Alexandru Macedon

Alexandru Macedon

Este un barbat cu o statura foate frumoasa, foarte viguros, foarte ager si indraznet ca nimeni altul. Cauta cu pasiune orice prilej de glorie si se avanta nebuneste in mijlocul primejdiei. Isi indeplineste indatoririle relegioase cu cea mai mare grija. Nu era un om stapanit de patimi, singurul lucuru care-i facea imensa placere era lauda. Era inzestrat cu o clarviziune extaordinara, chiar in unele situatii incalcite, iar cand avea toate datele unei situatii, stia totdeauna sa aleaga solutia cea mai buna. Se pricepea de minune sa-si randuiasca oastea in formatia cea mai buna, sa o inzestrezs cu arme si cu echipament. Si mai avea darul de a sti cum sa-si imbarbateze oamenii, umplandu-si cugetele de nadejde si spulberand frica din ei, in momentele grele, prin exemplul propriei sale indrazneli.

In toate aceste privinte era neintrecut. Si se mai avanta cu o nemaipomenita indrazneala in situatiile cele mai nesigure: de pilda cand trebuia sa-si ia dusmanul prin surprindere, Alexandru ajungea stapan pe situatie, mai inaintea ca vreunul din oamenii sai sa fi avut timp sa se intrebe ce intorasatura vor lua lucrurile. Isi tinea intotdeauna cuvantul dat, indiferent daca era vorba de o simpla fagaduiala sau daca era vorba de o intelegere scrisa, si isi lua toate masurile de prevedere ca sa nu poate fi prins in itele iubitorilor de intrigi. Si nu-i placea sa cheltuiasca mult pentru propria lui placere, in schimb, cand era vorba de un prieten, nu se uita niciodata la bani.

Alexandru a facut uneori greseli, cateodata din cauza firii sale impulsive, alteori sub imperiul maniei, sau cand a adoptat fara nici o masura modul de viata al orientalilor, dar toate acesta imi par lipsite de importanta, daca ne gandim la varsta lui de tanara, la sirul neintreupt al succeselor sale si la oamenii de care era inconjurat, oameni din categoria celor care, pentru a-si face jocul, sant si vor fi intotdeauna un blestem la curtea unui rege. De altminteri, Alexandru este, dupa stiinta mea, singurul rege din vechime care a fost in stare sa aiba remuscari pentru greselile lui si acest lucru numai datorita caracterului lui nobil

Alexandru socotea ca e drept sa se traga dintr-un zeu. Totusi nici acest luru nu-mi pare de neiertat, pentru ca vad in el mai degraba un artificiu menit sa-i confere mai multa autoritate fata de supusi.. sincer vorbind, chiar faptul ca adoptase moda persilor, imi pare mai degraba un siretlic menit sa-i faca pe barbari sa creada ca regele nu le este chiar atat de strain, si o arma impotriva violentei si infumurarii macedonenior. Iar daca lua parte la chefuri, si daca sedea mai tarziu, lucrul acesta nu se datoreaza faptului ca-i placea sa bea(Alexandru nu bea niciodata mult vin), ci o facea mai degraba din camaraderie fata de intimii sai.

Rege al Macedoniei (336-323 i.Hr). Ajuns rege la varsta de 20 ani dupa moartea tatalui sau, Filip al II-lea, a recucerit Grecia (pana in 331. i.Hr.) si declansat o ofensiva de amploare impotriva Imperiului Persan, condus de marele regeDarius al III-lea. In fruntea celebrei falange macedoniene, Alexandru a castigat bataliile de la Issos (333 i.Hr) si Gaugamela (33 i.Hr), a nimicit armatele persane, a patruns in Asia Centrala si India, atingand fluviul Indus. A organizatimperiul in satrapii, a promovat o politica de adaptare la traditiile edifice un Imperiu Universal. Stilul de lupta al Macedonenilor a fost inspirat din natura. Cei din prima liniea armatei aveu sulite foarte lungi pe care le tineau intreptate spre inamici atunci candatacau. Exact ca tepii unui arici :) (profu de isto ne-a zis asta in clasa).

In 331 i.Ch., dupa ce Grecia, prin Alexandru Macedon, a repurtat o serie de victorii asupra Persiei, Siria, si odata cu ea si tara evreilor, a trecut sub stapanirea Greciei. Alexandru Macedon le-a ingaduit evreilor sa pastreze o forma de auto-guvernare si de practicare libera a religiei. Fascinat de credinta lor, Alexandru Macedon i-a invitat sa vina sa locuiasca si in Alexandria, noul oras construit de el in Egipt, la gurile Nilului. Evreii stramutati acolo au dat nastere "Septuagintei", celebra traducere a Vechiului Testament in limba greaca. Lucrarea s-a facut intre anii 294 - 289 i.Ch.

La moartea lui Alexandru Macedon, imperiul greciei s-a impartit intre cei patru generali ai sai. Cassan a luat Grecia si Macedonia, Lisimah a luat Asia Mica, Seleucus a luat Siria, Babilon, Mezia si Persia si alte regiuni din rasarit, iar Ptolomeu a luat Egiptul. Aproape tot secolul trei dinainte de Christos a fost macinat de lupte intre acesti generali, deveniti imparati rivali

Moartea lui Alexandru Macedon :Alexantru Macedon a murit de febra tifoida (sa fie de la alcool ?). Simplele tratamente nu l-au ajutat. A murit pe data de 13 Junie 323 i.Hr. . Trupul lui a fost pus intr-ul cosciug de aur si dus la Memphis in Egipt. Mai tarziu a fost dus in Alexandria si a fost plasat intr-un frumos mormant.

Lupta inpotriva muceguiului Ideea lui Macedon

. Pentru a proteja lemnul de mucegai, Alexandru Macedon i-a obligat, printr-un decret special, pe supusii sai sa imbibe cu ulei de masline cele mai importante detalii din lemn ale podurilor (pilotii) si captuseala si coastele corabiilor. jcu ulei de masline cele mai importante detalii din lemn ale podurilor (pilotii) si captuseala si coastele corabiilor