Alexandr Varona - Tragedia Schismei Ruse

Alexandr Varona

Tragedia schismei ruse

Cartea a fost editat cu sprijinul Comunit ii Ru ilorLipoveni din România

© Alexandr Varona, 2002Comunitatea Ru ilor Lipoveni din România

Culegere i tehnoredactare: Nicolae Erast, Doru GrigoreColi tipo: 15,25. Format: 13x20 cm

Bun de tipar: 17 septembrie 2002. Anul apari\iei: 2002

Tip[rit la

Alexandr Varona

Tragediaschismei ruse

Reforma patriarhului Nikon =i]nceputurile staroverilor

Editura KriterionBucure ti • 2002

Pe copert[:Semnul crucii la staroveri

Descrierea CIP a Bibliotecii Na\ionale a Rom`nieiVARONA, ALEXANDR

Tragedia schismei ruse / Alexandr Varona. -Bucure=ti : Kriterion, 2002.

244 p. ; 20 cm.Bibliogr.ISBN 973-26-0702-5

008

CUVÂNT ÎNAINTE

Pe autorul c[r\ii de fa\[ l-am cunoscut în prim[vara anului1992. La Tulcea, în cl[direa impun[toare a renumitului Liceu“Spiru Haret” de pe strada Monumentului se desf[=uraulucr[rile Celei de a II-a Conferin\e Na\ionale a Comunit[\iiRu=ilor Lipoveni din România. În una din pauzele dintre=edin\e, s-a apropiat de mine un tân[r cu o privire deschis[, nuprea înalt, dar bine legat, cu p[rul blond =i cu un zâmbetprietenos, spunându-mi: “Domnule profesor, sunt Sa=a Varona,fiul lui Petru Varona, care v-a fost coleg la =coala Pedagogic[ culimba de predare rus[ din Bucure=ti. Tata mi-a vorbit adesea dedumneavoastr[, de aceea am \inut mult s[ v[ cunosc!”.

Tân[rul mi-a pl[cut prin firescul comport[rii, printr-un gende blânde\e pe care o eman[ întreaga sa fiin\[. Mi-a f[cutpl[cere aceast[ întâlnire =i pentru faptul c[ Sa=a se num[raprintre pu\inii tineri delega\i la acea conferin\[, ca, de altfel, =ila alte manifest[ri ale Comunit[\ii.

Am aflat în acea discu\ie c[ fostul meu coleg de =coal[,Varona Petru din Jurilovca a murit, iar fiul lui este student laFacultatea de Drept din Bucure=ti. +tiu c[ i-am spus viitoruluijurist c[ m[ bucur[ faptul c[ la aceast[ conferin\[ întâlnesc pemul\i fo=ti colegi de la pedagogica din Bucure=ti.

Aceast[ prim[ =coal[ cu predare în limba matern[ a dat oprim[ mare promo\ie de intelectuali din rândul ru=ilor lipovenidin România. Nu întâmpl[tor, în frigurosul ianuarie ce a urmatzilelor fierbin\i din decembrie 1989 c`\iva dintre ei s-au ]ncu-metat s[ pun[ bazele primei organiza\ii social-culturale a ru=ilorlipoveni din Rom`nia: C.R.L.R. +i i-am mai spus tân[rului meuinterlocutor, c[ sunt încântat de faptul c[ fiii =i fiicele colegilormei de =coal[ se angajeaz[ în activitatea Comunit[\ii. Într-obun[ zi, ei vor fi aceia care vor lua pe umerii lor sarcina dificil[a prop[=irii intelectuale =i sociale a etniei ru=ilor ortodoc=i de ritvechi din România.

Cel pu\in în privin\a lui Sa=a Varona nu m-am în=elat. În

5

to\i ace=ti ani, în care tân[rul meu prieten =i-a urmat studiile dedrept, completându-le apoi cu o facultate de istorie, urmat[ demasterat la aceast[ disciplin[, dânsul a fost mereu în centrulac\iunilor Comunit[\ii. A publicat documentate articole =i studiide istorie a ru=ilor lipoveni în “Zorile” =i în “Kitej Grad”, asus\inut interesante comunic[ri =tiin\ifice la sesiunile na\ionale=i interna\ionale, organizate de Comunitatea noastr[, a elaboratstudii =i a redactat memorii justificative pentru înfiin\area unuicentru =tiin\ific de studiere a istoriei =i culturii ru=ilor lipoveni.

Îmi aduc aminte cu mare pl[cere de una din vizitele luiSa=a la Timi=oara, când tân[rul =i proasp[tul consilier juridic laMinisterul Ap[r[rii Na\ionale, în uniforma lui str[lucitoare deofi\er-jurist a sunat la u=a apartamentului meu. A r[mas pân[ adoua zi, deoarece pân[ la o or[ târzie de noapte am discutatdespre treburile Comunit[\ii, despre istoria =i religia neamuluinostru. |in minte c[, la desp[r\ire, i-am spus: “Nu =tiu, drag[Sa=a, daca din tine va ie=i un mare jurist. Pentru asta e=ti preabun la suflet =i prea blând. Sunt sigur îns[ c[, în persoana ta ru=iilipoveni din România vor avea primul =i adev[ratul lor istoric!”.Se pare c[ nu m-am în=elat nici în aceast[ privin\[. C[ci iat[, învara anului 2001, am primit prin po=t[ manuscrisul dactilo-grafiat al primei sale c[r\i, Tragedia schismei ruse – o docu-mentat[ istorie a reformei Bisericii Ruse, ini\iat[ în secolul alXVII-lea de patriarhul Nikon =i sus\inut[ prin mijloacele celemai coercitive =i cele mai crude de c[tre \arul întregii RusiiAlexei Mihailovici Romanov. Aceast[ nefericit[ ini\iativ[ a avuturm[ri catastrofale în destinele social-istorice ale poporului rus.Dup[ cum spunea filozoful rus Nikolai Berdiaev, r[d[cinilerevolu\iei bol=evice din 1917, trebuie c[utate în raskol, schismapetrecut[ în Rusia secolului al XVII-lea, când cea mai bun[ =icea mai viabil[ parte a popula\iei ruse s-a opus guvernan\ilorlaici =i religio=i, iar acest “divor\” istoric va fi perpetuat înscrierile =i în atitudinile de opozi\ie ale intelectualit[\ii legate depopor timp de câteva secole.

Cartea este destinat[, în primul rând, ru=ilor lipoveni dinRomânia, urma=ii staroverilor care s-au opus reformei nikoniene

6

=i au emigrat din zonele centrale =i sudice ale Rusiei spreperiferia marelui imperiu, stabilindu-se, în cele din urm[, peteritoriul Moldovei, Valahiei =i mai ales în Dobrogea de Nord,st[pânit[ în acele vremuri de turci. Problema raskolului pentruru=ii staroveri (ortodoc=i de rit vechi) din România este unaesen\ial[. Ea semnific[ începutul acestei comunit[\i etno-reli-gioase, define=te reperele ei istorice, caracteristicile doctrinare =iprincipiile morale care au men\inut-o de-a lungul timpului.

Nu ne îndoim de faptul c[ lucrarea tân[rului nostru istoricva fi citit[ cu interes =i de lectorul român, deoarece ea vine s[prezinte o imagine a schismei ruse total diferit[ decât ceaobi=nuit[. În relativ pu\inele studii române=ti dedicate acesteiprobleme, se fac resim\ite etichetele =i stereotipurile impuse demai bine de un secol =i jum[tate de c[tre istoricii bisericiioficiale ruse, care vedeau în mi=carea staroverilor doar oschism[ a dogmaticilor =i a conservatorilor obtuzi, uitând c[tocmai staroverii au fost mari râvnitori ai culturii, iubitori decarte =i înv[\[tur[ =i c[ din rândul lor s-au ridicat cei mai vesti\iscriitori ai secolului al XVII-lea, precum protopopul Avvakum,cei mai întreprinz[tori capitali=ti aidoma lui Savva Morozov, =icei mai renumi\i mecena\i, cum au fost fra\ii Tretiakov.

Dup[ destr[marea imperiului sovietic =i dup[ c[dereacomunismului bol=evic, problema raskolului a devenit un su-biect de mare interes atât pentru cercet[torii ru=i, cât =i pentrucei din Occident, datorit[ amploarei acestui fenomen =iimplica\iilor sale istorice pe termen lung.

Cred c[ nu gre=esc prea mult afirmând c[ lucrarea de fa\[este prima din încerc[rile române=ti care caut[ s[ dezlegeîncâlcitul nod al motivelor, al condi\iilor =i împrejur[rilor careau generat reforma lui Nikon =i s[ prezinte fenomenul mi=c[riireligioase a adep\ilor ritului ortodox vechi dintr-o ampl[perspectiv[ culturologic[. Autorul se dovede=te un buncunosc[tor nu numai al aspectelor strict religioase (dogmatice =iliturgice) ale reformei, ci =i al laturilor social-politice =ifilozofice ale acestui fenomen. De aceea, cartea lui AlexandrVarona se constituie într-un valoros instrument de lucru pentru

7

cei care vor dori s[ studieze problemele istoriei Bisericii Ruse.Documentarea temeinic[ a autorului, valorificarea izvoareloristoriei raskolului, publicate sau culese din arhive, interpretarealor într-o manier[ sobr[ =i impar\ial[, îns[ nu una rece =iindiferent[, fac din Tragedia schismei ruse o carte de mareinteres public, iar pentru cei mai pu\in familiariza\i cuproblematica analizat[, poate reprezenta un moment de impactcognitiv.

