar §i pretios pe care avea de gmd sa-1 manfnce. In momentul asta nu-mi pasa cine §tie ce.

- Dar trebuie sa lamurim problema asta.- Dupa parerea mea, n-o putem lamuri satisfacator, a§a

ca mai bine am face altceva infinit mai satisfacator.- Incerci sa schimbi subiectul, Anthony.- Cum ai ghicit?O saruta, inabu§indu-i restul protestelor. Ea i?i zise ca

puteau temiina mai tirziu discutia. Ii era nespus de greu sa gindeasca limpede cmd el o tinea a§a.

I§i strecura bratele in jurul gitului lui §i se abandona placerii momentului. Tinarul se cutremura de dorinta, nelasmdu-i nici un dubiu cu privire la intensitatea pasiunii lui.

Nu-i scapase ca, in ultimul timp, Anthony gasea tot mai multe prilejuri sa o imbrati§eze. Fiecare sarutare era mai indrazneata decit ultima. Ea nu-i permisese nici unui alt barbat asemenea libertati, dar era drept ca nici nu iubise vreun alt barbat.

Societatea are reguli in legatura cu lucrurile de genul asta. Ea cuno§tea acele reguli. Pentru o vaduva precum Lavinia, era admisibila o relatie discreta. Insa o domni§oara care nu fusese casatorita era obligata sa evite orice i-ar putea pata reputatia. In lumea buna, perceptia era totul.

Dar acesta era Anthony, §i il iubea, §i in ultimul timp avea tot mai putina grija sa fie atenta.

- Emeline, §opti el cu buzele pe gitul ei. Ce sa facem? Te iubesc! Chiar §i cind ne certam te vreau.

- $i eu te iubesc. I§i strinse bratele in jurul gitului lui. Atit de mult!

El malta putin capul §i o privi in ochi.- Nu sint inca in situatia de a-ti cere sa te mariti cu mine.

93

AMANDA QUICK

§tii asta. Adevarul trist e ca mea nu-mi pot permite sa te tin a§a cum se cuvine.

- De cite ori vrei sa-ti mai spun ca nu-mi pasa de situatia ta financiara?

- M ie imi pasa enorm. N-am sa-ti cer sa te mariti cu mine pina nu am sa fiu capabil sa mtemeiez o gospodarie.

- E§ti prea mindru.- S-ar putea, dar nu conteaza, pentru ca m-am hotarit in

privinta asta. Intre timp, marea mea teama este ca ai sa-ti pierzi rabdarea a§teptind. S-ar putea sa apara acel barbat cu o situatie financiara buna care sa-ti poata oferi totul.

- Niciodata, jura ea. Am sa a§tept o ve?nicie daca va fi nevoie. Dar refuz sa cred ca doi oameni de§tepti cum sintem noi nu pot gasi o cale de a fi impreuna mai repede.

El zimbi slab.- Sper sa ai dreptate. Ezita. Iubito, e ceva pe care vreau

sa-1 §tii. Nu voiam sa-ti spun, pentru ca s-ar putea ca lucrurile sa nu iasa a?a cum doresc eu. Dar adevarul e ca am luat banii pe care i-am ci?tigat ajutindu-1 pe Tobias la ultimul lui caz §i am cumparat o actiune la una din companiile de transport maritim ale lordului Crackenbume. Totu§i, or sa treaca multe luni pina am sa §tiu daca am sa vad sau nu profit. In genul asta de investitii exista intotdeauna un rise.

Ea zimbi.- $i eu am de facut o marturisire. Doamna Dove ne-a

propus matu§ii Lavinia §i mie sa investim intr-unul din proiectele ei de constructii. Casele urmeaza sa fie terminate in urmatoarele §ase luni. Vor fi vindute sau inchiriate. Daca totul merge bine, inainte de sfir?itul anului am sa am ni§te bani ai mei. Daca ne vom pune laolalta veniturile, sint sigura ca ne vom descurca.

- Apropo de casa, asta e alta problema. Daca ne casatorim, trebuie sa gasim un loc decent sa traim.

94

INELUL DE ADIO

~ Ne putem muta m locuinta ta.- Categoric nu. Camerele mele ajung pentru un domn

singur, ca mine, dar nici prin cap nu-mi trece sa te iau din casuta asta foarte confortabila §i sa te instalez m Jasper Street.

- Nu m-ar deranja, riposta ea prompt. Serios.- Ei bine, pe mine categoric m-ar deranja. Se incrunta.

Nu e spatiu destul pentru o menajera, presupumnd ca ne-am permite una. Gemu §i o fmbrati§a strins. Oricum am privi problema, trebuie sa a§teptam luni intregi inainte ca sa putem anunta macar logodna noastra. Se intrerupse brusc, de parea ii venise o idee. Afara daca ...

Ea sesiza schimbarea brusca a tonului §i o recunoscu imediat. Tragindu-se putin inapoi, se uita la el.

- Cloce§ti un plan, simt. Ce e ?- In clipa de fata totul e putin cam vag ... A r necesita

multa strategic. Va trebui sa procedez cu atentie, dar s-ar putea sa fie o cale de a pune lucrurile in mi§care putin mai repede.

- Trebuie sa-mi spui!- Nu. Nu pina imi dau seama daca va merge sau nu.- Asta e prea mult! Imi pui rabdarea la incercare,

domnule. II apuca de revere ?i incerca sa-1 scuture. El nu se cl inti, dar paru amuzat.

Mina lui se mchise pe a ei.- Nu e§ti singura nerabdatoare, iubito. Sint nopti cind

ma intreb daca n-am sa innebunesc din pricina a?teptarii.- inteleg. Ii dadu drumul §i netezi reverele §ifonate. E

foarte ciudat, nu-i a§a? Citeva sarutari cind §i cind ar trebui sa ne inlature frustrarea, dar, nu §tiu de ce, cu cit ne imbrati^am mai des, cu atit doresc mai mult sa o facem.

El zimbi u§or.- Intr-adevar, am observat §i eu acest efect ciudat.Se apleca §i ii mu§ca lobul urechii.

95

AMANDA QUICK

Ea ofta.- Poate ar fi mai bine sa ne abtinem de la astfel de lucruri.- Sa nu ne mai sarutam? Ridica brusc capul. Multumesc,

dar a§ prefera sa innebunesc.Ea dadu sa rida, dar gura lui o gasi pe a ei §i, in schimb,

ea gemu, ramasa fara vlaga. Are dreptate, hotari ea. Mai bine sa mnebuneasca decit sa se lipseasca de sarutarile lui.

Anthony i§i strecura mina pe dupa talia ei §i !i lipi ! ?oldurile de el. Fata ii simti contururile tari §i indraznete ale i trupului ajitat. Sarutul lui se adinci. i

Un tropait zgomotos pe treptele din fata, urmat de | rasucirea cheii in broasca o smulsera din ameteala senzuala. ! Anthony se indrepta de spate §i incerca sa faca un pas inapoi. Insa u§a se deschise larg inainte ca ei sa apuce sa se desprinda complet din imbrati§are.

Emeline se uita uimita la Lavinia care intra valvirtej in hoi. Matu§a ei era urmata indeaproape de Tobias, care ajuta un vizitiu sa duca un cufar mare.

- in sfir?it acasa! Lavinia i§i smulse palaria galbena de pai §i o trimise in zbor spre masa cea mai apropiata. Cine a spus ca viata la tara are un efect calmant asupra nervilor n-a avut nici cea mai mica idee despre ce vorbe§te.

9^Doamna Chilton navali in casa exact cind Tobias

expedia trasura. Co§ul femeii era incarcat cu legume §i zarzavaturi. Se uita mirata la micul grup din holul de la intrare.

- Ce e asta? S-a intimplat ceva? Nu va a§teptam decit miine, doamna.

- Planurile s-au schimbat, doamna Chilton, spuse

96

INELUL DE ADIO

Lavinia. E o poveste lunga. Intre timp, domnul March §i cu mine sintem lihniti de foame. Mincarea de la hanul unde ne-am oprit sa Juam masa a fost foarte proasta. De fapt, a fost in ton cu intreaga calatorie.

- Doamna Lake are dreptate, zise §i Tobias. Intr-adevar, mincarea a fost proasta. §i eu simt chinurile foamei.

Doamna Chilton pufni dispretuitor.- Nu ma indoiesc o clipa de asta. Foarte bine, am sa

pregatesc o gustare rece.- Multumesc. Tobias ii zimbi. Ce zici de ni§te tarte cu

coacaze din acelea grozave? Visez la ele de cind ne-am oprit la han.

Doamna Chilton se uita dezaprobator la el cu ochii ei de pasare.

- Cu calatoria aceea lunga §i istovitoare, ma mir ca v-a mai ramas energie sa mincati tarte de coacaze, domnule.

- Calea?ca lui Vale avea arcurile atit de bune incit am reu§it sa ma odihnesc putin.

La o asemenea minciuna sfruntata, Lavinia se incrunta. Tobias nu dormise nici un pic pe drumul de intoarcere. I§i petrecusera majoritatea timpului planuind strategii §i discutind despre noul caz.

Dar doamna Chilton {itii §i clatina din cap.- Se poate sa-mi Fi ramas citeva tarte din tava pe care

am facut-o pentru co§ul pe care 1-ati luat in calatoria la tara.- Iti sint foarte recunoscator, doamna Chilton, spuse

Tobias, putin cam prea umil.Lavinia urmarea indeaproape perechea. Nu era prima

data cind avea impresia ca ii scapa vreo gluma secreta imparta§ita de cei doi. Tobias §i doamna Chilton nu erau singurii care pareau inexplicabil de veseli. Anthony cerceta foarte atent podeaua §i colturile gurii ii zvicneau. Emeline se intoarse brusc sa-§i agate boneta galbcna in cuier.

97

AMANDA QUICK

Asta-i prea de tot, i§i zise Lavinia. Propti miinile in §olduri §i miji ochii, uitindu-se la Tobias.

- Mai vrei tarte cu coacaze? Da-mi voie sa-ti spun, domnule, ca in ultimele saptamini e§ti obsedat de coacaze. Ve§nic ii ceri doamnei Chilton sa-ti dea o delicatesa facuta din coacaze. Jur ca mereu exista aici dulceata de coacaze, prajituri cu coacaze §i tarte cu coacaze cit sa hrane?ti o armata.

- Este evident ca din dieta mea lipse§te ceva care poate fi satisfacut numai cu coacaze, riposta Tobias.

- Am sa aduc tava in biblioteca, spuse repede doamna Chilton.

O lua grabita pe culoar catre bucatarie.Fara tragere de inima, Lavinia hotari sa renunte pe

moment la subiectul coacazelor. Existau alte probleme, mai presante. Pomi spre biroul ei, urmata de cei trei. Aruncmd pe o masuta cametul pe care il scoase din saculet, se duse direct la dulapiorul cu bauturi.

- O sa va spunem intreaga poveste, ii lini§ti ea pe Anthony ?i Emeline. Dar mai intii, §i Tobias, ?i eu avem nevoie de un intaritor.

- In privinta asta nu te contrazic. Tobias se lasa in cel mai mare fotoliu §i ridica picioarele pe un taburet, simtindu-se ca acasa, cum facea in ultimul timp.

Lavinia nu era inca sigura ce simtea cu privire la u§urinta cu care el incepuse sa se insinueze in viata ei de zi cu zi. Era ceva ce se petrecuse treptat in ultimele citeva luni. Tobias avea o casa frumoasa la citeva strazi departare, in Slate Street, dar i§i petrecea tot mai putin timp acolo. !§i luase obiceiul sa apara la u§a ei ori de cite ori i se nazarea.

Ea bombanea adesea in prezenta doamnei Chilton §i a lui Emeline despre obiceiul lui de a se arata tocmai cind se servea micul dejun. Nu ezita sa ia loc la masa ?i sa se serveasca non§alant cu cafea ?i oua. De asemenea, avea

INELUL DE ADIO

fantasticul talent sa apara cind ea era singura acasa. In astfel de ocazii, sincronizarea lui era fara gre§, reflecta ea. Parea sa §tie precis cind doamna Chilton §i Emeline aveau sa lipseasca, §i profita frecvent de intimitate pentru a face patimaij dragoste cu ea, chiar daca oarecum pe fuga. Ea declara sus §i tare oricui voia sa asculte ca era exasperant sa se impiedice intruna de Tobias, insa adevarul era ca se obi§nuia tot mai mult cu prezenta lui in casa. In adincul sufletul recuno§tea ca ii cam placea sa il aiba prin preajma, lucru care era tulburator.

In urma cu zece ani, cind se maritase cu John, nu avusese astfel de indoieli. Fusese indragostita de sotul ei poet, iar casatoria paruse incununarea logica a acelui ata§ament romantic.

Dar casnicia se incheiase dupa numai optsprezece luni, cind John murise de aprindere la plamini. Timp de patru ani fusese nevoita sa-§i croiasca propriul drum in lume, apoi Emeline venise sa locuiasca la ea. Era perfect con§tienta ca responsabilitatea de a-§i purta de grija sie§i ?i nepoatei sale o schimbase in unele privinte. Nu mai era aceea§i femeie din urma cu zece ani.

Nu numai ca acum era mai in virsta §i mai cu experienta, gindi ea, dar ajunsese sa pretuiasca libertatea §i independenta pe care i le conferea statutul de vaduva. Spre deosebire de Emeline, nu mai era supusa regulilor stricte care le impuneau doamnelor mai tinere, nemaritate un rol de decor. Nu i se cerea in aceste zile decit o discretie rezonabila. Vaduvele se bucurau de ce era mai bun in ambele lumi, i§i spuse ea. Puteau savura placerile pasiunii, pastrind totu§i controlul §i independenta pemiise de statutul de persoane singure.

Undeva pe drum, cugeta ea, ajunsese la concluzia ca va ramine nemaritata tot restul vietii. Perspectiva o multumise.

Pina de curind.

99

AMANDA QUICK

Pentru ea, problemele nu mai erau atit de limpezi. De fapt, i?i zise ea, in momentul de fata viitorul parea ncbulos,.

Faptul ca se indragostise de Tobias o prinsese cu garda, jos §i se dovedea o experienta hotant tulburatoare. Ii trebuise ceva timp ca macar sa inteleaga ce se intimpla. Nu; identificase imediat sentimentele fata de Tobias ca fiind iubire, pentru ca em otiile erau puternic d iferite dej sentimentele tandre, inocente pe care le cunoscuse m casnicia ei.,

Sigur, trecusera zece ani de la moartea lui John, dar dia l cite i§i amintea ea, ei doi nu fusesera niciodata in dezacord,! darmite sa se certe. Fire§te, nici nu prea avusesera de ce s i j

se certe. Adevarul este ca John fusese prea fericit sa o lase1 pe ea sa ia deciziile. ;

John se dedica poeziei lui. Nu voia decit sa fie eliberat de obligatia de a avea de-a face cu detaliile prozaice ale vietii de zi cu zi, inclusiv de necesitatea de a-§i ci§tiga existenta.

Ea preluase comanda inca de la inceputul casniciei. Nu numai ca administra gospodaria, dar, intrucit stralucirea de poet a lui John trecea neobservata §i ca urmare nu putea asigura un venit din scris, ea ii intretinuse pe amindoi cu talentul ei la hipnotism.

De fapt, aranjamentul functionase foarte bine m decursul scurtei lor casnicii. Fusese multumita. !§i spuse ca John o iubise, §i era convinsa ca era adevarat. Dar privind mapoi, acum §tia ca el rezervase scrisului cele mai profunde trairi ale sale.

Poate ca asta era adevaratul motiv ca nu se certasera niciodata, reflecta ea. Lu i John nu-i pasa de nimic, in afarS de scrisul lui, pina intr-atit ca sa se certe.

Relatia ei cu Tobias era cu totul altfel. Emotiile care se aprindeau atit de u§or intre ei erau mult mai intense decit cele pe care le traise cu John, insa discutiile acelea aprinse se sfir§eau cel mai adesea intr-o partida de amor fierbinte.

100

INELUL DE ADIO

O legatura era solutia perfecta, i§i spuse ea. Era un refren familiar, unui pe care il repeta foarte des noaptea tirziu, cind statea treaza §i singura in patul ei.

Respinse gindurile nelini§titoare §i tuma vinul de Xeres. Cind se intoarse sa-i dea un pahar lui Tobias, vazu ca el i$i masa absent piciorul sting. Se incrunta.

- Te supara iar rana? intreba ea.-Nu-ti face griji. El lua paharul. Lungul drum cu calea§ca

mi-a intepenit piciorul. Un pahar de vin va rezolva curind problema. Bau jumatate de pahar §i masura din ochi cantitatea ramasa. Daca ma gindesc mai bine, am sa beau doua sau trei.

Ea ii umplu iar paharul §i se a§eza.- N-am cuvinte sa va spun cit de bine e sa fii acasa, le

spuse ea lui Emeline ?i lui Anthony.Emeline se a§eza pe un scaun linga globul pamintesc.

Chipul ei dragala? trada ingrijorare.- Toata afacerea a fost un dezastru total, spuse Lavinia.- Eu n-a§ spune asta, rosti ginditor Tobias. Petrecerea a

avut §i momente placute.Ea ii vazu licarirea din ochi §i §tiu ca se gindea la episodul

patima? din dormitorul ei.- Dati-i drumul. Anthony se a$eza pe coltul mesei de

lucru ?i incruci§a bratele la piept. Emeline §i cu mine nu mai suportam suspansul. Ce s-a intimplat de v-ati intors la Londra in a§a mare graba?

- Cu ce sa incep? Tobias invirti intre palme paharul aproape gol. Cred ca s-ar putea spune ca omorirea lordului Fullerton a fost un punct de cotitura.

- Omorirea! De uimire, Emeline ramase cu gura u§or deschisa. Apoi, fata ei seinsufleti, de interes. Ei bine, e sigur ca asta explica cite ceva.

- Intr-adevar. Entuziasmul lui Anthony era evident. Sa trag concluzia ca avem un caz nou?

- S-ar putea. Lavinia arunca o privire rapida spre Tobias.

101

AMANDA QUICK

Sa presupunem ca noul nostru client i§i permite sa ne angajeze? Din cite imi amintesc, nu s-a discutat despre onorariul nostru.

Tobias termina vinul §i cobori paharul.- Doamna Gray i§i poate permite foarte bine sa ne

plateasca.- Propun sa o luati de la inceput §i sa ne povestiti tot,

spuse Emeline.Lavinia flutura mina spre Tobias.- Poti face tu onorurile, domnule. Mie cred ca imi mai

trebuie un pahar de vin.Tobias ii intinse paharul ca sa-i mai toame. Apoi se lansa

in relatarea evenimentelor de la Beaumont Castle.Lavinia asculta cu atentie. Spre u?urarea ei, Tobias lasa

la o parte citeva amanunte, ca de pilda de ce ajunsese ea sa se furi§eze pe culoarele castelului la ora aia tirzie.

Cind el termina, Anthony §i Emeline nu mai pridideau cu intrebarile, comentariile §i sugestiile.

- Timpul este esential aici, spuse Anthony. Veti avea nevoie de ajutorul nostru in cazul asta.

- Da. Mina lui Tobias se strinse pe pahar. Intr-adevar, vom avea nevoie de ceva ajutor.

- Pe drumul de intoarcere la Londra am facut ni§te planuri, spuse Lavinia. Lua cametelul pe care il pusese pe masa §i il deschise. Ancheta trebuie umiata pe mai multe directii. Inelul memento-mori pe care 1-am gasit in dormitorul lui Fullerton pare sa fie vechi. Exista posibilitatea ca uciga§ul sa-I fi cumparat sau sa-I fi furat de la o pravalie de antichitati.

Emeline invirti absenta globul. Parea ingindurata.- S-ar putea $i sa fi fost amanetat sau vindut de un bijutier.Tobias dadu ginditor din cap.- Foarte adevarat, de§i nu pare genul de inel pe care 1-ar

cumpara un bijutier.

102

INELUL DE ADIO

- In ziua de azi, cererea de inele memento-mori nu e mare, interveni Lavinia. Nu mai smt atit de la moda ca odinioara.

- Asta e un indiciu, aproba Tobias. Nu ne putem permite sa-1 ignoram.

Anthony se uita la el.- Emeline §i cu mine urmeaza sa vorbim cu vinzatorii §i

bijutierii care ar putea §ti ceva despre inel, presupun?- Da, spuse Tobias. § i mai e problema perucii.- O peruca blonda. Emeline se gindi o secunda. Nu e

deloc la moda.- Noi credem ca s-ar putea ca tocmai asta sa fi fost rostul

ei, spuse Lavinia. Uciga§ul a vrut sa fie sigur ca, daca e vazut, singurul lucru de care §i-ar aminti cineva cu claritate e un par blond de femeie. Ah, ?i mai e un aspect. De§i Tobias este convins ca uciga§ul e barbat, eu am rezerve.

Anthony se uita la Tobias cu sprincenele ridicpte intreb ator.

- Mie intuitia imi spune ca avem de-a face cu un barbat, insista Tobias. Dar Lavinia are dreptate. Nu putem exclude posibilitatea ca acest nou Om Memento-Mori sa fie, de fapt, femeie.

- Prea bine. Anthony se dadu jos de pe birou. Emeline ?i cu mine vom vedea ce putem afla pe tema perucilor blonde §i a inelelor memento-mori disparate.

- Primul pas este sa intocmim o lista cu atelierele de peruci §i negustorii de antichitati specializati in inele vechi, preciza Emeline.

Tobias se incrunta.- Aveti grija cind puneti intrebari. Avem de a face cu un

criminal care m-a provocat deschis. Ma tern ca joaca un joc murdar, exact cum a facut odinioara Zachary. Jin ca atcntia lui sa ramina concentrata asupra mea. Nu vreau ca acest

103

AMANDA QUICK

nememic sa manifeste interes fata de vreunul dintre voi. S-a inteles?

- Nu va faeeti griji, domnule, spuse repede Emeline. Anthony §i cu mine vom fi extrem de discreti. Zimbi. Asta e motoul micii noastre agentii, nu-i a§a? Discrete asigurata.

- Iar tu §i doamna Lake ce aveti de gind sa faceti cit ne interesam noi de peruca §i inel? intreba Anthony.

Tobias se uita la Lavinia.- Primul nostru scop este sa aflam cine a beneficiat cel

mai mult de pe urma mortii lui Fullerton.- Desigur. Emeline zimbi. E suficient sa te uiti la

mo§tenitor, cum va place dumneavoastra sa spuneti, domnule March.

- A l doilea obiectiv al nostru s-ar putea sa fie mult mai dificil, spuse Lavinia batind cu cametelul de bratul fotoliului. Vrem sa descoperim daca au existat decese similare in ultimele luni §i, daca da, cine a profitat de pe urma lor.

- Omul Memento-Mori se mindrea cu profesionalismul lui. Tobias i§i rezema capul de speteaza fotoliului §i inchise ochii. Elland nu omora la intimplare. Cu cxcepfia muncii lui de spion, fiecare crima implica o tranzactie financiara.

WT'obias ?i Anthony plecara o ora mai tirziu, dupa ce

dadusera gata o placinta intreaga cu praz ?i cartofi, o bucata de brinza, o portie bunicica de somon afumat, aproape o piine intreaga fi mai multe tarte mici.

- De buna seama ca domnul March §i domnul Sinclair au fost binecuvintati cu opofta de mincarezdravana, comenta doamna Chilton cu un aer de multumire in timp ce stringea farfuriile. Un semn de constitute sanatoasa la un barbat, spun eu mereu.

104

INELUL DE ADIO

- Nu ?tiu cum i§i poate permite o gospodarie sa hraneasca zi de zi doua astfel de constitute sanatoase, bombani Lavinia. Sper sa nu capete obiceiul sa vina la prinz sau la cina. § i a§a e destul de scump sa-i dau domnului March micul dejun in fiecare dimineata, ca sa nu mai vorbesc de zilele in care e insotit de Anthony. Daca ar veni zilnic la noi la toate mesele, ne-ar minca §i pe noi cu casa cu tot.

- Prostii. Emeline ridica cea§ca de eeai §i stiimba din nas. Nu e chiar atft de rau, §i o §tii prea bine. Zau, Lavinia, ai tending sa exagerezi ori de cite ori vorbe§ti de micile excentricitati ale domnului March.

- Tu nume?ti apetitul aia mica excentricitate? Lavinia arata cu mina putinele firimituri ramase m farfurii. Pentru Dumnezeu, cred ca Tobias a mincat absolut toate tartele cu coacaze.

Doamna Chilton clatina din cap §i ridica tava.- Cred ca saptamina asta o sa-mi ceara sa ma mai due

dupa coacaze. Pofta de coacaze a domnului March pare sa n-aiba limite.

- Da, am observat. Lavinia i§i scoase botinele §i !§i strecura picioarele intr-o pereche de papuci confortabili. Chiar a?a, le maninca de parea le-ar considera un fel de intaritor.

Emeline se meca brusc ?i tu§i.- Scuze, mgrna ea fn §ervet. M-am inecat cu ceaiul.Doamna Chilton scoase un sunet ciudat $i ie?i grabita

pe u^a.Intr-una din zile, se gindi Lavinia, va descoperi ea ce era

cu coacazele astea de aveau un astfel de efect asupra celorlalti din casa.

- Smt epuizata, spuse. Calea§ca lui Vale avea arcuri excelente ?i era foarte confortabila; totu§i, drumul de intoareere de la Beaumont Castle a fost foarte lung. Cred ca

105

AMANDA QUICK

am sa ma due devreme la culcare diseara. Miine va fi o zi i extrem de aglomerata.

Emeline se uita atent la ea, apoi lasa incet cea§ca jos. !- Ji-a placut petrecerea pina s-au intimplat evenimentele

acelea ingrozitoare? ;- Oh, da. Cu exceptia unui episod cam dezagreabil cu j

un schimb de camere, totul a fost foarte vesel. Abia a$teptam restul activitatilor. Adica pina am descoperit-o pe Cleopatra in dormitorul lui Tobias.

Emeline se uita lung la ea.- Poftim?- Noua noastra clienta, Aspasia Gray, a venit imbracata

in Cleopatra la balul mascat din timpul serii.- Inteleg, dar ce cauta in dormitorul domnului March?- Buna intrebare - una pe care mi-am pus-o §i eu. Lavinia

batu cu degetele pe bratele fotoliului. Sint prieteni vechi, dupa cum v-a spus Tobias mai adineauri.

- Genul de prieteni vechi care se intilnesc in dormitorul celuilalt? intreba Emeline, ridicind glasul.

- Tobias m-a asigurat ca n-au avut niciodata acel gen de relate.

- Inteleg. Emeline era nedumerita. §i tu il crezi?Lavinia se uita la ea, surprinsa de Intrebare.- Da, bine-nteles. Are Tobias micile lui excentricitati §i

slabiciuni, cum ai subliniat §i tu mai inainte, dar sa ma minta in fata intr-o problema ca asta - exclus.

Chipul lui Emeline se lumina.- Se pare ca mtre voi s-a stabilit un anumit grad de

incredere.- Mmm. E foarte adevarat ca Tobias imi raspunde sincer

la intrebari. Lavinia expira adinc. Problema e ca, mai intii trebuie sa pun mtrebarile potrivite.

- Cred ca e de a§teptat ca un barbat de virsta domnului

106

INELUL DE ADIO

March sa aiba unele probleme personale m trecutul lui despre care nu dore§te sa se §tie.

- E adevarat ca un barbat cu firea domnului March este putemic mclinat sa-§i apere secretele, bombani Lavinia.

- E?ti destul de ingrijorata cu privire la acest nou caz, nu-i a§a?

- § i pe buna dreptate. Avem de-a face cu un uciga§.- Da, fire§te, dar am impresia ca ingrijorarea ta e legata

dc trecutul domnului March.Lavinia tuguie buzele.- Situatia asta are mai multe aspecte care ma framinta.

Unui dintre ele este clienta noastra.- Ce te ingrijoreaza la Aspasia Gray?- Probabil faptul ca atunci cind am cunoscut-o avea

bratele in jurul gitului lui Tobias.- Sa nu spui ca domnul March o saruta. Emeline era

uluita. Dar adineauri mi-ai spus ca nu te alarmeaza natura prieteniei lor!

- Dupa spusele lui Tobias, ea incerca sa-1 sarute. In sernn dc recuno?tinta sau nu §tiu ce prostii de genul asta. El m-a usigurat ca a fost luat prin surprindere, iar eu, cum am spus, l-am crezut.

Emeline se destinse putin.- Inteleg. Sarutul e de inteles, presupun. Doamna Gray

s-a comportat foarte direct bazindu-se pe faptul ca se cuno§teau de mult, iar sarmanul domn March pur §i simplu nu a §tiut cum sa rezolve situatia de o maniera corespun- /.atoare unui domn.

- De atitea luni de cind il cunosc pe sarmanul domn March, nu l-am vazut o data intr-o situatie pe care sa n-o poata rezolva, spuse Lavinia. Ca un domn sau nu.

- Da, ma rog, sint de acord ca nu pare sa-i lipseasca imaginatia §i este desigur foarte competent.

107

AMANDA QUICK

Citeva clipe, Lavinia !§i privi gmditoare papucii.- Am incredere in Tobias, spuse ea in cele din urma.

Dar nu am incredere In Aspasia Gray.- Nu spune una din axiomele domnului March ca nu

poti avea niciodata incredere deplina in client?-N ic i n-ai idee cit doresc sa aplic regula asta in cazul de

fata. Dar ma tem ca s-ar putea ca Tobias sa nu urmeze propriul sau sfat cind e vorba de Aspasia.

- Lini§te§te-te, Lavinia. Domnul March este extrem de precaut in astfel de lucruri. Sint sigura ca nu va permite ca sentimentele personale pentru doamna Gray sa-1 impiedice sa judece corect.

- Nu ne ramine decit sa speram ca lucrul asta se va dovedi adevarat. In orice caz, a§a cum se prezinta problema, nu se poate face mai nimic. Tobias nu poate evita cazul asta chiar daca ar vrea.

Emeline dadu din cap.- § i atita timp cit el este implicat in caz, trebuie sa fii §i

tu.- Nu-1 pot lasa sa investigheze singur afacerea asta.- Inteleg. Emeline i§i lua cea§ca §i mina i se opri in aer.

O studiepe Lavinia cu o expresie de incertitudine, apoi paru sa ia o hotarire. Daca tot vorbim de problemele oarecum personale ale domnului March, vreau sa discut ceva cu tine.

Lavinia i?i facu curaj.- Daca e vorba de relatia ta cu domnul Sinclair, n-am

putea vorbi alta data? §tiu ca e§ti indragostita de el. Totu§i, el pare un tmar cu simt de raspundere §i intra totul onorabil, §i ma indoiesc foarte mult ca iti va cere mina pina cind va considera ca are o situatie confortabila. Data fiind cariera lui cam nesigura ca asistent a lui Tobias, s-ar putea sa dureze ceva timp. Pina atunci, cred ca cel mai bine e sa...

- Nu e vorba de relatia mea cu Anthony, o intrerupse

108

INELUL DE ADIO

Emeline cu o vehementa surprinzatoare. Ci de relatia ta cu domnul March.

Lavinia se holba la ea. Clipi de citeva ori §i, in cele din urma, reu?i sa-§i revina.

- Despre ce naiba vorbe§ti?- Te rog, nu mai sint copil. Mai mult, §ederea noastra la

Roma ca insotitoare ale acelei ingrozitoare doamne Underwood mi-a oferit ocazia sa ma instruiesc in problemele lume§ti. §tiu foarte bine ca intretine §i domnul March exista o legatura foarte intima.

- Da. Ma rog. Lavinia i§i sim{i obrajii infierbintindu-se. E caraghios, i§i spuse ea. La urma urmelor, era o femeie de lume. I§i drese glasul. Natura exacta a relatiei mele cu Tobias e o problema cit se poate de personala, Emeline.

- Da, bine-nteles. Privirea lui Emeline ramase la fel de directa. Treaba e ca, de§i e personala, nu e chiar secreta, daca intelegi ce vreau sa spun.

- A r fi cam greu sa nu pricep. Unde duce conversatia asta?

Emeline inspira adinc.- Nu mi-a scapat faptul ca, in ultima vreme, tu §i domnul

March petreceti tot mai mult timp impreuna.- Parteneriatul nostru presupune din cind in cind o

legatura strinsa. Lavinia se stradui sa adopte un ton autoritar in speranta de a o descuraja pe Emeline. Trebuie sa ne consultam des cu privire la diverse cercetari. Tu ?tii foarte bine asta.

Emeline nu paru descuraj ata. Sprfncenele ei fine formau o linie hotarita.

- Consider ca trebuie sa vorbesc deschis. Amindoua §tim ca nu relatia profesionala v-a impus sa mergeti impreuna la Beaumont Castle.

- Sint cam obosita. Lavinia i§i freca timplele cu virful degetelor. Poti sa-mi spui, te rog, de ce te preocupa dintr-o

109

AMANDA QUICK

data legatura mea cu domnul March? Pentru Dumnezeu, credeam ca-1 placi. Intr-adevar, daca memoria nu ma in§ala, aveai despre el o parere mult mai buna decit mine cind l-am cunoscut.

- Chiar imi place. Foarte mult. Emeline puse cea§ca jos. Dar acum nu discutam despre sentimentele mele fata de el.

-M m m .- Spune-mi adevarul, Lavinia. E§ti indragostita de

domnul March, nu-i a§a?- Mmm.- § i el pare indragostit de tine.- Mmm. Lavinia se uita spre u?a, intrebindu-se daca ar

putea invoca vreo boala subita ?i sa ti§neasca spre scari.- Toata lumea §tie de ce doi oameni intre care s-a inchegat

o relatie intima ar accepta o invitatie la o petrecere mare la tara. ’

- Intr-adevar. Plimbari lungi la aer curat. §ansa de a fi in mijlocul naturii. Ocazia de a te bucura de vesele distractii rustice.

- Nu sint chiar atit de naiva, Lavinia, §i o §tii bine. Se §tie ca petrecerile la tara dau ocazia doamnelor §i domnilor care sint implicati intr-o relatie sa aiba intimitate. Nu incerca sa-mi spui ca nu de asta v-ati dus tu §i domnul March la Beaumont Castle.

- Indiferent ce planuri am fi putut avea eu §i domnul March cu privire la distractia noastra personala, ele au fost drastic modificate de decesul lordului Fullerton, te asigur.

- inteleg. Dar treaba e ca ati avut ni§te planuri.Stinjeneala se transforma brusc in suparare.- Acceptarea invitatiei la Beaumont Castle a fost ideea

lui Tobias, nu a mea.- Dar ai fost de acord cu calatoria, insista Emeline.

Trebuie sa fi §tiut ce atragea dupa sine.- Ajunge. Lavinia se ridica din fotoliu §i se duse la

110

INELUL DE ADIO

fereastra. Care este scopul acestui interogatoriu mult prea personal?

- Iarta-ma, dar consider ca trebuie sa flu directa. Ma a?teptam ca, la intoarcerea de la petrecerea lui Beaumont, tu ?i domnul March sa anunjati intentia de a va casatori.

Laviniei i se usca gura. Brusc, podeaua paru sa se mi§te sub picioarele ei. Se agata de draperie ca sa nu cada.

- L a c e te a§teptai?- M-ai auzit, spuse Emeline. Am presupus ca in cursul

vizitei voastre la Beaumont Castle domnul March o sa-ti ceara sa te mariti cu el.

Lavinia se intoarse in loc.- Cum de ti-a venit ideea asta?- Sint cu tine de mai multi ani §i te cunosc suficient ca

sa afirm fara ezitare ca legatura ta cu domnul March este unica. Emeline se ridica in picioare. §tiu ca de-a lungul anilor ai avut citeva flirturi, dar nici unui nu a insemnat atit de mult. N ici unuia dintre ceilalti domni nu i s-a permis sa-§i faca obiceiul sa ia regulat micul dejun cu noi. Cu nici unui dintre ei nu te-ai dus la petreceri la tara.

- Emeline ...- Ba chiar ai recunoscut ca e§ti indragostita de domnul

March, iar el pare sa tina foarte mult la tine. Aveam tot dreptul sa presupun ca legatura asta o sa duca la casatorie.

- Tot dreptul? Lavinia i?i dadu seama ca mototolea draperia. Foarte incet, dadu drumul tesaturii ?i netezi faldurile. Da, ma rog, presupunerea ta a fost gre?ita.

Expresia lui Emeline se schimba in uimire amestecata cu revolta.

- Vrei sa spui ca domnul March nici macar nu a pomenit de casatorie?

-N -a pomenit, nu. Lavinia ridica barbia. Mai mult, nici nu avea motiv s-o faca. Nu a§tept o cerere in casatorie din partea lui.

I l l

AMANDA QUICK

- Nu vorbe?ti serios, Lavinia.- §tii, Emeline, realitatea e ca domnului March, ca §i

mie ne convine foarte mult actualul aranjament.Emeline intinse brajele in laturi.- Dar, a§a cum se prezinta, aranjamentul vostru nu e

altceva decit o legatura neconventionala, o relatie amoroasa. Nu poate continua la nesfir§it.

Nota de dezaprobare din glasul ei este foarte enervanta, gindi Lavinia.

-N u vad de ce n-ar putea continua ve§nic. Multe doamne au legaturi de durata.

- Nu tu, Lavinia.- Fir-ar sa fie, n-ai de ce sa fii atit de scandalizata!

Simtind nevoia unui pahar de vin, se duse la dulapior ?i deschise u§a cu o smucitura. §tii prea bine ca, de§i o asemenea legatura neconvenfionala ar distruge o doamna de virsta ta §i cu statutul tau, eu, ca vaduva, pot sa fac ce-mi place in directia asta.

~ §tiu bine ca societatea are reguli diferite pentru fiecare dintre noi, replica intepata Emeline. Dar nu inseamna ca se cuvine ca tu sa acorzi ... favorurile tale domnului March fara sa te ginde?ti la viitorul relatiei voastre.

- Doamne sfinte, Emeline, vorbe§ti de parea a? face parte din lumea interlopa!

Emeline ro§i.- Nici o clipa n-am avut de gind sa sugerez a§a ceva.

Dar trebuia sa-ti spim ca am presupus de la bun inceput ca intentiile domnului March sint onorabile,

- Oh! pentru Dumnezeu! Lavinia i§i turna vin in pahar. Smt onorabile.

- Nu inteleg cum poti sa spui asta cind nu ti-a cerut sa te mariti cu el.

- Nu-mi vine sa cred ca imi tii o prelegere pe tema comportamentului.

112

INELUL DE ADIO

- Imi pare rau ca spun asta, dar ma tem ca trebuie sa luam in considerare posibilitatea ca domnul March sa profite de tine deliberat.

Era prea mult.- Sa profite? De mine? Lavinia inghiti vinul §i tnnti

paharul pe masuta. Nu ti-a trecut prin minte ca s-ar putea ca eu sa fiu cea care profita de domnul March?

§ocul o facu pe Emeline sa deschida u§or gura.- Ce vrei sa spui?- Prive§te problema din punctul meu de vedere. Lavinia

se indrepta spre u§a. A§a cum stau lucrurile acum, am tot ce-§i poate dori o femeie in situatia mea. Ma bucur de o relate strinsa cu un domn, dar nu trebuie sa fac nici unui dintre sacrificiile care i se cer unei femei maritate. Imi pastrez toate drepturile, atit legale, cit §i financiare. Pot sa plec §i sa vin cind imi place. Am propria mea afacere. Nu raspund m fata nici unui barbat. Sincer, Emeline, sint multe de spus in favoarea genului asta de aranj ament.

Emeline se uita la ea ca paralizata.Lavinia nu a§tepta sa-?i revina. Ie§i pe culoar §i urea

repede treptele.Abia cind se vazu in dormitorul ei recunoscu fata de ea

insa$i ca o mintise pe Emeline.Nu ca toate lucrurile pe care i le spusese nepoatei ei nu

ar fi fost adevarate. Existau, intr-adevar, multe motive pentru care ii era bine nemaritata.

Insa nici unui dintre ele nu era adevaratul motiv care o facea sa se teama de casatoria cu Tobias.

111Este evident ca nu-ti prie§te viafa la tara, March.

Sprincenele zburlite §i carunte ate lordului Crackenbume se

113

AMANDA QUICK

impreunara dcasupra ramei ochelarilor. Sa vad daca am inteles bine. In cursul singurei nopti pe care ai petrecut-o sub acoperi§ul lui Beaumont a avut loc o moarte misterioasS, ai gasit dovezi ca un nou Om Memento-Mori e la lucru §i o doamna din trecutul tau a reu?it sa te puna intr-o situatie jenanta in fata bunei tale prietene, doamna Lake.

- §i asta nu e sfir§itul listei intimplarilor. In ochii lordului Vale licarea un amuzament sardonic. Sa nu uitam ca aceasta vizita memorabilS la tara a culminat cu faptul ca tu §i doamna Lake ati fost dati afarS din castel fara prea multe vorbe inainte de micul dejun.

Tobias intinse piciorul sting, care il mai durea inca dupa lunga eSIStorie cu calea§ca din ziua precedents, §i se afundS mai adinc in fotoliu. Era ora unu dupS-amiazS §i salonul de cafea al clubului era foarte slab populat. El, Crackenbume §i Vale erau aproape singuri. Nu era de mirare, gindi el. Era o zi frumoasa §i cei mai multi dintre membrii care ramasesera la Londra pe timpul verii preferasera sS-§i gSseasca ocupatii afara, la cSldura soarelui. Domnii nu aveau sa se intoarca la club pina la toamna, cind partidele de whist, vinul ro§u §i birfele ii vor aduna din nou.

In aceastS perioadS a anului, viafa socialS era considerabil redusS. Sezonul, cu programul lui riguros de baluri, serate §i petreceri, se incheiase. Multe dintre gazdele cele mai la moda se retrSseserS deja pe domeniile lor ca sS-§i petreacS vara.

Nu toti membrii protipendadei fugeau insS din Londra pe timpul verii. Din varii motive - cSlatoriile lungi, neconfortabile, lipsa unei re§edinte convenabile sau groaza de plictiseala vietii la tarS destui dintre cei care se invirteau in cercuri inalte alegeau sS rSminS in Londra.

Citiva, precum Crackenbume, nici macar nu-§i paraseau cluburile.

DupS moartea doamnei sale, survenitS in urmS cu mai multi ani, contele se mutase practic aici, in salonul de cafea.

114

INELUL DE ADIO

Crackenbume era un accesoriu atit de familiar incit ceilalti membri erau inclinati sa-1 treaca cu vederea ca pe o canapea veche §i confortabila sau un covor uzat. Birfeau liber in prezenta lui de parea era surd. Rezultatul era ca el, Crackenbume, absorbea zvonurile §i noutatile a§a cum absoarbe buretele apa. $tia unele dintre cele mai ascunse secrete ale lumii bune.

- Nu mie imi revine tot meritul de a fi fost azvirlit din Beaumont Castle, spuse Tobias. Doamna Lake a jucat rolul principal in aceasta mica melodrama. Daca ea n-ar fi insistat in fata lui Beaumont ca sub acoperi§ul lui s-a comis o crima- sau, mai precis, pe acoperi§ul lui poate nu ni s-ar fi cerut atit de neceremonios sa plecam.

Crackenbume se amuza.- Nu prea poti sa-1 condamni pe Beaumont ca nu a vrut

sa admita ca Fullerton a murit astfel. Fara doar ?i poate, birfele de soiul asta i-ar fi descurajat pe unii membri mai putin aventuro§i ai inaltei societati sa accepte viitoare invitatii la petrecerile sotiei lui. Lady Beaumont s-ar fi infuriat daca reputatia ei de gazda ar fi fost compromisa de birfele despre crima.

- Adevarat, admise Tobias. § i nici nu aveam vreo dovada.

- Dar in mintea ta nu exista nici o indoiala, nu? intreba Vale.

Pe Tobias nu-1 mira interesul rece din ochii acestuia. Vale ascultase relatarea evenimentelor de la petrecerea Beaumont cu gradul de interes pe care il rezerva de obicei colectiei sale de antichitati.

Apropiindu-se de cincizeci de ani, Vale era malt §i suplu, cu degete lungi ca de muzician. Profilul sau putemic §i fruntea inalta faceau casa buna cu busturile romane din colectia lui.

Tobias nu §tia inca sigur cum sa interpreteze proaspatul interes al lui Vale fata de investigatii. Inaltimea sa era un

115

AMANDA QUICK

carturar §i expert in vestigii de cultura romana. I§i petrecea mult timp excavind diverse a?ezari antice de pe cuprinsul Angliei. Dar era ?i oarecum misterios. Faptul ca il interesa activitatea firmei Lake & March il nelini§tea putin pe Tobias.

Pe de alta parte, nu exista nici un dubiu ca rangul §i bogatia lui Vale, combinate cu relatia lui foarte stiinsa §i presupus intima cu doamna Dove, noua prietena a Laviniei, se dovedisera utile in ultimul caz. Existau toate §anscle sa poata fi de folos §i in aceasta noua investigate.

Tobias i$i lipi virfurile degetelor §i studie marmura sculptata a politei caminului in speranta ca i-ar putea oferi un indiciu.

- Caderea lui Fullerton de pe acoperi? n-a fost un accident, sint absolut sigur. Doamna Lake a gasit boneta pe care a purtat-o uciga§ul ca sa-§i ascunda trasaturile. insa inelul memento-mori pe care l-am gasit pe noptiera a fost singura dovada de care aveam cu adevarat nevoie.

- A§ vrea sa §tiu cine ar putea beneficia de pe urma mortii lui Fullerton, spuse Crackenbume cu un aer meditativ.

- Se pare ca acest nou criminal incearca sa-§i intreaca predecesorul, zise Tobias. Unui dintre putinele lucruri de care putem fi siguri cu privire la Zachary Elland este ca se considera un profesionist. Nu numai ca era mindru de strategia pe care a pus-o la punct ca sa-§i infaptuiasca omorurile, ci cauta intotdeauna sa scoata §i un profit. Era un adevarat om de afaceri potrivit jumalului sau contabil.

- Prin urmare, concluziona Vale, este foarte posibil ca acest nou uciga§ sa aiba un client care 1-a platit pentru moartea lui Fullerton.

- intr-adevar. Daca l-am identifica pe clientul lui, am putea descoperi pe cine a angajat sa comita crima.

In momentul de fata, doar asta il preocupa pe Tobias. Avea $i el un client §i era hotarit sa o protejeze pe Aspasia.

- O abordare logica. Crackenbume ramase pe ginduri.

116

INELUL DE ADI

Exista o posibilitate, dar sint tnclinat sa n-o iau in seam;Tobias a§tepta.- In urma cu multi ani, Fullerton a fost insurat, spus

Crackenbume. Dar n-a avut urma§i. Dupa moartea sotiei sal parea multumit cu amantele §i caii lui. S-a presupus ca avere §i titlul aveau sa revina in cele din urma nepotului sau. Ins la sfTr§itul sezonului din acest an a uimit pe toata lume anuntind logodna cu pu§toaica Panfield.

Vale scoase un mic zgomot de dezgust.- Fullerton avea §aizeci de ani batuti pe muchie. Fal

asta abia a terminat §coala. Nu are mai mult de §aptesprezece an- Mi s-a spus ca e foarte draguta §i absolut fermecatoar

in felul acela naiv, inocent pe care unii barbati care ar trebi sa aiba minte il gasesc ispititor, spuse Crackenbume. In cee ce il prive§te, Fullerton avea de oferit un titlu ?i o avere. Pe total, o partida excelenta din punctul de vedere al orican parinte care se respecta §i care dore?te sa inalte statutul soci: al familiei.

Tobias cintari aceasta veste.- Este evident ca familia Panfield avea toate motive

sa vrea ca Fullerton sa traiasca cel putin pina in noaptea nunti A§a ca mi-a ramas numai nepotul ca posibil suspect. As imi convine. Dupa experienta mea, banii sint intotdeauna i motiv excelent.

- Poate nu §i in cazul asta, il atentiona Crackenbum Nepotul e deja foarte bogat. Mai mult, e logodit < mo§tenitoarea Dorlingate.

- Ea va aduce o avere in casnicie, spuse Vale. A i drepta domnule, s-ar parea ca nepotul n-are nici o probler financiara presanta.

Tobias se incrunta.- Dar cum e cu titlul?- Nepotul e deja pe cale sa mo§teneasca titlul de coi

de la tatal sau, spuse sec Crackenbume.

117

AMANDA QUICK

-H m !Fullerton era doar baron, gindi Tobias. Nu e un titlu

pentru care sa merite sa ucizi cind e?ti pe cale sa devii conte.- In plus, continua Crackenbume, am auzit ca nepotul e

generos, genul agreabil, devotat domeniilor sale. Nu pare sa fie tipul care ar angaja un uciga? ca sa scape de unchiul lui.

- Mai este cineva care ar fi avut motiv sa scape de Fullerton? intreba Tobias. Un partener nemultumit? Cineva cu o ranchiuna personala?

- Din cite ?tiu eu, nu, spuse Crackenbume.Vale clatina din cap.- Nu-mi vine nimeni in minte.- Nu mseamna ca nu trecem cu vederea pe cineva. Tobias

se uita la Crackenbume. Te-ar deranja foarte mult sa patrund putin mai adinc in directia asta?

- Deloc.- I§i aminte§te cineva de vreun alt deces recent care pare

Intrucftva suspect sau cu totul nea§teptat? intreba Tobias.Crackenbume ?i Vale meditara o vreme.In cele din urma, Crackenbume i§i schimba putin pozitia

m scaun.- Singura moarte recenta care mi s-a parut nea§teptata a

fost cea a lui lady Rowland, luna trecuta, spuse el. A murit in somn. Familia a raspmdit vorba ca i-a cedat inima. Dar birfele spun ca atunci cind servitoarea ei a gasit-o, a descoperit §i o sticla, goala pe jumatate, in care era tonicul pe care il folosea lady Rowland ca somnifer.

- Sinucidere? intreba Vale.- A§a se zvone§te, raspunse Crackenbume. insa eu o

cuno§team de ani de zile pe lady Rowland. Dupa parerea mea, nu era genul care sa-§i ia viata;

- Era foarte bogata, spuse Vale. In plus, i$i folosea banii pentru a-i controla pe ceilalti din familie. Dupa experienta mea, oamenii detesta in general genul asta de manipuiare.

118

INELUL DE ADIO

- Exact ce imi trebuie, mormai Tobias. O familie intreaga de suspecti.

- E mai bine decit nici un suspect, spuse Vale.

Lavinia strabatu micul pare §i se opri la umbra deasa a unui copac. Fu neplacut surprinsa sa vada fastuoasa calea§ca oprind in fata numarului 14 din Hazelton Square. Se parea ca Joan Dove primea musafiri in aceasta dupa-amiaza.

A r fi trebuit sa-i trimita vorba prietenei sale ca intentiona sa treaca pe la ea astazi. Insa soarele cald o imbiase §i gasise ca era o ocazie perfecta sa faca o plimbare placuta pina in strada cu case frumoase pe care locuia Joan. Existasera foarte putine §anse sa intilneasca alt musafir la numarul 14. De§i Joan terminase perioada de vaduvie §i zilele astea ie§ea mai mult din casa, era o femeie retrasa care nu avea un cerc mare de prieteni apropiati §i cuno§tinte.

Ei bine, asta era, gindi Lavinia. Singurul lucru pe care il putea face era sa-§i lase cartea de vizita taurului de valet care pazea u§a din fata §i sa vina alta data.

Deschise po§eta §i cauta pe bijbiite cu mina inmanu§ata micul pachet de carti de vizita.

In momentul acela u§a de la nr. 14 se deschise. Lavinia ridica privirea §i o vazu pe fiica lui Joan, Maryanne, ie§ind ?i luind-o pe scari in jos. Tinara era la fel de fermecatoare ?i eleganta ca mama ei. Nunta ei cu mo§tenitorul Colchester la sfir§itul sezonului fusese de vis. Alianta era excelenta atit din punct de vedere social, cit §i financiar. Insa Joan ii marturisise Laviniei ca o incinta in mod deosebit faptul ca Maryanne §i tinarul lord Colchester se iubeau foarte mult.

Maryanne parea sa fie grabita azi. Se indrepta repede spre calea§ca ce a§tepta. Lavinia ii zari o clipa trasaturile incordate, nefericite cind un lacheu in livrea ii tinu portiera deschisa ca sa urce. Nici nu se a§eza bine §i dadu ordin de plecare.

119

AMANDA QUICK

Calea§ca trecu pe linga Lavinia. Prin geamul fara perdea, o vazu pe Maryanne §tergindu-se la ochi cu batista. Tinara femeie plingea.

