Alexandru Lapusneanu De Costache Negruzzi

Nuvela Alexandru Lpusneanu de Costache Negruzzi este publicata in perioada pasoptista in primul numar al revistei Dacia literara 1840 inscriindu-se in programul sustinut de Mihail Kogalniceanu care sustinea inspiratia din teme autohtone. Kogalniceanu orienteaza astfel literatura romana catre un fagas national si profund original. Tema nuvelei ilustreaza un moment esential din istoria Moldovei, cea de a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu. Nuvela este o specie a genului epic de dimensiune medie cu o actiune care se concentreaza asupra unui singur conflict, cu personaje putine dar bine individualizate intrucat in nuvela accentul se pune mai ales asupra caracterizarii personajelor. Opera are o structura clasica fiind alcatuita din patru parti cu patru motto-uri semnificative: “Daca voi nu ma vreti eu va vreu..”, “Ai sa dai seama doamna!”, “Capul lui Motoc il vrem”, “De ma voi scula pe multi am sa popesc si eu”. Relatiile temporale si spatiale sunt definite, actiunea petrecandu-se in Moldova la Curtea Domneasca dar si la Cetatea Neamtului. Actiunea se desfasoara in a doua partea a domniei a lui Alexandru Lapusneanu in 1564-1569. Evenimentele sunt prezentate prin inlantuire dar este folosita si elipsa intrucat in ultima parte sunt prezentate evenimentele care se petrec dupa patru ani fata de cele din partea a treia. Perspectiva narativa este obiectiva naratiunea desfasurandu-se la persoana a treia. Naratorul este omniscient si obiectiv dar exista in text interventii prin care naratorul isi arata atitudinea fata de personaj “uratul caracter”, “desfranata cuvantare”. Modul de expunere predominant este naratiunea care se impleteste cu dialogul care dramatizeaza actiunea si cu descrierea prin care se individualizeaza personajele si mediul in care traiesc. Un exemplu elocvent este pauza descriptiva in care este prezentata doamna Ruxanda. Ca in orice opera epica actiunea se poate relata pe momentele subiectului. In incipit sunt prezentate conditiile istorice din Moldova acelor vremuri in care domnitor era Stefan Tomsa. Expozitiunea prezinta pe Lapusneanu cand revine in Moldova pentru a-si relua tronul.La intrare in Moldova se intalneste cu Motoc, Veverita, Spancioc si Stroici care ii spun ca poporul nu il vrea. Intriga este declansata de raspunsul ferm dat de Lapuneanu boierilor. Desfasurarea actiunii incepe odata cu revenirea la tron a lui Alexandru Lapusneanu dupa fuga lui Tomsa. Revenit la tron, domnitorul pedepseste orice boier tradator, ucigandu-l. Doamnei Ruxanda, sotia lui, I se face mila de sotiile si copii boierilor si il roaga sa se opreasca din a ucide si ii spune ca este foarte speriata. Acesta ii promite ca de

