Alphonse si Rachel Goetmann - Practica rugaciunii lui Iisus.pdf

7/18/2019 Alphonse si Rachel Goetmann - Practica rugaciunii lui Iisus.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alphonse-si-rachel-goetmann-practica-rugaciunii-lui-iisuspdf 1/16

Practica rug!ciunii lui Iisus (Alphonse si Rachel Goetmann)

Tu îns! , când te rogi, intr ! în c!mara (inimii) tale… (Matei 6, 6)

Rug!ciunea lui Iisus cuprinde tot: cerul "i p!mântul, pe om "i pe Dumnezeu, este chintesen#a întregii tologii "i aîntregii antropologii, este nucleul Bibliei, este Calea iubirii pe care omul "i Dumnezeu se întâlnesc, este loculLeg!mântului prin care "i sângele "i trupul lor se întrep!trund într-o comuniune f !r ! de sfâr "it "i de necuprins demintea omeneasc! … Iar cei care-i ironizau pe p!rin#ii isiha"ti numindu-i „buricari” nici nu-"i d!deau seama cât

adev!r gr !iau pentru c!, atunci când se focalizeaz! în centrul s!u cel mai din!untru, în mod paradoxal, omul se p!r !se"te pe sine pentru a ajunge în „buricul” acestei lumi, Vatra Focului Celui nestins "i de via#! d!t!tor. Acolone cheam! via#a, în fiecare clip! "i nu doar din când în când. Iat! de ce tinde Rug!ciunea lui Iisus s! devin!neîncetat!, s! cucereasc! timpul în toat! plin!tatea lui, adic! tot timpul zilei "i chiar timpul nop#ii.

$i dac! e adev!rat c! numai Rug!ciunea are puterea de a trezi "i adânci duhul omului, adic! acel ceva care faceca omul s! fie un om, mai mult decât trupul "i psihismul s!u, atunci numai cel ce se roag! este om normal. Înfelul acesta, rug!ciunea nu doar se afl! deasupra "i înaintea tuturor activit!#ilor, ci trebuie "i s! înso#easc!

permanent orice activitate. „Nimic bun nu se poate face f !r ! Rug!ciune”, spune Pelerinul rus. Rug!ciunea luiIisus este chiar activitatea practic! prin care dobândim Calea, pentru c!, spune mai departe Pelerinul, „aceast!Rug!ciune este chemarea continu! "i neîntrerupt! a Numelui lui Iisus cu buzele, cu inima "i cu mintea, în

sim#irea Prezen#ei Sale, în tot locul, în toat! vremea, chiar "i în timpul somnului: Doamne Iisuse Hristoase, Fiullui Dumnezeu, miluie"te-m! pe mine p!c!tosul!”1.

De o simplitate dus! pân! la extrem, aflat! la îndemâna tuturor, a celui mai s!rman cât "i a mareluicontemplativ, aceast! Rug!ciune îi conduce, "i pe unul "i pe cel!lalt, la p!trunderea în cele mai adânci taine.Oriunde s-ar afla omul, pe ogor sau în uzin!, la birou sau în treburile gospod!re"ti, la cump!r !turi într-unsupermarket sau la volanul ma"inii, #intuit în patul suferin#ei sau plin de s!n!tate, Rug!ciunea face din el un

pelerin c!tre P!mântul F!g!duin#ei sale, care, mai înainte de toate este propria sa inim!. Nu exist! profesie sausitua#ie care s! nu se poat! armoniza cu aceast! Rug!ciune "i care s! nu fie pus! prin ea într-o lumin! cu totulnou!.

Omul care a ales ca Rug!ciunea lui Iisus s! fie Calea Vie#ii sale nu mai are alte interese, sau mai bine spus,toate celelalte interese ale vie#ii sale nu-"i mai afl! sensul, consisten#a "i împlinirea decât în Rug!ciune. $i, caorice om care lucreaz! la opera vie#ii sale, se las! cu totul absorbit de ea, se închide în Iisus, face din El oadev!rat! m!n!stire "i vede "i tr !ie"te totul numai în El "i prin El… Acestui om, dac! i-am putea pune, în oricemoment al vie#ii sale, întrebarea pe care le-a pus-o Mântuitorul primilor S!i ucenici: „Ce c!uta#i?”2, l-am puteaauzi r !spunzând netulburat, oricare i-ar fi nevoile exterioare: „pe Iisus!”. Acest exclusivism absolut, singurulcare permite realizarea marilor opere, îl unific! "i totul devine simplu pentru c! Iisus este prezent în toate. Eleste „Adev!rul "i Via#a”3, El este solu#ia tuturor problemelor, împlinirea a toate.

Rug!ciunea l!untric! "i st!ruitoare men#ine în con"tiin#a celui ce se roag!, aflat! într-o neîncetat! prefacere "i

adâncire, con"tiin

#a unui prezent f

!r !

sfâr "it. Treptat, dispar din con

"tiin

#! gândurile

"i, mai ales, dorin

#amultiplicat!, acest mare simbol al egoului. Sfântul Nume ne impregneaz! cu aceast! Prezen#! fa#! de care

devenim transparen#i, în!untru "i în afar !, a"a cum devine transparent! la lumin! hârtia îmbibat! cu untdelemn.De aici "i sensul cuvântului grec „eleison” – „miluie"te”. $i, de îndat! ce pierdem sentimentul acestei Prezen#e,sentiment care nu e o emo#ie, sim#im o mare lips!, totul devine opac iar noi redevenim ca ni"te somnambuli.Aceasta însemn! c! exist! un adev!rat stil de via#! în Hristos, o manier ! de a fi "i de a în#elege totul în El, de a

privi în lumina Lui pân! "i problemele care par banale sau „profane”. Rug!ciunea lui Iisus le d! tuturor acestor probleme o dimensiune contemplativ!.

La început, dup! nevoile "i posibilit!#ile fiec!ruia, Rug!ciunea poate fi rostit! cu buzele, f !r ! oprire, într-un ritmmai mult sau mai pu#in rapid, dar care s! permit! orientarea plin! de dragoste a inimii, a min#ii "i a aten#iei c!tre

Dumnezeu, iar fiecare cuvânt al Rug!ciunii s! absoarb! întreaga con"tiin#!.

În alte momente, în func#ie de circumstan#e sau de oboseala ce se poate face sim#it!, Rug!ciunea poate fi spus!cu lungi intervale de t!cere în timpul c!rora se poate gusta pur "i simplu aceast! atmosfer ! a Prezen#ei care nu

1



ne mai p!r !se"te nici o clip!. E cam ca zborul unei p!s!ri mari care bate odat! di aripi "i apoi se las! purtat! deaerul c!ruia se încredin#eaz! … Precum pas!rea care, dând din aripi, descoper ! c! sub ea nu este vid, omuldescoper ! prin Rug!ciune Prezen#a care-l a"teapt! "i-l înso#e"te pretutindeni, îl poart! "i îl transport! spresferele dumnezeie"ti care, în acela"i timp, nu sunt în lume "i totu"i atât de l!untrice sie"i aici "i acum. Numelelui Iisus este o revela#ie "i lucreaz!, în noi "i în jurul nostru, ca o permanent! revela#ie. Când orbii dinEvanghelie – "i cine dintre noi nu este înc! orb – au rostit aceast! Rug!ciune, au aflat lumina "i au v!zut "ilumea li s-a revelat4…

Dar, pentru ca într-o bun! zi întregul univers s! devin! pentru noi lumin!, trebuie s! începem, dup! îns!"ichemarea Mântuitorului, prin a „coborî în c!mara inimii noastre”5, acolo unde se afl! scânteia divin! "i, înascuns "i singur !tate, s-o l!s!m s! ia foc.

Într-o zi, Avva Arsenie, uria"ul isihasmului din primele veacuri, a primit chiar de la Domnul acest cuvânt: „fugi,taci, lini"te"te-te!”6. Acestea sunt cele trei trepte ale T!cerii. La începutul urcu"ului duhovnicesc este necesar ! oruptur ! care ne desparte de ceea ce este inutil, oferind condi#iile indispensabile re-orient!rii fiin#ei noastre.Aceast! ruptur ! este, bineîn#eles, o necesitate fizic!, prin ea ne cufund!m în singur !tate "i aceasta taie totulscurt "i radical. Dar acest spa#iu fizic, odat! deschis, devine "i o realitate l!untric! în care m! pot retrage oricând"i oriunde, chiar "i în mijlocul zgomotelor. Se creeaz! astfel o stare sufleteasc! în care nu mai încape nimic "icare nu mai r !spunde la provoc!rile lumii. Dup! instalarea în acest loc de singur !tate l!untric!, începe adev!rata

lupt! pentru dobândirea T!cerii. E o lupt! de o via#! întreag!, o lupt! de suprimare a tuturor gândurilor rele, pentru c! aici se afl! „izvorul "i principiul oric!rui p!cat”, cum spune Origen. Fiecare gând care se prezint!min#ii este a"adar cercetat: „e"ti de partea noastr !, sau împotriva noastr !?”, "i, dup! caz, este zdrobit sautransfigurat cu Rug!ciunea. F!r ! aceast! aspr ! ascez! nu exist! nici Rug!ciune, nici T!cere. Este un adev!r m!rturisit "i repetat de Sfin#ii P!rin#i în unanimitate "i pe toate tonurile.

$i când aceast! t!cere a min#ii devine efectiv!, apare starea de re-culegere "i coborârea spre preaplinul inimii încare t!cerea devine T!cere, T!cerea despre care m!rturisea Sfântul Ignatie al Antiohiei7 c! I-a dat na"tere luiIisus Hristos.

Cu aceast! T!cere se na"te "i Rug!ciunea lui Iisus în noi. În lini"te veghetoare, omul întreg devine ascultare.

Este chiar ceea ce ne înva#! Sfânta Scriptur !: „Schema Israel – Ascult! Israele!”, adic! o atitudine ce con#inedeodat! toate cele trei caracteristici ale t!cerii: „fugi, taci, lini"te"te-te!” într-o continu! înaintare spre t!cerea-feciorelnic! "i t!cerea-roditoare. Numai când ajungem cu totul T!cere ca Domnul, poate Tat!l s! nasc! în noiCuvântul "i numai când suntem cu totul T!cere Îl putem auzi spunând: „Acesta este Fiul Meu cel ales, de El s!asculta#i!”8. $i Se va pogorî în c!mara inimii noastre a"a cum S-a pogorât în pe"tera din Bethleem. Dar spa#iulde T!cere deschis astfel în lume pentru a o re-crea nu ar fi fost posibil f !r ! T!cerea noastr ! l!untric!: T!cereadin Betlheem a fost mai întâi T!cerea Mariei, adâncul adâncului celui f !r ! de sfâr "it.

