Alge

Încrengătura Chlorophyta alge verzi

• populează atât mediul acvatic, cât şi cel terestru umed. Pigmenţii asimilatori dominanţi sunt clorofila a şi b, dispuşi în una sau mai multe cloroplaste de forme şi mărimi diferite.

• talul clorofitelor variază de la unicelular solitar sau colonial până la pluricelular cu diferite structuri şi mărimi. Unele dintre ele sunt flagelate. De asemenea, flagelate sunt anumite stadii din ciclul de reproducere, cum ar fi zoosporii şi gameţii.

Organizarea celulei. Clorofila a şi b participă la sinteza amidonului

• Peretele celular este adesea celulozic, dar uneori pătura externă a peretelui celular conţine şi substanţe pectice care se gelifică. La unele specii, se impregnează cu săruri minerale, de calciu. În citoplasmă se găsesc unul sau mai mulţi nuclei, vacuole, stigmă, pirenoizi etc.

• Cloroplastele (numite şi cromatofori) pot fi unice şi de dimensiuni mari (în formă de panglică, inel, stea etc.) sau numeroase şi mici (ovale, lenticulare). Indiferent de forma, mărimea şi numărul lor, conţin clorofilă de tip a şi b, iar în proporţie mai mică xantofilă şi carotină. Produsul de asimilaţie este amidonul.

• Înmulţirea• La aceste alge se întâlnesc toate tipurile de

înmulţire: vegetativă, asexuată şi sexuată. Vegetativ se înmulţesc prin diviziunea celulei, respectiv prin fragmentarea talului.

• Asexuat se înmulţesc prin zoospori sau aplanospori. Producerea zoosporilor poate avea loc în oricare dintre celulele talului sau într-o celulă specializată numită zoo-sporocist. Zoosporii au o organizare similară cu eugleno-fitele, indicând o relaţie filogenetică cu acestea.

• Înmulţirea sexuată se realizează prin izogamie, anizogamie şi oogamie.

•

• Un caz particular de înmulţire întâlnit la un grup de alge verzi este conjugarea, care este de fapt o somatogamie, adică fuziunea conţinutului a două celule vegetative rezultând un zigot.

• În ciclul de dezvoltare al acestor alge se succed generaţia gametofitică producătoare de gameţi şi cea sporofitică pe care se formează sporii. Ponderea celor două generaţii este diferită la diferitele specii. De asemenea cele două generaţii pot fi reprezentate de indivizi diferiţi sau zoosporii şi gameţii se formează pe aceeaşi plantă. Genera-ţia gametofitică poate fi homotalică, dacă gameţii de ambe sexe sunt produşi de acelaşi tal sau heterotalic, dacă iau naştere pe indivizi diferiţi.

• În funcţie de durata celor două generaţii se disting trei tipuri de ciclu reproductiv: haplobiont, haplo-diplobiont şi diplobiont.

• Clasificarea

• Algele verzi sunt clasificate în trei clase: Chlorophyceae, Conjugatophyceae, Charophyceae.

Clasa Chlorophyceae

• Algele verzi prezintă aparate vegetative variate ca alcătuire, formă şi mărime. De asemenea, modul de înmul-ţire înregistrează o mare diversitate. Celulele mobile, fie că sunt vegetative, zoospori sau gameţi, au doi sau patru flageli întotdeauna egali.

• Formele unicelulare sunt libere sau asociate în cenobii sau colonii. Talurile pluricelulare pot fi filamentoase simple şi ramificate, lamelare, globuloase, dar şi sifonale.

• Populează toate mediile umede, iar unele sunt simbionte cu ciuperci ascomicete, formând lichenii.

Ordinul Volvocales

• cuprinde alge unicelulare flagelate solitare sau coloniale. Prezenţa flagelilor în toate stadiile de dezvoltare, precum şi alte particularităţi structu-rale şi biochimice atestă legătura volvocalelor cu eugleno-fitele. Chiar structura celulei este foarte asemănătoare cu cea de la euglenofite.

Reprezentanţi

Volvox globator

• Specia posedă în jur de 20 000 de celule. Între acestea există punţi citoplasmatice, pe lângă o substanţă gelatinoasă. Plasmodesmele formează o reţea extinsă pe toată suprafaţa sferei realizată de colonia de Volvox din ansamblul de celule individuale şi reuneşte toate celulele într-un „continuum citoplasmatic”. Acesta asigură o relaţie metabolică între celule, condiţie şi premisă esenţială pentru o diferenţiere celulară. În cazul Volvox diferenţierea celulară se concretizează într-o polaritate a coloniei. Celulele polului anterior posedă flageli şi stigme pentru orientarea fototropică. Aceste formaţiuni fotosensibile sunt din ce în ce mai mici spre polul posterior unde se găsesc celule care asigură înmulţirea.