Un mic fior de nelini§te o strabatu pe Lavinia. Indiferent ce se petrecuse tntre Maryanne §i Joan, nu fusese ceva placut. Poate ca trebuia sa-§i amine vizita pina a doua zi.

Delibera inca un moment, apoi pomi sa traverseze strada. Investigatia asta era prea importanta ca sa fie neglijata, fie §i putin timp, decit daca nu exista altemativa.

Urea treptele casei cu coloane §i batu la u§a care se deschise imediat.

- Doamna Lake. Masivul valet inclina sobru capul. Am sa o informez pe doamna Dove ca sinteti aici.

- Multumesc.U?urata ca nu fusese oprita sa intre pe motiv ca Joan nu

primea musafiri, intra repede in holul pardosit cu marmura alba §i neagra §i i§i scoase boneta. O privire fugara in oglinzile aurite ii dezvalui faptul ca broboada pe care o indesase in corsajul mulat al rochiei v io let era strimba. Madam Francesca, tiranica ei croitoreasa, ar fi fost scandalizata.

Abia terminase sa-§i aranjeze tinuta cind valetul se intoarse.

- Doamna Dove va prime§te in salon.Il urma in camera in nuante de verde, galben ?i auriu.

Draperiile groase de catifea incadrau priveli§tea frumoasa a parcului. Lumina se revarsa prin geamuri, punind in valoare covorul gros. Vaze mari cu flori de vara inveseleau colturile.

Joan Dove statea la o fereastra inalta, uitindu-se ginditoare in strada. Lavinia se gindi ca facea o pereche superba cu noul ei amant, lordul Vale. Joan implinise patruzeci de ani, dar genul de profil remarcabil §i inaltimea gratioasa aveau sa-i permita sa-§i poarte frumuse^ea inca multi ani.

Lavinia nu inceta sa se mire ca se imprietenise cu aceasta

120

INELUL DE ADIO

femeie. La prima vedere, aveau foarte putine in comun. Joan ajunsese la ea mai intii in calitate de clienta. La vremea mortii sotului ei, in urma cu ceva mai mult de un an, mo§tenise nu numai averea lui, ci §i, foarte posibil, pozitia lui de §ef al unei misterioase organizatii subterane cunoscuta drept Camera Albastra.

La apogeul puterii ei, sub conducerea lui Fielding Dove, Camera Albastra i§i intinsese tentaculele in toata Anglia §i dincolo de ea, pe Continent. Dupa spusele lui Tobias care, in calitatea lui de spion, era in masura sa §tie, Camera desfa§urase tot felul de afaceri. Unele dintre ele fusesera legale. Altele, incontestabil mai putin. Legaturile dintre cele doua tipuri de afaceri fusesera adesea tenebroase.

Se credea ca, dupa moartea lui Dove, Camera Albastra se dezintegrase. Cei putini care cuno§teau adevarul despre activitatile lui ilicite presupuneau ca el le ascunsese rolul de stapin al unui imperiu infractional sotiei §i fiicei sale. La urma urmei, chiar §i domnii ale caror investitii erau legale rareori i§i plictiseau sotiile cu detaliile afacerilor lor.

Dove nu fusese doar gentleman prin na?tere, ci §i extrem de secretos. Nu exista nici un motiv sa se creada ca ii facuse confidence lui Joan.

Totu?i, Lavinia §i Tobias nu erau foarte siguri de asta. In anumite cercuri ale lumii interlope se zvonea ca operatiunile clandestine ale Camerei erau acum sub o noua conducere. Iar singura persoana din preajma care parea capabila sa conduca o organizatie de asemenea anvergura era Joan.

Lavinia nu intentiona sa o intrebe pe Joan daca era adevarat ceea ce se spunea. Dupa parerea ei, era una dintre intrebarile pe care nu le pui daca le poti evita.

Pe de alta parte, era greu sa nu observi ca, acum ca ie§ise din doliu, Joan afi§a preferinta clara pentru o anumita nuanta de albastru. Rochiile ei elegante §i multe dintre nestematele pe care le purta erau azurii.

121

AMANDA QUICK

Azur fusese titlul secret al lui Fielding Dove in anii in care condusese Camera Albastra.

- Doamna Lake, doamna. Valetul arunca o privire la tava de argint. Sa mai aduc o cea§ca?

- Nu e nevoie, Pugh, multumesc, spuse meet Joan. Maiyanne a refuzat sa bea un ceai cit a fost aici. Doamna Lake poate folosi cea§ca ei.

- Da, doamna. Pugh se inclina §i ie?i din salon inchizindu§a.

- Te rog sa iei loc, Lavinia. Zimbetul lui Joan era cald, dar vag nefericit. Sint incmtata sa te vad, dar trebuie sa recunosc ca vizita asta e o surpriza. Ce s-a intimplat la tara?

- Au aparat unele complicate. Lavinia se a§eza pe un scaun §i studie mgrijorata trasaturile trase ale lui Joan. Te simti rau? Nu vreau sa te deranjez. Poate ar fi mai bine sa ma intorc mai tirziu.

- Nu, acum e foarte bine. Joan se a§eza pe canapea §i intinse mina spre ceainicul de pe tava grea de argint. Am incheiat mai adineauri o conversatie extrem de neplacuta cu fiica mea §i am mare nevoie de ceva care sa-mi schimbe gindurile.

- Inteleg. Lavinia lua cea§ca §i farfurioara oferite de Joan. Ei bine, intimplator am eu ceva pentru tine.

- Minunat! Joan ridica cea§ca §i se uita nerabdatoare la Lavinia. Pot sa presupun ca firma Lake & March a preluat un caz nou §i ca acesta are legatura cu moartea destul de subita a lordului Fullerton?

Lavinia zimbi.- Intotdeauna e§ti la curent cu ultimele noutati.- A§ spune ca vestea caderii lordului Fullerton de pe

acoperi§ul lui Beaumont a ajuns la Londra inaintea voastra. Iar faptul ca Vale §i-a primit inapoi calea§ca ceva mai devreme decit fusese stabilit ne-a spus ammdurora ca e foarte posibil ca tu §i domnul March sa fiti implicati in istoria asta.

122

INELUL DE ADIO

- Da, desigur. ‘John ii zimbi compatimitor.- Imi pare foarte rau ca vizita voastra la tara a fost scurta.

Delicata, Joan facu o pauza. Presupun ca tu §i domnul March n-ati prea avut ocazia sa, aa, va bucurati de citeva clipe intime inainte sa se mtimple nenorocirea.

- Fullerton a reu§it sa cada ca piatra chiar prin dreptul ferestrei mele intr-unul din putinele momente de intimitate pe care le-am putut petrece noi doi. Lavinia se cutremura §i inspira admc. A tipat, Joan.

- Presupun ca nu te referi la domnul March.- Nu mi-1 pot imagina pe Tobias tipind la vederea portilor

iadului, necum la spectacolul unui corp cazind prin fata ferestrei. Nu, Fullerton a urlat, §i a fost un urlet care iti ingheta singele in vine, te asigur.

- Imi imaginez. Joan i§i sorbi ceaiul §i puse cea§ca jos. Iar voi ati banuit imediat ca a fost o crima. ^

- Era imposibil sa eviti concluzia asta. In tot cazul, am gasit dovada la scurt timp dupa aceea.

Ii oferi lui Joan un rezumat al evenimentelor. Cmd termina, Joan o studie cu o expresie grava.

- Nu e doar un alt caz, nu-i a§a? intreba ea.- Nu. Lavinia puse cea§ca jos cu mare grija. Am sa fiu

sincera cu tine. Tobias crede ca afacerea cu inelul memento- mori sugereaza ca acest nou criminal a lansat o provocare, ca el sau ea joaca un joc mortal. Insa eu ma tem ca s-ar putea ca adevaratul scop al ticalosului sa fie razbunarea.

- Impotriva doamnei Gray sau a domnului March?Lavinia ridica din umeri.- A amindurora, poate. Insa sint extrem de nelini§tita in

legatura cu siguranta lui Tobias.John malta din sprincene.- Sa inteleg ca nu-ti place din cale-afara noua voastra

clienta?

123

AMANDA QUICK

- Doamna Gray e foarte frumoasa. E §i femeie de lume. Intuitia imi spune ca n-ar avea scrupule sa-§i foloseasca nurii pentru a manipula un barbat daca ar socoti ca tactica ar putea fi eficienta.

Joan facu o grimasa.- Ma indoiesc foarte tare ca o astfel de strategic ar avea

efect la domnul March. Am observat ca el ?i Vale au multe in comun. Una dintre calitatile lor comune este un grad remarcabil de judecata sanatoasa. Nici unui dintre ei nu s-ar lasa lesne in§elat de o fata frumoasa sau de maniere ispititoare.

- Sint con§tienta de asta, dar treaba e ca Tobias se simte raspunzator de ce s-a intimplat in trecut. Se invinuie§te ca el 1-a indrumat pe Zachary Elland pe drumul care in cele din urma 1-a facut sa imbrati?eze cariera de uciga§ profesionist.

- E absurd!- Da, bine-nteles. I-am explicat asta cit se poate de

limpede.- Sint sigura ca ai facut-o. Rareori ai retineri sa-i spui

domnului March ce ginde§ti. Dar sa inteleg ca n-a tinut cont de parerea ta in cazul asta?

- Din neferic ire, cind e vorba de asumarea responsabilitatii pentru evenimentele in care a fost implicat, Tobias e inclinat sa presupuna ca ar fi trebuit sa detina controlul total al lucrurilor.

Joan dadu din cap cu tristete.- Asta e defectul pe care l-am observat §i la Vale. Din

experienta mea, barbatii de felul lor se condamna frecvent cind lucrurile ies prost, chiar daca n-ar fi putut face nimic sa schimbe cursul evenimentelor. Fielding avea acela§i obicei. Banuiesc ca aceasta inclinatie este o trasatura de caracter care merge mina in mina cu vointa putemica.

- Tobias se mai condamna §i pentru ca nu §i-a dat seama mai devreme ca Elland a devenit criminal profesionist.

124

INELUL DE ADIO

- Deseori este extrem de greu sa vedem raul la cei pe care credem ca ii cunoa§tem bine.

- Foarte adevarat, incuviinta Lavinia. Ei bine, asta e toata povestea, sau cel putin cit cunoa§tem noi in momentul de fata. Dupa cum vezi, singura cale de a ie§i din incurcatura e sa-1 gasim pe criminal.

- Iar pentru asta vreti sa descoperiti cine a beneficiat cel mai mult de pe urma mortii lui Fullerton.

- Am venit sa-ti cer sfatul in sensul asta pentru ca ai relatii excelente in societate.

- Lasa-ma o clipa sa ma gindesc. Nu exista nici o indoiala ca nepotul lui Fullerton va beneficia direct. Dar, din cite imi amintesc, tinarul este foarte bogat §i pe cale sa se insoare cu o mo?tenitoare. De asemenea, va dobindi un titlu mai mare la moartea tatalui sau. Nu vad nici un motiv temeinic in partea aceea.

- De acord. Laviniei nu-i prea venea sa renunte la teoria respectiva, dar trebuia sa admita ca nu era foarte promi|atoare. Iti vine in minte altceva care se va schimba semnificativ datorita mortii lui Fullerton?

- Este evident ca planurile de nunta ale lordului Fullerton au e§uat, ceea ce inseamna ca fata Panfield va fi iar scoasa la mariti? in sezonul urmator. Nu pot decit sa-mi imaginez ca parintii ei sint foarte abatuti in momentul de fata. E lucru §tiut ca Panfield pescuie§te un titlu pentru fiica lui.

Lavinia se gindi o clipa la asta.- Dar fata insa§i? Era la fel de entuziasmata de casatoria

cu Fullerton?- N-am idee ce simtea ea cu privire la situatie. E destul

de tinara §i fara indoiala ca nu are un cuvint de spus in chestiunea asta. Dar nu-mi pot imagina ca un baron gras §i batrin era eroul romantic al visurilor ei.

- Hmm!Joan paru amuzata.

125

AMANDA QUICK

- Cred ca poti sa uiti ideea ca fata ar fi aranjat un astfel de mijloc drastic de a scapa de un logodnic nedorit. Ma indoiesc foarte tare ca o tinara inocenta, abia ie?ita din §coala ar putea sa-§i asigure serviciile unui uciga? profesionist, necum sa gaseasca modalitatea de a-1 plati.

- Inteleg rationamentul, spuse Lavinia. Ei bine, atunci cum e cu adevaratul erou romantic al visurilor ei?

- Poftim?- Poate exista vreun tinar gentleman care e indragostit

patima? de domni?oara Panfield ?i care ar fi putut pune la cale un plan de a-l inlatura pe Fullerton.

Joan se gindi o clipa.- Nu cunosc pe nimeni, dar recunosc ca nici n-am dat

multa atentie.Un timp, i§i baura ceaiul in tacere.- Ma intreb ce fel de caracter trebuie sa aiba cineva ca

sa se gindeasca sa angajeze un uciga§ profesionist, zise in cele din urma Lavinia.

- Probabil cineva foarte lacom sau ambitios.- Sau poate capabil de o furie cumplita, spuse meet

Lavinia. §tii pe cineva care sa fi avut vreun motiv sa-1 urasca atit de intens pe Fullerton?

- Eu, una, nu §tiu, de?i presupun ca orice om de virsta lui se poate sa-§i fi facut citiva du§mani de-a lungul vietii. Joan o privi intrebator. Vrei sa fac ni§te cercetari in directia asta?

- Ti-a? fi foarte recunoscatoare. Nu e timp de pierdut §i trebuie sa urmarim orice pi sta. Afacerea asta e foarte incurcata. Nu ?tiu daca Fullerton este prima victima a uciga§ului.

Mina lui Joan se opri cu cea§ca in aer. Miji u§or ochii.- Aveti motive sa banuiti ca ar exista §i altii?- E posibil. Pur ?i simplu nu ?tim. Nelini?tita §i frustrata,

Lavinia se ridica §i se duse sa examineze crizantemele mari

126

INELUL DE ADIO

§i aurii din vaza cea mai apropiata. Iti aminte§ti vreun alt deces nea§teptat sau inexplicabil care a avut loc de curind in societate?

Joan i§i tuguie buzele.- Inima lui Apsley a cedat in mai, insa, data fund starea

proasta a sanatatii lui, nimeni n-a fost surprins. Lady Thomby s-a stins de friguri luna trecuta, dar zacea la pat de aproape un an.

Ramase tacuta, gindindu-se. Lavinia asculta ticaitul pendulei.

- Marturisesc ca m-a mirat pufin vestea mortii lui lady Rowland, luna trecuta, zise Joan in cele din urma. Se zvone§te ca a baut accidental prea mult tonic la culcare §i a murit in somn. Dar apropiatii ei au spus ca §i-l prepara singura §i ca il lua de ani de zile fara nici un incident.

Lavinia se intoarse repede.- Sinucidere?- Sint putemic inclinata sa ma indoiesc.- De ce?- Femeia asta era un tiran, spuse sec Joan. Controla

baierele pungii in familie §i nu ezita sa se foloseasca de asta pentru a-i obliga pe ceilalti sa se inchine in fata vointei sale. La vremea mortii ei, avea excelente motive sa traiasca.

Curiozitatea Laviniei era atitata.- De ce spui asta?- Dupa toate relatarile, lady Rowland a§tepta cu

nerabdare anuntul logodnei nepoatei sale cea mai mare in luna urmatoare. Fusese de acord sa puna o suma mare pe numele fetei, dat fiind faptul ca tatal ei acceptase oferta fiului cel mare al lui Ferring. Nu era nici un secret ca lady Rowland tinea morti? sa vada casatoria incheiata.

- De ce?- Potrivit zvonurilor, lady Rowland a facut in tinerete o

mare pasiune pentru tatal lui Ferring. Parintii ei au obligat-o,

127

AMANDA QUICK

insa, sa se marite cu Rowland, dar se vorbe§te ca nu 1-a uitat niciodata pe Ferring. Ba chiar s-a zvonit ca au avut o legatura de durata dupa ce s-a insurat §i Ferring. El a murit acum citiva ani.

- Crezi ca lady Rowland era hotanta sa-§i traiasca visurile prin intermediul nepoatei ei?

- A§a mi s-a spus. Nu e nici un secret ca, dupa moartea sotului ei, a folosit averea Rowland ca sa-1 cumpere pe mo§tenitorul Ferring pentru nepoata sa. Joan bau din ceai §i miji ochii. Insa cred ca acum totul s-a schimbat.

- De ce?- Maryanne mi-a spus chiar saptamina trecuta ca a auzit

ca n-o sa mai fie nici un anunt de logodna. Se pare ca tatal domni§oarei a refuzat oferta lui Ferring.

Interesul Laviniei spori.- Ce 1-a facut sa se razgindeasca?- Nu a§ putea spune. La vremea aceea subiectul nu

prezenta un interes deosebit. Joan facu o micS pauza. Dar probabil ca a? putea afla daca vrei.

- Da, mi-ar placea tare mult sa §tiu amanuntele. Lavinia batu cu virful botinei in covorul gros. Cine controleaza acum averea lui lady Rowland?

- Fiul ei, tatal nepoatei.Lavinia cazu pe ginduri.Joan o privi intrebator.- La ce te ginde§ti?- Ma gindesc ca atit in urma mortii lordului Fullerton,

cit §i a lui lady Rowland, planurile de nunta s-au schimbat drastic.

Joan lasa capul pe-o parte, reflectind la spusele Laviniei.- §tii, acum ca privesc problema in lumina asta, s-ar

putea sa existe §i un al treilea deces care se incadreaza in formula, cel al unui domn la vreo patruzeci de ani, pe nume Newbold. A fost gasit mort in casa lui, la piciorul scarii,

128

INELUL DE ADIO

acum citeva saptamini. Toata lumea a presupus ca bause prea mult §i ?i-a pierdut echilibrul pe treapta de sus.

- Ce planuri de casatorie a rastumat moartea lui?- Chiar ale lui. Joan se cutremura u§or. Era un barbat

ingrozitor, despre care se ?tia ca umbla prin bordeluri in cautare de copile foarte tinere.

- Nememicul, ?opti Lavinia.- Da. Dar un nememic foarte bogat. Ca ?i in cazul lui

Fullerton, se logodise de curiiid cu o tinara doamna. Ma intreb daca pu§toaica ?tie ce noroc are ca a scapat de mariajul cu ticalosul acela. Joan se incrunta. Treaba e ca, la fel ca in celelalte doua cazuri, nici unui dintre cei implicati nu parea sa se fi opus planurilor de casatorie ale lui Newbold. Intr-adevar, toate aceste trei aliante in devenire erau partide excelente din punct de vedere al banilor §i al relatiilor sociale. In societate, astea sint singurele lucruri care conteaza. O §tii la fel de bine ca mine.

- In majoritatea cazurilor, poate, dar nu intotdeauna. De exemplu, ?tiu ca pe tine te-a preocupat foarte mult fericirea lui Maiyanne atunci cind s-au fkcutplanurile pentru casatoria ei.

- Da, e adevarat. Joan se uita la tabloul lui Fielding Dove, agatat deasupra politei caminului. Expresia ei era ermetica. Fielding era la fel de preocupat. Vezi tu, casnicia noastra a fost foarte calda ?i fericita.

Lavinia i?i dadu seama ca Joan se straduia din rasputeri sa-§i ascunda emotiile putemice. Nu ?tia daca sa ignore starea de spirit a prietenei sale sau sa incerce sa-i ofere alinare. Ea §i Joan nu erau prietene chiar de-o viata. Existau limite peste care nu voia sa treaca decit daca era invitata sa o faca.

Se intoarse la scaunul pe care §ezuse mai inainte §i se opri alaturi.

- §tiu ca 1-ai iubit foarte mult pe Fielding Dove, spuse ea prudent.

129

AMANDA QUICK

Joan dadu din cap, neluindu-§i ochii de la tablou.O clipa, Lavinia se gindi ca asta era sf!r?itul conversatiei.Joan se ridica ?i se duse la fereastra.- Putin inainte de sosirea ta, fiica mea §i-a dat osteneala

sa-mi aminteasca acela§i lucru.- Nu vreau sa fiu indiscreta, spuse Lavinia. Dar simt ca

nu e?ti fericita. Pot sa fac ceva pentru tine?Maxilarele fine ale lui Joan se mcle?tara. Clipi de mai

multe ori de parea avea ceva in ochi.- Maryanne a venit azi sa-mi faca morala despre

indecenta relatiei mele cu lordul Vale.- Oh, vai de mine!- Pare sa considere ca-i sint necredincioasa memoriei

lui Fielding.-Inteleg.- E destul de neplacut sa fii dojenita de propria fiica pe

tema asta.- Daca te consoleaza cu ceva, de curind am suportat o

morala asemanatoare din partea nepoatei mele, zise Lavinia. Emeline mi-a spus limpede ca, dupa parerea ei, relatia mea cu domnul March a mers destul de departe fara un act de casatorie.

Joan ii arunca o privire intelegatoare.- Atunci poate ca tu pricepi ce simt eu acum. Spune-mi

sincer, crezi ca legatura mea cu Vale e o dovada ca nu mai respect amintirea lui Fielding? Ca n-o mai pretuiesc?

- Joan, natura prieteniei tale cu lordul Vale nu e treaba mea. Totu§i, intrucit mi-ai cerut parerea, am sa-ti raspund. Din cele ce mi-ai spus despre casnicia ta, cred ca Fielding Dove te-a iubit foarte mult. Prin urmare, nu-mi inchipui ca el ar fi vrut sa refuzi prilejul de a cunoa§te fericirea §i afectiunea dupa trecerea lui in nefiinta.

- Asta mi-am spus §i eu.

130

INELUL DE ADIO

- Daca te mdoie?ti, incearca sa prive§ti situatia invers. Daca tu ai fi fost cea care s-ar fi stins prima, ai fi vrut ca Fielding sa fie singur tot restul vietii lui?

- Nu, spuse meet Joan. Mai presus de toate a? fi vrut sa fie fericit.

- Banuiesc ca exact a§a ar fi raspuns §i el daca 1-ar fi intrebat cineva.

- Multumesc. Joan parea oarecum u?urata. Se intoarse ?i zimbi. E§ti foarte draguta ca m-ai lini§tit. Marturisesc ca lacrimile §i acuzatiile de azi ale lui Maryanne m-au zdruncinat. Am inceput sa ma intreb daca, intr-adevar, nu-1 mai cinstesc pe Fielding in inima mea.

- Te asigur ca §i pe mine m-a rava§it mica predica a lui Emeline.

- Trebuie sa spun ca, in alte imprejurari, situatia noastra ar fi fost aproape amuzanta. Amindoua am petrecut multi ani §i am depus mult efort ca sa instruim doua tinere corespunzator regulilor etichetei ?i comportamentului adecvat, iar acum ele considera potrivit sa inverseze rolurile.

- Asta iti da de gindit, nu-i a§a? Lavinia se incrunta. Ma intreb daca asta e un indiciu ca generatia mai tinara capata gust pentru falsa pudoare.

Joan ridica din umeri.- Ce gind cumplit! Discretia ?i eticheta sint foarte bune,

dar ar fi mare pacat ca tinara generatie sa devina o natiune de formali§ti rigizi §i ingu§ti la minte.

12T ob ia s urea treptele de la numarul 7 cu un sentiment

de nerabdare pe care il savura inca de la micul dejun. Perspectiva intilnirii cu Lavinia era singurul punct luminos

131

AMANDA QUICK

din ceea ce fusese o zi extrem de frustranta §i neproductiva. Nu mai voia decit sa se afunde in patul din dormitorul de la etaj §i sa uite de sine in bratele amantei lui pret de o ora sau doua.

Sperantele lui se naruira cind ii deschise u§a doamna Chilton.

- Doamna Chilton, ce surpriza! A§ fi jurat ca azi- dimineata, la micul dejun, ai spus ca te duci dupa-amiaza sa cumperi coacaze §i ca doamna Lake va fi singura un timp.

- Nu va uitati a?a la mine, domnule. Doamna Chilton i§i indrepta spatele, radiind. Planurile s-au schimbat. Nu din vina mea. In primul nnd, din senin, doamna Lake a anuntat ca ii va face o vizita doamnei Dove. A spus ca se va intoarce pe la trei.

- Exact acum e trei, doamna Chilton.- Ei bine, nu s-a intors inca §i cu asta basta. In ceea ce va

prive§te, nu s-ar fi schimbat mare lucru daca era aici.- Cum a§a?Doamna Chilton se uita peste umar in directia u§ii inchise

a salona§ului, apoi cobori glasul intr-o §oapta conspirativa:- Pentru ca n-au trecut zece minute de cind a venit o

doamna. Cind am informat-o ca doamna Lake e plecata, a vrut sa §tie cind se intoarce. I-am spus ca in jur de ora trei, iar doamna a declarat ca a§teapta.

- Fir-ar sa fie! E tot aici?- Da. Am poftit-o in salon §i i-am dat un ceai. Ce sa fac

altceva? Doamna Chilton i§i §terse miinile mari §i aspre pe §ort. Afirma ca e o clienta. M-am gindit ca a venit ca raspuns la anuntul pe care 1-a dat in ziar doamna Lake acum citva timp. §titi cit e de entuziasmata sa-§i faca reclama in ziare. Spune ca a§a e modem sa-ti oferi serviciile §i sa conduci cu succes o firma.

- Fii buna §i nu-mi aminti de afurisitul aia de anunt.

132

INELUL D E ADIO

Tobias intra in hoi §i i§i azvirli palaria pe masuta. Cuno?ti parerea mea despre acest subiect.

- Da, domnule. Ati spus-o limpede. Doamna Chilton inchise u§a. Dar cum n-a aparat inca nici un client serios, nu pare sa faca vreun rau. Ca sa va spun adevarul, cred ca doamna Lake e cam deprimata de rezultat.

Pina acum, temerile lui ca incercarea Laviniei de a-?i oferi serviciile de detectiv privat prin intermediul ziarelor avea sa atraga un puhoi de potentiali clienti la u?a ei nu se adeverisera. Numai trei oameni raspunsesera la anun|oil ei, dar §i aceia, spre marea lui u§urare, se razgindisera cind descoperisera ca detectivul cu pricina era femeie.

- Nu e vina mea ca doamna din salon a ales sa treaca pe la doamna Lake in dupa-amiaza asta, bombani doamna Chilton.

- Nu cred ca puteai face ceva. Tobias pomi spre u§a salonului. Am sa schimb eu o vorba cu aceasta noua clienta pina se intoarce doamna Lake.

- Stati a§a, domnule! Doamna Chilton se repezi dupa el, alarmata. Nu §tiu daca doamna Lake ar vrea sa vorbiti cu clienta ei fara sa fie §i ea de fata.

- Ce obiectie ar putea sa aiba? Tobias afi§a zimbetul sau cel mai nevinovat. La urma urmelor, sintem parteneri.

- Numai in unele cazuri. §i ?titi prea bine ca daca afla ca ati lasat-o fara un client care plate§te o sa se infurie.

- Vreau doar sa ma asigur ca aceasta clienta este respectabila §i i?i permite onorariul doamnei Lake.

Deschise u§a §i intra in salon.Doamna care §edea pe canapea se intoarse §i se uita la el.Fir-ar a naibii de treba, gindi Tobias. Ea era clienta. S-a

zis cu planul lui de a scapa de ea inainte de intoarcerea Laviniei.

- Ce cauti aici, Aspasia? intreba el.

133

AMANDA QUICK

- Tobias. Femeia ii zimbi in felul ei deta§at, mtelegator. Ce coincidental Am venit aici sa vorbesc cu doamna Lake pentru ca am presupus ca tu e§ti ocupat cu cercetarile tale. Am vrut sa aflu cum inainteaza investigatia.

Daca ar fi fost vorba de oricare alt client, ar fi mintit cu neobrazare ?i ar fi spus ca facuse progrese importante. Spunea asta oricui ii platea serviciile. Dar acum era vorba de Aspasia, ?i ea nu era un client oarecare.

Se duse la fereastra §i, cu fata spre mcapere, se uita la Aspasia.

- Nu pot vorbi in numele doamnei Lake, pentru ca n-am avut inca ocazia sa ne consultam m dupa-amiaza asta. Insa m ceea ce ma prive§te am facut al naibii de putine progrese. I-am trimis pe asistentii no§tri sa faca cercetari cu privire la inele §i peruca blonda, §i sper ca se vor mtoarce cu informatii utile. O zari pe Lavinia cu coada ochiului. Era pe treptele de la intrare. Vad ca asociata mea s-a intors. Poate are ve§ti.

Lavinia era imbracata in violet inchis. Tobias se pomeni zimbind, cu toate ca planurile lui pentru dupa-amiaza pareau spulberate. Ceva dinlauntrul lui reactiona mereu la vederea ei, gindi el. Ori de cite ori se afla in prezenta ei simtea o multumire adfnca.

Auzi u§a de la intrare deschizmdu-se §i inchizmdu-se. Un moment mai tirziu Lavinia intra in salon. I§i lasase boneta in hoi. Mersese pe jos §i era toata imbujorata. Vitalitatea feminina pe care o radia ii facu stomacul sa se stringa de o foame cunoscuta.

- Doamna Gray. Lavinia abia daca mclina capul. Iertati-ma. Nu va a§teptam.

Zimbetul ei era atit de rafinat §i profesionist incit numai cine o cuno§tea bine i§i dadea seama ca era lipsit de caldura, gindi Tobias.

- Imi pare rau, doamna Lake, spuse Aspasia. Dar pur §i

134

INELUL DE ADIO

simplu n-am avut lini?te. M-am intors la Londra ieri dupa- amiaza. Am venit azi aici pentru ca trebuia sa aflu daca dumneata §i Tobias ati descoperit ceva folositor.

- Da, inteleg. Lavinia se a§eza pe un scaun aproape de tava cu ceai §i i§i a?eza fustele cu un gest gratios. Zimbetul ei nu pali. Dimpotriva, se lumina. Am facut progrese importante.

- Serios? Aspasia malta sprincenele. Tobias tocmai imi spunea ca n-a avut prea mare succes. Nu-i a§a, Tobias?

El i§i impreuna miinile la spate.- E lucru cert ca, deocamdata, n-am multe de oferit.Lavinia il fulgera cu o privire de repro?.- Ce noroc, atunci, ca eu chiar am citeva informatii utile!Era hotarfta sa urmeze regulile lui de a trata cu un client,

chiar daca el nu se ostenea sa o faca, gindi el.- Talentele tale profesionale nu inceteaza sa ma

uimeasca, doamna, spuse el sec. Ce ai aflat de la informatorul tau secret?

Vazu imediat ca ea sesizase u§oara inflexiune a glasului sau cind rostise ultimele cuvinte. Se indoia ca Lavinia ar fi avut intentia sa amestece numele doamnei Dove in afacerea asta, dar era mai bine sa fie precaut.

Lavinia se intoarse spre Aspasia cu aerul unui om de afaceri.

- Am descoperit ca au mai fost cel putin doua decese foarte suspecte in lumea buna. Lady Rowland §i un anume domn Newbold. Amindoi au parasit acest pamint de o maniera absolut nea§teptata.

Tobias ciuli urechile.- Am auzit zvonul cu privire la lady Rowland. O

supradoza din medicamentul pe care il lua pentru somn. Nimeni n-a pomenit de Newbold.

Aspasia se incrunta u§or.

135

AMANDA QUICK

- Newbold a murit acum o luna §i jumatate cazind pe scari de beat ce era. Am auzit ceva despre asta la scurt timp dupa ce m-am intors la Londra. N-am dat multa atentie.

- Majoritatea oamenilor a ignorat moartea lui. Lavinia se strimba dezgustata. E-adevarat ca Newbold a fost un om absolut ingrozitor. Era cunoscut ca frecventa bordelurile pentru a se deda la orgii cu copile. Dupa parerea mea, tinara doamna cu care se logodise de curfnd a scapat ca prin urechile acului. Imaginati-va numai oroarea de a fi maritata cu un astfel de barbat.

- Intr-adevar. Aspasia i?i bau ceaiul §i nu mai comenta nimic.

Intorcindu-se spre Tobias, Lavinia continua:- Vorba e ca mie coincidenta mi se pare extrem de

ciudata, nu-i a§a, domnule?- Trei decese nea§teptate? Da, §i mie.- Nu decesele, replica ea nerabdatoare, anularea

planurilor de nunta care urmau in fiecare caz.Vorbe?te serios, gindi el. Nu-i venea sa creada. N ici

Aspasiei, daca era sa judece dupa expresia ei.- Lavinia, spuse el cu grija, sugerezi ca motivul din

spatele acestor trei omoruri ar fi fost dorinta de a impiedica sa aiba loc nunta?

- A i un motiv mai bun?- Lucrez la unui. Siguanta ei il irita. Toate trei decesele

au avut ca rezultat transferul de averi. Asta face sa fie multi suspecti printre membrii familiilor.

Aspasia cazu pe ginduri. Dupa un timp, spuse meet:- Am auzit vorbindu-se despre dorinta obsesiva a lui

lady Rowland sa-§i vada nepoata cea mare maritata cu nepotul vechiului ei amant. Femeia avea reputatia cai?i folosea banii pentru a-i manipula pe toti cei din familia ei. Dar care ar fi rostul omoririi ei? Urma s-o inzestreze pe fata.

136

INELUL DE ADIO

- Numai in cazul in care consimtea sa se marite cu Ferring, ii reaminti Lavinia. Dar acum tatal ei a preluat controlul averii Rowland §i evident ca oferta tinarului Ferring n-a mai fost acceptata. Nepoata e libera sa se marite cu altcineva. Intr-un fel sau altul, §i celelalte doua tinere doamne au scapat de perspectiva unor casnicii extrem de nefericite.

- Doar nu sugerezi ca aceste tinere inocente au putut concepe planul diabolic de a angaja un uciga? profesionist? miiii Tobias. E de necrezut.

- Are dreptate, doamna Lake, aprecie Aspasia. E o teorie interesanta, dar este imposibil de imaginat catrei tinere foarte ocrotite §i fara pic de experienta ar fi putut gasi §i angaja, necum sa plateasca, un criminal profesionist.

Lavinia i§i indrepta umerii intr-un fel pe care Tobias invatase sa-1 recunoasca. Se pregatea sa-§i apere pozitia.

- V-a§ aminti amindurora ca, atunci cind e vorba de aliante la acel nivel al societatii, in spatele tinerelor doamne implicate exista multe persoane care ar putea avea interese putemice in contractele de casatorie.

- Crezi ca alte rude au recurs la crima pentru a opri casatoriile? Tobias incruci§a bratele la piept. Asta e o concluzie nebuneasca. Vorbim despre un criminal care incearca sa-1 imite pe Omul Memento-Mori. E imposibil sa-ti imaginezi un uciga§ profesionist angajindu-se sa serveasca o mama petitoare.

Spre mirarea lui, Aspasia vorbi inainte ca Lavinia sa apuce sa raspunda.

- Casatoria e o problema foarte serioasa, ?i fetele tinere au foarte putine de spus in aranjamentele care se fac pentru ele. Eu, personal, pot confirma asta. Cert este ca pe tata nu 1-a preocupat prea mult fericirea fiicei sale cind a acceptat oferta pentru mina mea.

Nuanta taioasa, de gheata a glasului ei il surprinse pe

137

AMANDA QUICK

Tobias. Se gindi ea nu o auzise niciodata pe Aspasia vorbind despre scurta ei casnicie.

Lavinia o urmarea in tacere. Tobias simti ca, brusc, manifesta foarte mult interes pentru ceea ce spunea Aspasia.

- Cu toate astea, continua Aspasia, cind e vorba de aliantele in lumea buna, astfel de aranjamente nu au nimic neobi§nuit. E sigur ca eu n-am auzit niciodata ca cineva sa fi comis o crima pentru a opri o casatorie.

- Ca detectivi profesioni§ti, spuse Lavinia pe tonul ei cel mai autoritar, va asigur ca domnul March §i cu mine cunoa§tem cazuri in care crima s-a comis din mult mai putine motive. Se incrunta catre Tobias. Nu-i adevarat, domnule?

Ultimul lucru pe care il voia era sa se lase prins in aceasta mica altercatie, hotari el. Cauta o cale de ie?ire diplomats.

- Exista numeroase motive pentru crima, spuse el, folosind un ton cit mai neutru.

N ici una dintre doamne nu paru multumita.Fu rindul Aspasiei sa se incrunte catre el.- Am incredere ca n-ai sa pierzi timpul urmarind piste

false.Tobias inclina capul.- Incerc sa evit a§a ceva.- § i eu, spuse scurt Lavinia.Aspasia se ridica §i se indrepta spre u§a.- Trebuie sa plec. Va rog sa ma tineti la curent.- Bineinteles. Tobias traversa salonul §i ii deschise u§a.

La revedere, Aspasia.Ea ezita inainte de a ie§i in hoi.- Ma tem ca nu avem timp de pierdut, Tobias. Trebuie

sa-1 gase§ti pe acest nou Om Memento-Mori, §i trebuie s-o faci repede. Cine §tie ce mai planuie§te.

- Sint perfect con§tient ca problema e urgenta.Doamna Chilton i§i facea de lucru in hoi. Ii deschise u§a

de la intrare Aspasiei, care cobori repede treptele.

138

INELUL DE ADIO

Tobias i§i scoase ceasul de buzunar §i ii zimbi cu subinteles doamnei Chilton.

- Cred ca mai ai timp inca sa ie§i dupa coacaze.Doamna Chilton dadu ochii peste cap.- Prea bine, domnule. Arunca o privire in salonul din

spatele lui §i cobori glasul: Dar ar fi bine sa va grab iti. Domni§oara Emeline trebuie sa se intoarca pe la cinci. Nu se face sa intre intr-un moment jenant.

- Multumesc pentru avertisment, doamna Chilton. Te asigur ca nu era nevoie.

- Hmm!Tobias se intoarse in salon. Lavinia se ridicase ?i acum

statea la fereastra. Era cu spatele la el, uitindu-se atenta in strada.

El traversa camera ?i se opri linga ea. Ii puse o mina pe umar ?i ii urmari privirea. Amindoi se uitara dupa Aspasia, care disparu dupa colt. Lavinia nu se intoarse.

- Trebuie sa fii ingaduitoare cu Aspasia, spuse el meet. E foarte speriata.

-H m m .- Are toate motivele sa fie ingrijorata. Zachary Elland

era un uciga? cu singe rece, §i este evident ca cel care cauta sa-i ia locul are acela§i temperament. § i trebuie sa recuno§ti ca ea are dreptate. Ideea ca exista o legatura intre trei posibile crime §i trei schimbari de planuri de casatorie nu e o teorie deosebit de substantiala in momentul de fata.

- Hmm.- Vad ca e§ti tulburata, Lavinia. A i discutat cu doamna

Dove vreo alta problema despre care n-ai pomenit inca?- Joan m-a intrebat daca eu cred ca tradeaza memoria

sotului ei avind o relatie cu domnul Vale. Fiica ei este pro fund nemultumita de aceasta legatura.

- Inteleg. Tobias se a§tepta sa auda orice, numai asta nu. §i ce i-ai spus?

139

AMANDA QUICK

- I-am amintit ca sotul ei a iubit-o foarte mult. I-am spus ca smt sigura ca el ar fi vrut ca ea sa fie iar fericita, tot a?a cum ea ar fi vrut ca el sa-§i gaseasca fericirea daca s-ar fi stins prima.

- Intr-adevar, spuse el, in lipsa de ceva mai inspirat. In fine, sint sigur ca ai lini?tit-o. §tii, doamna Chilton a spus ca iese sa cumpere cite ceva pentru cina. Ce zici sa...

- Tobias?- Ce este? intreba el, foarte prudent acum.- Daca ar fi sa mi se intimple ceva §i ai ramine singur, a§

vrea sa-ti gase?ti fericirea.Fara voia lui, miinile i se strinsera putemic pe umerii ei

frumos rotunjiti. Simti ca impietre?te la gindul ca moartea ar putea sa o smulga de linga el. Vazu ro§u inaintea ochilor. Se gindi ca ar innebuni daca ar pierde-o vreodata.

- A§ vrea sa-ti gase?ti fericirea, repeta ea inceti§or, aparent fara sa-?i dea seama de impactul spuselor ei asupra lui. D ar nu cu Aspasia Gray.

Din cine §tie ce motiv, ultimele cuvinte il eliberara de spaima cumplita. Descoperi ca putea sa respire din nou. O mtoarse cu fata catre el.

- Niciodata n-am dorit §i n-am sa doresc vreo alta femeie a§a cum te doresc pe tine, spuse el cu glas ragu§it.

- Oh, Tobias. II cuprinse cu bratele §i i§i lasa capul pe umarul lui. Te iubesc foarte mult.

- Sint incintat sa aud asta. O saruta pe par. Parfumul ei ii umplu narile, alungind ultimele rama?ite ale panicii. Dar te rog sa nu mai spui niciodata ca ai disparea de linga mine. Nu suport gindul.

Bratele ei se strinsera in jurul lui.- A§a cum nici eu nu suport gindul de a te pierde.O tinu lipita de el, lasind soarele sa-i incalzeasca pe

amindoi. Dupa un timp, o trase afara din salon §i in sus pe scari.

140

INELUL DE ADIO

*

Mai tirziu, Tobias se ridica intr-un cot §i se uita la ceasul de pe noptiera, Patru §i un sfert. Era timpul sa se unbrace.

De o vreme ii era tot mai greu sa piece din patul ei, gindi el. Cu parere de rau, se ridica ?i i?i trecu picioarele peste marginea patului.

- Tobias?Se intoarse ?i se uita la ea. Statea rezemata de peme, iar

verdele ochilor ei era foarte intens in lumina dupa-amiezei.- Trebuie sa plec, iubito. Emeline va fi acasa in mai

putin de patruzeci §i cinci de minute. La cinci trebuie sa ma intilnesc cu Anthony. Poate avem norocul sa fi cules ceva ve§ti despre inele.

- §tiu. Incruci?a bratele sub cap. Tobias, i-am dat lui Joan sfatul cel bun, nu-i a?a? Nu crezi §i tu ca Dove ar fi vrut ca ea sa-?i gaseasca fericirea linga altcineva dupa moartea lui?

Tobias nu raspunse. Se apleca insa §i ii saruta sinul dezgolit Pielea ei era catifelata §i calda. Era femeia lui, gindi el.

Ea se incrunta.- E§ti de acord cu mine, nu-i a§a, cind vorbim despre ce

ar fi sim^it Fielding Dove in situatia asta?El se uita indelung la ea, apoi se apleca, imobilizind-o

intre brafele lui. i?i plimba gura peste a ei.- Nu pot vorbi in locul lui Fielding Dove, spuse el. Dar

pot sa-ti promit urmatorul lucru: daca vreodata ai sa traie?ti cu alt barbat ce am trait noi doi, am sa ma intorc din mormint sa te bintui.

13In dupa-amiaza aceea, la cinci ?i jumatate, Tobias era in

biroul sau, cu picioarele proptite pe coltul mesei de lemn.

141

AMANDA QUICK

Ora petrecuta in dormitorul Laviniei risipise o parte din tensiunea care pusese stapinire pe el in urma evenimentelor de la Beaumunt Castle, dar acum, in timp ce asculta raportul lui Anthony, simtea revenind incordarea.

- Nu s-au vindut, nici nu s-au furat recent inele memento- mori de la nici una din pravaliile de antichitati pe care le-am verificat pina acum. Anthony i§i consulta insemnarile. Au mai ramas totu?i citiva negustori de intrebat. Vrei sa continuam miine cercetarile?

- Da. Tobias studie lista negustorilor intocmita de ei. Afurisitele alea de inele sint printre putinele piste adevarate pe care le avem. Criminalul le-a obtinut de undeva. Dar despre peruca blonda ce poti sa-mi spui?

- Emeline ?i cu mine am avut timp sa vorbim numai cu doi peruchieri. Unui dintre ei a primit de cuxind o comanda pentru o peruca blonda.

Tobias ridica iute privirea.- A i numele clientului sau al clientei?- Da, dar nu o sa-ti foloseasca la nimic. Peruchierul o

cunoa§te pe clienta de ani de zile. A descris-o ca fiind foarte in virsta §i excentrica. Traie§te la tara §i vine la Londra numai de doua ori pe an, la cumparaturi. Ma indoiesc ca ea e uciga§ul tau profesionist, Tobias.

- Fir-ar sa fie! Tobias se mai uita o data pe lista, apoi rupse o fi?ie din partea de jos. Tu §i domni§oara Emeline terminati de intrebat negustorii de antichitati. Doamna Lake ?i cu mine ne vom ocupa de restul peruchierilor. Luciind toti patru, ar trebui sa terminam in doua sau trei zile.

- Prea bine. Anthony se rezema de speteaza scaunului. Whitby spunea ca ai de gind sa te intilne§ti cu Smiling Jack diseara la Giyphon. Vrei sa te insotesc? Nu e un carrier prea sigur noaptea.

- Nu, nu e nevoie. Am sa iau o biija §i am sa-1 platesc pe birjar sa ma a§tepte.

142

INELUL DE ADIO

Anthony il privi curios.- De ce vrei ajutorul lui Smiling Jack in cazul asta? Din

cite mi-ai spus, precedentul Om Memento-Mori nu avea nimic de-a face cu genul de criminal de rind care bintuie pe stradutele cu bordeluri. Crezi ca uciga?ul asta nou e altfel?

- Nu. Dar mi-am dat seama aseara ca, de fapt, ?tiu prea putine despre Zachary Elland. Se pare ca nu avea familie. Dupa moartea lui n-a venit nimeni sa-i ia lucrurile personale. N-a lasat nici o urma in societate. Dupa ce a murit, a fost ca ?i cum nici n-ar fi existat. Ma intreb daca n-am trecut cu vederea vreun aspect din trecutul lui care ne-ar putea da un indiciu.

- Inteleg. Anthony se ridica ?i pomi spre u§a. Mult noroc. La u?a, se opri ?i se uita mapoi u?or incruntat. Vreau sa-ti pun o intrebare, Tobias. E de, aa... natura personala.

- Ce este?- Imi dau seama ca omorirea lui Fullerton ti-a dat

planurile peste cap, dar inainte ca el sa cada de pe acoperi?, ati avut tu §i doamna Lake prilejul sa discutati despre problemele voastre intime?

Tobias cobori inceti§or bucata de hirtie rupta.- A le noastre ce?Anthony ro§i putin, dar nu facu nici o mi§care sa se

furi§eze pe u?a afara.- Emeline §i cu mine am presupus ca ai invitat-o pe

doamna Lake sa te insoteasca la petrecerea de la tara pentru ca voiai sa profiti de ocazie ca sa-i vorbe§ti de intentiile tale.

- §i care ar fi intentiile alea? intreba Tobias pe un ton egal.Anthony il privi mustrator.- Sa nu spui ca nici macar n-ai abordat subiectul!- Despre ce dracu’ vorbe?ti?- Vorbesc despre daca i-ai cerut sau nu doamnei Lake sa

se marite cu tine, fire?te.

143

AMANDA QUICK

- Ei, dracia dracului! zise Tobias inceti§or.- Ce s-a intimplat? Doamne sfinte, sa nu spui ca ti-ai

pierdut curajul!- Intentiile mele cu privire la doamna Lake nu sint treaba ta.- Sint dej a multe luni de cind tu ?i doamna Lake va vedeji

des in particular.- § i ce-i cu asta? Sintem parteneri.- Parteneri? Dar cum e cu treaba ca ai trimis-o pe doamna

Chilton dupa coacaze?Tobias lua un aer ursuz.- Tartele cu coacaze ale doamnei Chilton sint pe departe

cele mai bune pe care le-am mincat vreodata.- Treaba asta nu are nici o legatura cu tartele cu coacaze

ale doamnei Chilton §i o §tii bine. Doamna Lake e o doamna respectabila. Este evident ca v-a{i ata§at mult unui de celalalt. Nu crezi ca e timpul sa te porji ca un domn §i sa faci ce trebuie?

- §tii al naibii de bine ca nu sint inca in situatia care mi-ar permite sa-i cer doamnei Lake sa se marite cu mine. Am investit tot ce-am avut in acjiunile alea de la compania de transport maritim a lui Crackenbume. Pina cind afurisitul aia de vas nu se intoarce in port, n-am ce sa-i ofer.

Anthony lua un aer compatimitor.- §tiu ca e?ti ingrijorat din cauza fmanjelor tale. Eu sint

la fel de ingrijorat cu privire la ale mele. Insa m-am gindit la situajia noastra ?i cred ca am gasit o solute care sa ne rezolve toate problemele.

- Ce propui sa facem? Tobias arunca pe birou lista cu peruchierii. Sa gasim un alchimist care sa transforme plumbul in aur?

- Dupa cum vad eu treaba, raspunsul este casa asta, spuse Anthony aratind injur.

- Ce are casa asta? E a mea. De fapt, este bunul meu cel mai de pret.

144

INELUL DE ADIO

- Da, §tiu. In timp ce eu abia reu§esc sa platesc china pe camerele mele din Jasper Street.

- Nu poti da vina pe mine pentru locuinta ta necorespunzatoare. Tu ai vrut sa te muti. Spuneai ca vrei sa ai propriile tale camere, in care sa-ti poji primi prietenii la orice ora din zi sau din noapte.

- Treaba e ca de?i locuinta mea e corespunzatoare pentru un domn singur, nu i-a§ putea cere lui Emeline sa vina sa traiasca intr-un spa|iu atit de mic. Ea e obi§nuita cu casuta frumoasa din Claremont Lane.

- De acord. § i ce propui?- M-ain gindit mult §i rezolvarea e foarte simpla. Daca

te-ai comporta onorabil §i te-ai insura cu doamna Lake, ati locui impreuna in Claremont Lane Nr. 7. Eu a§ renunta la locuinta mea cu chirie din Jasper Street, m-a§ insura cu Emeline §i m-a§ muta cu ea in casa asta. Vezi ce frumos s-ar aranja lucrurile pentru noi toti?

Tobias intelese de indata.- Casa mea! Lasa jos picioarele de pe birou ?i se ridica.

Incerci sa pui mina pe casa mea ca sa-i poti cere domni?oarei Emeline sa se marite cu tine. Despre asta e vorba, nu-i a§a?

Anthony facu un pas mapoi, cu palma ridicata.- Asculta, Tobias, nu trebuie sa-ti pierzi calmul. M-am

gindit ca e un plan foarte intelept, de pe urma caruia am avea de ciftigat toti. In plus, n-a§ mai plati chiria. § i nici n-am mai avea nevoie de o a treia menajera. Tu ai lua-o pe Whitby cu tine, iar doamna Chilton ar veni sa locuiasca impreuna cu Emeline §i cu mine.

- Daca iti inchipui o clipa ca am sa te las sa pui stapinire pe singurul meu bun important, inseamna ca ti-ai pierdut mintile. §i-acum, iti propun sa te intorci la treaba pentru care te platesc mult mai mult decit meriti pina nu angajez alt asistent.

- Tobias, te rog sa ma asculti un minut.

145

AMANDA QUICK

- Pleaca. Tobias ii arata u§a cu degetul. A fla cine a vindut afurisitele alea de inele memento-mori unui criminal profesionist. E limpede?

- Perfect.Anthony deschise u§a cu o smucitura §i ie§i iute in hoi.Tobias asculta pina auzi u§a de la intrare inchizindu-se,

apoi se a?eza incet.Morocanos, se uita injur. Biroul era plin cu lucrurile pe

care le achizitionase de-a lungul anilor - carti, un glob pamintesc, un telescop ?i carafa de coniac.

Casa asta nu era numai cel mai valoros bun al lui, era caminul lui. O cumparase cu ajutorul unui imprumut de la Crackenbume la scurt timp dupa ce ii cunoscuse pe Ann §i pe fratele ei mai mic, Anthony.

El §i Ann traisera cinci ani fericiti in casa asta, inainte s-o piarda. Ann murise la na§tere, impreuna cu copilul. El ?i Anthony suferisera impreuna sub acoperi?ul asta.

La vremea mortii surorii lui, Anthony avea treisprezece ani. Moartea ei il lasase singur pe lume. I§i pierduse mama la virsta de opt ani, la putin timp dupa ce tatal lui fusese omorit intr-o incaierare iscata de o partida de carti.

Anthony ?i Ann se dusesera sa locuiasca la singurele rude pe care le mai aveau, o matu§a §i un unchi, ni?te persoane infioratoare. Locuisera numai citeva luni in casa aceea sumbra pina cind matu§a aranjase sa scape de povara nedorita, impingind-o pe Ann intr-o postura compromitatoare cu Tobias.