Aceast! T!cere î"i afl! mai întâi mediul potrivit, locul de îmblânzire, acas! la noi, în laboratorul gospod!rieinoastre, cum ne îndeamn! "i Sfântul Ioan Gur ! de aur spunând: „S! fie casa ta o biseric!”! $i în cas!, ca într-untemplu, se afl! o sfânt! a sfintelor, „col#ul cel frumos” cum spun ortodoc"ii ru"i, cu una sau mai multe icoane9, ocandel! sau o lumânare, un covora" pentru rug!ciune "i, eventual, o b!ncu#! sau un sc!unel.

Icoanele din „col#ul meu frumos” îmi amintesc întotdeauna de leg!tura minunat! dintre rug!ciunea personal! "icea liturgic!: aceea"i Via#! se pr !znuie"te "i aici "i acolo. Cea mai însingurat! "i de nimeni "tiut! Rug!ciune alui Iisus este "i un eveniment liturgic de cel mai înalt nivel, sacramental. $i flac!ra candelei mele e de fa#!

pentru a-mi aminti cum trebuie s! veghez asupra vie#ii mele de zi cu zi "i cu ce foc trebuie s! m! aprind pentrulume…

Aici voi veni, o dat! sau de dou! ori pe zi, sau de mai multe ori dac! am posibilitatea, dac! "i numai dac!, euînsumi am luat aceast! hot!râre, c!ci f !r ! hot!râre nu poate exista nimic, nici libertate, nici om, nici sens al

vie#ii… Nimeni nu poate lua hot!rârea în locul meu, "i e o hot!râre care trebuie reluat! mereu pentru c! numaiea poate fundamenta o existen#!, poate face s! se nasc! omul pentru sine însu"i, îl structureaz! în adânc dându-io direc#ie, o orientare. Prin aceast! hot!râre totul cap!t! o motiva#ie "i numai prin ea devine posibil! aten#ia(trezvia), acest nerv al vie#ii isihaste. Hot!rârea cuprinde întreaga fiin#! a omului indicându-i în fiecare moment

2



care sunt priorit!#ile. Atâta timp cât hot!rârea omului de a-L urma pe Hristos nu este complet! "i total! "i nueste reînnoit! în fiecare zi, acesta nu va avea nici o garan#ie c!-I va fi credincios sau c! nu-L va tr !da în privin#atimpului pe care voie"te s! I-l ofere în rug!ciune "i medita#ie. C!ci acolo ne verific!m hot!rârea "i autenticitateaangajamentului nostru. Avem dreptul s! fim Iuda cel sinuciga", sau Sfântul Ioan cel care se odihne"te la pieptullui Iisus, dar alegerea ne apar #ine numai nou! "i trebuie s! fie con"tient!. Exigen#a este total!: pe Aceast! Calenu se poate face câte un exerci#iu pe ici pe colo, dup! cum avem chef…, ci e nevoie de o angajare a întregii

persoane. Rug!ciunea nu se adaug! la restul vie#ii noastre, ci face tot acest rest s! aduc! roade. Dumnezeu nueste ceva ce se poate num!ra printre altele pentru c!: „Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea "i cine nu

adun! cu Mine, risipe"te”.10

Acest nou stil de via#! care face s! #â"neasc! frumuse#ea timpului se na"te în timp. Fiecare e chemat s!-"ig!seasc! ritmul s!u "i s! i se supun! acestuia cu regularitate. Scopul Rug!ciunii lui Iisus fiind s! devin!

permanent!, e de la sine în#eles c! nu exist! limite. Mul#i obi"nuiesc s!-"i ia o jum!tate de or ! diminea#a "i oalt! jum!tate de or ! seara. Pretextul „lipsei de timp” nu e valabil aici: Rug!ciunea este mult mai hr !nitoare "iregeneratoare decât somnul, iar dup! studii recente, o jum!tate de or ! de medita#ie (contemplare) echivaleaz! cutrei ore de somn… Astfel, f !r ! scuze "i f !r ! team! putem face o fereastr ! în noapte. $i dac! vom relua firulRug!ciunii în to#i timpii mor #i ai zilei, când ne deplas!m, când suntem la mas!, în pauze sau în alte momente încare intelectul e liber, vom constata cu surprindere c! sunt multe astfel de momente care, adunate în Rug!ciune,devin deosebit de roditoare!

Cei care nu au o activitate intelectual! au privilegiul de a se d!rui din plin Rug!ciunii în timp ce trupul e ocupatcu activitatea lui.

Aceast! stare de veghe din timpul zilei, din ce în ce mai neîntrerupt!, depinde de somnul nostru pentru c!, a"acum bine "tiu monahii care se scoal! pentru a se ruga, noaptea aduce un har special. Mirenii de ce s-ar lipsi deacest har? Evanghelia se adreseaz! tuturor "i fiecare e chemat, monah sau mirean, la acelea"i în!l#imi alesfin#eniei. În vechea Tradi#ie cre"tin!, exista o singur ! spiritualitate, f !r ! nici o deosebire. Marii duhovnici caSfântul Nil sau Sfântul Ioan Gur ! de Aur înv!#au c! toate nevoin#ele monahale se cer "i de la cei din lume:„Scoal!-te la miezul nop#ii "i laud! pe Domnul t!u. În timpul nop#ii sufletul e mai curat, mai u"or. Dac! ai copii,treze"te-i ca s! se roage împreun! cu tine.”11

Ast!zi, ritmurile omului nu mai sunt cele din epocile rurale, reglate de soare "i de natura vie înconjur !toare.Ast!zi, Rug!ciunea ca ascez! trebuie asumat! în adânc pentru a mântui un om epuizat de tehnic!, urbanizare "i

beton. De"i via#a spiritual! are mereu acelea"i principii, acestea se înscriu într-un alt context. Unei existen#edeja încovoiat! sub povara uzurii "i a surmenajului, ar fi de-a dreptul demonic s!-i adaugi mortific!ri "idolorisme… Or, Rug!ciunea lui Iisus îi d! omului contemporan putin#a de a primi toat! aceast! întreaga via#!contemporan! ca pe o ascez!, de a o transfigura în loc de a o tr !i ca pe o mortificare, "i de a aduce în eaeliberarea necesar ! pentru a întrupa Harul. În acest sens, Rug!ciunea ne plaseaz! într-o atitudine de ruperel!untric!, de rupere de lume în chiar mijlocul ei: angajare "i neangajare, întrupare, dar pentru îndumnezeire. E o

prezen#! în aceast! lume, real! pân! la cele mai mici detalii, dar f !r ! a mai fi sub puterea ei de atrac#ie care, defapt, este a prin#ului întunericului „de la început ucig!tor de oameni… "i tat!l minciunii”12. În acest întuneric sed! lupta noastr ! pentru lep!dare, lupt! care const! mai ales în vigilen#! activ! (trezvie), într-o înso#ire f !r ! niciun compromis cu aceast! lume. În felul acesta, asceza devine permanent! ca "i rug!ciunea, ajungând de altfel s!se confunde una cu cealalt! pentru c! e vorba de aceea"i lupt! f !r ! nici un r !gaz: „Fi#i treji, priveghea#ineîncetat. Potrivnicul vostru, diavolul, umbl! r !cnind ca un leu, c!utând pe cine s! înghit!”13.

Noaptea simbolizeaz! în mod admirabil, pe de o parte întunericul acestei lumi "i, pe de alt! parte, starea noastr !de somnambuli. Ruperea cu ceea ce ni se pare totu"i normal "i firesc „dup! viziunea omeneasc!”, ne poateconduce într-un proces de transformare radical! a întregii fiin#e, corp-suflet "i duh, la metanoia, o adev!rat!r ! sturnare care ne deschide lumea Luminii. Nu e vorba aici de o imitare a monahilor "i de a ne ruga jum!tatedin noapte, ci doar de a cuceri noaptea cu r ! bdare pentru ca, atunci când va voi, Domnul s! ne d!ruiasc! harul

de a „dormi, pentru c! e o nevoie a firii, în timp ce inima vegheaz! din preaplinul iubirii”14

. Atunci noapteadevine o stare duhovniceasc! din ce în ce mai con"tient! care contribuie cu putere la transformarea vie#ii diurne.

Iat! câteva elemente importante care trebuie respectate în aceast! practic!:

3



• Mai întâi, pentru ca somnul s! fie corect, trebuie s! fim re#inu#i "i cu m!sur !: a dormi prea multînseamn! s! aduci un afront propriei persoane "i lui Dumnezeu, iar Calea s! poarte în ea propria negare.• Apoi, trebuie s! înv!#!m s! dormim: s! nu cernem iar !"i "i iar !"i problemele "i grijile zilei, ci s!le încredin#!m cu n!dejde în mâinile lui Dumnezeu. Acest lucru presupune "i s! ne încredin#!m fizic Lui

printr-o destindere profund! a trupului, respirând adânc "i r !rind "i lungind din ce în ce mai multexpira#ia, f !r ! nici un efort de voin#!. Odat! ajun"i în aceast! stare de total! încredin#are de sine înmâinile lui Dumnezeu, subcon"tientul se deschide "i putem începe, tot f !r ! vreun amestec din parteavoin#ei, s! spunem Rug!ciunea lui Iisus, rar "i ascultând-o cum r !sun! în!untru ca o leg!nare. Adormim

cu Rug!ciunea care ne p!trunde, ca apa într-un burete, întreaga fiin#!, pân! în subcon"tientul15

fizic "i psihic. Dup! un timp, ajungem s! ne trezim în plin! noapte "i s! auzim în adâncul trupului "i alsufletului Rug!ciunea spunându-se de la sine… Somnul devine poros "i transparent. „Subcon"tientul”investit de har lucreaz! în mod minunat!

• Dar înainte de a ajunge în acest stadiu "i pentru a-l men#ine pe mai departe, e nevoie de o sculareîn timpul nop#ii, de o str ! pungere a acestui bloc opac de întuneric. $i dac! va fi doar o mic! sp!rtur ! delumin!, va fi îndeajuns pentru ca o za de somn s! se deschid! "i de ea s! se înl!n#uie mai târziu "ialtele…Se poate fixa o trezire la trei ore "i s! se spun! un timp Rug!ciunea lui Iisus, apoi, la revenirea în

pat, din nou destinderea "i intrarea în procesul adormirii descris mai sus. Astfel, putem parcurge, noaptede noapte, distan#e ame#itoare prin întunericului din noi ca s! depunem în el elanul înnoitor al primilor

cre"tini: „De"teapt!-te, cel ce dormi "i te scoal! din mor #i "i te va lumina Hristos!”16 Care este elanul pascal al oric!rei vie#i duhovnice"ti, trecere de la moarte la Via#!.

