1ta

'l

.l

ll

a rt

L

*.ot

l'' ra

n

.l7

l

a

DE-A BABA OARBA

Sunt mici amindoi : Ciustino de zece ani gi Rosalba de iapte. Sunt siraci, orfani ti streini. Tatdl lor cinta din flagneti pe la porlile oamenilor;i cdpdta gologani. Apa au venit tustrei. pe jos, din llorenla. $-atunci Giustino era de gapte ani : el ;tia sd joace, sd-9i fringa mijlocul 9i si treacd frumos prin cerc, iar Rosalba nu ;tia decit sd ridi 9i sa bate din palme tactul flagnetei. . . Dar toto bea prea mull vin, ;-atunci era urit Si reu da, era foarte rdu tdtd atuncea. $i sara, cind n-avea nici un gologan, ei nu trebuia si plinga, daci le era foame, pentru ce asta supara foarte mult pe toto 9i-i bitea reu, de aceea a murit. . . $-un mog bitrin, care s a supirat pe tdtd pentru c-a murit, a vrut sa leiamuzica, dar ei au plins a;a de mult ca sd le-o dea, incit moSul le a dat o, 9i ei au plecat cu muzica ;i nu s-au mai dus pe acolo niciodata, Acum ;id la o femeie batrini, departe-de parte, tocmai la marginea ora;ului. Umbld toate zira cu muzico, gi sara se duc acasi cu pine pi cu gologani. . . Acestea mi le-a spus micul Giustino, c-o naivitate adorabila si-ntr o romineasci pe care el o vorbea fdrmicdtor de stricat. Eu am intilnit adeseori pe ace;ti sermani copii. El, intr un surtuc larg, fdrd coloare ;i cu buzunarile spintecate, purtindu-ti anevoie muzica-n spate ea, intr-o rochitd scurta din petici, qi c-un baidera; de lind vechi, pe care Giustino i-l infdgoari in flecare dimineali, de doud ori in jurul gitului, il lncruci;eazi peste piept gi il innoadi la spate, frumos, ca si nu receasc;, $-amindoi merg, a;a tri;ti ;i perpelili, mititeii de ei, copilul inainte;i surioara dupi el, 9-amindoi isi tirasc picioarele in nitte ciobote mari gi grele, pline vecinic pedinafari;i pe dinleuntru de noroiul bilboacelor de prin mahalale. Se odihnesc pe la raspintii.. , Giustino s-apleaci de ;ale, ;i-ncetinel i;i pune muzica jos. Aliturea, UcuIi s-ataz-amindoi pe caldar'im. C-un fel

privesc imbrdcdmintea lor sdraci. Ei simt bine cA au aceIeapi ginduri, de aceea foarte rar i9i vorbesc. Citeodatd privirile lor pornesc al;turi gi s afundi in zarea cerului. Cind timpul e frumos, ei simt ceva ca o mama bune, care std lingd dingii, 5i-i mingiie; co bucurie tristi, c-un zimbet bolnav iti intind gitul ;i si incalzesc in soare chipurile lor galbene, lungarele, bdtrine gi nespelate, cu ochii mici, impainjinili, ingropati sub frunli inguste, cu urechile mari, cu umerii obrajilor scoSi ca la mongoli, ;i cu brzele lungi. subliri, u5(dte (i vincte ca piatra. Dar toamna se duce 9i vremea prinde a se-nispri. Cerul devine mai posomorit, casele mai inchise, 5i oamenr mar .di. Dupd o zi rece ti ploioasa, petrecute mai mult pe sub ganguri, ei se hoterdsc si mai faca o incercare. Ciustino scoase-un suspin adinc gi ndbusit, ca se nu-l audi mica Rosalba, i9i lui muzica-n spate,5-amindoi, fldminzi, frigurosi 5i descuraja_ti, plecara, incetigor, de-a lungul stradelor ude ;i pustii. Abia mai pd;esc, goviind, prin picla deasa ce ineace orasul amutit; din ce de sus burnileazi - intunericul cade zv'irle nin ce mai greu gi mai rece peste obraz puzderia de stropi ti ei din;ii. Un vint, cu toane repezi, le iti indeasi pe dedesubt, la subliori, m'inu!ele lor ude 9i amorlite. intr-o ulilA ?ntunecoase, la u9a unei cafenele, Ciustino invirtegte la flagnetd Volurlle Dundrii, schimbindu-5i minele i trudite pi ducindu-;i-le pe rind la gurd, ca se le dezmorleasci. Rosalba se zgrebulette pe la ferepti, uitindu-se-nliuntru. Prin geamurile asudate abia strdbate o lumini bolnavd ;i fumurie ce se ineaca in picla de-afari. in apropiere, un cine nervos i$i intinde gitul inainte )i insole;te c-un urlet prelung 9i sfisietor turluitul fla;netei. Giustino schimba cintecul, ;i Rosalba, tremurind, deschide uga si intra. O duhoare grea ti incropita o izbi in fala ti, pentru 'intiia oard, chipurile searbede 5i ochii holbali ai jucdtorilor de cdrti o infrico;au. Galbana, sfiicioasd, inginind o milogeald fira vorbe, cergind cu ochii mai mult decit cu glasul, ea-gi intindea talerul pe la toate mesele ;i nimeni n-o vedea 5i vaietele cintecului de-afara i se jiluiau in urechi din ce in ce mai sfisietoare. Din nou se-ntoarse oe la aceleasi mese. Hai, pleaci de-aici I ii ziceau toti, rdstit. 19i lisi ncetigor mina-n jos, dezniddlduitd. Cind vru sd iasa, simli ce i se taie picioarele sub dinsa, stdtu in loc;i privi dureros qi aiurit in juru-i.de