Complexitatea fenomenului nu-l sperie pe tân[rul autor.Dimpotriv[, îl determin[ s[ cerceteze atent =i cu mult[ râvn[fiecare detaliu, fiecare element menit s[ contribuie laclarificarea unor momente controversate ale istoriei schismeiruse. În acela=i timp, cartea de fa\[ propune o reinterpretare aacelor evenimente tragice, dar nu pentru a justifica o anumit[concep\ie asupra raskolului sau o teorie mai mult sau mai pu\inmodern[. Reinterpretarea prive=te în special cauzele =imotiva\iile reformei patriarhului Nikon, rolul diferi\ilor actori aievenimentelor =i cristalizarea mi=c[rii protestatarilor, denumit[pe nedrept “schismatic[”, sub aspect ideologic =i social.

Adep\ii acesteia au ap[rat principiile =i formele tradi\ionalemo=tenite de Biserica Rus[ înc[ de la cre=tinarea oficial[ aRusiei, s[vâr=it[ de marele cneaz al Kievului Vladimir cel Mare,la sfâr=itul secolului al X-lea, =i nu s-au separat cu de la sineputere de Biserica oficial[. Ei au fost excomunica\i, anatemiza\i=i demoniza\i de reprezentan\ii acesteia din urm[.

Analiza istoric[ a vie\ii religioase ruse=ti din primajum[tate a secolului al XVII-lea =i formularea ideii continuit[\ii]ntre mi=c[rile autentic reformatoare pentru ortodoxia rus[ dinperioada prenikonian[ =i adversarii schimb[rilor ini\iate deNikon reprezint[ punctul forte al c[r\ii, carete pe care orice ruslipovean con=tient de originea sa etnic[ =i confesional[ ar trebuis-o studieze cu mare aten\ie.

Sigur, ar mai fi multe de spus despre prima lucrare cuadev[rat =tiin\ific[ privind schisma rus[ =i geneza fenomenuluistarover (al ritului vechi) scris[ de un rus lipovean, îns[ lascititorului pl[cerea de a descoperi acele probleme =i idei

8

incitante pe care nu le-am inclus în rândurile de fa\[ =i pe care,sunt sigur, iubitorii de istorie autentic[ le vor aprecia cum secuvine.

A=tept de la istoricul Sa=a Varona urmarea acestei c[r\i, unnou ópus =tiin\ific, care ne va prezenta, cu talent =i cu mult[erudi\ie, momentele în care str[mo=ii no=tri s-au a=ezat peteritoriul românesc, încercând s[-=i creeze un destin istoricpropriu în noua lor patrie.

Prof. univ. dr. Ivan EvseevUniversitatea de Vest, Timi=oara

9

INTRODUCERE

Spa\iul cultural est-european, ortodox din punct de vederereligios, este perceput în general ca fiind static în ce prive=teevolu\ia ideilor =i mentalit[\ilor, momentele de efervescen\[fiind foarte rare =i nesemnificative în compara\ie cu spa\iuloccidental. Principala caracteristic[ dat[ de istorici, filozofi,teologi sau litera\i Estului ortodox în aceast[ privin\[ este rigi-ditatea, la care se mai adaug[ închistarea =i lipsa de deschiderefa\[ de influen\ele exterioare.

O asemenea percep\ie nu corespunde întru-totul realit[\ii.=i aici dinamismul cultural =i religios s-a manifestat puternic,mai ales în Ucraina =i Rusia, unde în secolele al XVI-lea =i alXVII-lea au avut loc evenimente foarte importante, care auinfluen\at decisiv evolu\ia politic[, cultural[ =i religioas[ dinaceast[ zon[: mai întâi, Unirea cu Roma a Bisericii Ortodoxedin Ucraina (1596) =i apoi schisma Bisericii Ruse, cunoscut[sub denumirea de raskol (mijlocul secolului al XVII-lea). Am-bele evenimente au avut consecin\e de lung[ durat[ pentruistoria acestor regiuni, generând fenomene ale c[ror urm[ripersist[ pân[ în zilele noastre.

Tema raskolului a constituit obiect de studiu mai alespentru teologi, preocupa\i s[ g[seasc[ argumente pentrusus\inerea polemicii Bisericii Ortodoxe Ruse împotrivastaroverilori. Din a doua jum[tate a secolului al XIX – lea, eaintr[ în vizorul filozofilor =i scriitorilor angaja\i social, care auîncercat s[ explice acest fenomen de importan\[ deosebit[pentru istoria Rusiei, ce a avut drept consecin\[ na=terea uneimi=c[ri social–religioase foarte influente în societatea rus[:mi=carea starover[ (a credincio=ilor de rit vechi) – staroobrjad-estvo. Adep\ii acesteia s-au r[spândit, începând cu secolul al

XVIII-lea, =i în \[rile limitrofe Rusiei: Polonia, ImperiulOtoman, |[rile Române sau Prusia, iar din secolul trecut îiîntâlnim =i în Australia, SUA, Canada, America de Sud sau

11

Italia. În ultimul timp, raskolul a devenit obiect de studiu =ipentru sociologi, etnografi sau folclori=ti, interesa\i în special deaspectele ce \in mai mult de sfera laicului din comunit[\ile de ritvechi, spiritualul - componenta de baz[ a culturii acestora – fiindrezervat în continuare teologilor sau istoricilor Bisericii.

Cu toate acestea, complexitatea fenomenului istoric =idificult[\ile pe care le întâmpin[ cercet[torii în explicarea diver-selor probleme pe care le ridic[ aceast[ tem[, fac ca ea s[prezinte în continuare un interes deosebit pentru cei care stu-diaz[ istoria, cultura =i civiliza\ia Rusiei. Tragedia schismei pecare a tr[it-o poporul rus la mijlocul secolului al XVII-lea, prinamploarea, profunzimea spiritual[ =i caracterul s[u de mas[,poate fi catalogat[ drept revolu\ie social[ =i cultural[. Ea estecomparabil[ din acest punct de vedere doar cu drama anului1917. De altfel, mari scriitori ru=i ca Alexandr Soljeni\în sauValentin Rasputin consider[ c[ drama lui 1917 î=i are originileîn tragedia schismei. Aceasta a provocat îndep[rtarea elitelor demase, accentuat[ tot mai mult începând cu reformele lui Petrucel Mare, =i a sl[bit enorm biserica oficial[, care s-a doveditincapabil[ s[ coaguleze resursele spirituale inepuizabile aleru=ilor, a=a încât explozia societ[\ii ruse=ti a devenit inevitabil[în 1917.

Mai mult decât discrepan\ele sociale, incapacitatea politic[a guvernului sau înfrângerile militare, criza moral[ =i spiritual[a fost cauza primordial[ a revolu\iei ruse din 1917. Iarînceputurile acestei crize trebuie c[utate în secolul al XVII-lea,când Biserica Rus[, depozitarul valorilor spirituale ruse=ti, s-arenegat pe sine îns[=i prin renun\area la trecutul s[u de =apteveacuri =i adoptarea unor modele str[ine, de dragul ambi\iilorirealizabile ale unor conduc[tori cu visuri de m[rire de=art[.

Cunoa=terea împrejur[rilor, cauzelor =i consecin\elorraskolului este necesar[ ast[zi cu atât mai mult cu cât în pres[ =ichiar în lucr[ri =tiin\ifice, altminteri bine realizate, circul[ multeinforma\ii eronate cu privire la schisma rus[ =i credincio=iiortodoc=i de rit vechi.

12

CAPITOLUL 1PROBLEMATICA +I ISTORIOGRAFIA PROBLEMEI

1.1. Problematica lucr[rii

Obiectul prezentei lucr[ri îl constituie evenimentele =ifenomenele care s-au petrecut în Biserica Rus[ la mijloculsecolului al XVII-lea =i care au avut ca rezultat scindareaacesteia =i apari\ia mi=c[rii adep\ilor ritului vechi sau a“vechilor credincio=i”, numi\i pe nedrept raskolnici, adic[schismatici, vreme de peste 200 de ani în documentele oficialeale statului rus =i ale Bisericii Ortodoxe Ruse. Schismareligioas[ rus[ de la mijlocul secolului al XVII-lea a influen\atputernic evolu\ia mentalit[\ilor din societatea ruseasc[,accentuând polarizarea acesteia pe de o parte spre conser-vatorism, pe de alt[ parte spre înnoire, lucru care a devenitevident în vremea lui Petru cel Mare. Pentru a în\elege împre-jur[rile în care au avut loc evenimentele care au condus laschism[, resorturile morale, religioase sau social-politice =imotiva\iile ce au determinat implicarea diferitelor personalit[\isau grupuri în aceste evenimente, am considerat c[ este imperiosnecesar[ o prezentare a evolu\iei societ[\ii ruse=ti pe parcursulprimei jum[t[\i a secolului al XVII-lea atât sub aspecteconomic, social =i politic, cât =i sub aspect cultural-religios.Transform[rile pe care le-a suferit Rusia din punct de vedereeconomico-social în aceast[ perioad[, procesul de consolidare =icentralizare politic[, precum =i muta\iile ce începeau a seprefigura la nivelul mentalit[\ilor din societatea ruseasc[, aucreat premisele ac\iunilor de reînnoire a vie\ii religioase încadrul Bisericii Ruse, întreprinse înaintea reformei cultuluiortodox rus realizat[ de patriarhul Nikon în deceniul al 6-lea alsecolului al XVII-lea.

Aceast[ reform[ a provocat o puternic[ opozi\ie atât înrândul clerului rus, cât =i în rândul maselor de credincio=i, având

13

consecin\e majore atât asupra vie\ii religioase din Rusia cât =iasupra rela\iilor dintre stat =i biseric[ în aceast[ \ar[. În ceprive=te via\a religioas[, acum se consemneaz[ apari\ia mi=c[riiadep\ilor ritului vechi - condamnat[ de Marele Sinod Ortodoxde la Moscova din 1666-1667 - care militeaz[ pentru revenireaBisericii Ruse la practicile liturgice =i ritualurile de dinainteareformei nikoniene.