• $i, în sfâr "it, "tiin#a de a te „trezi de diminea#!” nu numai c! a f !cut parte dintotdeauna dindictoanele în#elepciunii populare, dar este "i o în#elepciune divin!! O zi nou! mi-e d!ruit! pentru a tr !i.Ce fel de via#!? O primesc pentru a face, ce, cu ea? Orice angajament î"i are originea aici, în intervaluldintre întuneric "i lumin!, dintre apus "i r !s!rit. Fa#! de cine, pentru ce? Hot!rârea pe care am luat-o,odat! pentru totdeauna, de a porni pe Cale, se reînnoie"te aici în fiecare zi, se precizeaz! "i m! repune pedirec#ie. Ea îmi orienteaz! ziua întreag! "i fiecare am!nunt pe care îl con#ine. $i chiar dac! în momentulîn care o tr !iesc sunt incon"tient, ceea ce conteaz! este inten#ia profund! de la pornire, acolo unde seînr !d!cineaz! fapta. Cupa unei flori nu e totdeauna con"tient de r !d!cinile ei "i totu"i ea prime"te totul

de la ele în fiecare moment! Lucrarea incon"tient! din timpul nop#ii ne va ajuta s! primim "i ziua carevine în aceea"i stare de încredin#are încrez!toare: „ Iat! vin, ca s! fac voia Ta, Dumnezeule!”17. Înc! dela trezire, tonalitatea de fond pe care o va dobândi repetarea Rug!ciunii lui Iisus, va fi lep!darea total!de sine "i lucrarea harului. Trebuie s! ne ag!#!m de ea pentru a nu o pierde în timpul miilor de micigesturi ale dimine#ii, de la toalet! pân! la începerea lucrului, trecând prin micul dejun, c!l!toria pân!acolo, etc.

Stânca de neclintit pe care se construie"te întregul edificiu al zilei noastre "i datorit! c!ruia rezist!m, estetimpul-forte pe care îl consacr !m exclusiv Rug!ciunii, fie diminea#a, fie seara, sau "i diminea#a "i seara. Loculacestei întâlniri de dragoste este col#ul nostru „cel frumos”. Pentru nimic în lume s! nu pierdem aceast!întâlnire pentru c! acolo, înainte s! ajungem noi, Dumnezeu ne a"teapt! "i ne caut! ca un mire iubitor: „Scoal!,draga mea, "i vino! … Arat!-#i fa#a ta! Las!-m! s!-#i aud glasul!18”.

Cine î"i încredin#eaz! Rug!ciunea dispozi#iei de moment, dovede"te c! n-a în#eles înc! nimic în credin#a luidespre realismul uluitor al rela#iei dintre Dumnezeu "i om.

Ajuns la locul sfânt "i în timpul Rug!ciunii, întreaga mea atitudine este determinat! de Prezen#a Lui. Sunta"teptat, c!utat, iubit cu o iubire nebun! de El, Cel ce Este deja acolo… Con"tiin#a vie a acestei realit!#i m! faces! m! „cutremur” în fa#a Sfin#eniei Sale "i fiecare gest va fi f !r ! nici un cusur: Este ceea ce se cheam! ritual,suit! de gesturi de tandre#e "i apropiere reciproc! între doi îndr !gosti#i care-"i fac curte. Dac!, de multe ori,ritualul ni se pare gol, este pentru c! îi lipse"te acest con#inut miraculos! $i totu"i, Liturghia este aceast!

minunat! realitate "i toat! via#a noastr ! e chemat! s! devin! la fel.

$i totul începe, cum am spus, în taina acestei singur !t!#i, fa#! c!tre fa#!… Trupul meu este, în acela"i timp,templul acestui ritual "i c!mar ! de nunt! a acestei întâlniri. M! duc la Dumnezeu mai întâi cu trupul meu. El e

4



3. A!ezat pe c"lcâie sau pe un sc"unel

În genunchi, pe o p!tur ! întins!, cu degetele mari de la picioare atingându-se u"or, te a"ezi între c!lcâie.Genunchii pot fi uni#i sau dep!rta#i. La început, pentru ca pozi#ia s! fie mai pu#in dureroas!, se poate pune pestec!lcâie o pern! sau p!turic! strâns!, sau „pe un sc!unel ca de o palm!”, adic! înalt de 20 centimetri, pe care îl

po#i scurta pe m!sur ! ce înaintezi în experien#!, pân! ce te po#i a"eza f !r ! greutate pe c!lcâie (dac! nu suferi devarice, bineîn#eles). Taburetul poate fi un cub de lemn sau de mu"chi înt!rit, sau o p!turic! rulat! pe care te po#ia"eza ca pe cal.

Acest fel de a"ezare este, f !r ! îndoial!, cel mai tradi#ional "i poate cel mai potrivit pentru to#i. Cel maiimportant lucru aici este o bun! verticalitate: „Fii ca o coard! de vioar ! bine acordat!, f !r ! alungire sau scurtare,spune Teofan Z!vorâtul, cu trupul drept, umerii coborâ#i "i #inând capul în pozi#ia lui fireasc!”27.

Cel mai simplu mod de g!sire a pozi#iei verticale corecte, adic! având centul de greutate în abdomen "i nu în piept sau în umeri (partea voluntar ! a trupului), este s! v! apleca#i pân! ajunge#i cu fruntea la p!mânt, apoi s!v! ridica#i încet, derulând coloana, vertebr ! dup! vertebr !, pornind de la coccis. Ajun"i la cap, trage#i pu#in decolan! în sus, "i l!sa#i-o s! „se a"eze” singur !, f !r ! del!sare în jos, "i f !r ! încordare în sus, „f !r ! lâncezeal! dar "i f !r ! încordare prea mare”, cum spune Teofan Z!vorâtul. Coloana e dreapt!, dar flexibil!. Bazinul u"or scos înafar !, f !r ! o curbur ! exagerat! în dreptul rinichilor.

În aceast! postur !, omul este un arbore bine înr !d!cinat în p!mânt. Orice vertical! st! pe o baz!, pe o funda#ie.Dar aceast! înr !d!cinare în p!mânt depinde cu totul de o bun! p!r !sire, abandonare, a p!r #ii de sus a corpului,sediul egoului: mai întâi, acest lucru înseamn! ca, la începutul fiec!rei expira#ii, s! se fac! o decrispare "i odestindere profund! a coloanei, pornind de la ceaf ! "i umeri, dar f !r ! o surpare în sine sau gârbovire. Aceast!abandonare de sine în umeri la începutul expira#iei va fi automat urmat! de o mi"care de încredin#are a poverii

p!r #ii de jos a trunchiului, astfel încât, la sfâr "itul expira#iei, s! fii a"ezat, în sensul literal al cuvântului, în bazinul t!u care, la rândul s!u, se dilat!, se destinde, se înr !d!cineaz! din ce în ce mai mult. Dac! expira#ia eîndreptat! cu blânde#e dar "i cu hot!râre în jos, f !r ! nici un efort, partea de jos a abdomenului se elibereaz! cuu"urin#!. Prelungind pu#in expira#ia dup! ce a ajuns la cap!tul parcursului ei firesc, peretele abdomenului va fiu"or întins, ceea ce ne va face s! sim#im o for #! în regiunea bazinului, mai ales sub ombilic. Întregul trup cap!t!

acum o stabilitate de neclintit, în centrul s!u real de greutate, "i se poate destinde într-o atitudine de ascultare "i primire.

Experien#a ne va ar !ta c! aceast! a"ezare însemn! mult mai mult decât un fel fizic de a sta "i c! ea conduce la oadev!rat! evolu#ie a persoanei, "i anume la o profund! transformare. Duhul Rug!ciunii se întrupeaz! în materie,omul devine o form! conform chem!rii sale, Cuvântul devine trup…. Avem aici o atitudine de transparen#! la

Nev!zut care-I permite lui Dumnezeu s! lucreze, sinergie absolut necesar !. F!r ! s! ne înr !d!cin!m înumanitatea noastr ! profund!, inima nu se deschide. $i dac! aflarea r !d!cinilor p!mânte"ti este lucrarea omului,deschiderea inimii este lucrarea lui Dumnezeu.

Sfânta Scriptur !

ne înva#!

din plin despre necesitatea unei înr !

d!

cin!

ri p!

mânte"

ti pentru ca „Rug!

ciunea s!

aduc! roade”. Unul din textele cele mai minunate pe aceast! tem! este Pilda Sem!n!torului28 în careMântuitorul ne ofer ! o adev!rat! antropologie a omului în rug!ciune "i arat! c! nu se întâmpl! nimic, sau numare lucru, cu omul care „nu are p!mânt mult” "i nici „r !d!cin! în el”29. Ca un adev!rat semit, Sfântul ApostolPavel folose"te "i el acela"i limbaj realist "i trupesc în care trupul nu e niciodat! exclus din Cale: „fi#iînr !d!cina#i "i întemeia#i în iubire”30. Aceast! con"tiin#! prinde cel mai mare contur în a"ezarea în t!cere cândnimic nu scap aten#iei, mai ales blocajele "i încord!rile care ofer ! Rug!ciunii un „loc pietros”, l!sând-o în afar !,departe de „p!mântul cel bun”. Înv!#ând s! lu!m „ca punct de sprijin ombilicul”, pentru c! „legea Dumnezeuluimeu este în mijlocul pântecului meu”, "i s! încetinim suflarea "i chiar s! o oprim pu#in, P!rin#ii Filocalici31 nuofer ! re#ete, ci sunt pur "i simplu one"ti cu lucrarea Întrup!rii care transform! m!runtaiele omului în pântec(mitr !) d!t!tor de via#!32. $i, de vreme ce Însu"i Dumnezeu S-a întrupat în acest pântec, însemn! c! e acolo o

realitate pe care cre"tinismul c!zut în abstrac#ii intelectuale trebuie s! o redescopere… „To#i cei care auexperimentat aceast! realitate, nu pot decât s! râd! de cei care-i contrazic din lips! de experien#!…, cuvintegoale din rea voin#!”33. De altfel, reg!sim aceea"i antropologie biblic!, acum ascuns!, în iconografia foarteveche, atât în R !s!rit cât "i în Apus. Aproape nimeni nu mai "tie s! ne explice despre ce este vorba când Hristos

6



sau Sfin#ii au pântecul umflat sau cercuri concentrice pe abdomen. Ceva despre asta ne spune cineva care au practicat Hara în Japonia34: „Criteriul trupesc, simplu "i complet obiectiv, e superior tuturor criteriilor psihologice pentru c! nu e supus interpret!rilor "i erorilor de interpretare a c!ror consecin#e reale le descoperimnumai pe m!sur ! ce le tr !im, "i, de multe ori, prea târziu!”35.