“poimaine” nu va mai ucide si ca ii va da un leac pentru frica. A doua zi Lapusneanu merge la monarhie unde tine un discurs prin care le cere iertare boierilor si ii invita la ospat. Punctul culminant este atins in timpul ospatului atunci cand Lapusneanu isi pune slugile sa ii omoare pe boieri. Motoc, care scapa de furia domnitorului, din cauza promisiunii pe care o facuse ,moare ucis de cei ce se aflau la poarta Curtii. Spancic si Stroici reusesc sa treaca granita. Deznodamantul coincide cu ultimul capitol unde sunt prezentate evenimentele dupa patru ani cand Lapusneanu, de frica lui Stroici si Spancioc, se retrage la Cetatea Hotin, unde se imbolnaveste si cere sa fie calugarit. I se indeplineste dorinta si cand isi revine ameninta pe toti cu moartea, chiar si pe sotia si copii sai. In timpul bolii sale cei doi boieri revin in tara si o sfatuiesc pe Ruxanda sa-l otraveasca iar aceasta o face din frica. Finalul precizeaza ca Alexandru Lapusneanu este inmormantat la manastirea Slatina care a fost zidita de el. Actiunea operei se concentreaza asupra unui conflict istoric intre Alexandru Lapusneanu si boierii tradatori. In scrierea nuvelei, Costache Negruzzi, se inspira din “ Letopisetul Tarii Moldovei” de Grigore Ureche care preia cateva elemente realiste: revenirea lui Alexandru Lapusneanu (1564-1569) este inspirata din cronica, intalnirea cu delegatia boierilor si replica pe care o da acestora, prezentarea “facuta” doamnei Ruxanda,sotia lui Lapusneanu, scena ospatului si a macelului, retragerea lui Lapusneanu la cetatea Hotin, boala, calugaria, amenintarea adresata fetelor bisericesti, otravirea de catre doamna Ruxanda si inmormantarea la manasirea Hotin, ctitoria sa.Pe langa adevarul istoric,autorul apeleaza si la cateva elemente de fictiune pentru a accentua dramatismul evenimentelor. Astfel boierii, Motoc, Spancioc si Stroici nu mai traiau in timpul celei de-a doua domnii. Dupa intalnirea cu domnitorul ei fug la Liov in Polonia dar Lapusneanu trimite oameni dupa ei si sunt ucisi. Alaturi de elemente clasice si realiste in nuvela este evidenta si influenta romantica prin descrierea scenelor macabre (scena macelului, a mortii lui Lapusneanu), prin antiteaza prin care sunt construite personajele: doamna Ruxanda-Personaj angelic, Alexandru Lapusneanu-personaj demonic, Spancioc si Stroici- boieri patrioti si Motoc-tipul tradatorului lipsit de scrupule. Personajul principal este un erou romantic prin cruzimea sa iesita din comun, un personaj exceptional care actioneeaza in imprejurimi exceptionale. In opinia mea, Alexandru Lapusneanu, este o nuvela de inspiratie istoria ce ilustreaza principiile ideologice pasoptiste si ale romantismului romanesc. Epoca surprinsa este reinviata prin valorificarea adevarului istoric. Costache Negruzzi face din Alexandru Lapusneanu un domnitor crud, un tiran, sugerand astfel caracterul exceptional al domniei sale, desi comportamentul sau nu este prea diferit de comportamentul celorlalti domnitori din evul mediu.

Alexandru LapusneanuDe Costache NegruzziCaracterizare de Personaj

Nuvela Alexandru Lpusneanu de Costache Negruzzi este publicata in perioada pasoptista in primul numar al revistei Dacia literara 1840 inscriindu-se in programul sustinut de Mihail Kogalniceanu care sustinea inspiratia din teme autohtone. Kogalniceanu orienteaza astfel literature romana catre un fagas national si profund original. Tema nuvelei ilustreaza un moment esential din istoria Moldovei, cea de a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu. Relatiile temporale si spatiale sunt definite, actiunea petrecandu-se in Moldova la Curtea Domneasca dar si la Cetatea Neamtului. Actiunea se desfasoara in a doua parte a domniei lui Alexandru Lapusneanu in 1564-1569. Evenimentele sunt prezentate prin inlantuire dar este folosita si elipsa intrucat in ultima parte sunt prezentate evenimentele care se petrec dupa patru ani fata de cele din partea a treia. Perspectiva narativa este obiectiva naratiunea desfasurandu-se la persoana a 3a. Naratorul este omniscient si obiectiv dar exista in text interventii prin care naratorul isi arata atitudinea fata de personaj “uratul caracter”, “desfranata cuvantare”. Domnitorul Modovei, personaj istoric, Alexandru Lapusneanu, a domnit de doua ori nuvela urmarind perioada celei de-a doua domnii. Acesta este casatorit cu doamna Ruxanda fiica lui Petru Rares unul dintre cei mai iubiti domnitori ai Moldovei si au impreuna un fiu (Bogdan). Personaj romantic, acesta intruchipeaza tipul tiranului, al domnitorului absolut care actioneaza pentru intarirea puterii domnesti si slabirea puterii boierilor. Dialogul lui cu delegatia de boieri dezvaluie inca de la inceput conflictul puternic dintre domnitor si cei care il tradeaza in prima domnie.Replicile taioase, ironice ale domnitorului “daca voi nu ma vreti eu va vreu..si daca voi nu ma iubiti eu va iubesc” evidentiaza prin caracterizare indirecta, vointa, tenacitatea, perseverenta. Scena evidentiaza totodata dorinta puternica a lui Lapusneanu de a-si impune ferm autoritatea tiranica, de a domni ca autocrat(stapan absolut). Este un bun cunoscator al tipologiei umane, Lapusneanu face scurte caracterizari tuturor boierilor care in intampinasera. Diplomat fiind accepta pe Motoc in slujba sa pentru a-l folosi ca intermediar intre el si nemultumirea poporului. Imediat ce isi recupereaza tronul pune in aplicatie planul sau de razbunare impotriva boierilor: arde cetatile Moldovei, cu exceptia Hotinului, ia averile boierilor tradatori si ii ucide la cea mai mica greseala. La intrarea in tara insa Lapusneanu este intampinat cu bucurie fapt explicat de narrator printr-o interventie subiectiva ce caracterizeaza