• Noile colonii se formează în centrul coloniei mamă pornind de la celule vegetative care „cad” în interiorul coloniei mamă. Citoplasma celulei vegetative mame este repartizată şi transmisă celulelor fiice în curs de formare. Materialul biotic nu este destinat distrugerii. Flagelatele sunt potenţial „nemuritoare”. În cazul coloniei Volvox celulele fiice se formează pornind de la o celulă unică prin multiplicare vegetativă. Polii flagelatelor sunt la început orientaţi către interiorul sferei fiice până când ansamblul se întoarce ca un deget de mănuşă. Noua sferă fiică rămâne înglobată în cavitatea centrală a coloniei mamă până când se dezvoltă mai multe colonii fiice. În final colonia mamă “explodează”, coloniile fiice sunt eliberate, sfera mamă degenerează şi celulele ei mor. Sfera de la Volvox nu poate fi asimilată doar unei simple colonii celulare lejere, ci poate fi socotită un veritabil „individ” pluricelular

Dunaliella

• este o algă unicelulară, biflagelată, solitară, cu periplast; la noi, în Dobrogea vegetează D. salina, descoperită de E. Teodorescu, în lacurile saline litorale.

• Dunaliella salina; 2-3 - Chlamydomonas sp.;4 - Oltmannsiella lineata

• Chlamydomonas este o algă unicelulară, izolată, având celula ovoidală sau fusiformă, prevăzută la polul anterior cu un rostru pe care sunt inseraţi doi flageli. Cloroplastul unic este în formă de clopot şi are un pirenoid. De asemenea în partea anterioară a celulei se află stigma şi o vacuolă pulsatilă.

• Numeroasele specii ale genului sunt răspândite cu precădere în apele dulci stagnante. Se înmulţesc asexuat prin zoospori şi aplanospori, ambii identici ca formă cu celulele vegetative, dar mai mici.

• Celula îşi pierde flagelii, apoi nucleul se divide odată sau de două ori, divizându-se şi citoplasma rezultând astfel doi sau patru zoospori biflagelaţi care sunt eliberaţi prin gelificarea membranei. Din fiecare spor rezultă o nouă plantă.

• Pe cale sexuată, majoritate speciilor se înmulţesc prin izogamie, dar unele şi prin anizogamie şi oogamie.

• Un exemplu de anizogamie întâlnim la C. angulata şi la C. fonticola.

• La C. braunii într-o celulă se formează microgameţi, iar în alta macrogameţi, fiind un caz tipic de anizogamie.

• C. coccifera se înmulţeşte prin oogamie; o celulă pierde flagelii şi devine oosferă, iar o alta prin diviziuni succesive generează microgameţi mici, flagelaţi.

• Alte specii sunt coloniale. Coloniile de: Gonium sunt constituite din 4-16 celule, alga G. pectorale fiind comună în vegetativ şi sexuat prin izogamie, iar asexuat prin zoospori .

• -Pandorina are colonia disciformă, din 8-16 celule; se înulţeşte vegetativ, prin izo- şi anizogamie; P. morum este larg răspândită în apele dulci stagnante, limpezi

This JPEG image is 768 x 512 pixels in size. Please click HERE for viewing a larger image (1536 x 1024 pixels).

Copyright 1995-2008 Protist Information Server

• Eudorina are colonii elipsoidale din 32 de celule; se înmulţeşte sexuat prin oogamie; comună în planctonul apelor dulci este E. elegans

Ordinul Chlorococcales

• Sunt alge unicelulare, solitare, coloniale sau cenobiale, dar imobile, deoarece în stadiul vegetativ lipsesc flagelii. Alcătuirea celulei este similară cu cea de la volvocale. Câteva sunt plurinucleate. Majoritatea sunt dulcicole, dar unele sunt terestre. Puţine dintre ele se înmulţesc vegetativ, asexuat se înmulţesc prin zoospori şi aplanospori, iar sexuat prin izogamie, rar oogamie.

Reprezentanţi

• Chlorococcum este o algă unicelulară, disciformă cu un cloroplast parietal, campanulat; se înmulţeşte asexuat prin zoospori, rar aplanospori şi sexuat prin izogameţi biflagelaţi; este frecventă pe soluri umede, pe ziduri sau pe trunchiurile copacilor .

• Pleurococcus vulgaris – verdeaţa zidurilor – trăieşte în grupe de 2-4 sau 8 celule rezultate prin diviziunea uneia; se întâlneşte pe ziduri şi pe trunchiuri de copaci.