4. Alte pozi # ii

Pentru cei c!rora le este greu s! aleag! una din posturile descrise, e cu des!vâr "ire posibil s! se roage a"ezat pe

un scaun dar f !r ! s! se afunde în el. S! se a"eze pe marginea din fa#!, cu t!lpile lipite de sol, sau, de preferat, cugleznele încruci"ate "i cu genunchii întotdeauna mai jos decât bazinul pentru c! altfel centrul vital nu e liber "i procesul de înr !d!cinare despre care am vorbit va fi greu de realizat.

Nu e nici o contraindica#ie nici pentru statul în picioare în timpul rug!ciunii. Unii sfin#i isiha"ti r !mâneau în picioare, "i chiar nemi"ca#i, ore întregi. Îi putem imita dac! reu"im s! realiz!m nemi"carea total!, ca în orice alt! postur !, bine fixa#i pe cele dou! picioare, f !r ! a ne în#epeni genunchii, cu bazinul, de data aceasta, u"or trasînapoi. Mai departe vom proceda ca "i în postura a"ezat.

Când alegem s! st!m în picioare, bra#ele atârn! pe lâng! corp; în pozi#ia a"ezat (nu "i în postura Sfântului Ilie)mâinile pot lua mai multe pozi#ii: fie a"ezate pe gambe, cu palmele spre cer, fie sunt l!sate libere pe lâng!

gambe, cu antebra#ul sprijinit de partea de sus a coapselor, sau cu dosul unei mâini sprijinit în palma celeilalte,amândou! mâinile a"ezate în poal!, formând împreun! cu antebra#ele o mare cup!, simbol al cupei l!untrice.

În postura vertical!, felul în care ne #inem capul este foarte important. Dac! e prea aplecat, sau prea dat sprespate, ceafa va întrerupe continuitatea verticalei "i va împiedica coborârea în sine. De altfel, calitatea circula#ieisângelui în cap e foarte diferit! în func#ie de felul în care îl #inem. E suficient s! punem ceafa în prelungireacoloanei vertebrale, s! l!s!m pu#in b!rbia în jos, ceea ce va provoca întinderea vertebrelor cervicale, "i s!stabilim un „contact” între partea din spate a vârfului capului "i tavan, sau cer. E important s! nu pierdem acest„contact”. Iat! dubla polaritate a omului: înr !d!cinat atât în cer cât "i în p!mânt.

În timpul Rug!ciunii, ochii se #in u"or întredeschi"i. Ne vom da seama destul de repede c! e mai avantajos decâtdac! i-am #ine complet închi"i: nu ne mai fur ! somnolen#a "i tind s! dispar ! distragerile de toate felurile "itendin#a spre reverie. Mai mult, într-o spiritualitate a Întrup!rii, men#inerea contactului cu lumea exterioar ! nuse cere suprimat. Cre"tinul nu tr !ie"te cu ochii închi"i! A"adar, ochii întredeschi"i, pleoapele destinse, privireneutr !, asupra unui punct cam la un metru în fa#!, f !r ! a fixa ceva anume.

* * *

Oricare ar fi pozi#ia aleas!, timpul de rug!ciune se începe cu o metanie, o înclinare profund! în timpul c!reia seinvoc! Duhul Sfânt: „Nimeni nu poate s! zic!: Domn este Iisus, decât în Duhul Sfânt.” 36, pentru c! El esteÎnv!#!torul nostru l!untric "i El, numai El, este Cel ce se roag! în noi, noi doar ne unim cu rug!ciunea Sa.

Fiecare Îl poate chema pe Duhul Sfânt în felul s!u, simplu, cuvintele prietene"ti "i încrez!toare fiind, f !r !îndoial!, cele mai bune. Dar putem folosi "i una din invoc!rile Sfintei Biserici. Astfel putem spune:

Împ!rate Ceresc, Mângâietorule, Care pretutindenea e "ti "i toate le pline "ti, Vistierul bun!t !# ilor "i D!t !torulede Via #! , vino "i Te s!l !"luie "te întru noi "i ne cur !# e "te de toat ! întinarea "i mântuie "te, Bunule, sufletelenoastre!

Aceast! chemare este o adev!rat! „epiclez!” 37 în continuitate cu cea din Sfânta Liturghie. Chem!m FoculDuhului Sfânt peste noi, a"a cum Îl chem!m peste pâinea "i vinul Cinstitelor Daruri, pentru ca, prin Rug!ciunealui Iisus s! ne transforme "i pe noi în Trupul "i Sângele lui Hristos. De altfel, vom vedea c! aceast! Rug!ciuneeste profund euharistic!.

Apoi, e de neap!rat! trebuin#! s! depunem pe Crucea lui Hristos tot ceea ce nu merge în noi "i în jurul nostru:grijile, problemele, poverile noste, de orice fel ar fi ele: „Veni#i la Mine to#i cei osteni#i "i împov!ra#i "i Eu v!voi odihni pe voi”38, altfel e imposibil s! ne rug!m pentru c! grija e primul nostru vr ! jma": ea ne poate cuceri cu

7



totul con"tiin#a "i s! o fac! impermeabil! la Dumnezeu: grijile acestei lumi sunt „spinii” care „în! bu"!”Rug!ciunea "i o fac „neroditoare”39.

Ce paradox: s! vrei s! te rogi Tat!lui Celui Preamilostiv f !r ! s! ai încredere în El "i ag!#ându-te în continuare de problemele tale! Dar ceea ce închide cel mai mult inima omului, este lipsa iert!rii. E în zadar chiar "i s!începem Rug!ciunea dac! n-am iertat toate „din toat! inima noastr !”40. Mântuitorul e foarte ferm în aceast!

privin#!: „dac! î#i vei aduce darul t!u la altar "i acolo î#i vei aduce aminte c! fratele t!u are ceva împotriva ta,las! darul t!u acolo, înaintea altarului, "i mergi întâi "i împac!-te cu fratele t!u”41. Acest cuvânt se înscrie în

vehemen#a cu care to#i proorocii îi certau pe cei ce-"i aduceau jertfele ca pe ni"te „daruri zadarnice”, cum spuneIsaia: „Ce-Mi folose"te mul#imea jertfelor voastre?, zice Domnul. M-am s!turat de arderile de tot … Nu maiaduce#i daruri zadarnice. T!mâierile Îmi sunt dezgust!toare… ur !sc lunile noi "i s!rb!torile voastre… Îmi întorcochii în alt! parte… Când înmul#i#i rug!ciunile voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge;sp!la#i-v!: cur !#i#i-v!! Nu mai face#i r !u înaintea ochilor Mei. Înceta#i odat!!”42. Cine va mai îndr !zni, auzindacestea, blasfemia de a se ruga oricum?

E nevoie s!-i iert!m pe to#i, de aproape "i de departe, care ne-au r !nit de-a lungul întregii noastre vie#i, con"tientsau incon"tient, indiferent de importan#a faptelor de care ne plângem. S! iert!m dar "i s! cerem iertare pentrur !nile pe care le-am purtat43. În fa#a lui Dumnezeu, cel mai bun fel de a ierta, este de ai-I cere Domnului s!

binecuvânteze cutare sau cutare persoan!44. Înainte de a începe Rug!ciunea, ar trebui s! fim capabili de a trata

pe oricine ca pe cea mai drag! fiin#! de pe p!mânt "i s! iert!m în fiecare zi orice ni s-ar întâmpla. Aceast!libertate l!untric! este o cale care se adânce"te neîncetat. Ura noastr ! e atât de ascuns! în adâncurile sufletuluiîncât e mai bine s! nu ne leg!n!m în iluzia c! nu mai avem ce ierta. S! începem fiecare zi iertând "i iar !"i "iiar !"i s! iert!m. Atunci Rug!ciunea ne face s! intr !m în îns!"i lucrarea mântuirii prin care totul e cur !#it deSângele lui Hristos: „miluie"te-m! pe mine p!c!tosul!”.

Aceast! preg!tire pentru Rug!ciune ne ia foarte pu#in timp, câteva minute în plus. Apoi ne ridic!m din prosternare "i ne a"ez!m în pozi#ia pe care ne-am ales-o pentru c! acum, trupul va putea intra "i el în paceadobândit! de suflet. Vom începe prin detensionarea 45 întregului corp: „Înainte de rug!ciune, spune Origen,destinde-te "i reg!se"te-#i pacea”46. O încordare, în oricare parte a trupului, reprezint! un blocaj pe Caleal!untric! "i traduce, în fapt, o contorsionare a întregii personalit!#i, o crispare a egoului, a pozi#iilor dobândite,

sau o voin#! de afirmare împotriva tuturor spaimelor "i nesiguran#elor l!untrice. Dac! trupul este înc! încordat,înseamn! c! sufletul nu "i-a dobândit pacea cu adev!rat. Cea mai mic! grij! m! crispeaz!, lipsa de iertare m!

închide fizic. Acum trupul îmi permite s!-mi citesc adev!rul meu l!untric "i m! va ajuta efectiv s! m!

încredin#ez Rug!ciunii.

Cel mai simplu este parcurgem cu aten#ia, încet, întregul trup, din cap pân! în picioare, sau de la picioare pân!

la cap, "i s! sim#im din!untru fiecare parte, s! r !mânem câte pu#in în fiecare parte "i s! devenim con"tien#i de profunzimea senza#iei, chiar dac! în acest stadiu con"tiin#a noastr ! nu este înc! iluminat! de Duhul Sfânt.Trupul devine astfel permeabil fa#! de con"tiin#!, „rezoneaz! în armonie cu sufletul”47 "i p!r #ile sale incon"tientesau întunecate devin din ce în ce mai con"tiente pentru c! „ducem acolo legea con"tiin#ei inteligente care selupt! cu aceast! împ!r !#ie a întunericului”48. Odat! terminat parcursul, s! ne sim#im întregul trup deodat!, s! nesim#im în!untru corpului nostru. Fiecare expira#ie va aprofunda destinderea întregii mele fiin#e. Întreaga meafiin#! respir !, eu sunt respirat, trebuie neap!rat s! devin con"tient de acest lucru, s! simt asta…49.

