Alexandru A. SuțuDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

 Membru corespondent alAcademiei   Române

Alexandru A. Suțu

Psihiatrul Alexandru A. Suțu

Date personale

Născut 30 noiembrie 1837București, Țara Românească

Decedat 22 septembrie 1919, (82 de ani)București, România

Părinți Alexandru Suțu-Dragomanaki și Maria Hrisomali

Căsătorit cu Eliza Zădăriceanu

Copii Alexandru Suțu

Naționalitate  România

Cetățenie România

Ocupație psihiatru

Activitate

Educație Facultatea de Medicină din Atena șiParis

Reprezentant fondatorul Catedrei de Psihiatrie din România

Cunoscut pentru

Pionier al psihiatriei românești, pionier al psihosomaticii, promotor al legislației psihiatrice moderne înRomânia

Modifică date / text 

Alexandru Alexandru Suțu (Sutzu, Soutzo) (n. 30 noiembrie 1837, București, d. 22 septembrie 1919) a fost un pionier alpsihiatriei române, primul psihiatru român, primul profesor universitar de psihiatrie, primul autor de lucrări științifice de specialitate, primul organizator al asistenței moderne a bolnavilor psihici, pionier al psihosomaticii, promotor al legislației psihiatrice moderne în România.

Viața[modificare | modificare sursă]

Fiul marelui cămăraș (șambelan) Alexandru Suțu-Dragomanaki (nepot de frate al domnului Alexandru Nicolae Suțu) și al Mariei Hrisomali, a fost doctor în medicină al Facultăților din Atena (1863) și Paris (1865). Întors în țară, a devenit fondatorul Catedrei de Psihiatrie din România, medic șef al ospiciului de alienați Mărcuța din București (1866-1909), directorul ospiciului Mărcuța (1867-1878 și 1880-1892), fondatorul și redactorul Gazetei spitalelor (Paris, 1867), unul dintre redactorii Gazetei medico-chirurgicale a spitalelor’’ (1870-1880), fondatorul sanatoriului pentru alienați Caritatea din București (unde a fost internat în mai multe rânduri poetul Mihail Eminescu și unde a și decedat), profesor de medicină legală la Universitatea din București (1879), efor al spitalelor civile române (1892), fondatorul Jurnalului psihiatriei și medicinei legale (1884), membru al Consiliului sanitar superior (1896), membru corespondent al Academiei române (1888), expert în psihiatrie medico-legală a Tribunalului.

Alexandru Suțu a fost căsătorit cu Eliza Zădăriceanu și a fost tatăl doctorului Alexandru Suțu (1876 - 1925). A fost înmormântat în Cimitirul Bellu din București.

Opera[modificare | modificare sursă]

Considérations sur la dyspepsie essentielle, 1865 Corpul, cugetul și acțiunile, 1867 Tuberculoza, 1867 Omuciderea, 1868 Considerațiuni asupra epilepsiei și maniei epileptice, 1868 Jurisprudența  și medicina, 1869 Ospiciulu Mărcuța. Relațiuni clinice și medico-legale, 1869 Smintiții în libertate, 1870 Civilisațiunea și educațiunea în raport cu afecțiunile nervoase, 1871 Despre fisionomia alienaților, 1871 Mania lucidă, 1871 Mania de ceartă. Studiu medico-legal, 1872 Efectele alcoolismului asupra afecțiunilor chirurgicale, 1872 Medloace practice de a combate beția, 1872 Influența musicii asupra morbelor nervoase și mintale, 1872 Starea mintală a bătrânului, 1872 Sistemele penitenciare și codul penal, 1872 Causele erisipelului, 1873 Paralisie labio-gloso-laringee, 1873

Pasiunile, mendicitatea, libertinagiul, alcoolismul, 1873 Pauperismul, libertinagiul și alcoolismul, 1873 Despre prognosa în morbele mintale, 1873 Condițiuni în care se dezvoltă alienațiunea mintală, 1874 Consecința și neconsecința, 1874 Studiu asupra maniei, 1874 Studiu asupra melancoliei, 1874 Alcoolismul la nutrice, 1874 Alienațiuni complicate, 1874 Evoluțiunea și ereditatea, 1874 Efectele variolei și ale febrei tifoide asupra sistemului nervos, 1874 Hipocondria și transformațiunile ei, 1875 Histeria și manifestațiunile ei mintale, 1875 Transfuziunea sângelui în morbele mintale, 1875 Crima și alienațiunea mintală, 1875 Digitala în excitațiunea maniacă a epilepsiei, 1876 Perioada prodromică a paralisiei generale, 1876 Stimulațiunea alienațiunei mintale, 1876 Graviditatea și alienațiunea mintală, 1876 Manii diatesice, 1876 Manii simpatice, 1876 Alienatulu în fața societății și sciinței, 1877 Institutulu Caritatea pentru căutarea morbelor nervoase și mintale, 1877 Tuberculoza în morbele mintale, 1878 Asistența publică a alienaților și baronul Mundy, 1878 Insomnia și delirul, 1879 Supra-activitatea mintală și efectele ei, 1879 Studiu medico-legal asupra asfixiilor, 1880 Mania morală în raport cu responsabilitatea legală, 1885 Clasificarea psichoselor, 1900