• Chlorella algă unicelulară sferică cu un cloroplast parietal campanulat; se înmulţeşte prin aplanospori; foarte răspândită în ape şi pe sol este C. vulgaris (studiată în detaliu de I. Grinţescu)

Hydrodictyon reticulatum - reţeaua apei – a fost prezentată anterior ca formă particulară a cenobiului; înmulţirea asexuată se realizează prin zoospori, iar cea sexuată prin izogamie

Pediastrum formează cenobii disciforme din 4-128 de celule, dispuse într-un singur plan; celulele marginale au prelungiri ca nişte corniţe; speciile sunt planctonice în apele dulci

• Scenedesmus cu cenobii din 4 (8-16) celule unite lateral; în celule se formează câte 4 aplanospori; o specie frecventă este S. quadricauda la care celulele marginale au câte două prelungiri foarte fine

Ordinul Ulotrichales

• cuprinde alge verzi cu talul pluricelular filamentos, cilindric sau lamelar şi întotdeauna fixat de substrat. Talul filamentos poate fi simplu sau ramificat. Polaritatea talului constă în existenţa unei părţi bazale reprezentată de o celulă rizoidală prin care se fixează de substrat şi o zonă apicală sau terminală. Creşterea talului se realizează prin diviziunea tuturor celulelor sau numai a celulei apicale, fie a celor intercalare. Celulele sunt uninucleate, cu un cloroplast mare, parietal, pe care se găsesc pirenoizi.

• Înmulţirea vegetativă se realizează prin fragmentarea talului, asexuat se înmulţesc prin zoospori bi- sau tetraflagelaţi, rar prin aplanospori, iar sexuat prin izo- anizo-şi la formele mai evoluate prin oogamie. Multe dintre specii sunt heterotalice.

• Structura celulară, existenţa stadiilor flagelate, dar şi alte particularităţi, dovedesc afinitităţi filogenetice cu volvocalele. Din grupul ulotrichalelor, reprezentanţi cu organizare mai avansată, precum familia Coleochaetaceae, sunt considereaţi de unii autori drept grupul de origine al cormofitelor.

• Ulotrichalele trăiesc în ape dulci şi sărate, iar unele sunt adaptate chiar la viaţa terestră.

• Numeroşii reprezentanţi ai ordinului sunt împărţiţi în mai multe familii. În ceea ce urmează ne vom rezuma la a enumera doar reprezentanţii mai importanţi:

Ulothrix zonata

• 1 - tal filamentos tânăr; 2 - tal matur; a - celule vegetative; b - început de formare a zoosporangilor; c - zoospori care părăsesc celulele; d, g - celule golite; e - formarea game-tangiilor; f - eliberarea gameţilor; 3 - celulă vegetativă cu cromatofori; 4 - zoospor; 5 - izogamet; 6, 7 - copularea gameţilor; 8 - zigot.

• este o algă dulcicolă cu talul pluricelular filamentos neramificat, fixat de substrat printr-o celulă rizoidală incoloră. Cloroplastul din fiecare celulă are formă de centură parietală şi are ataşaţi numeroşi pirenoizi. Asexuat se înmulţeşte prin zoospori piriformi tetraflagelaţi care se pot forma în oricare celulă a talului, exceptând cea rizoidală. Celulele reprezentând sporociştii produc o mulţime de zoospori cu potenţia-litate diferită, care după ce înoată, îşi pierd flagelii, germinează şi dau naştere la taluri care reprezintă gametofiţii de sexe diferite. Celulele acestor taluri au capacitatea de a deveni gametocişti în care se formează izogameţi biflagelaţi ♂ şi ♀. Aceştia copulează câte doi, rezultând zigotul. Acesta se divide reducţional, apoi normal şi produce 4 zoospori (haploizi) diferenţiaţi sexual, care vor dezvolta două filamente mascule şi două femele

• Această specie este heterotalică cu un ciclu haplobiont, singura celulă diploidă fiind zigotul.

• Ulva cuprinde specii salmastre şi marine cunoscute sub numele generic de salata mărilor datorită talului lamelar, cu marginile ondulate, alcătuit din doar două straturi de celule şi fixat de substrat prin partea rizoidală. În Marea Neagră frecvente sunt U. lactuca şi U. latissima. Reproducerea este o izogamie. Zigotul la germinare se divide mitotic şi dă naştere la sporofit (generaţia diploidă) şi în celulele acestuia, în urma unei meioze se formează zoosporii piriformi şi tetraflagelaţi. Prin urmare ciclul reproductiv al acestor alge este haplo-diplobiont cu generaţii izomorfe şi heterotalice, având aceeaşi formă şi durată. Morfologic generaţia gametofitică este identică cu sporofitul .

