Alexandru Ioan CuzaAlexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820, Bârlad - d. 15 mai 1873, Heidelberg,

Germania), om politic, domn al Principatelor Unite.

Tatăl viitorului domn, Ioan Cuza, provenea dintr-o veche

familie de boieri mici şi mijlocii din judeţul Fălciu (astăzi în

judeţul Vaslui), proprietari de pământ cu funcţii în

administraţiile domneşti din Moldova. Mama sa, Sultana

Cozadini, provenea dintr-o familie de origine greco-italiană

din Constantinopol, dar românizată. Alexandru Ioan Cuza se

naşte pe 20 martie 1820 la Bârlad, primele studii urmându-le

la pensionul condus de francezul Victor Cuenin din Iaşi,

unde îi are colegi pe Mihail Kogălniceanu şi Vasile

Alecsandri.

Descendent al unei familii de dregători moldoveni,

Alexandru Ioan Cuza a primit o educaţie europeană. În 1835

îşi ia diploma de bacalaureat la Paris, apoi urmează studii universitare de drept şi medicină, pe

care nu le finalizează, şi devine membru al Societăţii economiştilor de unde îşi va înainta

demisia în 1840. Activează ulterior ca preşedinte al judecătoriei Covurlui, perioadă în care se

căsătoreşte (30 aprilie 1844) cu Elena Rosetti, fiica unui postelnic din Vaslui şi sora viitorului

prim-ministru Theodor Rosetti.

Exponent al generaţiei paşoptiste, a luptat pentru reformă şi modernizare în mişcarea din

primăvara anului 1848, apoi a desfăşurat o bogată activitate unionistă. Pe 5 ianuarie 1859, Cuza

a fost ales domn al Moldovei. Prin dubla alegere a lui Cuza, ca Domn al Moldovei şi ca Domn al

Ţării Româneşti, s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române. Reformele adoptate sub domnia sa

au pus bazele organizării instituţionale şi constituirii statului român modern. O coaliţie nefirească

îl îndepărtează de la putere, acuzând abuzurile de putere ale domnitorului. Se stinge din viaţă în

exil, întotdeauna cu gândul la România.