Tobias i§i daduse seama de situatia disperata a lui Ann ?i a fratiorului ei §i hotanse sa-i salveze pe amindoi. In ziua in care ii luase din casa matu§ii lor, nu avusese intentia sa se insoare cu Ann, insa se razgindise cuiind. Ann era nu numai foarte frumoasa, era ?i blinda §i buna, genul de femeie descris de poeti ca eteric.

Sentimentele lui pentru ea fusesera tandre §i protectoare.

146

INELUL DE ADIO

Avusese intotdeauna grija sa o trateze cape o floare delicata. Privind in urma, §tia ca, cu ea, i?i tinuse in friu pomirile patima§e, ve§nic con§tient ca trebuie sa se abtina. Nu i?i amintea de vreo cearta mtre ei. Cu ea nu i§i pierduse niciodata calmul.

Dar in cele din urma nu mai fusese capabil sa o protejeze. Poate chiar, a§a cum spunea deseori Anthony, Ann fusese prea buna pentru lumea asta.

Poate ca Ann plecase intr-un loc mai bun, dar Tobias ?i Anthony ramasesera sa se confrunte cu realitatile dure ale acestei lumi. Initial, Anthony i§i ascunsese temerile adoptind un aer sfidator, a§a cum se cuvine sa faca un baiat de treisprezece ani. Ceruse poruncitor sa i se spuna cind trebuia sa-§i stringa lucrurile §i sa piece.

Acum, ca ea s-a dus, n-ai sa mai vrei sa ma vezipe-aici. Ann a fost cea pe care ai iubit~o. M -ai lu a tfipe mine la tine pentru ca ea nu s-ar f i despartit de mine. Inteleg. Nu mai sint responsabilitatea ta. Pot sa am grija de mine.

Tobias se straduise din greu sa-1 lini?teasca pe baiatul disperat §i speriat, chiar daca el insu§i suferea. Dupa inmormintarea lui Ann cazuse prada unui sentiment de vinovatie. Era con§tient ca din cauza pasiunii lui - controlata ?i infiinata cum era - , ea ramasese insarcinata, fapt care ii adusese moartea. Erau zile cind i?i spunea ca n-ar fi trebuit sa se insoare cu ea. Nu avusese nici un drept sa o expuna pericolelor ?i riscurilor patului conjugal. Ea nu fusese menita unor lucruri atit de lume§ti.

El §i Anthony se invirtisera mult timp fara rost prin aceasta casa, doua fapturi indurerate inotind impreuna intr-o mare de emotii intunecate. Dar viata mergea inainte. In cele din urma, treptat §i fara sa-§i dea seama, amindoi ajunsesera sa inoate in ape mai lini§tite. Casa asta fusese martora indelungatei lor lupte cu durerea.

147

AMANDA QUICK

Dar azi, stind aici, la birou, inconjurat de lucrurile care ii erau dragi, se pomeni gindindu-se cit de nerabdator ajunsese sa-§i intinda picioarele in fata §emineului Laviniei.

In seara aceea, la zece treizeci, imbracat cu haine grosolane, ca un muncitor, §edea in biroul lui Smiling Jack, bind excelentul coniac de contrabands al gazdei sale. Peretele gros inabu?ea zgomotul din taverna alaturata.

Jack deschisese tavema Gryphon in urma cu doi ani, cind se retrasese din cariera de contrabandist. In timpul razboiului adusese din afara informatii despre mi?carile maritime §i militare ale francezilor, precum §i coniac ilegal. fn calitatea sa de spion, Tobias fusese un client constant.

Proveneau din lumi foarte diferite, dar mtre ei se inchegase o legatura putemica, bazata pe respect reciproc, dar ?i pe profit reciproc.

Legatura lor se pastrase §i dupa ce fiecare imbrati§ase o cariera noua. Tavema lui Jack se dovedise un excelent punct de colectare a zvonurilor §i birfelor care strabateau lumea interlopa a Londrei. §i, in noua sa profesie de detectiv particular, Tobias avea nevoie frecvent de informatii din lumea aceea.

- Omul Memento-Mori. Smiling Jack i?i tolani trupul masiv in scaunul imens. I?i scarpina absent cicatricea care se intindea de la coltul gurii pina sub ureche. Vorbe§ti despre primul sau despre al doilea?

- Am venit aici sa vorbim despre al doilea, Zachary Elland, dar imi prinde bine orice informatie despre oricare dintre cei doi.

- Nu §tiu daca te pot ajuta. S-a vorbit despre un criminal gentleman cind Elland era activ, dar, dupa cum bine §tii, el opera in partea mai buna a ora§ului §i avea de-a face cu lume aleasa. Din cite §tiu, nu s-a afundat niciodata pe stradutele

148

INELUL DE ADIO

cu bordeluri ca sa-§i caute clien^ii, victimele sau placerile. In aceasta privinfa, cel pufin, cred ca se poate spune ca era ca cel dinaintea lui.

- Erai mic atunci cind au inceput sa circule pove§tile despre primul Om Memento-Mori. Ce fyi aminte§ti?

- Se vorbea despre el in ?oapta §i pe ascuns. Se spunea ca era atit de indeminatic incit nici nu se §tia cite comenzi primise de-a lungul carierei lui. Toate crimele pareau accidente, sinucideri sau atacuri de cord. Era o legenda.

- Pentru ca mereu scapa basma curata?- Nu, pentru ca se spunea ca, in felul lui, era un om de

onoare. Lua comenzi numai pentru acei care considera ca meritau sa moara. Potrivit pove?tilor auzite de noi, prefera sa-i vineze pe deprava^ii §i ticalo§ii din inalta societate - cei putemici ?i bogati care altfel ar fi scapatnepedepsi#. Omora, contra unei sume, dar numai daca hotara el ca era o problema de justice.

- Se considera judecator ?i calau, adica?- Da. A§a se spunea.- Crackenbume mi-a spus ca zvonurile despre el s-au

stins in urma cu mai multi ani. Dupa parerea lui, criminalul a murit.

- Tot ce se poate. Insa acum citiva ani circula o poveste precum ca criminalul gentleman s-a retras din afaceri ?i s-a dus sa traiasca intr-o casuta la malul marii.

- Omul Memento-Mori s-a retras intr-o casuta pe malul marii?! Pe Tobias il amuza ideea. Minunat! Legendele bune nu pier niciodata, nu-i a§a?

- Daca n-a murit, trebuie ca e deja senil. Nu mai constituie o amenintare pentru nimeni.

- E sigur ca nu el este uciga§ul pe care il caut in momentul de fata. Doamna Lake 1-a zarit in treacat pe noul nostru Om Memento-Mori la Beaumont Castle. La vremea aceea era

149

AMANDA QUICK

deghizat in femeie, insa ea este sigura ca, barbat sau femeie, criminalul nu era in virsta. Spune ca se mi§ca precum un tinar viguros §i atletic.

- E la mintea coco§ului ca un om cu meseria lui trebuie sa fie mereu in forma, aprecie Jack. Cred ca e o profesie solicitanta, cu cataraturile alea pe ferestrele de la etaj ?i furi§atul in casele altora in miez de noapte. Ca sa nu mai vorbesc ce putere iti trebuie ca sa sugrumi pe cineva sau sa-1 tii sub apa pina se ineaca.

- Elland era foarte bun la astfel de lucruri. Tobias se ridica. Multumesc pentru coniac, Jack. Ti-a§ fi recunoscutor daca ai raspindi vorba ca platesc bine pentru orice informatie folositoare pe tema lui Elland sau acestui nou Om Memento- Mori.

- Am sa te anunt daca gasesc pe cineva care ?tie ceva. Dar te avertizez, prietene, ?ansele nu sint mari. Criminalul asta pro vine din lumea ta, nu a mea.

1 4D o m in ic aranja lentila astfel incit sa prinda §i sa

focalizeze razele soarelui de dimineata. Ziua era perfecta pentru aceasta demonstratie, gindi el, senina §i calda. Gramajoara de hirtii pe care o pusese in vasul de fier avea sa se aprinda frumos. Era o demonstratie prosteasca, insa oamenii raspundeau intotdeauna cu exclamatii de incintare cind continutul vasului izbucnea in flacari.

Dupa turul laboratorului §i mai multe demonstratii spectaculoase cu motorul electric, alesese micul pare din apropierea locuintei sale ca sa arate puterea lentilei lui.

Mica audienta se aduna in jurul sau in a§teptare. Doamna Lake, Emeline §i Priscilla i§i exprimasera fati§ interesul fata

150

INELUL DE ADIO

de demonstratiile anterioare. Pina §i Anthony, care sosise cu o fata impietrita ?i abia daca fusese politicos, manifesto pina la urma o oarecare curiozitate retinuta fata de echipament ?i aparatura.

In clipa aceea, hirtiile din vas luara foe sub razele soarelui intens focalizate. Exact cum am planuit, gindi Dominic, multumit.

- Doamne sfinte! Doamna Lake urmarea dansul flacarilor. Este cu adevarat uimitor, domnule Hood.

Arata absenta §i putin nelini?tita cind sosise cu Emeline §i Priscilla in urma cu o ora. Scuzindu-se oarecum, Emeline ii explicase ca, in afara de Priscilla, erau cu totii implicati intr-o investigate noua §i nu puteau petrece mult timp urmarind experientele.

Dar pe masura ce demonstratiile deveneau mai complicate, doamna Lake incepuse sa manifeste un viu interes.

- Destul de inteligent, presupun, admise Anthony non§alant. Dar tot nu vad care ar fi scopul practic al unei lentile incendiare.

- Iti da posibilitatea sa faci experience care necesita o caldura intensa, interveni repede Priscilla, uitxndu-se vrajita la instrument. Tare a§ vrea sa am ?i eu una. Dar mama nu m-ar lasa niciodata.

Cine §tie de ce, fascinatia ei pentru lentila il irita pe Dominic. Se pomeni intrebindu-se cum ar fi fost ca ea sa se uite la el cu aceea§i admiratie. I§i zise ca ea nu era importanta. Emeline era obiectivul lui. Sperase sa ii ci§tige atentia cu experimentele de mai inainte ?i reu§ise in parte.

Insa Priscilla era cea care raspundea cu cel mai mare entuziasm la exploziile ?i demonstratiile lui, pregatite cu truda §i migala. Ea era cea care intelesese implicatiile mai adinci §i intuise variante §i posibilitati.

151

AMANDA QUICK

Fusese uimit de profunzimea cuno§tin{elor ei. Cu parul auriu §i ochii alba?tri ca cerul arata de parea nu avea nimic in cap. In loc de asta, ea ii cita pe Newton §i Boyle cu o u?urin{a care il tulbura. fntrebarile ei erau insistente §i interminabile. Mai mult, luase foarte multe notice.

Emeline nu era nici pe departe atit de vrajita.- Ei bine, a fost cu adevarat instructiv, spuse doamna

Lake cind mica vilvataie din vas se stinse. Multumesc, domnule Hood. Se uita la ceasul micu{ pe care il purta prins la rochia de strada §i ii zimbi cald lui Dominic: Din pScate, trebuie sa plecam. Emeline, Priscilla, veni#.

- Da, desigur, doamna Lake. Priscilla nu prea voia sa piece, dar i§i dadu toata silinja sa-§i ascunda dezamagirea. N-am cuvinte sa va multumesc pentru ca v-a{i facut timp sa veniji cu noi in dimineaja asta sa vedem laboratorul domnului Hood. Mama m-a lasat sa vin numai pentru ca ?tia ca ne veji inso|i.

- A fostplacerea mea. Doamna Lake se uita peste umarul lui Dominic. Ah, iata-1 pe domnul March. I-am spus ca terminam pina la zece. Trebuie ca §i-a pierdut rabdarea §i s-a hotaiit sa ne caute.

- Nu pare in toane bune, spuse Emeline.- Nu e in toane bune de cind a parasit Beaumont Castle,

bombani Anthony.Dominic se intoarse ?i le urmari privirea. La vederea

barbatului cu fata dura care venea spre ei il strabatu un mic fiorrece.

March o luase prin parculet pentru a scurta distanta. Pe fundalul gazonului verde §i al florilor pastelate, arata intunecat §i hotaiit. §chiopata u?or. Dominic se intreba daca fixsese ranit cindva. §chiopatatul ar fi trebuit sa sugereze slabiciune, insa lui March ii dadea aspectul unui soldat ranit in lupta, mult mai periculos decit orice tinar recrut neincercat.

152

INELUL DE ADIO

Dominic apuca strins stativul lentilei. Trebuia sa fie foarte, foarte atent in preajma acestui om, i?i spuse el.

- Domnule March, 1-ai cunoscut pe domnul Hood? intreba doamna Lake.

March se opri §i il cintari din ochi pe Dominic. Inclina foarte putin capul.

- Hood.- Domnule.- Ce pacat ca n-ati venit mai devreme, domnule March!

spuse Priscilla. Domnul Hood tocmai a terminat experimentul cel mai interesant.

- Poate alta data. March se intoarse catre Lavinia. Doamna, daca ai terminat aici, a? vrea sa-ti amintesc ca avem probleme presante de rezolvat. Se uita la Anthony. La fel tu ?i domni§oara Emeline.

- Da, domnule, spuse Anthony, evident nerabdator sa paraseasca parcul. Emeline §i cu mine o vom conduce pe Priscilla acasa, apoi ne vom continua cercetarile.

- N-ai de ce sa fii ingrijorat, domnule, spuse doamna Lake, potrivindu-§i manu?ile. Atelierele de peruci ?i pravaliile de antichitati abia s-au deschis. N-am pierdut timpul.

Dominic i§i spuse ca trebuia sa taca, dar curiozitatea era mai putemica.

- Pot sa intreb ce cautati?- Cautam un om care a fScut din crima o profesie, explica

doamna Lake. Prime?te comenzi, daca poti sa-ti inchipui. Domnul March e pe drept ingrijorat ca el va ucide din nou in curind daca nu-1 gasim la timp.

- Vinati un criminal? Dominic se uita la Anthony, apoi i§i feri repede privirea. A§ fi zis ca este o treaba pentru Bow Street.

- Criminalul este mult prea istet pentru politi§ti, spuse Anthony. De fapt, e atit de istet incit nu lasa nici o dovada. ii oferi lui Emeline bratul: Sa mergem.

153

AMANDA QUICK

Emeline ii zimbi lui Dominic.- Va multumesc din nou pentru dimineata extrem de

instructive, domnule Hood.- Totul a fost absolut fascinant, zise Priscilla zimbind

luminos.- A fost placerea mea, spuse Dominic.Anthony nu catadicsi sa formuleze un ramas-bun

politicos. Se indeparta cu Emeline §i cu Priscilla.March puse o mina pe cotul doamnei Lake.- O zi buna, Hood.- La fel §i dumneavoastra, domnule. Dominic se inclina

in fata doamnei Lake. § i dumneavoastra, doamna. Va multumesc ca le-ati insotit pe domni§oara Emeline §i pe domni§oara Priscilla . §tiu bine ca, fara prezenta dumneavoastra, eticheta nu le-ar fi permis sa intre in locuinta mea.

- Personal, mi-a placut foarte mult totul, il asigura ea. Sint convinsa ca ne vom mai intilni, domnule Hood. Poate cind vom avea mai mult timp.

Dominic ramase uitindu-se in urma lor. Detesta sa recunoasca, dar era invidios pe Anthony. Urmarirea unui criminal parea o munca interesanta. I§i reaminti ca §i el avea de indeplinit o sarcina importanta.

Acum §tia ca trebuia sa conceapa alta strategic pentru a-?i atinge scopul. Actualul plan de ademenire a lui Emeline de linga Anthony nu functionase.

O briza u§oara infiora frunzi§ul din apropiere. I se paru ca aude §oapta mamei lui, amintindu-i ca drumul lui fusese stabilit §i nu trebuia sa se abata de la el. El era singurul care putea s-o razbune, se gindi el. Nu mai ramasese nimeni s-o faca.

Micul grup ajunsese in cealalta parte a parcului. Se despartira: domnul March §i doamna Lake o luara la stinga, Anthony §i cele doua fete - la dreapta.

154

INELUL DE ADIO

Dominic a§tepta, incercind sa fie atent la Anthony pina in ultimul moment. Nu trebuia sa se lase absorbit de altceva. Insa, in ciuda dorintei, privirea lui ramase lipita de buclele blonde ale Priscillei pina cind cei trei disparura dupa un colt.

Dupa un timp, se apleca sa ridice vasul de fier. Se uita indelung la resturile de hirtie carbonizata.

Razbunarea era o sarcina dura. Se intreba daca, in cele din urma, rezultatul avea sa fie o mina de cenu?a.

I f"Doua zile mai tirziu, spre sfir§itul unei alte dupa-amieze

lungi, Lavinia il insoti pe Tobias la unui dintre putinele ateliere de peruci ramase pe lista lor. Pina acum, cercetarile lor nu se soldasera cu nici un indiciu §i ea i§i pierdea speranta ca azi vor avea mai mult noroc.

Se uita injur ?i simti deja obi?nuita nelini?te. Interiorul pravaliei Cork & Todd era asemanator cu ale celorlalte ateliere de peruci pe care ea §i Tobias le cercetasera. Ajunsese la concluzia ca vederea §irurilor de busturi cu par fals o tulbura, dar i§i spunea ca nu era vina proprietarilor ca modelele ii aminteau atit de multe capete retezate.

Majoritatea busturilor de ceara din Cork & Todd erau femei, insa exista §i un numar maricel de capete de barbati cu peruci pentru domni.

La tejghea nu era nimeni, msa o forfota vesela razbatea din incaperea din spate.

- Vin intr-o clipa.Tobias scoase din buzunar bucata de hirtie rupta §i o

cerceta cu atentie.- Mai avem numai trei ateliere de peruci in afara de asta

§i am terminat lista. Nu ne-am ales cu nimic. Am pierdut

155

AMANDA QUICK

aproape trei zile incercind sa aflam cine i-a vindut uciga§ului peruca blonda §i n-am obtinut nici un rezultat.

- Poate ca Emeline ?i Anthony au mai mult noroc la negustorii de antichitati, spuse Lavinia. Se apropie ca sa se uite mai bine la o peruca sofisticat aranjata. Nu uita ca primul atelier la care am fost azi-dimineata avea in vitrina un afi? care spunea ca este inchis pina la sfir?itul lunii. Ce propui in privinta lui?

- Am sa ma ocup de el la noapte.Se intoarse cu fata la el.- A i de gind sa spargi lacatul, nu?El ridica din umeri ?i nu spuse nimic.- Am sa vin cu tine.- Categoric nu.Vorbise destul de ferm, gindi ea, dar tonul suna aproape

resemnat. Putea ci?tiga partida asta.- Va fi un prilej minunat sa te vad la lucru. Chiar ma

gindeam zilele trecute ca ar trebui sa-mi perfectionez indeminarea de a sparge lacate, dar tu nu prea te-ai grabit cu demonstratiile.

- Sint prudent.- Prostii. N-am sa accept sa ma impiedici sa invat toate

secretele profesiei noastre, domnule. Sintem parteneri, nu uita. Trebuie sa fii mai binevoitor ...

Se intrerupse cind draperia din spatele tejghelei se dadu la o parte §i aparu un barbat rotofei, intre doua virste, imbracat cu o vesta de satin inflorat, o haina maro, iar la git cu o cravata sofisticat innodata. Are parul suspect de negru pentru un om de virsta lui, se gindi Lavinia.

- Domnule, doamna. Le zimbi prin lentilele ochelarilor cu rama de aur. Bine ati venit in pravalia mea. J. P. Cork la dispozitia dumneavoastra. Se intoarse catre Lavinia ?i facu ochii mari, pentru ca apoi sa-i mijeasca, mimind mila. Ati

156

INELUL DE ADIO

venit unde trebuia, va asigur, doamna. Va pot salva de la tristul dumneavoastra chin.

- Intr-adevar, murmura Lavinia, ignoiind supararea care intunecase privirea lui Tobias.

Nu era prima data cind era intimpinata cu un astfel de entuziasm in ultimele doua zile. Toti peruchierii cu care statusera de vorba se aratasera mgroziti la vederea parului ei ro§u §i jurasera sa o salveze de la o soarta care, in meseria lor, era mai rea decit moartea.

- Nu va temeti, doamna. Cork navali de dupa tejghea §i lua in palmele sale dolofane mina Laviniei. Cind ve{i ie§i din pravalia asta, veti fi alta femeie.

- A r fi o experienta interesanta, spuse ea. Dar ma tem ca noi n-am venit sa cumparam o peruca.

Proprietarul scoase un titiit §i clatina grav din cap.- Dat fiind ca parul dumneavoastra are aceasta culoare

nefericita, nu negru sau castaniu, ma tem ca numai o peruca va poate rezolva problema. Nimic altceva nu va va ascunde complet parul natural.

Tobias se mi§ca putin, suficient pentru a atrage atentia peruchierului.

- Cork, numele meu e March. A? vrea sa-fi pun citeva intrebari despre perucile dumitale.

- Inteleg. Cork studie mai bine parul negru, tuns al lui Tobias, ?i aborda o expresie chipurile tulburata. Iertati-ma, am fost atit de uluit de situatia doamnei incit n-am observat nefericirea dumneavoastra. Dar acum, daca ma uit mai bine, vad firele argintii de la timple. Jitii din nou. Faceti foarte bine ca luati masuri acum, domnule, inainte sa incaruntiti de tot. Am tot ce va trebuie.

- La naiba, mirii Tobias. Nu ma intereseaza o peruca pentru mine.

Dar Cork se dusese deja ?i inhatase o peruca ?atena. O

157

AMANDA QUICK

tinea sus, cu un aer triumfator, a§a cum un vinator t§i etaleaza trofpul proaspat ucis.

- Va garantez ca asta va merge, domnule. Va ascunde ravagiile timpului §i va va face sa aratati cu cel putin zece ani mai tinar.

- Am spus ca nu smt aici ca sa cumpar o peruca. Tobias se uita la peruca §atena de parea era un ?obolan mort. Doamna Lake §i cu mine dorim sa-ti punem citeva intrebari. Nimic mai mult.

- § i te vom rasplati pentru osteneala, interveni repede Lavinia, straduindu-se din greu sa nu zimbeasca. Tobias nu facea nici un secret din faptul ca el gasea aceste intrevederi excesiv de obositoare §i enervante. Peruchierii §i coaforii se considerau arti§ti, iar el nu avea multa rabdare cu temperamentele artistice.

- Hm! Zimbetul lui Cork i§i pierdu caldura. Ce fel de intrebari?

- Doar una sau doua cu privire la vinzarile de peruci blonde, il lini§ti Lavinia.

- Blonde? Cork facu o strimbatura de dezaprobare. N-am mai primit de multe luni o comanda pentru o peruca blonda. O culoare foarte demodata, sa §titi. A trecut ceva timp de cind se purta. Nuanta asta nu §i-a mai recapatat popularitatea dupa ce madam Tallien a declarat, acum vreo douazeci de ani, ca negrul este culoarea de par cea mai eleganta.

- Madam Tallien? repeta curioasa Lavinia. Sotia revolutionarului francez?

- Nu conteaza politica ei oribila. Important e ca saloanele ei au fost cu adevarat splendide, iar ea a dominat lumea modei franceze. Avea un sortiment larg de peruci. Legenda spune ca ?i le schimba de mai multe ori pe zi. Persoanele cele mai elegante de aici, din Anglia, s-au straduit sa-i calce pe urme.

158

INELUL DE ADIO

Nu ma jenez sa va spun ca cei din bran§a noastra, a peruchierilor §i coaforilor, i-au fost extrem de recunoscatori.

- Imi tnchipui, spuse Lavinia. §tia bine ca razboiul dintre Anglia §i Franta nu fkcuse nimic pentru a impiedica influenta franceza asupra modei engleze. Unele lucruri erau mai presus de politica. Insa ce am vrea noi sa §tim este ...

- Ea a aparat intr-un moment critic, intelegeti. Cork pufiii cu dispret. Coroana tocmai instituise taxa aceea absurda pe pudra de peruci, fapt care a facut ca cererea de peruci pudrate sa scada vertiginos. Cind au ie?it din moda, s-a pierdut §i gustul pentru marii peruchieri. A fost o perioada trista. Domnul Todd §i cu mine am fost aproape rainati.

Lavinia intilni privirea lui Tobias §i facu inca o tentativa de a-1 intrerape pe negustor.

- Domnule Cork, noi am dori sa §tim ...- Ah, da, au fost zile triste, relua Cork. Aveam o banuiala

unt a ca n-am sa mai apuc sa vad alta era de aur pentru peruci. inainte, fiecare casa avea un dulap special pentru peruci. Coaforii trebuia sa fie extrem de priceputi. § i se ridicau la inaltimea cerintelor, va asigur. Vai, am cunoscut unii care erau in stare sa creeze coafuri atit de inalte §i magnifice incit doamnele care le purtau nu puteau calatori cu calea§ca decit daca stateau in genunchi pe podea sau i§i scoteau capul pe geam.

- Domnule Cork! Lavinia imprima glasului ei ceva mai multa fermitate. Vreau sa §tiu...

In momentul acela, u?a pravaliei se deschise §i intra un barbat spilcuit, cam de virsta domnului Cork, dar pe jumatate din circumferinta lui.

- Domnul Todd. Cork il intimpina cu o familiaritate care trada o prietenie veche. lata-te. Ma intrebam ce s-a intimplat cu dumneata.

- Lady Brockton s-a razgindit de cel putin trei ori daca

159

AMANDA QUICK

fiica ei sa aiba cozi sauzulufi. Toddpuftu dispretuitor. Pentru mine era evident ca pu?toaica avea nevoie de multe bucle pe fata ca sa-i ascunda fruntea destul de malta. Dar mi-a trebuit fi diplomatic fi timp ca s-o conving de acest fapt evident. Noroc ca nu am avut nici o alta programare in dupa-amiaza asta.

- §tiu ca o gase?ti pe lady Brockton foarte obositoare, dar este o clienta permanenta.

- Da, da, sint perfect conftient de asta.Todd se uita la Lavinia ?i la Tobias.- N-am vrut sa va intrerup.- Charles Todd, da-mi voie sa ti-i prezint pe doamna

Lake fi pe domnul March. Au venit sa puna citeva intrebari. Tocmai le povesteam despre maretele vremuri ale profesiei noastre. Se intoarse iar catre Lavinia fi Tobias. Dupa cum eram pe cale sa va spun, pe vremea aceea nu trebuia sa-ti faci prea multe griji pentru nuanta exacta a parului fals, flindca ftiai ca peruca avea sa fie pudrata in fntregime.

Todd puse pe tejghea pachetul pe care il {inuse sub bra}.- §i ce nuance minunate de pudra existau! Todd i§i

impreuna palmele fi inchise ochii, putemic emotional Cind la amestecam, ftiam ca sint un adevarat artist.

- Todd era maestru la pudrat, interveni Cork. Avea rejete pentru cele mai delicate nuance de roz fi albastru, galben, levanjica §i violet deschis. §i facea nifte cocuri uluitor de complicate. In salile de bal ii puteai identifica intotdeauna opera. Coafurile lui le intreceau in stralucire pe ale tuturor celorlatyi coafori din Londra.

- Alea da vremuri, aproba Todd.- Tocmai le spuneam doamnei Lake §i domnului March

cum ne-a salvat madam Tallien cind a impus o noua moda pentru perucile de culoare naturala, spuse Cork. Acum ne descurcam foarte bine, dar afacerea de peruci n-a mai fost niciodata aceeafi.

160

INELUL DE ADIO

- A mai existat un moment de cumpana acum citiva ani, cind toate doamnele insistau sa se tunda foarte scurt, dupa moda greaca §i romana. Dar cererea de coafori priceputi a revenit inca o data cind toate au vrut iar par lung, spuse Todd, nu fara satisfactie.

- Multumesc Cerului pentru moda ve§nic schimbatoare, adauga Cork. Sint fericit s-o spun, domnul Todd este unui dintre cei mai de seama coafori din ora?. Are o clientela foarte eleganta. Modelele lui sint cu adevarat unice, opere de arta originale. Ochiul antrenat le dibuie?te imediat pe strada sau intr-o sala de bal.

- Chiar a§a? facu Tobias, fara sa aiba aerul ca il intereseaza.

- Da. Mul|i dintre cei care concureaza cu el au incercat sa-i copieze cocurile, dar toti au dat gre§. Nimeni nu poate imita un artist adevarat.

- Coaforul e la fel de bun ca §i cocul lui, spun eu intotdeauna, declara Todd. Este baza pe care trebuie sa stea intreaga coafura, cocul adica. El da adevarata eleganta. Daca un coc e lipsit de inspiratie sau a§ezat prost pe cap, nu-1 pot salva nici zulufii, nici buclele, oricit de multe.

Lavinia se gindi la modelele pe care coaforul doamnei Dove le crease pentru Emeline §i pentru ea in timpul sezonului recent incheiat, in vederea anumitor baluri importante. Intr-adevar, cocurile fusesera ni§te opere de arta, se gindi ea, aproape arhitecturale.

- Nu numai modelul cocului este important, continua Todd. Omamentele folosite la decorarea operei de arta finisate trebuie alese §i plasate cu multa pricepere, pentru efectul general. Regret sa spun ca mulji din profesia mea sint inclinaji sa exagereze cu perlele ?i florile, ca sa nu mai spun de pene. Cumpatarea trebuie sa fie motoul coaforului in astfel de probleme, exact cum spune Lafoy.

161

AMANDA QUICK

- Cine dracu’ e Lafoy? intreba Tobias, parind ca abandonase orice speranta de a controla intrevederea.

Todd §i Cork se uitara la el ca la un barbar.- Nu-1 cunoa§teti pe Lafoy? Charles Todd desfacu

pachetul de pe tejghea §i scoase o carte. Ma refer la acel Lafoy.

- N-am auzit niciodata de el, spuse Tobias.- Lafoy nu e numai un artist in lumea coafurii, este §i un

mare poet. Todd deschise cartea. A publicat acest excelent volum despre arta coafurii anul trecut. Asta este al doilea exemplar al meu. Am fost nevoit sa-1 cumpar pentru ca pe primul l-am distrus.

Cork facu cu ochiul.- A adormit in baie in timp ce il citea, luna trecuta. Cartea

s-a distrus.- Ascultati numai aceste versuri despre nobila arta a

coafurii, ii indemna Charles. Sensibilitatea §i intensitatea emotiilor ma coplc?esc. Vai, oda lui Lafoy adusa pieptanului sau imi aduce lacrimi in ochi ori de cite ori o citesc.

- Poate alta data, domnule Todd. Cork ridica mina pentru a-1 reduce la tacere pe asociatul sau. Doamna Lake §i domnul March sint aici cu treaba.

- Da, desigur. Iertati-ma. Todd inchise cartea §i o cerceta pe Lavinia cu buzele tuguiate. Ati facut bine ca ati venit la noi, doamna. Cu parul ro§u nu e nimic de facut. Doar sa-1 ascunzi. Am ni§te vopseluri pentru inchis parul, dar nimic destul de putemic ca sa-1 vopseasca pe al dumneavoastra. Dupa ce va veti alege o peruca, voi fi incmtat sa v-o aranjez. Va vad cu par negru, nu-i a§a, Cork?

- Da, intr-adevar. Cork zimbi cu toata fata. Doamna ar fi uluitoare cu negru.

Todd se plimba in jurul Laviniei, studiindu-i foarte atent parul.

162

INELUL DE ADIO

- Cred ca voi folosi unui dintre cocurile mele a la Minerva. Va va face mai malta. Ce spui, Cork?

- Ca intotdeauna cind e vorba de astfel de probleme, ai dreptate, domnule Todd, zise Cork. Dar, trist, doamna a spus clar ca nu dore§te sa cumpere azi.

- Ce pacat! murmura Charles. Daca ati ...- Despre problema vinzarilor de peruci blonde in

ultimele luni, reveni Tobias pe un ton egal.- Da, intr-adevar. Cork i§i prinse miinile la spate §i se

leganape calciie. Parea spuneati ca imi veti rasplati osteneala daca va vorbesc despre vinzarile recente de par blond fals?

Tobias se uita la Lavinia ridicind o spiinceana.- Asistenta mea se va ocupa de negocieri.Lavinia i§i drese glasul §i se pregati sa incheie acela§i

tirg pe care il incheiase cu ceilalti peruchieri cooperanti.- La fel ca dumneavoastra, §i noi servim o clientela foarte

distinsa, domnule Cork. Numai soiul cel mai elegant apeleaza la Lake & March pentru cercetari particulare.

- Inteleg, murmura Cork.- Dupa cum §tim amindoi, continua Lavinia, orice

afacere traie§te din genul potrivit de reclama. Va propun ca, in schimbul informatiilor pe care ni le puteti fumiza azi, sa recomand atelierul dumneavoastra clientilor mei.

Cork nu se osteni sa-§i mascheze scepticismul.- Nu vad mare folos in asta.- Va asigur, domnule, ca vorbim despre ni§te persoane

foarte sus-puse, insista Lavinia. O vorba ici ?i colo la urechea potrivita valoreaza mult mai mult decit un anunt in ziare, dupa cum sint sigura ca §titi.

- Hm! Cork se mai legana putin pe calciie, apoi dadu din cap: Prea bine, in acest sezon care a trecut mi s-a cerut sa creez una sau doua me§e, dar asta a fost tot. Cum spuneam, culoarea pur §i simplu nu mai e la moda. Nici nu-mi mai bat

163

AMANDA QUICK

capul sa am in stoc excelentul galben nemtesc. Majoritatea cererii este pentru castaniu frantuzesc §i negru.

- Multumesc pentru informatii, spuse mohorit Tobias. Ne-au fost de mare ajutor. Fii lini§tit, doamna Lake va mentiona numele pravaliei dumitale ori de cite ori se va ivi prilejul.

O lua pe Lavinia de brat §i o conduse spre u§a.- Ei bine, asta da pierdere de timp! spuse el cind se vazura

in strada. In ultimele doua zile am fnvatat mai mult decft voiam sa §tiu despre arta confec|ionarii perucilor §i a coafurii.

- Cu toate astea, ai avut dreptate cind ai spus ca trebuie sa urmarim orice pista. Nu ne puteam permite sa trecem cu vederea vreun indiciu important.

- Acum vom termina ultimele trei pravalii, iar diseara am sa arunc o privire prin cea care era inchisa §i asta va fi sf!r?itul pove§tii. Fir-ar a naibii de treaba, Lavinia, trebuie sa gasim un alt unghi de abordare a cazului.

Ea i?i netezi degetele manu?ii stingi.- Chiar simt ca trebuie sa te inso^esc diseara, Tobias. A i

nevoie de mine.- Serios? El parea absent, parea ascultind doar pe

jumatate. De ce?- Fiindca, in ciuda cercetarilor noastre de ieri §i de azi,

nu de|ii cuno?tinfele adecvate pentru a cerceta interiorul unui atelier de peruci. A i putea ignora o dovada important!

El reflects citeva secunde, apoi, spre marea ei uimire, ridica din umeri.

- Poate ca ai dreptate, spuse in cele din urma. Presupun ca aventura de la noapte nu prezinta vreun mare rise. La urma urmei, proprietarul, domnul Swaine, e plecat din ora§.

- Excelent. A?tept cu nerSbdare expeditia. Cind ajungem acasa, poate imi imprumuti §i mie un instrument de-al tau cu v irf ascu it ca s i exersez pu in inainte sS ie§im la noapte.

164

INELUL DE ADIO

- Prea bine, spuse el, oarecum absent.O senzatie de multumire puse stapmire pe ea. Intr-adevar,

Tobias incepea s-o trateze ca pe un partener adevarat, t§i spuse.

fnsa cind ajunsera la capatul strazii ?i dadura coltul, mare parte din sentimentul ei de triumf disparu. Mica batalie fusese prea u§oara, i?i zise ea. Tobias fie nu tinea mortis sa sparga pravalia, fie era prea preocupat ca sa se contrazica cu ea.

- Spune ce ai pe suflet, domnule, spuse ea apasat. Astazi nu e§ti tu msuti. La ce te guide§ti atit de intens?

- La dovada ravagiilor timpului care a inceput sa apara in parul meu, presupun.

Lavinia ramase cu gura cascata.- Ravagiile timpului? O preocupare mai caraghioasa nici

ca se putea. Se opri brusc, se intoarse cu fata spre el §i studie argintiul de la timplele lui. Se potrivea foarte bine cu incretiturile de la ochii lui hipnotici, gindi ea. Nu-mi vine sa cred ca ai luat in serios ce-a zis Cork. Pentru Dumnezeu, e un negustor care incerca sa vinda ceva!

- Dar a avut dreptate. Nu intineresc, Lavinia.- Nu, nu mtinere§ti. Sint chiar de acord ca nu e§ti un

tinerel. E§ti un barbat in floarea virstei. Mai mult, trebuie sa-ti spun ca dovada ravagiilor timpului din parul tau mi se pare foarte atragatoare.

Tobias schita un zimbet in coltul gurii.- Foarte?- Da. Foarte.- Asta e un noroc, intr-adevar. Ii ridica putin barbia.

Pentru ca §i mie imi place enorm parul tau.Se simti scaldata de obi§nuitul val de caldura §i placere.- Chiar daca culoarea este extrem de demodata?- Vreau sa §tii, doamna, ca n-am fost niciodata sclavul

modei.

165

AMANDA QUICK

Lavinia incepu sa nda la aceasta remarca revoltator de adevarata. Insa el o saruta, acolo, in strada, fara sa tina cont de privirile dezaprobatoare §i curioase ale trecatorilor.

16J *entru prima data de la demonstratiile lui Hood din

urma cu doua zile, Anthony era bine dispus. O urma pe Emeline in biroul doamnei Lake cu o putemica senzatie de anticipare.

Tobias fu prima persoana pe care o vazu; §edea confortabil pe scaunul sau preferat, cu picioarele intinse in fata, cu un pahar de vin in mina.

- Domnul March. Emeline zimbi cu caldura. Doamna Chilton spunea ca sinteti aici. Se uita prin mica incapere. Ce ati facut cu matu?a mea?

- A luat-o pe drumul catre o cariera infractionala, regret s-o spun. Tobias lua o gura de vin. Insa trebuie sa recunosc ca are aptitudini pentru aceasta profesie.

- Sint aici. Capul Laviniei aparu din spatele mesei de lucru. Flutura in aer un §peraclu. Exersez meseria. Domnul March ?i cu mine o sa intram la noapte prin efractie in pravalia unui peruchier.

Anthony se gindi ca nu vazuse niciodata o doamna ?ezind pe podea.

- Ce palpitant! exclama Emeline. Se duse repede de cealalta parte a mesei sa se uite. Pot sa vin cu voi?

- Nu, nu poti, replica hotarit Tobias. Nu pot supraveghea decit un singur ucenic excesiv de zelos. II masura pe Anthony peste buza paharului. Arati multumit de tine. A i aflat azi ceva folositor?

Era prilejul perfect de a afi§a acela§i aer de competenta

166

INELUL DE ADIO

degajata pe care Tobias il etala intotdeauna in astfel de ocazii, i§i spuse Anthony.

Se rezema de marginea biroului §i incruci§a bratele la piept.

- Cred ca s-ar putea sa fi gasit sursa inelelor memento- mori.

Lavinia scoase iar capul, cu ochii stralucind de admiratie.- Chiar ati gasit? Vai, asta e o veste minunata!- Foarte bine lucrat, spuse lini§tit Tobias.Anthony simti cum deta§area lui se tope§te, dind la iveala

o parte din mindria §i satisfactia lui. Laudele lui Tobias aveau intotdeauna efectul asta asupra lui, gindi el. Asta era omul pe care il admira cel mai mult pe lume, modelul lui pentru tot ce era barbatesc - in afara de vestimentatie, i§i spuse el afectuos amuzat. Insistent# mentorului sau de a-§i croi hainele mai degraba cu scopul de a-?i asigura libertatea de mi§care decit dupa moda §i lipsa de interes fata de nodurile complicate ale lavalierelor nu-1 impiedicau pe Tobias sa fie un arbitru al elegantei.

- Meritele ii revin in mare masura lui Emeline, spuse Anthony, aratind din cap in directia ei. L-a fermecat pe proprietarul muzeului, facindu-1 sa recunoasca pierderea inelelor.

- Dar Anthony a fost cel care a propus sa facem unele cercetari la micul muzeu ciudat dupa ce n-am avut noroc cu negustorii de antichitati, se grabi Emeline sa-1 completeze. A fost o strafiilgerare de geniu.

Anthony se strimba.- Mai degraba de disperare.- Ce e cu muzeul asta? intreba Lavinia.- Nu ajungeam nicaieri cu negustorii de antichitati,

explica Anthony. Insa unui dintre ei a pomenit ca exista o colectie mare de inele memento-mori la un muzeu mic din

167

AMANDA QUICK

Peg Street. M-am gmdit ca nu aveam nimic de pierdut, a?a ca ne-am hotarit sa incercam acolo.

- Proprietarul a insistat sa cumparam bilet inainte de a sta de vorba cu noi, zise Emeline. Iar cind i-am spus ca ne intereseaza in mod deosebit inelele, a devenit foarte nervos.

- Dar Emeline 1-a lini§tit cu citeva zimbete §i vorbe blinde, interveni Anthony. Pina la urma a marturisit ca intreaga colectie fusese furata.

Tobias nu se mi§ca.- Cind?- Proprietarul muzeului ne-a spus ca a observat disparitia

inelelor in urma cu vreo doua luni. Anthony i§i scoase cametul de insemnari §i il deschise. L-am intrebat daca i?i amintea de cineva care sa fi manifestat un interes deosebit fata de inele cu putin timp inaintea furtului.

- Excelenta intrebare, aprecie Tobias. §i raspunsul?Anthony se uita la Emeline §i inclina capul.Ea abia se putea abtine.- O zi sau doua inainte de disparitia inelelor, proprietarul

a observat ca o femeie cu parul blond le examina cu mare atentie.

Lavinia se ridica in picioare.- O femeie blonda? Serios?- Da. Anthony inchise cametul. Din pacate, proprietarul

nu i-a vazut bine trasaturile, pentru ca purta o palarie mare, cu voal greu.

- Virsta? intreba scurt Tobias. Inaltimea?- Din nefericire, a fost foarte vag cu privire la astfel de

detalii, spuse Anthony. La urma urmelor, sint mai mult de doua luni de atunci. Singurul lucru pe care 1-a retinut precis a fost parul femeii.

Tobias malta din sprincene.- Detaliul asta 1-a tinut minte, nu-i a§a?

168

INELUL DE ADIO

- Perfect, spuse Anthony.- O doamna deghizata? intreba Emeline.- Mai degraba un barbat imbracat in femeie, spuse

Tobias.Anthony se strfmba.- Trebuie sa spun ca teoria ca noi cautam un barbat care

poarta haine femeie§ti ca sa-?i ascunda identitatea mi se pare extrem de bizara.

Tobias ridica o sprinceana.- Nu e atit de neobi§nuit cum s-ar putea crede.Anthony chicoti.- Glume?ti, domnule.- De ce ar fi atit de uluitor? interveni Lavinia. Moda

doamnelor a imitat-o pe aceea a domnilor. Nu trebuie decit sa-fi aminte§ti de palarioarele acelea modeme §i de jachetele de acum cijiva ani, care semanau cuuniformele militare. Nu exista doamna modema care sa nu aiba una sau doua astfel de tinute.

- Da, dar ele se purtau cu rochii, nu cu pantaloni, riposta Anthony.

- §tii, deseori m-am gindit ca exista ocazii cind e mai convenabil sa porti pantaloni decit fuste, ingina Lavinia.

- Da, intr-adevar, interveni Emeline, entuziasta. E mult mai confortabil ?i practic.

Anthony se holba la ele, prea §ocat ca sa zica ceva.- La noapte, de exemplu, continua Lavinia. Daca a§ purta

pantaloni cind intram in pravalia peruchierului, m-a§ mi§ca mult mai liber.

- Daca te ginde§ti, profesia noastra e de a§a natura incit exista multe imprejurari in care pantalonii ar fi tinuta perfecta, spuse Emeline. Ma intreb daca am putea s-o convingem pe madam Francesca sa ne faca vreo pereche.

Lavinia se uita la ea.

169

AMANDA QUICK

- O idee absolut minunata!Anthony i§i regasi in cele din urma glasul. O fulgera cu

privirea pe Emeline.- Ce tot spui acolo? §tii perfect de bine ca nu poti umbla

in pantaloni.Ea ii zimbi foarte dulce.- §i de ce nu, domnule?- Of! Anthony se uita la Tobias dupa ajutor.- Fir-ar sa fie! Tobias dadu pe git restul de vin, se ridica

§i pomi catre u§a. Vino, Tony. Sa fugim cit mai putem. Nu cred ca ar fi intelept sa mai intirziem pe-aici ca sa incheiem conversatia.

Anthony se uita la expresia hotaiita a lui Emeline §i trase concluzia ca Tobias avea dreptate. Nu era pregatit pentru aceasta lupta deosebita.

I§i lua repede ramas-bun §i il urma in hoi pe cumnatulsau.

- Nu crezi ca vorbeau serios, nu-i a§a? intreba el in timp ce ie§eau in strada. Despre pantaloni, adica.

- Cind e vorba de doamna Lake, am invatat sa iau foarte in serios tot ce spune. Banuiesc ca ar fi bine sa faci la fel cu domni§oara Emeline. A ltfe l exista riscul sa fii luat prin surprindere. O situatie deloc inteleapta in meseria noastra.

- Fara indoiala ca rideau de noi.- Eu nu m-a§ bizui pe presupunerea asta.Anthony ezita, apoi abandona subiectul.- Apropo de meseria noastra, vreau sa-ti pun o intrebare.

E legata de tehnica.- Spune.- Cum se abordeaza cercetarea trecutului unui domn?- Cu extrema prudenta. De ce iutrebi?- Ma ingrijoreaza Hood.- Vrei sa spui ca e§ti gelos pe el, nu-i a§a? intreba Tobias

pe un ton scazut. N-ai de ce, te asigur.

170

INELUL DE ADIO

- Nu-mi place cum se uita la Emeline, spuse Anthony printre dinti.

- Lini§te§te-te, Tony. Domni?oara Emeline nu are ochi pentru nici un barbat in afara de tine. Asculta-mi sfatul §i nu-ti baga nasul in problemele lui Hood. De regula, domnilor nu le place deloc sa li se incalce intimitatea. Unii ar privi astfel de cercetari ca pe insulte grave. Un pas gre§it ?i te-ai putea trezi invitat la o intilnire in zori.

- Voiam doar sa ma asigur ca nu reprezinta o amenintare la adresa domni§oarei Emeline.

Tobias tacu citeva clipe.- Am sa-1 rog pe Crackenbume sa vada ce poate afla

despre Hood, spuse el in cele din urma. El este in masura sa faca cercetari discrete fara a stimi interes sau suspiciuni.

-Multumesc.- Intre timp, vreau sa-mi dai cuvmtul ca n-ai sa faci vreo

prostie in directia asta. Vorbesc foarte serios, Tony. Multi au murit in duel pentru mai putin.

- Da, ?tiu. Tatal meu, de exemplu.

Tobias proteja cu mina flacara mica a luminarii §i se uita la Lavinia care lucra la broasca u§ii din spate a pravaliei de peruci. Statea pe vine pe seara, mconjurata de faldurile unei pelerine negre §i i§i vedea de treaba cu sirg.

Era o noapte cu luna plina §i fara nori. Lumina argintie scalda intregul ora?. Razele patrandeau chiar ?i pe cele mai inguste alei ?i ulite, u§urindu-le sarcina in unele privinte, dar facmd-o mai periculoasa in altele: aceea§i luna plina ii ajuta sa vada mai u?or, insa ?i sa fie mai u§or vazuti de altii.

Se auzi un declic u§or.- Gata, ?opti ea, mcintata.- Ssst!Tobias se uita peste umar, cercetind inca o data umbrele.

171

AMANDA QUICK

Tacerea nop|ii era deplina. O lampa lumina slab geamul unei camere de deasupra unei pravalii de la capatul strazii, dar toate pravaliile invecinate erau scaldate in intuneric. Tobias asculta tacerea citeva secunde §i se declara mul^umit.

- Bun, spuse el incet. Sa intram.Lavinia se ridica §i rasuci cu grija clanfa. U§a se deschise

cu un sc!r$it.Din pravalie navali un aer statut, fetid. Insa mai era o

duhoare, foarte cunoscuta.- Doamne sfinte! Lavinia icni §i i§i duse poala pelerinei

la nas §i la gura. Se uita la Tobias cu ochii mari, uluita.El i?i dadu seama ca §i ea tnfelegea ce insemna mirosul

acela mgrozitor.- Intra eu primul, spuse el.Lavinia nu obiecta.El ridica lumfnarea §i trecu in revista mica incapere din

spate a pravaliei. Era intesata cu obiecte proprii meseriei patronului.

Intr-un co§ mare era un morman de busturi chele. La lumina tremuratoare, capetele semanau cu roadele infioratoare ale ghilotinei.

M ai multe peruci in culori §i forme diferite erau impra§tiate pe o masa. Pentru. Tobias, semanau cu ni§te piei de animale moarte. Linga un maldar de me?e erau ordonat aranjate foarfece §i piepteni. Un mic razboi de tesut, destinat teserii paralui fals, ocupa un banc din apropiere.

Tobias ridica §i mai sus luminarea §i vazu o seara ingusta care ducea la camerele de deasupra pravaliei. Treptele se pierdeau intr-o bezna densa.

Piciorul scarii era ascuns de un co§ mare, dar el reu§i sa distinga o bucata de cirpa alba §i un picior cu ciorap.

- Cred ca l-am gasit pe Swaine. Tobias pomi spre seara.Lavinia il urma §ovaind.

172

INELUL DE ADIO

Tobias se opri §i ridica luminarea ca sa examineze scena. Cadavrul era al unui barbat in virsta, imbracat in cama§a de noapte. Victima zacea cu fata in jos, oribil torsionata ?i foarte nefiresc. Sub cap era o baltoaca de singe uscat.

Lavinia se opri la mica distanta §i se infa§ura mai bine cu pelerina. Se uita trist la cadavru.

- Crezi ca s-a trezit la miezul noptii §i a cazut pe scari? §opti ea fara multa speranta.

- Nu. Tobias se apleca sa examineze rana de la cap. Banuiesc ca a fost lovit din spate cu un obiect greu §i apoi impins pe scari in jos ca sa para accident. A§ spune ca omorul a fost infaptuit destul de recent. Acum o zi sau doua, cred.

- Poate ca a surprins un spargator.Tobias se indrepta de spate §i se uita in bezna la virful

scarii.- Poate.Insa instinctul ii spunea ca cel care il omorise pe

proprietar nu fusese un spargator.- Ma due sus sa arunc o privire.Lavinia se intoarse, vazu un sfe§nic cu o luminare §i il

lua. Aprinse luminarea de la cea a lui Tobias.- Eu am sa cercetez camera din fata a pravaliei, spuse ea.El pa§i atent peste cadavru §i pomi sa urce seara.- Cauta registrul de afaceri §i chitantele recente. § i un

inel.- Crezi ca e opera Omului Memento-Mori? intreba ea.- Cuno§ti parerea mea despre coincidence.In virful scarii, Tobias gasi o camera confortabila,

mobilata cu un birou, un scaun, o masa §i un covora§. Calitatea obiectelor dovedea prosperitate, dar nu o mare bogatie. O u§a dadea intr-un dormitor micut.

In vatra rece a caminului zacea un vatrai. Tobias il ridica §i il examina la lumina luminarii. Pe el erau lipite fire de par

173

AMANDA QUICK

carunt §i bucati de singe mchegat. Era limpede ca peruchierul nu murise in urma unei cazaturi accidentale.

Tobias cerceta camera alaturata, cotrobaind metodic prin dulap ?i prin sertarele lavoarului.

Cmd termina, se intoarse in camera din fata §i incepu sa cerceteze biroul. Deschise pe rind fiecare sertar §i descoperi un briceag, calimari cu cemeala, diverse hirtii §i citeva registre de socoteli.

Scoase registrele §i le rasfoi repede, sperind ca norocul sa-1 favorizeze.

Vazu imediat ca Swaine tinuse o evidenta meticuloasa a afacerilor lui. Fiecare tranzactie era trecuta in detaliu §i datata. Alese registrul cel mai recent §i il viri sub brat.

Cerceta inca o data ambele camere, uitindu-se sub pat, pe noptiera §i pe lavoar.