• Enteromorpha cu specia mai frecventă la noi în lacurile sărate şi în Marea Neagră, E. intestinalis, are talul tubulos (semănând cu un segment de intestin) simplu sau ramificat

• Ciclul reproducător este asemănător cu cel de la salata mărilor, dar prezintă o anizogamie.

• Genul Oedogonium are numeroase specii monoice şi dioice cu tal pluricelular, filamentos, neramificat şi fixat prin celula rizoidală. Celulele vegetative se divid într-un mod particular. Atât zoosporii, cât şi gameţii au la polul anterior câte o coroană de flageli, egali ca mărime; asemenea celule se numesc stefanoconte.

• Talul este constituit din celule alungite, uninucleate, cu un cloroplast mare, parietal, reticulat, cu pirenoizi. Stratul intern al membranei este celulozic, iar cel extern, pectic. Creşterea talului se face prin diviziune intercalară. La celula pe cale de diviziune, în partea apicală, se formează din pătura internă a membranei o îngroşare inelară, care după diviziunea nucleului şi împărţirea citoplasmei, datorită ruperii păturii membranare externe din dreptul ei, se întinde, rezultând o nouă celulă. În partea de sus a celulei fiice rămâne un mic rest din membrana celulei mamă, care are aspectul unui căpăcel. În urma unor diviziuni repetate, în partea superioară a celulelor rămân mai multe căpăcele care la microscop au apectul unor striuri foarte fine.

•

• Înmulţirea asexuată se face prin zoospori stefano-conţi. Într-o celulă vegetativă, devenită sporocist, se formea-ză un singur zoospor mare care după ce înoată o perioadă, se fixează cu capătul anterior generând un filament. Sexuat se înmulţesc prin oogamie. Unele celule se transformă în gametocişti masculi care produc 1-2 gameţi asemănători cu zoosporii, dar mai mici. Alte celule ale filamentului îşi modifică volumul, structura şi devin oogoane cu câte o oosferă voluminoasă. La maturitate în peretele oogonului apare o deschidere laterală formată prin gelificarea membranei prin care va pătrunde anterozoidul fecundând oosfera. Zigotul rezultat îşi formează o membrană groasă stratificată, devenind rezistent la condiţii nefavorabile. Un astfel de zigot protejat se numeşte oospor. La germinare oosporul se divide meiotic, apoi normal producând 4 zoospori stefanoconţi care eliberaţi vor forma fiecare o nouă plantă. La speciile monoice organele sexuale se formează pe acelaşi filament, iar la cele dioice pe filamente diferite ♂ şi ♀ .

•

• La unele specii ale genului, numite nanandre, pe filamentele mascule în loc de gameţi se formează zoospori stefanoconţi numiţi androzoospori. Aceştia ajung pe filamentele femeieşti, se fixează în vecinătatea oogonului sau în peretele lui. Aici germinează generând indivizi pitici masculi numiţi nanandri; în celulele lor din partea superioară se produc gameţi foarte mici care după eliberare vor fecunda oosfera. La speciile monoice androzoosporii se formează în unele celule ale aceluiaşi filament pe care apar şi oogoanele.

• Speciile de Oedogonium sunt haplobionte, doar zigotul este diploid.

• Majoritatea speciilor sunt dulcicole.•

• Familia Coleochaetaceae are un singur gen Coleochaetum cu talul filamentos ramificat, adesea indivizii fiind asociaţi în perniţe mici disciforme. Celulele sunt prevăzute cu nişte prelungiri fine ca nişte peri. Ce mai cunoscută este specia dulcicolă C. pulvinula (fig. 57).

• Coleochaetum pulvinula - înmulţirea sexuată: A - filamente cu game-tocişti ♂ (s); B - filament cu oogon (o); C - oogonul fecundat; D - zigotul înconjurat de filamente pluricelulare, dezvoltate de către celulele vegetative învecinate.

•

• Se înmulţesc asexuat prin zoospori biflagelaţi şi sexuat prin oogamie dar într-o formă particulară dovedind o evoluţie mai avansată.

• De pe tal se ridică filamente scurte, ramificate purtătoare de gametocişti ♂ şi oogoane. În fiecare gametocist ♂ se formează câte un singur anterozoid foarte mic, iar în oogon o oosferă voluminoasă. Anterozoidul pătrunde în oogon şi fecundează oosfera. Zigotul rezultat rămâne în oogon, care după fecundare se înconjoară cu filamente pluricelulare dezvoltate de către celulele vegetative învecinate. Astfel zigotul este protejat de către un înveliş, iar primăvara germinează, divizându-se reducţional, apoi normal, rezultând 16 sau 32 de zoospori biflagelaţi din care se vor forma noi plante.

• Zigotul protejat dă impresia unui arhegon. Acest caracter, alături de oogamia de tip superior constituie pentru unii autori argumente în sprijinul afirmaţiei că acest grup ar sta la originea cormofitelor.