frici uneori iti

e,t,

EdAf]Fl5

II)

rl

Unui om de llngd u56 i se fdcu mild gi-i dete cinci parale. Fla5neta tdcuse, Copila se apropie de frate-so umiliti, pe lumatate moarti, ti cu un glas lelinat, lntinzind Tn intuneric pumnul ln care stringea gologanul, ea suspind: - Numai. . . crnci parale l. . .

1

lYicul Ciustino isi ndbuqi in piept un oftat, tdcu gi, opintindu-se din risputeri, i:i ridici in spate marea lui muzici. Niciodati nu ise peruse grea ca in sara aceea. Amindoi se indreptari spre casa. La coll se oprir;. Fetita intra gi cumpira un corn. incepuse o ploaie m:runte. Piciturile se inteteau ;i Ie improgcau obrazul din ce in ce mai repezi. Intrar; sub un gang. FetiJa duse cornul la guri 5i vru se muste, dar i se paru prea mic, :i-l intinse intreg lui frate-so, rugindu-l sd I manince el tot, pentru cd ei nu i-e foame. Giustino, 5i el, se jura ca nu i-e foame de loc ;-o ruga se manince numai ea. Sfirs ra prin a I rupe in doua. $i cum molfdiau ata, incet, ii podidi plinsul ; uzi leoarci:i rebegili de frig, ei se imbritigari 5i, tremurind in intunericul rece 5i mort, se stringeau, se inghesuiau unul intr-altul, ca si se,ncilzeascd. Llcrimile sdrate li se amestecau cu ultima imbucdtura. Rdmasera aga citeva minute. Ochii ii usturau 9i le ardeau in cap. lsi inghileau saliva, ce le umplea gura c-un gust de legie. Timplele grele li se zbdteau, 9i junghiuri asculite ii teiau, ca niSte cioburi de sticli, prin toate incheieturile.$i inimele amindurora se st[ingeau, rici gi lesuite, ca-ntr-o amorleald de veci. Dar ploaia nu mai contenea, gi ei trebuird sa plece. Prin smircurile mocirloase ale ulilelor pustii gi fara felinare, mergeau incet, trudjli gi deznadejduili, ascultindu-9i flegcditul ciobotelor mari si grele. Giustino inainte, sfigiat de gindul cd sufere surioara lui ; Rosalba in urmi, muncitd de chinul ci n are destula Dutere (d si duca pi ea muzica-n spate. Jos, peo rogojind, linge vatra rece, cu hainele leoarcd pe din;ii, rupti de oboseala, lihnili de foame gi stircili de frig, se culcari sd doarmi. Se zgircira unul lingd altul, sub un 1ol prdfuit, 9i-5i suflau 'in pumni ca sa ti dezghele degetele, De-afara se auzeau pleosciind picdturi mai mari si mai dese. Vintul hilina u;a gi ferestile, gi-n bezna oddii se auzea regulat, suind ;i scoborind, sforeitul babei, care dormea dusa pe-un pitucean ingust de scinduri. Copiii, multd vreme, rdmaserd de5tep1i. in capul lor {iuiau cintecele fla;netei, ca ni;te glasuri triste, ce se jileau a foamete, a moarre, g-a dezndddlduire. Din timp in timp tres;reau ca de spasmurr - si flecare se uitase pe sine, pentru a se gindi la durerea celuilalt. Cit de mult sufereau si cit erau de betrini, bielii copilagi * atit de mrci t atit de nenorociti !...B