Mi=carea adep\ilor ritului vechi a devenit pe parcursulvremii un important factor al vie\ii economice, sociale, culturale=i chiar politice din Rusia, reprezentan\ii ei fiind personalit[\irecunoscute în domeniile lor de activitate. De aceea, ultimulcapitol al acestei lucr[ri prive=te evolu\ia mi=c[rii de lasepararea ei for\at[ de ortodoxia oficial[ pân[ la 1682, anulurc[rii pe tron a lui Petru cel Mare, decisiv pentru evolu\ia eiulterioar[, punctând =i tendin\ele ce s-au manifestat în sânulacesteia cu prec[dere în secolele urm[toare.

Concluziile au în vedere eviden\ierea principalelor aspectece au influen\at via\a religioas[ ruseasc[ în epoca premerg[toarelui Petru cel Mare =i în special cele privitoare la schisma rus[,urm[rile pe care le-a avut aceasta în planul vie\ii politice =iculturale, dar =i în planul tr[irilor religioase, precum =iinterferen\ele reciproce între fenomenele religioase din Rusia =icele din alte spa\ii culturale.

1.2. Istoriografia temei

Cercetarea istoric[ propriu-zis[ a problemei schismei ruse=i a mi=c[rii starovere, început[ în prima jum[tate a secoluluitrecut, a fost precedat[ de o intens[ oper[ polemic[ întreprins[de Biserica Ortodox[ Rus[ în secolele al XVII-lea =i al XVIII-lea, care a privit în mare m[sur[ =i aspecte de ordin istoric.Evident, toate chestiunile privind schisma erau tratate în acestelucr[ri polemice, avându-se în vedere interesele BisericiiOrtodoxe oficiale, care a urm[rit lichidarea schismei =ireaducerea tuturor “schismaticilor” staroveri la sânul “Bisericiimam[”. Vina pentru producerea schismei era aruncat[ în spatele

14

adversarilor reformei nikoniene =i a adep\ilor acestora, pe carepolemi=tii oficiali îi considerau ni=te ignoran\i m[rgini\i =ihabotnici, iar cauza rupturii o vedeau în abaterea de la porunciledumnezeie=ti a oponen\ilor lui Nikon =i urma=ilor acestora =i înr[zvr[tirea lor împotriva ierarhiei biserice=ti oficiale. Nesu-punerea =i mândria staroverilor erau p[catele care au produsruptura în Biserica Rus[, în opinia acestor autori. Astfel de tezeau fost sus\inute chiar în primele lucr[ri contra credincio=ilor derit vechi, ap[rute în secolul al XVII-lea, dintre care cea maiimportant[ este, f[r[ discu\ie, Sceptrul St[pânirii (Žezlpravlenija), scris[ de un c[lug[r erudit, originar din Bielorusia,Simeon Polo\ki, în 16672. Disputa Bisericii Ortodoxe Ruse custaroverii s-a bazat tot pe aceste idei =i în secolul urm[tor, cândperioadele de prigoan[ au alternat cu cele de toleran\[ relativ[ înceea ce prive=te staroverii, propaganda oficial[ uzând =i de altemijloace pentru a justifica ac\iunile antistarovere: falsurileistorice. Sunt celebre în acest sens dou[ documente, fabricate laordinul lui Petru cel Mare: Protocolul Soborului de la Kiev din1157 pentru condamnarea ereticului Martin Armeanul =i Treb-nicul mitropolitului Teognost (sec. XIV). Din aceste “docu-mente” reie=ea c[ tocmai acele idei ap[rate de staroveri fuseser[condamnate de autorit[\i incontestabile ale Bisericii Ortodoxecu mult timp înaintea secolului al XVII-lea. Aceste falsuri aufost folosite din plin de episcopul Pitirim de Nijni Novgorodcontra staroverilor, într-o lucrare ap[rut[ în 1721 sub titlulDuhovnaja Praš ica (“Pra=tia Duhovniceasc[”)3. O alt[ lucrareimportant[ scris[ de pe pozi\iile Bisericii Ortodoxe oficiale estecea intitulat[ Cercetare asupra credin\ei schismatice brâncene amitropolitului Rostovului Dimitrij (Tuptalo), scris[ =i r[spândit[în manuscris la 1709, apoi tip[rit[ în 17454, care continu[ liniafixat[ de Simeon Polo\ki, dezvoltând unele aspecte ale polemiciiantistarovere.

O schimbare a manierei de abordare a problematiciiraskolului =i staroverilor se înregistreaz[ spre sfâr=itulsecolului al XVIII-lea gra\ie noii concep\ii asupra raportuluicredin\[-rit, promovat[ de mitropolitul Platon (Levšin), care în

15

lucrarea Îndemn întru înt[rirea adev[rului =i a speran\ei îniubirea evanghelic[5 (1765) minimalizeaz[ importan\a ritua-lului în actul credin\ei. Conform acestei concep\ii schimbarearitului nu implic[ =i schimbarea credin\ei. În acest fel, în loculvechii concep\ii tradi\ionaliste a unit[\ii credin\ei =i ritului, aap[rut una nou[, scolastic[ de fapt, a individualit[\ii credin\ei,pe de o parte =i formei de exprimare a acesteia - ritul - pe dealt[ parte.

Polemi=tii de la sfâr=itul secolului al XVIII-lea seîndreapt[ mai ales spre mic=orarea importan\ei schimb[rilorproduse prin reforma patriarhului Nikon, subliniind insu-ficien\a acestora pentru a putea considera c[ ele au denaturatsim\itor credin\a. Mai important pentru ace=tia era s[ se con-serve supunerea laicilor voin\ei ierarhiei. De aici =i chem[rileadresate staroverilor de a împinge în plan secund propriileconvingeri în numele unit[\ii biserice=ti. Aceast[ schimbare aatitudinii fa\[ de staroveri este un rezultat al mentalit[\iiscolastice, care a p[truns în tot cursul secolului al XVIII-lea înrândurile ierarhiei ruse=ti: astfel, în locul unei gândiri sintetice,care aprecia cel mai mult armonia =i unitatea formei cucon\inutul, apare gândirea analitic[ ce împarte =i opune formacon\inutului, esen\ialul neesen\ialului. Din acest punct devedere, esen\ial[ era dogma, ritualul fiind o manifestare exte-rioar[ a acesteia ce putea suferi modific[ri în func\ie denecesit[\i f[r[ a se altera dogma.

Pe aceste baze, puse de mitropolitul Platon, a ap[rut a=anumita =coal[ teologico-misionar[, care =i-a propus, între altele,s[ studieze istoria reformei patriarhului Nikon, din punctul devedere al Bisericii Ortodoxe Ruse. Astfel au ap[rut la facult[\ilede teologie ruse=ti catedre de studiul raskolului, care îipreg[teau pe viitorii preo\i pentru activitatea de misiune înregiunile locuite de staroveri.

Lucr[rile cele mai importante ale acestei =coli apar\inmitropolitului Makarie (Bulgakov)6 =i profesorului NikolaiSubbotin. Ele sunt dep[=ite ast[zi din punctul de vedere alconcep\iei istorice =i al interpret[rii izvoarelor, îns[ sunt foarte

16

valoroase pentru materialul factual pe care îl prezint[, foartebogat =i divers, referitor la tema noastr[. Al\i reprezentan\i demarc[ ai acestei =coli istoriografice au fost în ultimele deceniiale secolului trecut =i în primii ani ai veacului nostru, p[rintelePavel Prusskij, P. Smirnov, K. Plotnikov =.a.

În anii ’60 ai secolului XIX a ap[rut o alt[ concep\ie asupraraskolului, care a fost dezvoltat[ într-o serie de lucr[ri ale unorcercet[tori de orientare liberal-democratic[. Fondatorul acesteiconcep\ii istorice a fost Afanasij Š apov7, care în lucr[rileRusskij raskol starobrjadstva (1858) =i mai ales Zemstvo iraskol (1862), a ar[tat c[ mi=carea staroverilor este de natur[social[, factorul religios fiind doar scânteia declan=[riiprotestului, iar apoi drapelul =i pretextul acestuia, adev[ratacauz[ a schismei fiind opozi\ia categoriilor sociale inferioarefa\[ de elitele societ[\ii. +ceapov prezenta mi=carea starover[ caun curent de opozi\ie fa\[ de abuzurile autorit[\ilor civile =iecleziastice, creator =i iubitor de libertate. Aceast[ concep\ie,total diferit[ de cea promovat[ de =coala misionar[, a fostîmbr[\i=at[ rapid de narodnici =i democrat-revolu\ionari, caresperau s[-i atrag[ pe adep\ii vechiului rit în activit[\ilerevolu\ionare îndreptate contra monarhiei ruse. Ei au început s[cerceteze problematica raskolului, c[utând s[ se apropie destaroveri. Narodnicii V.V. Andreev, I. Iuzov, A.S. Prugavin =idemocrat-revolu\ionarii A.I. Herzen, V.N. Kel’siev =i N. Ogarevau scris o serie de studii =i schi\e cu privire la raskol =i staroveri,ultimii trei editând din 1862 la Londra o revist[ dedicat[acestora: “Obš eje Delo” (Cauza comun[). Concep\ia de baz[ atuturor acestor autori a fost, cu unele nuan\[ri, asem[n[toare cucea a lui +ceapov.