Ordinul Bryopsidales (Siphonales)

• Cuprinde alge unicelulare, dar cu talul de dimensiuni mari, în formă de tub, cu citoplasmă şi numeroşi nuclei. Un astfel de tal sifonal este un cenoblast. La unele specii talul sifonal, în anumite stadii de dezvoltare sau chiar pe toată durata de vegetaţie, conţine un singur nucleu. Cloroplastele sunt numeroase şi lenticulare sau lamelare. Talul este ramificat şi fixat de substrat, fiind uneori diferenţiat morfologic în porţiuni asemănătoare organelor cormofitelor.

• Înmulţirea se realizează vegetativ, asexuat şi sexuat. Cea vegetativă se face prin fragmente de tal, iar cea asexuată prin zoospori biflagelaţi sau rareori multiflagelaţi. Sexuat se multiplică prin izogamie şi anizogamie. Cele mai multe specii sunt marine.

Caulerpa• talul alcătuit dintr-un ax cilindric, • târâtor, numit cauloid, fixat de substrat prin rizoizi ramificaţi. Pe

cauloid se găsesc nişte porţiuni lăţite, verzi, în formă de frunze, numite filoide. Deorece talul este de dimensiuni mari, de până la un metru, în interiorul său se formează prelungiri subţiri, de rezistenţă care unesc pereţii opuşi, conferind soliditate faţă de bătaia valurilor. Se înmulţeşte vegetativ prin fragmente de tal, dar şi prin formaţiuni cu aspect de muguraş dezvoltate pe filoide. Sexuat se înmulţeşte prin izogamie. Nucleii se divid meiotic şi întreg conţinutul celulei se transformă în numeroşi izogameţi biflagelaţi. Aceştia părăsesc talul prin nişte papile, se unesc doi câte doi şi formează zigotul diploid din a căriu germinare se va dezvolta o nouă plantă. Planta este una diplobiontă. O specie răspândită în partea sudică a Mării Negre şi în Marea Mediterană este C. prolifera .

Bryopsis

• talul ramificat în partea superioară, cu aspect de pană, iar în partea inferioară rizoizii fixează alga de stânci. Înmulţirea asexuată este o anizogamie. O specie frecventă în Marea Neagră este B.plumosa.

Codium

• are talul alcătuit din filamente sifonale, cu ramurile mai mult sau mai puţin împletite între ele. Talul prezintă aspecte

• Înmulţirea sexuată este o anizogamie. Gametociştii se for-mează pe ramurile talului, către extremitatea veziculoasă a lor. În gametocişti (prin diviziunea meiotică a nucleilor) se produc gameţii biflagelaţi, microgameţii ♂ şi macrogameţii ♀. După fecundare rezultă zigotul diploid care va regenera un nou tal. Alga este diplobiontă, doar gameţii fiind haploizi. Genul cuprinde specii dioice, dar şi unele monoice, cum ar fi C. tomentosum. Vegetează în mări şi oceane

• Derbesia are un aparat vegetativ asemănător cu cel de la Codium, dar în ciclul de dezvoltare alternează un sporofit bine dezvoltat şi un gametofit redus. Asexuat se înmulţeşte prin zoospori stefanocoţi care se formează în nişte prelungiri globuloase (sporocişti), laterale ale talului. Zoosporii eliberaţi înoată în apă, se fixează de substrat şi se dezvoltă ca nişte vezicule mici de cca. 1 cm, care constituie gametofiţii deosebiţi ca formă şi dimensiuni de sporofit. Multă vreme gametofitul a fost considerat o specie aparte, dându-i-se numele de Halicystis. Gametofiţii sunt dioici, în unii formându-se microgameţi, iar în alţii macrogameţi. Înmulţirea sexuată este o anizogamie, în urma fecundaţiei rezultând zigotul care generează un nou filament (sporofit) pe care în urma meiozei se produc zoospori stefanoconţi de sexe diferite. Dezvoltarea mare a diplofa-zei la aceste alge, mai ales la Codiaceae constituie un argu-ment utilizat de autorii care susţin originea cormofitelor în rândul algelor verzi evoluate. Speciile de Derbesia sunt marine.

Dasycladus

• algă marină cu talul sifonal, format dintr-o axă alungită pe care se află verticile de ramuri. Talul este fixat de stânci prin rizoizi. Pereţii celulari sunt impregnaţi cu carbonat de calciu. Reproducerea sexuată este o izogamie.

