AlfaNichita Stanescu

Mai departe, mai aproape de centrulspatiului,inima mea se consuma.

Capul meu, ca o flacara de lumanare,mereu isi perde ochii fierbintiarzand mainile tale nevazute.

El isi hraneste luminadin seninul trunchipe pamant si pe mare.

Minunata prada si sprijinal foamei- pamantul -Minunat prilej de sete - marea.Flacara inceata, pierzandu-si ochiimereu fierbinti,-arzandu-ti mainile.