Alexandru Lapusneanulde Costache Negruzzi

- nuvela romantica-istorica -

I – “ Daca voi nu ma vreti, eu va vreu… “II – “ Ai sa dai sama, Doamna !... “III – “ Capul lui Motoc, vrem… “IV – “ De ma voi scula , pre multi am sa popesc si eu… “

Nuvela “Alexandru Lapusneanul” este de factura romantica si apare in perioada pasoptista fiind publicata in revista “Dacia literara” a lui Mihail Kogalniceanu. Aceasta respecta intru-totul indicatile si directile impuse de Kogalniceanu : recursul la trecutul istoric, abordarea istorica din perspectiva literara, eroi exceptionali in situatii exceptionale. Fiind o nuvela, intreaga actiune se structureaza in jurul personajului principal, Alexandru Lapusneanul, foarte bine evidentiat in raport cu celelalte personaje, inclusiv cu domnita Ruxanda, sotia sa. Intreg discursul narativ se contureaza in jurul actiunilor intreprinse de domnitor, fiind prezentata cea de-a II-a domnie a a acestuia pe tronul Moldovei.

Nuvela urmareste tirania domnitorului, cruzimea acestuia si in cele din urma moartea, pe parcursul a 4 capitole, fiecare dintre ele debutand cu cate un motto.

Tema acestei nuvele este ilustrarea imaginii unui personaj romantic exceptional in raport cu faptele istorice si cu actiunile intreprinse de acesta.

Titlul accentueaza inca odata pregnant importanta lui Alexandru Lapusneanul in jurul caruia se creioneaza toata desfasurarea epica. Lupta acerba pentru dobandirea tronului Moldovei din secolul al XVI-lea constituie o tema adiacenta primei teme si reliefeaza impunerea autoritatii domnului in fata boierilor.

Fiind o nuvela realista si obiectiva, naratiunea se desfasoara la persoana a III-a, naratorul omniscient si omnipresent, intervernind totusi prin cateva atribute in caracterizarea domnitorului (“tiran”, “crud” etc). secventele narative se desfasoara cronologic prin inlantiuire, iar incipitul si finalul au ca element comun sobrietatea naratorului.

Nuvela romantica debuteaza cu prezentarea in expozitiune a intoarcerii lui Alexandru Lapusneanul pe tronul Moldovei din anul 1564, insotit de o armata turceasca si intampinat fiind de solia alcatuita din 4 boieri : Motoc , Veverita , Spancioc si Stroici. Intriga operei o constituie hotararea domnitorului de a-si relua tronul si setea de razbunare manifestata fata de boierii care l-au tradat. Desfasurarea actiunii din capitolul al II-lea cuprinde urmatoarele evenimente : fuga lui Tomsa in Muntenia, incendierea cetatilor, confiscarea averilor boieresti, uciderea unor boieri, interventia doameni Ruxanda pe langa domnitor cu scopul de a inceta omorurile si promisiunea acestuia de a-i oferi sotiei un leac de frica.

Capitolul al III-lea contine punctul culminant : uciderea celor 47 de boieri si omorarea lui Motoc de catre multimea revoltata. Deznodamantul se regaseste in capitolul al IV-lea si prezinta moartea tiranului prin otravire. Bolnav, dupa obiceiul vremii este calugarit impotriva vointei sale pentru ca ii amenintase cu moartea atat pe Ruxanda cat si pe fiul sau, urmasul la tron.

Confilctul principal este de ordin politic, intre domnitor si boieri, cruzimea acestuia se identifica cu dorinta imensa de razbunare pentru tradarea boierilor din prima sa domnie. Apare si un conflict secundar intre Alexandru Lapusneanul si Motoc, boierul care il tradase. Conflictul social intre boieri si popor este relevabil in capitoul al III-lea atunci cand multimea revoltata se aduna in fata curtii domnesti.

O trasatura esentiala a operelor romantice este antiteza si in acest caz ea apare prin evidentarea contrastelor dintre Alexandru Lapusneanul si sotia sa, Ruxanda.

Alexandru Lapusneanul este personajul romantic exceptional care intrupeaza tipul domnitorului crud, tiran si sangeros. Personajul manifesta vointa de putere, trasatura care ii va determina toate actiunile ulterioare; este hotarat, viclean, disimulant, inteligent, fin cunoscator al psihologiei umane, fiind puternic individualizat. Este caracterizat atat in mod direct ( de narator , de alte personaje sau autocaracterizare ) si indirect ( fapte, gesture, limbaj, atitudine, vestimentatie ). Spre deosebire de celelate personaje ale nuvelei ( personaje plate ), el este un personaj rotund cu o mare capacitate de a-i surprinde pe ceilalti in orice situatie.

Doamna Ruxanda, personajul feminin secundar este construita in antiteza cu sotul ei (blandete versus cruzime, caracter slab versus caracter puternic). Ea nu actioneaza din vointa proprie si nu are capacitatea de a lua decizii fiind construita in acest mod tocmai pentru a reliefa personalitatea puternica a domnitorului.

Personajul colectiv este foarte important si este reprezentat de multimea adunata in fata curtii domnesti. Psihologia multimii este surprinsa in detaliu, oameni s-au adunat acolo fara ca initial sa cunoasca scopul precis, insa in momentul in care cineva rosteste numele Motoc, toti rostesc intr-un glas “ capul lui Motoc vrem “, acesta fiind considerat pricinpalul vinovat pentru neajunsuruile lor. Se remarca astfel forta lui Lapusneanul de manipulare si de dominare a multimii.

Limbajul contine expresii populare, regionalisme (gasand) specifice secolului al XIX-lea. Naratiunea si descrierea sunt destul de reduse pentru ca naratorul obiectiv isi limiteaza interventile directe in opera. Limbajul personajelor reprezinta o caracteristica esentiala pentru caracterizarea acestora, replicile lui Lapusneanul sunt memorabile “ daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi”, “ sa ma intorc, mai degraba isi va intoarce Dunarea cursul indarat”.

Opera esentiala a perioadei pasoptiste, nuvela Alexandru Lapusneanul imbina trasaturile romantice cu elemnte clasice. Fiind de factura istorica ea prezinta date istorice insa fictiunea literara domina, creionand o opera reprezentativa pentru secolul al XIX-lea. Echilibrul compozitiei, verosimilitatea, aspectul simetric, obiectivitatea, veridicitatea sunt trasaturi definitorii ale operei alaturi de observatia realista, tehnica detaliului semnificativ si prezentarea pentru prima oara in literatura romana a psihologiei unui personaj colectiv.