• Acetabularia are talul de forma unor umbreluţe, fixat în partea bazală printr-o porţiune ramificată. Talul tânăr este constituit dintr-o parte cilindrică încrustată cu calcar, mai umflată către bază, unde se află un nucleu voluminos. În timpul iernii rezistă doar partea bazală cu nucleul, iar primăvara se dezvoltă o nouă axă, care formează terminal un verticil de ramuri subţiri şi un alt verticil de de ramuri mai largi, fertile, cu peretele calcifiat, care concresc între ele şi comunică cu axa centrală. Nucleul de la baza axei se divide în mai mulţi nuclei care pătrund în aceste ramuri unde conţinutul se împarte în mai mulţi chişti. În unii chişti iau naştere zoospori biflagelaţi, în alţii în urma meiozei se formează gameţi de asemenea biflagelaţi. Unii chişti sunt masculi cu microgameţi, iar alţii femeli cu macrogameţi. Din unirea lor rezultă zigotul care generează un nou individ.

• În Marea Mediterană o largă răspândire are A. mediterranea

Ordinul Siphonocladales

• Sunt alge pluricelulare cu talul filamentos simplu sau ramificat, fixat de substrat prin rizoizi. Fiecare celulă conţine citoplasma, numeroşi nuclei şi un cloroplast mare reticulat. La Sphaeroplea, dar şi la alte specii, în celulă sunt mai mulţi cloroplaşti inelari.

This JPEG image is 768 x 512 pixels in size. Please click HERE for viewing a larger image (1536 x 1024 pixels).

Copyright 1995-2008 Protist Information Server

• Dintre familiile ordinului cea mai importantă este familia Chladophoraceae cu reprezentantul Cladophora.

• Cladophora are un tal filamentos ramificat, ale cărui celule sunt alungite, cilindrice, fiecare cu numeroşi nuclei şi un cloroplast reticulat cu pirenoizi. Creşterea talului este de regulă terminală, având loc prin diviziunea transversală a celulelor.

• Ramificarea filamentelor se face lateral. Înmulţirea asexuată se realizează prin spori bi-sau tetraflagelaţi care se formează în celule terminale, devenite zoosporocişti. Nucleii lor se divid meiotic apoi normal, rezultând numeroşi zoospori haploizi de sexe diferite, cu doi sau patru flageli (speciile dulcicole au de obicei zoospori biflagelaţi). Zoosporii ajunşi pe substrat germinează şi dezvoltă taluri mascule şi femele, care reprezintă gametofiţi heterotalici. Celulele terminale ale acestor taluri devin gametocişti, în care se produc gameţi biflagelaţi. Pe exemplarele mascule se formează izogameţi masculi, iar pe exemplarele femeieşti se formează izogameţi femeli. Din zigot se dezvoltă o nouă plantă asemănătoare cu gametofiţii, reprezentând sporofitul diploid. Ciclu de dezvoltare este unul haplo-diplobiont, cu cele două generaţii izomorfe.

• Cea mai cunoscută şi răspândită specie dulcicolă este C. glomerata (lâna broaştei)

• Sphaeroplea are talul filamentos simplu. În celulele plurinucleate citoplasma se distribuie în mai multe porţiuni inelare, de forma unor discuri biconcave. Se înmulţeşte sexuat prin oogamie. Sunt alge dulcicole.

Clasa Conjugatophyceae (Akontae)

• Caracterul principal al acestor alge îl constituie înmulţirea sexuată de tip particular, prin conjugare, de unde vine şi numele clasei.

• O altă trăsătură caracteristică este lipsa flagelilor în toate stadiile de viaţă, de unde şi numele de akonte.

• Sunt alge unicelulare sau pluricelulare filamentoase libere nefixate de substrat. Cele unicelulare sunt de formă variată: ovală, sferică, cilindrică, stelată, semilunară, cu aspect de cruce etc. Mai rar, aceste alge monocelulare se reunesc în filamente, care sunt uşor disociabile. Membrana celulară este constituită din două straturi, unul intern celu-lozic, iar altul extern pectic. La formele unicelulare, peretele celular este adeseori ornamentat şi prevăzut cu pori, alcătuind jumătăţi distincte; uneori impregnat fiind cu săruri de fier. Conţinutul celular este reprezentat prin citoplasmă, un nucleu mare, de obicei central, unul sau mai mulţi cloroplaşti de formă variată (stelaţi, cu aspect de plăci etc.) dispuşi parietal sau central. Pe cloroplaşti se află pirenoizi înconjuraţi de granule de amidon.

• Se înmulţesc vegetativ şi sexuat. Înmulţirea vegetati-vă are loc prin diviziunea celulelor, iar cea sexuată se rea-lizează prin conjugare, care constă în în contopirea conţi-nutului a două celule puţin diferenţiate, neexistând deci or-gane speciale de reproducere. Înmulţirea sexuată reprezintă o cistogamie care poate fi izogamă sau anizogamă.

