Alexandru Lapusneanu Rezumat
2
Nuvela istorică „Alexandru Lăpuşneanul” este o lucrare pragmatică in care este evocată figura lui Alexandru Lăpuşneanul in cea de-a doua domnie. Aparţine genului epic, insă compoziţional, nuvela respectă mai mult cerinţele genului dramatic. Distingem in ţesătura intimă a nuvelei 2 planuri. Unul ne anunţă acţiunile lui Lăpuşneanu in vederea nimicirii boierilor, iar cel de-al doile oferă, la scenă deschisă spectatorului, desfăşurarea faptelor. Adică cel de-al doilea plan constituie esenţa dramatică a nuvelei. Cele patru episoade, ce se succed, implinesc de la inceput până la sfârşit caractereisticile unei opere menite a fi reprezentate; gradaţie, tensiune, izbucniri temperamentale, mişcări ample, trăiri puternice, sfârşit spectaculos. Capitolul I – „Dacă voi nu mă vreţi eu vă vreau”, se desfăşoară sub semnul voinţei despotice a eroului principal care işi expune tranşant viitoarele măsuri ce le va lua împotriva boierimii („Voi mulgeţi laptele ţării, dar au venit vremea să vă mulg şi eu pre voi. Destul, boieri!”). Pactul incheiat cu Moţoc, boierul intrigant şi duplicitar, relevă, de la inceputul nuvelei, arta lui C. Negruzzi de a pătrunde psihologia personajelor, de a le caracteriza prin mijlocirea acţiunii şi analizei deopotrivă. Capitolul II cu motto-ul „Ai să dai samă doamnă!”, reprezintă un tablou ce pare a fi mai mult rezultatul fanteziei şi inventivităţii scriitorului, creat cu scopul de a pătrunde in adâncime personajul principal; comportametnul lui alexandru Lăpuşneanu faţă de doamna Ruxanda relevă şi mai convingător un temperament impulsiv, gata să-şi înjunghie soţia, care îi cere îndurare şi stăvilirea omorurilor boierilor. Eroul işi afişează acum dominantele psihice. El se încruntă şi-i făgăduieşte un „leac fără de frică”. Lăpuşneanu, beat de sânge, pune la cale un groaznic măcel al boierilor. El se duce la biserică şi, in faţa lor, simulează pocăinţî, invitându-i la un ospăţ de împăcare. Afară de stroici şi spancioc, care fug peste graniţă, toţi ceilalţi boieri cad in cursă, urmând invitării. In toiul ospăţului, lefegii se năustesc asupra boierilor, măcelarăindu-i pe toţi. Capitolul III – „Capul lui Moţoc vrem…” anunţă cea mai dramatică parte a nuvelei. Prinzând de veste celel ce s-au petrecut la palat poporul se revarsă vociferând spre curtea domnească. Lăpuşneanu il intreabă ce vrea. După oarecare dezorientare, in cele din urmă, toţi unesc glasurile cerând capul lui Moţoc, pe care-l socotesc pricina răutăţilor. Vodă il predă furiei poporului care-l linşează. Lăpuşneanu aşază apoi pe o masă in formă de piramidă capetele celor 47 de boieri, scenă ce ia proporţiile unui masacru, este creată nu numai cu nerv, dar şi cu o mare forţă narativă. Dinamica frazei fixează in fiecare clipă altă atitudine: „Cei bătrâni murea făcându-şi cruce; mulţi insă din cei mai juni se apărau cu turbare…; „Unii, deşi răniţi, se încleştau cu furie de gâtul ucigaşilor, şi, nesocotind ranele ce primeau, îi strângeau pân îi înăduşeau”… Negruzzi dovedeşte o rară intuiţie in fixarea unor caracteristici succinte, atât ale domnului şi boierilor, dar indeosebi ale poporului; ele definesc fie convingere, laşitate, ca in finalul replicii lui Moţoc („Eu sunt boier mare! Ei sunt nişte proşti!”), fie luciditate şi socotinţă in faţa unei situaţii critice, ce se desprindea din replica domnului: – „Proşti, dar mulţi”, răspunde Lăpuşneanul cu sânge rece…, sau lipsa de orientare, descumpănire in masa de „burzuluiţi”. Capitolul IV intitulat „De mă voiu scula, pre mulţi am să popesc şi eu”, deşi reprezintă sfârşitul unui tiran, nu se ridică la dramatismul şi complexitatea situaţiilor sociale şi psihologice din cel de-al treilea. După scena făcută lui Ruxandra, Lăpuşneanul nu mai omoară, dar schingiuieşte in mod barbar. De frică să nu fie căclat de boierii pribegiţi in Polonia, se mută la Hotin. Aici il apucă frigurile. Văzându-şi aparoape sfârşitul
description
Nuvela istorică „Alexandru Lăpuşneanul” este o lucrare pragmatică in care este evocată figura lui Alexandru Lăpuşneanul in cea de-a doua domnie.