Nu era nici un inel.Cobori seara, pa§ind cu grija peste cadavru a doua oara.Lavinia il a§tepta in camera din spate.- Ce facem cu cadavrul proprietarului? Nu-1 putem lasa

aici. Nu se §tie cind i§i va da cineva seama in sfTr§it ca ceva e in neregula.

- Am sa trimit vorba autoritatilor. Lucrurile se vor rezolva discret. Nu vreau sa se duca vestea ca noi doi am fost aici in noaptea asta.

- De ce?- Cu cit criminalul §tie mai putin despre progresele

noastre, cu atit mai bine. Nu ca am fi facut multe. Tu ai descoperit ceva folositor?

- Nu. Dar sint de acord ca n-a fost opera unui spargator. Nu exista nici un semn sa fi cotrobait cineva prin dulapuri dupa obiecte de valoare. Lavinia il urma afara §i inchise u§a. Ce ai sub brat?

- Registrul de socoteli pe ultimele §ase luni.

174

INELUL DE ADIO

- Crezi ca din pravalia asta a cumparat Omul Memento- Mori peruca blonda?

- Cred ca este cu adevarat o probabilitate, da. Dar Swaine a fost omorit de foarte cunnd. Banuiesc ca criminalul a aflat ca facem cercetari la pravaliile de peruci §i a hotarit sa-1 reduca la tacere pe singurul peruchier care putea sa-1 descrie.

- Doamne sfinte, Tobias, asta inseamna ca sintem ... ,- Responsabili in parte de moartea lui Swaine. Da, ma

tem ca este un fel de a privi situatia.- Mi-e rau, §opti ea.- Trebuie sa-1 gasim, Lavinia. Numai a§a il putem opri.- Crezi ca ai sa gase§ti vreun indiciu in registrul aia?- Nu §tiu. Pot doar sa sper. N-am gasit nici un inel.- Ce crezi ca inseamna asta?- Cred ca inseamna ca uciga§ul nu a considerat aceasta

crima o problema de mindrie profesionala. Asta nu a fost un omor la comanda, ci mai degraba o problema de utilitate.

Privi inapoi peste umar la u§a pravaliei peruchierului mort.

- Parte din riscurile meseriei de om de afaceri.

1 7^ lo u a comanda era extrem de avantajoasa. Omul

Memento-Mori era foarte multumit de ea. Adevarat, Sir Rupert nu intrunea toate conditiile stabilite de cel care il instruise pe el, insa trasese concluzia ca cerintele acelea erau prea stricte.

Era foarte bine ca mentorul lui o dadea inainte cu obiectivele nobile ale firmei, gindi Omul Memento-Mori, insa realitatea era ca aceasta comanda pentru Sir Rupert avea sa-i aduca de doua ori mai multi bani decit ultimele trei.

In plus, era o operatiune simpla, directa. Sir Rupert era

175

AMANDA QUICK

in virsta §i tintuit la pat. Adevarat, singura lui crima in ochii unuia dintre mo§tenitorii lui foarte lacomi era ca traise prea mult, dar asta nu era un motiv de ingrijorare.

Un om de afaceri care vede in perspective nu poate permite ca depa§ita conceptie de onoare sa stea in calea profiturilor.

Detaliile noii comenzi aveau sa fie rezolvate pe aceea§i cale anonima. Clientul trebuia sa lase intreaga plata la locul stabilit din mica ulita de dincolo de Bond Street. Omul Memento-Mori avea sa-§i ridice mai tirziu onorariul, cind nu va exista nici o posibilitate sa fie urmarit de cineva.

Afacerea incepea sa prospere. Vorba din om in om era, intr-adevar, cel mai bun gen de reclama. In plus, periculoasa partida de ?ah cu March adauga o senzatie euforica pe care nici un drog nu o putea egala.

Nu mai avea mult pina sa dovedeasca cum ca era tot atit de priceput §i de§tept ca §i Zachary. Dupa ce va depa§i recordul lui Zachary de comenzi rezolvate cu succes §i va fi sigur ca March avea cuno§tinta de isprava, ii va ramine destul timp sa-§i ia revan§a.

18A

In dimineata urmatoare, Tobias se lasa greu in scaunul din fata lui Crackenbume. Era devreme §i clubul aproape pustiu.

Crackenbume lasa ziarul jos §i se uita la Tobias prin lentilele ochelarilor.

- Nu pari a fi bine dispus. Sa inteleg ca investigatia asta nu merge bine?

- Pina acum, numai fiindaturi ?i piste care nu due nicaieri, spuse Tobias, uitindu-se in vatra stinsa. Cazul asta seamana

176

INELUL DE ADIO

cu un afurisit de nod gordian. Indiferent cum il abordez, nu vad cum l-a§ putea dezlega.

- Sa inteleg ca n-ai avut noroc azi-noapte cu pravalia peruchierului?

- Cred ca Omul Memento-Mori mi-a luat-o inainte ?i 1-a omorit pe bietul om.

- A ia trebuie ca a fost pravalia de unde a cumparat peruca, spuse incet Crackenbume.

- E singura explicate logica. Dar cea mai mare parte a noptii am petrecut-o uitindu-ma prin afurisitul aia de registru ?i n-am gasit trecuta nici o vinzare de peruca blonda in toate cele §ase luni dinaintea evenimentelor de la Beaumont Castle.

- Nu trebuie sa te invinuie§ti de moartea peruchierului.Tobias nu spuse nimic.- insa fire?te ca o faci. A§a e?ti tu. Crackenbume rasufla

adinc ?i tacu o clipa. Care e pasul urmator? intreba el in cele din urma.

- Lavinia ?i doamna Dove sint de parere ca toate crimele au fost comandate de oameni care au dorit sa impiedice o casatorie. Trebuie sa recunosc ca teoria lor e la fel de buna ca orice teorie de-a mea. Ele urmaresc acest fir. intre timp, sper sa primesc o veste de la Smiling Jack.

- Ce te face sa crezi ca el te va putea ajuta?- Faptul ca Zachary Elland parea sa fi aparut din neant

incepuse sa ma siciie. La urma urmei, poate ca nici nu s-a nascut gentleman. Poate ca a inventat ca era.

- E sigur ca n-ar fi primul care a facut-o. Crackenbume se incrunta. Dar marturisesc ca nu m-am gindit la posibilitatea asta. Nu aveam motive sa nu-1 cred cind spunea ca era orfan §i ca fusese crescut de o ruda indepartata care a murit.

- Trebuia sa-i cercetez mai adinc trecutul dupa ce a murit.- Nu te mai invinui atit! ordona Crackenbume. Cu totii

am presupus ca afacerea cu Omul Memento-Mori s-a sfir§it

177

AMANDA QUICK

o data cu sinuciderea lui Elland. A fost o concluzie absolut logica;

- Intr-adevar, la vremea aceea parea logica.Crackenbume se uita atent la el.- Arati de parea n-ai dormit destul.- Ultimul lucru pe care mi-1 pot permite e sa pierd timpul

dormind. Criminalul nu e singura problema pe care o am in momentul de fata. §tii ceva despre un barbat pe nume Dominic Hood? E cam de virsta lui Anthony. Locuie§te in Stelling Street. Are destui bani ca sa-§i permita un croitor scump.

- Numele imi e necunoscut. De ce te intereseaza tinarul asta?

- Anthony a prins o antipatie putemica la adresa lui.Chipul lui Crackenbume oglindea mirare.- Credeam ca Anthony se mtelege bine cu majoritatea

oamenilor.- A§a §i e. Insa vede in Hood un rival la afectiunea

domni§oarei Emeline. Cu toate ca trebuie sa spun ca eu n-am vazut nici un semn ca pe domni§oara Emeline ar interesa-o Hood. Totu§i, ma tem ca Anthony sa nu faca ceva nesabuit in directia asta.

- Inteleg. Tinerii sint fapturi cu singe fierbinte, inclinate sa faca lucruri proste?ti mai ales cind la mijloc e o doamna. Crackenbume impaturi ziarul §i-l puse deoparte. Acest domn Hood face parte din vreun club?

- Da. A l lui Anthony, de fapt.- In cazul asta nu incape indoiala ca pot face ni§te

cercetari discrete pentru tine.- Multumesc, i$i sint recunoscator.Portaml, un coco?at de virsta nedefinita, se apropie de

scaunul lui Tobias.- Va cer scuze, domnule, dar afara e un baietel cam

178

INELUL DE ADIO

murdar. Afirma ca are un mesaj pentru dumneavoastra. Este foarte insistent.

- Ma ocup eu de asta. Tobias se ridica §i se uita la Crackenbume. O zi buna, domnule.

- Tobias.Asta i l facu sa se opreasca. Rareori ii spunea

Crackenbume pe numele mic.- Sint la fel de ingrijorat ca §i tine de acest nou Om

Mem ento-M ori, spuse m eet Crackenbume. Insa ma ingrijoreaza in aceea?i masura felul in care te afecteaza povestea asta. Tine minte ca n-ai nici un motiv sa te condamni pentru ce s-a intimplat acum trei ani. Nu a fost vina ta ca Zachary Elland a devenit criminal.

- Asta imi spune §i Lavinia, dar nu pot sa scap de ideea ca daca eu nu il invatam munca de spion, n-ar fi prins gustul de a omori.

- Nu e adevarat. Elland ar fi ajuns oricum in iad. Trebuie sa ai incredere in mine in problema asta. Am trait suficient ca sa ?tiu ca nici un om nu devine criminal cu singe rece din cauza unei intorsaturi trecatoare a sortii. Raul trebuie sa fi existat in el chiar de la inceputul vietii.

Tobias dadu din cap §i pomi catre u?a. Din cite §tia el, Lavinia ?i Crackenbume aveau dreptate. Insa in adincul sufietului se temea ca el purta responsabilitatea faptului ca Elland devenise criminal. §i §tia prea bine ca Aspasia Gray era de acord cu acest punct de vedere.

Soarele stralucea alb pe cer, dar Laviniei i se parea ca foarte putin din caldura ?i lumina lui ajunge in umbrele cimitirului. Umbra aruncata de copacii infrunziti cadea pe pietrele de mormint §i pe monumentele funerare ca un lintoliu negru, transparent.

Cimitirul avea un aer trist, paraginit, neingrijit. Portile

179

AMANDA QUICK

grele de fier attmau stnmb in balamalele ruginite. Zidul tnalt depiatra care inconjura mormintele oprea zgomotele strazii. Bisericufa de piatra era parasita.

Per total, gindi Lavinia, scena era foarte deprimanta. Era genul de cimitir frecventat de cei care fumizau cadavre proaspete facultatilor de medicina. N-ar fi fost de mirare sa descopere ca multe dintre mormintele astea fusesera golite de continutul lor cu mult timp in urma.

Nu ca progresul in domeniul §tiinjei medicale n-ar fi fost un {el meritoriu, reflecta ea. Numai ca sperai ca, atunci cind venea vremea, rama?i{ele tale paminte§ti nu vor sfir§i pe o masa de disecfie la cheremul unui grup de student inflacaraji.

Destul! Termina cuprostiile astea! De ce la$i locul asta se te afecteze atit deputernic? Pentru Dumnezeu, e doar un cim itir!

Poate ca de vina erau nervii, i§i zise. Toata dimineaja se simjise peste masura de incordata. Era u?or sa-§i explice starea prin aceea ca nu dormise noaptea trecuta dupa ce ei doi descoperisera cadavrul lui Swaine. Adevarul era insa ca senzatia de surescitare, de irascibilitate se accentuase mult dupa ce plecase de acasa cu pujin timp in urma. Sperase ca plimbarea la soare ii va limpezi mintea ?i o va calma. Dar era exact invers.

Nu te mai gindi la nervi! A i treaba!Inspira adinc §i se stradui sa alunge gindurile care o

tulburau.O lua pe o carare napadita de buruieni ?i se opri linga

Aspasia Gray.- Am primit mesajul tau, spuse ea.- Iti multumesc ca ai venit, raspunse Aspasia cu un glas

stins. Imi dau seama ca nu e cel mai vesel loc pentru o conversatie. Sper ca nu tragi concluzia ca am inclinatii spre

180

INELUL DE ADIO

melodrama. Dar voiam sa te fac sa intelegi ceva ce, dupa parerea mea, nu ai inteles pe deplin.

- Ce anume?- §tiu ca iti inchipui ca am planuri cu Tobias, dar nu este

cazul. Aspasia se uita la piatra de mormtnt. Am iubit §i voi iubi mereu un singur barbat, §i el zace aici.

Lavinia se uita la inscriptia simpla de pe piatra de mormint. Zachary Elland. M ort in 1815. O pala de vint rece paru sa infioare frunzele moarte care acopereau mormintul.

- Inteleg, spuse ea pe un ton neutru.- N-am §tiut data na§terii lui, a§a ca ne-am hotaiit sa nu

scriem nimic pe piatra. Aspasia se uita fix la granit. Am descoperit prea tirziu ca nu §tiam multe despre Zachary.

-N o i?- Tobias §i cu mine. Amindoi ne-am ocupat de toate

aranjamentele. Vezi tu, nu exista nimeni altcineva. Numai noi am luat parte la inmormintare.

- Inteleg.- Tobias §i cu mine am impartit multe datorita lui

Zachary. Dar n-am fost niciodata intimi. Vreau sa ?tii asta.- Sint deja la curent cu acest lucru. Mi-a povestit Tobias.Aspasia zimbi u§or, cu subinteles.- §1 tu il crezi pentru ca il iube§ti §i ai incredere in el.-D a .- §tii, asta simteam §i eu pentru Zachary.- Banuiam. Imi pare foarte rau, Aspasia.Aspasia se intoarse spre piatra de mormint.- Cind l-am cunoscut pe Zachary, nici prin gind nu-mi

trecea ca m-a§ putea indragosti, darmite sa ma casatoresc. Vezi tu, invatasem lectia.

- Ce vrei sa spui?- Tatal meu a fost un om excesiv de crud. I-a facut mamei

viata un iad. Pina la urma, ea a luat o supradoza de laudanum

181

AMANDA QUICK

ca sa scape. Dar pentru mine nu a existat scapare. Am fost silita sa-i indur accesele de furie §i, inca mai rau, avansurile nefire§ti pina am implinit §aisprezece ani. Atunci a contractat o casatorie pentru mine. N-am obiectat, cu toate ca sotul meu era cu multi ani mai mare decit mine. Vezi tu, ma credeam salvata.

Lavinia nu spuse nimic, dar i se paru ca frunzele moarte de pe mormint §opteau mai tare. Simtea ca Aspasia spunea adevarul.

- Dar m-am trezit in alt fel de iad. Sotul meu era la fel de mi§el §i de rece ca tata. Spre marele meu noroc 1-a unpu§cat mortal un tilhar de drumul mare in timp ce se intorcea acasa de la Londra. Tata a murit de friguri la scurt timp dupa aceea.

- Nu e nevoie sa-mi poveste§ti lucrurile astea, Aspasia. §tiu ca trebuie sa fie foarte dureros pentru tine.

- Da. Atit de dureros incit n-am vorbit despre ele cu nimeni in afara de Zachaiy. Nu i-am spus nici macar lui Tobias. Dar vreau sa intelegi. La §aptesprezece ani m-am pomenit singura pe lume §i cu o avere substantial! Am hotaiit ca n-am sa mai las niciodata vreun barbat sa-mi controleze destinul.

- Inteleg ce trebuie sa fi simtit, spuse meet Lavinia.- Aveam douazeci ?i cinci de ani cind l-am cunoscut pe

Zachary. Avusesem amanti, dar nu iubisem niciodata. Nu mi-am imaginat o clipa ca m-ar putea prosti vreun barbat. Dar toate planurile §i convingerile mele au zburat pe fereastra cind m-am indragostit de Zachary.

Frunzele moarte fo§nira ca rava§ite de degete scheletice.- Nu pot decit sa-mi imaginez cum trebuie sa fi fost

pentru tine cind ai priceput ca erai logodita cu un barbat care facuse cariera din crima, spuse Lavinia. Cum ti-ai dat seama de adevarata lui fire?

- Au fost mai multe semne care mi-au trezit banuiala.

182

INELUL DE ADIO

Mai multe mici intimplari pe care, pina la urma, n-am mai putut sa le ignor.

- Ce fel de evenimente?- Interesul lui obsesiv pentru cercetarile lui Tobias cu

privire la crimele misterioase, in primul rind. § i faptul ca venea §i pleca la ore ciudate. Zachary avea intotdeauna explicatii logice, absolut rezonabile pentru disparitiile lui ocazionale. Dar intr-o zi, cu totul intimplator, am aflat ca ma mintise cu privire la absenta lui din noaptea precedents. Iar noaptea aceea fusese cea in care lovise Omul Memento-Mori.

- Atunci ti-ai dat seama ca el ar putea fi criminalul?- Nu. Ca sa fiu sincera, ma pregateam pentru posibilitatea

ca Zachary sa ma fi in§elat cu alta femeie. Credeam ca o sa mi se sfi§ie inima. Trebuia sa §tiu adevarul.

- Ce ai facut?- El avea un seif. Tinea intotdeauna cheia la el. Dar intr-o

noapte, dupa ce am facut dragoste, el a adormit. Am profitat de ocazie ca sa scot un mulaj de ceara al cheii. Citeva seri mai tirziu am prins prilejul sa intru in biroul lui. Am deschis seiful. Aspasia se stnmba. Sint sigura ca iti inchipui ce u^urata m-am simtit cind primul lucru pe care l-am vazut a fost un registru de socoteli.

- Cum ti-ai dat seama ca nu era un registru obi?nuit de tranzactii?

- Am devenit curioasa cind mi-am dat seama ca nu era genul de registru de cheltuieli gospodare§ti pe care il tin atitia domni. Era un caiet cu date §i incasari. Semana cu registrul de socoteli al unui negustor, or, asta nu avea nici o logica.

- Pentru ca Zachary Elland era gentleman?- Categoric. El nu facea afaceri. Mi-am spus ca era o

situatie a ci§tigurilor lui la masa de joc. Insa curind am observat ca datele a§a-ziselor tranzactii se potriveau cu unele informatii in legatura cu decesele pe care le investiga Tobias.

183

AMANDA QUICK

- Cuno§teai detaliile invcstigatiilor lui?- Binemteles. Aspasia ofla. Tobias statea multe nopti cu

Zachary, discutind despre crime. Am stat §i eu cu ei de citeva ori. Ba chiar mi-am spus parerile. Tobias este unui dintre putinii barbati care ?tiu sa asculte o femeie care are ceva de spus, sint sigura ca §tii. §i Zachary la fel. A fost unui dintre multele lucruri pentru care l-am... l-am iubit.

- Ce s-a intimplat dupa ce ai gasit registrul?- In fundul seifului am descoperit caseta mica in care

erau inelele memento-mori. Glasul Aspasiei deveni o §oapta chinuita. Nu-mi venea sa-mi cred ochilor. M-am dus cu registrul direct la Tobias. Voiam sa-mi spuna ca am inteles gre?it. Insa cred ca m admcul inimii §tiam ca totul era pierdut. Cind Zachary a gasit seiful deschis ?i fara registru, §i-a dat seama ca i se furasera secretele.

- § i ?i-a pus pistolul la timpla.Aspasia schita un rictus.- Se spune ca asta e calea de scapare a unui gentleman.

Presupun ca, intr-adevar, este un sfTr?it mai bun decit spinzuratoarea.

Totul era cumplit de tragic, gindi Lavinia. Dupa ani intregi in care se ferise de durerea pe care i-o pricinuisera barbatii, Aspasia se indragostise de un criminal cu singe rece.

- Condoleantele mele, spuse in cele din urma Lavinia.- Iarta-ma. Aspasia clipi de citeva ori pentru a opri

lacrimile care ii straluceau in ochi. Voiam doar sa ?tii ca intre Tobias §i mine nu e nimic. Chiar daca m-a? gindi sa-1 seduc, ar fi imposibil. Este evident ca te iube?te. Cit despre mine, n-am sa mai rise niciodata sa-mi daruiesc inima unui barbat.

Lavinia nu gasi ce sa spuna, a§a ca i§i tinu gura.- La revedere, Lavinia. Iti doresc sa fii fericita cu Tobias.

E un om grozav, dar nici chiar pentru el n-a? schimba locul cu tine.

184

INELUL DE ADIO

Aspasia se intoarse §i pleca repede pe poteca. Lavinia se uita dupa ea pina o vazu ie§ind pe portile cimitirului.

Statu un timp linga mormintul lui Zachary Elland, gindindu-se la intorsaturile sortii.

- E sigur ca ai facut mult rau cit ai umblat prin lumea asta, §opti ea. Oare cine ar putea sa te admire atit de mult incit sa vrea sa te copieze?

Frunzele moarte se invirtejeau pe iarba intr-un dans sinistra.

1 9Sm iling Jack il a§tepta pe aleea in care dadea u?a din

spate a tavemei Gryphon, latrind ordine catre doi oameni care descarcau mai multe lazi mari dintr-o caruta.

- A i grija cu coniacul aia frantuzesc! se rasti Jack la unui dintre barbaji. M-a costat o avere.

Tobias veni pe alee §i se opri linga Jack. Studie lazile.- Coniac, Jack? Nu e cam pretentios pentru Gryphon?

Aveam impresia ca berea §i ginul sint preferatele clientelei tale.

Jack chicoti §i cicatricea lui utita care ducea de la gura pina la ureche semana cu un rinjet de cap de mort.

- A§a-i. Asta-i pentru uzul meu personal.Tobias se uita la lazile mari.- E foarte mult coniac ca sa bea un singur om.- Am o multime de musafiri. Jack il batu pe spate. Tu,

de exemplu. Imi place sa-i primesc pe domnii ca tine a§a cum s-au obi§nuit.

- Apreciez asta, spuse Tobias.Rareori venea la Gryphon in timpul zilei. Prefera sa-1

viziteze pe Jack noaptea. Dar mesajul baiatului suna urgent,

185

AMANDA QUICK

a§a ca luase masuri suplimentare de precautie ca sa-§i ascunda identitatea. Inainte de a pomi spre aceasta parte a ora§ului, i§i facuse timp sa-§i puna ni§te haine uzate §i cizme grele ca ale docherilor. In ciuda caldurii din ziua aia, i§i mai pusese §i o haina voluminoasa cu guler inalt §i o palarie cu borul foarte lat care ii ascundea trasaturile. In plus, venise anume pe aleea din spate pentru a evita incaperea din fata a tavemei.

- Am primit mesjul tau, spuse el foarte fncet, ca sa nu il auda oamenii care descarcau caruta. Ce ve?ti ai pentru mine?

- E numai un zvon, raspunse Jack, §i el cobormd glasul. Inca nu s-a confirmat. Dar era o birfa unta ca cea pe care am auzit-o acum citava vreme §i m-am gmdit ca ar fi bine sa o afli cit mai repede.

- Continua.- Umbla vorba ca un tinar tilhar de drumul mare,

cunoscut sub numele de Sweet Ned, a luat o comanda.- Ce fel de comanda?- N-a§ putea spune. Jack se uita la el cu o expresie

posomorita. Sursa mea nu §tia exact de ce a fost angajat Sweet Ned. Ceva m legatura cu urmarirea unei anumite persoane, crede el. Ma indoiesc ca se va oferi sa o ajute pe doamna sa treaca strada.

- Care doamna sa fie?- A ta.

Dupa un timp, Lavinia se fndeparta de mormintul lui Elland §i se indrepta spre portile de fier.

Ulita fngusta care se fnvecina cu cimitirul era lin§tita §i pustie. Singurul om din preajma era un tinar care arata ca un muncitor sau ca un grajdar. Avea o haina uzata care ii venea prost, iar in picioare ni§te cizme ponosite. §apca era trasa mult peste ochi.

Tfnarul avea un aer flammd §i sumbru care o duse cu

186

INELUL DE ADIO

gindul la pisicile care supravietuiau vinind §obolani §i §oareci pe alei ?i in depozite. Statea proptit in intnndul fntunecos al unei cladiri oblonite din capatul deschis al ulitei.

§apca §i tinuta §leampata erau tulburator de familiare, gindi ea. Stomacul i se strinse brusc de incordare. Nu era prima data cind il vedea azi pe barbatul asta. Era aproape sigura ca il vazuse §i mai devreme cind ie?ise din Claremont Lane. A r fi jurat ca il observase pierzind vremea in parculetul de la capatul strazii.

I§i simti parul de pe ceafa zbirlindu-se. Palmele i se racira.

Barbatul cu ?apca o vazu zabovind intre porti. Se indrepta agale de spate §i baga mina in buzunar. Apoi, foarte meet, o scoase.

Lama cutitului straluci in lumina.Singurul lucru pe care il putea face ea era sa se retraga

in cimitir, dar zidurile care il inconjurau §i biserica incuiata faceau din el o capcana.

Barbatul cu §apca pomi spre ea fara sa se grabeasca, de parea avea tot timpul din lume.

Ea facu un pas mapoi in cimitir.El zimbi, evident incintat de mica dovada de nelini§te.Lavinia nu avu de ales. Se mtoarse §i fugi inapoi in

cimitir.

Doamna Chilton i§i §terse miinile pe §ort.- Doamna Lake spunea cum ca s-ar duce in micul cimitir

din Benbow Lane. Spunea ca e chiar linga Wintergrove Street, in apropierea unui pare. Doamna Gray i-a trimis un mesaj in care ii cerea sa se intilneasca acolo.

- De cind a plecat? intreba Tobias.Doamna Chilton se uita la ceas.- De vreo ora, cred. Se incrunta. S-a intimplat ceva,

domnule?

187

AMANDA QUICK

Tobias cobori iar scarile. Nu a§tepta sa gaseasca o biija. Cuno?tea bine cimitirul. Nu era departe, dar era inconjurat de un labirint de ulicioare §i strazi inguste. Ajungea mai repede pe jos.

20S w ee t Ned inspira adinc §i pomi agale spre portile

cimitirului. Voia sa rezolve afacerea asta intr-un mod profesionist.

Afacere. l i placea cum suna. Primise o comanda ad.evara.ta pentru un client adevarat. Nu mai era ordinarul flacau de strada care fura de prin buzunare. De aseara, era profesionist ?i avea propria afacere.

Cind incheiase tirgul cu femeia, fusese ca ?i cum s-ar fi deschis o u?a magica prin care avusese viziunea fantastica a unui nou viitor. Un viitor cu adevarat ametitor, in care el era stapin pe destinul lui, un om de succes §i prosper. Respectat.

Gata cu tocmelile cu afurisitii de tainuitori care nu dadeau niciodata atit cit faceau bunurile pe care le fura el, riscmdu-§i pielea. Gata cu furi?atul pe alei in a§teptarea domnilor beti care ie§eau din taverne §i bordeluri aproape cind se crapa de ziua. Gata cu fuga dinaintea oamenilor legii. De acum inainte avea sa accepte numai comenzi de la clienti care erau dispu§i sa plateasca bine ca un expert sa le faca munca murdara.

Ar fi trebuit sa se gindeasca la cea mai buna cale de a face reclama serviciilor sale, gindi el, in timp ce intra pe poarta. Din pacate, nu daduse anunt in ziare. Va trebui sa se bizuie pe vorba purtata din om in om. Dar asta n-ar trebui sa fie o problema dupa ce s-ar duce vestea cit de bine executase prima comanda. Foarte probabil, femeia le va spune

188

INELUL DE ADIO

prietenilor ei, iar ei altora, §i in scurt timp avea sa ploua cu comenzi.

Pacat ca tatal lui murise de betie inainte sa fi apucat sa-§i vada fiul un om ajuns.

La gindul tatalui sau zacind mort pe aleea imputita, cu o sticla de gin pejumatate goala in mina, vechea furie il napadi iar, aproape orbindu-1. Amintirile batailor il facura sa-§i incle?teze mina pe mineral cutitului; devenisera mai dese §i mai salbatice dupa moartea mamei lui. In cele din urma nu avusese de ales §i incepuse sa bata strazile.

Uneori dorinta de a lovi pe cineva aproape il cople?ea. !i venea sa loveasca pina cind ii trecea accesul de furie oarba.

Insa refuza sa cedeze miniei salbatice. I§i jurase cu mult timp in urma ca nu va calca pe urmele betivului sau tata. Dupa ziua de azi totul avea sa fie altfel. Dupa ziua de azi se va duce vestea ca era un profesionist de incredere ?i va fi lansat in noua lui cariera.

Dar mai intii trebuia sa execute comanda asta.Se opri chiar linga poarta, incercind sa nu ia in seama

micul fior de groaza care il fumica pe ceafa. Nu-i placeau cimitirele. Unui dintre prietenii lui, care o ducea foarte bine de pe urma jefuirii mormintelor §i vinzarii cadavrelor la §colile de medicina, incercase sa-1 convinga sa intre ?i el in banda lui. El daduse inapoi pretextind ca avea planuri mai mari adevarul era insa ca §tia ca niciodata n-ar ajunge un om de succes in treaba asta. Gindul la sapatul mormintelor §i deschiderea sicrielor il umplea de groaza.

Se uita repede prin cimitir in cautarea prazii lui. Cind i§i dadu seama ca ea nu se zarea nicaieri, il cuprinse panica.

Imposibil. Trebuie sa fie undeva. El cuno?tea cimitirul acesta vechi. Zidurile inalte de piatra nu puteau fi escaladate, iar singura ie§ire era poarta din spatele lui. Bisericuta era inchisa de aproape un an, u§a era zavonta.

189

AMANDA QUICK

Cavourile, se gindi el. Trebuie ca se ascundea intr-unul din ele. Da, asta era. l$i daduse seama ca el era o amenintare §i prostuta i§i cautase refugiul intr-un cavou. De parea el ar lasa-o sa scape atit de u§or.

Studie cavourile raspindite prin cimitir. Unele erau enorme, construite pentru a gazdui mai multe generatii de morti dintr-o familie. In fatau?ii unui cavou mare din dreapta lui, pe pamint, era un petic de pinza.

Semana cu o batista de dama.Fara mdoiala ca ea tremura de groaza in incaperea aceea

intunecoasa, singura cu toate scheletele alea zidite, gindi el. Simti o u§oara compatimire. N-ar fi vrut sa fie in pielea ei. Dar daca ea tremura deja de frica, sarcina lui avea sa fie mult mai u§oara.

La u§a cavoului se opri ?i ridica micul petic de pinza brodat. Exact cum gindise. O batista de pinza fina. Dupa ce va termina treaba i-o va da lui Jenny.

Deschise u§a cavoului §i se uita in bezna. Se cutremura. El n-ar fi ales o astfel de ascunzatoare.

- E§ti aici! striga el. Ie§i afara, acum! Am un mesaj pentru tine.

Nu-i raspunse decit ecoul. In rest, lini§te §i incremenire. Se intreba daca ea le?inase de frica.

- Muierea dracului! Trebuia sa-mi ingreunezi tu treaba,nu?

Nu avea incotro; trebuia sa intre §i s-o care afara. I§i dori sa fi avut o luminare sau o lantema. Inauntru era bezna ca in iad.

Inainta fara tragere de inima. Era o incapere inghesuita, captu§ita din podea pina in tavan cu lespezi de piatra pe care erau gravate numele mortilor. In mijlocul incaperii se aflau doua sicrie masive. Nu incapea indoiala ca ea se ghemuise dupa unui dintre ele.

190

INELUL DE ADIO

Inainta §i mai mult. Pa§ii lui stimira praful a§temut de decenii.

P ra fSe uita pe jos. Prin u§a deschisa razbatea destula lumina

ca sa vada ca, in praful gros, nu erau urme in afara celor lasate de pa§ii lui.

- Fir-ar al dracului!Se fntoarse §i alerga mapoi spre u?a. Ajunse acolo tocmai

la timp sa zareasca fustele verzi ale femeii disparfnd pe poarta cimitirului.

O lua la fuga spre poarta. Putea s-o prinda din urma, i§i zise el, cuprins de disperare. Trebuia s-o prinda din urma. Viitorul lui depindea de asta.

Lavinia fugea spre intrarea in ulicioara, tinindu-§i fustele cu miinile. Auzea in urma ei duduitul pa§ilor barbatului. In citeva secunde avea sa iasa pe poarta. Era tinar, putemic §i iute, §i ea §tia ca in scurttimp o va intrece. Singura ei speranta era sa ajunga prima in strada §i acolo sa gaseasca oameni care s-o ajute.

Era unui din acele momente, gindi ea, cind ar fi fost de mare folos sa fi purtat pantaloni in loc de rochie. Daca va scapa de omul cu cutitul, nu va mai intirzia nici o clipa sa aiba o discutie cu madam Francesca pe tema asta.

Duduitul cizmelor pe piatra se apropia. Simti ca barbatulo ajunge. Nu indrazni sa se uite in urma. Locul in care ulita se intilnea cu strada nu era departe acum.

Doamne sfinte, inca doi pa§i mari §i va fi in siguranta. Poate.

Navali in strada.§i nimeri drept in bratele unui barbat solid, imbracat intr-o

haina mare, de culoare inchisa §i cu o palarie trasa pe ochi. Primul ei gind fu ca ticalosul cu cutitul avea un tovara§. O cuprinse un nou val de spaima.

191

AMANDA QUICK

Se zbatu sa se elibereze, deschizxnd gura sa tipe.- Lavinia. Miinile putemice ale lui Tobias ii prinsera

bratele ca ni§te menghine. E?ti teafara? Raspunde-mi, Lavinia? E§ti ranita?

- Tobias. U?urarea o lasa fara vlaga §i fara suflare. Slava Domnului! Da, da, sint teafara. Dar a fost un barbat. Cu un cutit.

Se intoarse §i vazu ca urmaritorul ei se oprise chiar la intrarea in ulita §i se holba la Tobias.

- El e, spuse Lavinia. Cred ca m-a urmarit cind am venit aici. A a?teptat sa piece Aspasia, apoi a venit spre mine cu un cutit $i...

- Raimi aici. Tobias o dadu la o parte §i pomi spre tmarul cu cutitul.

Lavinia xntelese ca el avea de gind sa il prinda pe prezumtivul ei agresor.

- Tobias, nu! A?teapta. Are un cu{it.- N-o sa-1 mai aiba mult timp, spuse Tobias foarte meet,

continuind sa xnainteze §i mic§onnd repede distanta dintre el ?i barbatul din ulita.

Lavinia vazu panica de pe chipul tinarului. Expresia lui Tobias bagase groaza in el. Era prins in capcana §i o §tia.

Lavinia se alarma. Fapturile incoltite erau extrem de periculoase.

Tobias parea sa nu observe cutitul din mina tinarului. Se apropia de el cu pasul lung §i elastic al unui animal de prada.

Barbatul i§i pierdu cumpatul. Cu cutitul intins ca un talisman care putea indeparta demonii, o rupse innebunit la fuga, spintecind salbatic aerul. Era limpede ca avea de gind sa xncerce sa treaca pe linga Tobias catre libertatea strazii.

Tobias se feri de cutit §i il xnhata cind celalalt zbura pe linga el. Folosind mi§carea lui, il azvirli in aer, intr-un arc ce se sfir?i brusc in cel mai apropiat zid de piatra.

192

INELUL DE ADIO

Agresorul racni de frica, de furie §i de durere. Cazu gramada pe pavaj. Cutitul zangani pe pietre.

Tobias se apleca §i il ridica.- Sweet Ned, presupun.Tinarul se cutremura ca lovit.Lavinia alerga spre cei doi.- De unde §tii cum il cheama?- Iti explic mai tirziu. Atenjia lui Tobias ramase

concentrata asupra lui Sweet Ned. Uita-te la mine, Ned. Vreau sa-ti vad fata.

Un alt tremur scutura trupul lui Sweet Ned, dar, ca §i cum s-ar fi supus ordinelor unui hipnotizor putemic, se rostogoli meet pe spate, privind fix la Tobias.

Pentru prima data, Lavinia ii vazu bine fa{a.- E atit de tinar! §opti ea. N-are nici macar virsta lui

Anthony sau a lui Dominic. §aptesprezece sau optsprezece ani cel mult.

- §i data fiind profesia pe care §i-a ales-o, e posibil sa fie spinzurat inainte de a mai implini un an. Tobias se uita la victima sa fara urma de compatimire. Ce aveai de gind sa faci azi aici, Ned?

Ned tresari putin la aceasta intrebare. Era ca ?i cum vorbele ii provocasera un §oc.

- N-am avut de gind sa-i fac rau doamnei, icni el. Jur pe mormintul mamei. Voiam doar sa bag frica in ea, atita tot.

- Ce fel de frica? intreba Tobias, coborind inca putin glasul.

Acum Ned era ingrozit de-a binelea.- Voiam... voiam sa-i spun sa nu mai puna intrebari,

atita tot.- Intrebari?Informatia o zgudui pe Lavinia. Pina in clipa asta

presupusese ca Ned nu era decit un tilhar de rind care vazuse ca era singura §i o catalogase drept o victima u§oara.

193

AMANDA QUICK

Totu§i, Tobias nu parea surprins de raspuns.- Ce fel de intrebari nu trebuia sa puna doamna?- Nu §tiu ce fel. Am primit o comanda. Doamna m-a

platit, jumatate inainte, restul dupa.- Doamna? Lavinia se aproapie inca putin.- Descri-o pe femeia asta care te-a angajat, spuse Tobias.

Daca tii la viata ta, ai sa-mi spui pina la ultimul detaliu pe care ti-1 aminte?ti.

- Nu... nu... nu pot sa gindesc...Trasaturile lui Ned erau crispate de spaima. Era limpede

ca se straduia din greu sa-§i aminteasca, dar frica de Tobias il paraliza.

- Iti propun sa ma la?i pe mine sa-i pun intrebari, ii spuse meet Lavinia lui Tobias, apoi i§i desfacu medalionul de argint de la git.

Tobias se uita la medalion, ezita, apoi ridica din umeri.- Prea bine. Vreau sa §tiu ce e de §tiut despre persoana

care 1-a angajat sa te inspaiminte.- Sweet Ned, uita-te la mine, spuse ea blind.Dar Ned parea incapabil sa-§i smulga privirea de la

Tobias. Ceva in ochii celuilalt barbat il paraliza.- Nu te mai uita la el, Tobias, spuse incet Lavinia. II

ingroze§ti §i in starea asta nu ma pot ocupa de el.- II pindesc. Tobias nu-§i lua ochii de la Ned. Nu vreau

sa avem vreo surpriza.- Pentru Dumnezeu, 1-ai adus intr-un fel de transa,

bombani ea. Trebuie s-o destrami. El nu poate. Ia-ti privirea citeva secunde. Cred ca va fi de-ajuns.

- Ce naiba tot spui acolo? Nu e in transa. E ingrozit, atita tot. Tobias ii zimbi rece lui Ned. $i pe buna dreptate.

Ned nu mi§ca. N ici macar nu clipi. Zacea acolo, pe pamint, uitindu-se fix la Tobias.

- Tobias, te rog, insista Lavinia, oarecum disperata acum.

194

INELUL DE ADIO

- Prea bine. Tobias intoarse capul §i se uita la ea. Dar daca nu merge, am sa ma ocup eu. S-a inteles?

Ea se uita repede la el, vazu ce trebuie ca vazuse Ned §ii se taie rasuflarea. Ochii lui Tobias erau mari insondabile de ceata cenu§ie. Lumea din jurul ei incepu sa se destrame. I§i pierdu echilibrul, gata sa cada cu capul inainte intr-un virtej negru, nesfir§it.

- Lavinia! Glasul lui Tobias bubui ca tunetul. Ce s-a intimplat? Arati de parea ai fi pe punctul sa le?ini.

Cu un act de vointa, ea i§i reveni §i i?i recapata echilibml.- Prostii! suspina adinc. A r trebui sa §tii ca n-am le§inat

in viata mea.Se intoarse repede spre Ned care se proptise in coate,

scutuiindu-?i capul ca §i cum voia sa-1 limpezeasca. Cel putin nu il mai hipnotiza Tobias.

Ea se concentra.- Ned. Uita-te la medalionul meu. Uita-te cum scinteiaza.Privirea lui Ned se fixa asupra medalionului pe care ea

il balansa u?or.- Uita-te cum joaca lumina, Ned, spuse ea cu glas ferm,

autoritar pe care il folosea pentru a induce transa hipnotica. Mintea ta este calma, nervii destin§i. Temerile tale au disparut. Iti simti miinile ?i picioarele grele. Auzi numai glasul meu. Tot restul a disparut.

Fata lui Ned se destinse. Parea sa nu mai fie con§tient nici de prezenta lui Tobias, nici de situatia sa.

- Descrie-mi-o pe femeia care te-a angajat sa ma urmare§ti azi, Ned, spuse ea cind simti ca tinarul cazuse intr-o transa adinca. Deseneaza-ti-o in minte ca §i cum s-ar afla aici, in fata ta. E destula lumina s-o vezi clar?

- Luna e aproape plina §i femeia are o lantema. Pot spune ca e malta. Aproape la fel de malta ca mine. Rostea cuvintele plat, fara pic de emotie.

195

AMANDA QUICK

- Ce are pe cap?- O palarioara cu voaleta. Cmd §i cind ii vad ochii

licarind, dar atita tot.- Cum arata rochia ei?Intrebarea paru sa-1 nedumireasca pe Ned.- E o rochie obi?nuita. De culoare inchisa.Lavinia incerca din nou.- E genul de rochie pe care ar purta-o o doamna eleganta?

E facuta din material fin?- Nu. El vorbi mai sigur de data asta. E simpla. Maro

sau gri, cred. Arata ca rochia pe care o poarta prietena mea Jenny la munca, la tavema.

- Poarta bijuterii? v-N u .- Ce pantofi are? li vezi?- Da. A pus lantema jos, la picioarele ei, §i §i-a ridicat

pufin fustele sa nu le murdareasca de praf. Are botine de §evro, cu toe jos.

- li vezi parul?- O parte din el.- Ce culoare are?- La lumina lunii pare foarte deschis. Galben sau alb,

cred. Nu-mi dau seama care din doua.- Cum il poarta?Ned paru din nou incurcat.- Il are prins intr-un coc la ceafa.- Ce vrea doamna sa faci pentru ea?- Vrea sa ma due in Claremont Lane numarul §apte ?i sa

o pindesc pe femeia cu parul ro§u care traie§te acolo. Cind pleaca de acasa trebuie s-o umiaresc pina cind o prind singura. Atunci trebuie s-o amenint cu cutitul. Trebuie sa-i spun ca, daca nu inceteaza sa puna intrebari, am sa ma intorc §i am sa-i spintec gitul de la o ureche la alta.

196

INELUL DE ADIO

Tobias facu un pas spre el. Lavinia clatina din cap, avertizindu-1 sa nu vorbeasca.

- A i face asta, Sweet Ned? intreba ea blind. A i taia gitul unei doamne daca ea nu inceteaza sa puna intrebari?

- Nu. In ciuda transei adinci, Ned deveni brusc agitat. Nu sint criminal. Dar nu pot s-o las pe femeie sa §tie asta. E primul meu client §i nu vreau s-o pierd. Ii spun ca am sa fac treaba daca e nevoie. Ea ma crede. Imi dau seama ca ma crede.

- Lini§te§te-te, Ned. Uita-te la dansul stralucitor al luminii pe medalionul de argint §i lasa-ti corpul sa se ingreuneze.

Ned se destinse vizibil §i recazu in adxncurile transei.- Cum te-a gasit femeia care ti-a dat comanda? intreba

Lavinia.- A zis ca a intrebat in jur. Cineva i-a spus ca eu eram

omul care-i trebuia.- Daca reu§eai azi, cum ai fi contactat-o ca sa-ti iei restul

de bani? intreba Lavinia.- A spus c-o sa ma caute ea, ca §i prima data.Lavinia se uita la Tobias. El clatina din cap in semn ca

nu are alte intrebari pentru Ned.- Treze§te-1, spuse el.Ea se intoarse spre Ned.- Cind pocnesc din degete, te vei trezi, dar nu-ti vei

aminti aceasta discutie.Pocni din degete.Ned clipi ca o bufnita §i redeveni perfect con?tient de

situatia sa. Nelini§tea se intoarse in ochii lui. O ignora pe Lavinia, uitindu-se iar la Tobias.

- Daca ma la§i sa plec, domnule, jur ca n-am sa ma mai apropii de doamna asta, i se adresa el foarte serios lui Tobias. Pe onoarea mea de profesionist.

197

AMANDA QUICK

- De care profesionist? Sperietor de doamne profesionist?

- Jur ca n-am sa ma ating de-un fir de par de-al ei.- In privinta asta ai dreptate, aproba Tobias. intoarce-te,

Ned.Tinarul tresari violent.- Ce ai de gind sa-mi faci? Promit ca daca ma la?i sa

plec n-am sa mai iau in veci comenzi pentru o asemenea treaba.

Tobias scoase o fi§ie de piele, lunga §i ingusta din buzunarul pantalonilor vechi.

- Intoarce-te ?i pune miinile la spate.Ned arata de parea ii venea sa plinga. Insa se supuse

ordinului.Tobias ii lega cu dibacie incheieturile miinilor.- In picioare.Ned se ridica meet, cu fata schimonosita de disperare.- A i de gind sa ma dai pe mina politailor? Mai bine ai

baga acum cutitul in mine §i s-ar termina. Sigur am sa fiu spinzurat.

Tobias il apuca de brat.- Nu mergem in Bow Street. Se uita la Lavinia. Mergem

toti trei pina la colt. Am sa te urc intr-o birja §i am sa te trimit inapoi in Claremont Street. A§teapta-ma acolo.

Ea ezita.- §i Ned?- Lasa-1 in seama mea.Ei nu-i placu cum suna asta. Fata lui Tobias era de

nepatruns.- E doar un copil, Tobias, spuse ea meet.- Nu e deloc copil. E un tinar pe cale sa devina un ticalos

inrait. Data viitoare cind va accepta o comanda ar putea hotan ca omorul nu e peste puterile lui.

198

INELUL DE ADIO

- Nu, niciodata, se repezi Ned. Nu-s taietor de beregati. Sint hot, dar nu criminal.

- Tobias, zau ca nu cred ca avea de gind sa faca mai mult decit sa ma sperie, spuse Lavinia.

- Am sa ma ocup eu de el. Tobias il impinse pe Ned spre intrarea in ulita. Sa mergem. Am §i alte probleme in dupa- amiaza asta. N-am timp de pierdut.

Tobias nu ii va face mare lucru tinarului Ned, i§i spuse Lavinia. Era intr-o dispozitie periculoasa, dar pe deplin stapin pe el, ca intotdeauna.

Uneori trebuie sa ai incredere in partenerul tau.

21V a l e se uita la Joan care se plimba meet printre vasele

antice §i sarcofagele de piatra din colectia lui. Ea se opri in fata unei casete de sticla in care se aflau mai multe cohere batute cu nestemate de diverse culori. Soarele care razbatea printr-o fereastra din apropiere se rasfringea in parul ei, dindu-i o culoare aproape identica cu aurul vechi din caseta cu bijuterii.

Profilul ei clasic semana cu cel al unei statui de zeita greaca, se gindi el. Dar nu infati?area ei il atragea. La urma urmei, existau multe femei mai tinere care o intreceau, cu toate ca, dupa parerea lui, le lipseau eleganta §i increderea in sine care veneau o data cu maturitatea.

Nu, forta ascunsa a personalitatii ei era cea care il atragea atit de tare, gindi el, minunindu-se de intensitatea dorintei sale. Nu mai tinea minte cind incepuse sa se indragosteasca de femeia asta. §tia doar ca sentimentul il mistuia. Intr-adevar, devenise atit de putemic incit depa?ise in intensitate cealalta mare dragoste a lui, antichitatile lasate de romani in Anglia.

199

AMANDA QUICK

Nu i§i permisese niciodata sa nutreasca ginduri indraznete la adresa ei cit timp traise sotul ei. Fielding Dove fusese unui dintre cei mai buni prieteni ai sai. Cinstise prietenia aceea §i o pretuise prea mult ca sa-§i permita sa rivneasca la frumoasa lui sotie. Nu ca i-ar fi folosit la ceva, gindi el. Joan nu s-ar fi uitat la alt barbat cit timp iubitul ei Fielding era pe acest pamint.

Insa Fielding se stinsese acum mai bine de un an §i Joan ie§ise in sfir§it din doliu. El dusese o campanie de seductie foarte grijulie, dar hotarita, ademenind-o cu colectia sa de antichitati §i conversatii pe tema multelor interese comune. Pasiunea dintre ei se aprinsese destul de u§or, insa, cu vremea, el descoperise ca voia mai mult de la ea.

Voia ca ea sa-1 iubeasca tot atit cit o iubea el.Intr-un timp incepuse sa spere ca sentimentele lui erau

imparta§ite. Insa de citeva zile Joan parea sa dea inapoi. Simtea ca era in pericol sa o piarda, ceea ce il umplea de disperare, cu atit mai mult cu cit nu §tia ce se intimplase.

- Ti-a cerut domnul March parerea in afacerea asta a criminalului cu inele memento-mori? intreba Joan, lira sa ridice privirea de la o camee de onix pe care o examina. §tiu ca el §i doamna Lake sint extrem de ingrijorati de acest caz nou.

- March mi-a vorbit de asta, dar n-am putut sa-i ofer prea mult ajutor. El §i Crackenbume incearca sa afle cine ar fi putut profita de pe urma deceselor comandate.

- §tiu, insa doamnei Lake §i mie ni se pare interesant faptul ca toate aceste decese recente au avut ca rezultat schimbarea planurilor de casatorie pentru unele tinere doamne din societate.

- Crezi ca exista o legatura? Pare putin cam exagerat.- Nu fi atit de sigur. Joan lasa caseta cu bijuterii §i se

duse la un dulap plin cu ceramica. La prima vedere, e greu

200

INELUL DE ADIO

sa-ti imaginezi ca cineva ar comanda o crima doar pentru a opri o casatorie.

- Trebuie sa recuno§ti ca suna fantastic.- Nu §i daca te ginde§ti cite sint in joc intr-o casatorie,

mai ales una contractata in malta societate.Vale se gindi la sumele uria§e care treceau adesea in alte

m iini sub forma aranjamentelor de casatorie. Ca §i proprietatile ?i titlurile.

- S-ar putea sa ai dreptate, admise el. Poate ca nu este chiar improbabil ca o persoana sa ucida pentru a schimba soarta unui contract de casatorie deosebit de profitabil. Dupa cum a subliniat March in multe rinduri, banii sint intotdeauna un motiv excelent pentru crima. Insa eu nu gasesc ca aceste decese au avut ca rezultat vreo schimbare substantial^ evidenta in averile celor care au avut de beneficiat cel mai mult.

- Exista ?i alte interese in joc intr-un mariaj. Joan se intoarse cu fata spre el. De fapt, dat fund riscul imens pe care §i-l asuma o femeie cind se marita, e destul de curios ca nu se comit mult mai multe crime cu scopul de a schimba viitorul unei tinere doamne.

El se incrunta.- Poftim?Joan se duse sa studieze o portiune de coloana care

apartinuse cindva unui templu roman de linga Bath.- Pentru o femeie, casatoria implica multe riscuri, spuse

ea lini§tita. Nu toate au legatura cu considerentele de ordin financiar.

- Ma tem ca nu i{i inteleg logica, draga mea.- Pentru o tinara doamna exista riscul grav de a na§te un

copil, ca sa nu mai spun ca ea i?i pierde complet controlul legal asupra finantelor sale.

El dadu din cap.

201

AMANDA QUICK

- A§a e lumea.Ea ii arunca o privire taioasa, suparata, care il facu sa-§i

doreasca sa fi pastrat pentru sine mostra aceea de intelepciune.

- §i mai exista riscul de a te pomeni legata de un barbat rau, capabil sa-ti faca rau tie sau propriului copil, continua ea cu un aer intunecat. Sau amenintarea de a te marita cu un risipitor care, intr-o singura noapte, ar putea pierde mo§tenirea copiilor la masa de joc. Ca sa nu mai vorbesc de posibilitatea de a te trezi implicate intr-un aranjament rece, lipsit de dragoste.

- Joan... El se opri, ne§tiind ce sa spuna. Conversatia luase deodata o intorsatura pe care nu o prevazuse.

Ea se intoarse meet cu fata la el.- Iar pentru o femeie nu exista cale de scapare dupa ce

s-au rostit juramintele §i s-a semnat contractul.Oare a?a vedeau toate femeile casatoria, ca un rise enorm

nu numai pentru ele, ci §i pentru copiii lor? se intreba el. Niciodata nu se gindise la asta din aceasta perspective.