• Conjugarea constă în următoarele:• Două celule, de sexe diferite, emit una către alta câte o prelungire,

cele două întâlnindu-se, iar la punctul de contact membrana se resoarbe, formându-se un tub de copulare. Conţinutul unei celule trece prin acest tub în cealaltă celulă, unde se contopesc citoplasmele şi nucleii, formându-se zigotul care se înconjoară cu un înveliş gros, constituind un zigospor, rezistent la condiţii de mediu nefavorabile. La germinarea zigosporului, nucleul diploid se divide reducţional şi apoi normal, formând 4 nuclei haploizi, din care 2 sau 3 degenerează. Nucleii rămaşi se constituie în tot atâtea celule care vor dezvolta noi plante. La unii reprezentanţi toţi cei 4 nuclei ai zigotului rămân viabili, generând fiecare câte un individ. Aceste alge sunt haplobionte, singurul element diploid fiind zigotul.

• Conjugatele populează apele dulci, rar cele sălcii şi lipsesc în cele marine.

• Clasa cuprinde trei ordine: Mesotaeniales, Zygnematales şi Desmidiales.

• Ordinul Mesotaeniales cuprinde conjugatele mai puţin evoluate, unicelulare cilindrice sau ovale şi membrana lipsită de pori şi fără strangulaţie. Din zigotul germinat în urma meiozei se păstreză toţi cei patru nuclei haploizi care vor genera patru plante. Ca reprezentanţi pot fi amintiţi: Cylindrocystis cu celula cilindrică şi Spirotaenia de aceeaşi formă.

This JPEG image is 768 x 512 pixels in size. Please click HERE for viewing a larger image (1536 x 1024 pixels).

Copyright 1995-2008 Protist Information Server

This JPEG image is 768 x 512 pixels in size. Please click HERE for viewing a larger image (1536 x 1024 pixels).

Copyright 1995-2008 Protist Information Server

Ordinul Zygnematales• cuprinde alge pluricelulare cu celulele dispuse în serie, alcătuind

filamente simple, libere. Cloroplaştii axiali sau parietali sunt de formă variată: la Spirogyra au aspect de bandă spiralată, la Zygnema sunt stelaţi, iar la Mougeotia se prezintă ca plăci dreptunghiulare. Modul de conjugare este diferit la diversele genuri şi specii. La Spirogyra conjugarea este anizogamă.

• În cazul speciilor dioice conţinutul celulelor unui filament trece prin tuburile de copulare în celulele celuilalt filament. La speciile monoice tubul de conjugare apare lateral unind două celule din acelaşi filament. La alte specii conţinutul ambelor celule se deplasează până la mijlocul tubului de copulare, unde prin fuzionare rezultă zigotul. Această conjugare este izogamă. Indiferent de modul de conjugare, zigotul odată format îşi elaborează o membrană groasă, devenind zigospor.

• La germinare nucleul diploid se divide meiotic rezultând 4 nuclei dintre care 3 degenerează. Nucleul rămas se alungeşte, derivând într-o celulă care va dezvolta un nou filament.

Spyrogyra

MougeotiaThis JPEG image is 768 x 512 pixels in size. Please click HERE for viewing a larger image (1536 x 1024 pixels).

Copyright 1995-2008 Protist Information Server

Zygnema

• Genul Spirogyra cu numeroase specii este răspândit în apele dulci stagnante. Cele mai frecvente specii sunt: S. varians, S. mirabilis, S. crassa. Un alt gen este Zygnema, algă filamentoasă cu cromatoforii stelaţi.

Ordinul Desmidiales • Acest ordin cuprinde alge unicelulare, solitare având forme variate:

ovală, cilindrică, stelată, semilunară etc. Celulele lor (cu puţine excepţii) sunt alcătuite din jumătăţi simetrice, distincte, separate printr-o strangulaţie. Cloro-plaştii sunt axiali. Membrana celulară este netedă sau ornamentată, prevăzută cu pori şi uneori impregnată cu săruri de Fe. Se înmulţesc vegetativ prin diviziunea celulei precedată de bipartiţia nucleului. Conţinutul fiecărei jumătăţi se măreşte se întinde în partea opusă, formând în cele din urmă cealaltă jumătate de celulă. Înmulţirea sexuată este mai puţin frecventă şi are loc, în general, când indivizii se dezvoltă în condiţii nefavorabile. La unele specii se produce o conjugare puţin aparte, fără tub de copulaţie. La germinarea zigosporului, nucleul diploid se divide reducţional, apoi normal, formându-se 4 nuclei haploizi, dintre care 2 sau 3 degenerează, iar cei rămaşi dezvoltă noi celule.