Ceea ce la început pare a fi doar un exerci#iu de destindere, ne va duce curând la sim#irea Prezen#ei, laRug!ciune "i mai departe, pân! la u"ile lini"tii-isihiei.

Uimitoarele descoperiri ale P!rin#ilor Pustiei care au ajuns prin t!cerea trupului la „lini"tea de necl!tinat ainimii” "i la „libertatea total!”50, au dovedit acest lucru înc! de acum dou! mii de ani. Ast!zi, str !daniile neuro-

psihologilor ne confirm! "i din perspectiva "tiin#ei experien#ele lor spirituale: o senza#ie primit! în starea ei pur !, opereaz! o deconectare imediat! a centrilor nervo"i aducând lini"te "i în suflet "i în trup. Orice alt moment

al tr !irilor noastre poate fi disociat de prezen#a psihologic! în afar ! de momentul senza#iei. Senza#ie este chiar prezen#! psihologic!. Omul nu poate s! simt! "i s! gândeasc! în acela"i timp. Iat! o mare tain! ce devine dintr-odat! un mijloc extrem de important pentru noi. Mai mult, aten#ia este în propor #ie direct! cu destinderea. Cu câte"ti mai crispat, cu atât e"ti mai distrat, mai atras în afar !… „Senza#ia reglementeaz! "i armonizeaz! func#iile

8



creierului, spune Doctorul Vittoz, ea stimuleaz! "i regenereaz! celula nervoas!: pu#in câte pu#in se instaleaz! unfel de t!cere a creierului, intr ! în repaus… E o re-crea#ie, o cale c!tre libertate”51.

A nu lucra extraordinarele bog!#ii pe care le avem în noi, înseamn! a dispre#ui darurile pe care ni le-a f !cutDumnezeu "i a folosi pârghia ascezei într-un punct gre"it… Este în acela"i timp o ironie "i o incon"tien#! s!-Iceri lui Dumnezeu ceea ce ne-a dat deja! „Înf !#i"a#i trupurile voastre ca pe o jertf ! fie, sfânt!, bine pl!cut! luiDumnezeu52… Trupul este pentru Domnul, "i Domnul este pentru trup… Au nu "ti#i c! trupurile voastre suntm!dularele lui Hristos?... Sl!vi#i dar, pe Dumnezeu în trupul vostru…!”53

* * *

Înainte s! înceap! Rug!ciunea propriu-zis!, P!rin#ii mau dau aten#ie înc! unui aspect: înc!lzirea inimii. Minteaîmpr !"tiat! nu se poate aduna pentru a se uni cu inima dac! aten#ia nu este atras! prin înc!lzirea acesteia.

Exist! mai multe feluri de înc!lzire a inimii. De cele mai multe ori, acest lucru se întâmpl! deja când ne ceremiertare pentru c! atunci avem „inima zdrobit!”54 de vederea p!catelor noastre "i suntem p!trun"i pân! la lacrimide r !ul pe care-l facem. Acesta e de ajuns: inima e r !nit! "i con"tiin#a se converte"te. „ S! ne înfierbânt!ma"adar con"tiin#a, spune Sfântul Ioan Gur ! de aur, s! ne întrist!m sufletul prin amintirea p!catelor noastre…Întristarea "i strâmtorarea inimii adun! mintea împr !"tiat! pretutindeni "i o face s! intre în sine”55. S! sim#im c!

suntem nimic "i c! exist!m în aceast! clip! numai din mila lui Dumnezeu.

Ceea ce ajut! mult, este ca înainte de a ne a"eza, s! înso#im aceast! poc!in#! l!untric! prin expresia saexterioar !: metaniile56. Acestea pot fi mici: din pozi#ia a"ezat, ne înclin!m profund în fa#! "i ne ridic!m, de câteori dorim, sau mari: în picioare, ne prostern!m cu fruntea la p!mânt, ne ridic!m "i iar !"i începem. Mi"carea emai curg!toare dac! îndoim amândoi genunchii în acela"i timp, sprijinindu-ne cu palmele de podea pentru acoborî "i a ne ridica.

Dac! inima nu ni s-a înc!lzit înc!, va trebui s! ne ajut!m de ce ne-a ajutat mai înainte "i care ne-a atins în mod profund, ne-a mi"cat sau chiar ne-a zguduit: o anumit! icoan!, o oper ! de art! sau un peisaj, un anumit pasaj dinScriptur ! sau din P!rin#i, un Psalm; se poate cânta ceva dintr-o slujb!, sau spune o rug!ciune care ne mergedrept la inim!, sau, dintr-o carte duhovniceasc!, o pagin! care ne-a zguduit "i la care sim#im nevoia s! revenimmereu. Mai exist! "i rug!ciunea lecturilor personale! Vie#ile Sfin#ilor sunt, f !r ! îndoial!, un stimulentextraordinar "i n-ar trebui s! ne lipsim niciodat! de ele pe aceast! Cale pentru c!, citirea vie#ii Sfântului neaduce, tainic, în prezen#a lui: îl sim#im din ce în ce mai aproape "i-i putem vorbi, îl putem ruga, ne înso#e"te pecale într-un mod foarte real "i nimeni nu poate s! descrie ce ne d!ruie"te o asemenea prietenie…

Printre marile mijloace de a ne înc!lzi inima sunt "i experien#ele noastre din trecut, acele momente privilegiateîn care, pe nea"teptate, am fost str ! b!tu#i ca de un fulger de lumin!, de c!ldur !, de fericire cu totul "i cu totul denedescris. Cutremurare a întregii fiin#e, ne vom aminti întotdeauna de ziua, ora "i locul în care ni s-a întâmplatacest lucru. Astfel de ceasuri înstelate ne str ! bat via#! înc! din cea mai fraged! copil!rie "i fiecare "i le cunoa"te

pe ale sale pentru c!

l-au marcat pentru totdeauna. Dar, ne e vorba de „amintiri”, ci de un strig!t al Fiin

#eiîn! bu"ite în adâncul meu… Inima mi s-a deschis mie îns!mi pentru o clip! "i am fost scufundat înl!untrul ei.

Trebuie s! ne reînnod!m cu aceste experien#e uimitoare, s! ne întrup!m în ele, s! le l!s!m s!-"i retr !iasc! în noi„calitatea” lor specific! "i s! savur !m acest „gust”, aceast! atmosfer ! proprie inimii, care este dimensiuneanoastr ! ontologic!57, cea în care particip!m la Via#a dumnezeiasc!.

Aceste experien#e, oricât de numeroase "i variate ar fi, traduc mereu acela"i lucru "i, aceast! mereu aceea"iRealitate care ne-a atins, este în adâncul nostru aici "i acum. Este prezentul meu real chiar "i când eu suntaiurea. Trebuie doar s! m! deschid lui58.

* * *

Apoi, în nemi"carea total! a trupului care a devenit astfel vigilen#! extrem! asupra clipei prezente, încep s! spunRug!ciunea cu voce tare, l!sând-o s!-mi r !sune în urechi, mestecând fiecare cuvânt cu o dragoste fierbinte "ireculegere, rar, l!sându-m! cu totul absorbit de ea: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie"te-m!

9



pe mine p!c!tosul(a)”, f !r ! s! c!ut!m vreo emo#ie sau vreo tr !ire sentimental!. Dac! inima e înc!lzit!, ne vomruga „din toat! inima”, cu mintea "i inima unite. Dup! fiecare invocare cu voce tare, s! ne l!s!m inspira#i înmod con"tient de Suflarea Dumnezeiasc!, s! devenim cu totul primitori "i receptivi fa#! de aceast! „suflare devia#!” pe care Dumnezeu o insufl! în noi, ca apoi, expirând, s! spunem iar !"i: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiullui Dumnezeu, miluie"te-m! pe mine p!c!tosul(a)”.

Dup! un anumit num!r de invoc!ri, fiecare poate sim#i l!untric momentul în care poate spune Rug!ciunea în"oapt!, „mestecând” fiecare cuvânt cu buzele, cu gura "i cu tot ce e legat de rostirea cuvântului. În"iruim

invoca#ie dup! invoca#ie f !r ! s! ne preocup!m de respira#ie.

E nevoie s! intr !m în Rug!ciune cu hot!rârea de nezdruncinat de a da nici o aten#ie nici unui gând, fie el bunsau r !u. Totul st! în aceast! hot!râre de la început. Dac! începem cu del!sare "i împr !"tiere, nu facem decât s!-ioferim demonului "ansa de a ne atrage în cursa lui. $i va face totul pentru a ne dis-truge rug!ciunea. Aici echeia: Rug!ciunea e o lupt! în care ne d!m sângele pân! la moartea egoului. În spatele împr !"tierii gândurilor este diavolul („dia-bolos”: aruncarea în desp!r #ire) "i-l putem alunga prin Rug!ciunea neîncetat!. „Love"te-#ivr ! jma"ul cu Numele lui Iisus, spune Sfântul Ioan S!rarul, c!ci nu e arm! mai puternic! pe p!mânt "i în cer ca

Numele Lui”. De îndat! ce ne l!s!m prin"i de un gând sau de o imagine, de îndat! ce ne interes!m "i dialog!mcât de pu#in de ele, am "i c!zut! De aceea e nevoie s! ne închidem mintea, în sensul literal al cuvântului, încuvintele Rug!ciunii "i s! o #inem captiv! acolo.

Dac! lupta devine prea grea, e de folos s! spunem iar !"i Rug!ciunea cu voce tare "i s! apel!m cu smerenie lam!t!nii59 ca la o concret! readucere a min#ii (aminte) la Cuvintele Rug!ciunii. Diavolul ne atac! "i Dumnezeu îiîng!duie pentru un "i mai mare folos pentru noi. De îndat! ce ne-am încredin#at în mâinile lui Dumnezeu, totuldevine har "i suntem condu"i de El. Atunci, important este s! tr !im deplin tot ceea ce ne d! în fiecare clip!, fie

bucurie, fie lupt!, fie martiriu. Î#i mul#umesc, Doamne, pentru toate darurile Tale, Tu singur "tii de ce trebuie s!tr !iesc ceea ce tr !iesc acum! Numai aceast! atitudine de r ! bdare "i încredere "i mai ales de st!ruin#! , ne va faces! înaint!m pe Cale. $i s! nu ne l!s!m cople"i#i de faptul c! putem fi împr !"tia#i în timp ce buzele noastrerepet! mecanic Rug!ciunea. Sfântul Nichifor Ascetul îi sf !tuie"te pe cei care nu au nici un succes: „Repeta#if !r ! oprire Rug!ciune Numelui lui Iisus. La început, aten#ia va fi în alt! parte, dar încet, încet, mintea î"i vaapleca urechea la cuvinte "i aten#ia se va fixa asupra lor; apoi, inima va fi p!truns! "i Rug!ciunea va p!trunde

singur ! în altarul ei, f !r ! nici un efort din partea ta.”60 Într-adev!r, experien#a ne arat! c! o repetare monoton!u"ureaz! o minte mereu cople"it! de analize "i reflec#ii; prin lipirea de un singur gând, gândurile cele multe vor fi alungate, aten#ia se va unifica "i fiin#a î"i va afla treptat direc#ia, orientarea în sensul cel mai autentic alcuvântului.