Orient[rii liberale în tratarea raskolului îl putem alinia, cuunele rezerve, =i pe cunoscutul istoric rus Nikolai Kostomarov,care a scris în 1870 un studiu special dedicat problemelorschismei vechiului rit în revista “Vestnik Evropy”, intitulatIstorija raskola u raskol’nikov (Istoria schismei la schismatici)8.Potrivit lui Kostomarov, mi=carea vechiului rit era un puternicfenomen de progres intelectual, care în cursul veacurilor s-a

17

remarcat prin înclina\ia spre dispute =i spre c[utarear[spunsurilor la problemele spirituale.

Concep\ia lui Š apov a fost criticat[ în epoc[ de P.I.Melnikov-Pecerski =i N.S. Leskov, iar mai târziu, deI.Gromoglasov, de pe pozi\iile oficiale ale statului =i BisericiiOrtodoxe. Ace=tia îi vedeau pe staroveri ca “fii r[t[ci\i” aiBisericii Ruse, considerând mi=carea starover[ un fenomenpreponderent religios, din care deriv[ unele aspecte social-politice, sesizate de narodnici =i democra\i.

De=i nu s-a ocupat în mod special de schism[ =i staroveri,marele istoric rus Serghei Mihailovici Soloviov a acordat oaten\ie deosebit[ acestei probleme în monumentala sa Istorie aRusiei din cele mai vechi timpuri9. Soloviov lega apari\iaschismei de însu=i modul de via\[ din Rusia pre-petrovian[, careformase o anumit[ con=tiin\[ social[, caracterizat[ printr-unconservatorism ce nu permitea nici un fel de schimbare aregulilor sociale, la care ad[uga deja cunoscuta tez[ a lipseiinstruc\iei religioase în Rusia secolului al XVII-lea, ce nu d[deaposibilitatea distinc\iei între esen\ial =i neesen\ial, schimbarearitualului =i schimbarea dogmei.

Un element de noutate în cercetarea istoriografic[ araskolului îl aduce Vasili Osipovici Kliucevski care în lucrareasa capital[, intitulat[ Curs de istorie rus[10, tratând problema înlimitele =colii pozitiviste, a ajuns la o serie de concluzii foarteapropiate de cele vehiculate ast[zi în istoriografia BisericiiOrtodoxe Ruse. Dup[ Kliucevski, schisma este un fenomen ce\ine de psihologia popular[, iar în con\inutul psihologic almi=c[rii ritului vechi trebuie deosebite trei elemente funda-mentale:

a). “na\ionalizarea” ortodoxiei în Rusia, idee potrivit c[reianumai ru=ii ar fi p[strat credin\a nealterat[;

b). rigiditatea =i timiditatea gândirii teologice, fapt ce duceala respingerea oric[rui element de înnoire, considerat erezielatin[;

c). iner\ia sentimentului religios, incapabil s[ renun\e lamodalit[\ile =i formele obi=nuite de manifestare.

18

Un rol foarte important în clarificarea problemelor denatur[ liturgic[ ale reformei nikoniene =i a motiva\iilor politico-religioase ale acesteia îl au lucr[rile lui Nikolai FeodoroviciKapterev11, profesor la Academia Teologic[ din Moscova lasfâr=itul secolului trecut. Curajul acestuia de a pune la îndoial[tezele sus\inute de =coala misionar[ i-au atras excluderea dinacademie =i interdic\ia de a mai publica lucr[ri pe aceast[ tem[.El a fost primul care a demonstrat =tiin\ific inconsisten\a tezeiincorectitudinii sau abaterii de la modelul ortodox a ritualuluirusesc din perioada premerg[toare lui Nikon, ar[tând pe bazaunei analize atente a izvoarelor avute la îndemân[, c[ ritualulbisericesc din Rusia primei jum[t[\i a secolului al XVII-leap[stra o serie de elemente caracteristice vechilor rituri bizantine,care au fost modificate mai târziu, în secolele XIII-XIV, chiar degreci. Aceasta era – în opinia lui Kapterev – cauza principal[ adeosebirilor de rit existente în veacul al XVII-lea între BisericaRus[ =i celelalte biserici ortodoxe.

Erudi\ia, logica argument[rii, folosirea judicioas[ aizvoarelor =i acurate\ea expunerii fac din lucr[rile profesoruluiKapterev opere fundamentale pentru studiul problematiciiraskolului, multe din ideile =i teoriile acestuia fiind confirmatede cercet[rile ulterioare.

Un alt nume de referin\[ pentru istoriografia temei noastreeste Evgheni Evstigneevici Golubinski12, renumit istoric alBisericii Ruse, care =i-a desf[=urat activitatea în aceea=iperioad[ cu N.F. Kapterev. El a confirmat concluziile luiKapterev în privin\a cauzelor deosebirilor de rit între BisericaRus[ =i celelalte biserici ortodoxe, ad[ugând c[ schimb[rile deritual f[cute de greci în secolele XII- XIV nu au fost introduseîn întregime în Biserica Rus[, deoarece dup[ Sinodul Unionistde la Floren\a (1439) leg[turile oficiale între Constantinopol =iMoscova au fost practic întrerupte. În ce prive=te schisma,Golubinski vede principala cauz[ a producerii ei în lipsa deinstruc\ie teologic[ atât a clerului rus, cât =i a poporului cre-dincios, în neputin\a ru=ilor de a distinge între primordial =isecundar, între dogme =i rituri. Lucrarea savantului rus dedicat[

19

special problemelor raskolului – La polemica noastr[ custaroverii – ca de altfel toate celelalte lucr[ri ale sale, inclusivIstoria Bisericii Ruse, este marcat[ de un criticism excesiv, lucruce i-a fost repro=at de contemporani, care au considerat c[ oasemenea manier[ de abordare este profund negativist[ =i nu\ine cont de posibilit[\ile =i cerin\ele =tiin\ei istorice.

Celor doi titani ai istoriei ecleziastice ruse aminti\i mai susli se pot ad[uga cercet[tori mai pu\in cunoscu\i, ale c[ror lucr[risunt deosebit de valoroase în ce prive=te tema noastr[. Aici îiputem include pe A.K. Borozdin, S.A. Belokurov, P.F. Nikol’ski,H.P. Harlampovi , E.V. Barsov sau N. Gibbenet, ale c[ror studiisolide cu privire la problemele Bisericii Ruse în secolul al XVII-lea, au f[cut posibil[ cercetarea mai am[nun\it[ =i mai atent[ achestiunilor legate de staroveri.

O figur[ aparte în rândul cercet[torilor de la începutulsecolului al XX-lea ai fenomenului ritului vechi este P.S.Smirnov13 care a urm[rit evolu\ia schismei mai ales sub aspectideologic =i dogmatic, fiind primul care =i-a îndreptat aten\iaasupra stare\ului Kapiton, ale c[rui idei vehiculate înc[ din anii’30 ai secolului al XVII-lea, au stat la baza ideologiei orient[riiradicale din cadrul mi=c[rii adep\ilor ritului vechi – bezpopov\ii.

De=i nu este istoric, se cuvine a fi inclus în aceast[ scurt[prezentare a istoriografiei raskolului =i Vladimir Soloviov –marele filozof rus din secolului al XIX-lea, a c[rui concep\ie aschismei =i a ritului vechi este una foarte original[, cum dealtfeleste întreaga sa oper[ filosofic[. Vladimir Soloviov vede rasko-lul total diferit atât fa\[ de staroveri, cât =i fa\[ de oponen\iiacestora, nikonienii. Problema schismei ruse =i a ritului vechi laSoloviov poate fi în\eleas[ numai în lumina concep\iei saleasupra Bisericii Universale, în care atât Ortodoxia, cât =iCatolicismul erau considerate drept componente ale acesteia,aflate în separa\ie pentru neîn\elegeri nu în ceea ce este strictspiritual, ci în probleme ce \in de obiceiuri =i tradi\ii religioaselocale, care în mod normal nu pot influen\a unitatea credin\ei. Înlumina acestei concep\ii, Soloviov consider[ c[ schisma s-aprodus tocmai datorit[ unor astfel de neîn\elegeri. Staroverii au

20

ap[rat în opinia acestuia tradi\iile locale ruse=ti, semnul crucii =icelelalte forme de ritual, =i nu universalitatea Bisericii, nefiindîn m[sur[ s[ deosebeasc[ în doctrina bisericeasc[ divinul deuman. Considerând tradi\iile locale ca divine, mi=carea adep\ilorritului vechi le-a contrapus caracterului universal al Bisericii. Peaceast[ baz[, Soloviov îi asemuie=te pe staroveri protestan\ilor:“ritul vechi ... este de fapt protestantismul tradi\iei locale,asem[n[tor protestantismului german al convingerii personale(...). =i iat[ cum, ritul nostru vechi, oricât de diferit ar fi pedinafar[ de protestantismul occidental, împ[rt[=e=te acela=iprincipiu fundamental: p[rerea personal[ împotriva reguliiuniversale a Bisericii, partea contra întregului”14. Deci, marelefilosof rus nu-i învinov[\e=te pe staroveri de schism[, el vederaskolul ca un fenomen na\ional rusesc, un fenomen ce gre=e=tenu fa\[ de Biserica Rus[, ci fa\[ de spiritul universal al Bisericiiîn general. Concep\ia lui Soloviov trebuie privit[ \inând cont decontextul istoric al epocii în care a fost ea structurat[. Ea poatefi apreciat[ ca un imens pas înainte, mai ales c[ în acea perioad[a pune pe picior de egalitate ritul vechi =i ortodoxia oficial[,cum a f[cut-o Soloviov, era extrem de riscant.