Cind se de$teptar, a doua zi, iii simlird obrajii inecali intr o lumini calde. Soarele zvirlise un smoc de raze De cdDitiiul lor. Ei se sculari veseli, int;ri-ti, ;i pornird de-acase plini de speranli 9i de curaj.Era o zi frumoasi care le didea via1e. Albastrul cerului, cSldura soarelui detteptau intr ingii amintirea dulce a fdrmecdtoarei lor 1iri, Ciliva copii se

jucau intr-o curte. Giustino, voios 9i plin de incredere, i9i agezd flagneta in poarta 9i cintd. O servitoare ii aduse trei gologani. Erau fericili. Mincara pe fug; brinzd de-un ban gi pine de doi, ;i ochii lor se sorbeau, umezi gi sclipitori de bucurie. La collul stradei, intr un mic maidan, se intilnird cu vro patru coPii de sama lor, cari se jucau. Ei au inleles indati ci erau buni prieteni, deSi se vedeau atunci pentru intiia oara. Cu ce sd inceapa?... lnvoiala se facu iute. Bobo oorbo ! Bobo oorbo / strigare voiogi cu to1ii, serind, bitind din palme, ;i zvirlind cdciulele-n sus. Un copil i5i deznodd un testemel r de la git. Ciustino ili atez; muzica deoparte 9i se lasi sel lege peste ochi. lYica Rosalba privea nebund de bucurie. Ei uitaseri foamea, frigul gi suferinlele de ieri. in ceasul acela nu mai erau streini, orfani, saraci ti n izbeligtea nenorocirilor. $i curn treceam pe-acolo, gindindu-ma la nicazurile mele, ma simlii deodata cuprins pe la spate de doud mini mititele ;i slabe, 9 un glas nebunatic strige: (rcom prins />. Dar simli indatd ca sunt ceva mai mare decit ceea ce voia el si prindd, ti cum igi ducea minele la legiturd, ca sd gi-o ridice de pe ochi, copiii nivalira spre el rizind $i Iipindu i:

-- Nu te

desface

l...

Nu te

desface

1...

Si eu am stat privindu i, pind ce 5i au ispravit jocul. Apoi am plecat incet, cu Giustino li cu Rosalba, ;i cum mergeam aga cu dinSii, Giustino imi insira pisurile lor, c o adorabild naivitate Si ntr-o romineasce farmdcator de stricatd.Drn volumul ,,NUVEIE'

I

lesteme/

-

basma.

MOGTLDEA

Am invalat cu el in $coala primara. Nu-mi era drag, pentru c avea o figurd riutacioasd gi pentru ci, de cite ori se uita la mine, se strimba, ceea ce a f;cut intr-o zi se-mi para grozav de bine cind am v;zut pe d-nu Udrea c-o datd mi I inSfaci de urechi gi I toarne >, Turnatul la banca era teribil. 14icul vinovat era agternut cu pieptul pe capdtul bincii , un monitor il linea bine de 51rumaz, altul de picioare, ;i domnu ii tregea cu varga la. . .spate, ca sa goneascd mintea la cap. Uneori domnu se infuria stratnic de Tipetele nenorocitului copil, 9 atunci vergile se rupeau una dupd alta, 5i asta I necejea ti mai pe domnu, vezi bine. Cambur I sh-mi aduci mini douizeci de nuiele bune; se nu te mai vid cu paie de astea, c;fi rup urechile. Ai inteles?