in mod direct persoanjul precizand ca in prima domnie “ el nu avusese vreme a-si dezvalui uratul caracter”. Dialogul cu doamna Ruxanda evidentiaza antiteza romantica dintre cele doua personaje , Alexandru Lapusneanu fiind personaj demonic iar sotia sa personaj angelic.In momentul in care il roaga sa inceteze omorurile Lapusneanu reactioneaza impulsive iar reactiile sale sunt suprinse de narator in caracterizare indirecta “sarind drept cu mana pe junghiul din cingatoarea sa”. Stapanindu-se apoi ii promite ca “de poimaine” nu va mai savarsi niciun omor (cinic, violent). Scena de la mitropolie evidentiaza o alta trasatura fundamental a personajului, arta disimularii. Prin caracterizare directa, naratorul precizeaza ca Lapusneanu vine la sarbatoarea religioasa de la mitropolie “imbracat cu toata pompa domneasca desi era impotriva obiceiului sau”.Lapusneanu foloseste in scopul castigarii increderii boierilor care il urau si se temeau de el argumente hotaratoare : nu numai gesturile, mimica, miscarile dar mai ales citate din biblie anume alese. In timp ce rosteste aceasta “desantata cuvantare” dupa cum o caracterizeaza direct naratorul. Lapusneanu planuieste cel mai sadic omor din cate comisese- piramida din capele boierilor ucisi la ospatul domnitorului.Lapusneanu asista la scena razand sarcastic, retras dupa o perdea impreuna cu Motoc care se silea a rade ca sa placa stapanului. Cu aceeasi satisfactiei il sacrifica pe Motoc multimii adunate in fata curtii spunandu-I ironic “ du-te de mori pentru binele mosiei”. Apoi cu sange rece si sadism porunceste sa se faca o piramida din capetele boierilor ucisi pentru a-i da doamnei Ruxanda leacul promis. Lucid, realizeaza ca Spancioc si Stroici lipsisera de la ospat si trimite dupa ei insa acestia trecusera deja granite si il avertizeaza ca se vor vedea inainte de moartea lui. La patru ani de la aceasta scena Lapusneanu isi tine promisiunea facuta sotiei sale de a nu mai ucide niciun boier dar ca sa nu uite dorul lui cel mai tiranic de a vedea suferintele omenesti ii tortura. Nelinistit pentru ca nu ii putea prinde pe Stroici si Spancioc se retrage la cetatea Hotinului pentru ai supraveghea de aproape dar aici se imbolbaveste le lingoare iar boala inainteaza repede apropiindu-l de moarte. Pentru ca in delirul bolii isi vede toate crimele cere sa fie calugarit pentru a I se ierta pacatele. Cand dorinta ii este indeplinita devine violent, amenintator cu fetele bisericesti dar si cu propria familie. Personajul este individualizat in aceasta scena atat prin caracterizare directa”sangele intr-ansul incepu a fierbe” facuta de narator, cat si prin caracterizare indirecta ce reiese din gesturi, actiuni, replici “Pre cateaua asta voi s-o tai in patru bucati impreuna cu tancul ei” Sadismul, cruzimea domnitorului reies si din caracterizarea directa facuta de celelalte personaje “crud si cumplit este omul acesta” (mitropolitul),”Sangele cel pangarit al unui tiran ca tine” (Stroici). Scena mortii lui Lapusneanu este pe masura vietii domnitorului, acesta sfarsind in mod firesc tot prin violenta. Naratorul descrie detaliat

simtomele otravirii:”Dintii-I scrasneau si ochii sai sangerati se holbasera”. In opinia mea, Alexandru Lapusneanu, personaj romantic, ramane o mare creatie, un personaj complex si viabil asa cum sublinia si George Calinescu: Dincolo de orice scoala, orice apartenenta la un curent, Alexandru Lapusneanu este un personaj viu si convingator si prin acesta omenesc.”