Putine aliante din lumea buna aveau la baza iubirea. Cel mai adesea, sotii i§i vedeau de propriul drum dupa na§terea unui mo§tenitor. Era ceva obi§nuit ca atit sotul, cit §i sotia sa aiba legaturi discrete in a§a-numitele cercuri inalte.

Dar §i libertatile aveau limite, reflecta el. Iar divortul era aproape imposibil. Joan avea dreptate, nu exista cale de scapare o data tirgul incheiat.

- Inteleg. Se rezema de marginea unui sarcofag roman §i incruci§a bratele la piept. Prea bine, recunosc ca exista §i alte probleme pe linga bani §i proprietati. Dar nu vad legatura cu cazul asta. Din cit se spune, familiile erau foarte incintate de aranjamentele de casatorie. E posibil ca tinerele doamne sa fi avut unele dubii, dar chiar crezi ca aveau cuno§tintele §i mijloacele de a angaja un uciga§ profesionist?

202

INELUL DE ADIO

- Nu. Doamna Lake §i cu mine sintem de parere ca cei care au comandat crimele sint mai in virsta §i, mai la obiect, independenti din punct de vedere financiar. Sint persoane care au fiecare un interes putemic in rezultatul casatoriei. Cred ca este intru totul posibil ca cei trei care 1-au angajat pe uciga§ sa se cunoasca foarte bine intre ei.

-D e ce spui asta? intrebaintrigat Vale.- In parte din cauza putemicei asemanari dintre motivele

acestor trei crime. Este probabil ca un uciga§ profesionist care ii serve§te pe cei din malta societate sa fi fost nevoit sa se bizuie pe vorba purtata din om in om ca sa faca reclama serviciilor sale.

- Ah, da, problema reclamei. Vale zimbi. Nu m-am gindit la asta.

- Pina acum am adunat numele persoanelor mai in virsta din cele trei familii care ar fi avut sentimente foarte putemice fata de rezultatul acestei casatorii. Fiecare dintre ele are o vointa de fier. §i fiecare controleaza o avere important!

- Sint doamne cu rang inalt in lumea buna?-D a .- Cum ar fi putut o doamna care i§i petrece timpul prin

saloane §i sali de bal sa umble dupa un criminal caruia sa-i incredinteze o afacere a?a de periculoasa? Sint de acord ca femeile din malta societate au ciudateniile §i excentricitatile lor, dar, in general, nu se inhaiteaza cu cei din lumea interlopa.

- Am sa-i las pe domnul March §i pe doamna Lake sa rezolve asta. Intre timp, inainte sa le spun aceste trei nume, mi-ar placea tare mult sa gasesc o veriga intre ele. Am stabilit ca doua sint prietene de o viata, joaca carti impreuna in fiecare simbata §i umbla des impreuna. Dar a treia nu locuie§te in Londra. Nici nu §tiu daca le cunoa§te macar pe celelalte doua.

- Cine sint aceste trei femei pe care le banuie§ti ca 1-ar fi putut angaja pe criminal?

203

AMANDA QUICK

- Lady Huxford ?i lady Ferring sint cele doua tovara§e constante. Dar a treia este doamna Stockard. Ei nu-i place viata din Londra §i sta foarte putin aici. Locuie§te pe unui dintre domeniile fiului ei.

- Mai, mai, mai! spuse el inceti§or.Ea se uita atenta la el.- Ce este, Vale?- Nu §tiu daca asta inseamna ceva, dar vara trecuta am

vazut-o pe doamna Stockard impreuna cu lady Huxford §i lady Ferring in Bath, in timp ce cercetau podelele de mozaic ale unei vile romane.

Joan se apropie de el cu fata luminata de speranja.- Le-ai vazut impreuna? Pareau prietene bune?- Ma cuno§ti, draga mea, eu nu ma omor dupa malta

societate §i membrii ei. Dar Bath e un loc mic §i este imposibil sa nu-i recuno§ti pe cei din lumea buna care se intimpla sa se afle acolo.

Ea zimbi.- Mai mult, ai un simt al observatiei foarte dezvoltat.

Spune-mi, ce ai aflat despre aceste trei doamne?- Nu mare lucru. Le-am intilnit pe strada de mai multe

ori §i o data sau de doua ori in librarii. Ezita. Insa am impresia ca am auzit spunindu-se ca toate trei aveau obiceiul de a se intilni regulat la Bath, pentru bai. Cred ca fac asta de multi ani.

Tobias intra in birouja scurt timp dupa ora cinci, exact cind Lavinia se gindea sa bea un al doilea pahar de vin medicinal. Se ridica repede, u§urata la vederea lui.

- Iata-te, spuse ea. Eram foarte ingrijorata. Ia loc, Tobias, lti tom un pahar de vin.

- Lasa vinul. Ii arata pachetul invelit in cirpa pe care il |:inea sub brat. Am ajuns la concluzia ca, atunci cind sintem implicati amindoi intr-un caz, am nevoie de un intaritor mai putemic.

204

INELUL DE ADIO

Ea se incrunta uitindu-se la pachet.- Ce ai acolo?- Coniac frantuzesc. Puse pachetul pe birou, dadu la o

parte cirpa §i aparu o sticla de culoare inchisa. Smiling Jack a avut amabilitatea sa-mi vinda o sticla din noul lui transport.

II urmari cu interes cum destupa sticla ?i toaraa o portie mare de coniac intr-un pahar.

- Crezi ca e de contrabands?- Data fiind aversiunea putemica a lui Jack fata de taxele

vamale, cred ca putem fi siguri ca este. Dadu pe git o gura de coniac §i se uita la ea. Vrei ?i tu putin?

- Nu, multumesc, cred ca voi ramine la vinul meu. Se duse la dulapior §i tuma un pahar.

Tobias se a§eza in fotoliul sau preferat §i i?i propti glezna stinga pe un taburet. Lavinia se intoarse la scaunul ei.

- Prea bine, spuse ea. Da-i drumul. Ce ai facut cu Sweet Ned?

- 1 l-am predat lui Jack.Uimita, ea lasa jos paharul.- De ce Dumnezeu ai facut asta?- Baiatul are nevoie sa invete o meserie mai de nadejde.- Ma rog, da, dar ce Dumnezeu va face Jack? il va invata

arta de a tine o tavema?- Nu. Cel putin nu imediat. Insa Jack cunoa?te bine mai

multi capitani de vapoare. Ei sint ve?nic in cautare de noi membri de echipaj. Acum, cind vorbim, Sweet Ned e in drum spre o noua §i glorioasa cariera pe mare.

-D in cite mi-ai spus despreprietenul tau Jack, sarmanul Ned a devenit, fara nici un dubiu, membra al cine §tie carui echipaj de contrabandi?ti.

- Prive^te partea buna a lucrurilor. Daca totul va merge bine, pu?tiul va ca§tiga destul cit sa-i pemiita sa se retraga pentru citiva ani. Tu §i eu, draga, putem doar spera ca vom face la fel.

205

AMANDA QUICK

- §i daca lucrurile nu vor merge bine?- Nu-ti face probleme in privinta aceasta. Jack se va

asigura ca Ned al nostru sa navigheze alaturi de un capitan experimentat care §tie ce are de facut.

Ea i§i lasa capul pe spatarul scaunului.- E atit de tinar, Tobias! E doar un baietel, serios. §i,

probabil, singurpe lume!- Nu-ti irosi sentimentele pe Ned. Ar fi in stare sa ia

bani ca sa te ameninte cu un cutit. Iar peste vreun an sau doi ar putea dori sa-ti infiga acel cutit intre coaste pentru o suma similara.

- Oh, nu prea cred...- Crede-ma, Lavinia. Dragutul de Ned are toate

„calitatile“ unui raufacator profesionist.- Poate. Dar cind cineva considera ca a crescut, fara

indoiala, in bordeluri lipsite de orice sperante pentru viitor, acelui cineva poate doar sa-i fie mila.

- Te asigur ca nu mila a fost sentimentul pe care l-am incercat cind l-am gasit cu tine pe alee in dupa-amiaza asta.

Ea zimbi.- Nu-mi spune ca n-ai simtit nimic. L-ai fi putut duce pe

Bow Street, unde cu siguranta ar fi fost inlantuit §i apoi spinzurat. In loc de asta tu l-ai dus inapoi la Smiling Jack.

- Spre binele lui. Tobias se uita la bautura. Pu§tiul parea ar vrea sa sfir§easca dansind la capatul funiei.

- Daca e a§a, spuse ea meet, nu se va intimpla pentru ca tu l-ai trimis acolo.

El mai lua o ingititura din coniac ?i nu zise nimic. Dar expresia fetei lui se mai imblinzi putin.

Un timp ramasera tacuti amindoi, apoi Tobias se foi in fotoliu.

- Ce a vrut Aspasia sa discute azi cu tine?Lavinia roti vinul in pahar §i lua o inghititura.

206

INELUL DE ADIO

- A vrut sa ma asigure ca nu are planuri cu tine.- Asta puteam sa-ti spun §i eu. Se incrunta. De fapt,

daca memoria nu ma in§ala, ti-am §i spus-o. In termeni foarte clari.

- Nu chiar. Mi-ai spus doar ca nu ai nici un interes sentimental fata de ea.

El ridica din umeri.- E acela§i lucru.- Nu chiar, replica ea cu raceala. Dar lasind asta la o

parte, am ramas cu impresia ca a fost tratata rau atit de tatal, cit §i de sotul ei. Jurase ca n-o sa-§i dea niciodata inima §i nici n-o sa se marite. Iar apoi 1-a cunoscut pe Zachary Elland. Ai avut dreptate - intr-adevar, a crezut ca erau suflete pereche. A fost buimacita cind a descoperit adevarul despre el.

- Ma bucur ca ati ajuns la un grad de intelegere reciproca. A§ fi vrut doar sa nu te fi tint in afurisitul aia de cimitir pentru o asemenea conversatie.

- N-a fost vina ei. Sweet Ned m-a urmarit din momentul in care am plecat de acasa. A?tepta doar un prilej sa ma prinda singura. Daca nu era ulita din afara cimitirului, ar fi gasit un alt loc. O alee, un pare.

- Nu-mi aduce aminte. Trebuie sa discutam despre de ce ar angaja criminalul pe cineva ca Sweet Ned sa te indeparteze de caz.

- A i o teorie?- Cred ca e posibil ca acest nou Om Memento-Mori sa

considere ca prezenta ta complica lucrurile, spuse Tobias. Scopul lui era sa ma provoace pe mine §i s-o sperie pe Aspasia, dar cu tine nu are nimic.

- A§a ca vrea doar sa stau deoparte?- Pesemne crede ca n-am sa te.mai las sa ma ajuti la

acest caz daca aflu ca viata ta e in pericol. Tobias ii intilni privirea. S-ar putea sa aiba dreptate.

207

AMANDA QUICK

- Nici sa nu te ginde§ti, il avertiza ea. Nu poti sa-mi ordoni sa-mi opresc cercetarile. Acum sint prea adinc implicata. Se intrerupse la auzul unei batai in u?a. Da, doamna Chilton?

U§a se deschise.- Au sosit doamna Dove §i lordul Vale, doamna. Doresc

sa discute cu dumneavoastra, spuse doamna Chilton pe tonul pe care il rezerva pentru a anunta musafirii distin§i.

- Doamne sfinte! Amindoi? Lavinia sari din scaun. Fii amabila §i condu-i in salon, doamna Chilton. §i adu o tava de ceai, te rog. Folose§te noul ceai chinezesc. Spune-le ca domnul March ?i cu mine venim imediat.

- Da, doamna. Doamna Chilton se retrase, inchizind u§a dupa ea.

- Nu-mi vine sa cred ca lordul Vale e aici, in casa mea. Lavinia i§i netezi faldurile rochiei §i se duse la oglinda sa-§i aranjeze parul. Crezi ca ceaiul e de ajuns, Tobias? Poate ar trebui sa ofer un pahar de vin.

Tobias se ridica cu un aer deta§at.- Ceva imi spune ca Vale ar prefera un coniac frantuzesc

de-al meu.- Excelenta idee. Ne trebuie pahare. Tu du-te in salon,

iar eu am sa vorbesc cu doamna Chilton.Tobias se amuza.- Nu erai nici pe departe atit de agitata azi dupa-amiaza

cind te-am gasit fugind din afurisitul aia de cimitir cu un ticalos pe urmele tale.

- A ici e vorba de lordul Vale. In ora§ul nostru exista gazde care ar ucide ca sa-1 aiba la balurile lor, iar el e chiar acolo, in salona§ul meu! Repede! Doar nu vrei sa creada ca e obligat sa faca anticamera cind vine in vizita. Eu ma due sa-i spun doamnei Chilton sa mai aduca pahare.

- Spune-i sa puna pe tava ?i citeva prajiturele cu coacaze.

208

INELUL DE ADIO

Tobias lua sticla de coniac §i se indrepta degajat spre u§a. Parea a spus ca i-au mai ramas citeva.

- Oh, prea bine, du-te.El o lua pe culoar catre salon, ea la stinga, spre bucatarie.- Pahare de coniac pentru domni, doamna Chilton, spuse

ea. § i domnul March a cerut ni§te prajiturele cu coacaze.- Da, doamna. Vin imediat cu tava. Dumneavoastra

ocupati-va de musafiri.- Da, desigur.Lavinia inspira adinc §i o lua inapoi pe culoar. U§a

salonului era deschisa. Intra in fncapere cu ceea ce spera ca se putea numi aplomb.

Vale statea in picioare la fereastra cu Tobias. Joan §edea pe canapea. Faldurile rochiei sale azurii erau aranjate cu precize ?i gratie perfecte.

-A h , iata-va, doamna Lake. Vale inclina capul. Trebuie sa spun ca aratati foarte bine pentru o doamna care ?i-a petrecut dupa-amiaza jucindu-se de-a §oarecele §i pisica intr-un cimitir cu un raufacator.

- Vad ca Tobias v-a pus deja la curent. Lavinia facu o reverenta.

- A i patit ceva? intreba Joan nelini§tita.- Sint teafara, multumesc. Se a§eza pe un scaun, spennd

ca §i fustele ei sa cada la fel de elegant ca ale lui Joan. Tobias §i cu mine tocmai dezbateam motivele raufacatorului. El crede ca uciga$ul a decis ca participarea mea complica situatia §i vrea sa ma sperie ca sa abandonpz cercetarile.

- Cercetarile astea ne-au adus azi aici. Joan arunca o privire rapida spre Vale. Am ni§te informatii care ar putea fi de folos. Cred ca aproape am reu?it sa-1 conving pe Inaltimea sa ca toate aceste crime au legatura cu casatoriile anulate.

Tobias se uita lung la Vale.- E adevarat?

209

AMANDA QUICK

- Inca nu m-am obi§nuit cu ideea, replica Vale. Dar trebuie sa recunosc ca Joan a venit cu numele a trei doamne in virsta care, intr-adevar, au motive de netagaduit pentru a comanda o crima. §i nu incape indoiala ca toate trei i§i pot permite sa plateasca un uciga? daca a?a hotarasc.

Lavinia se uita la Joan.- Trei doamne in virsta? Poveste§te-mi despre ele.- Prima e lady Huxford. Cred ca ea ar fi putut avea motive

sa comande omorirea lordului Fullerton la Beaumont Castle. Iti aminte?ti ca el se logodise de curind cu fata lui Panfield.

- Da, continua.- Lady Huxford e bunica fetei din partea mamei. A trecut

de §aizeci de ani, fund cam de aceea§i virsta cu Fullerton. Potrivit unei surse foarte de incredere, el a sedus-o cu ani in urma, cind ea era la primul ei sezon. Insa el a rapt legatura pentru a contracta o casatorie mai avantajoasa. Tatal ei era destul de bogat ca sa-i poata gasi alt pretendent inainte ca toata lumea sa afle adevarul. Insa ea a suferit enorm §i nu 1-a iertat niciodata pe Fullerton.

- Apoi, intr-o zi, peste multi ani, afla ca barbatul care a profitat de ea a facut o oferta pentru nepoata ei, continua Lavinia, ingrozita. Trebuie ca lady Huxford §i-a ie§it din minti de furie.

- Dar nu putea sa spuna sau sa faca nimic ca sa opreasca aranjamentul. Toata fam ilia considera ca e o partida excelenta. Nu prea putea sa le spuna adevarul despre propriul ei trecut §i poate ca nici n-ar fi folosit la nimic daca o facea.

Doamna Chilton intra cu tava de ceai. Tobias tuma coniac intr-un pahar §i i-1 dadu lui Vale.

- Cine e a doua suspecta de pe lista de posibili clienti? intreba Tobias.

- Vaduva lady Ferring, zise Joan. Cred ca ea 1-ar fi putut angaja pe criminal ca sa scape de lady Rowland, femeia care,

210

INELUL DE ADIO

chipurile, a luat o supradoza de somnifer. Jineti minte ca moartea lui lady Rowland a avut ca rezultat anularea logodnei nepoatei sale cu nepotul lui lady Ferring?

Lavinia dadu din cap.- Mi-ai spus ca lady Rowland era obsedata sa-§i vada

nepoata cea mare maritata in familia Ferring pentru ca ea facuse cindva o mare pasiune pentru bunicul tinarului.

- Da, bine, se pare ca sotia lordului, lady Ferring, era la curent cu povestea ei §i era nebuna de geloasa pe lady Rowland, care in tinerete a fost o mare frumusete. M i s-a spus ca cele doua doamne au fost protagonistele unor scene care au ?ocat societatea. Certurile alea au avut loc acum vreo treizeci de ani, dar se spune ca animozitatea dintre cele doua nu s-a stins niciodata.

- Apoi, intr-o zi, lady Ferring afla ca vechea ei rivala, lady Rowland, comploteaza sa lege cele doua fam ilii maritindu-§i nepoata cu tinarul Ferring, §opti Lavinia. A§ paria ca s-a infuriat.

- Nu inteleg, interveni Tobias. De ce ar fi fost anulate planurile de casatorie dupa moartea lui lady Rowland?

- Pentru ca ea era singura din familie care era hotaiita sa o marite pe fata cu Ferring, spuse Joan. De cum a pus mina pe averea mamei sale, tatal tinerei §i-a facut alte planuri cu banii. Se §tie ca el are nu doar o fata, ci §apte de aranjat. Are de gind sa imparta egal mo§tenirea intre toate fetele. Cea mare nu va primi o parte atit de mare ca cea pe care intentionase sa i-o dea lady Rowland, a§a ca nu mai este considerate o partida. Tinarul Ferring i§i va cauta alta mireasa.

- Cine credeti ca a comandat a treia crima? intreba Tobias foarte curios acum.

- A l treilea deces a fost cel al domnului Newbold, spuse Joan. In unele privinte, e cel mai simplu de explicat. Newbold era un om extraordinar de bogat, dar cu adevarat ingrozitor.

211

AMANDA QUICK

Cind a facut oferta pentru tinara domni§oara Wilson, toata familia a fost dispusa sa treaca cu vederea cumplita lui reputatie in favoarea finantelor sale. Toti, cu exceptia bunicii tinerei din partea mamei, doamna Stockard. Ea msa?i fusese maritata in tinerete cu un astfel de ticalos depravat §i nu dorea sa-§i vada nepoata impartind aceea§i soarta.

- Excelent lucrat, Joan, spuse Lavinia, extrem de multumita. Se intoarse spre Tobias. lata, domnule, motivele putemice §i mijloacele financiare care le-au permis sa-§i atinga scopul.

Tobias schimba o privire cu Vale.- Concluzia are o anumita logica, recunoscu Vale.Joan i§i drese glasul.- §i mai e o veriga destul de important! Aceste trei

femei par sa fie prietene de mult timp. Garantez ca doua dintre ele, lady Huxford §i lady Ferring, smt aproape nedespartite.

- Interesant, zise Tobias. O legatura personala stnnsa ar explica foarte bine cum de aureu§it sa dea de acela§i criminal. Una 1-a descoperit §i 1-a pasat §i tovara§elor ei.

- Tare mi-ar placea sa am ocazia sa le iau la intrebari pe aceste doamne, spuse Lavinia.^

Nimeni nu scoase o vorba. !§i dadu seama ca toti se uitau foarte atent la ea.

- Foarte subtil, bineinteles, adauga ea.- Bineinteles, m ini Tobias in pahar. E§ti extrem de

priceputa la asta.- Ei, Tobias...- Din cite imi amintesc, ultima data cmd ai apelat la

marea subtilitate ai reu§it sa faci sa fim dati afara din Beaumont Castle. Fara mic dejun.

- Zau a?a, domnule, ai de gind sa-mi repro?ezi micul incident ori de cite ori ai ocazia?

212

INELUL DE ADIO

- Da, raspunse Tobias.Joan zimbi.- Ma gindeam eu ca ai sa vrei sa le pui intrebari

doamnelor, Lavinia. In privinta doamnei Stockard nu pot face multe, intrucit nu locuie§te in Londra. Dar a§ putea aranja sa te mtilne?ti cu lady Huxford §i cu lady Ferring.

- A r fi extrem de folositor, incuviinta Lavinia. Cum facem?

- Dupa cum sustine prietena mea care mi-a relatat vechile birfe, ambele doamne obi?nuiesc sa frecventeze concertele de vara de la Vauxhall in serile in care sint programate focuri de artificii. Un astfel de eveniment e programat pentru mime seara. Ma gindeam sa mergem impreuna. Pot aranja o prezentare ca din intimplare. E suficient?

- Sigur. Lavinia se simti cuprinsa de nerabdare. E o veste grozava. Am sentimentul ca ne aflam foarte aproape de sfir§itul acestui caz.

Tobias se uita pe fereastra.- Atunci eu de ce am senzatia ca ne scapa un indiciu de

o importanta vitala?- Fara indoiala, din cauza ca e in firea ta sa prive?ti totul.

din cel mai deprimant unghi, raspunse aspru Lavinia. A r trebui sa-{i cultivi o gindire mai pozitiva, mai optimista, domnule. A r face minuni pentru starea ta de spirit.

Oarecum spre mirarea lui Tobias, Vale alesese sa-1 insoteasca pe jos cind pleca de la numarul §apte pentru a se intoarce la club. N-ai fi crezut ca un om cu o fire secretoasa ca a lui Vale era dispus sa mearga pe j os prin Londra, gindi Tobias. Pe de alta parte, Vale petrecea mult timp la tara, sapind la ruinele romane, a§a ca din principiu nu avea nimic impotriva mi§carii fizice.

Lumina alungita a apusului zilei de vara scalda strazile

213

AMANDA QUICK

§i parcurile cu acea stralucire limpede, calda, specifica sezonului. Spectacolul strazii se decupa cu o adincime ?i o claritate care te facea sa mije?ti ochii. Fiecare fereastra §i fiecare portal era subliniat cu o precizie care sfida talentul oricarui artist. §i totu?i, claritatea §i caldura spatiilor insorite sporeau intensitatea umbrelor pe potecile §i aleile inguste.

- S-ar parea ca, pina la urma, intuitia partenerei tale cu privire la motivele crimelor ar putea fi corecta, spuse Vale.

- Trebuie sa recunosc ca Lavinia §i Joan au prezentat o legatura intre cele trei femei ?i ni§te motive pe care nu-mi mai permit sa le tree cu vederea. Tobias clatina din cap. Cu toate ca ideea ca trei doamne in virsta din lumea buna au recurs la crima pentru a anula ni§te contracte de casatorie e mai mult decit nelini§titoare.

- Admit ca m-a cuprins groaza cind Joan mi-a vorbit prima data de concluzia la care ajunsesera ea §i Lavinia.

Tobias zimbi.-P reades sinteminclinati sasubestimam sexul slab.- Intr-adevar. Vale se uita la un grup de baieti care inaltau

zmeie in pare. A zi am invatat o lectie destul de tulburatoare •in ce ma prive?te. Am avut cu Joan o conversatie care mi-a deschis ochii. A i stat vreodata sa te ginde§ti ce putin are de oferit casatoria unei femei mature §i inteligente, independenta din punct de vedere financiar?

Tobias se uita la un zmeu care se malta deasupra virfurilor copacilor.

- Daca e§ti pe cale sa ma informezi ca institutia nu are mare lucru de oferit unei astfel de femei, nu te mai osteni. In ultimul timp am avut ocazia sa ma gindesc mult la acest subiect.

- Inteleg.Tobias se uita la el.- Sa presupun ca te ginde§ti la acela§i lucru?

214

INELUL DE ADIO

Vale !§i inclina foarte putin capul.- Nu planuisem sa ma recasatoresc dupa ce sotia mea a

murit. Pina de curind, nu vedeam de ce a§ face-o. Am doi fii, fiecare pe picioarele lui, a§a ca titlurile ?i proprietatile smt in siguranta. Cercetarile ruinelor romane imi asigura o ocupatie §i imi ofera multa satisfactie. Cit despre alinarile §i placerile pe care le poti obtine numai de la femei, ele nu sint chiar atit de greu de gasit, dupa cum prea bine §tim amindoi.

Mai ales cind e§ti un om bogat §i cu titlu de noblete care i|i permite sa tina oricite amante are chef, gindi Tobias, dar nu o spuse cu glas tare.

-N -am avut sentimentul singuratatii pina am inceput sa petrec mai mult timp cu Joan, spuse Vale. E aproape ca §i cum a§ fi descoperit un elixir dupa care nu §tiam ca tinjesc pina i-am prins gustul.

- §i dupa ce l-ai descoperit, acum te inspaiminta gindul ca ai putea fi lipsit de el.

Vale ii strecura o privire amuzata.- Vad ca §i tu ai prins gustul unui anumit tonic.- Presupun ca dilema noastra are §i un aspect pozitiv,

Vale.- Serios? Care?- Am putea sa ne spunem ca barbatii in situatia noastra

care reu§esc sa-§i convinga doamnele sa se marite cu ei au cel putin satisfactia de a §ti ca ele vin la ei cu dragoste §i incredere.

- § i nu din considerente de ordin fmanciar sau social? Zimbetul lui Vale era lipsit de umor. Ce dracu’ vom face daca ne refuza?

- Presupun ca grija asta ne impiedica sa le cerem mina pe loc.

- Da. Vale expira adinc. In fine, nu ajuta la nimic sa continuam discujia pe tema asta. N-ar face decit sa ne deprime

215

AMANDA QUICK

pe amindoi. Spune-mi, ai vorbit serios cmd ai spus, acum citeva minute, ca va scapa un indiciu important in acest caz de crima?

- Sint sigur de asta. Partenera mea nu e singura care are intuitie. Am invatat pe pielea mea sa nu-mi ignor instinctul in asemenea momente.

22Crackenbume coboii ziarul mai vioi decit de obicei §i

se uita la Tobias.- Iata-te! Unde naiba ai fost?- Pe urma indiciilor. Tobias se lasa in scaunul liber din

fata caminului. Daca iti aminte?ti, a?a imi ci§tig eu existenta. Nu toti sintem atit de noroco§i incit sa ne putem petrece tot timpul in cluburi, ca tine, domnule.

Crackenbume inchise ziarul §i il arunca pe masuta de linga scaunul sau.

- E§ti grozav de prost dispus asta-seara. Presupun ca asta inseamna ca detectarea indiciilor nu merge bine.

- Dimpotriva, indicii am din bel§ug, insa nici unui nu-mi ofera vreun raspuns util. Tobias rezema coatele pe bratele scaunului ?i intinse piciorul sting. Ia spune-mi, ti-a trecut vreodata prin minte ca o doamna in virsta ar putea comanda o crima pentru a se asigura ca nepoata ei se marita bine?

Crackenbume clipi marunt. Apoi se incrunta.- Nu m-am gindit cu adevarat la asta, insa nu se poate

ocoli faptul ca, in lumea buna, casatoria este o afacere al naibii de importanta. Acolo unde sint implicate averi ?i titluri, precum ?i o persoana hotarita, e posibil orice. Am cunoscut parinti care au conspirat sa-§i puna fiicele in situatii compromitatoare cu domni tineri pentru a forta o oferta. In

216

INELUL DE ADIO

fiecare sezon unele doamne ?i unii domni i?i imping odraslele in aliante mizerabile pentru a se asigura de o mo§tenire. De ce sa nu comiti o crima daca pe calea asta iti poti atinge scopurile?

- Chiar a?a. Ei bine, se pare ca noul nostru Om Memento- Mori a observat aceasta cerere pe piata §i a profitat de ocazie. Doamna Lake §i doamna Dove sint convinse ca lady Huxford, lady Ferring §i o anumita doamna Stockard se numara printre clienfii lui.

- Foarte ciudat! Crackenbume se incrunta. Dar acum, ca privesc decesele din aceasta perspective, trebuie sa recunosc ca o astfel de concluzie nu e deloc improbabila. Imi amintesc de unele scene ale caror protagoniste au fost lady Ferring §i lady Rowland. Foarte distractive. § i pove§tile alea vechi despre lady Huxford §i Fullerton. Ei bine, la vremea aceea chiar ne-am pus intrebari. Pe doamna Stockard nu o cunosc bine, dar nu e greu de inteles de ce o persoana inteligenta ar obiecta cu privire la o alianja cu Newbold.

- Doamna Lake §i doamna Dove au de gind sa incerce sa le chestioneze direct pe lady Huxford ?i lady Ferring miine seara la Vauxhall. Intre timp, eu voi continua sa ma zbat in felul meu destul de ineficient, in speranta de a gasi ni?te indicii cu privire la identitatea persoanei care a trimis un raufacator s-o sperie pe partenera mea.

- A i vreo idee in directia asta?- Citeva. Ca sa angajezi pe cineva ca Sweet Ned, trebuie

sa faci cercetari in lumea interlopa. Dupa experienta mea, sfera aceea este imaginea in oglinda a maltei societal, guvemata de acelea§i legi imuabile ale naturii.

- Cu alte cuvinte, birfele circula la fel de liber.- Categoric.- Nu va dura mult pina cind zvonurile privitoare la

angajarea lui Sweet Ned vor ajunge la prietenul tau Jack de la Gryphon.

217

AMANDA QUICK

- Jack continua sa pescuiasca pentru mine. Cu putin noroc, va prinde ceva folositor.

- A gasit ceva cu privire la Elland?- Inca nu.Spiincenele lui Crackenbume se impreunara deasupra

ramei ochelarilor.- §tii, mi s-a parut foarte interesant ce ai spus despre

Elland - ca evita deliberat strazile cu bordeluri ?i cartierele saracacioase. M-am gmdit mult la asta. A i dreptate. El se imagina un criminal elegant, nu-i a§a? Se mindrea cu faptul ca se mi§ca in malta societate, nu in imaginea in oglinda descrisa de tine.

- Imi amintesc ca, in diverse ocazii, cind l-am rugat sa ma ajute sa string informatii in ni§te taveme sau bordeluri din zona docurilor, m-a refuzat intotdeauna. Afirma ca nu cunoa§te acele medii §i ca nu ar putea sa fie eficient pe un asemenea teren. Dar privind in urma, cred ca avea mai mult decit doar dispret fata de cei pe care ii considera inferiori din punct de vedere social. Cred ca in atitudinea lui exista o oarecare teama.

Crackenbume paru ingindurat.- N-ar fi fost primul care sa afi§eze un aer de dispret

pentru a masca o astfel de emotie.- Cred ca Elland avea motive intemeiate sa se fereasca

de strazile rau famate.Crackenbume se incrunta.- Care ar fi ele?- Daca provenea din lumea aceea, era logic sa nu vrea

sa ri?te sa se intoarca acolo.- De teama de a fi recunoscut, crezi?- Sau de a declan§a amintirile cuiva? Cine §tie? Dar

oricare ar fi raspunsurile in cazul lui Elland, este evident ca noul nostru Om Memento-Mori nu are acelea§i inhibitii. El

218

a fost dispus sa intre intr-un cartier cu renume prost pentru a-1 gasi pe Sweet Ned.

- Poate ca era pur §i simplu disperat.- Indiferent de ce a facut-o, nu-mi ramfne decit sa sper

ca a lasat ni§te urme.- Iti urez noroc la vinatoare. Crackenbume i§i drese

glasul. Apropo, am o veste pentru tine pe alta tema.Tobias incremeni.- Dominic Hood?Crackenbume se rezema in scaun.- Nu §tiu daca o vei gasi folositoare, dar s-ar putea sa ai

de unde sa incepi sa cauti.

Tobias baga speraclul la loc in teaca de piele §i studie laboratorul foarte intunecat. Recunoscu o parte din aparatura §i echipament. §iruri de retorte de sticla straluceau pe un raft din apropiere. Intr-un colt trona un motor electric mare. Pe un banc vazu un telescop frumos §i linga el un microscop.

Mai erau §i alte obiecte pe care nu le putu identifica, dar toate pareau scumpe §i stateau marturie pentm pasiunea pentm §tiinta. Cercetase deja dormitorul §i micul salon. Laboratorul fusese incuiat, a§a ca il lasase la urma. Acum, stind printre comorile pe care Dominic Hood le pretuia cel mai mult, §tiu ca daca tinarul avea secrete, ele erau ascunse aici.

Trecuse de noua. II vazusc pe Dominic plecind de acasa ceva mai inainte.

Tinarul era imbracat pentru a petrece o seara la club sau la mesele de joc. Nu avea sa se intoarca prea curind. Servitorul lui plecase la scurt timp dupa aceea, parind sa se indrepte spre o cafenea din vecinatate.

Tobias cauta repede, dar metodic. Ii era de folos ordinea din laborator. Gasi ce cauta intr-un sertar mic, incuiat de la biroul de linga fereastra.

219

AMANDA QUICK

Era un jumalul legat Tn piele, cu un scris feminin. Datele msemnarilor mcepeau cu douazeci ?i doi de ani m urma.

... inima imi bate atitde repede cind el imi atinge mina incit e de mirare ca nu le$in. Nu pot descrie intensitatea acestei emofii pe care mi-o produce prezenfa lui. Simplul gind ca el e aproape ma umple de incintare. M-a avertizat ca nu trebuie sa-i spun mamei sau tatei ori vreuneia dintre prietenele mele, dar cum potpastra pentru mine acest secret uluitor?

Tobias dadu mai multe pagini ?i se opri la alte insemnari.

Nu-mi vine sa cred ca m-a abandonat. A ju ra t ca pasiunea lui pentru mine era la fe l de mare ca a mea pentru el. Sigur va veni dupa mine, a$a cum apromis.Vom fug i impreuna...

Mama spune ca sint dezonorata. §i-a petrecut toata ziuaplingind in dormitorul ei. Tata a intratazi- dimineafa in biroul lui $i a incuiat u$a. N-a ie§it toata ziua de acolo. Phillip a spus ca se imbata cu claret §i coniac. I-am trimis iubitului meu un mesaj, dar nu mi-a raspuns. Doamne sfinte, ce ma fa c daca nu vine dupa mine? Nu pot trai jara el...

Tata m-a informat ca iubitul meu e insurat cu alta. Mama afirmd ca nu numai ca are o sofie, dar are §i o fetifa, §i mai a$teapta un copil la vara. Lucrul acesta nu e cuputinfa. Sigur ca el nu m -arfl minfit...

Miine dimineafa plecam la fara. Tata n-a avut de ales decit sa accepte oferta domnului Hood pentru

220

INELUL DE ADIO

mina mea. Trebuie sa ma marit imediat, altfel smt condamnata. Azi dupa-amiaza, Phillip i-a dus alt mesaj iubitului meu, dar iara$i n ici un raspuns. Doamne Dumnezeule, inima mi-ezdrobita! Nu-mi mai pasa de viafa. Domnul Hood e batrin...

Anthony sari in picioare.- E fratele meu?- Frate vitreg, numai dupa tata, mai exact.Tobias se a§eza pe marginea biroului. Totul era acolo, in

jumal. Helen Clifton 1-a numit pe tatal tau ca fiind barbatul care a sedus-o cind a fost adusa la Londra pentru primul ei sezon.

- Imposibil! Anthony traversa mcordat biroul ?i se opri la fereastra. Se uita mcruntat la gradina intunecata ca noaptea. Sigur a§ fi §tiut daca a§ fi avut un frate.

- Nu neaparat. Pentru familia Clifton trebuie sa fi fost un secret cumplit, iar Hood s-a aratat incintat sa-1 recunoasca pe Dominic ca fiind fiul sau. Crackenbume mi-a spus ca omul era cu douazeci de ani mai mare decit Helen. Ramasese vaduv de doua ori ?i nu avea urma?i. Era disperat sa aiba un mo?tenitor.

- A?a ca atunci cind tinara lui sotie 1-a informat ca poarta in pintece un copil, el a fost foarte dispus sa creada ca era pruncul lui?

- Nu incape indoiala ca lui i s-a spus ca pruncul s-a nascut inainte de vreme. E o poveste destul de obi§nuita. In orice caz, ultima insemnare din jumal a fost scrisa la vreo trei luni dupa ce s-a nascut Dominic. §i acolo afirma ea ca iube?te copilul ?i ca de dragul lui va pastra secretul pina va fi destul de mare ca sa inteleaga §i sa o ierte. Banuiesc ca e posibil sa nu-i fi spus adevarul decit cind era pe patul de moarte. Poate ca nu i 1-a spus deloc.

221

AMANDA QUICK

- Crezi ca Dominic a gasit jumalul dupa moartea ei?- Nu pot spune. Oricum trebuie sa fi fost o mare lovitura

pentru el. Anthony apuca strfns pervazul.Ce cumplit sa descoperi astfel de secrete despre propria

ta viata.- Crackenbume m-a informat ca Hood a murit cam acum

cinci ani. Mama lui Dominic s-a stins anul trecut.- Friguri?- Nu. Se pare ca suferea de accese de melancolie. Dupa

cum sustine Crackenbume, cei care o cuno§teau cred ca a luat mtr-o seara, cu buna §tiinta, prea mult laudanum. Cind au gasit-o, era moarta. Dominic a mo§tenit un numar msemnat de proprietati ?i un venit confortabil de la ambele parti ale familiei sale.

-Asta explica cizmele fine §i excelenta croiala a hainelor lui, bombani Anthony, ca §i tot echipamentul scump de laborator.

- O fi avmd el o situatie confortabila, dar acum e singur pe lume. Tobias facu o pauza de o secunda. Cu exceptia ta.

- E greu sa accept ideea ca s-ar putea sa am un frate. Ochii lui Anthony reflectau confuzie §i incertitudine. Dar daca ce spui tu e adevarat §i Dominic are §i un nume respectabil, §i un venit substantial, de ce ma ura§te atit de mult?^

- Iti sugerez sa-1 intrebi, zise Tobias.

2 3In seara urmatoare, Lavinia ?edea cu Joan intr-o loja cu

colonade §i se uita fncfntata la chio§curile, rotondele §i pavilioanele elegante din jurul lor.

Vauxhall stralucea de lumini in seara asta. Nenumaratele

222

INELUL DE ADIO

felinare ?i lanteme ascunse in copaci iluminau terenul in timp ce muzica emotionanta a lui Handel plutea peste intreaga scena. Grote misterioase, tablouri istorice §i galerii cu picturi atrageau multa lume. La mica dcpartarc, renumitele alei strajuite de copaci, multe dintre el intunecoase §i izolate, ademeneau la umbra cuplurile de indragostiti pentru o scurta hirjoana.

Daca ea §i Joan n-ar fi fost aici cu o treaba foarte serioasa, gindi Lavinia, s-ar fi distrat enorm.

- N-am mai venit pe aici de mulji ani, spuse Joan examinind amuzata gustarile reci din farfurie. Dar jur ca nimic nu s-a schimbat. §unca e taiata tot atit de subtire incit poti sa cite§ti ziarul prin ea.

- Am vizitat cu parintii mei de citeva ori Vauxhall cind eram mica, spuse Lavinia. Imi cumparau inghetata. Tin minte un balon care urea, ni§te acrobati §i, fire§te, focurile de artificii.

Amintirile se ingramadeau, aducind imagini dintr-o alta vreme, cind traia la adapost §i siguranta in sinul cald al micii ei familii. Pe atunci lumea era un loc foarte diferit, gindi ea. Sau, mai degraba, ea era diferita. Pe vremea aceea inca era inocenta §i naiva.

Dar pina la urma trebuie sa te maturizezi. Exact asta facuse §i ea in urma cu un deceniu cind, in decursul a optsprezece luni, se maritase §i ramasese vaduva §i i§i pierduse parintii pe mare. Se pomenise brusc singura pe lume, nevoita sa supravietuiasca bizuindu-se pe mintea §i talentul ei de a hipnotiza.

Viata lui Joan avusese unele intorsaturi la fel de dificile, reflecta ea. Poate ca asta dusese la prietenia strinsa dintre ele.

- Pari pierduta in ginduri. Joan lua cu furculita o bucatica de §unca. Te ginde?ti cum sa le abordezi pe lady Huxford §i pe lady Ferring?

223

AMANDA QUICK

- Nu. Lavinia zimbi slab. S-ar putea sa ti se para ciudat, dar ma gindeam cum am ajuns tu ?i cu mine sa stam aici in seara asta, mincind aceasta mincare cu pret exagerat §i purtind rochii create de una dintre cele mai la moda croitorese din Londra.

Un moment Joan ramase uimita. Apoi, dintr-o data, chicoti. Ochii ei scaparau a ris.

- Cind, daca n-ar fi fost mina sortii, am fi putut ajunge atit de u§or la alt final, mult mai putin placut? A i dreptate. Joan ridica paharul de vin. Sa bem, multumindu-i sortii ca nici una dintre noi n-a sfir§it ca guvemanta saracita sau amanta parasita.

- Intr-adevar. Lavinia i§i atinse paharul de al lui Joan. Dar nu cred ca sortii ii revine tot meritul ca n-am ajuns sa imbrati§am nici una dintre aceste cumplite profesii.

- De acord. Joan lua o gura de vin §i puse paharul jos. Nici uneia dintre noi nu i-a fost frica sa valorifice ocaziile cind s-au ivit, nu-i a?a? Amindoua ne-am asumat ni§te riscuri care pe altele le-ar fi facut sa se cutremure.

- Poate. Lavinia ridica din umeri. Dar am supravietuit.Expresia lui Joan deveni ginditoare.- Nu cred ca vreuna dintre noi s-ar fi gindit sa faca

altceva, cel putin nu pentru mult timp. Temperamentele noastre sint de a§a natura ca noi trebuie sa detinem controlul vietilor §i averilor noastre. Fielding spunea mereu ca unui dintre lucrurile pe care le admira cel mai mult la mine este disponibilitatea de a da coltul ?i a merge inainte.

- Sa inteleg ca asta inseamna ca ai hotaiit ca noua ta legatura cu lordul Vale nu necinste§te vechea iubire pentru sotul tau? intreba Lavinia zimbind.

-Da. Joan taie o alta felie de §unca. M-am gindit mult la comentariile tale pe tema asta §i sint sigura de inima mea. I-am spus-o §i lui Maryanne. S-ar putea sa-i ia ceva timp sa

224

INELUL DE ADIO

accepte situatia, dar sper ca pina la urma sa mteleaga ca nu pot trai ingropata in trecut. N ici Fielding nu ar fi vrut s-o fac.

- Cu timpul va ajunge ?i ea sa vada lucrurile la fel. E inca foarte tinSra.

- Da, §tiu. Crezi ca §i noi am fost atit de tinere §i inocente? Eu nu mai {in minte ... Se opri §i miji u?or ochii. Ah, iata ca vin in sfir§it. Incepeam sa ma tem ca §i-au schimbat planurile pentru seara asta.

- Lady Huxford ?i lady Ferring?- Da. E perfect. Sint conduse la masa care e chiar in

spatele tau, exact cum am cerut.Cererea fusese onorata pentru ca Joan daduse un bac?i§

gras in acest scop, gindi Lavinia. Rezista dorintei de a intoarce capul.

- Lady Huxford ne-a observat, murmura Joan. In acest punct, zimbi degajata peste umarul Laviniei §i ridica putin glasul. Lady Huxford, lady Ferring. Ce placere sa va vad aici in seara asta!

- Doamna Dove. Primul glas era subtire §i taios.- Doamna Dove. A l doilea glas era aspru §i cam ragu§it.- Dati-mi voie sa v-o prezint pe foarte buna mea prietena,

doamna Lake, spuse Joan.Lavinia se sili sa nu se grabeasca. Se intoarse meet in

scaun §i inclina foarte putin capul.Primul ei gind fu ca facuse o gre§eala cumplita.

Remu§carea o napadi. De buna seama, nici una dintre femeile astea doua care se balabaneau in bastoane nu era capabila sa comande o crima cu singe rece.

Lady Huxford era fragila §i aproape la fel de subtire ca felia de §unca din farfuria lui Joan. Lady Ferring parea mai robusta, dar era limpede ca in tinerete fusese cu citiva centimetri mai inalta. Acum avea unierii rotunjiti §i inconvoiati.

225

AMANDA QUICK

Vinovatia Laviniei disparu cind intilni doua perechi de ochi in care ardea flacara unei personal itati putemice, plina de forta. Aroganta rece din privirile acelea trada o viata de manipulare a oamenilor ?i evenimentelor in scopul atingerii propriilor teluri. Or fi cedat trupurile lor sub greutatea anilor, dar facultatile mintale ale celor doua erau in regula, gindi Lavinia.

Ca §i simtul modei, observa ea. Rochia lui lady Huxford, de culoarea bronzului, era impodobita cu panglici galbene. Lady Ferring era imbacata intr-o rochie scumpa de matase grea, trandafirie. Amindoua aveau la git volane inalte §i tepene de dantela plisata, destinate fara doar §i poate sa ascunda ridurile §i pielea lasata a gitului.

Amindoua purtau §i cite o palarioara §ic, cocotata in virful unei mase de par argintiu ridicat §i buclat in coafuri elegante. Peruci, se gindi Lavinia. Parul fals era aranjat modem, cu multe bucle in v irf pentru a adauga inaltime. Din acest unghi nu putea sa vada ceafa doamnelor, dar avea o banuiala ca §i cocurile erau la fel de elaborate.

- Lady Huxford, spuse Lavinia foarte degajata, va rog sa-mi pemiiteti sa va prezint condoleantele mele pentru recenta pierdere.

Lady Huxford ridica lomionul §i se zgii la Lavinia.- Ce pierdere? N-am pierdut pe nimeni de seama de cind

a murit inaltimea sa acum paisprezece ani.- Ma refer la moartea prematura a logodnicului nepoatei

dumneavoastra, lordul Fullerton, explica Lavinia. Sint convinsa ca parintii ei sint distru§i. O asemenea partida excelenta!

- Curind vor face alta mult mai avantajoasa. Lady Huxford cohort lomionul.

Lavinia se intoarse spre insotitoarea ei.- Vorbind despre logodne anulate, am retinut ca nepotul

dumneavoastra nu mai intentioneaza sa ceara mina nepoatei

226

INELUL DE ADIO

celei mari a lui lady Rowland. Ce pacat! Parea o alianta a§a reu§ita! Toata lumea era de parere ca titlul nepotului dumneavoastra mergea de minune cu mo§tenirea fetei.

Fata lui lady Ferring deveni ermetica.- Dar banuiesc ca aspectele financiare ale situatiei s-au

schimbat cind lady Rowland a murit atit de nea§teptat, continua Lavinia dulce. Momentul mortii ei a fost cit se poate de nefericit, nu-i a?a? Se zvone§te ca a sucombat fara sa apuce sa-§i schimbe testamentul pentru a o mzestra pe fata cea mare. Tatal ei controleaza acum banii ?i se spune ca el intentioneaza sa imparta mo§tenirea mtre toate cele §apte fiice ale sale.

- Soarta lucreaza pe cai misterioase, replica lady Ferring.- Intr-adevar, a§a-i, spuse Lavinia. Se intoarse iar catre

lady Huxford. Vai, soarta a vrut ca eu sa ma aflu la Beaumont Castle in noaptea in care a cazut §i a murit lordul Fullerton.

Ar fi putut jura ca, la vestea asta, lady Huxford s-a clatinat putin. Dar §i-a revenit repede.

- Din cite am auzit, in noaptea aceea a fost multa lume acolo. La petrecerile lui Beaumont e intotdeauna inghesuiala.

- Da, intr-adevar a fost multa lume, aproba Lavinia. Insa eu am fost una dintre ultimii care 1-au vazut pe lordul Fullerton in viata. Va vine sa credeti? A trecut pe linga mine pe culoar cu putin inainte de a cadea.

Lady Huxford se uita la ea cu o privire de gheata, fara o vorba.

- N-am nici o indoiala ca era turta, comenta aspru lady Ferring. Omul bea ca un pe?te.

- Parea intr-adevar ametit. Regret sa spun ca atunci cind l-am vazut era in compania unei tinere servitoare.

- Barbatii sint toti o apa §i un pamint. Ochii lui lady Huxford erau plini de dispret. Nu mi se pare o problema demna a fi discutata intr-o companie distinsa.

- Ei bine, in cazul asta, exista un element important,

227

AMANDA QUICK

spuse Lavinia la fel de rece. Vedeti dumneavoastra, asociatului meu, domnul March, ?i mie ni s-a cerut sa cercetam problema morjii lordului Fullerton. Parerea noastra este ca a fost omorit §i servitoarea era, de fapt, un criminal hi travesti.

Chipul lui lady Huxford se alungi vizibil.- Crima. Ce tot spui dumneata? N-a fost nici un indiciu

de crima.- Dimpotriva, murmura Lavinia. A fost mai mult decit

un indiciu. De fapt, nu gre?esc deloc daca spun ca ticalosul a facut ni§te gre?eli de data asta.

- De data asta? cfrii lady Ferring. Sugerezi ca au fost §i alte crime?

- Oh, da, chiar a§a. De fapt, sintem foarte suspicion cu privire la moartea lui lady Rowland.

- Am auzit ca a fost vorba de o supradoza de somnifer, scn§ni lady Ferring. Nimeni n-a pomenit nimic despre crima.

Chipul lui lady Huxford se crispa de revolta.- Nu inteleg de ce v-ar cere cineva sa cercetati problema.- Nu §titi? intreba Joan, abordind un aer mirat. Doamna

Lake §i asociatul ei, domnul March, smt de profesie detectivi particulari. Primesc comenzi de la persoane care doresc sa se descopere adevarul in anumite probleme suspecte, cum ar fi aceste decese recente.

- Detectivi particulari? Lady Ferring o fulgera cu privirea pe Lavinia. Ce idee absurda! Nu prea e o cariera potrivita pentru o doamna.

Ochii lui lady Huxford straluceau ca de febra.- Cine v-a dat fnsarcinarea asta caraghioasa sa investigati

moartea lui Fullerton? N-am auzit ca cineva din familie sa fie preocupat.

- Oh, nu a? putea divulga numele clientului nostru, replica Lavinia. Smt sigura ca mtelegeti. Domnul March §i cu mine lucram numai pentru clientela cea mai aleasa, §i

228

INELUL DE ADIO

persoanele de calitate pretind mare discretie. Dar va pot asigura ca asociatul meu §i cu mine facem progrese excelente in investigatiile noastre. Cmd il vom identifica pe criminal, smt convinsa ca vom afla §i cine 1-a angajat.

- Revoltator, bombani lady Huxford. Absolut revoltator. Detectivi particulari. N-am mai auzit de a?a ceva.

- Dar s-ar putea sa fiti in masura sa ma ajutati, doamna, spuse Lavinia. Nu incape mdoiala ca 1-afi cunoscut pe Fullerton. Era cam de aceea^i virsta cu dumneavoastra. Trebuie sa-1 fi cunoscut de pe vremea cind ati ie§itin societate prima data. §titi pe cineva care ar fi avut motiv sa-1 omoare?

Lady Huxford se uita la ea absolut §ocata.- E§ti nebuna de-a binelea, §opti ea ragu§it.Lavinia se intoarse spre lady Ferring.- §titi, doamna, daca stai sa te ginde§ti, vezi o mare

asemanare intre moartea lui Fullerton §i cea a lui lady Rowland, nu sinteti de acord? Trebuie sa descopar ce aveau ei in comun. Ma intreb daca motivele pentru crima au fost acelea§i in ambele cazuri. Poate ceva legat de modificarea planurilor de nunta.

Lady Ferring facu ochii mari.- Habar n-am despre ce vorbe§ti. Este cea mai

caraghioasa trancaneala pe care am auzit-o vreodata. Lady Huxford are dreptate - intr-adevar e§ti candidata pentru Bedlam, doamna Lake.

- M-am saturat de nebuna asta, Sally. Lady Huxford era in picioare, mototolind §ervetul in mina inmanu§ata. Cu cealalta lua bastonul. Nu intentionez sa maninc intr-o asemenea companie. Sa mergem.