rau..I

-

Am inteles I $-a doua zi bdiatul butnarului de la Podu Verde, Camburachi 6ogo/os, venea cu maldarul la spinare. Ce ochi de drac impelilat avea Mogildea; ti ca un viezure i9i risucea capul, o clip; n,avea astimper. Biietii ii ziceau < Michiduti )). Nu puteam pricepe unde dispirea el in timpu I recreatiei ;intotdeauna o zbughea pe poarti cu ci.tiva tovaragi ti, cind se intorceau, aveau gi ei un aer misterios ti viclean... Stiam ce 'iti lasi plictisit capul Pe mina; monitorul de la banca intdi imi arunce o cdut;turd infernald. imi dresei glasul gi ncepui. . . Frumos trebuie s-o fi depdnat eu cici domnul Udrea i;i ridici odati capul, 9i-mi spuse un ( bravo, piciule !> care-mi aduse tot singele n obraz. - Spune-o si tu, Tebirce Modestia la o parte. . . n-avea de a face. - legi afari, migarule I la-li ti catrafusele de acolo, spurciciune !Treci, piciule, in locul lui 1... Asa ! $i poarfite frumos. late-m5 s monitor pe banca a Vll a I ylulte bucurii am avut de_atuncea, multe emotiuni mari gi fericite am apucat in fuga vielii, dar fericit mindru 9i ca-n ziua aceea nu m-am simlit niciodati. Dupi ce-mi agezai cir,tile gi caietele in bancd, inaintai binitor capul 9i-mi numarai supusii;erau opt. l,1d mai uitai o dati bine:da, in celdlalt capdt al bdncii, care se chema cocdd... prrcepetr de ce, era chiar e/ smolitul ii micul Mogildea. De astd data nu se mai strimba la mine. Mi se pa,u un an pini ' aud tlopoJelul. Agadar, Michidufi era la mine; dimineata si demeaza eu il ascultam, eu ii privegheam caietele, eu ii puneam note Ia invi{dturi 5i la purtare, in catalogul meu, scris de > cu cele mai fTumoase litere gotjce, ce am putut si vid vrodatd. Si fli student in clasa a ll-a primara, ti sA ai pe linga aceasti onoare - ti opt biieti in ;dde, mi se pare ci e de ce sa te fuduletti. Vi puteli inchipui cit de adinc ofensat rr .Un s[n!r, cind un tic;los de alvitar mi-a strigat intr o zi de la spate: > I.4-am intors, firegte, sa vdd ce e: imi atirna ceva, dar nu era batista. Alvilarul pufni de ris. Ce dobitoc. . . S;-ri batd joc de-un monitor ! Dar gi mama, zeu, pesemne cd nu mai ;tia altd croiald de pantaloni lnalt, cu gheburile-i de cdmili, pare ce std in drum sd ne agtepte. - De ce i-or fi lancurile a9a rolcate, mos Vasile? - Acolo sus, in frig, sint numai tirgi uscali de vinturi 9i_i cerrna ror a5a. ln ;erpuiri largi se lndoaie stralucitorul riu, printre muntii intunecati de codru. Din clnd in cind se deschid vederi in lumini;uri . . . Din jos de Cdlinetti, o lungidiride grohotis, naruit din coastele pietro_ sului, lmpinge Bistrita, strimtind-o, inghesuind_o in malul din stinga. lnaintea noastrd, la cotul Cdprilii, apa se iulegte gi se involbureaza, iar jocul valurilor albe, de departe, i1i pare un cird de gilte cari bat din aripi : peste clocotul lor repede aluneci pluta, hartuindu_se ca o sanie. Scdpetem iar intr-o genune oglindd in care vezi copacii cu virful in jos. Mog Vasile bate cu muchea toporuiui in cuiele de la jug, apoi infige tliu5ul in grindi, iqi leapadii cojocelul, scuip; in palme si apuci lopata. - Collu Acrii ! Ca printr-un farmec, tabloul se schimbi, se trag pddurile in leturi, 9r un mrnunat decor de stinci se inalla ?n fala r)oastra. plugeite Bistrila toati, n;pustindu-gi valurile ln ndprasnicele ziduri, si da si le spargi, din

-

Osoiu

!