•

• Un gen reprezentativ este Closterium cu corpul semilunar fără strangulaţie. Specia mai frecventă este C. moniliforme.

• Un alt gen este Cosmarium, cu celula ovală, la mijloc cu o strangulaţie. În apele stagnate şi acide este frecventă C. botrytis.

• Specii de desmidiacee cu forme particulare şi deosebit de frumoase sunt: Euastrum, Staurastrum, Micrasterias

Euastrum

Staurastrum

Micrasterias

This JPEG image is 768 x 512 pixels in size. Please click HERE for viewing a large image (1536 x 1024 pixels).

Copyright 1995-2008 Protist Information Server

Filogenie

• Deşi conjugatele se remarcă printr-o diversitate de forme, toate au aceeaşi organizare şi acelaşi mod de înmulţire, prin urmare sunt considerate mai puţin evoluate faţă de alte grupe de alge. De asemenea sunt incerte afinităţile lor cu alte grupe de alge, cei mai mulţi autori consideră că ele au evoluat dintr-un grup inferior de alge verzi, fără a se şti precis care este acesta.

Clasa Charophyceae

• Este un grup de alge care prin alcătuirea aparatului vegetativ şi prin modul de înmulţire se deosebesc de toate celelalte alge verzi.

Organizarea aparatului vegetativ

• Talul este pluricelular diferenţiat morfologic, amintind unele organe ale cormofitelor. Se fixează de substrat prin celule rizoidale. De asemenea prezintă o axă verticală, alcătuită din noduri şi internodii. La fiecare nod se dezvoltă câte un verticil de ramuri scurte cu aceeaşi alcătuire ca şi axa principală. Nodurile sunt formate din celule scurte, iar internodiile din celule lungi. Un internod este format dintr-o celulă centrală, la Chara fiind acoperită de filamente înguste, pluricelulare, care alcătuiesc un înveliş cortical

Structura celulară

• Plantele tinere au un singur nucleu în fiecare celulă, iar la exemplarele mature, în celulele internodale apar mai mulţi nuclei. Cloroplastele sunt numeroase şi mici; pereţii celulari sunt celulozici, părţile lor externe fiind impregnate cu carbonat de calciu.

Înmulţirea

• Se înmulţesc vegetativ şi sexuat. Înmulţirea vegetativă se realizează prin bulbile, care rezultă prin dilatarea unor porţiuni ale rizoizilor şi acumularea în interiorul lor a substanţelor de rezervă. Sexuat se înmulţesc prin oogamie. Pe ramurile scurte se dezvoltă organe sexuale, „anteridii” şi oogoane, cu alcătuire complexă.

•Anteridiile sunt sferice, de culoare gălbui-roşietică. Peretele lor este alcătuit din 9 celule: una bazală în formă de butelie, celelalte 8 triunghiulare, numite octante. Din centrul fiecărei octante se formează câte o celulă alungită numită manubrium, care poartă terminal alte celule mai mici, de pe care se dezvoltă filamente spermatogene, pluricelulare. În fiecare celulă a filamentelor se produce câte un gamet mascul spiralat şi biflagelat.

• Oogoanele sunt mai mari, ovoide, fiecare fiind acoperit cu un înveliş format din 5 celule alungite şi răsucite în spirală. Capetele lor se continuă cu alte celule scurte, care alcătuiesc coronula. Un gamet mascul fecundează oosfera rezultănd zigotul care îşi îngroaşă peretele şi concreşte cu părţile interne ale celulelor corticale devenind oospor de culoare neagră. La germinare nucleul diploid al oosporului se divide reducţional şi apoi normal, dezvoltând o nouă plantă. Charoficeele sunt plante haplobionte, diploid fiind doar zigotul.

• Clasificare• Characeele sunt reprezentate prin plante

fosile şi actuale, aparţinând ordinului Charales. Mai răspândite sunt genurile: Chara cu speciile C. fragilis, C. foetida, C. crinita în apele dulci şi salmastre şi Nitella, gen care se caracteri-zează prin celule internodale fără corticaţie şi prin coronula constituită din 10 celule.

Vechime

• Majoritatea caraceelor s-au fosilizat datorită pereţilor calcifiaţi, în special oosporii. Resturi de caracee, de tipul Nitella datează din Devonian, dar cele mai multe aparţin Carboniferului.

Filogenie.

• Characeele dovedesc o evoluţie avansată prin diferenţierea aparatului vegetativ şi prin alcătuirea complexă a organelor de reproducere, fiind dintre cele mai evoluate alge verzi. Prin organizarea talului sunt oarecum similare cu algele brune şi roşii.

• Cu toate că atins un grad înalt de organizare, ele constituie un ram evolutiv închis, nedând naştere la nici un alt grup de plante.