- Absolut de acord. Lady Ferring apuca bastonul de abanos cu ambele miini §i, sprijinindu-se in el, se ridica. Se uita injur cu o expresie feroce. Daniels? Unde e§ti? Plecam.

- Da, doamna. Un lacheu cu o expresie chinuita se grabi sa-i ia bratul.

229

AMANDA QUICK

Alt baiat intr-o livrea diferita il urma repede §i o sustinu de cot pe lady Huxford.

- Calitatea companies nu e ceea ce ar trebui sa fie, declara lady Huxford. Absolut intolerabil.

Cei doi lachei i?i escortara stapinele prin labirintul deloje.

Joan se uita dupa ele amuzata, dar §i uluita.- Intelesesem ca ai de gmd sa le pui intrebari cu mare

subtilitate, murmura ea.- Da, dar am vazut imediat ca n-a? realiza nimic cu

subtilitatea in cazul lor. Lavinia se uita la ea peste masa. In schimb, m-am hotarit sa le tulbur lini§tea. Tobias spune ca, uneori, daca ii aduci pe suspecti m situatia sa-§i piarda cumpatul, se tradeaza singuri.

Joan se uita dupa doamnele care se indepartau.- Nu-mi dau seama daca sint zdruncinate, dar cu

siguranta par foarte suparate.- Oricum ar fi, poate vor deveni neglijente §i vor face o

mi?care care sa ne dea un indiciu.- Presupunmd ca sint vinovate.- Acum, ca le-am cunoscut, smt convinsa ca amindoua

sint absolut capabile sa angajeze un uciga? daca considera ca prin asta i?i pot atinge scopul.

Lavinia se intoarse §i se uita dupa lady Huxford §i lady Ferring.

Cele doua femei inaintau foarte meet, a§a ca nu ajunsesera departe.

Lavinia se uita lung la voluminoasele peruci cenu?iu- argintii pe care le vedea din spate.

- Oh, Doamne, §opti ea.- Ce e? Joan ii urmari privirea, incruntindu-se. E ceva

in neregula?- Cocurile lor.Joan se uita la cele doua cocuri stilate.

230

INELUL DE ADIO

- Smt foarte sofisticate, nu-i a§a? Ce-i cu ele?- Sint identice. Au in partea de sus acelea§i rinduri de

bucle, iar partea de jos e rasucita in jurul unei me§e impletite.- Da, §i ce-i cu asta?in momentul acela muzica lua amploare, luminile din

copaci se mic§orara §i o serie de pocnituri §i explozii anunta inceputul focului de artificii.

O ploaie de foe scinteietoare umplu cerul noptii. Multimea scoase exclamatii entuziaste. Izbucnira aplauze.

- Coaforul, spuse Lavinia.- Poftim? Joan ridica glasul ca sa acopere zgomotul. Nu

te aud.- Acela§i coafor a facut ambele peruci, striga Lavinia.- Nu e chiar o surpriza. Este evident ca aceea§i

croitoreasa a facut ambele rochii. Ti-am spus ca lady Huxford §i lady Ferring smt prietene bune de ani de zile. De ce n-ar avea acela§i coafor §i aceea§i croitoreasa?

- Nu intelegi?! urla Lavinia. Coaforul care a facut aceste doua peruci c acela?i care a insotit-o pe lady Oakes la Beaumont Castle. El i-a aranjat la fel parul fals, pentru balul mascat. Mi-a spus ca §irul de bucle din virful cocului §i §uvita groasa rasucita in jurul lui smt semnatura lui.

- Ce sugerezi?- Nu intelegi? Coaforul e Omul Memento-Mori.

Tobias coborf din doi pa§i treptele casei sale. Haina ampla, cu guler malt pe care o purta peste cama§a §i pantalonii de culoare tnchisa il faceau sa arate ca un tilhar la drumul marc, amenintator.

Un lacheu in livrea al lui Joan se grabi sa deschida porticra calc§tii cafenii. in ciuda piciorului bolnav, Tobias nu a?tepta sa fie coborita seara §i urea in calea§ca slab luminata. Se a?cza linga Lavinia ?i se uita mai intii la ea, apoi la Joan.

AMANDA QUICK

- Despre ce e vorba? intreba el. Eram pe calc sa-i fac o vizita lui Jack la Gryphon. Crede ca a gasit pe cineva care §tie cite ceva despre Zachary Elland.

- Lavinia e convinsa ca mai adineauri 1-a identificat pe Omul Memento-Mori.

Tobias intoarse privirea spre Lavinia.- Vrei sa spui ca ai aflat ceva folositor in seara asta la

Vauxhall?- N-ai de ce sa fii atit de uimit, domnule. Ti-am spus ca

o sa merite sa vorbesc cu lady Huxford §i lady Ferring, §i am avut dreptate. Cred ca uciga§ul platit pe care il cautam ar putea sa fie coaforul care a insotit-o pe lady Oakes la Beaumont Castle.

Spre meritul sau, Tobias nu respinse pe loc posibilitatea. Drept este, insa, ca are mare nevoie de indicii, reflecta Lavinia.

- Te referi la prostul aia care ti-a spus ca parul ro§u nu e la moda? intreba el circumspect.

- El e unui dintre multii care mi-au spus asta in ultimul timp, dar, da, vorbesc despre domnul Pierce. Iti aminte§ti cocul extrem de complicat al perucii lui lady Oakes? O multime de bucli§oare §i un coc impletit? Era o coafura foarte neobi§nuita.

- Nu-mi amintesc deloc coafura lui lady Oakes.- Ei bine, Tobias, m-am uitat foarte bine la cocurile lui

lady Huxford §i lady Ferring cind au plecat. Ambele purtau peruci, iar coalurile lor erau identice cu cea pe care o avea lady Oakes la Beaumont Castle.

- § i ce-i cu asta?- Zau, domnule, n-ai fost atent cind am stat de vorba cu

domnul Cork, peruchierul, §i asociatul lui, domnul Todd? Ei au spus clar ca, pentru un coafor la moda, este o mare mindrie sa creezc modele unice. Domnul Todd a subliniat faptul ca el considera aceste cocuri ca fiind semnatura lui.

232

INELUL DE ADIO

Tobias se uita lung la Joan, cautind ajutor. Ea ridica subtil din umeri.

- Am incercat sa-i spun ca ar putea fi o coincidenta, spuse Joan. Dar cu cit ma gindesc mai mult, cu atit sint mai putin mclinata sa cred eu insami toate astea. Este intr-adevar foarte ciudat ca acel coafor care le-a coafat pe cele doua doamne care, credem noi, 1-au angajat pe uciga? a fost §i el la Beaumont Castle in noaptea mortii lui Fullerton.

Lavinia urmarea atent expresia lui Tobias. Vedea ca el nu era intru totul convins, dar cintarea bine posibilitatile.

- Asta ar explica multe in cazul de fata, spuse ea persuasiv.

El se incrunta.- Te referi la peruca blonda?- Da. Un coafor §tie foarte bine ca e o nuanta care sare

in ochi. De asemenea, daca domnul Pierce e uciga§ul, asta ar explica inaltimea neobi§nuita a servitoarei.

Joan i§i potrivi manu§a.- Asta ar explica §i cum au ajuns trei doamne de rang

inalt din lumea buna sa cunoasca un uciga? profesionist. La urma urmei, un coafor e invitat direct in casa. El i§i practica adesea meseria in salonul sau in dormitorul doamnei.

Tobias miji ochii.- Daca aveti dreptate, asta sugereaza ca toate cele trei

doamne bogate au discutat cu coaforul lor cele mai personale §i confidentiale probleme.

- Ei bine, da, zise Lavinia. § i ce-i cu asta?- Chiar va a§teptati sa cred ca o doamna i-ar incredinta

coaforului ei secrete pe care nu le-ar imp arta? i decit celor mai bune prietene?

Lavinia schimba o privire cu Joan.- Mai bine i-ai spune bietului om adevarul, murmura

Joan.

233

AMANDA QUICK

- Care adevar? intreba Tobias.- §tiu ca s-ar putea sa fie §ocant pentru tine, dar trebuie

sa-ti spun ca doamnele obi§nuiesc sa-§i fncredinteze secretele coaforilor lor. Vezi tu, coafatul creeaza o anumita intimitate. E?ti singura in dormitor cu un barbat care e preocupat doar sa te pieptene §i sa-ti onduleze parul. E realmente placut.

- Placut?!- Singura cu un barbat care e bucuros sa discute despre

moda §i stil, adauga Joan. Un barbat care aduce ultimele birfe. Un barbat care asculta fiecare cuvint al tau. Da, cred ca e absolut posibil ca o femeie sa comploteze o crima tocmai cu un astfel de om.

- Pe naiba! lata o idee infrico§atoare! bombani Tobias.Ochii Laviniei ii intilnira pe ai lui Joan intr-o mtelegere

tacita. Cum puteai sa-i explici unui barbat intimitatea dintre coafor §i clienta sa?

- Care femeie intreaga la minte i-ar incredinta unui coafor sarcina de a infaptui o crima? intreba Tobias. § i daca el o tradeaza §i o acuza ca i-a comandat crima?

- Ma indoiesc foarte tare ca cineva cu autoritate in stat ar da crezare unui coafor §i nu unei membre de rang inalt din elita societatii, opina Lavinia. De asemenea, cum ai subliniat tu atit de des, cine ar crede ca o doamna in virsta din lumea buna care §i-a petrecut toata viata in cele mai selecte saloane §tie cum sa gaseasca §i sa angajeze un uciga? profesionist?

- Probabil ca ele nici nu §i-au dat seama ca il angajau pe coafor, spuse Joan, ingindurata. Banuiesc ca ele il credeau pur §i simplu un intermediar. Sint sigura ca totul s-a facut cu o clipire din ochi §i o inclinare a capului. Se poate ca domnul Pierce sa le fi spus ca §tie pe cineva care §tie pe altcineva care putea sa aranjeze sa se faca o treaba ca asta. Ma indoiesc foarte tare ca el s-a prezentat ca uciga§ cu simbrie.

- $i cum ramine cu onorariul lui?

234

INELUL DE ADIO

- Platile anonime sint destul de u§or de aranjat, raspunse Joan.

Lavinia se uita la Tobias §i §tiu ca el se gindea la acela§i lucru ca §i ea. Ca vaduva a unui barbat care condusese o mare organizatie criminala, Joan §tia multe despre modalitatea de rezolvare a unor astfel de probleme.

- Prea bine, spuse in cele din urma Tobias. Nu pot nega ca exista aici o coincident! ?i voi §titi parerea mea despre coincidence. A§a ca, de dragul discutiei, sa spunem ca domnul Pierce e implicat in afacerea asta. Ma intreb cum a convins-o pe lady Oakes sa-1 ia la Beaumont Castle. Credeti ca s-ar putea ca ea sa fi §tiut ce urmarea el in noaptea aia?

- Personal, inclin sa cred ca lady Oakes n-a avut nici o legatura cu complotul de a-1 ucide pe Fullerton, spuse ferm Joan. Are o fire foarte buna, dar nu are reputatia de a fi deosebit de inteligenta. Asta ca sa ma exprim blind. Nu cred ca lui Pierce i-ar fi fost greu s-o convinga ca are nevoie de coaforul ei in noaptea balului mascat.

In trasura se lasa tacerea.Tobias §edea rezemat de speteaza banchetei §i studia u§a

din fata a casei sale. Absent, i§i masa coapsa stinga.- Oricit ar fi de uimitor, nu pot nega ca acest coafor e o

veriga intre suspecte §i moartea a cel putin uneia dintre victime. Am sa vad miine daca pot descoperi vreo legatura intre el §i celelalte doua crime.

Lavinia se simti ?i u§urata, §i razbunata.- §tiam eu ca pina la urma vei judeca a§a cum trebuie,

domnule. A fost doar o problema de timp.- Increderea ta in logica mea e profund magulitoare,

replica morocanos Tobias.- Ce se intimpla mai departe? intreba Joan cu interes.Tobias se uita la Lavinia.- Mai ai cartea de vizita a lui Pierce? Cea pe care ti-a

dat-o in noaptea de la castel?

235

AMANDA QUICK

- Da. Locuinta lui e in Piper Street.- Nu smt pe deplin convins ca Pierce e Omul Memento-

Mori, spuse Tobias. Dar pina facem ordine in haosul acestei afaceri, cred ca ar fi intelept sa stam cu ochii pe el.

In sala de joc a clubului, atmosfera era incinsa de emotiile mabu§ite ale jucatorilor. Fiindca, in cea mai mare parte, pasiunile aprige care insoteau fiecare rostogolire a zarurilor sau o noua miza la mesele de joc ramineau ascunse in spatele ma§tilor de plictiseala §i amuzament istovit. Buna- cuviinta impunea ca oricare dintre domnii elegant imbracati sa-§i mtreaca tovara§ii in exprimarea unei totale lipse de preocupare fata de rezultatele jocului.

Dar nimic nu putea ascunde mirosul de sudoare §i nelini§te care se amesteca cu fumul din incapere, gmdi Anthony. Era o duhoare care imbiba intreaga incapere.

Era atmosfera de iad a disperarii febrile pe care tatal sau alesese sa o respire. In cele din urma, ea il dusese pe Edward Sinclair la moarte.

Ramase un timp in prag ascultind zomaitul zarurilor §i clinchetul de sticle ?i pahare de la mesele de joc. Nu prea conta cit de mult beai cind jucai zaruri. Rezultatul unei rostogoliri a zarurilor este in miinile sortii. Insa nu avea nici un sens sa te imbeti pina uiti de tine in timp ce incerci sa aplici o logica la o mina de whist, gindi el. Totu?i, aproape toti alegeau sa bea virtos.

Cu exceptia lui Hood.Dominic juca whist in acela§i stil cu ceilalti, cu o sticla

de claret la indemma. Dar Anthony observa ca nu sorbea din paharul plin pe jumatate. Pe masa era o gramajoara de hirtii. Garantii de la cei care pierdusera in fata lui.

236

INELUL DE ADIO

Anthony il studie atent, cautind dovada ca ar avea acela§i singe. Intr-adevar, existau citeva asemanari intre ei, concluziona el. Tatal lui i?i lasase amprenta pe forma nasului §i forma umerilor lor. § ipe culoarea ochilor no§tri, gindi el. De ce nu observase pina acum ca ochii lui Dominic aveau aceea§i nuanta caprui-aurie ca ai celor pe care ii vedea el in oglinda in fiecare dimineata cind se barbierea?

Partida de whist se incheie la masa lui Dominic. In ciuda abstinentei sale, de data asta el fu cel nevoit sa semneze promisiunea ca i§i va onora miza. Sobrietatea ti-o fi sporind §ansele de a ci§tiga la carti, gindi Anthony, dar nu garanteaza rezultatul jocului. Oricit de abil §i de logic aijuca, o mina proasta nu poate fi compensate.

Cu un zimbet nepasator §i dind din cap plictisit spre tovara§ii sai, Dominic pleca de la masa §i se indrepta spre u§a. Cind il vazu pe Anthony, ezita foarte putin. Apoi maxilarele i se incle§tara. I§i continua drumul.

- Ma mira ca te vad aici in seara asta, spuse el dind sa treaca pe linga Anthony. Aveam impresia ca eviti mesele de joc. Zimbi u§or dispretuitor. Teama de a pierde, fara mdoiala.

Insulta patrunse pina la os, dar Anthony fu mindru ca reu?i sa afi§eze in replica un zimbet rece, subtire.

- Mai degraba dorinta putemica de a evita sa sfir§esc mort din cauza unei dispute proste§ti la o partida de carti. Facu o pauza, intentional Ca tatal nostru.

O emotie tainica trecu fiilgerator prin ochii lui Dominic.- A§adar, te-ai convins in sfir§it, nu-i a§a? Ti-a trebuit

destul de mult. Poate ar fi bine sa-ti reconsideri profesia aleasa. Era de a§teptat ca un detectiv particular sa fie mai abil, nu e§ti de acord?

- Cred ca am sa ramin la cariera mea. Spre deosebire de tine, eu nu am optiunea de a ma distra toata ziua cu experiente §tiintifice §i toata noaptea jucind carti. Genul asta de lenevie

237

AMANDA QUICK

placuta este numai pentru cei care au avut norocul sa mo§teneasca proprietati §i un venit.

Dominic dadu din cap.- Retrag ce am spus despre tine, cum ca nu ai avea spirit

de observatie, Sinclair. A i perfecta dreptate. Nu mi-am cunoscut tatal, dar, da, am o mo§tenire. Ceea ce inseamna ca eu am mult mai multe de oferit unei doamne precum domni§oara Emeline.

Se intoarse §i ie§i fara sa a§tepte vreun raspuns.Anthony se aprinse de minie.- Fir-ar a naibii de treaba! §opti el.Pomi dupa Dominic prin salonul de cafea §i in holul de

la intrare, unde un portar le inmina repede amindurora palariile §i se grabi sa deschida u§a.

- Sa nu te apropii de Emeline! §uiera aprig Anthony din capul scarii.

Dominic se opri §i se intoarse cu fata spre el. La lumina slaba a felinarelor cu gaz, fata lui era o masca de furie abia stapinita.

- Oh, ?i de ce m-a? lipsi de placerea companiei ei, frate?- Nu o iube?ti. Anthony cobori meet treptele, cu miinile

incle?tate pe palarie. Cauti sa te folose§ti de ea ca sa te razbuni pe mine. Recunoa§te, Hood.

- Nu intentionez sa discut cu tine despre interesul meu fata de domni§oara Emeline.

- Fir-ar sa fie, omule, asta n-are nici o legatura cu Emeline. Te-ai ascunde sub fustele unei femei ca sa te razbuni?

- Naiba sa te ia, te-a? putea provoca la duel pentru insulta asta.

- N-ai decit, replica Anthony. Dar macar ai curajul sa recuno§ti de ce ma provoci. Te intreb din nou, domnule, de ce ma ura§ti? Din cauza ca mama ta s-a lasat sedusa de tatal

238

INELUL DE ADIO

nostru? Nu ma poti condamna pe mine pentru asta. N ici pe ea nu o poti condamna. Singurul pe care il poti invinui este Edward Sinclair, iar el e mort §i ingropat de paisprezece ani.

- Lua-te-ar dracu’ , Sinclair. Dominic i§i azvirli palaria §i se arunca inainte. Sa nu indrazne§ti sa pomene§ti de mama mea. Tatal tau a dezonorat-o.

Anthony aplica manevra de alunecare invatata de la Tobias §i rcu?i sa evite pumnul fratelui sau.

De§i lovitura lui Dominic nu i§i atinse tinta, Anthony nu putu sa-1 evite de-a binelea. Impactul coliziunii ii arunca pe amindoi pe caldarim. Se rostogolira impreuna pe pietrele tari. Se pomeni luptindu-se sa pareze o serie de pumni dati la intimplare, incercind sa riposteze §i el.

In toiul primei lupte adevarate la care participa, creierul lui inceta sa mai functioneze logic. Tobias il avertizase ca a§a se va intimpla. Era imposibil sa gindc?ti limpede, imposibil sa-ti aminte§ti toate fineturile artei §i §tiintei diferitelor tehnici pugilistice pe care le practicasera impreuna. Se lasa in voia instinctelor oarbe, fara sa simta macar durere la loviturile lui Dominic.

Dar lectiile lui Tobias trebuie ca se inradacinasera undeva, in strafunduri, pentru ca reu§i sa lanseze ?i el o serie de pumni zdraveni in coastele §i unui in maxilarul lui Dominic. De fiecare data cind simtea un tremur strabatind corpul adversarului, prin vene ii trecea un nemasurat fior de satisfactie.

Nici nu auzi zgomotul rotilor cale§tii §i al copitelor cailor. Primul indiciu cum ca el §i Dominic nu mai erau singuri pe strada fu acela cind se simti apucat de guler §i ridicat cu forta de linga fratele sau. Apoi fu lasat sa cada pe caldarim linga Dominic.

Deschise ochii, clipi ca sa Mature singele care ii inccto?a vederea §i se pomeni uitindu-se la Tobias.

239

AMANDA QUICK

O calea§ca familiara de culoare cafenie oprise la mica distanta. Doamna Lake §i Joan Dove se uitau nelini§tite pe geam. Primul sau gind rational fu ca avea noroc. Emeline nu era cu ele.

Se ridica precaut §i i?i §terse singele de pe fata cu mineca hainei.

- Tobias? Ce dracu’ cauti aici? bombani el.Linga el, Dominic se ridica in genunchi, cu o mina

tinindu-se de coaste. Se uita circumspect la Tobias.- Imi cer scuze ca v-am intrerupt distractia in seara asta,

domnilor. Tobias ii masura pe amindoi cu o privire severa. Dar, intimplator, am mare nevoie de ni§te ajutoare valide. S-ar putea foarte bine ca o viata sa atime in balanta. A§ lua-o ca pe o mare favoare daca ati fi amindoi de acord sa continuati acest exercitiu sanatos alta data.

- Ce se petrece? Anthony se ridica in picioare, tinindu-se de balustrada de fier a scarilor. Apoi intelese in sfir§it motivul prezentei doamnei Lake §i a doamnei Dove in fata unui club la ora aceea. Emotia il facu sa-§i uite pe moment supararea. L-ati gasit pe criminal?

- Doamna Lake crede ca e posibil sa-1 fi identificat, spuse Tobias. Dar eu nu sint prea sigur. Cu toate astea, nu ne putem permite sa riscam. Se intoarse spre Dominic: Propun sa organizam o supraveghere discreta a suspectului nostru. Cred ca doi oameni ar fi mai buni decit unui, in caz ca e nevoie sa se treaca la actiune. Va intereseaza?

- Actiune? Dominic se ridica in picioare, icnind iar. Nu inteleg.

- Daca asociata mea are dreptate, omul e un criminal cu singe rece. Avem toate motivele sa credem ca va ucide din nou. Daca se va simti incoltit, e foarte probabil ca, in disperare, sa devina foarte periculos. De aceea e mai bine sa avem doi oameni la indemina.

240

INELUL DE ADIO

- De ce aveti nevoie de mine? intreba Dominic incruntat, pipaindu-§i u§or maxilarul. II aveti pe Sinclair §i sinteti §i dumneavoastra, domnule.

- Eu nu pot sa-mi irosesc timpul pentru a urmari un posibil suspect. Ce zici, Hood? Vrei sa ma ajuti in treaba asta? Cum spuneam, s-ar putea sa fie in joc o viata.

Dominic ii arunca lui Anthony o privire indescifrabila, apoi i§i lua mina de la falca.

- Credeti ca acest om va ucide din nou?- E doar o problema de timp. Ma voi simti foarte

indatorat daca ma vei ajuta sa-1 tin sub supraveghere pe acest ticalos in noaptea asta.

- Presupun c5 mi-a? putea permite sa-mi pierd timpul stind cu ochii pe acest suspect pentru dumneavoastra, spuse Dominic prudent.

- Multumesc, zise Tobias. Pina acum, toate crimele au fost comise noaptea, de aceea putem presupune ca uciga§ul nostru prefera sa actioneze sub acoperirea intunericului. A?a ca vreau ca restul noptii sa-i paziti locuinta. El nu trebuie sa va vada. Urmariti-1 daca i§i parase§te re§edinta, dar nu va bagati in treburile lui decit daca pare ca e pe punctul de a comite inca un act de violenta. E clar?

- Cine e persoana asta? intreba Anthony, simtind ca ii fierbe iar singele, dar nu de furie, ci la perspectiva vinatorii.

- Ma temeam ca ai sa pui intrebarea asta, raspunse Tobias.

- Trebuie sa tinem sub paza un afurisit de coafor? Dominic se afunda in umbrele aleii inguste §i se uita posomorit la u?a locuintei domnului Pierce. Nu-mi vine sa cred. Cum crezi cai§i omoara el victimele? Crezi ca le sufoca in peruci?

- Tu ai decis sa-1 ajuti pe Tobias in problema asta, mini

241

AMANDA QUICK

Anthony de pe cealalta parte a aleii. Nu te-a obligat nimeni sa te oferi.

- March spunea ca e in joc o viata. insa trebuie sa-ti marturisesc ca mi-e extrem de greu sa-mi imaginez un coafor in chip de uciga? cu singe rece, angajat.

- Poate ca de asta a §i reu?it pina acum, replica sec Anthony. Nimeni nu-1 banuie§te.

- Da. Nu m-am gindit la asta.- Cred ca §i Tobias are citeva dubii cu privire la teoria

asta, spuse Anthony. Dar a invatat sa nu desconsidere intuitia doamnei Lake.

Conversatia inceta. Stateau §i urmareau in tacere u?a locuintei lui Pierce. Luna §i citeva felinare cu gaz luminau slab strada ingusta. Cind §i cind trecea cite o birja, dar in rest era lini§te.

Anthony simtea junghiuri in umflatura de linga ochi, dar §i coastele il dureau in multe locuri. Banuia ca pina dimineataii vor aparea citeva vinatai. Se consola cu gindul ca, aproape sigur, ?i Dominic se alesese cu amintiri asemanatoare din incaierarea lor.

- Doamna Lake e o persoana extrem de hotarita, spuse dupa un timp Dominic.

La acest comentariu, Anthony incepu sa rida, dar se opri icnind cind simti ca ii crapa buza §i se umeze§te de singe.

- Tobias face des observatii asemanatoare. Dar de regula nu in termeni atit de retinuti.

I§i tampona coltul gurii cu pinza inmuiata in alcool tare pe care i-o daduse doamna Lake. §i Dominic avea una la fel.

Dupa o clipa il auzi pe Dominic desfacind pachetul cu placinte cu came pe care tot doamna Lake le comandase portarului de la club.

- O fi avind ea un temperament cam aprig, dar ma bucur ca s-a gindit la placinte, spuse Dominic. Facu o pauza. Vrei §i tu una?

242

INELUL DE ADIO

Anthony i§i dadu seama ea era lihnit de foame.-D a .Dominic ii intinse o placinta §i lua §i el una. Citeva

minute mincara in tacere.Dominic i?i scutura firimiturile de pe mina.- Cum era?Anthony §tia la cine se referea.- Nu-mi amintesc mare lucru despre el. A fost omorit la

scurt timp dupa ce am implinit opt ani. Mama a murit mai tirziu, in acela§i an. Ann §i cu mine ne-am dus sa locuim la ni§te rude.

- Trebuie sa-ti aminte§ti ceva despre el. Dominic parea iara§i suparat. A i trait alaturi de el peste §apte ani.

- Tata nu prea statea pe acasa. Anthony ridica din umeri. Noi traiam la tara. El i§i petrecea majoritatea timpului la Londra. Prefera viata de placeri vietii de familie. Facu o pauza. Ann avea un portret al lui in miniatura pe care mi 1-a lasat mie.

- Descrie-mi-1.- Am sa-ti arat miine portretul. Seamana mult cu ...- Cu cine?- Cu noi. Aceia§i ochi. Acela§i fizic. Acela§i nas.- Era morocanos? Ridea u§or? Era de§tept?- Se pare ca nu suficient de de§tept ca sa evite o cearta

prosteasca din cauza unui joc de carti, spuse Anthony. Cit despre rest, cred ca femeile il gaseau absolut fermecator.

Dominic ofta din greu.- Da, presupun ca a§a era.- Tin minte ca o facea des pe mama sa plinga §i ca, la

acea ultima partida de carti, a pierdut tot, inclusiv casa noastra.

- Asta-i tot? Asta-i tot ce tii minte?Anthony simti ca i§i pierde iar cumpatul.

243

AMANDA QUICK

- Vrei sa §tii ce Jin minte cel mai bine? II tin minte pe omul care m-a crescut pina am devenit barbat. Tin minte ca Tobias a fost cel care m-a invatat sa joc ?ah. Tobias a fost cel care a angajat un profesor ca sa nu flu nevoit sa plec departe la jcoala dupa ce a murit Ann. Tobias a fost cel care mi-a dat primul brici ?i mi-a aratat cum sa-1 folosesc. Tobias a fost cel care mi-a vorbit despre ce se a§teapta de la un barbat §i mi-a explicat importanta onoarei. Tobias a fost cel care ...

- Ajunge. Inteleg ce vrei sa spui.Anthony mai lua o placinta cu came §i mu?ca zdravan

din ea.- Cum era barbatul care te-a crescut ca pe fiul sau?Dominic se uita in lungul strazii intunecate.- Uneori semana mai mult cu un bunic decit cu un tata.

Suferea de guta. Imi amintesc ca mai tot timpul i?i tinea un picior pe un taburet.

- Asta-i tot ce tii minte?Dominic ezita.- Nu. Jin minte ca el mi-a dat primul telescop ?i mi-a

aratat cum se vede Luna. El m-a invatat matematica. El m-a dus la prima prelegere §tiintifica ?i mai tirziu mi-a cumparat ni?te instrumente de laborator ca sa pot face experience chimice simple.

- Te-a tratat ca pe un flu.- Da. Iar eu l-am iubit ?i l-am respectat. A murit cind

aveam §aptesprezece ani. N-am descoperit adevarul despre tatal meu real pina cind am gasit jumalul mamei, dupa moartea ei. Bartholomew Hood nu mi-a dat niciodata vreun semn ca ?tia ca nu sint de fapt fiul lui.

- Daca stai sa te ginde?ti mai bine, amindoi am avut noroc cu oamenii care ne-au crescut. Putea sa fie mult mai rau

Dominic scoase un sunet ciudat, parte miriit, parte ris ironic.

244

INELUL DE ADIO

- Vrei sa spui ca am fi putut fi crescuti de cineva ca tatal nostru adevarat? Nu m-am gindit niciodata la asta. S-ar putea sa ai dreptate.

Lavinia i§i tuma un paharel de vin §i se a§eza pe scaunul de linga cel ocupat de Tobias. !§i puse picioarele pe o pemuta §i se uita la focul din camin.

Era aproape doua dimineata §i casa era cufundata in lini§te. Doamna Chilton §i Emeline se dusesera la culcare inainte de intoarcerea lui Tobias. El refuzase oferta lui Joan de a folosi calea§ca, spunind ca mai intii voia sa discute cu Lavinia urmatoarea mi§care in cazul crimelor, §i abia dupa aceea se va duce acasa.

Lavinia i§i dori acum sa nu-1 fi lasat sa refuze vehiculul confortabil. Tobias era epuizatin noaptea asta. Se vedea bine dupa felul cum se lasase in scaunul mare, iar acum i§i masa absent piciorul sting. In colturile ochilor §i ale gurii se vedeau ridurile sapate de incordare.

§tia prea bine ca el nu dormise mult de cmd se intorsesera de la Beaumont Castle. Cazul asta il marca. Nu-i placea gindul ca trebuia sa se intoarca singur acasa noaptea tirziu. Dar il cuno§tea prea bine ca sa §tie ca n-ar fi privit cu ochi buni framintarile ei.

- Crezi ca a fost intelept sa-i la§i singuri pe Anthony §i pe Dominic sa-1 pindeasca pe Pierce? intreba ea. §i daca se hotarasc sa incinga un meci de box?

- Nu cred ca se va intimpla asta atita timp cit sint ocupati sa-1 spioneze pe Pierce. Tobias lua o inghititura de coniac. Cu putin noroc, plictiseala unei lungi pinde de noapte ii va incuraja sa-§i rezolve diferendele.

- Ah, da, acum iti inteleg planul. Dibaci. I-ai silit sa stea mai multe ore impreuna §i speri ca vor incepe sa-§i vorbeasca. Foarte de§tept lucrat, domnule.

El se uita la foe.

245

AMANDA QUICK

- Vom vedea.- De unde ai ?tiut ca Dominic va fi de acord sa te ajute

stind de paza cu Anthony?- Tinerii de virsta lui tin) esc dupa aventura, mai ales

cind e ceva important la mijloc. Eram aproape sigur ca posibilitatea de a salva o viata §i de a ajuta la prinderea unui criminal va avea ci§tig de cauza in fata nevoii lui de a-§i razbuna mama. Cel putin pentru un timp.

- Crezi ca asta e sursa resentimentului lui Dominic fata de Anthony? Considera ca el datoreaza ceva memoriei mamei sale din cauza celor intimplate cu atitia ani in urma?

- Banuiesc ca e putin mai complicat de atit. El sufera §i fiindca nu i s-a spus adevarul despre trecutul lui. E suparat, ?i Anthony e singurul pe care i§i poate varsa durerea §i frustrarea. Va trebui sa gasesc o cale de a-i face pe amindoi sa priceapa ca nu trebuie sa poarte pe umeri povara vechilor pacate.

Lavinia zimbi, lasa paharul jos §i se ridica. Tobias intredeschise ochii §i o vazu venind spre el.

Ea se lasa fncet in genunchi pe covor in fata lui §i ii puse un brat pe coapsa. Poalele rochiei i se adunara in jurul picioarelor.

- E§ti un om bun, Tobias, un om cu idealuri §i onoare §i cu un simt al binelui §i al raului profund inradacinat. Astea sint unele dintre calitatile pentru care te iubesc din toata inima.

In ochii lui pe jumatate umbriti aparu mirarea, iar apoi patima inabu§ita.

- Lavinia.Cu un geamat moale, intinse miinile §i o trase in bratele

lui, lipind-o de pieptul sau. Gura lui o inchise pe a ei, poruncitoare, fierbinte §i flammda. Ea puse mina pe umarul lui §i ii intoarse sarutul cu o patima egala.

II crezuse extenuat, insa cind bratele lui se inchisera in

246

INELUL DE ADIO

jurul ei ?i palma lui ii cuprinse sinul, trase concluzia ca se in§elase. Era ca §i cum bause nu coniac, ci un tonic revigorant.

Ii simti degetele pe spate §i o clipa mai tirziu ii trase corsajul pina la talie. Degetul lui luneca pe sfircul gol. Nu era prima data cind o atingea a§a, se gindi ea, dar intotdeauna efectul era acela?i. De fiecare data reu§ea sa o lase fara suflare.

Ea ii vin mina sub cama§a §i se delecta cu j ocul mu§chilor sub piele. Lasmdu-?i degetele sa lunece mai jos, gasi §Iitul pantalonilor. Cind il elibera, el i§i infipse membrul in palma ei. Ea fl fncercui cu degetele §i il mingiie pina cind el scoase un geamat ragu?it. Repede, Tobias ii acoperi mina cu a lui, imobilizind-o.

El facu o mi§care s-o ridice din poala lui. Lavinia §tiu ca voia sa o puna jos, pe podea, in fata caminului ?i sa faca dragoste cu ea.

- Nu, §opti ea pe gitul lui. Lasa-ma sa fac asta pentru tine.

-Lavin ia...Dupa un timp, el se relaxa, raminind nemi§cat. Incet, ea

ridica privirea §i vazu ca avea ochii inchi§i §i capul rezemat de speteaza scaunului.

Se duse §i deschise un dulap, scoase o patura §i il inveli. Multumita, lua luminarea §i porni spre u§a biroului.

Ie§i pe culoar, inchise u§a in urma ei §i urea treptele.Citeva minute mai tirziu era intinsa in patul ei, singura

in intuneric, cu ochii in tavanul intunecat. Un timp, se gindi la Tobias care domiea jos in biroul ei, apoi se intoarse pe o parte §i inchise ochii.

fc-anganitul inabu?it de oale §i cratite il trezi pe Tobias in dimineata umiatoare. Primul lui gind fu ca Whitby facea

247

AMANDA QUICK

mult mai mult zgomot decit de obicei in bucataria de la parter. A l doilea gind fu ca se simtea odihnit ?i revigorat. Era prima noapte in care dormise bine de cind se intorsese de la Beaumont Castle, §i avusese realmente nevoie. Nu mai avea virsta lui Anthony ca sa stea treaz pina in zori fara sa sufere consecintele, reflects el.

Afurisitele astea de ravagii ale timpului.Apoi deschise ochii §i vazu cSrtile de poezii de pe

rafturile de linga camin.Biroul Laviniei.Se uita spre fereastra prin care lumina zorilor de vara se

revSrsa in cSmSruta confortabilS. ZSngSnitul de vase venea din bucataria doamnei Chilton, nu a lui Whitby.

I§i aminti ultimele momente de veghe din noaptea trecuta. Simti un val placut de cSldurS.

Ridica ochii in tavan §i contemplS imaginea mentals a partenerei sale de afaceri in patul ei. Era ghemuita sub plapuma, imbujoratS de somn, cu parul ro§u virit sub o bonetica draguta de dantela.

A lt zSngSnit metalic ii intrerupse reveria. Doamna Chilton parea ca incearca sa-i transmits un mesaj. Auzi pa?i u$ori deasupra capului.

Ii trecu prin minte, in sfir§it, ca Lavinia ?i menajera nu erau singurele persoane din casa. Domni?oara Emeline era o tinara cu judecata, dar nu incapea mdoiala ca ar fi fost ?ocata pina in adincul fiintei daca ar fi descoperit ca el i?i petrecuse noaptea in biroul Laviniei. Tinerii din ziua de azi pareau sa aiba ni?tc conceptii destul de rigide despre proprietate.

Dadu patura la o parte §i se ridica, intinzind bratele spre tavan.

Se gindi sa foloseasca micul closet ascuns dupa seara, dar renunta. Existau toate posibilitatile ca Emeline sa apara tocmai cind el ie$ea de acolo.

248

INELUL DE ADIO

Putea sa a§tepte pina dadea de un loc izolat dintr-un pare in drum spre casa.

Dupa citeva mi§cari rapide §i eficiente, !§i aranja tinuta ?i i§i trecu degetele prin par.

Cmd fu gata, se duse la u§a §i o deschise precaut.Doamna Chilton era in hoi, timnd o cana de ceai

aburinda. Expresia ei era indescifrabila.- Ma gindeam ca poate ati vrea sa beti asta in drum spre

casa, spuse ea repezit. Poftim ?i o brio?a fierbinte cu coacaze, s-o mincati cu ceai. Puteti sa aduceti cea§ca inapoi cind va Intoarceti la micul dejun.

- E§ti un inger, doamna Chilton. Lua cana ?i brio§a ?i se indrepta spre u§a din fata. Ne vedem peste citeva ore.

- Da, nu ma indoiesc.II urma pe coridor §i intinse mina pe dupa el sa deschida

u§a. Aruncfnd o privire plina de inteles peste umar spre scarile care duceau la etaj, miji ochii.

- Treaba asta nu mai poate continua, domnule. In casa e o doamna tmara, nemaritata. Pur §i simplu nu se face.

- Sint perfect con§tient de asta, doamna Chilton. Ie?i pe trepte. Frumoasa zi, nu-i a§a?

- N-o sa tina, spuse ea. Vine o furtuna de vara. O simt venind.

Ii inchise u§a m nas, foarte fncet, dar §i foarte hotarit.Ceva il facu sa arunce o privire spre ferestrele de sus ale

casei de la numarul 7. Lavinia se uita la el din dormitorul ei. Ridica mma, ii zmibi §i ii trimise o bezea. Doamna Chilton se m§ela cu privire la furtuna, gmdi el. Pasarile ciripeau §i soarele stralucea pe cer. Nu se zareau decit citiva nori§ori pufo§i. Avea sa fie o zi frumoasa.

Doua ore mai tirziu, cind doamna Chilton stringea ultimele farfurii de la micul dejun, soarele tot mai stralucea.

249

AMANDA QUICK

- Eu spun totu§i ca miroase a furtuna, bombani ea cind trecu pe linga scaunul lui Tobias.

Lavinia ridica privirea de pe ziar §i vazu in ochii doamnei Chilton o ciudata licarire de otel.

- Nu strica daca vine. Putina ploaie va spala aleile.Tobias se mai servi cu dulceata de coacaze.- S-a cam dus dulceata, doamna Chilton.- Ba deloc, domnule. Mai am trei borcane. Sper sa ne

ajunga citeva zile.- Ma indoiesc. Tobias intinse dulceata pe o felie de pline

prajita. Pot sa dau gata trei borcane cit ai clipi din ochi, doamna Chilton.

- In locul dumneavoastra, domnule, eu a§ trage de borcanele astea trei, replica doamna Chilton foarte apasat. Nu se §tie cind am sa mai am timp sa fac o serie.

Ie?i iute pe u§a §i disparu in bucatarie.Lavinia se uita la Tobias.- Cind ai venit azi-dimineata la micul dejun ai spus sau

ai facut ceva care a suparat-o pe doamna Chilton? A z i pare cam tifnoasa.

- Da, am observat §i eu. Emeline i§i tuma cafea. Foarte tepoasa, nu-i a§a?

- Nu vreau sa-mi superi menajera, Tobias, il avertiza Lavinia.

El lua un aer nevinovat §i totodata jignit.- Habar n-am despre ce vorbe?ti. Te asigur ca nu i-am

spus doamnei Chilton nimic necuviincios. Nici nu m-a? gindi sa fac a?a ceva. Tin foarte mult la ea. §tii asta.

- Hm. Nesatisfacuta de raspuns, dar fara sa-i treaca prin cap ce ar putea face, Lavinia se intoarse la lectura ziarului.

Nu §tia ce sa inteleaga din relatia ciudata dintre menajera ei §i Tobias. In ultimele saptamini avusese impresia ca cei doi ajunsesera la o intelegere. Insa lucrurile se schimbasera

250

INELUL DE ADIO

de la mtoarcerea de la Beaumont Castle. Doamna Chilton nu mai era toleranta cu Tobias §i nici bine dispusa in prezenta lui. Parea a§tepta tot timpul ca el sa spuna sau sa faca ceva. Insa pina acum o dezamagise.

Brusc, simti o stringere de inima. Lasa ziarul jos cu un gest hotarit.

- Tobias, cred ca nu complotezi sa mi-o furi pe doamna Chilton.

El paru realmente surprins de acuzatie.- Nici prin cap nu mi-ar trece a§a ceva, mormai el cu

gura plina. Whitby nu m-ar ierta niciodata daca a§ aduce o menajera pe domeniul lui.

Emeline chicoti:- Fii fara grija, Lavinia. Sint sigura ca doamna Chilton

nu ar accepta sa se lase ademenita sa piece din slujba ta.- Hmm. Lavinia coboii din nou privirea pe ziar. Acum

avea mai multe incertitudini ca niciodata. Ceva nu era in regula.

O fi fost doamna Chilton intr-o dispozitie nefericita in dimineata asta, dar Tobias manifesta o stare de spirit suspect de buna pentru un om care avea de rezolvat o crima.

- §titi, nu m-a mirat citu§i de putin sa aud ca domnul Hood este fratele vitreg al lui Anthony, spuse Emeline, reluind conversatia intrerupta de mica hiriiala dintre doamna Chilton §i Tobias. Asta explica citeva asemanari pe care le-am remarcat la cei doi domni.

- Intr-adevar, admise Tobias.- A zi veti avea nevoie de ajutorul meu in acest caz,

domnule? intreba Emeline.- Nu cred, multumesc. De ce?- Nimic. Doar ca Priscilla mi-a trimis un bilet azi-

dimineata, rugindu-ma sa tree pe la ea. Banuiesc ca mama ei i-a fixat iar o intilnire plictisitoare cu o croitoreasa §i nu vrea sa sufere singura.

251

AMANDA QUICK

- Iar roz? intreba Lavinia.- Fara indoiala. Priscilla spune ca singurul motiv pentru

care s-ar marita e ca mama ei n-ar mai putea s-o oblige sa poarte roz.

Lavinia se uita la Tobias.- Tu ce planuri ai, domnule?- Trebuie sa gasesc dovezi cum ca Pierce este implicat

in afacerea asta. Am de gind sa-i perchezitionez locuinta dupa-amiaza cind pleaca la clientele lui. Presupunind ca are azi vreuna.

Se auzi sunetul inabu§it al ciocanafului de la u§a. Pa§ii grei ai doamnei Chilton rasunara pe culoar.

Emeline lasa jos §ervetul.- Ma intreb cine poate fi atit de devreme. Poate un nou

client, Lavinia.- Mai degraba un client vechi, bombani matu§a. A venit

sa intrebe cum merge investigatia.Tobias parea amuzat.- Clientilor le place sa fie tinuti la curent.Din hoi se auzi un murmur de glasuri. Un moment mai

tirziu u§a se deschise §i doamna Chilton anunta:- Doamna Gray vrea sa stea de vorba cu dumneavoastra

§i cu domnul March, doamna.- §tiam eu, spuse Lavinia. Ei bine, cel putin avem ceva

pentru ea.- Intr-adevar. Tobias lua ultima inghititura de cafea §i se

ridica. Acum nu ne trebuie decit o dovada.

In dupa-amiaza aceea, la doua, Lavinia era cu Tobias in camera de zi a domnului Pierce. Din fericire, ploaia prevazuta de doamna Chilton nu se adeverise, a§a ca nici o grija cu urmele de noroi pe care le-ar fi lasat cind patrunsesera clandestin in casa. Draperiile erau trase peste ferestre, blocind

252

INELUL DE ADIO

soarele de dupa-amiaza. Camera mica §i ordonata era cufundata in penumbra.

Cu putin timp inainte, baiatul vagabond pe care Tobias il platise sa-1 pmdeasca pe domnul Pierce ii informase ca 1-a vazut plecind, iar o servitoare de la casa de peste drum ii spusese ca Pierce pleca in fiecare zi la ora asta §i nu se intorcea pina la cinci.

- De unde §tie ea atit de bine cind pleaca ?i cind vine Pierce? intreba Tobias, bagind mina in buzunar dupa citiva arginti pentru micul spion.

- Cred ca ii place de el, domnule. Fiti fara grija, am sa stau la pinda la colt. Daca il vad venind mai devreme, am sa arunc in geam citeva pietricele.

De emofie, Lavinia avea un nod in stomac §i inima ii batea mai repede.

- Sa ma ocup eu de dormitor? intreba ea.- Da. Nu uita dulapul. Tobias deschise un bufet. §i

repede. Nu-mi place sa fac treaba asta ziua.- Da, iti cunosc preferintele. Lavinia se duse in dormitor

?i incepu sa deschida sertarele masutei de noapte. A r insemna sa fim prea optimi§ti daca ne-am a§tepta sa dam de o peruca §i de ceva haine femeie§ti.

- Cine §tie? Trebuia sa ascunda undeva hainele §i afurisita aia de peruca. Ar cam fi timpul sa avem §i putin noroc in cazul asta.

- Foarte adevarat. Inchise ultimul sertar §i se lasa in genunchi sa se uite sub pat. Azi-dimineata, Aspasia parea constemata de concluziile noastre, nu-i a§a? Daca n-ai fi fost acolo s-o lini§te§ti, jur ca m-ar fi concediat pe loc.

Aspasia se aratase neincrezatoare cind ii spusesera ca ei sint de parere ca domnul Pierce este criminalul. Lavinia §tia ca pina la urma acceptase ideea numai pentru ca Tobias o asigurase ca este convins de vinovatia lui Pierce.

253

AMANDA QUICK

- Avea tot dreptul sa fie constemata, comenta Tobias din cealalta camera. Eu insumi sint inca uimit. Am intuit multi ticalo§i in viata mea, dar asta e primul coafor pe care il suspectez de crima.

Lavinia se ridica §i se duse la dulap.* Deschise u§a §i trecu in revista cama§ile §i cravatele calcate.

- Pentru un uciga? profesionist care dore§te sa se mi§te in cercurile inalte, e coaforul perfect, nu-i a?a? Un coafor e invitat in casele cele mai selecte §i nimanui nu-i pare suspect ca intra in dormitorul sau salonul unei doamne.

- Ma gindesc ca afurisitul asta de coafor poate intra in dormitorul tau mult mai u?or decit mine, bombani Tobias. Eu sint nevoit sa fac planuri §i sa a?tept pina cind Emeline se hotara§te sa-i faca o vizita Priscillei, iar doamna Chilton pleaca la cumparaturi.

- Nu prea e acela§i lucru, Tobias.- Este al naibii de nedrept, ca sa nu mai spun §i extrem

de incomod. Aveam de gind sa discut problema cu tine.Degetele ei inghetara pe mineral u§ii de la dulap. A§tepta,

uitind sa respire.- Mai, mai, mai, murmura Tobias.Ea inspira adinc. Degetele i se relaxara pe miner. N-ar fi

putut spune exact ce simtise in acele citeva secunde. U?urare? Dezamagire?

La ce se a§teptase? se intreba ea. Era foarte putin probabil ca Tobias sa abordeze subiectul casatorie in toiul perchezitionarii locuintei unui criminal.

Se duse la u§a ?i il vazu stind intr-un genunchi ?i studiind cu mare atentie scindurile podelei de sub covoral dat acum la o parte.

- A i gasit ceva? intreba ea inceti§or.- S-ar putea.El scoase o §urabelnita ?i o baga in crapatura dintre doua

scinduri.

254

INELUL DE ADIO

- Cred ca aici, in podea, e o deschizatura. Nu m-ar mira. Elland ?i-a ascuns seiful sub scmdurile de sub covorul din biroul lui. Acolo a gasit Aspasia registrul §i inelele. Poate ca acest nou Om Memento-Mori cauta sa-1 imite in toate privintele.

- Tobias, de unde poate §ti el atitea lucruri despre Elland? Inelele, stilul crimelor... Chiar §i acela?i tip de ascunzatoare? E nefiresc. Trebuie ca 1-a cunoscut foarte bine.

- Asta e teoria la care lucrez. Tobias sonda cu mai multa forta. Jack a aranjat sa ma intilnesc la noapte cu un individ care ar putea sa-mi spuna ceva despre trecutul lui Elland.

Ea auzi un u§or scirtiit, apoi o portiune din podea bascula in sus.

- Doamne sfinte! Veni repede ?i se lasa pe vine.Se uitara impreuna in micul spatiu ie§it la iveala.- Gol. Tobias nu ezita sa-§i ascunda dezamagirea. Lasa

patratul de podea sa cada la loc, apoi impinse cu piciorul covorul peste scinduri. Se intoarse meet, examinind incaperea cu ochi de uliu in cautarea prazii. Trebuie sa fie aici undeva.

- Ce trebuie sa fie aici?- Evidentele lui financiare. Ti-am spus, Elland se

pricepea la afaceri. Tinea un registru de socoteli extrem de detaliat.

- Tobias, nu uita ca, de§i s-ar putea ca ei sa se fi cunoscut, noi nu avem de-a face aici cu Zachary Elland. Nu avem nici un motiv sa credem ca Pierce procedeaza exact la fel ca celalalt Om Memonto-Mori.

- Nu sint de acord. Cu cit mai mult insist sa dezleg nodul gordian al acestui caz, cu atit sint mai convins ca cel mai izbitor indiciu este marea asemanare dintre metodele folosite de Elland §i de acest nou uciga§. E ca ?i cum ar fi studiat me§te§ugul impreuna.

- Sau poate ca unui 1-a invatat pe celalalt? sugera ea.

255

AMANDA QUICK

- Exact.Tobias se uita in jos la micul spatiu dintre birou §i perete.

Expresia lui iritata ii spunea Laviniei ca acolo nu era nimic ascuns. Apoi el se duse la o masuta din colt§i trase sertarul.

- §tiam eu, §opti el foarte satisfacut. Baga mina in sertar §i scoase un registru legat in piele.

- Ce-ai gasit? Lavinia se apropie de el ?i se uita in registru. Acolo erau trecute ordonat nume, date §i ore. Seamana mai degraba cu un registru de programari, nu de socoteli.

- A i dreptate. Rasfoi paginile. E doar inregistrarea activitatilor zilnice §i a clientelor. Dar s-ar putea sa fie aici §i cei care au comandat crimele.

- Nu §tiu de ce, dar nu cred ca Pierce ar fi atit de neglijent. La urma urmei, e profesionist.

- Nu trebuie sa-mi aminte?ti. Tobias scoase din buzunar o foaie de hirtie §i un creion §i incepu sa noteze numele clientelor recente. Totu?i, e mai bine decit nimic. Acum macar ii vom cunoa§te programul pe urmatoarele zile. S-ar putea sa ne fie de folos.

Lavinia studie numele. Unui ii sari in ochi.- Lady Huxford. Uite, a avut o programare pe trei. Adica

cu doua saptamini inainte de petrecerea de la Beaumont Castle.

- Asta stabile§te legatura dintre lady Huxford §i Pierce, dar §tiam deja. Ma intreb daca... Tobias dadu pagina §i incremeni. Privirea i se fixa pe o insemnare. Fir-ar al naibii!

- Ce s-a intimplat?El puse degetul pe un nume.- Clienta lui din dupa-amiaza asta.Ea se uita ?i simti ca ii ingheata singele.- Oh, Doamne! S-a dus acasa la lady Wortham. O

coafeaza pe Priscilla.