ce

in ce mai lnver;unati, dar stincile se joaca cu ea, o resping' o cheama' o rdsucesc in loc: buimdcitd, se incolSce;te ca un tarPe ;i, dupi un sfert de ceas, se pomenette bdtind din sPate, in acelagi zid de care s-a izbit intii'ca 5i cum ar cerca, loi'indu-i din amindoui

a' iii 9i sd deschidd cale dreapti valurilor viitoare Sus, deasupra noastr tremuri frunzulita citrva mesteac;ni subliri cresculi pe virfurile stincilor' Din cotul Colbului intrdm'in strimtoarea floroasi de la Chei, gherdapurile Bistrilei. in huietul valurilor, luptind din rasPUteri, mo9 Vasile mai Sase;te timp s;-mi strige numele locurilor. . >: din fruntea unei scafirlii de piatre un brad igi intinde ramurile in jos ca nilte brate, de ele s-at'irne plutalii 9i scapa, cind li se sparg plutele de stinci Tn Paretele din stinga pe Zinoaga' igi virfuiegte turla-i vinete pe gangui unei vigauni. Sus, din dreapta, arde a Bogolinului, un lugui ascullt, ce lumineazd ca o flacirS alba, 5i de subt el, dintr o spintec;tura de stinci' s-arunci in ios, insDumate, frumoasa cascad; numil; >' Si toate minun5tiile acestea trec Pe dinaintea noastre cu repeztctttnea lucrurilor vizute in vis. legim din pribugiturile Cheilor Bistrila se odihneSte' Mog Vasile igi Sterge fruntea de sudoare. ToaU figura lui e luminata de mullumirea omului care a luptat cu moartea t a biruit-o Sti soarele-n riscruce. Lunecdm in lini;te printre pdduri, pe sus se desfac poiene verzi' rariqti de mesteacini albi ca fdcliile. La cTrjoiul Dohotdriei malul din dreapta se pleaci, dezvalind prispe largi de pajigte sub poalele bradigului atirnat 'in urma, peste norodul de maguri, in tret arcuri de coastele Pietrosului. mari, i5i taie spinarile pe cer munlii Calimanului' care incheie Carpaliil'4oldovei.

parlile, sa-l desfunde mat curind

Balta Fagului Un grind intunecos s abate la dreaPta, ti iati-ne in lumirrd. Sulili de aur tremur; pe plnza latd, lucie, a riului. Viliind' vine pe-o riPa stincoasa Piriul Ardmij . . . Trecem vilToarea de ia gura Piscului 5i strunga ostroavelor de la Cojoci, de unde se ridrci un drumeag spre schitul Rarau 9i de-acolo, prin pddure, spre minunatul podi; inflorit de la >

47

lr

i,,\-n*.&Ch ".

t{

tl

t

zimluitd, a Pietrosului - se las5 molcom, strlnglndu-gi undele intre doud ziduri de codru, li iese ln luminig la cotul Lilului.Cdldarea ! O hord de miguri dezvilite prind Bistrita la mijloc. O clipd rlul doarme, tolenit la soare, in miros de flnea1d. lncet, lncet ne soarbe brddigul din fund, cotim ln umbri pe la gura ffrdului Riu, apa scade risfirlndu-se ln larg pe matca-i bolovinoasi, grinzile lncep sd joace sub noi, se htrpctie pe collii stlncilor, ti st;m. Fo$ne3c valurile de jur lmprejur, un clocot e riul. Am pus-o de mimSligi, zice mog Vasile, scirpinlndu-se 1n cap. Di paru, Toadere, se seltem grinzile . . .

-

,+8

-

Dar iate ce o plute ne a1unge din urme. Dalceutul iti scoate iute cirma si nu i-o rupi. FIri sd vrem inchidem ochii. Un trosnet 9-o zguduituri puternicd. Am pornit. Pluta care ne-a izbit remine inlePenita Pe acelea;lstincr.

Dimbu Colaculu i ! Un munte invalit se-naltd stog in fala noastrd, Bistrita se indoaie frumos pe sub codri, incovrigindu-se in jurul lui ca un ;arpe ce vrea sa 9i mugte coada. Zarea se inchide, se intuneca din toate Pertile Numal in urma noastre se rupe o strunga ln negura de cetini : prin ea se vdd in fund, mare! incondeiate pe albastrul cerului, Pietrele Doamnei, incinse

-

de

soare.