Dup[ 1905 au început s[ apar[ =i lucr[rile unor cercet[toristaroveri ai fenomenului raskolului. Sigur, lucr[ri de istorie araskolului scrise de staroveri au existat =i înainte de 1905, numaic[ ele se publicau =i circulau mai mult clandestin în Rusia, a=aîncât cunoa=terea lor de c[tre cercet[tori era mult îngreunat[. Întreaceste lucr[ri clandestine se distinge Cercet[ri istorice întrujustificarea credincio=ilor de rit vechi a lui V.M. Karlovi 15. Pringrija pentru justificarea opiniilor pe baza datelor furnizate deizvoare =i mai ales prin acurate\ea interpret[rii acestora din urm[,lucrarea amintit[ mai sus reprezint[ =i ast[zi un punct de referin\[pentru istoriografia raskolului. De altfel ea a fost aceea care, prinonestitatea punctelor de vedere =i caracterul =tiin\ific al inter-pret[rii izvoarelor, a dat o prim[ lovitur[ puternic[ =coliimisionare, determinându-l pe Subbotin s[ cear[ ober-procuroruluiKonstantin Petrovici Pobedonos\ev s[ aprobe confiscarea =iarderea tuturor exemplarelor acestei c[r\i.

21

Între autorii staroveri de dup[ 1905 s-au distins I.A.Kirillov16 =i V.G. Senatov17. Lucr[rile lui I.A. Kirillov, Moscova– a Treia Rom[ =i Adev[rul vechii credin\e se deosebesc esen\ialde literatura starover[ obi=nuit[, preponderent polemic[ =iapologetic[. Temele abordate de Kirillov privesc nu atâtaspectele strict biserice=ti, cât mai ales problemele culturii =ieduca\iei la staroveri, ale modului de via\[, problemele sociale=i economice ale acestora =i altele asemenea. Foarte interesant[=i bine structurat[, Filozofia istoriei ritului vechi a lui V.G.Senatov impresioneaz[ mai ales prin profunzimea ideilorprivind universul interior al mi=c[rii ritului vechi, aspectelepsihologice =i filosofice ale acesteia. Senatov prezint[ ritualurileutilizate de adep\ii acestei mi=c[ri religioase, din punct devedere teologic, clarificând tocmai aspectele de ordin dogmaticlegate de cult =i credin\[. În afara lucr[rilor acestor doi autori, înperioada 1905-1917 s-au publicat multe studii =i articole=tiin\ifice dedicate raskolului =i mi=c[rii ritului vechi înperiodicele starovere. Dintre studiile istorice ap[rute în acesteperiodice se remarc[ cele ale lui V.E. Makarov18, S.I. Bystrov19

=i I. Peretruhin20, care au în vedere fie problema raskolului =i areformei patriarhului Nikon, fie se ocup[ de anumite puncte alepolemicii dintre staroveri =i ortodoxia oficial[, urm[rindevolu\ia istoric[ a acestora, pân[ la reforma nikonian[.

Se cuvine remarcat faptul c[ lucr[rile autorilor staroveri,de=i exprim[ puncte de vedere sensibil diferite în multeprobleme decât cele ale autorilor apar\inând Bisericii oficiale,apeleaz[ la argumente =i izvoare pentru sus\inerea lor, iarinterpretarea acestora din urm[ nu p[c[tuie=te prin tenden-\iozitate cum, spre regretul nostru, se întâmpl[ în cazul autorilor=colii misionare. Dac[ ast[zi interpret[rile =i ideile sus\inute deistoricii staroveri pot fi luate în seam[ de cercet[tori, cele alemisionarilor sunt dep[=ite, din lucr[rile lor putând fi folositedoar datele strict factuale sau documentele reproduse integralsau par\ial.

Dup[ revolu\ia din 1917, câteva decenii au ap[rut foarte rarlucr[ri de istorie religioas[, nemaivorbind de cele consacrate

22

raskolului =i staroverilor. Tratatele =i manualele de istoriesovietice tratau problema raskolului în spiritul ideologieimarxiste (propunând puncte de vedere apropiate oarecum decele ale lui Š eapov), considerând c[ schisma =i apari\ia mi=c[riistarovere sunt consecin\e ale condi\iilor economice =i sociale încare se g[sea Rusia la mijlocul secolului al XVII-lea, fiind unrezultat al contradic\iilor dintre clasele sociale.

Totu=i, nu pot fi trecute cu vederea punctele de vederereferitoare la raskol exprimate ]n lucr[rile de istorie rus[ aleunor autori ca M.N. Pokrovski sau S.F. Platonov, ap[rute p`n[]n anii ’30 ai secolului recent ]ncheiat. Iar ]ntre pu\inele lucr[ride istorie bisericeasc[ din aceast[ perioad[, se distinge IstoriaBisericii Ruse a lui N.M. Nikol’ski.

Abia dup[ al doilea r[zboi mondial, mai precis în anii ’60,cunoscutul specialist în problemele literaturii ruse vechiVladimir Ivanovi Malyšev21 a reu=it s[ publice câteva scrieriale protopopului Avvakum, unul din liderii mi=c[rii staroverilorîn a doua jum[tate a secolului al XVII-lea, =i câteva lucr[riproprii foarte valoroase despre rolul staroverilor în culturaNordului rusesc. O nou[ etap[ ]n cercetarea raskolului a ]nceput]n anii ’70 =i ea este legat[ de numele a doi istorici sovietici demarc[: Aleksandr Ili Klibanov =i Nikolai Nikolaevi Po-krovski, ale c[ror lucr[ri cuprind capitole destul de consistenteprivind raskolul =i staroverii, tratate mai ales dintr-o perspectiv[social-economic[. Tot de atunci, sub egida Academiei de +tiin\ea URSS, au început a fi organizate expedi\ii de documentare înregiunile locuite de staroveri, în scopul descoperirii =i strângeriide materiale privind istoria =i cultura rus[ veche, iar în anii ’80a început publicarea =i valorificarea acestora, activitate în care s-au distins, în ce prive=te tema noastr[, cercet[tori ca I.V.Pozdeeva, E.V. Smiljanskaja, L.A. Igošev, G.N. aghin, E.A.Agheeva, =.a.

În ultimul deceniu, în Rusia post-sovietic[, pe lâng[reedit[rile unor lucr[ri mai vechi despre raskol =i staroveri, auap[rut tot mai multe studii noi care valorific[ volumul impre-sionanat de izvoare cunoscute privitoare la problemele

23

raskolului. Aici se cuvin amintite cele =apte volume din ciclulMir staroobrjad estva. Li nost’, kniga, tradicija, ap[ruteîncepând cu 1992. Majoritatea lucr[rilor publicate pe bazamaterialelor strânse în cursul acestor expedi\ii, se refer[ la rolulcultural al mi=c[rii ritului vechi, locul pe care aceasta îl ocup[ înistoria cultural[ a Rusiei. Sigur, lucr[rile scrise despre raskol =istaroveri în ace=ti ultimi ani în Rusia sunt destule, îns[ de obiceiproblematica ce ne intereseaz[ pe noi este tratat[ într-un anumitcadru mai general sau este inclus[ într-o anumit[ tem[, cumeste, spre exemplu, cartea cercet[toarei O.P. Eršova, Staro-obrjad estvo i vlast’ (Ritul vechi =i puterea)22, o analiz[ atent[ araporturilor staroverilor cu societatea rus[ =i cu puterea politic[.O.P. Eršova redacteaz[ împreun[ cu V.I. Osipov =i E.I. Sokolovao interesant[ revist[ intitulat[ “Staroobrjad estvo: istorija,kul’tura, sovremennost’” (Ritul vechi: istorie, cultur[, contem-poraneitate), ce trateaz[ problematica raskolului =i ritului vechidin perspectiva istoric[, filosofic[ =i cultural[, dar =i ca unfenomen contemporan, cu problemele =i provoc[rile la care estesupus[ lumea ritului vechi în zilele noastre.

Lucr[ri interesante despre schisma rus[ =i fenomenulritului vechi au ap[rut dup[ 1917 în Occident, majoritatea lorfiind scrise de intelectualii ru=i emigra\i dup[ aceast[ dat[. Unadin cele mai interesante apar\ine unui important industria=starover, stabilit în Fran\a, Vladimir P. Riabušinskij23, =i seintituleaz[ Staroverii =i sentimentul religios rusesc. Ideeaprincipal[ a acestei c[r\i este c[ schisma s-a produs nu din cauzadisputei pentru ritual, ci din cauza diferen\elor de receptare alespiritului credin\ei. Problemele raskolului =i ale mi=c[riistarovere nu au fost ocolite nici în lucr[rile generale de istorierus[, publicate de emigra\ie, între care amintim Studii de istoriea culturii ruse a lui P.N. Miliukov24 =i Moscova =i Occidentul alui S.F. Platonov25.

Între istoricii Bisericii Ruse stabili\i în Occident dup[1917, s-au remarcat în ce prive=te tema noastr[ Anton Vladi-mirovi Kartašev26 =i Serghei Aleksandrovi Zen’kovskij27.Într-un articol intitulat Sensul ritului vechi28, Kartašev a schi\at

24

câteva idei privitoare la resorturile interne ale vie\ii religioase astaroverilor, pe care le-a dezvoltat apoi în cele dou[ volume aleStudiilor de istorie a Bisericii Ruse. Astfel el vorbe=te despren[zuin\a spre materializarea integral[ =i armonioas[ a idealuluicre=tin în toate formele existen\ei p[mântene ce estecaracteristic[ doar con=tiin\ei religioase ruse, =i care a fostp[strat[ de staroveri. Potrivit lui Kartašev, “ortodoxia rus[ –specificul c[reia a fost p[strat în integralitatea sa de staroveri –este ritual – realist[, materialist[ în viziunea unui idealist =ispiritualist european. Idealul ei teocratic este o existen\[integral[, atotcuprinz[toare, p[truns[, împodobit[ =i sfin\it[ princult, în care nimic spurcat nu va mai intra =i nimic blestemat nuva mai fi, cum se spune în Apocalips[”29.