256

INELUL DE ADIO

- Cred ca ar fi bine sa ne gindim la ce e mai rau. Nici vorba de coincidenta. Evident ca Pierce §tie de prietenia dintre Priscilla §i Emeline, ca ?i de relatia dintre Emeline §i tine. Nu incape indoiala ca a aranjat aceasta intilnire cu scopul de a o trage de limba pe cea mai buna prietena a nepoatei tale, in speranta de a afla ce progrese am facut in acest caz.

LJraga mea domni§oara Priscilla, nu putem fugi de realitatea naturii. Domnul Pierce trecu pieptenele prin parul auriu ?i lung al Priscillei §i intilni in oglinda ochii clientei sale. Sinteti blonda.

Obrajii Priscillei luara foe.- §tiu ca nu e culoarea cea mai la moda.Emeline §edea incordata pe un scaun aflat la mica

distanta de masa de toaleta, avind senzafia ca joaca un rol intr-o piesa ciudata, de co§mar. Spre marea ei u?urare ?i infmita admiratie, Priscilla i§i asumase rolul principal fara nici o urma de trac.

Avusesera mai putin de zece minute sa se pregateasca.Emeline fusese foarte mirata cind, ajunsa la re§edinta

Wortham, i se spusese ca lady Wortham programase un coafor pentru dupa-amiaza. Sperase sa fie o coincidenta uimitoare, dar de cind lucra la firma Lake & March invatase sa nu se increada in astfel de evenimente. O instruise repede pe Priscilla care, la nndul ei, o asigurase ca mama ei nu va §ti nimic. Se temea ca ea sa nu intre in panica aflind ca angajase un criminal s-o coafeze pe fiica ei.

Cind domnul Pierce ajunsese la u§a eu ta§ca lui de piele plina cu piepteni, droturi, foarfeci §i me§e din par fals, Priscilla manifestase un aplomb desavir§it.

257

AMANDA QUICK

Se a§ezase in fata oglinzii mesei de toaleta, cu o pinza alba pe umeri, §i se lasase in seama coaforului criminal de parea era lucrul cel mai normal din lume.

De fapt, se purta atit de firesc §i cu atita entuziasm incit Emeline incepuse sa se intrebe daca, de fapt, se distra. Poate ca faptul ca domnul Pierce era foarte chipe? facea ca lucrurile sa para mai u?oare.

Emeline trebui sa admita ca era greu sa ti-1 imaginezi pe Pierce uciga§ cu simbrie.

Doamna Wortham §edea pe un scaun de cealalta parte a mesei de toaleta, fara sa-i treaca prin minte ca cel care agita un foarfece mare in vecinatatea gitului fiicei sale era suspectat ca ar fi omoiit trei oameni in ultimele citeva luni.

- Domnule Pierce, credeti ca ar trebui sa vopsim parul Priscillei intr-o nuanta mai inchisa? intreba nelini?tita lady Wortham.

- Sa vopsim acest par? Nici gind! Apuca o §uvita bogata din coama Priscillei §i o separa cu o mi§care indeminatica. Asta e aur pur. Ar fi o crima impotriva naturii sa-1 modificam cu fructe de anin sau ape grece§ti. §i va interzic cu desavir§ire sa va ginditi macar sa folositi henne. E clar?

- Da, domnule Pierce, murmura Priscilla supusa.Doamna Wortham agita evantaiul.- Dar daca spui ca parul ei nu trebuie vopsit, ce propui?

O peruca, poate?- La virsta ei, iese din discutie. §i ar fi pacat sa punem

par fals linga o piele atit de proaspata §i neteda, §i un profil clasic. Domnul Pierce ii facu lui lady Wortham o plecaciune adinca. Pe care vad ca le-a mo§tenit de la dumneavoastra, doamna.

Lady Wortham se holba citeva secunde la el, cu gura deschisa. Emeline fu surprinsa sa-i vada obrajii colotindu-se.

- Vai, va multumesc, domnule Pierce. Agita evantaiul

258

INELUL DE ADIO

cu §i mai multa energie. Nu ma feresc sa spun ca, in tinerete, n-am dus niciodata lipsa de parteneri in salile de bal. Priscilla seamana cu mine. I§i drese glasul. In afara de par, fire?te. Asta e mo?tenire de la tatal ei, imi pare rau s-o spun.

- Intr-adevar. Ei bine, cum spuneam, eu nu recomand tinerelor doamne peruci decit daca nu exista altemativa. Iar in cazul de fata exista altemativa. Una glorioasa.

Se lasa o tacere deplina. Emeline i?i dadu seama ca, in ciuda tensiunii aproape insuportabile, §i ea, §i Priscilla erau la fel de curioase ca lady Wortham sa auda ce avea de oferit Pierce.

- Da, domnule Pierce? il imboldi lady Wortham. Care e altemativa?

- Intrucit nu putem face ca fiica dumneavoastra sa urmeze moda, nu avem alta alegere decit s-o transformam intr-un model de perfectiune care impune moda, doamna.

- Oh, vai! Lady Wortham parea pe punctul sa le§ine. Oh, vai, un model de perfectiune!

- Lasati asta in seama mea, doamna. Am studiat la Paris. §tiu ce fac. Domnul Pierce baga mina in ta§ca §i scoase ni§te agrafe §i moate de hirtie. Dar inainte de a trece la treaba, trebuie sa am cuvintul dumneavoastra ca aceasta creatie a mea nu va mai fi niciodata incadrata in roz.

Lady Wortham intepeni, cu gura cascata, cu ochii mari. Fara glas.

Pierce lua foarfecele §i o fixa cu o privire severa.- Presupun ca domni§oara Priscilla are §i alte culori in

dulap. Doar nu umbla mereu in culoarea asta ridicola?Priscilla paru ca se ineaca §i lua cea§ca de ceai de pe

masuta de toaleta. Nici una nu indrazni sa vorbeasca.Lady Wortham i§i drese glasul:- Credeam ca rozul e foarte potrivit pentru virsta §i

infati§area ei.

259

AMANDA QUICK

Pierce ofta §i se apuca sa lucreze cu foarfecele.- D ati-mi voie sa va spun ca rozul, atunci cind insote?te

un par auriu, da impresia unei prajituri cu crema cu foarte multa glazura deasupra ?i excesiv de dulce. Un domn se uita la o astfel de prajitura §i se g!nde§te: „Ei bine, mica tratatie pare gustoasa. Daca e disponibila, am sa iau o imbucatura sau doua, restul am sa-1 arunc.“

§ocata §i revoltata, lady Wortham se facu ro?ie ca para focului.

- O prajitura cu crema roz §i alba? Fiica mea? Cum !ndrazne§ti, domnule!?

- Vedeti dumneavoastra, o prajitura cu crema §i glazura nu lasa pe limba nici o impresie de durata. Pierce !§i vazu de treaba fara sa dea vreo atenjie expresiei scandalizate a doamnei Wortham. Dar cind imbraci o doamna cu parul §i profilul excelent ale domni§oarei Priscilla intr-o rochie mai fnchisa, cu bijuterii m ton - un verde smarald, poate, sau un albastra safir inchis - nu mai vezi o prajitura cu crema.

- § i ce vezi? intreba circumspecta lady Wortham.- O zeita.Femeia clipi marant.- O zeita? Priscilla mea?Pierce se uita la Priscilla in oglinda.- Aveti o astfel de rochie in garderoba?- Pai, murmura Priscilla, ar fi rochia noua pe care mi-a

comandat-o matu§a Beatrice pentru ziua mea de na§tere.- Sint de parere ca nu i se potrive§te, protesta lady

Wortham, acum nesigura. Beatrice a comandat-o fara sa ma consulte.

- S-o vad, poranci Pierce.- O aduc eu. Emeline sari de pe scaun. Cred ca e

extraordinara.Se duse la dulap §i se intoarse cu rochia cea noua.

260

INELUL DE ADIO

Se uitara toate la rochia turcoaz, a§teptind verdictul lui Pierce.

- Perfecta. Pierce se inclina adinc in fata Priscillei. Absolut perfecta. Se intoarse spre lady Wortham: Fiti lin§tit3, doamna. BSrbatii se vor inchina in genunchi la altarul ei.

La scurt timp dupa aceea, lady Wortham se uita inmSrmuritS la Priscilla.

- Incredibil. E superbS. N-a? fi crezut niciodata cS un astfel de stil simplu poate arata atit de elegant.

Pierce netezi parul lins al Priscille i cu mindrie profesionalS.

- Simplitatea este esenta adevSratei elegante, doamna.Emeline era aproape la fel de uimitS ca lady Wortham.

Pierce sfidase actualul curent al modei §i, in locul conciului complicat impletit §i al multimii de cirlionti pe frunte §i la timple, pieptSnase pe spate, drept, pSrul Priscillei §i, cu ajutorul a numai citeva agrafe, il rSsucise gratios in cre?tet. Coafura scotea in evidentS linia delicatS a gitului §i profilul ei fin. In fata urechilor atimau numai cvtiva zulufi.

Priscilla fusese intotdeauna fermecStoare, gindi Emeline, insS acum pSrea mai sigurS pe sine §i avea o nota de feminitate misterioasS care nu existase mai inainte.

- E§ti magnifies, Priscilla, §opti Emeline.Priscilla ro§i pinS in virful urechilor, dar parea sS nu-§i

poatS lua ochii de la propria imagine din oglinda.- Chiar iti place?- Oh, da. Abia a?tept sa te vSd in rochia nouS.- Sint incintat sS vSd cS sinteti toate multumite. Domnul

Pierce ii zimbi lui Emeline. Intimplator, mai am o orS liberS. Ati vrea sS vS coafez, domni?oarS Emeline? Cred ca a§ putea aduce imbunStStiri actualului dumneavoastra aranjament. Nu cS n-ar avea o linie atrSgStoare - dimpotrivS. Dar e putin

261

AMANDA QUICK

cam prea in ton cu moda actuala. Aveti nevoie de ceva mai original.

- Oh, n-a§ putea abuza de timpul dumneavoastra §i de ospitalitatea lui lady Wortham, spuse repede Emeline, nu fara o unda de regret. O fi fost Pierce criminal, dar nu incapea indoiala ca era un artist in meseria lui de coafor.

- Bineinteles ca trebuie sa-1 la§i sa te coafeze, Emeline. Priscilla se ridica de la masa de toaleta. Pe mama nu o deranjeaza citu§i de putin.

- Deloc, intari cu marinimie lady Wortham. E foarte interesant sa-1 vezi pe domnul Pierce cum lucreaza. Te simti in vecinatatea unui mare talent.

Fara tragere de inima, Emeline se a§eza la masa de toaleta.

- Multumesc.Pierce scutura pinza alba §i i-o puse pe umeri. Lua

pieptenele §i ii intilni ochii in oglinda.- E o placere sa ma ocup de tinere doamne care sint

preocupate de moda la zi. Majoritatea clientelor mele e alcatuita din doamne mai in virsta care tin la coafurile mai elaborate din trecut, in genul perucilor inalte §i pudrate pe care le purtau in tinerete.

- Imi amintesc foarte bine perucile alea, spuse lady Wortham. Aratau foarte elegant pe ringul de dans, dar erau tare grele §i te incingeau.

Cu citeva mi§cari iuti, domnul Pierce scoase agrafele care tineau parul lui Emeline.

- Cum spuneam, in general servesc o clientela mai virstnica. Dar e mult mai placut sa coafezi tinere doamne. Spuneti-mi, domni§oara Emeline, a pomenit cumva matu§a dumneavoastra ca ne-am cunoscut la Beaumont Castle?

Emeline simti ca o ia cu frig. Cu coada ochiului, o vazu pe Priscilla incordindu-se. In totala necuno§tinta de cauza, lady Wortham tuma ceai.

262

INELUL DE ADIO

Emeline se calma.- A pomenit ca a cunoscut un coafor care i-a spus ca

parul ro?u nu e la moda. Dar nu i§i amintea numele lui.Pierce era clar ofensat.- I-am dat cartea mea de vizita.- Trebuie ca a pierdut-o, spuse moale Emeline.- Tot ce se poate. E de inteles, presupun. §tiu ca, la

vremea aceea, ea §i prietenul ei, domnul March, erau destul de preocupati. Erau convin?i ca moartea lordului Fullerton nu a fost un accident. Cred ca incercau s-o dovedeasca.

- N-a fost un accident? Lady Wortham parea surprinsa. N-am auzit pe nimeni vorbind de crima in legatura cu moartea lui Fullerton.

- Asta pentru ca domnul March §i matu?a mea n-au reu§it sa gaseasca nici o dovada a crimei, explica Emeline. Mai mult, lordul Beaumont a spus clar ca nu voia investigate sub acoperi§ul lui.

- A?adar, per total, cercetarile lor au e§uat? intreba Priscilla pe un ton inocent.

- Ma tem ca da, murmura Emeline. E greu sa investighezi un caz de crima daca nimeni nu crede ca a avut loc una.

- Fascinant! Pierce se opri cu pieptenele in aer §i se uita la ea cu mare interes. Au facut ceva progrese aici, la Londra?

- Nici unui. Domnul March e foarte frustrat. Matu§a mea considera ca i?i pierd timpul. Incearca sa-1 convinga sa abandoneze cercetarile.

- Inteleg. Expresia lui Pierce nu se schimba. Credeti ca ea o sa reu§easca?

- Oh, da, replica Emeline, coborind glasul §i pregatindu-se sa minta de-a dreptul. Familia lui Fullerton nu vrea sa se faca nici o ancheta, §i nici altcineva nu vrea. Pe matu?a mea o intereseaza foarte mult sa-§i incaseze onorariul §i, cum in cazul acesta nu exista nici un client, considera ca ea ?i domnul March trebuie sa-§i intoarca atentia spre alte probleme.

263

AMANDA QUICK

- Fara suparare, draga mea, spuse lady Wortham pe un ton care mustea de repro?, dar trebuie sa-ti spun ca micul hobby al doamnei Lake mi se pare foarte ciudat.

Emeline se intreba ce ar zice Lavinia daca i-ar spune ca lady Wortham considera cariera ei un simplu hobby.

- Imi imaginez ca o doamna inteligenta ca doamna Lake gase§te ca o astfel de munca este o provocare interesanta, murmura Pierce.

Emeline simti ca i se zburle§te parul pe ceafa. Se ruga ca domnul Pierce sa nu observe.

2 7tm e lin e §i Priscilla se indreptau spre intrarea parcului

unde aranjasera sa se intilneasca cu Anthony ?i Dominic. Umbrelele le fereau de soarele dupa-amiezei. Dupa o scurta discutie hotarisera sa renunte la bonete ca sa li se poata vedea noile coafuri.

- Doamne sfinte, inca imi mai simt inima batind, spuse Emeline. Ma intreb daca o sa-§i mai revina vreodata la ritmul normal.

- § i eu tremur. Priscilla se stnmba. De fiecare data cind ma uit in oglinda, singurul lucru pe care il vad e foarfecele aia din mina lui. Ma tot gindesc la oamenii aia pe care, probabil, el i-a ucis.

- Eu, una, n-am sa ma mai uit vreodata la fel la un coafor.- N ici eu. De§i e- cit se poate de regretabil ca domnul

Pierce e criminal. Ii voi ramine ve?nic indatorata. Intr-o singura dupa-amiaza m i-a schimbat intreaga viata convingind-o pe mama ca nu arat foarte bine in roz.

Emeline se uita la rochia turcoaz.- A avut mare dreptate. Arati excelent in culori mai tari.- Multumesc. Priscilla i§i roti umbrela de soare. La urma

264

INELUL DE ADIO

urmei, s-a dovedit a fi o zi destul de interesanta, nu-i a?a? M i se pare ca ne-am descurcat foarte inteligent cu domnul Pierce. Crezi ca ne-am nascut pentru scena?

- Nu cumva sa-i sugerezi mamei tale o asemenea cariera scandaloasa. Ar muri pe loc. Dar, da, cred ca am facut fata onorabil crizei. Mai ales tu.

- § i tu te-ai descurcat foarte bine. N-o fi crezut Pierce ca doamna Lake §i domnul March i§i vor abandona de tot cercetarile din cauza lipsei unui client, dar sint sigura ca a ramas cu impresia ca au facut foarte putine progrese.

Pe Emeline o trecu un fior.- A§a cred. Dar a§teapta pina le voi spune ce s-a intimplat

astazi la lady Wortham. N ici nu vor crede ca ne-am aflat noi inline in compania suspectului lor.

- Este evident ca a aranjat cu mama sa vina sa ma coafeze in speranta de a afla de la mine ceva despre starea lucrurilor. Trebuie sa fi fost incintat cind a sosit §i te-a gasit la mine.

Fata se lumina la fata.- Uite ca vin Anthony ?i Dominic. Trebuie sa-ti spun ca

sint aproape la fel de uimita de vestea ca smt frati de tata ca atunci cind l-am vazut pe domnul Pierce in holul de la intrare.

- Presupun ca legatura asta explica unele frictiuni dintre ei. § i sper ca acum sa fi lasat la o parte diferendele, acum, ca adevarul a ie§it la iveala.

Priscilla stnnse mai tare mineral umbrelei.- Emeline, crezi ca domnului Hood ii va placea noua

mea rochie ?i coafura? intreba ea cu o oarecare nepasare studiata.

- Arati grozav, Priscilla. Nu incape indoiala ca domnul Hood se va indragosti de tine §i se va inchina la altarul tau, exact cum a prezis Pierce.

Priscilla facu o strimbatura.- A§ prefera sa-mi arate cum se folose?te microscopul lui.

265

AMANDA QUICK

Anthony §i Dominic ajunsesera aproape linga ele. Emeline i§i dadu seama ca amindoi mergeau cu pa§i mari §i hotariti, nu cu mersul indolent care era emblema domnilor la moda. Tinuta lor o uimi §i mai mult. Cert este ca nu erau imbracati pentru o promenada de dupa-amiza in pare. Cizmelor lor le lipsea stralucirea lustrului recent, iar cravatele pareau legate in graba. Nici unui dintre ei nu catadicsise sa-§i faca un nod mai complicat.

- Ceva nu e in regula, spuse Emeline.Anthony §i Dominic se oprira in fata lor.- Ce naiba cautati aici? intreba rastit Anthony fara sa

incline macar politicos capul. Palaria trasa pe ochi ii dadea un aer sinistru. Sinteti nebune?

- Poftim? Emeline se aprinse. Daca iti aminte§ti, am hotarft toti patru sa ne intilnim azi aici.

- Asta a fost inainte sa aflam ca ati petrecut dupa-amiaza cu un criminal, mini Dominic. §i palaria lui era trasa pe o parte, intr-un unghi amenintator.

- Aveti cuno§tinta de intilnirea mea cu domnul Pierce? intreba Priscilla.

- Tobias §i doamna Lake au gasit-o notata cind i-au perchezitionat locuinta. Anthony se uita la Priscilla §i la Emeline. Sinteti tefere amindoua?

- Bineinteles ca sintem tefere, raspunse plat Emeline. Ce e mai important, credem ca am adormit eventualele banuieli ale domnului Pierce, spunindu-i ca investigatia nu merge bine.

Priscilla se incrunta.- De ce sinteti amindoi atit de ciudat imbracati?- Domnul March nu ne-a lasat mult timp sa ne pregatim,

spuse cam sec Dominic. A insistat foarte mult sa va gasim imediat §i sa va conducem in siguranta in Claremont Lane. Doamna Lake dore§te sa stea de vorba cu voi imediat. Apoi, noi te vom escorta direct acasa, domni§oara Priscilla.

266

INELUL DE ADIO

- Tobias nu vrea sa umblati de capul vostru acum, ca Pierce manifests interes fata de voi, spuse Anthony.

- Pentru numele lui Dumnezeu, bombani Emeline. Amindoua sintem in siguranta, te asigur. Acum, ca a obtinut informatiile pe care le voia, Pierce nu mai are nevoie de noi.

- Tocmai asta este, nu crezi? spuse rastit Anthony §i, inainte ca ea sa apuce sa-i dea o replica aspra, o apuca ferm de brat §i o impinse spre poarta.

- Nu cred ca ne pa§te vreun pericol, spuse repede Priscilla.

- Omul e un criminal. Dominic o lua de cot. Oricum, Tony §i cu mine nu avem timp de pierdut plimbmdu-ne prin pare. Avem treaba.

- Ce treaba? intreba Emeline, straduindu-se sa tina pasul cu Anthony.

- Trebuie sa-1 tinem pe Pierce sub observatie de la apus pina la rasarit, raspunse Anthony. Avem ni§te pregatiri de facut, a§a ca trebuie sa va ducem acasa

Emeline se saturase.- Fiti amabili §i nu ne mai tratati ca pe doua fetite prostute

care nu se pot descurca singure. A§ vrea sa va amintesc ca Priscilla ?i cu mine ne-am descurcat azi cu un criminal. Nu sintem incompetente.

- Chiar a§a, intari Priscilla.Anthony intoarse capul §i se uita urit la Emeline. Razele

soarelui de sfTr§it de dupa-amiaza trecurape sub borul palariei lui ?i, pentru prima oara, ea ii vazu trasaturile neumbrite.

- Ochiul tau! Se opri brusc, fortindu-1 sa se opreasca §i el. § i buza. A i fost ranit. Ce Dumnezeu ai patit, Tony?

Priscilla se opri la fel de brusc §i, mtorcmdu-se, se uita foarte atenta la fata lui Dominic.

- A i o vinataie neagra pe maxilar, domnule. Doamne sfinte, v-a atacat criminalul azi-noapte? Cum s-a intimplat? Noua de ce nu ni s-a spus?

267

AMANDA QUICK

- La naiba! Dominic se strimba, gemu, apoi i§i atinse falca. Te asigur ca nu Pierce este raspunzator de asta.

- Bine-nteles ca nu. Anthony ro§i. Dracu’ sa-1 ia, omul e coafor.

- Dar §i uciga§ profesionist, daca domnul March §i matu?a Lavinia au dreptate, spuse Emeline. Dar daca nu domnul Pierce v-a facut asta, cine?

Anthony schimba o privire indescifrabila cu Dominic, apoi ridica din umeri.

- Pe strada lui Pierce era foarte intuneric azi-noapte, spuse el. M-am lovit de marginea de piatra a unui intrind.

- Inteleg, spuse Emeline. Intrindurile pot fi extrem de periculoase.

Priscilla se uita intrebatoare la Dominic.- §i tu, domnule? A i avut acela§i ghinion?- Eu m-am impiedicat de o treapta, bombani Dominic.

M-am lovit de balustrada.

2SA

In seara aceea, putin inainte de miezul noptii, desfacu punga cu placinte pe care le cumparase inainte de a se innopta §i lua una dintre cele doua ramase. Ii oferi punga lui Dominic, care statea rezemat de zidul opus al aleii inguste.

Dominic lua ultima placinta.- Miine seara am sa cumpar mai multe, spuse Anthony

cu gura plina.- E vina noastra ca le-am dat gata atit de repede, replica

Dominic. Probabil ca n-ar fi trebuit sa dam jumatate din provizia noastra celor doi vagabonzi care au ales sa-§i petreaca noaptea in intiindul pravaliei de nasturi §i panglici.

Anthony se gindi la cei doi baieti pe care ii intilnisera

268

INELUL DE ADIO

mai devreme. Nu pareau sa aiba mai mult de opt sau noua ani. Erau doua obraznicaturi vesele §i indraznete, cu o cunoa§tere a strazii care s-ar fi potrivit mai bine barbatilor de douazeci de ani. § i aratau foarte flaminzi. N ici el, nici Dominic nu rezistasera §i le dadusera din placintele lor. Cei doi fusesera incintati §i o rupsesera la fuga cu comoara lor spre a se a§eza in intnndul pravaliei din capatul indepartat al strazii.

- Daca ma gindesc mai bine, a§ putea sa-1 conving pe Whitby sa ne faca o tava de placinte, spuse Anthony. §i-am sa-i cer sa ne mai dea ni§te somon §i pui rece din cel de azi dupa-amiaza.

- Excelenta idee! Spune-i sa dubleze portiile de data asta, in caz ca cei doi baieti vor fi din nou miine seara pe-aici. Dar s-ar putea sa nu fie nevoie. Dupa toate probabilitatile, afacerea asta n-o sa mai dureze mult. Domnul March pare foarte sigur ca Pierce va face curind o mi§care. El spune ca Pierce nu e numai arogant, ci §i mistuit de dorinta de a dovedi ca e la fel de bun ca ultimul Om Memento-Mori.

Timpul trecea. Strada era cufundata in lini?te. Lumina de la fereastra lui Pierce se stinsese de o jumatate de ora. Parea ca omul se culcase.

- N-ai observat ca Emeline §i Priscilla aveau ceva schimbat azi dupa-amiaza? Anthony i§i intinse bratele sa se dezmorteasca.

- Schimbat? Dominic se gindi o clipa. Nu §tiu. De ce intrebi?

- Pentru ca amindoua aratau azi deosebit de bine.- Intotdeauna arata bine.- Foarte adevarat.Urma o tacere lunga.- Cred ca Priscilla manifests o atractie fata de tine, spuse

dupa un timp Anthony.

269

AMANDA QUICK

- Manifests atractie fata de ce se afla in laboratorul meu, nu de mine, spuse mohoiit Dominic.

- Nu fi a§a de sigur. Voi doi aveti multe in comun.-H m .- O gase?ti draguta. Emeline nu te-a interesat niciodata,

recunoa§te. Singurul motiv pentru care ai cochetat cu ea a fost ca sa ajungi la mine.

Dominic ridica din umeri.- E§ti indragostit de domni§oara Emeline, nu-i a§a?- Da. Matu?a ei vrea sa nu ne grabim sa anuntam

logodna, dar noi doi avem alte planuri. Mai intii vreau sa-1 conving pe Tobias sa se insoare cu doamna Lake §i sa se mute in Claremont Lane numaral §apte.

- Ca tu §i Emeline sa stati in casa lui? Grozava idee. Crezi ca domnul March va fi de acord?

- Am unele dificultati in a-1 convinge ca planul meu e bun, dar sper sa reu§esc. Ceva se mi§ca in gura aleii, peste drum de strada. Vezi ce-i acolo?

-C e?- Cred ca e cineva la intrarea in aleea care duce la locuinta

lui Pierce.Silueta se mi§ca, furi?indu-se precaut dinintunericul aleii

la lumina.- Da, spuse Dominic. II vad. Mai bine zis, o vad. E o

femeie cu pelerina.- Pun pariu ca e Pierce imbracat in femeie, §opti Anthony.- A i dreptate, incuviinta Dominic, la fel de incet. Nu te

mi§ca. Nu trebuie sa ne vada.Silueta in pelerina o lua repede in josul strazii. Pierce nu

avea lantema, multumindu-se sa se foloseasca de lumina lunii. Felul in care se mi§ca, fara zgomot, avea ceva sinistra.

Batrina codoa§a mai lua o gura zdravana de gin §i se §terse la gura cu dosul miinii. Se chiori la Tobias peste masa de scinduri §i chicoti gros.

270

INELUL DE ADIO

- Pe vremea aia mi se spunea Mama Maud, spuse ea. Traiam bine din vinzarea bebelu§ilor §i a tinerelor, zau a§a. Nici nu §tii ce cerere e de baietei sanato§i sau fetite. Tot felul de lume, de sus §i de jos, venea sa-mi cumpere marfa.

Femeia il facea sa se infioare, dar Tobias nu lasa sa i se vada pe fata repulsia. Tavema, virita in inima unuia dintre cele mai rele cartiere din ora§, era intunecoasa §i plina de fum. Pe linga ea, Gryphon parea un club select de domni.

Mama Maud se opri §i a§tepta.El mai puse citeva monede pe masa. Plasa linga ele inelul

memento-mori pe care il gasise in dormitorul lui Fullerton de la Beaumont Castle. La lumina luminarii, micul sicriu de aur scinteia drace§te.

- Smiling Jack mi-a spus ca umbla zvonul ca acum citiva ani i-ai vindut doi baietei mici unui barbat care purta un inel ca asta. Deschise sicriul.

Mama Maud se holba mult timp la micutul cap de mort. Pe fata ei se citea nelini§te.

Tobias mai adauga o moneda la gramajoara.- Da. Mama Maud mai lua o gura de gin, ca pentru a-?i

calma nervii. Am facut ni§te afaceri cu un barbat care purta un inel cu cap de mort.

- Vorbe§te-mi de afacerile alea.- El era altfel decit clientii mei obi?nuiti.- In ce fel?- Cei mai multi cumparau copii ca sa-i puna la treaba.

Pe baieti ii invatau sa fiire din buzunare, sa cer§easca sau sa intre pe hornuri. Pe fete le bagau in bordeluri sau le trimiteau pe strazi sa-?i ci§tige intretinerea. Mai erau §i unii care-i cumparau pe cei mici din motive pe care nu voiau sa le §tiu.

- Sa ne intoarcem la barbatul cu inel, spuse Tobias. De ce crezi ca a vrut doi baieti tineri?

Mama Maud trase inca un git de gin §i puse sticla pe masa. Ochii ei umflati licarira rautacios.

271

AMANDA QUICK

- Spunea ca-i om de afaceri, dar nu are fii carora sa le lase firma. Mi-a spus ca vrea ni§te ucenici, sa-i invete meseria lui. Dar daca toate astea erau adevarate, nu putea sa ia ce voia de la un orfelinat, ’ ai?

- In schimb, el a venit la tine.- Da, asta a facut. A platit-o gras pe Mama Maud. Iar ea

i-a dat valoare pentru banii lui. Doi flacai sanato?i in cea mai buna stare. Amindoi de§tepti foe. Erau frati. Unui avea vreo opt ani, celalalt patru sau cinci, cred.

- Ce s-a intimplat cu parintii lor?- Mama a murit intr-un bordel. Ambii baieti erau pe

strada cind i-am gasit. Cel mare avea grija de cel mic. Furau ce puteau de prin buzunarele domnilor beti care i?i satisfaceau placerile in partea noastra de ora?.

- Dar tatal?- Cine ?tie?Tobias se uita la inel.- Ce crezi ca s-a ales de cei doi baieti pe care i-ai vindut

acestui barbat?- Pai, n-am intrebat. Maud pufni. De asta veneau la mine

clientii mei. Fiindca ?tiau ca nupun intrebari stinjenitoare.- A i auzit vreodata vreo birfa in legatura cu natura

meseriei pe care barbatul asta voia sa-i invete pe baieti?- Da. De-a lungul anilor s-a vorbit cind ?i cind de barbatul

cu inel cu cap de mort. Unii spuneau ca, daca il plateai destul, te scapa de oricine voiai, chiar ?i de un bogata? sau o doamna fina. Dar numai daca el considera ca ei o meritau.

- Au spus ?i ce s-a intimplat cu omul asta?Maud ridica sticla de gin.- Am auzit ca s-a retras. A lasat afacerea in seama

ucenicilor lui.

Anthony statea cu Dominic in parcul cufundat in noapte de peste drum de Treadhall Square numarul 20. Casa pe care

272

INELUL DE ADIO

o pazeau era o cladire eleganta, cu trei niveluri, dintr-un ?ir de mai multe case. Fiecare avea in fata un spatiu ingradit cu gard de fier pina la briu §i o poarta.

II urmarisera pe Pierce, conform instrucjiunilor lui Tobias, nefacind nici un gest sa-1 opreasca §i raminind la o distanta considerabila in urma lui. Forfota strazilor aglomerate le servise de camuflaj.

Insa in urma cu citeva secunde ajunsesera in piafeta tocmai la timp ca sa-§i vada prada sarind u?or peste gardul uneia dintre case. Pierce disparu pe treptele care duceau la u§a bucatariei, situata sub nivelul strazii.

- Dupa parerea mea, exista un singur motiv pentru care s-a dus acolo imbracat cu pelerina aia, spuse Dominic. §i motivul nu e ca a fost chemat la unu noaptea sa coafeze o doamna.

- §tiu, spuse Anthony, infiorat de ceea ce se intimpla sub ochii lor.

- Fir-ar sa fie, noi ce trebuie sa facem acum? §opti Dominic.

- Singurul lucrul pe care il putem face e sa batem cu pumnii in u§a §i sa trezim casa.

- Vor crede c-am innebunit daca le spunem ca au un criminal in casa.

- A i un plan mai bun?- Nu.- in cazul asta, mai bine sa ne grabim. Anthony o lua

inainte. Ma indoiesc ca lui Pierce ii va lua mult sa-§i termine treaba. Omul e profesionist, nu uita.

Traversara strada in fuga §i urcara treptele casei cufundate in lini§te. Anthony apuca ciocanelul greu de arama §i batu putemic de §ase sau §apte ori.

- Trebuie sa se trezeasca o servitoare sau un lacheu, bombani Dominic.

273

AMANDA QUICK

Dar, spre uimirea lui Anthony, nimeni nu veni la u?a.- Incearca din nou, spuse Dominic. Mai tare, pentru

Dumnezeu!Anthony mai batu de citeva ori. Tot nici un raspuns.- Poate ca cei care traiesc aici le-au dat liber servitorilor,

spuse Anthony.- E o casa mare. Nu pot sa cred ca toti membrii

personalului au primit liber in aceea§i noapte. Trebuie sa fie cineva inauntru.

- Trebuie sa facem ceva repede, spuse Anthony. Poate ar trebui sa spargem un geam.

- §i sa fim ridicati sub acuzatia de intrare prin efractie? Nu cred ca e un plan grozav. Stai a§a, am o idee.

Dominic cobori de pe umar un pachetel §i il puse pe pamint. Desfacindu-1, dadu la iveala ceva ce semana cu doua bete.

- Ce-ai acolo? intreba Anthony.- Doua tuburi care contin formula noului meu exploziv.- Formula de exploziv? Anthony facu repede doi pa§i

mapoi. Ei, stai a§a! Ce dracu’ faci?- Recunosc ca mai trebuie lucrat la amestec, dar in

cantitati mici, ca aici, da un spectacol de focuri de artificii foarte frumos. Le-am adus cu mine ca m-am gindit ca s-ar putea sa ne fie utile daca avem nevoie de o distractie sau de o arma in cazul in care coaforul ne observa §i incearca sa riposteze violent.

- A i fost foarte prevazator. Anthony se uita la Dominic care aprindea sforicelele ata§ate la cele doua tuburi. La naiba, omule, ai grija cu chestiile alea.

- Le folosesc pe amindoua ca sa trezim toata strada §i pe cine o fi in casa asta, spuse Dominic §i arunca departe pe caldanm tuburile care bolboroseau §i scinteiau.

Dupa un scurt moment de incordare, amestecul din tuburi exploda cu un zgomot asurzitor.

274

INELUL DE ADIO

Strada se lumina.Focurile de artificii sunau ca o duzina de pistoale care

trageau toate in acela?i timp, iar §i iar. Zgomotul rico§a din peretii caselor §i se reverbera pe tot cuprinsul strazii.

- Foarte impresionant! striga Anthony.- Incerc sa folosesc mai multe culori, spuse Dominic.

Deocamdata am numai ro§u, alb §i verde.O fereastra de la etajul de sus al unei case invecinate se

deschise cu zgomot §i un barbat cu scufie de noapte se apleca in afara.

- Foe! tipa el. E foe pe strada! Chemati paza!Se deschisera §i alte ferestre §i aparura alte capete.

Strigatele de foe umplura piateta. U§i se deschisera larg. Una dintre ele era de la numarul 20.

- Ce-i asta? O femeie cu o boneta de sub care ie§eau bucle carunte, rare, statea in prag, stiingind in jurul trupului subtire un halat decolorat. Se zgxi cu ochii impaienjeniti la Anthony §i Dominic. Ce se petrece aici? intreba ea.

- In casa e un criminal! striga Anthony.- Ce-ai spus? I?i facu mina pilnie la ureche. Vorbe?te

mai tare, tinere.- Un criminal. Anthony trecu pe linga ea in holul din

fata. A venit sa omoare pe cineva.- Stati deoparte, ordona Dominic, urmxndu-1 pe Anthony

in hoi. Trebuie sa-1 oprim.- Ia uite la ei! Alarmata, femeia se trase inapoi. Ajutor!

Ajutor! Spargdtori!Anthony hotari sa schimbe tactica.- Incendiu! striga el direct in urechea ei. Trebuie sa

scoatem toata lumea din casa.Femeia holba ochii, xngrozita.- Incendiu, ai spus?- Mai e cineva aici? urla Dominic.

275

AMANDA QUICK

- Stapinul. La etaj, in patul lui. Femeia se uita nesigura spre tavan. Nu poate sa mearga. O sa fie prins acolo.

- II aducem noi jos, promise Anthony.O lua la fuga pe scari, cu Dominic pe urmele lui. Urcara

treptele cite doua §i ie?ira pe un palier intunecos.Anthony vazu lumina unei luminari ie?ind pe u§a unui

dormitor din capatul unui coridor lung. In prag aparu o silueta cu pelerina, conturata de lumina din spatele ei.

- Uite-1! urla el la Dominic.Se repezira inainte. Intrusul o rupse la fuga in directia

opusa. Cind ajunse in capatul coridorului, se intoarse cu fata spre ei. Aripile pelerinei lui se deschisera larg.

- Fii atent, spuse Dominic. S-ar putea sa aiba pistol. Inaintara meet, cu prudenta. Dar intrusul nu scoase nici

o arma. In schimb, se repezi cu umarul in alta u?a, o deschise §i disparu pe seara din spate.

- Fir-ar al naibii! Anthony se repezi din nou inainte. Scapa!

- Tony, dormitorul! striga Dominic. I-a dat foe. Anthony i§i dadu seama ca lumina care razbatea pe u§a

dormitorului era prea intensa ca sa provina de la o luminare. Se opri, se intoarse §i se uita in camera. Dominic era inauntru, inabu§ind cu o patura flacarile care se inaltau la capatul unui pat masiv cu baldachin.

Un barbat slab cu scufie de noapte se facuse mic intre peme ?i agita neajutorat bratele.

- Salvati-ma, salvati-ma! Ea incerca sa ma sufoce. A incercat sa ma omoare in patul meu.

Anthony apuca o plapuma grea. Dominic inhata celalalt capat. O aruncara peste flacari ca sa le inabu?e.

Uciga§ul alerga pe strazi, abia putind sa gindeasca suficient de limpede pentru a urmari harta pe care o avea in

276

INELUL DE ADIO

minte. Cind nu mai putu fugi, se ghemui pe o alee ca sa-§i traga rasuflarea. I§i smulse peruca blonda §i pelerina §i le lasa sa cada pe caldarim.

Gifiind, incerca sa-§i adune mintile §i curajul. La dracu’ , fusese aproape. Mult prea aproape de data asta. Inima ii batea cu putere §i §tia ca nu numai din cauza fugii nebune. Nu i§i mai putea nega frica. Ii intuneca mintea, facindu-1 sa-i vina sa vom ite .^ fl aipatit§ i tu, Zachary? A i cunoscut vreodata senzatia asta cumplita care iti intoarce stomacul pe dos?

Inca nu putea intelege cum de fusese atit de aproape sa fie prins asupra faptului. De unde aparusera cei doi, trezind strada cu focuri de artiflcii §i facindu-1 s-o rupa la fuga inainte sa-§i fi terminat treaba?

Insa §tia raspunsul. Domni§oara Emeline §i domni§oara Priscilla mintisera cu seninatate. March §i tovara§a lui nu numai ca faceau progrese importante cu investigatia lor, ci il §i identificasera ca suspect.

March ii pusese pe cei doi sa-1 pindeasca in noaptea asta. Ei il urmarisera, sperind sa-1 prinda asupra faptului.

Jocul se terminase. March ci§tigase.Se uita la pelerina §i la peruca blonda. Astea erau

singurele dovezi care duceau la el in legatura cu afacerea din noaptea asta. Le va lasa aici. Chiar daca le gasea cineva, nu putea sa le lege de el.

Ie?i precaut din alee. Cind fu sigur ca nu era nimeni prin preajma, o rupse la fuga iar. Avea un avans bun. Celor doi avea sa le ia ceva timp sa stinga focul §i sa-i dea raportul lui March. Nu-i trebuia decit citeva minute. Fusese bine instruit in meseria lui. Era pregatit pentru orice situatie neprevazuta, chiar §i pentru e§ec.

Va disparea un timp, i§i promise el. Poate se va duce la Paris pentru un an sau doi. Sau poate in Italia. Cind va reveni,

277

AMANDA QUICK

va fi un gentleman. Nimeni nu il va recunoa§te, darmite sa-1 alature de crimele pe care le comisese vara asta.

Gindul il calma. I§i continua fuga prin noapte.

Ceva mai tirziu, Anthony statea alaturi de Dominic §i se uita mohorit in intunericul scarii din spate. Batu cu palma in perete.

- Fir-ar al naibii! A fost cit pe ce sa punem mina pe el.- A pus focul aia cind §i-a dat seama ca eram pe cale sa

trezim casa cu focurile de artificii. Dominic i?i trecu degetele prin par. S-a asigurat ca va avea suficient timp sa scape.

- Ei bine, un lucru e cert. Acum §tie ca a fost descoperit. Nu incape indoiala ca a disparut in vreun cartier rau famat sau in vreo ascunzatoare pe care o considera sigura.

- Cred ca nu are rost sa ne intoarcem la locuinta lui, bombani Anthony. N-o fi prost sa se duca §i sa ramina acolo.

- Nu ma trage inima sa-1 informez pe March ca am speriat prada §i pe urma am pierdut-o.

- N ici pe mine. Anthony strinse in pumn inelul pe care il descoperise pe noptiera. Insa n-am avut de ales. Afiirisitul aia de coafor era dispus sa dea foe intregii case ?i tuturor celor din ea ca sa scape el.

- Vino. Trebuie sa-1 gasim pe March. Sper ca s-a intors de pe unde a fost plecat. Dominic o lua inainte.

Anthony se intoarse ?i il urma iute pe coridor.

Uciga§ul intra in locuinta sa pe u§a din spate, pe acela§i drum pe care plecase cu putin timp in urma. Ramase acolo in intuneric, respirmd greu. Furia §i frica inca nu-1 parasisera. Ii venea sa sparga ceva.

- Lua-l-ar dracu’ ! bombani el in bezna.Nu putea sa piarda vremea, i§i zise. Trebuia sa se mi§te

repede. Avea destul timp sa se razbune pe March mai tirziu. Destul timp sa dovedeasca cum ca omul putea fi infant.

278

INELUL DE AD10

Se duse in dormitor §i dadu la o parte tabloul de pe perete, apoi, cu palma, apasa u§or. Panoul luneca intr-o parte cu un zgomot de balamale bine unse.

Deschise seiful §i scoase pistolul, scrisoarea §i restul de inele memento-mori, ca ?i bijuteriile ?i banii primiti de la clienti in schimbul serviciilor sale.

Apoi se duse la dulap. I§i va lua numai un schimb de haine. Nu-i placea ca trebuia sa lase in urma restul ve?mintelor fine, dar nu-?i putea permite sa se incarce cu bagaje.

Deschise u§a dulapului §i se pomeni uitindu-se la fata uciga§ului sau.

Inainte ca macar sa apuce sa reactioneze, criminalul ii puse pistolul la timpla §i apasa pe tragaci.

T ob ia s lumina cu lantema u§a din spate a locuintei coaforului. Anthony §i Dominic stateau putin mai in spate, urmarind cu mcordare cum el rncerca clanta.

- Descuiata. Tobias ii dadu lantema lui Dominic §i scoase pistolul. Ma indoiesc ca mai e aici, dar nu vreau ca vreunul dintre voi sa pateasca ceva. Ramineti in spatele meu.

- Acum trebuie sa fie departe, bombani Anthony. Aproape ca il prinsesem, Tobias.

- Daca nu i-ar fi trecut prin minte sa dea foe patului, l-am fi prins, spuse Dominic.

- Ati facut ce trebuia, replica Tobias. N-ati avut de ales. Nu va repro§ati fuga lui Pierce. Daca n-ati fi intervenit, Sir Rupert ar fi fost mort acum. §i batrina bucatareasa.

Deschise brusc u§a, tiintind-o de perete. Lumina lantemei matura bucataria goala.

279

AMANDA QUICK

Se mi§ca precaut prin incaperea mica. Anthony §i Dominic il urmara.

- Da-mi lantema, §opti Tobias.Dominic i-o dadu, iar el o puse pe podea §i o impinse cu

piciorul in culoarul ingust. N ici o mi§care.Tobias se uita dupa colt. De aici vedea bine camera de

zi. Multumit ca era goala, intra pe culoar, lua lantema §i, lipit de perete, se duse repede la u?a domiitorului.

Mirosul de moarte il izbi inainte sa vada cadavrul de pe podea.

- Coaforul e inca aici, spuse el cu glas egal.Dominic §i Anthony se apropiara, holbindu-se la oribila

scena.- Capul lui, vorbi Dominic cu glasul schimbat. Uitati-va

la capul lui. E atita singe §i... §i alte chestii.- A i mila, Doamne, §opti Anthony.Tobias se gindi ca era pentru prima data ca cei doi tineri

se intilneau cu moartea violenta.- Ramincti aici, amindoi! ordona el.Intra cu grija in camera, ca sa nu distruga dovezile utile.

Dar nu existau amprente insingerate sau umie de incaierare. Nici un semn ca, in afara de Pierce, mai fusese cineva aici in noaptea asta.

Coaforul zacea cu fata in jos intr-o balta de singe care se inchega, tinind intre degetele fara viata patul unui pistol.

- Trebuie ca a inteles ca s-a terminat. Anthony i§i inghiti zgomotos nodul din git. §i-a dat seama ca sintem pe urmele lui §i ca era doar o problema de timp sa-1 vedem spinzurat. A§a ca a preferat sa se sustraga de la o asemenea pedeapsa.

- $i-a luat viata. Dominic i§i §terse fruntea cu dosul miinii. Calea de ie§ire a gentlemanului.

Tobias se uita la mort.- Exact ca fratele lui.

280

INELUL DE ADIO

*

Putin inainte de ivirea zorilor, Lavinia se duse cu Tobias sa-i dea vestea Aspasiei. Cind menajera sa somnoroasa o informa ca era cautata, ea coboii imediat. Lavinia observa ca era foarte eleganta in halatul de satin de culoare inchisa, papucii moi §i bonetica de dantela.

- Pierce s-a impu§cat? Aspasia se prabu?i pe canapea. Doamne sfinte! Exact ca Zachary.

- Dupa ce Anthony §i Dominic au fost cit pe ce sa-1 prinda comitind o crima in noaptea asta, trebuie ca §i-a dat seama ca era terminat, spuse Tobias, ducindu-se in fata caminului stins.

Lavinia se uita la el §i ii simti incordarea. Tot a?a fusese, incordat ?i ingindurat, cind batuse la u§a ei cu putin timp mai inainte. Paharul de coniac pe care i-1 oferise nu-i imbunatatise starea de spirit.

- Nu inteleg, spuse Aspasia, stringind la git marginile halatului. Parea uluita. Din ce mi-ai spus, avea un avans. De ce n-a fugit pur §i simplu din tara?

- Nu §tiu ce a fost in mintea lui, raspunse Tobias. Insa de la bun inceput §i-a imitat fratele. Poate ca atunci cind §i-a dat seama ca fusese descoperit, s-a hotaiit sa paraseasca lumea in acela§i fel ca Zachary.

- Sfir?ind de propria-i mina. Aspasia inchise o clipa ochii. Totul e atit de ingrozitor!

- Tobias a vorbit aseara cu o batrina care vindea cindva prunci §i copii, spuse meet Lavinia. Cu mai multi ani in urma i-a vindut unui barbat doi baieti. Barbatul spunea ca voia ucenici care sa-i preia afacerea.

- Clientul ei era, presupun. Omul Memento-Mori initial, spuse Tobias. Se pare ca, intr-adevar, ucenicii lui au incercat sa-i calce pe urme.

- Iar acum sint morti amindoi, spuse Lavinia.

281

AMANDA QUICK

*

Birja rablagita care ii dusese la adresa Aspasiei ii a§tepta in strada. Tobias o ajuta pe Lavinia sa urce, apoi se a§eza linga ea. La lumina slaba a lampii din interior, fata lui era aspra §i posomorita.

- §tiu cit te-a chinuit cazul asta, spuse Lavinia. Dar acum s-a terminat.

- Da. El se uita pe fereastra, in noapte.- A i sa te simti mai bine miine dimineata, il asigura ea.- Fara indoiala.Dupa alte citeva incercari nereu§ite de a sparge gheata,

Lavinia se hotari sa-I abordeze direct.- Prea bine, domnule, da-i drumul §i spune ce ai pe suflet.

Ce s-a intimplat? 'O clipa crezu ca el nu va raspunde. Insa in cele din urma

Tobias intoarse capul §i se uita la ea.- Pierce nu era mult mai virstnic decit Anthony §i

Dominic.Lavinia intelese pe data.- §i nici decit Sweet Ned. Ii lua miinile mari intr-ale ei.

Tobias, nu-i poti salva pe toti. A i facut tot ce-ai putut. E destul. Trebuie sa fie destul. Daca nu accepti acest adevar §i te la§i cuprins de disperare, n-ai sa mai poti salva pe nimeni.

Degetele lui se strinsera cu putere pe ale ei: Nu spuse nimic, dar dupa un timp o trase in bratele lui.

Ramasera a§a, imbrati§ati, pina cind birja opri in fata casei ei.Tobias se dadu jos, o ajuta sa coboare §i o conduse pina

la u§a. Ea deschise po§eta §i scoase cheia.- §i mai e ceva, spuse el.Ea ridica repede ochii.-C e?- Afacerea asta nu s-a terminat inca.- Dar Pierce s-a sinucis! Ce mai e de descoperit?- Identitatea Omului Memento-Mori.

282

INELUL DE ADIO

- Dar, Tobias, tu insuti ai spus ca, probabil, nu mai traie§te, §i chiar daca mai e in viata, e foarte batrin. De ce vrei neaparat sa-1 gase§ti?

- Vreau sa §tiu cine e raspunzator de transformarea a doi baieti in criminali profesioni§ti.

In dupa-amiaza urmatoare, Lavinia vazu lampa din vitrina pravaliei. Era o piesa frumoasa care imita o antichitate in stil roman. Sculpturile delicate !nfati§au povestea lui Alexandra taind nodul gordian.

Era perfecta.Fara sa ezite, intra in pravalie.- Wedgwood, o informa negustoral. Frumoasa, nu-i a§a?

Exact ce trebuie pentru un birou de domn.Ea tinu o clipa lampa in palma, imaginmdu-?i cum va

arata pe masa de lucru a lui Tobias.- Da, o sa dea bine, spuse ea.Dupa citeva minute era iar in strada, cu lampa fnvelita

in mai multe straturi de hirtie §i legata bine. Puse pachetul in co?ul pe care il purta pe brat, fac!ndu-i loc printre piersicile coapte cumparate de la vinzatoral de fructe din colt.

Se opri in intiindul pravaliei §i deschise umbrela de soare.La capatul strazii, Aspasia Gray, imbracata intr-o rochie

de strada splendida §i incaltata cu botine fine, cobora dintr-o calea§ca. Se indrepta spre u?a atelieralui unei croitorese.

Lavinia o vazu dispannd pe u?a.Un impuls de moment o lieu sa se intoarca pe alt dram

in Claremont Street.

Probabil ca asta nu era cea mai stralucita idee pe care o avusese in scurta ei cariera de agent de cercetari private, se

283

AMANDA QUICK

gindi ea ceva mai tirziu, cind se pomeni in parcul de peste drum de casa Aspasiei. Dar acum, ca ideea ii venise, nu putea renunta. Simjea ca intuitia nu o m§ala.

Nu numai Tobias era obsedat de ideea ca acest caz nu era inca mcheiat. Ea insa§i se trezise azi-dimineata cu aceea§i certitudine.

In micul pare mai era doar o persoana. Pe o banca de fier forjat motaia un barbat in virsta, cu miinile sprijinite pe capul unui baston pe care il tinea intre genunchi.

Omul deschise ochii cind trecu ea §i o privi cu admiratie masculina politicos mascata.

- Nimic nu e mai incintator ca o ro?cata in pare intr-o dupa-amiaza de vara, spuse el cu glas jos, aspru. Buna ziua, doamna.

Ea se opri §i zimbi.- Buna ziua, domnule. N-am vrut sa va trezesc din

somnul de dupa-amiaza.El facu un gest de o gra|ie surprinzatoare.- N-am nimic impotriva sa flu trezit. Visele mele sint

vise de om batrin §i, prin urmare, nu au mare important!- Prostii. Toate visele sint importante. Baga mina in co§,

alese o piersica §i i-o intinse. Doriti una? Eu n-am putut rezista. Par atit de zemoase!