La Cruce ! Intrem intr-o genune largi. lYunlii se descopdr. Privirile se odihnesc pe inalte poieni scdldate in lumina. Din stinga, pe sub Tarnila gola;d, vine spumegind Pirdul Crucii, din dreapta Barnirelul' sclipitoare fi5ie de argint Trecem pe sub podul de lemn, ce leagd cele doua maluri, pe cari stau presarate casulele unui sat. Lunecem pe sub dealul Ursului,5i iar nivdlesc miguri din toate Par1ile, se mu;uroiesc in iurul nostru greoaie ;i mdtihaloase. Din clocotigul lor se inalld la dreaPta mindrul Barnar, in stinga Bitca lui Tirsini. ffraie repezi s-azvirl cu vuiet in Bistrila. Stinci mari, floroase i$i scot giturile din 'intunericul codrilor 9i s-apleaci in jos' ca nrlte camrle' ce vor si bea apd.

-

Balta Cinelu i ! Riul face un virtej spre stinga gi-amulindu-9i valurile, ce rotesc in ochiurt, adoarme subt un mal inalt de oiatrd. Pluta Dare ca std locului, atit de lncet se migc6. Mo5 Vasile mai bocinegte in chingi, cearc; teria cirmei, gi spune lui Toader s6 bage de seama la cot. Tn migcirile, in vorba 9i pe figura lui se vede reculegerea, grija omului care va se stea in fala unei primejdii mari, gi care-gi adund toate puterile pentru o luPtd hot;ritoare $i in adinca, floroasa tacere a cuprinsului, ne uit;m la mun{ii imbracali in codru, la soare, la cerul albastru, ca 5i cum am ciuta un semn, o Prevestire de sus a soartei care ne aSteapta. Alunecam din ce in ce mai repede Scirliie vislele in juguri. Un grind inalt, luguiat, std drePt inaintea noastr;,

din spatele lui se ridicd doud lancuri golate, vinete, asculite. Totaproape,

mai

tot

mai puternic, se aude intr-acolo mugetul apei.

49

Pluta izbegte intr-un pet 1 dunga guvoiului, ;i repezindu-se in hart tterge din fuga taragii2 apirdtori de sub , trece sageati pfln cotul arcuit spre stinga ti intra voinicette in groaznica strimtoare de la Toance. Un popor de stinci se ridica din fundul riului clocotitor gi sfigie in zdrente toata pinza apei. Ca,n bolti rasund urletul valurilor intre inaltele maluri de piatra. De pretutindeni, ;i tot mai multe 5i mai amenintitoare, se napustesc dihdniile in calea noastri. lYos Vasile pare ci le imbrincegte 'in lituri cu Iopata, aga de voinicegte, aga de falnic i5i taie strung; printre ele, !i n ametitoarea ruleal; cu care trecem collii 5i pragurile strimtorji, b;trinul ti me;terul cirmaci pare o fdpturd din basme, un nizdrdvan, care a luat pluta in ti]lpr l zboara cu ea peste stinci. Gonim la stinga. Deodati valurile tac, se intinde Bistrila intre codri. igi intoarce mog Vasile fata-i luminat;, se uita in urma la lancurile Toancelor, gi, prujind3 a ris, clatina din cap. - Hm I dihaniile naibii .,. sa ne riDuie si mai multe nu. Luneci pluta ugor pe la gura Cdprilei, in stinga se lnalle Holda descoperitd, in dreapta cade perdeaua de brazi plna-n marginea apei. in urma noastrd soarele se lasa pe zarea Barbarului. Lungi cariri de vepaie tremura pe trimba de otel a Bistrilei. Pale de umbra se ldlesc pe magurr : focuri clipesc in depertari. Dilcaugul igi aprinde luleaua gi-ngind lncetisor o doina haiduceasca . . .,,Sub poole de codru verde Mitttel foc mi se vede,

--

Toancele

I

Mititel st Potolit.Tot de vainrct ocolit..."

in larg. Cirmaciul implinta adinc lopata in valuri ; pluta in loc;i prinde la mal, in vatra Brogtenilor.le;im

se intoarce

A doua zi plecam pin-a nu risari soarele. Trecem pe sub pod gi sci patim in arcul ce se indoaie la stinga. Pe sus tivette poalele Haraoaiei goseaua care duce, peste munLele Sci"rsoara. la Ialticeni. De o parte ;i de alta1 lntr-un pe9 pe coasta, pe o parte, intr-o laturd. 2 Tarol stilp de z;gaz. 3 A prul a glumi, a face glume.

50

r1

iT$#ff

?r+1;

--