Cea mai bun[ lucrare despre raskol =i staroveri în opiniamultor speciali=ti, este Ritul vechi rusesc. Curente religioase însecolul al XVII-lea a lui Serghei Aleksandrovi Zen’kovskij,ap[rut[ în 1970 la München. Folosind un volum impresionantde izvoare istorice =i studii privitoare la via\a religioas[ dinRusia în secolul al XVII-lea, Zen’kovskij analizeaz[ în primulrând caracteristicile social-psihologice, apari\ia =i evolu\iacâtorva orient[ri ideologice din societatea rus[ de atunci, de careleag[ concep\iile împ[rt[=ite apoi în cadrul mi=c[rii adep\ilorritului vechi. În opinia lui Zen’kovskij, r[d[cinile spirituale =icauzele profunde ale raskolului trebuie c[utate nu atât înreforma nikonian[, care a fost doar factorul declan=ator alacestor fenomene, ci în tendin\ele divergente din Biserica Rus[,formate deja înaintea urc[rii lui Nikon în scaunul patriarhal.Prin aceasta, el minimalizeaz[, voit sau nu, leg[tura cauzal[dintre reforma lui Nikon =i schisma ce i-a urmat. Punctul devedere al lui Zen’kovskij, dup[ cum se vede, este sensibil diferitde tot ceea ce s-a scris pân[ la el cu privire la raskol.

O discu\ie detaliat[ a operei lui nu s-a realizat înc[, de=iunii autori i-au adus o serie de critici, axându-se tocmai peaceast[ minimalizare a rolului reformei nikoniene în declan=arearaskolului.

Dou[ lucr[ri ap[rute relativ recent ne-au atras totu=i aten\ia

25

mai ales prin aceea c[ ele se refer[ strict la problematicaraskolului =i a mi=c[rii ce i-a urmat. Prima dintre ele, intitulat[Aspecte filozofice ale credin\ei de rit vechi scris[ de M.O. Šahov=i ap[rut[ la Moscova în 199830, dup[ cum o spune =i titlul, faceo prezentare extrem de interesant[ a doctrinei ritului vechi, dinperspectiv[ filosofic[. Pentru istoricii raskolului =i nu numaipentru ei, aceast[ lucrare clarific[ practic multe dinaspectele ce \in de spiritul intern al mi=c[rii staroverilor,accentuând ideea c[ raskolul s-a produs nu datorit[feti=iz[rii ritualului – adic[ a formei de exprimare a cre-din\ei – de c[tre adversarii lui Nikon, ci datorit[ înlocuiriitradi\iilor ruse=ti de practic[ bisericeasc[ cu cele grece=ti,lucru inacceptabil pentru con=tiin\a religioas[ a credin-ciosului rus, pentru care unitatea dintre rit =i dogm[ nu seputea pune în discu\ie. Iat[ de ce modificarea ritului a fostreceptat[ de oamenii religio=i ai timpului ca o schimbare acredin\ei, fapt ce a dus la schisma Bisericii Ruse =i apari\iami=c[rii starovere.

Cea de-a doua lucrare se nume=te Scurt[ istorie a BisericiiOrtodoxe Vechi (de rit vechi) =i apar\ine cunoscutului polemist=i apologet starover Feodor Efimovi Mel’nikov. R[mas[ înmanuscris, întrucât autorul nu a putut s[ o publice în timpulvie\ii, ea a ap[rut în anul 1999 la Barnaul (Siberia)31, cu sprijinulUniversit[\ii de Stat din acest ora= siberian, unde exist[ oputernic[ comunitate de rit vechi.

Lucrarea este scris[ în stilul caracteristic operelorapologe\ilor staroveri din a doua jum[tate a secolului al XIX-lea=i din primele decenii ale secolului trecut. Pentru autorulacesteia, cauza principal[ a schismei a fost abandonarea de c[treautorit[\ile politice =i religioase din Rusia secolului al XVII-leaa tradi\iilor spirituale autentic ruse=ti =i ortodoxe prenikoniene =ia spiritului cre=tin autentic al vechii ortodoxii ruse. Lucrulacesta a dus treptat la subordonarea ierarhiei Bisericii oficialeruse fa\[ de autoritatea politic[ =i pierderea rolului spiritualdominant al acesteia în societatea rus[, începând cu epoca luiPetru cel Mare.

26

De reforma nikonian[, raskol =i staroveri nu s-au ocupatnumai ru=ii emigra\i în Occident ci =i unii autori str[ini. Lucr[ribine documentate =i echilibrate în interpret[ri au scris WilliamPalmer, Pierre Pascal, Frederick Conybeare sau JohannesChrysostomos. Mai aproape de zilele noastre de acesteprobleme s-au ocupat J.H. Billington, H. Walsh =i J. Fuhrmann.Frederick Conybeare nota în lucrarea sa Russian dissenters,referindu-se la influen\a ritului vechi asupra mentalit[\ilor dinsocietatea rus[, c[ “puterea sa rezid[ mai pu\in în adep\ii s[ideclara\i =i mai mult în masele care îi împ[rt[=esc ideile înt[cere... considerând-o nimic altceva decât un produs careglorific[ obiceiuri =i idei populare... În multe regiuni, printre ceice alc[tuiesc a=a numitul petit peuple întâlnim p[rerea singular[c[ ortodoxia oficial[ este bun[ doar pentru cei modera\i, adic[este o religie lumeasc[, prin care abia dac[ po\i s[ ajungi lamântuire, =i c[ adev[rata religie sfânt[ este aceea a cre-dincio=ilor de rit vechi”32.

Robert Crummey aduce o serie de observa\ii valoroaseasupra epocii raskolului =i mai ales asupra cre=tinilor de ritvechi: “dup[ ce opozi\ia fa\[ de reforma liturgic[ =i toateimplica\iile ei i-au pus pe credincio=ii de rit vechi în opozi\ie =icu statul rus, mi=carea lor a devenit punctul de întâlnire a celornemul\umi\i =i deposeda\i din societatea moscovit[”33. Ace=tiaerau cei care se împotriveau fix[rii iob[giei, cazacii care î=iap[rau vechea libertate, comunit[\i locale care î=i pierdeauputerea autonom[ în favoarea voievozilor =i agen\ilor lor,or[=enii lega\i de comunit[\ile lor prin “responsabilitateareciproc[” =i prin impozite grele, precum =i enoria=ii caredescoperiser[ c[ dreptul de a-=i alege propriul preot le fuseseîngr[dit de Soborul din 166634.

}n ultimul ani, istoricul britanic Geoffrey Hosking, chiardac[ nu s-a ocupat special de problematica schismei ruse, aar[tat: “Chiar admi\`nd c[ se exagereaz[ pu\in, este clar c[schisma ]ncetase de mult[ vreme s[ se refere doar la semnulcrucii f[cut cu dou[ degete. Ea a marcat ]nceputul unei scind[riradicale ]n con=tiin\a rus[, atunci c`nd un num[r mare de ru=i

27

conservatori =i patrio\i s-au ]nstr[inat de statul imperial =i auhot[r`t s[-=i duc[ via\a spiritual[ =i chiar via\a din cadrulcomunit[\ii ]n afara structurii oferite de stat”.

În România, pân[ nu demult, singura lucrare consacrat[raskolului =i staroverilor a fost cea a episcopului Melchisedek(+tef[nescu) – Lipovenismul, adic[ schismaticii sau r[scolnicii=i ereticii rusesci dup[ autori ru=i =i izvoare na\ionale române -ap[rut[ la Bucure=ti în 1871.

Dup[ cum ne spune =i titlul, lucrarea înaltului ierarh româneste ispirat[ din tezele autorilor ru=i ai vremii cu privire la raskol=i folose=te punctele de vedere ale Bisericii Ortodoxe Ruse dinacea perioad[ în leg[tur[ cu aceast[ problem[, sus\inute cufermitate de istoricii oficiali ai acesteia. Teza principal[ pe careo sus\ine Melchisedek, în acord cu istoricii =colii misionare, estec[ Nikon nu a f[cut prin reforma sa decât s[ readuc[ BisericaRus[ la tradi\ia ortodox[ în privin\a rânduielilor =i a textelorliturgice =i c[ aceasta s-a divizat gra\ie împotrivirii unora dinclericii =i credincio=ii acesteia la m[surile de îndreptare aritualurilor =i a c[r\ilor de cult promovate de acest patriarh caurmare a abaterilor de la canonul ortodox =i a erorilor detraducere =i copiere f[cute de ru=i în decursul timpului.Îndreptarea c[r\ilor sub Nikon s-a f[cut, în opinia ierarhuluiromân, dup[ originalele grece=ti =i vechile traduceri slave.Desigur, lucrarea lui Melchisedek (+tef[nescu) este ast[zidep[=it[ din punctul de vedere al documenta\iei =i al concep\iei.Cu toate acestea, marea majoritate a autorilor români care auscris despre raskol au preluat tezele acestuia f[r[ o minim[critic[. Spre exemplu, Demetriu Dan, în lucrarea Lipovenii dinBucovina ap[rut[ la Cern[u\i în 1894, sus\ine faptul c[ riturileparticulare ruse, adic[ acele forme de cult ruse=ti diferite de celefolosite de celelalte biserici ortodoxe, con\ineau abateri de lacanoanele liturgice ortodoxe, iar c[r\ile biserice=ti ruse=ti eraupline de gre=eli =i adaosuri neortodoxe, astfel c[ se impuneacorectarea lor dup[ manuscrise slave vechi =i dup[ texte grece=tioriginale, lucru pe care l-ar fi realizat Nikon prin reforma sa.Acelea=i idei le sus\in =i autori ca Al.P. Arbore, Vasile Coco= sau

28

mai recent Petre I. David, Ion Mihail Popescu sau MihailMarinescu. To\i ace=ti autori nu s-au ocupat special deproblematica ritului vechi, ci au prezentat-o în cadrul unorlucr[ri consacrate ru=ilor de rit vechi din România, numi\iîndeob=te lipoveni sau în cadrul unor lucr[ri generale de istoriebisericeasc[.