$i totu"i, nimic nu ajut! mai mult la aflarea acestei aten#ii ca un trup cu des!vâr "ire lipsit de încordare. Poate c!la început va fi nevoie s! revenim asupra acestui fapt de mai multe ori în timpul Rug!ciunii din pozi#ia a"ezat:s! ne l!s!m în propriul nostru trup, s! ne încredin#!m lui. „orice reu"it! se face cu perseveren#!…, Evanghelia

precizeaz!: cine va r ! bda pân! la sfâr "it, acela se va mântui!”61. Important e s! nu m! privesc prea mult pe mineînsumi "i nici la problemele mel, ci s! cred în iubirea lui Dumnezeu pentru mine, chiar dac! eu sunt împr !"tiat.Altfel, va deveni st! pân! iubirea de sine…

Aceast! prim! faz!, „mecanic!”, a Rug!ciunii este de o importan#! capital! "i în nici un caz nu trebuie s!rit peste ea! „Începutul este jum!tatea întregului”, spunea Aristotel62 "i a porni gre"it, însemn! a nu ajungeniciodat!… Gura mea "i urechile mele, obi"nuite cu atâta p!l!vr !geal!, gr !ire în de"ert "i bucate artificiale, sevor impregna de Cuvântul Adev!rului, de Unicul Cuvânt, Izvorul tuturor celorlalte cuvinte, "i vor înv!#aadev!rul de credin#! pentru care au fost zidite. E o articulare lung! "i dificil!, dureroas! ca orice na"tere, princare Cuvântul Î"i silabise"te f ! ptura "i le face pe toate noi… Aici, în gura mea, cuvintele î"i pierd caracterulabstract "i eu le pot sim#i fizic cu buzele, cu limba "i în gâtul meu "i s! le pot savura. Vibra#ia lor sonor ! încorzile mele vocale cuprind "i-mi armonizeaz! întreaga fiin#! la adev!rata ei tonalitate. $i rezonan#a lor înurechile mele m! fac s! concep "i eu Cuvântul prin ascultare ca oarecând Maria Fecioara. Pentru ea, totul a

început prin auz, spune Fericitul Augustin, "i supunându-se cu totul Cuvântului prin ascultare, a primit în pântecele s!u ceea ce a conceput mai întâi prin auzire: „Fie mie dup! cuvântul t!u!” "i „Cuvântul S-a f !cuttrup”63.

10



A"adar, un cuvânt auzit se întrupeaz! în cel care îl ascult! "i i se supune. Cercet!rile P!rintelui Marcel Jousse,ne dovedesc "i "tiin#ific faptul c! omul, prin firea lui e o fiin#! „mimetic!”, adic! repet!, prin micro-gesturil!untrice ale trupului, cuvintele pe care le aude. Vibra#ia acestora p!trund în trup "i îl structureaz!, îl modeleaz!

prin „mimare” pân! în fiin#a sa psihosomatic!. Omul aude cuvântul "i îl m!nânc!, îl „vocalizeaz!”.

Acest fenomen, numit de Jousse64 „intussusception”65 este bine cunoscut în societ!#ile tradi#ionale, mai ales laevreii "i palestinienii din vremea Mântuitorului. Din acest motiv se înv!#a Tora66 pe de rost "i tot a"a îi înv!#a "iMântuitorul pe ucenicii S!i67.

Acest principiu al cuvântului care „se repeta în ecou” a devenit apoi baza liturghiei noastre. Mai întâi trebuia s!fii bine a"ezat în catehez! "i apoi în întreaga rug!ciune. Cuvântul e mâncat, or, cea ce mânc!m ne între#ine via#a"i ne transform!, pentru c! asimil!m ce am mâncat "i „omul devine ceea ce m!nânc!”… $i nu putem dam!rturie decât despre ceea ce am devenit noi în"ine. „Fiul omului, i-a spus Dumnezeu lui Iezechiel, hr !ne"te-#i

pântecele "i-#i satur ! l!untrul t!u cu aceast! carte pe care #i-o dau Eu!”68.

Rug!ciunea lui Iisus adun! toat! aceast! Carte într-o singur ! „formul!”, un „modul” "lefuit de P!rin#ii no"tri.Pedagogia acestei „formule globale "i orale”, deodat! „muscular ! "i sonor !”, „unealt! fie de "lefuire”, îng!duie„repetarea” în#elesului con#inut de Rug!ciune „de c!tre fiecare fibr ! a compusului uman”69. Cuvântul se leag!de con"tiin#! "i o urmeaz! pân! în straturile ei cele mai cele mai profunde pentru a se întrupa acolo printr-o

progresiv infuzie.

Aceast! mestecare fizic! a Rug!ciunii, alternativ cu voce tare "i în "oapt!, poate dura mult! vreme. Nu noihot!râm aceast! durat!. Lucrarea care are loc e atât de important! încât ar fi o adev!rat! incon"tien#! s! oscurt!m… Si, într-o zi, ne va fi dat s! descoperim, prin lucrarea Harului "i st!ruin#a noastr !, c! Rug!ciunea numai este „mecanic!” "i c! a trecut dincolo de buzele noastre. Am intrat în cea de a doua faz!, numit!„Rug!ciunea min#ii”. Ea se spune acum în mintea noastr !, acolo unde a p!truns "i s-a întip!rit prin lucrarea dinetapa precedent!. Chiar "i c!lug!rii r !mân mul#i ani în faza vocal!, veghind cu smerenie s! uneasc! împlinireaPoruncilor lui Hristos cu Rug!ciunea în via#a de zi cu zi. F!r ! aceast! convertire nu se poate înainta înRug!ciune pentru c! numai focul poc!in#ei deschide u"ile de la o etap! la cealalt!.

În etapa „min#ii”, chiar dac! mecanismul trupesc nu mai func#ioneaz! la exterior, Rug!ciunea r !mâne tot„trupeasc!” "i va deveni din ce în ce mai trupeasc!. În minte cuvintele se articuleaz! în mod con"tient, r !sun! înurechile l!untrice "i pot fi chiar vizualizate, mai ales ca exerci#iu de str ! pungere, la începutul acestei etape.Putem, de exemplu, cu ochii închi"i, s! „scriem” în gând, mare "i foarte încet, cuvintele Rug!ciunii unul dup!cel!lalt. 70 Scriind astfel „Doamne”, s! sim#im mi"c!rile mâinii "i ale bra#ului scriind o liter ! dup! cealalt!, apois! vedem cuvântul întreg, pur "i simplu privindu-l, f !r ! s! reflect!m asupra lui, "i, apoi s!-l l!s!m s! intre înnoi, în trupul nostru, s! ne identific!m cu el printr-un fel de contact direct între noi în"ine "i cuvânt, v!zându-lmai întâi în minte "i apoi în piept.

S! ne facem timp pentru a face acest lucru "i cu celelalte cuvinte: „Iisuse”, „Hristoase”… "i, la sfâr "it, s! privim

în acela"

i mod întreaga fraz!

.„Imaginea vizualizat! în organism are o putere profund! asupra celui care face acest lucru”, spune DoctorulLefébure71. Dar, înc! o dat!, "tiin#a nu face decât s! cofirme vechile experien#a ale Tradi#iei noastre. Aceast!

putere e bine cunoscut! prin contemplarea icoanelor "i „din aceast! pricin!, Însu"i Hristos îi înv!#a pe oameni prin imagini "i parabole: imaginea ac#ioneaz! profund asupra sufletului uman, asupra facult!#ilor lui creatoaresau motrice”, precizeaz! sfântul Ioan de Kronstadt: „Se spune, de exemplu, c! dac!, în timpul care precedena"terea unui prunc, o mam! prive"te frecvent fa#a sau portretul so#ului ei preaiubit, copilul va sem!na mult cutat!l s!u; sau dac! prive"te frecvent fa#a unui copil foarte frumos, va da na"tere unui copil foarte frumos.A"adar, dac! un cre"tin prive"te adesea cu dragoste "i evlavie chipul Domnului Nostru Iisus Hristos, aPreacuratei Sale Maici "i a Sfin#ilor S!i, sufletul acestuia va dobândi tr !s!turile spirituale ale fe#ei contemplate

cu iubire: blânde#e, smerenie, milostivire, transparen#!… O, cum ne-am schimba "i cum am înainta din în!l#imeîn în!l#ime dac! am contempla mai mult icoana "i mai ales via#a Mântuitorului "i a sfin#ilor S!i!”72.

11



A"adar, cuvântul v!zut dinl!untru, auzit, sim#it, nu mai e acela"i cuvânt. De altfel, adesea el se aureoleaz! delumin! "i, când ne identific!m cu el, ne aduce bucurie "i pace. $i ca "i în cazul icoanei, acest proces nu e dificil

pentru c! întreaga structur ! a icoanei e f !cut! ca s! p!trund! în cel ce-o prive"te "i s!-l inunde cu Lumina ceanecreat!. $i pentru aceasta, nu e nevoie de nici o preg!tire sau exersare pentru c! icoana face parte integrant dinvia#a cre"tinului care tr !ie"te într-o strâns! familiaritate cu ea.

* * *

Aceste exerci#ii preg!titoare nu sunt absolut necesare, nici ele "i nici oricare altele, dar în m!sura în care eleexprim! con"tiin#a mizeriei noastre "i a umilei noastre c!ut!ri de Dumnezeu, pot fi cu adev!rat o ascez! detransfigurare "i pot deveni, ele însele, o adev!rat! rug!ciune.

În aceast! faz! „mental!” a Rug!ciunii lui Iisus, putem r !mâne a"eza#i în t!cere. Doar minte va repeta invocare, bineîn#eles cu aceea"i evlavie plin! de iubire ca mai înainte. În aceast! faz!, con"tiin#a poate fi atât de absorbit!de Rug!ciune încât se poate identifica cu ea. În aceste momente, sufletul s-a eliberat de vr ! jma"ii s!i: mul#imeagândurilor.