- E§ti foarte amabila. El lua piersica din degetele ei mmanu?ate ?i o privi cu un zimbet mic, intim. Am s-o maninc cu multa placere. Multumesc.

- Cu placere. §i nu va mai spuneti niciodata ca visele dumneavoastra nu sint importante.

- Chiar daca sint vise din tinerete ?i au un sfir§it prost?Ea se gindi o clipa la intrebare.- De buna seama ca e minunat cind visele ti se realizeaza.

Insa, in realitate, asta nu se intimpla prea des, nu-i a§a?- Nu, nu se intimpla.- Poate ca e mai bine a§a. Nu toate visele sint bune.

284

INELUL DE ADIO

Unele e mai bine sa ramina neimplinite, iar altele probabil ca nici nu merita sa capete forma ?i substan^a.

- Nu te contrazic, draga mea, murmura el. Dar da-mi voie sa-ti spun ca, din perspectiva anilor mei, unele vise merita riscul de a le duce la indeplinire.

- Va cred. Ea ezita. Poate ca ceea ce conteaza cu adevarat pina la urma este faptul ca mtreprindem ceva pentru ca cele mai frumoase vise ale noastre sa se adevereasca. Chiar daca dam gre?, vom avea satisfactia de a §ti ca nu lipsa vointei §i hotanrii a fost cauza.

- Smt intra totul de acord cu dumneata, draga mea, spuse el zimbind. Intr-adevar, ar fi trist ca la capatul vietii sa prive§ti in urma §i sa §tii ca ti-a lipsit hotarirea de a-ti asuma citeva riscuri, nu-i a§a?

Lavinia i?i dadu seama ca ochii lui de un albastru intens o hipnotizau.

- Ceva im i spune, domnule, ca daca v ise le dumneavoastra au e§uat, asta n-a fost fiindca v-a lipsit hotarirea.

- Iar mie, draga mea, ceva imi spune ca semanam in aceasta privinta. Scoase din buzunar un briceag mic §i incepu sa cojeasca piersica. Ma bucur ca ai inca multi ani inainte pentru a da forma viselor dumitale. Doctoral meu m-a informat ca mi-au ramas numai §ase luni de trait. Am inima bolnava, mi s-a spus.

Ea se incrunta.- Aiurea, nu va uitati la doctori. De cele mai multe ori

se in§ala cind prezic astfel de lucruri. Nici unui dintre noi nu §tie cit timp i-a mai ramas.

- Adevarat. Mu§ca din piersica cu ochii mijiti de o placere aproape senzuala.

- In Wren Street exista o naturista pe nume doamna Morgan. Mama spunea mereu ca e mult mai priceputa decit

285

AMANDA QUICK

orice doctor. Va sugerez sa o cautati §i sa-i spuneti ce simptome aveti. Poate va va prescrie un tonic care va va ajuta. ^

- Iti multumesc pentru sfat. Am sa-1 urmez. Mu?ca din nou din piersica. A i venit aici sa te bucuri de soare, nu-i a?a?

- Pai, nu, nu chiar. Se uita la u§a casei Aspasiei. Am de gind sa-i fac o vizita cuiva care locuie§te in piateta asta.

El ii urma privirea.- Te uiti cumva la numarul saptesprezece?-D a .- Doamna care locuie§te acolo a ie§it. Am vazut-o in

urma cu putin timp plecind cu calea?ca.- Serios? murmura Lavinia. Ce pacat! In fine, am sa las

cartea de vizita menajerei.- Nici menajera nu-i acasa. Am vazut un derbedeu batind

la u?a. Trebuie ca i-a dat un mesaj, pentru ca putin mai tirziu a plecat in mare graba.

Lavinia planuise sa patrunda in casa convingind-o pe menajera ca are ni?te ve?ti importante pentru Aspasia §i ca va a§tepta intoarcerea ei. Sperase sa aiba prilejul sa arunce o privire in jur cind menajera se va fi retras la bucatarie sa faca ceai. Insa nu avusese nici o idee ce spera sa descopere.

- Nu e nimeni acasa. Batnnul malta sprincenele stufoase. S-ar parea ca trebuie sa vii alta data.

- Evident. Ei bine, trebuie sa plec. Nu uitati de naturista din Wren Street.

- N-am sa uit. § i n-am sa uit nici mica noastra discutie despre vise.

- Nici eu. Buna ziua, domnule. Ii zimbi inca o data ?i se indeparta.

Traversa strada ?i merse pina la colt. Acolo se opri §i se uita inapoi peste umar. Batrinul terminase piersica §i motaia din nou. Barbia ii cazuse in piept.

286

INELUL DE ADIO

Ea ti§ni in aleea ingusta din spatele caselor §i numara portile gradinilor pina ajunse la cea de la numarul §aptesprezece. Poarta era incuiata, iar zidul de piatra destul de inalt. Lavinia se uita injur §i vazu o seara veche lasata de un gradinar. Ii trebui doar o clipa sa o rezeme de zidul de piatra de la numarul 17. Urea repede pina in virf. Cind se uita in jos, vazu o banca plasata convenabil.

Ridicindu-§i fustele, trecu picioarele peste zid §i se lasa sa alunece pe banca.

Totul era tacut §i nemi§cat. Se duse la u§a bucatariei §i scoase din po§eta §peraclul. Deschiderea broa§tei ii lua mai mult decit i-ar fi luat lui Tobias, dar pina la urma reu?i.

I§i tinu respiratia citeva secunde, deschise u§a §i se furi§a pe coridorul din spate. In stinga vazu o seara ingusta, destinata servitorilor. Ispita era irezistibila.

Intuitia ii spunea ca, daca Aspasia avea secrete, ele erau ascunse in camerele de la etaj.

Tobias se a§eza la birou §i deschise meet registrul de socoteli ce apartinuse peruchierului mort. Nu §tia ce spera sa afle de data asta, dar era sigur ca-i scapase ceva important.

Noaptea trecuta ii spusese Laviniei ca voia sa descopere cine ii §colise pe Zachaiy Elland §i pe Pierce in arta crimei. Dar mai tirziu, singur in patul sau, visase peruci, registrul de socoteli §i pe Pierce inminind Laviniei o carte de vizita.

Cind se trezi putin inainte de a se crapa de ziua, §tiu ca acel caz nu era inca incheiat. Exista inca un criminal, unui care, curind, avea sa ucida din nou.

Emeline statea cu Priscilla in holul institutului ?i se uitau la Anthony §i Dominic care urcau treptele.

Amindoi erau iar imbracati dupa ultima moda ?i intre ei nu parea sa existe nici un semn de ostilitate. Totu§i, i§i dadu

287

AMANDA QUICK

seama imediat ca ceva nu era in regula. Amindoi erau serio?i §i calcau apasat.

- Arata de parea li s-a cerut sa sape ni?te morminte, spuse Priscilla.

Emeline i§i aminti ca matu§a ei ii spusese ca Anthony ?i Dominic erau cu domnul March cind fusese descoperit cadavrul coaforului.

- Scena de azi-noapte din dormitorul domnului Pierce trebuie sa fi fost infioratoare.

- Inteleg ca s-ar putea ca nici unui dintre ei sa nu aiba azi chef de o prelegere ?tiintifica, conchise Priscilla. Nici eu nu sint deosebit de entuziasmata. E foarte tulburator sa Ji-1 imaginezi pe domnul Pierce intr-o balta de singe, nu-i a§a? Era atit de tinar, §i chipe?, §i talentat!

- intr-adevar, §i daca noua ne este greu, inchipuie§te-|i cum trebuie sa fi fost pentru Anthony §i Dominic. Este pentru prima data cind au fost martorii unui sfir?it atit de violent §i singeros. A?a i-a spus Tobias matu§ii Lavinia.

- Hai sa renuntam la prelegere ?i sa gasim o pravalie unde sa bem limonada §i sa stam de vorba in lini?te, propuse Priscilla.

insemnarea din registrul peruchierului era foarte succinta.

O peruca cu pa r galben de lungime medie.

Pre$ul §i data vinzarii erau notate con§tiincios, dar nu exista nici un indiciu cu privire la identitatea cumparatorului. Tobias se uita lung la data. Vinzarea se facuse la doua zile dupa petrecerea de la Beaumont Castle. Criminalul nu ar fi avut cum sa o poarte acolo.

Trebuia sa existe o vinzare de peruca blonda anterioara petrecerii, altfel peruchierul nu ar fi fost omorit. Poate ca

288

INELUL DE ADIO

Swaine uitase sa treaca in inregistrare culoarea. Decit sa caute inregistrari de peruci blonde sau galbene, mai bine sa ia fiecare intrare in parte §i sa vada daca ii scapase ceva important, se gindi Tobias.

Doamnele elegante folosesc numeroase denumiri fanteziste pentru a descrie culorile rochiilor lor, i?i mai zise el, ingindurat. Le auzise pe Lavinia ?ipe Emeline pronunjind cuvinte ca flacara ruseasca, aurora sau pomona, vorbind despre ultimele culori sau nuance la moda. Poate ca peruchierul a intrebuintat un alt cuvint decit galben sau blond pentru a descrie peruca spalacita.

- Cred ca avem tot dreptul sa §tim ce s-a intimplat azi- noapte, spuse Emeline. La urma urmei, atit Priscilla, cit §i eu am fost implicate in investigate.

Anthony §i Dominic incepura sa vorbeasca, relatind pe rind intreaga poveste. In cele din urma ajunsera la incheiere.

- Era mult singe. Anthony i?i strinse degetele pe pahar. E imposibil de descris cit de mult era. Domnul March 1-a intors ca sa-i examineze rana, spuse Dominic, cu ochii in pahar. Eu, unui, n-a§ fi putut face a§a ceva, jur.

- Domnul March a mai dat ochii cu moartea violenta, zise Emeline. Cred ca el s-a deprins sa reziste la o asemenea priveli§te.

- $i miros, bodogani Anthony.Priscilla i§i strinse miinile in poala.- Nu imi imaginez cum poti sa-ti pui pistolul la timpla

§i sa ape§i pe tragaci.- Avea inca pistolul in mina cind l-am gasit, spuse

Anthony. Se uita la degetele sale incle§tate pe paharul cu limonada.

Toti ii urmarira privirea. Timp de citeva secunde nici unui nu scoase o vorba; se uitau fix la mina lui dreapta.

289

AMANDA QUICK

Emeline simti un fior de gheata pe §ira spinarii. Nu-?i lua ochii de la degetele lui Anthony.

- Care mina? §opti ea.Anthony se uita uimit la ea.- Poftim?- Tu tii paharul in mina dreapta. A?a 1-ati gasit azi-noapte

pe domnul Pierce? Cu pistolul in mina dreapta?- Da, raspunse Anthony.Priscilla mcremeni.- E§ti absolut sigur ca era in mina dreapta?- Aruncat intr-o parte, linga cap. Dominic arata ridicind

mina dreapta: A§a.Emeline se uita la Priscilla §i vazu ca §i ea era la fel de

constemata.- Vai de mine, spuse Priscilla. Ceva nu e in regula aici.

Tobias trecu iar cu degetul pe lista tranzactiilor facute de Swaine in ziua petrecerii de la Beaumont Castle. §i iar se opri la mijlocul paginii.

Studie scurta insemnare a peruchierului cu privire la o anumita vinzare atit de atent de parea fusese scrisa intr-un cod secret. §tia ce trebuie sa fi simtit Alexandru cind renuntase in cele din urma sa dezlege nodul gordian §i luase sabia sa rezolve problema.

- Da. Inchise registrul de socoteli §i se ridica. O senzatie putemica de rau iminent cobori asupra lui. Bineinteles.

Auzi duduit de pa§i pe culoar. Anthony nu mai alergase a§a prin casa de cind era pu§tan. Mai era cineva cu el. Dominic, fara indoiala. Cei doi ajunsesera rapid nedespartiti.

U§a biroului se deschise larg. Dominic §i Anthony navalira in camera, aratind ca doua tuburi de artificii gata sa explodeze.

- Tobias, era stingaci! striga Anthony.

290

INELUL DE ADIO

- Emeline §i Priscilla smt sigure de asta, adauga Dominic. Au petrecut o dupa-amiaza intreaga cu el cind le-a coafat §i f§i amintesc foarte precis ca domnul Pierce era stingaci.

- Multumesc, domnilor. Tobias trase sertarul §i scoase pistolul. Informatiile voastre corespund cu ceea ce imi amintesc eu. Cind Pierce i-a dat cartea de vizita doamnei Lake, a facut-o cu mina stmga. Nu, coaforul nu s-a sinucis. A fost omorft, a§a cum a fost omorit Zachary Elland acum trei ani.

- Unde te duci?- Sa-mi continuu investigatiile. Ocoli biroul §i se indrepta

spre u§a. Problema asta e departe de a fi terminata. Am din nou nevoie de ajutorul vostru.

- Bine-nteles, accepta imediat Anthony.- Ce trebuie sa facem? intreba Dominic.§ocul evenimentelor tragice din noaptea trecuta se

estompa rapid, se gindi Tobias. Poate ca, intr-adevar, ambii tineri erau facuti pentru munca asta.

- Unde sint domni§oara Emeline §i domni§oara Priscilla?- Le-am lasat la pravalia cu limonada.- Duceti-va imediat mapoi §i luati-le. Conduceti-le acasa

la doamna Lake. Tobias o lua repede pe culoar. Rammeti acolo cu ele §i nu le pierdeti o clipa din ochi pma vin eu sa va spun ca sint in siguranta.

Whitby, cu o expresie stoica, deschisese deja u$a din fata. Tobias ie§i §i cobori treptele in strada.

- Ce-i? intreba Dominic, urmmdu-1 mdeaproape. A i vreun motiv sa crezi ca smt in pericol?

- Da, raspunse Tobias. Doamna Lake mai ales.

Batrinul ridica privirea spre femeia care se oprise m fata bancii lui.

- Nimic nu e mai incintator decit sa vezi o femeie frumoasa in pare intr-o zi tnsorita, spuse el.

291

AMANDA QUICK

- Ma indoiesc ca de mai multe zeci de ani ai putut face mai mult decit sa te uiti la o femeie frumoasa, module, replica ea cu raceala.

El ridica din umeri.- Mai am citeva vise, inca.- Fara indoiala ca sint la fel de obosite §i trecute ca tine.- Poate ca ai dreptate. Doctoral mi-a spus ca mai am

numai §ase luni. Am inima bolnava, intelegi?Aspasia Gray baga mina m po§eta ?i scoase un pistol.- In cazul asta, smt sigura ca nu vei avea nimic impotriva

sa-i faci un ultim serviciu unei doamne inainte sa inghiti galu§ca.

Lavinia trase ultimul sertar al dulapului incapator §i vazu peruca blonda. Ce satisfactie!

- §tiam eu ca trebuie sa fie pe-aici pe undeva.Peruca in sine nu prea era o dovada de crima, i§i spuse

ea. Avea nevoie de mai multe dovezi, de preferinta ceva care sa o lege pe Aspasia de evenimentele din trecut. Insa, neindoielnic, parul fals era un punct de plecare. Abia a§tepta sa-i spuna lui Tobias.

In momentul acela auzi u§a deschizindu-se la parter.Palmele o fumicara. Pret de o secunda sau doua nu putu

sa se mi§te sau sa respire. Cu un efort, se elibera de frica paralizanta. Se mdeparta repede de dulap §i o lua spre u§a. Persoana care intrase in casa venise prin holul din fata. Daca se mi§ca repede, putea sa se retraga pe acela§i drum pe care venise, pe seara din spate.

in prag, se opri sa asculte.- §tiu bine ca e§ti acolo sus, Lavinia! striga Aspasia de

la piciorul scarii principale. Ie§i imediat, altfel ii trag un glont in cap mo§ului asta. Asta va pune capat o data pentru totdeauna viselor lui ofilite, nu crezi?

292

INELUL DE ADIO

Pe Lavinia o cuprinse o senzatie de greata. Aspasia il luase ostatic pe batrin.

- Am §tiut inca de la inceputul afacerii asteia ca ai sa-mi dai batai de cap, continua Aspasia. Niciodata nu ti-a placut de mine, nu-i a§a? De asta am azi doi baieti ai strazii sa stea cu ochii pe tine, cu toate ca afacerea cu Omul Memento- Mori se presupunea a fi terminata. Cind te-au vazut ie§ind din pravalie §i indreptindu-te spre casa mea, au venit sa-mi spuna.

Glasul ei suna mai aproape acum. Lavinia auzi pa?i grei, inabu§iti §i i§i dadu seama ca Aspasia il silea pe batrin sa urce seara.

I§i scoase medalionul de argint. Tinind intr-o mina capatul lantului, pa§i pe culoar §i inainta incet pina la balustrada. Cind se uita in jos, temerile i se adeverira. Aspasia §i batrinul erau la jumatatea scarii.

Batrinul rasufla greu. Se tinea cu o mina de balustrada, iar cealalta era incle§tata pe baston.

El se opri §i se uita in sus la Lavinia.- Iarta-ma, draga mea, reu§i sa spuna printre icnete.- Da-i drumul, Aspasia. Lavinia mi§ca putin mina astfel

incit lumina care intra pe ferestrele de sus sa cada pe medalion. El nu iti poate face rau.

Aspasia zimbi batjocoritor.- Bineinteles ca nu-mi poate face rau. Insa in clipa de

fata e util. Am aflat multe despre tine in ultimele zile. A i multe in comun cu Tobias. Amindoi aveti un suflet nobil. Nici unui dintre voi n-ar lasa sa moara altul in locul lui in timp ce el fuge sa-§i salveze pielea.

- Eu nu fug, Aspasia. Lavinia lasa medalionul sa se balanseze ca din intimplare, cu aerul ca nici nu tinea minte ca il are in mina. Dar avu grija sa licareasca in soare. Vezi? Stau aici. Poti sa-i dai drumul.

293

AMANDA QUICK

- Inca nu. Aspasia se incrunta la medalion, apoi clatina din cap o data, de parea medalionul de argint care se balansa meet o deruta. II inghionti pe batrin cu pistolul. Nu pina nu ajungem mai aproape. Pe pistoale nu te poti bizui la distanta asta, intelegi ?

- Tu §tii bine, nu-i a§a? intreba Lavinia. E§ti experta. Citi oameni ai omoiit, Aspasia?

- Sa numar crimele pe care le-am pus la cale cu Zachary? Aspasia rise u§urel. In total, treisprezece.

- Numar cu ghinion, §uiera batrinul.- Gura, prostule! Aspasia ii lipi teava pistolului de cap.

Altfel apas pe tragaci.- Nu! Lavinia se apleca peste balustrada §i legana

medalionul. Aspasia, uita-te la mine. Asculta-ma. El nu are nici o legatura cu problema asta. Da-i drumul.

- Sfatul meu e sa fugi. Batrinul se opri din nou pe scari §i i?i trase rasuflarea. Are numai un pistol, cred. In timpul necesar ca sa-1 reincarce, poti scapa.

- Te-am avertizat sa taci, module. Aspasia ridica pistolul §i dadu sa-1 loveasca.

- Tu l-ai impu§cat pe coafor noaptea treacuta, nu-i a§a? intreba repede Lavinia, sperind sa-i abata atentia de la batrin.

- Da. Aspasia cobori pistolul, incruntindu-se la medalionul de argint. N-am avut de ales. Ma §antaja. Urma sa las banii, care fara doar §i poate n-ar fi fost ultimii, intr-o ulita mica de linga Bond Street, de parea eram clienta lui, imagineaza-ti!

Lavinia vazu o umbra mi§cindu-se in holul de sub seara. Primul ei gind fu ca era o iluzie optica. Totu§i, moralul ii crescu putin.

Deveni vital sa o faca pe Aspasia sa vorbeasca intruna.- De ce te §antaja domnul Pierce? intreba ea. Ce §tia

despre tine?

294

INELUL DE ADIO

Aspasia ii arunca un zimbet fermecator.- Vrei sa spui ca inca nu ti-ai dat seama? Ma dezamage§ti,

doamna Lake. N-am fost numai amanta lui Zachary, am fost §i partenera lui.

Lavinia era uluita.- Partenera lui?- De ce ti se pare atit de ciudat? Tu ?i domnul March

sinteti parteneri, nu-i a?a? Din pacate, Zachary §i-a pastrat unele secrete pina la sfir§it. Evident, ca masura de precautie, a avut grija sa serie o scrisoare in care marturisea natura legaturii mele cu unele dintre afacerile lui. Din motive pe care nu le inteleg, scrisoarea trebuie sa fi disparut in timp. Dar de curind a ajuns in miinile cuiva.

- De ce te-a facut Elland partenera lui?Aspasia zimbi rece.- Pentru ca ma iubea §i pentru ca recuno§tea un spirit

inrudit.- Tobias a avut dreptate in privinta asta.- §tii, lui Zachary ii placea mult rolul spionului indraznet.

Cred ca, de fapt, se considera un erou. Dar, din pacate, treaba asta rareori se plate?te bine. De fapt, nu s-a platit deloc. A?a ca Zachary a continuat sa-§i practice meseria in timp ce lucra pentru Coroana §i tara.

- L-ai ajutat?- Ii placea sa ma invete me§te§ugul lui, iar eu am

descoperit ca ma fascina floral afacerii. Nici un drog sau elixir nu se compara cu emotia intensa care vine o data cu omoral. Iti da un sentiment deputere.

- Dar daca il iubeai §i erati parteneri, de ce naiba l-ai omorit?

- Zachary a inceput sa dea la iveala mult prea multe in partidele pe care le juca cu March. In mintea lui, ei erau doi formidabili jucatori de §ah angajati in partida decisiva. Dar

295

AMANDA QUICK

eu imi dadeam seama ca March stiingea cercul rapid. Am insistat sa ne descotorosim de el. M-am certat cu Zachary pe tema asta. N-a vrut sa ma asculte. Era foarte sigur ca putea sa-§i fenteze in continuare urmaritorul. Avea o obsesie ciudata in privinta lui March. Cred ca voia sa-§i dovedeasca sie§i ca el era vinatorul mai bun.

- Dar ?tiai ca era doar o problema de timp ca Tobias sa-1 ridice sub acuzatia de crima, nu-i a§a?

- Da. § i mai ?tiam ca atunci cind se va intimpla asta, adevarul despre legatura mea cu unele morti avea sa iasa la iveala. M-am gindit sa-1 omor eu pe Tobias, dar pina la urma am hotarit ca era mai simplu §i mult mai sigur sa scap de Zachary.

- Cind s-a terminat, te-ai mutat la Paris.- M-am gindit ca era mai bine sa parasesc Anglia pentru

un timp. Aspasia zimbi. Am vrut sa-i dau lui Tobias ocazia sa uite unele intrebari siciitoare care puteau sa-1 conduca la mine. Apoi, acum vreo doua luni m-am intors la Londra ca sa-mi reiau viata.

- Precum §i cariera de criminala?- Pentru mine e un sport, nu o profesie, spuse Aspasia.

Am vinat in mai multe ocazii la Paris §i planuisem sa continuu distractia aici, in Londra. Gasesc ca micile mele aventuri sint un tonic foarte eficient impotriva plictiselii. Dar in dimineata petrecerii de la Beaumont Castle am primit primul bilet de §antaj §i afurisitul aia de inel.

Deodata, Lavinia intelese.-N u §tiai cine era ?antajistul, nu-i a§a? A?a ca l-ai angajat

pe Tobias sa-1 gaseasca.- Fiecare cu talentele lui. Eu sint experta in omoruri, dar

la investigatii nu prea ma pricep.- Ce s-a intimplat noaptea trecuta? intreba Lavinia.- Dupa ce 1-ati identificat pe Pierce ca fiind uciga§ul,

296

INELUL DE ADIO

am pus ni?te baieti ai strazii sa-i urmareasca locuinta. De fapt, aceia?i vagabonzi care te-au urmarit pe tine azi. Cind Pierce a plecat sa-§i duca la indeplinire comanda, ei au venit §i mi-au spus. M-am dus acasa la el sa caut scrisoarea lui Zachary.

- Dar n-ai gasit-o.- Nu. Am gasit un seif in podea, dar era gol. M-am hotarit

sa-1 a§tept pe Pierce. M-am ascuns in dulap. Cmd a venit, l-am auzit respirind greu §i mi-am dat seama pe loc ca se intimplase ceva. M-am uitat prin crapatura u?ii ?i l-am vazut descuind un al doilea seif secret. Atit mi-a trebuit. Cind a deschis u?a dulapului, l-am impu?cat, am luat scrisoarea §i am plecat.

Batrinul se rezema greu de balustrada, inca luptindu-se sa respire. Umbra din hoi se mi?ca din nou. Lavinia il vazu pe Tobias ie?ind la lumina ?i inaintind spre piciorul scarii. In mina avea un pistol.

- A i facut citeva gre§eli, Aspasia, spuse el.- Tobias. Aspasia se intoarse pu{in, holbindu-se

constemata. Cum ai...Totul se petrecu fulgerator. Batrinul se indrepta de spate

cu viteza unui ?arpe care ataca. Roti bastonul intr-un arc scurt §i brutal care o izbi in cap pe Aspasia.

Femeia se prabu?i in fata cu o mi?care curios de inceata. Pistolul din mina ei exploda inofensiv, umplind aerul de zgomot, fum §i miros de praf de pu§ca.

Cazu cu capul inainte pe scari in jos, duduind oribil pe fiecare treapta. Tobias trebui sa se lipeasca de perete pentru a se feri din calea ei.

Lavinia se uita atit de inmarmurita la trupul Aspasiei care se rostogolea, incit nici nu baga de seama ca batrinul urea iute seara pina ajunse pe palier, linga ea.

- Dumneata, doamna Lake, e§ti substanta viselor. Zimbi.

297

AMANDA QUICK

Daca eram cu treizeci de ani mai tinar, te asigur ca problema asta s-ar fi sfir§it cu totul altfel.

Ea se uita lung la el, fara grai.Batrinul privi peste umar la Tobias, care urea seara cu

pistolul in mina.- Sau poate ca nu, spuse batrinul sec. Domnul March al

dumitale e demn de dumneata. Intr-adevar, nu-mi doresc decit sa fi avut ocazia sa-1 iau ca ucenic, cu ani in urma. Ar fi fost un mo§tenitor grozav al afacerii mele. I§i atinse palaria. Buna ziua, doamna. Sper ca, din cind in cind, sa-ti aduci aminte de discutia noastra despre vise.

Trecu repede pe linga ea, deschise u?a care dadea pe seara din spate §i disparu.

Spre mirarea §i marea u?urare a Laviniei, Tobias nu se lua dupa el. Veni linga ea §i coborf meet pistolul.

Se uitara impreuna la u§a pe care disparuse batrinul.- E§ti teafara? intreba el meet.- Da. Lavinia se reculese. Aspasia?- Moarta. Banuiesc ca §i-a rapt gitul inainte sa se

rostogoleasca pe scari.- De buna seama n-a fost cine credeam eu ca era, §opti ea.Tobias intinse mina pe linga ea §i lua un obiect micut de

pe balustrada din spatele ei. Apuca micul inel cu doua degete. Un cap de mort care nnjea, lucrat in aur straluci in lumina.

- Cred ca ne putem felicita, iubita mea, spuse Tobias incet. Tocmai l-am intilnit pe legendaral Om Memento-Mori.

31lErau adunati in salonul elegant al lui Joan, in nuante

de galben, verde §i auriu. Tobias §i Vale stateau rezemati de perete, linga fereastra.

298

INELUL DE ADIO

- Condoleante pentru pierderea ultimului client, fi spuse Vale lui Tobias. Presupun ca, date fiind imprejurarile, nu iti vei primi onorariul.

Fata lui Tobias eramohorita.- Din pacate, chiar asta-i situatia. O sa pierdem onorariul,

dar cel pujin nu pierd ?i un partener.Lavinia se prefacu a nu auzi remarca. De la evenimentele

din dupa-amiaza de ieri, Tobias nu pierduse nici o ocazie sa comenteze pericolul pe linga care trecuse ea.

- Mai sint citeva lucruri pe care nu le inteleg pe deplin. Joan ii intinse o cea§ca de ceai Laviniei. Ce e cu perucile?

- Nu vom §ti niciodata de unde a cumparat Pierce peruca pe care a purtat-o in timpul crimei de la Beaumont Castle, zise Lavinia. Personal, inclin sa cred ca Pierce a achizitionat-o la Paris. Le-a spus lui Emeline §i Priscillei ca a studiat arta coafatului acolo. Tot ce §tim este ca a folosit-o. § i §tia §i Aspasia, pentru ca i-am spus noi. La intoarcerea la Londra a tras imediat concluzia ca eu eram o pacoste pentru ea. §i-a cumparat o peruca blonda §i a angajat un vagabond sa ma sperie ca sa renunt la caz.

- A avut grija ca Sweet Ned sa-i remarce parul, sperind ca, daca va fi prins, noi vom trage concluzia ca Omul Memento-Mori il angajase, explica Tobias.

- Cum e cu evenimentele din pravalia lui Swaine? intreba Vale.

- Am reu§it in cele din urma sa dau de rostul lucrurilor ieri, cind m-am uitat inca o data prin registrul de socoteli al peruchierului, spuse Tobias. Cautam o vinzare anterioara a unei peruci blonde, presupunind ca uciga§ul o cumparase inainte sa piece la Beaumont Castle. Dar am dat de alte doua tranzactii extrem de interesante. Una pentru o peruca blonda, cumparata la doua zile dupa crima.

- §i cealalta?- O peruca neagra cumparata in ziua petrecerii, spuse

299

AMANDA QUICK

incet Tobias. Peruchierul a scris in registru: operuca neagra in stil egiptean.

- Tobias ?i-a dat seama ca Aspasia fusese in pravalie in cel putin una dintre ocaziile anterioare.

- A fost destul s-o banuie?ti ca ea era criminala?- Faptul ca ea i?i procurase peruca de Cleopatra de la

singurul peruchier care a murit in imprejurari misterioase in cursul acestei anchete m-a facut sa ma gindesc ca nu era o simpla coincidenta. Vinzarea unei peruci blonde doua zile mai tirziu a capatat brusc o noua semnificatie. Ca ?i faptul ca Lavinia a fost ademenita in cimitir in urma invitajiei facute de Aspasia. De asemenea, mi-am amintit cu o oarecare intirziere ca Pierce era stingaci. Anthony §i Dominic Hood mi-au confirmat acest lucru. Dat fiind faptul ca pistolul cu care, chipurile, se impu§case Pierce fusese gasit in mina lui dreapta, am tras concluzia ca alt uciga§ bintuia prin preajma.

- Tobias a socotit ca Aspasia era singura persoana implicate in afacerea asta care avea legaturi putemice cu ceea ce s-a intimplat acum trei ani §i care, totodata, §tia ca noi concluzionaseram ca Pierce era noul Om Memento-Mori.

- Cind am adaugat aceste detalii la un alt fapt ciudat, am avut imaginea intregului tablou, spuse Tobias.

- Care era acel fapt? intreba cu interes Vale.- Nu in|elesesem prea bine de ce criminalul ii trimisesc

Aspasiei acel prim inel cu cap de mort. Ma gindeam ca voia sa ma provoace pe mine. Parea obsedat sa-1 imite pe Elland ?i ma gindeam ca poate ma invinuia de faptul ca Zachary fusese impins sa-§i ia zilele. Dar de ce sa-§i fi batut capul s-o speriepe Aspasia? Ea pretindea ca din cauza ca fusese amanta lui Elland. Rationamentul mi s-a parut lipsit de logica.

- Intr-adevar. Vale il studie. Evident, te considera adversarul sau. De ce sa se fi complicat cu amanta fratelui sau, daca nu-i ie§ea nici un profit?

300

INELUL DE ADIO

- A avut un motiv sa-i trimita inelul aia, spuse Lavinia. A fost calea prin care a asigurat-o ca-i cunoa?tc secretele cmd a informat-o ca are o anumita scrisoare pe care avea de gind sa o foloseasca pentru a o §antaja.

- Prea bine, spuse Joan. Acum inteleg de ce ai alergat acasa la Aspasia ieri dupa-amiaza, Tobias. Se uita la Lavinia. Dar ce te-a tacut sa te duci sa-i scotoce§ti casa?

- Excelenta intrebare. Tobias se uita intunecat la Lavinia. Asta am intrebat-o §i eu.

- Nu ca ar fi dat vreo atentie raspunsului, spuse aspru Lavinia. Aseara a tinut-o una §i buna cu intrebarea asta, nelasindu-ma sa ma bucur de cina. Pina la urma am fost nevoita sa-i .cer sa piece §i sa se intoarca atunci cind va fi in toane mai bune.

- §i care e raspunsul? intreba Vale.- A fost un impuls, spuse Lavinia. Am vazut-o pe

Aspasia pe Oxford Street. Cind a coborit din calea§ca, i-am remarcat bolinele §i m-am gindit la ceva ce a spus Sweet Ned cind i-am cerut sa descrie tinuta femeii care il angajase. Printre altele, a mentionat ca purta o pereche de botine joase de §evro.

- Scumpe §i foarte modeme, spuse Joan. Desigur. Ned ti-a spus ca femeia era imbracata intr-o rochie veche, §i tu te-ai gindit ca botinele ei nu se potriveau cu calitatea proasta a hainelor ei.

- Nu chiar. Pe mine m-a izbit faptul ca un criminal barbat care poarta o rochie veche, demodata ca sa-§i ascunda sexul nu ar investi intr-o pereche de botine foarte scumpe. Cind l-am vazut pe criminal in noaptea aceea de la Beaumont Castle, purta pantofi de piele sirnpli, solizi. Apoi am observat ca parul Aspasiei era coafat cu o multime de bucle §i zulufi. Asta mi-a amintit ca Ned a mai mentionat ca peruca blonda a celei care il angajase era coafata foarte simplu, cu un conci

301

AMANDA QUICK

la spate. M-am gmdit imediat ca cineva care nu e coafor de meserie ar alege exact o astfel de peruca simpla pentru a se deghiza.

- Foarte bine, spuse Joan. Asta explica de ce te-ai dus acasa la ea. La urma urmei, parea ocupata cu cumparaturile, a§a ca erai in siguranta.

Lavinia se strimba.- Din pacate, a pus ni§te vagabonzi sa ma urmareasca.

Ace§tia i-au spus ca ma indreptam spre casa ei. Ea a venit repede dupa mine, pe jos. M-a vazut stind de vorba cu batrinul din pare, apoi disparind pe aleea din spate.

Tobias incruci§a bratele la piept.- In momentul acela, Aspasia ?i-a dat seama ca daca

Lavinia se furi§a in casa ei, insemna ca ea insa§i era acum suspecta. A inteles imediat ca trebuia sa scape de Lavinia §i sa paraseasca tara.

- A§a ca a luat ostaticul cel mai apropiat §i a incercat sa se foloseasca de el pentru a pune mina pe mine, spuse Lavinia. Insa in loc de un batnn infirm, a ales un uciga? profesionist retras din activitate.

- Ce cauta Omul Memento-Mori in parcul din fata casei ei? intreba Joan.

- Evident ca o a§tepta sa se intoarca acasa. Tobias baga mina in buzunar §i scoase inelul cu cap de mort pe care il gasise pe balustrada din casa Aspasiei. Cred ca s-a dus acolo ca s-o omoare. Nu incape indoiala ca el a trimis mesajul care a facut-o pe menajera sa piece de acasa.

- I§i a§tepta prada, spuse Vale. Insa prima a aparut Lavinia.

Tobias se uita piezi§ la Lavinia.- Fara mdoiala ca ea i-a incurcat socotelile, dar s-a aratat

foarte tolerant in a-§i schimba planurile. Abilitatea lui de a-§i modifica strategia pe loc e unui dintre motivele succesului sau profesional de acum citiva ani.

302

INELUL DE ADIO

- Unde credeti ca e acum? intreba Joan.- In drum spre casuta lui de la mare, fara indoiala, spuse

meet Lavinia. Banuiesc ca a revenit numai ca sa razbune moartea ucenicilor sai.

- Cel putin asta ar fi vrut sa credem, mini Tobias. Eu, unui, n-a? crede nimic din ce ti-a spus, Lavinia.

Ea se uita la el.- Era un batrin, Tobias. Neinarmat, in afara de baston.

Puteai sa te duci dupa el ?i sa-I impu§ti mortal. De ce l-ai lasat sa piece?

Tobias i§i prinse miinile la spate §i se uita pe fereastra.- Cred ca s-a lasat sa fie luat ostatic pentru ca §tia ca erai

in casa aia §i ca Aspasia intentiona sa te omoare. Scopul lui a fost sa te protejeze. Trimitind-o pe Aspasia pe lumea cealalta, ti-a salvat viata. Ii datorez ceva pentru asta.

Dupa o scurta tacere, Lavinia i§i drese glasul.- §i am mai avut un motiv sa ma due ieri acasa la Aspasia.Toti a§tcptara.- Cautam un pretext care sa faca legatura dintre ea §i

crime. Nu mi-a placut niciodata femeia asta.

Plicul era pe treapta de sus de la numarul 7 cind Tobias sosi in dimineata urmatoare la micul dejun. Se apleca sa-1 ia, apoi se ridica repede §i se intoarse, cercetind strada. Singura persoana din preajma in afara de el era un gradinar in virsta care tundea hamic un gard viu, la colt. Fata omului era ascunsa de o palarie cu borul lat.

Tobias se uita un timp la el, apoi examina desenul sigiliului de ceara neagra de pe scrisoare. Zimbi pentru sine. Cind ridica ochii, gradinarul disparuse.

Deschise u§a ?i intra in holul din fata.- Iata-te, domnule March. Doamna Chilton veni spre el,

§tergindu-§i miinile pe §ort. Mi s-a parut mie ca am auzit pe

303

AMANDA QUICK

cineva pe scari. A i venit tocmai la timp pentru micul dejun.- §tiu. Asta da surpriza, nu-i a§a?Ea dadu ochii peste cap §i facu semn spre sufragerie. El

intra cu plicul in mina ?i le gasi pe Lavinia §i pe Emeline la masa.

- Buna dimineata, domnule, spuse vesela Emeline. Ce-aveti acolo?

- O scrisoare pe care am gasit-o chiar acum pe seara lavoi.

Lavinia cobori ziarul §i se uita curioasa la plic.- Pe seara, spui? Cine o fi lasat-o acolo?- Deschide-o ?i rezolva misterul. Tobias lua un scaun §i

ii intinse plicul.Ea se uita la plic, apoi scoase un mic tipat cind vazu

capul de mort imprimat pe ceara neagra.- Trebuie ca a lasat-o Omul Memento-Mori, ii spuse ea

lui Emeline in timp ce deschidea scrisoarea. Ma intreb ce... Se intrerupse cind un cec de banca aluneca pe masa. Dumnezeule! O mie de lire.

- Cite$te scrisoarea, spuse Emeline, emotionata. Repede, te rog, nu suport suspansul.

Tobis i§i tuma cafea.- Ceva imi spune ca mi s-a platit onorariul pentru cazul

Omului Memento-Mori.Lavinia studie scrisul elegant §i citi scrisoarea cu glas

tare.

Dragii mei doamna Lake §i domnule March,

Sper ca cecul alaturat va acoperi onorariul §i cheltuielile pentru serviciile voastrc m aceasta afacere decenta. Imi cer scuze pentru neplacerile §i pericolul la care ati fost supu?i amindoi.

304

INELUL DE ADIO

Sint con§tient ca aveti, probabil, ni§te intrebari fara raspuns. Am sa incerc sa suplinesc aceasta lipsa. Macar atita sa fac.

Va intrebati, desigur, de ce n-am acfionat fmpotriva Aspasiei Gray acum trei ani. Trista realitate e ca n-am banuit-o niciodata de crima. Am acceptat verdictul de sinucidere in parte pentru ca §tiam ca el te muljumise, domnule March. Am fost mclinat sa ma incred in judecata dumitale in aceasta problema.

Dar au mai existat doua motive pentru care am fost dispus sa accept ca Zachary §i-a pus pistolul la timpla. Primul a fost ca-1 cuno?team foarte bine, intrucit l-am crescut de la virsta de opt ani ?i §tiam ca avea temperamentul romantic, melodramatic asociat uneori cu cei care i§i iau viaja.

A l doilea motiv - §i te rog sa ma ierfi, doamna Lake, - a fost ca, la vremea respectiva, nici nu mi-a trecut prin minte ca o doamna ar imbrafi$a profesia in care mi-am instruit ucenicii, darmite sa ?i reu§easca sa-1 ia prin surprindere pe unui dintre ei. Fire?te, nu §tiam nim ic de parteneriatul doamnei Gray cu Zachary.

Acum un an, celalalt dintre ucenicii mei s-a pregatit sa p re ia cariera pentru care fusese in stru it. C rescuse idolatrizmdu-$i fratele §i nu voia decit sa dovedeasca faptul ca era la fel de curajos, de indraznet ?i profesionist ca Zachary.

La scurt timp dupa sosirea sa la Londra s-a dus la vechea locuinta a lui Zachary §i a gasit o scrisoare ascunsa m seiful din perete. Un seif mascat. In timpul uceniciei lor, i-am deprins pe baietii mei sa foloseasca neaparat doua seifuri. Este foarte probabil ca cel care face o perchezitie sa se multumeasca cu descoperirea unei singure ascunzatori secrete.

305

AMANDA QUICK

- Una dintre gre§elile mele de acum trei ani, spuse Tobias. Am gasit primul seif pentru ca Aspasia a avut grija sa-1 gasesc. Dar este clar ca nici chiar ea nu ?tia de al doilea seif.

In scrisoarea sa catre Pierce, Zachary spunea deslu§it ca o luase pe Aspasia Gray nu numai ca amanta, ci §i ca partenera. Evident ca era patima§ mdragostit de ea, dar instruirea lui avea radacini admci. Ca masura de precautie impotriva unei posibile tradari din partea ei, a implicat-o prin aceasta scrisoare. Nu tncape mdoiala ca intentiona sa o trimita daca ar fi ajuns s-o banuiasca. A mtfrziat insa prea mult §i scrisoarea n-a mai fost trimisa.

Cind Pierce a gasit scrisoarea in al doilea seif, a vazut numai prilejul de a beneficia fmanciar. §i-a facut planuri s-o §antajeze pe doamna Gray.

De asemenea, mi-a trimis un bilet, informmdu-ma de descoperirea sa. Din pacate, la vremea aceea calatoream §i nu ma aflam acasa cmd a sosit scrisoarea. Cind in sflr§it am primit-o, am injeles pericolul §i m-am pregatit sa vin imediat la Londra. Insa, dupa cum §titi, am ajuns prea tirziu ca sa-1 salvez pe Pierce.

Am sosit la locuinta lui la scurt timp dupa ce dumneata §i tinerii dumitale prieteni ati intrat pe u§a din spate §i ati gasit cadavrul, domnule March. V-am vazut cind ati ie§it §i am §tiut imediat ca cele mai rele temeri ale mele se adevereau.

Cu doi ucenici morti dupa o legatura cu doamna Gray, n-am mai avut n ici un dubiu cu privire la identitatea uciga§ului lor. M-am dus la ea ieri dupa-amiaza §i restul il Stiti.

Regret sa spun ca nici Zachary, nici Pierce n-au fost potriviti pentru afacerea asta. Zachary a prins gustul nefericit

306

INELUL DE ADIO

al vmatorii §i a pierdut din vedere importanta de a alege numai prada care merita sa fie vmata.

Cit despre Pierce, pe el il interesau mai ales aspectele financiare ale afacerii, §i era doar o problema de timp ca §i el sa piarda din vedere scopul inalt pentru care fiisese instruit.

Indiferent de rezultat, ambii tineri au fost insa ucenicii mei §i aveam datoria sa-i razbun. Am facut-o.

Nu mai e nimic de spus. Am sa ma retrag iar in umbra §i n-am sa va mai deranjez.

Oh, mai e ceva: doamna Lake, m-am oprit la pravalia naturistei din Wren Street §i mi-a dat un tonic foarte bun.Am toate §ansele sa traiesc mai mult decit mi-a dat doctoral meu. Poate ca mai am timp de alte citeva vise,

A l vostru sincer,M.

Lavinia reimpaturi scrisoarea foarte atent.- Cred ca e ultima oara cmd auzim de Omul Memento-

Mori. Nu a legat toate capetele lipsa, nu-i a§a? Nu vom putea dovedi niciodata ca lady Ferring ?i prietenele ei, lady Huxford §i doamna Stockard, s-au numarat printre clientii lui Pierce, dar nu pot spune ca imi pare foarte rau de asta. Nu poti sa nu le admiri taria ?i hotarirea de a-§i face dreptate in felul lor, cind lumea le-a refuzat-o, nu-i a§a?

- In ceea ce ma prive?te, numele clientilor lui Pierce nu e singura intrebare la care Omul Memento-Mori nu a dat raspuns, spuse Tobias. Mai am inca doua.

Emeline se uita la el.- Care sint, domnule?- Prima, a? da mult sa ?tiu daca chiar s-a retras sau daca

e doar un basm pe care ni 1-a spus ca sa ne descurajeze sa-1 cautam.

307

AMANDA QUICK

Emeline se cutremura.- Nu putem decit sa speram ca nu i?i mai practica in

mod activ meseria.Lavinia se incrunta catre Tobias:- § i cealalta intrebare?- §tim ca a cumparat doi ucenici de la Mama Maud, dar

cine ne va spune ca nu a luat §i aljii? Tare a§ vrea sa §tiu cTfi ucenici a instruit in total.

I rei zile mai tirziu mergeau prin parcul mare spre locul izolat, napSdit de buruieni, unde Tobias i§i stabilise cu mult timp in urma refugiul. Intinsera o patura pe iarba, in fa|a unei mine gotice, §i despachetara prtnzul de picnic pregatit de doamna Chilton. Soarele r&zbatea cald §i mingiietor printre frunzele copacilor.

Tobias examina micile placinte cu cimbru, muraturile, puiul rece, ouale fierte, brtnzeturile §i pfinea in timp ce destupa o sticla de claret.

- Doamna Chilton s-a intrecut pe sine.- O face mereu cind e vorba de tine. Lavinia baga mina

in co§ ?i scoase pachetul mvelit in hirtie ?i i-1 intinse. Asta e pentru tine. Pentru a sarbatori incheierea afacerii Omului Memento-Mori.

Barbatul se uita la pachet cu o expresie uimita. Ea se gindi ca, de?i el ii daduse mai multe daruri, acesta era primul pe care i-1 oferea ea.

- Multumesc, spuse el.Lua pachetul din mina ei ?i il deschise cu atita grija inctt

ea !§i dori sa fi gasit un dar mult mai frumos ?i mai scump.

308

INELUL DE ADIO

fnsa cind el se descotorosi de htrtie §i ramase cu lampa in muni, placerea din ochii lui ii spuse ca facuse alegerea corecta.

Tobias examina lucratura complicate de pe suprafata lampii.

- Alexandru taind nodul gordian.- M-am gindit imediat la tine cind am vazut-o in vitrina

pravaliei.El cohort lampa §i se uita la Lavinia.- Am sa o pastrez ca pe o comoara, iubita mea.Tuma claret in doua pahare §i ii intinse unui. Ea taie

doua felii dintr-o placinta ?i le aranja pe o farfurie alaturi de citeva muraturi, pui §i oua.

Un timp, mincara §i vorbira. Dupa ce terminara masa, Tobias se lasa pe spate, sprijinit in coate, cu un picior indoit. Se uita la ea.

- S-ar parea ca dragostea plute§te in aer zilele astea, spuse el cam prea mieros. Anthony a dat clar de inteles ca el ?i Emeline i§i vor anunta cuiind logodna.

- Era inevitabil. Sint facuti unui pentru altul.Tobias i?i drese glasul.- De asemenea, este foarte limpede ca Dominic §i

Priscilla sint vrajiti unui de celalalt.- fntr-adevar, murmura ea. Mama Priscillei e incintata.

Dominic a fermecat-o.- Da, ma rog, eu §tiu dintr-o sursa foarte autorizata ca

mariajul implica mari riscuri pentru o femeie.-H m m .Tobias ezita.- Tu a§a vezi lucrurile?Lavinia se opri cu farfuria in aer. Inima ii batea nebune§te.- Implica riscuri §i pentru un barbat, raspunse ea precaut.

309

AMANDA QUICK

- Poate, dar nu chiar acela§i gen de riscuri.- Nu, presupun ca nu.Urma o scurta tacere.Tobias !§i drese glasul.- In ultimul timp am avut impresia ca s-ar putea ca

prezentul nostru aranjament sa nu constituie cel mai bun exemplu pentru Emeline ?i Anthony.

- Daca aleg sa-1 dezaprobe, e problema lor, nu a noastra.- Ma rog, asta e un fel de a privi problema... Zilele

trecute, Anthony a spus ca daca tu §i cu mine am sta impreuna in Claremont Lane numarul 7, el §i Emeline s-ar putea muta in casa mea.

- Tobias, daca sugerezi ca ar trebui sa ne casatorim doar ca sa le fie bine lui Anthony §i lui Emeline, trebuie sa-ti spun ca...

- Nu. Ochii lui scaparara. Sugerez sa ne casatorim pentru mine. Aveam de gfnd sa a§tept pina la intoarcerea vaporului in care am investit, dar nu mai pot amina.

Ea se uita lung la el, incoltita §i fara suflare. In ultimele citeva saptamini se tot intrebase ce va face daca el ii va cere mina, iar acum momentul sosise.

I§i linse buzele uscate §i inghiti un nod.-O h .- Nu am multe sa-ti ofer, dar nu sint nici sarac lipit. Pe

linga casa pe care o posed, mai am ni§te investitii mai mici pe care le-am facut de-a lungul anilor. Afacerea cu investigatii particulare pare mai solida in ultimul timp, poate pentru ca acum te am ca partenera. Nu-ti pot oferi diamante §i cale§ti, dar nu vom muri de foame ?i nici nu iti va lipsi un acoperi? deasupra capului

- Inteleg.- Te iubesc, Lavinia. Se ridica incet §i ii lua mina. Am

310

INELUL DE ADIO

ajuns sa-mi fie groaza sa ma due acasa la patul meu de om singur. Vreau sa-mi petrec noptile cu tine. Vreau sa stau cu tine linga foe in serile reci de iama §i sa citesc la lumina noii mele lampi. Cind, la trei dimineata, nu pot sa dorm din cauza ca ma gindesc la un caz, vreau sa te pot trezi ca sa discutam despre el.

- Tobias.- Iti cer sa-ti asumi riscul de a te marita cu mine, iubita

mea. Jur ca voi face tot ce-mi sta in puteri ca sa nu regreti niciodata.

Ea i§i impleti strins degetele cu ale lui.- A i inteles gre?it, Tobias. Cred ca toata lumea intelege

gre§it. Da, casatoria e un rise pentru o femeie, dar nu mi-e frica sa ma marit cu tine. Mai degraba ma tem ca tu e§ti cel care o sa regrete o astfel de alianta strinsa, de nedesfacut.

- Cum poti sa spui una ca asta?- Eu sint foarte diferita de iubita ta Ann. Din tot ce am

auzit, ea era un inger, era buna, §i blinda, §i dulce. Eu nu-i pot lua locul.

Miinile lui se strinsera pe ale ei.- Asculta-ma bine. Am iubit-o pe Ann, dar ea a murit de

mult. In anii petrecuti fara ea, m-am schimbat. Daca ar fi trait, ne-am fi schimbat amindoi, fara indoiala, dar n-a fost sa fie. Acum, in unele privinte, sint alt fel de om. Caut un alt gen de iubire. Sper din toata inima ca poti spune acela§i lucru dupa toti anii petrecuti fara iubitul tau sot poet.

Bucuria o inunda, pura, limpede §i sigura ca soarele care ii incalzea.

- Da. Oh, da, iubitul meu. Se apleca §i il saruta pe gura. §i, da, §i viata mea s-a schimbat. Tobias, trebuie sa-ti spun ca pina te-am intilnit, nici n-am indraznit sa visez ca iubirea poate fi atit de calda, de profunda §i minunata.

311

AMANDA QUICK

El zimbi ?i, inceti§or, o trase in bratele lui. li simti forta miinilor ?i ii vazu siguranta din ochi. Ziua de vara era perfecta, senina ?i ametitoare ca o nestemata exotica luminata de foe.

- Asta inseamna ca oferta mea e acceptata? intreba el, coborindu-§i gura pe a ei.

- Din toata inima.In clipa care preceda sarutul, Lavinia i§i aminti

conversa|ia cu batrinul de pe banca din pare.Unele vise merita riscul de a le duce la indeplinire.