Abia dup[ 1989 au ap[rut câteva studii =i lucr[ri române=tiîn care problematica raskolului =i a ritului vechi este tratat[dintr-o perspectiv[ diferit[. Se cuvine s[ amintim aici în primulrând studiile =i articolele lui Feodor Chiril[ privitoare la istoria,limba =i cultura ru=ilor lipoveni, precum =i numeroasele articolepe teme de istorie ap[rute în periodicele Comunit[\ii Ru=ilorLipoveni din România, “Zorile” =i “Kitej Grad”, scrise dediver=i autori apar\inând etniei ru=ilor-lipoveni =i nu numai.

Cercetarea istoric[ româneasc[ privitoare la mi=carearaskolului =i la ru=ii lipoveni a r[mas serios în urm[, fapt ceimpune eforturi serioase cel pu\in pentru a face cunoscutelucr[rile fundamentale în acest domeniu ale istoriografiei ruse,precum =i sporirea interesului pentru aceste probleme din parteacercet[torilor români. Numai a=a istoriografia român[ va puteaaduce o contribu\ie notabil[ în ce prive=te cercetarea istoric[ araskolului.

1.3. Izvoare

Pentru realizarea prezentei lucr[ri am avut la îndemân[ înprimul rând valoroasa colec\ie de izvoare în nou[ volumeMateriale pentru istoria raskolului din prima sa perioad[ deexisten\[, editat[ la Moscova în perioada 1875-1890 de NikolaiIvanovi Subbotin35, c[reia i s-au ad[ugat documentele strânsede Vladimir Bon -Bruevi în Materiale pentru studiulsectarismului rus =i al raskolului, care a ap[rut în 190836.

De asemenea, de un real ajutor mi-au fost documentelepublicate de E. Barsov în lucrarea Noi materiale pentru istoriaritului vechi în secolele XVII-XVIII =i cele cuprinse în volumulActivit[\ile comisiei =tiin\ifice pentru cercetarea arhivelor din

29

gubernia Nijni-Novgorod publicat în 1913. Pentru clarificareaproblemelor legate de condamnarea patriarhului Nikon amutilizat lucrarea Cauza privind pe patriarhul Nikon tip[rit[ laSankt Petersburg în 1897, ca =i pe cea a lui N. GhibbenetCercetarea istoric[ a dosarului patriarhului Nikon. În ceprive=te sinoadele Bisericii Ruse de la mijlocul secolului alXVII-lea, de un real folos mi-au fost lucr[rile acestora, publicateîn a doua jum[tate a secolului trecut în edi\ii separate sau încadrul unor colec\ii de documente.

Enumerarea documentelor utilizate pentru elaborareaacestei lucr[ri ar fi incomplet[ f[r[ cele câteva biografiialc[tuite ]n binecunoscuta manier[ hagiografic[ ale diferitelorpersonalit[\i ale mi=c[rii starovere, din secolul al XVII-lea, cumar fi: protopopii Ivan Neronov =i Avvakum, c[lug[rul Epifanie,stare\ii Kornilii =i Iov sau boieroaica Feodosia Morozova.

Nu în ultimul rând se cuvine s[ amintim =i cele 14documente publicate de N.F. Kapterev în anexa la volumul II allucr[rii Patriarhul Nikon =i \arul Alexei Mihailovici.

Desigur, despre raskol =i mi=carea adep\ilor ritului vechiexist[ mult mai multe documente, îns[ caracterul =idimensiunile prezentei lucr[ri, ca =i dificultatea accesului lamulte dintre ele – care nu se g[sesc în bibliotecile sau arhiveleromâne – au limitat aria documentar[ la colec\iile =i izvoareleprezentate mai sus.

30

CAPITOLUL 2EVOLU|IA SOCIET{|II RUSE ÎN SECOLUL

AL XVII-LEA.

Reforma patriarhului Nikon =i schisma bisericeasc[ ce i-aurmat nu pot fi în\elese pe deplin dac[ sunt tratate separat deevolu\ia întregii societ[\i ruse=ti din acele vremuri. Schisma rus[a fost consecin\a direct[ a reformei nikoniene, dar r[d[cinilesale trebuie c[utate în fenomene ce s-au manifestat în primajum[tate a secolului al XVII-lea. Aceast[ perioad[ secaracterizeaz[ prin evolu\ii contradictorii în toate sferele vie\iisociale, lucru ce a generat apari\ia unor noi curente spirituale,care urm[reau, pe de o parte, înnoirea st[rii de fapt în special lanivelul mentalit[\ilor colective, iar pe de alt[ parte, consolidareastructurilor social-politice, serios =ubrezite în primele dou[decenii ale acestui veac, când întreaga Rusie a fost teatrul unorfr[mânt[ri interne f[r[ precedent, cauzate în special de crizadinastic[ intervenit[ dup[ stingerea dinastiei Riurikovicilor(1598). La acestea s-a ad[ugat =i interven\ia extern[, polonez[ =isuedez[, care a complicat =i mai mult situa\ia. Totu=i, Rusia ag[sit resursele necesare dep[=irii acestei “Epoci Tulburi”, cum afost ea numit[ în documentele vremii =i apoi în toat[istoriografia rus[. Alegerea noului \ar în persoana lui MihailRomanov (1613) =i reîntoarcerea din prizonierat a tat[luiacestuia, viitorul patriarh Filaret Nikitici (1619) au pus cap[tpractic crizei interne =i au constituit începutul refacerii \[rii dup[zguduirile suferite în aceast[ perioad[. Toat[ domnia primuluiRomanov, Mihail (1613-1645), a stat sub semnul colabor[riidintre \ar =i adunarea reprezentativ[ a st[rilor, numit[ “ZemskiSobor” (Adunarea |[rii), aceasta din urm[ fiind convocat[foarte des, cu excep\ia perioadei în care conducerea efectiv[ atreburilor statului a apar\inut în totalitate patriarhului Filaret(1622-1632). De asemenea, în aceast[ prim[ etap[, Rusia acunoscut pe ansamblu o dezvoltare economic[ accelerat[, îns[

31

inegal[ atât în ce prive=te ramurile economice, cât =i reparti\iateritorial[. Muta\ii importante s-au produs =i în planul vie\iisociale, lucru ce s-a resim\it mai târziu în numeroasele mi=c[risociale, revolte sau r[scoale, din vremea lui Alexei Mihailovici(1645-1676) =i a urma=ilor s[i, fapt ce a f[cut ca veacul al XVII-lea s[ fie caracterizat de contemporani ca un “veac al r[z-meri\elor”.

Sub aspect politic, asist[m în aceast[ perioad[ laconsolidarea autorit[\ii \arului =i la înt[rirea institu\iilor statuluirus, lucru ce l-a f[cut capabil s[ emit[ preten\ii în planul politiciiexterne =i chiar s[ duc[ r[zboaie lungi =i costisitoare cu Polonia,Suedia sau Imperiul Otoman în ce-a de-a doua jum[tate aacestui secol.

În ce prive=te mentalit[\ile, este evident[ muta\ia produs[de evenimentele din timpul “Epocii Tulburi”. Dac[ în perioadaprecedent[ acesteia, nimeni nu avea curajul s[ se plâng[autorit[\ilor pentru priva\iunile pe care le tr[ia, suferind înt[cere, în vremea primilor Romanovi, oamenii din toate st[rilesociale, obi=nui\i cu libertatea de ac\iune din primii ani aiveacului al XVII-lea, favorizat[ de fr[mânt[rile social-politiceinterne =i interven\ia str[in[, nu se sfiau s[-=i fac[ publicepozi\iile critice la adresa autorit[\ilor, s[-=i exprimenemul\umirile. Cunoscutul istoric rus Vasili Osipovi Kliu-cevski ar[ta c[ principala caracteristic[ a st[rii de spirit apoporului pe tot parcursul veacului al XVII-lea a reprezentat-onemul\umirea. Poporul nu mai este dispus s[ rabde la nesfâr=itca în veacurile precedente abuzurile puterii, lipsurile de tot felul=i s[ fie în continuare un instrument ascult[tor în mânast[pânilor. Aceast[ schimbare radical[ intervenit[ în mentalulcolectiv s-a exprimat într-un fenomen ce n-a existat în veacurileprecedente în Rusia moscovit[: revoltele populare. Fenomenuleste cu atât mai nea=teptat, cu cât el se manifest[ în perioadelede domnie ale unor \ari care prin calit[\ile lor personale =i prinac\iunile pe care le-au desf[=urat îl justificau în foarte mic[m[sur[37.

32

2.1. Economia rus[ în secolul al XVII – lea

Evenimentele “Epocii Tulburi” au l[sat Rusia într-ositua\ie economic[ dezastruoas[. Sate =i ora=e întregi fuseser[distruse, popula\ia sc[zuse considerabil, orice activitateproductiv[ aproape c[ disp[ruse. Pe deasupra, mase importantede oameni vagabondau, neavând locuin\e =i tr[ind din milapublic[, iar alte grupuri p[r[siser[ locurile de ba=tin[, a=ezându-se fie la Moscova, fie în alte ora=e mai mari, fie pe propriet[\ileunor mari latifundiari, pentru protec\ie sau pentru a sc[pa ded[ri. Aceste fenomene generau o acut[ stare de instabilitate =inesiguran\[ =i trebuiau înl[turate sau cel pu\in ameliorate pentrua se putea purcede la refacerea treptat[ a \[rii. De aceea, odat[cu întoarcerea din prizonierat a tat[lui \arului, Filaret Nikitici, aufost luate m[suri severe de readucere a celor care î=i p[r[siser[locurile de ba=tin[ =i se sustr[geau de la biruri, =i de limitare aabuzurilor =i corup\iei administra\iei locale, în vedereaîncuraj[rii produc\iei.