Pe m!sur ! ce Rug!ciunea noastr ! se interiorizeaz!, devenim tot mai sensibili la ceea ce e mai l!untric nou!:suflarea. Ca "i când Rug!ciunea ar ajunge s! dea un nume prezen#ei sale, s! ne deschid! tainelor sale ar !tându-

ne c! Duhul e Cel ce ne descoper ! Numele. Mai mult, respira#ia fiind neîncetat!, descoperim c! Ziditorul a pusîn propria noastr ! intimitate uimitoarea Cale de a-I merge în întâmpinare. Dintotdeauna a existat aceast!con"tiin#!, care era de la sine în#eleas! pentru P!rin#i: „Lipe"te-#i r !suflarea de pomenirea Numelui lui Iisus "ivei cunoa"te folosul lini"tirii”73, înva#! Sfântul Ioan sc!rarul în secolul "apte: Ne recomand! s! ne lipimr !suflarea de Numele lui Iisus. Pu#in mai târziu autorii „Centuriilor” reiau acest cuvânt îmbog!#indu-l:„Rug!ciunea lui Iisus trebuie s! fie respirat! neîncetat”74.

$i Psalmistul spune: „Gura mea am deschis "i am aflat, c! de poruncile Tale am dorit”75. Întreaga Biblie sedeschide prin acest verset fondator: „Si a suflat Dumnezeu în fa#a lui suflare de via#! "i s-a f !cut omul sufletviu”76. Aceast! suflare e act creator prin excelen#! "i Hristos cel Înviat îl va relua „facerea din nou” a omului.„suflând asupra lor”77. Acest act e amintit "i relua de preot când sufl! asupra fiec!rui botezat care se na"te la

adev!rata Via#!.

Respira#ia e marea mi"care a Vie#ii, nu numai a na"terii, ci "i a transform!rii ei neîncetate în noi. Devenindcon"tien#i de respira#ie în timpul Rug!ciunii care une"te Cuvântul cu Suflarea, vom face din respira#ie o cale detransparent! la Tain!. Ascultarea l!untric! "i con"tient! a respira#iei non-voluntare conduce pu#in câte pu#in lalini"tirea trupului "i a sufletului, la o deconectare a egoului de toate tensiunile lui. Vom putea astfel experimentala sfâr "itul expira#iei, momentul tainic al unei T!ceri abisale, stranie la început, dar curând dup! aceea familiar !.Trebuie s! gust!m aceast! clip! fugar ! ce se prelunge"te pe m!sur ! ce i ne încredin#!m. Treptat ni se vadezv!lui ca o Prezen#!: este Cineva. $i, aceast! T!cere se face Sursa inspira#ie pe care mi-o insufl! acolo, înadâncul meu. Ea se exprim! în mine, m! structureaz! "i îmi d! form!: e Cuvântul care se face trup în mine, e

Fiul care m!

face"

i pe mine fiu în El. La cap!

tul inspira#

iei, iar !"

i T!

cerea din care acum va purcede expira#

iaducând pân! în cea din urm! celul! "i pân! în m!duva oaselor mele Suflarea-d!t!toare-de-via#!, Putereacreatoare, Pneuma-Duhul.

Astfel, fiecare inspira#ie este receptacolul Sufl!rii dumnezeie"ti, o în!l#are c!tre Lumina ce lumineaz! con"tiin#a prin aceast! tain!; Fiecare expira#ie este o coborâre spre adâncul nostru pentru a primi, a ne logodi cu acel„bel"ug de fiin#!” al asem!n!rii care ne a"teapt! acolo.

În sensul acestui în#eles, Tradi#ia ne ofer ! mai multe posibilit!#i de Rug!ciune: dup! preg!tirile necesaredestinderii "i deschiderii trupului pentru rug!ciune, devenim con"tien#i de suflul respira#iei. S! sim#im câtevaclipe, profund "i cu întreaga fiin#!, c! suntem respira#i. În nici un caz s! respir !m noi, în mod voluntar, ci s! o

l!s!m s! curg!, s! fie. Inspira#ia, care vine din adâncul abdomenului, este o adev!rat! vizit!: Dumnezeu expir !în mine”suflarea” Lui "i eu o inspir. Primind-o în mod con"tient, "i abandonându-m! ei la fiecare expira#ie, m!

eliberez în El de orice tensiune.

12



Pe m!sur ! ce se instaleaz! lini"tirea (isihia), expira#ia încetine"te, devine din ce în ce mai lent! "i mai profund!78: „#ine-#i pu#in r !suflarea, nu respira prea tare, spune Grigorie Sinaitul. Apoi, spune simplurug!ciunea în felul urm!tor: „Doamne Iisuse Hristoase” inspirând, „Fiul lui Dumnezeu” în t!cerea de la cap!tulinspira#iei "i „miluie"te-m! pe mine p!c!tosul”, expirând. Aceasta e o prim! posibilitate, cea clasic!.

Dac! se dovede"te prea dificil!, o putem adopta divizând rug!ciunea în patru "i spunând: „Doamne IisuseHristoase” inspirând, „Fiul lui Dumnezeu” expirând, „miluie"te-m!” inspirând iar !"i "i „pe mine p!c!tosul”expirând. Persoanele prea angoasate nu pot l!sa s! urce nici un cuvânt pe inspira#ie "i nu se simt bine decât

spunând Rug!ciunea pe expira#ie, divizând-o în func#ie de lungimea acesteia, spunând chiar "i câte un singur cuvânt mai prelungit.

Nimic nu ne opre"te s! spunem rug!ciunea o singur ! oar !, în una sau cealalt! manier !, apoi s! r !mânem t!cu#itimp de câteva respira#ii, l!sând-o s! r !sune în noi. De mai înainte de to#i vecii, t!cerea se odihne"te în acest

Numele "i aceast! t!cere se reveleaz! prin puterea Duhului-Suflare. „Logosul iese dintr-un abis de T!cere,roste"te un Cuvânt "i se întoarce într-un abis de T!cere” spune o sentin#! a P!rin#ilor. Dar când ne cuprindeîns!"i T!cerea, Cuvântul Rug!ciunii dispare cu totul, Duhul cel de Foc f !când din noi o tor #! vie, pentru c!

Numele Cuvântului este Lumin!. În aceast! ardere se tace…

Acest ritm al respira#iei „ne-a fost dat de Creatorul nostru pentru a permite vie#ii divine s! pun! st! pânire pe noi

pân! în profunzimea fiin#ei noastre "i s! ne înf !"oare, s! ne p!trund! cu lumin! întreaga noastr ! existen#!79”.

Pentru c! ritmul r !sufl!rii este legat atât de intim de inim! "i de sânge, într-o bun! zi Rug!ciunea Lui Iisus va putea coborî în inim! "i de acolo, prin pulsa#iile sângelui, în tot trupul nostru. Atunci lucreaz! Harul, atunciRug!ciunea devine spontan! "i se spune sigur ! în adâncul nostru, curgând de la sine, f !r ! nici un efort voluntar din partea noastr !. Aceasta este cea de a reia faz! numit! „contemplativ!”.

Inima, "i cu ea întreaga fiin#!, este îmbr !#i"at! de Harul care singur se îngrije"te de Rug!ciune, rev!rsând înomul întreg uneori bucurie "i iubire, alteori Lumina Taboric!. Acum Sfântul Nume î"i revars! însp!imânt!toareaenergie80, dup! putin#a omului de a o suporta, ca un foc care arde toate patimile. Alungând astfel demonii carese ascund "i se cuib!resc în inima sa, omul duce o lupt! f !r ! seam!n împotriva acestor puteri la care se mai

adaug! "i dezl!n#uirea „duhurilor r !ut!#ii care sunt în v!zduhuri”81. Cum spune P!rintele Sofronie; „Num!rulîncerc!rilor prin care trece ascetul acestei Rug!ciuni este indescriptibil… e nevoie fie de o mare experien#!, fiede un îndrum!tor… de discern!mânt, duh de smerenie, fric! de Dumnezeu "i r ! bdarea de a îndura toate cele cear pute veni: atunci "i numai atunci, devine Rug!ciunea o putere care une"te duhul nostru cu Duhul luiDumnezeu, f !când, încetul cu încetul, dup! ani "i ani, parte integrant! din fiin#a noastr !, firea îns!"i fiindînduhovnicit! pân! în reflexele sale”.

Orice Rug!ciune, f !cut! în smerenie, murind sie"i "i încredin#ându-se în mâinile Lui Dumnezeu, ajunge laaceast! cuprindere a inimii care mu se afl! la îndemâna nevoin#elor sau str !duin#elor noastre. E posibil ca odorire voluntarist! s! ajung! cu u"urin#!, prin diverse artificii, s!-"i fixeze aten#ia în inim!… dar nu "i

Rug!

ciunea pentru c!

ea este darul lui Dumnezeu! Atunci pot s!

apar !

tot felul de manifest!

ri pasionale,tulbur !ri cardiace sau nervoase, riscul unui dezechilibru mintal "i, mai ales, riscul de a nu ajunge niciodat! înadâncul inimii, la „locul lui Dumnezeu”, p!zit de heruvimi arz!tori, ale c!rei u"i nimeni nu le poate for #aniciodat!…

Nu putem a"adar, s! nu spunem c! anumite texte din „Filocalie” sau chiar „Pelerinul Rus”,sun periculoase pentru cel care le folose"te ca un amator 82. Metodele care ne cer s! „for #!m mintea s! coboare în inim!”, s!”oînchidem acolo” „împingând-o” cu r !suflarea "i de ritmul Rug!ciunii pe b!t!ile inimii, au fost redate în scrisfoarte târziu "i, în mod special pentru c!lug!rii supraveghea#i îndeaproape "i personal de un B!trân, zi de zi, pascu pas, "i a"eza#i într-un spa#iu eclezial, sacramental "i ascetic. Nu e vorba de a proscrie aceste metode pentru c!ne sunt transmise de sfin#i, ci de a le lua în considera#ie a"a cum o f !ceau ei, înso#i#i de un îndrum!tor

experimentat, în Biseric!, "i nu ca ucenicul vr ! jitor. $i aceasta trebuie s! fie limpede. „orice cre"tin poate s!ajung! pe culmile Rug!ciunii lui Iisus f !r ! nici o alt! tehnic! decât cea a iubirii "i ascult!rii. Aici totul estedispozi#ia l!untric!. $i Rug!ciunea lui Iisus e de ajuns. Ea ne elibereaz! de toate, în afar ! de Iisus”83.