Transcript of Alexandru Lapusneanu Rezumat
Nuvela istoric Alexandru Lpuneanul este o lucrare pragmatic in care este evocat figura lui Alexandru Lpuneanul in cea de-a doua domnie.Aparine genului epic, ins compoziional, nuvela respect mai mult cerinele genului dramatic. Distingem in estura intim a nuvelei 2 planuri. Unul ne anun aciunile lui Lpuneanu in vederea nimicirii boierilor, iar cel de-al doile ofer, la scen deschis spectatorului, desfurarea faptelor. Adic cel de-al doilea plan constituie esena dramatic a nuvelei. Cele patru episoade, ce se succed, implinesc de la inceput pn la sfrit caractereisticile unei opere menite a fi reprezentate; gradaie, tensiune, izbucniri temperamentale, micri ample, triri puternice, sfrit spectaculos.Capitolul I Dac voi nu m vrei eu v vreau, se desfoar sub semnul voinei despotice a eroului principal care ii expune tranant viitoarele msuri ce le va lua mpotriva boierimii (Voi mulgei laptele rii, dar au venit vremea s v mulg i eu pre voi. Destul, boieri!). Pactul incheiat cu Mooc, boierul intrigant i duplicitar, relev, de la inceputul nuvelei, arta lui C. Negruzzi de a ptrunde psihologia personajelor, de a le caracteriza prin mijlocirea aciunii i analizei deopotriv.Capitolul II cu motto-ul Ai s dai sam doamn!, reprezint un tablou ce pare a fi mai mult rezultatul fanteziei i inventivitii scriitorului, creat cu scopul de a ptrunde in adncime personajul principal; comportametnul lui alexandru Lpuneanu fa de doamna Ruxanda relev i mai convingtor un temperament impulsiv, gata s-i njunghie soia, care i cere ndurare i stvilirea omorurilor boierilor. Eroul ii afieaz acum dominantele psihice. El se ncrunt i-i fgduiete un leac fr de fric. Lpuneanu, beat de snge, pune la cale un groaznic mcel al boierilor. El se duce la biseric i, in faa lor, simuleaz pocin, invitndu-i la un osp de mpcare. Afar de stroici i spancioc, care fug peste grani, toi ceilali boieri cad in curs, urmnd invitrii. In toiul ospului, lefegii se nustesc asupra boierilor, mcelarindu-i pe toi.Capitolul III Capul lui Mooc vrem anun cea mai dramatic parte a nuvelei. Prinznd de veste celel ce s-au petrecut la palat poporul se revars vocifernd spre curtea domneasc. Lpuneanu il intreab ce vrea. Dup oarecare dezorientare, in cele din urm, toi unesc glasurile cernd capul lui Mooc, pe care-l socotesc pricina rutilor. Vod il pred furiei poporului care-l lineaz.Lpuneanu aaz apoi pe o mas in form de piramid capetele celor 47 de boieri, scen ce ia proporiile unui masacru, este creat nu numai cu nerv, dar i cu o mare for narativ. Dinamica frazei fixeaz in fiecare clip alt atitudine: Cei btrni murea fcndu-i cruce; muli ins din cei mai juni se aprau cu turbare; Unii, dei rnii, se ncletau cu furie de gtul ucigailor, i, nesocotind ranele ce primeau, i strngeau pn i ndueauNegruzzi dovedete o rar intuiie in fixarea unor caracteristici succinte, att ale domnului i boierilor, dar indeosebi ale poporului; ele definesc fie convingere, laitate, ca in finalul replicii lui Mooc (Eu sunt boier mare! Ei sunt nite proti!), fie luciditate i socotin in faa unei situaii critice, ce se desprindea din replica domnului: Proti, dar muli, rspunde Lpuneanul cu snge rece, sau lipsa de orientare, descumpnire in masa de burzuluii.Capitolul IV intitulat De m voiu scula, pre muli am s popesc i eu, dei reprezint sfritul unui tiran, nu se ridic la dramatismul i complexitatea situaiilor sociale i psihologice din cel de-al treilea. Dup scena fcut lui Ruxandra, Lpuneanul nu mai omoar, dar schingiuiete in mod barbar. De fric s nu fie cclat de boierii pribegii in Polonia, se mut la Hotin. Aici il apuc frigurile. Vzndu-i aparoape sfritul obtesc cere s fie tuns clugr i s se rnduiasc de urma fiului su. Pe urm, revine clugr i s se rnduiasc de urma fiului su. Pe urm, revine asupra hotrrii (de m voiu scula, pre muli am s popesc i eu), dar doamna Ruxandra, sftuit de mitropolitul Teofan i indemnat de boierii pribegi Spancioc i Stroici, ce scpaser d emcel, il otrvete. Lpuneanu inva s moar, el care tia numai a omor. Aici eroul principal se manifest natural, mai ales in clipa in care se trezete din delir, i surprins d esituaie, arunc cu potcapul intr-un clugr. In chinuri grozave ii d sufletul.