Alexandru LapusneanuDe Costache Negruzzi

Relatia dintre personaje Nuvela Alexandru Lpusneanu de Costache Negruzzi este publicata in perioada pasoptista in primul numar al revistei Dacia literara 1840 inscriindu-se in programul sustinut de Mihail Kogalniceanu care sustinea inspiratia din teme autohtone. Kogalniceanu orienteaza astfel literatura romana catre un fagas national si profund original. Tema nuvelei ilustreaza un moment esential din istoria Moldovei, cea de a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu. Relatiile temporale si spatiale sunt definite, actiunea petrecandu-se in Moldova la Curtea Domneasca dar si la Cetatea Neamtului. Actiunea se desfasoara in a doua partea a domniei a lui Alexandru Lapusneanu in 1564-1569. Evenimentele sunt prezentate prin inlantuire dar este folosita si elipsa intrucat in ultima parte sunt prezentate evenimentele care se petrec dupa patru ani fata de cele din partea a treia.Perspectiva narativa este obiectiva naratiunea desfasurandu-se la persoana a treia. Naratorul este omniscient si obiectiv dar exista in text interventii prin care naratorul isi arata atitudinea fata de personaj “uratul caracter”, “desfranata cuvantare”.Alexandru Lapusneanu si sotia sa Ruxanda,sunt individualizati prin caracterizare directa facuta de narator si celelate personaje si prin caracterizare indirecta ce reiese din fapte gesturi, relatiile cu celelalte personaje. Din punct de vedere social, Alexandru Lapusneanu este domn al Moldovei su este casatorit cu doamna Ruxanda,fiica lui Petru Rares, cu care are un fiu, Bogdan. Domnitorul s-a casatorit cu fiicalui Petru rares pentru a-si legitima pretentile la tron si pentru a atrage asupra sa ceva din faima bunicului acesteia, Stefan cel Mare.Din punct de vedere psihologic, Alexandru Lapusneanu este construit din contraste si are o psihologie complexa, in timp ce doamna Ruxanda nu este atat de bine individualizata.Alexandru Lapusneanu este un personaj romantic prin cruzimea sa si intruchipeaza tipul tiranului, al domnitorului absolut care actioneaza pentru intarirea puterii domnesti si slabirea puterii boierilor. Doamna

Ruxanda este contruita in antiteza roamntica acesta: blandete-cruzime, caracter slab-caracter tare. Desi in Evul Mediu femeia nu avea prea munte drepturi, doamna Ruxanda infatiseaza in nuvela un caracter slab ce pune in lumina prin contrast violenta personajului principal.Relatia dintre cei doi soti se evidentiaza in scena in care doamna Ruxanda ii cere sotului sau sa nu mai ucida boieri. Respectul, increderea si admiratia pe care ea I le poarta sotului sau reies din apelativele”bunul meu domn!”, “viteazul meu sot”, insa domnitorul nu are o atitudine constanta. La inceput este binevoitor si I se adreseaza frumos”frumoasa mea doamna”, dat devine impulsiv si violent cand aceasta ii spune motivul pentru care a venit. Reactiile sale sunt surprinde de naratorprin caracterizare directa “sarind drept in picioaresi mana lui prin deprindere se rezama de junghiul din cingatoarea sa” dar su undurecta prin limbaj:”muiere nesocotita. Lapusneanu reuseste sa se stapaneasca dar ii primite sotiei sale “un leac de frica”.In capitolul urmator domnitorul se razbuna pe boieri, pe Motoc si nu o iarta nici pe sotia sa bucurandu-se cu cruzime de spaima sa cand aceasta vede piramida de capete:”Femeia tot femeiezise Lapusneanul zambind, in loc sa se bucure, ea se sperie”.Scena finala anuvelei da posibilitatea personajului femini sa se afirme retrasa in cetatea hotinului sa il ingrijeasca pe Lapusneanu, repuns de o boala teribila, constata ca sotul ei s-a hotarat sa se calugareasca dar domnitorul uita promisiunea facuta, se infurie si ameninta fetele bisericesti si propria familie”Iesiti!Ca pe toti va omor!”. Doamna Ruxanda este speriata de amenintarile la adrea sa si a fiului ei :pre cateaua asta voi s-o tai in bucati impreuna cu tancul ei” si este indemnata de Spancioc si Stroici sa isi otraveasca sotul. Aceasat nu are forta necesara pentru a comite un asemenea pacat capital si cere sprijin moral de la mitropolitul Teofan care o convinge sa isi ucida sotul, acesta murind in chinuri groaznice.In opinia mea, scena finala releva inca o data catacterele diferite puse in antiteza romantica ale celor doua personaje. Domnitorul devin tot mai violent si amenintator in timp ce caracterul slab al Doamnei Ruxanda o impiedica sa isi otraveasca direct sotul, lasandu-se manipulata de boieri si de mitropolit pentru a savarsi acest pacat capital.