13



Ceea ce e atât de riscant pentru cel ce se apropie de u"a cerului din adâncul s!u, f !r ! a fi înso#it de un „înger”care a str ! b!tut deja calea, nu este legat de ceea ce am spus pân! acum despre trup "i respira#ie, ci faptul de a letransforma în re#ete care ar trebui s! produc! har, faptul de voi s!-L for #ezi pe Dumnezeu, s! ai putere asupraLui…

Când a luat trup ca s! m! întâlneasc!, Dumnezeu a voit s!-i arate altceva! $i anume continuitatea l!untric!,conexiunea constitutiv! dintre natura uman! "i Har. Nu exist! „natural”, pe de o parte, "i „supranatural” pe dealt! parte, ci o coresponden#! real!, participare efectiv! "i comuniune reciproc!. Prin Întruparea lui Hristos,

trupul omenesc a ajuns la plin!tatea sa p!mânteasc!, pentru c! a fost creat dup! structura hristocentric! "i, caatare, cu „capacitatea” ontologic! de a prelungi în el Întruparea. Astfel. „Dumnezeu este prezent în toate, spuneSfântul Dionisie Areopagitul, dar nu toate lucrurile se #in în prezen#a lui Dumnezeu”.

Rug!ciunea „inimii”, adic! a „trupului”, ne face s! devenim con"tien#i de aceast! Prezen#! "i de faptul c!suntem prin originea noastr ! deiformi "i c! trupul ni se face cale de „transfigurare a sim#urilor” despre carevorbe"te Sfântul Grigorie Palama, pân! „ajunge la m!sura vârstei deplin!t!#ii lui Hristos”84. În aceasta const!,cu adev!rat, caracteristica cea mai profund! a ascezei cre"tine, sensul ei l!untric "i ceea ce o deosebe"te de oricealt! form! de ascez! sau exerci#iu. Acest lucru o face s! nu fie doar o ideologie sau platonism abstract…

Dac! devenim con"tien#i de aceasta, totul se va g!si în orientarea tainic! a doririi noastre care, pe toate

umplându-le, va face o rug!ciune, o fapt! locuit! de Har, pân! "i din cel mai mic "i mai intim gest: s!-#i ieisc!unelul, s! te a"ezi corect pe el "i s! nu „te la"i niciodat! s! devii trupesc”85.În afara acestei viziunifundamentale, nu poate fi decât c!dere într-o „re#et!” sau într-un fel de cultur ! psiho-fizic! pentru eliberareasinelui de c!tre sine… „P!catul bate "a u"!”86 "i niciodat! nu suntem cu totul în afara pericolului de a c!dea înel, de a voi s! ne na"tem pentru noi în"ine "i de a reg!si, prin cine "tie ce col# al incon"tientului, vechea ambi#iea omului de a fi f !r ! Dumnezeu. Atunci eforturile noastre vor fi cu totul ineficace. Nu putem nimic prin noiîn"ine. Doar s! d!m na"tere unui orgoliu monstruos… „Multe c!i i se par bune omului, dar la cap!tul lor începc!ile mor #ii.”87. Si care c!l!uz! e mai oarb! ca egoul nostru? Numai Biserica, Înv!#!toarea În#elepciunii, ne

poate p!zi de pasul gre"it.

Extras din:

Prière du Jésus. Prière du Cœur de Alphonse "i Rachel GoetmannEd. Albin Michel, Paris, 1994Traducere de Monahia Siluana Vlad

1 Povestirile unui Pelerin rus, Ed. Du Seuil, p. 2 "i 29.2 Ioan 1, 383 Ioan 14, 6

4 Matei 20, 30-34"i Luca 18, 38 – 43.5 Matei 6,6.

6 Apoftegmele P !rin # ilor Pustiei, Ed. Bellefontaine.7 Epscop, martir "i P!rinte al Bisericii din secolul I.8 Luca 9, 35.9 O icoan! Deisis este compus! dintr-o icoan! a lui Histos având la dreapta icoana Maicii Sale "i la stânga pecea a Sfântului Ioan Botez!torul: La acestea se pot ad!uga icoanele sfin#ilor pe care îi iubim "i icoane cu Îngeri.Este important ca icoanele s! fie sfin#ite înainte de a le a"eza în cas!.10 Matei 12m 30.s11 Sfântul Ioan Gur ! de Aur, Omilii la Faptele Apostolilor, 26, 3-4.12 Ioan 8,44.

13 I Petru 5,8.14 Sfântul Ioan Sc!rarul15 Stare intermediar ! între incon"tient "i con"tient.

14



16 Efeseni 5, 14.17 Evrei 10, 9 "i Psalm 39, 10 -11.18 Cânt. 2, (13 -14). E nevoie s! cuno"ti bine aceast! Carte a Sfintei Scripturi pentru a în#elege aceast! „iubirenebun!” a lui Dumnezeu pentru om…19 Coloseni 2, 920 $i col#ul cu icoane de acas! poate fi numit astfel.21 III Regi 18,4222 În ap!rarea sfin # ilor isiha "ti, Louvain , p. 94.

23 Cf. Metoda Rug !ciunii Isishaste, p. 164, et ss (Ed. I. Hasherr, Rome)24 Sfântul Dionisie Areopagitul, Despre Numele Divine, cap. 425 Sfântul Grigorie Palama, ibidem, p. 90 "i 8426 Sfâtul Grigorie Sinaitul, Mica Filocalie, Seuil, p. 248 – 249.27 Citat de Înaltpreasfin#itul Antonie Bloom în Contemplare "i Ascez! , Studii Caemelite, iunie1949, p. 62.28 Matei 13, Marcu 4, Luca 8.29 Marcu 4, 5 "i 17.30 Efeseni 3, 1731 Cf. Grigorie Palama, Ibidem, p. 88, 96. 90…32 Cuvântul „milostivire”, des întâlnit în Biblie, vine de la evreiescul rehem, care însemn!, mir !,m!runtaieleiubirii.

33 Sfântul Grigorie Palama, ibidem, p. 88.34 Graf Durkheim, Le Haa, centre terreste de l’homme, Le Courrier de Livre. Hara însemn! în japonez!,

pântec; în Biblie: mitr !, r !d!cin!, adâncimea p!mântului, funda#ie…35 Înaltpreasfin#itul Antonie Bloom, op. Cit. , p. 58.36 I Corinteni 12, 3.37 Chemarea Duhului Sfânt38 Matei 12, 28. „toat! grija cea lumeasc! s! o lep!d!m” spune Cântarea Liturghiei Ortodoxe la Intrarea ceaMare.39 Matei 13, 22.40 Matei 18, 35.41 Matei 5, 23; Marcu 11, 25.

42 Isaia i 11 – 17.43 F!r ! s! le iert!m "i s! le încredin#!m lui Dumnezeu (N. tr.).44 Luca 6,28 "i 1 Petru 3, 9.45 Lep!dare a încord!rii "i nu o relaxarea lipsit! de trezvie (N. tr.)46 Citat de Mgr. Jean Kovalevsky, Metoda Rug !ciunii, Ed. Presence Ortodoxe, p. 22.47 Sfântul Grigorie Palama, Op. Cit., p. 346.48. Ibidem, p. 9049 Alphonse "i Rachel Goettmann; L’Au-delá au fond de nous-memes – Invitation a la méditation, de la p. 88 la95 pentru detalii50 Cf. Sfântului Ioan Casian, sec IV.51 Dr. R. Vittoz, Traitement des psychonevroses. Ed. Baillière. Vezi "i G. Pégand, fondatorul „Psiho-Integr !rii”,Christianisme á coeur ouvert "i Dr. P. Chauchard, Le cerveau et la méditation, Ed. Le Courrier du Livre.52 Romani 12, 153 I Corinteni 6, 13 - 20.54 Psalmul 50, 1955 Vlachos, Convorbiri despre Rug !ciunea inimii, Ed. du Seuil, p. 6956 de la cuvântul grec metanoia: convertire, întoarcere spre duh, spre inim!.57 Când ne raport!m la fiin#! ca fiin#!.58 Asemenea experien#e sunt relatate ca exemple, de Ionesco, Gabriel Marcel, Graf Durckheim în carteanoastr ! Dincolo, în adâncul nostru, p. 48 - 59.59 În grece"te : kampousikini, în ruse"te Ciotki, (în francez!: le capelet ), m!t!niile sunt un "irag de 100 de perle,

de noduri din lân! sau bile de lemn.60 Antonie Bloom, Op. Cit., p. 61.

15



61 Mgr. Jean, Technique de la Prière, Ed. Présence Orthodoxe, p. 21. 62 Filozof grec din sec IV înainte de Hristos.63 Luca 1, 38 "i Ioan 1, 14.64 M. Jousse: La manducation del a Parole et L’anthropologie du geste, Ed. Gallimard. Iezuit "i antropolog ,sec. XX.65 Din latin!: intus - l!untric "i suscipere – a primi.66 Con#inutul primelor 5 C!r #i ale Bibliei.67 „Catehez!” vine de la cuvântul grec catecho: a repeta în ecou! Vezi, pentru liturghie, Maxim Kovalsvsky,

Retrouver la Source oubliée, Ed. Présence Orthodoxe, p. 165 – 205.68 Iezechiel 3, 1-3 "i Cf. Apoc. 10, 8-9.69 M. Jousse, Op. Cit.70 Mgr. Jean, Techinique…, p. 74 "i 79.s71 La respiration rythmique, Ed. Courrier du Livre, p. 101.72 Sfântul Ioan de Kronstadt, Ma Vie en Christ (Via # a mea în Hristos) , Ed. Bellefontaine, p. 191.73 Sfântu Ioan Sc!rarul, Scara…, Ed. Bellefonatine, p. 2, 62.s74 Centuries 2,87.75 Psalmul 118, 131.76 Facerea 2, 7.77 Ioan 20,22.

78 Grigorie Plamas, Op. Cit. p. 88.79 Olivier Clement, a Prière du Coeur , Ed. Bellefontaine, p. 60.80 Evrei 12, 2981 Efeseni 6,12.82 Mica Filocalie a Rug!ciuni inimii, Ed. Du Seuil. Reci.83 Un Moine de l?Eglise d84 Efeseni 4,13.85 Teofan Z!vorâtul, citat de Mge.A. Bloom, op. cit , p. 6286 Facerea 4,787 Pilde 16, 25.

http://sfintii-arhangheli.ro/

16

Alphonse si Rachel Goetmann - Practica rugaciunii lui Iisus.pdf

Documents

Transcript of Alphonse si Rachel Goetmann - Practica rugaciunii lui Iisus.pdf