Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi

-nuvela romantica de inspiratie istorica-

Opera literara “Alexandru Lapusneanul” este prima nuvela istorica din literatura romana, o capodopera a specie, publicata in primul numar al revistei “Dacia literara”, la 30 ianuarie 1840, nuvela ilustreaza una dintre sursele literaturii romantice, istoria nationala, potrivit recomandarilor lui Mihail Kogalniceanu din articolul-program al revistei, intitulat “Introductie”, care constituie si manifest literar al romantismului romanesc.

Aceasta opera literară  este o nuvelă istorică de factură romantică.Ca nuvelă , este o specie epică în proză, cu o construcţie riguroasă, in care se prezinta faptele verosimile, avand un conflict riguros, construit in jurul unor personale centrale. Personajele sunt relativ puţine, caracterizate succint şi gravitează în jurul personajului principal.Este o nuvelă istorică pentru că este inspirată din trecutul istoric: tema, subiectul, personajele şi culoarea epocii (mentalităţi, comportamente, relaţii sociale, obiceiuri, vestimentaţie, limbaj).            Imaginea personalităţii domnitorului Alexandru Lăpuşneanul este conturată din Letopiseţul Ţării Moldovei de Grigore Ureche. Tot din cronica lui Ureche  Negruzzi preia scene, fapte şi replici (de exemplu: motoul capitolului I şi al IV-lea), dar se distanţează de realitatea istorică prin apelul la ficţiune şi prin viziunea romantică asupra istoriei, influenţată de ideologia paşoptistă.  Negruzzi comprimă, omite sau modifică unele fapte istorice (de exemplu: decapitarea lui Motoc la Liov). Scriitorul transformă evenimentele menţionate de cronicar în scene ample/ episoade (de exemplu: uciderea boierilor), cărora le conferă o desfăşurare narativă impusă de evoluţia conflictului.

Tema nuvelei o contituie un episod din istoria Moldovei, din secolul al XVI-lea, concentrat asupra luptei pentru impurenerea autoritatii domnesti si consecintele detinerii puterii de un domnitor crud,tiran, din cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569).

Incipitul rezuma evenimentele care motiveaza revenirea la tron a lui Lapusneanul si atitudinea lui vindicativa, iar finalul consemneaza sfarsitul tiranului in mod concis, obiectiv, iar prin mentionarea portretului votive se realizeaza caracterul verosmil, specific nuvelei : “Acest fel fu sfarsitul lui Alexandru Lapusneanul, care lasa o pata de sange in istoria Moldaviei.”.

Sub raport compositional, evenimentele narrate sunt dispuse in 4 capitole simetrice, insotite de cate un motto semnificativ: “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu…”(capitolul I), “Ai sa dai sama, Doamna!”(capitolul al II-lea),“Capul lui Motoc vrem…”(capitolul al III-lea), “De am sa ma scol, pe multi am sa popesc si eu…”(capitolul al IV-lea). De asemenea, in fiecare capitol, secventele natarive se succed liniar si cronologic.

Ca in orice nuvela, actiunea urmareste un singur fir epic si poate f i structurata pe momentele subiectului. Capitolul I cuprinde expozitiunea, in care are loc intoarcerea lui Alexandru Lapusneanul in Moldova cu scopul de a-si relua scaunul domnesc (acesta fusese inlaturat in urma unei tradari a lui Motoc, Spancioc, Stroici si a lui Veverita) si intriga,formata de dorinta sa de razbunare fara de boierii tradatori. Capitolul al II-lea corespunde desfasurarii actiunii si cuprinde o serie de evenimente declansate de reluarea domniei de catre Alexandru Lapusneanul ( fuga lui Tomsa in Muntenia, incendierea cetatilor, desfiintarea armatei pamantene, confiscarea averilor boieresti, uciderea unor boieri, interventia doamnei Ruxandra pe langa domnitor pentru a inceta cu omorurile si promisiunea pe care acesta i-o face). Capitolul al III-lea contine mai multe scene romantic cu caracter memorabil: participarea si discursul domnitorului la slujba religioasa de la mitropolie, ospatul de la palat si uciderea celor 47 de boieri, omorarea lui Motoc de catre multimea revoltata si “leacul de frica” pentru doamna Ruxandra. Acest capitol cuprinde punctul culminant al nuvelei. In ultimul capitol, al IV-lea, este infatisat deznodamantul, moartea tinarului prin otravire. Retras in cetatea Hotinului si bolnav de friguri, domnitorul este calugarit, dar in momentul in care isi revine ameninta sa-i ucida pe toti, lucru care o determina pe doamna Ruxandra sa accepte sfatul boierilor de a-l otravi.

Conflictul nuvelei este bine conturat si imbraca doua forme: exterior si interior. Cel exterior, de natura romantica, se bazeaza pe opozitia dintre boieri si domn, dintre multime si domn sau dintre doamna

Ruxandra si Alexandru Lapusneanul. Acest conflict evolueaza gradat pana la scena linsarii lui Motoc si mai apoi pana la moartea in chinuri a domnitorului otravit. Conflictul interior se bazeaza pe setea domnitorului de a vedea suferinta. Sub imperiul acestuia, Alexandru Lapusneanul apare ca un personaj sfasiat de propria-i alcatuire sufleteasca.

Timpul si spatiul actiunii sunt precizare si confera verosimilitate naratiunii: intoarcerea lui Lapusneanul pe tronul Moldovei, in a doua sa domnie. In primele trei capitol, evenimentele se desfasoare indata dupa revenirea la tron, iar in ultimul capitol se trece, prin rezumare, la secventa mortii domitorului de patru ani mai tarziu.

Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, exceptional, care actioneaza in situatii exceptionale (scena uciderii boierilor, a pedepsirii lui Motoc). Intruchipeaza tipul domnitorului sangeros, tiran si crud. El este construit din contraste si are o psihologie complexa, calitati si defecte puternice. El este crud, hotarat, viclean, disimulat, intelligent, bun cunoscator al psihologiei umane si abil politic. Doamna Ruxandra este un personaj secundar, de tip romantic, construit in antiteza cu Lapusneanul ( blandete/cruzime, caracter slab/caracter tare). Ea nu actioneaza din vointa proprie nici cand ii cere sotului sa inceteze cu omorurile, nici cand il otraveste. Boierul Motoc reprezinta tipul boierului tradator, viclean,las si intrigant, care nu urmareste decat propriile interese. Personajul colectiv, multimea revoltata, apare pentru prima data in literatura noastra. Este intruchipata de taranii saraciti si umiliti de catre domnitor.

Modurile de expunere predominante sunt naratiunea si dialogul. Perspectiva este obiectiva, autorul este omniscient, relatarea se face la persoana a III-a. Limbajul folosit se inscribe in culoarea locala prin prezenta registrelor arhaic si regional.

Clasicismul este reprezentat prin echilibrul compositional, evolutia gradate a conflictului, mesajul operei si stilul concis.

Realismul este reprezentat prin scena mesei, din capitolul al III-lea si prin detasarea obiectiva a naratorului.

Romantismul este prezent prin inspiratia din istorie, antiteza angelic/demonic, conturarea atmosferei de epoca (descrierea vestimentariei, a obiceiurilor, a mancarurilor de la ospat si personal prezentat ca exceptional, pus in imprejurari de exceptie).

Nuvela “Alexandru Lapusneanul”, scrisa de Costache Negruzzi, este o sinteza stralucita de specific national, inspiratie romantic si classicism al formei. A constituit un model de creatie in dezvoltarea nuvelui istorice in literature romaneasca.