Încetarea dezordinilor =i instaurarea treptat[ a unui climatde lini=te social[ =i relativ[ stabilitate politic[ au favorizatcre=terea semnificativ[ a popula\iei în vremea domniei luiMihail =i r[spândirea acesteia în zone mai pu\in populate înperioadele anterioare: sudul Rusiei (a=a-numita linie de ap[rareBelgorod), zonele de la est de Volga, regiunea Uralilor, Siberia.În aceste \inuturi s-au a=ezat în primul rând \[rani pleca\i de pedomeniile marilor feudali, militari – în punctele înt[rite, dar =inumero=i nobili, atra=i de perspectiva sporirii averilor, caurmare a extinderii propriet[\ilor prin danii din partea \arului înaceste p[r\i38.

Principala ramur[ a economiei ruse era bineîn\elesagricultura, care a cunoscut o dezvoltare continu[ pe tot par-cursul secolului al XVII-lea. Suprafe\ele cultivate au continuats[ se extind[, la aceasta contribuind extinderea teritorial[ astatului rus. Productivitatea terenurilor agricole nu a înregistratîns[ o cre=tere semnificativ[ pe ansamblu, de=i unele progrese în

33

privin\a tehnicii agricole au p[truns =i în Rusia. Dovada cre=teriiproduc\iei agricole =i a agriculturii o reprezint[ faptul c[aproape pe tot teritoriul statului moscovit au început a fi vândutesurplusurile de cereale39. Îns[ nu întotdeauna \[ranii vindeausurplusuri. Pentru a putea onora obliga\iile financiare c[tre stat=i st[pân, ei erau nevoi\i destul de des s[ munceasc[ din greupentru a vinde intermediarilor produse care altfel le erau foartenecesare. Negustorilor ru=i sau str[ini =i în mod deosebit statuluirus – cel mai mare dintre comercian\i – le convenea s[ cumperede la produc[tori cereale, miere, cear[ etc. la pre\uri sc[zutepentru a le revinde peste grani\[ la pre\uri mult mai mari. Cumîn Occident pre\urile m[rfurilor au crescut enorm datorit[devaloriz[rii metalelor pre\ioase în urma descoperirii LumiiNoi, p[strarea unei bariere a pre\urilor la grani\e a datposibilitatea atât statului rus cât =i întreprinz[torilor priva\i s[ seîmbog[\easc[ =i s[ acumuleze importante capitaluri dincomer\40. Nici cre=terea animalelor nu a r[mas pe loc. De=i înmajoritatea regiunilor nu se remarc[ o cre=tere important[ aproductivit[\ii în acest domeniu, exist[ totu=i unele zone în careare loc o înviorare semnificativ[ mai ales în privin\a cre=teriivitelor cornute mari: regiunea nordic[ a Dvinei unde exista unimportant centru economic – ora=ul Holmogory, sau cea aIaroslavului. Pe Volga, în a=ez[rile ruse=ti =i t[t[re=ti se practic[în continuare cre=terea oilor, cu succese însemnate îndeosebi înprivin\a raselor de lân[ (celebra merinos de Astrahan), produselede aici fiind apreciate în toat[ Rusia =i nu numai. Un importantcentru al comer\ului de animale era Astrahanul unde la marepre\ erau caii t[t[re=ti. Alte ocupa\ii în lumea rural[ eraugr[din[ritul, cre=terea pomilor, a albinelor, pescuitul,vân[toarea. Descrierile gospod[riilor \[r[ne=ti din epoc[ nuscap[ aproape niciodat[ s[ aminteasc[ de “gr[dini\ele” cu varz[=i castrave\i41.

De=i agricultura bazat[ pe munca \[ranilor dependen\i eraîn continuare ramura principal[ a economiei, în secolul al XVII-lea î=i fac apari\ia noi fenomene economice. Ele se observ[ maiales în sfera me=te=ugurilor. În ora=e =i chiar la sate ia amploare

34

mica produc\ie me=te=ug[reasc[ la comanda consumatorului saupentru pia\a local[. Ceea ce este demn de subliniat este faptul c[aceast[ mic[ produc\ie tinde s[ se transforme în produc\ie dem[rfuri destinate vânz[rii pe pia\[, deci unui cump[r[toroarecare. În procesul circula\iei m[rfurilor intr[ =i produseleagricole: cerealele au devenit pretutindeni o marf[, pe pia\[ sevindeau =i cerealele nobilului =i cerealele din gospod[ria\[ranului, fiecare din ei fiind interesat în ob\inerea unui profit.Apare deci un conflict de interese între \[ranul care munce=te pedomeniul nobiliar =i st[pânul s[u care se folose=te de muncaacestuia.

Rela\iile de pia\[ încep s[ p[trund[ =i în economia Rusiei,transformând-o treptat dintr-o economie natural[, tipicmedieval[, într-una de pia\[, specific[ începuturilor epociimoderne.

Un alt fenomen caracteristic acestei perioade în Rusia esterelativa delimitare a dou[ zone productive, în func\ie de ramuraeconomic[ practicat[ în general: prima zon[ – Necernoziomic[,ce cuprindea nordul cu regiunea vechilor ora=e ruse=ti Novgorod=i Pskov, =i por\iunea cuprins[ între Volga =i afluentul s[uprincipal Oka, unde se afirm[ pe scar[ tot mai mare produc\iamanufacturier[, iar a doua zon[ – a Cernoziomului, cuprindearegiunile de la sud de Oka, pe cursul superior =i mijlociu alDonului, unde produc\ia agricol[ era predominant[42.

În afara acestor dou[ zone, anumite raioane încep s[ sespecializeze în produc\ia me=te=ug[reasc[. Extrac\ia =i prelucrareafierului în apropierea ora=elor Tihvin, Tula =i Serpuhov,prelucrarea pieilor la Iaroslav, Kazan, Ceboksarî, Kungura,produc\ia de s[pun la Iaroslav =i Kostroma, \es[turile din satulIvanovo de lâng[ Moscova sunt doar câteva exemple în acest sens.

În ce prive=te num[rul profesiilor din ora=e, peste 200 seputeau num[ra la Iaroslav, 250 la Moscova, câteva zeci în alteora=e: Novgorod, Pskov, Kazan, Tobolsk, lucru care dovede=tediversificarea produc\iei =i specializarea produc[torilor.

Totu=i, Rusia avea în acea vreme aproximativ 20 de ora=emari. Cel mai populat se considera a fi Moscova, unde la

35

jum[tatea secolului al XVII-lea tr[iau în jur de 200.000 oameni,din care o treime erau me=te=ugari, slujitori ai conacelorboiere=ti =i nobiliare, în majoritate \[rani, negustori, militari etc.

Dar nu numai ora=ele erau centre me=te=ug[re=ti =icomerciale. Pe parcursul veacului al XVII-lea multe a=ez[rirurale din Zona Necernoziomic[ s-au profilat pe produc\ieme=te=ug[reasc[ =i comer\. |[ranii din aceste a=ez[ri aproape c[renun\aser[ la agricultur[ =i se între\ineau din veniturile ob\inutepe produsele atelierelor proprii.

Dezvoltarea micii produc\ii de m[rfuri a influen\at situa\iame=te=ugarilor statului. În aceast[ categorie intrau aceime=te=ugari pl[ti\i din vistierie care onorau comenzile statului,de exemplu, pietrarii – care erau furnizori de materiale pentruconstruc\ii. Ace=ti me=te=ugari erau înscri=i în registre speciale,primeau o anumit[ sum[ cu titlu de între\inere de la stat, =itrebuiau s[ se prezinte, atunci când li se cerea, la locul stabilitpentru a-=i desf[=ura activit[\ile productive. Din a doua jum[tatea secolului al XVII-lea s-a renun\at la acest sistem, conside-rându-se c[ era prea costisitor =i s-a trecut la încheierea unorîn\elegeri cu astfel de lucr[tori, în sensul c[ ei urmau a desf[=urao anumit[ munc[ pentru care statul trebuia s[-i pl[teasc[, f[r[ ale mai asigura între\inerea atunci când nu desf[=urau nici un felde activitate, cum se întâmpla în perioada anterioar[.

Un alt fenomen nou constatat în aceast[ perioad[ îneconomia rus[ este formarea unei pie\e a for\ei de munc[ dedimensiuni modeste înc[. Lucr[tori pl[ti\i puteau fi pentru untermen stabilit precis =i \[ranii dependen\i. Munca salarizat[devenise un fenomen obi=nuit în cadrul micii produc\ii dem[rfuri, dar mai ales în întreprinderile mai mari: manufac-turile43. Apari\ia acestora a f[cut ca =i în Rusia s[ se dezvolte oproduc\ie industrial[. Înc[ din anii ’30 ai secolului al XVII-leas-au înfiin\at întreprinderi de prelucrare a metalelor nu departede Tula, de c[tre doi întreprinz[tori olandezi unde lucrau atâtme=teri =i muncitori str[ini, cât =i ru=i. Mai târziu s-au înfiin\at=i alte întreprinderi de acest fel în zona Uralilor. Ele produceaubunuri necesare armatei =i construc\iilor, dar =i unelte agricole:

36

pluguri, coase, etc. Prelucrarea bl[nurilor =i a pieilor se f[ceamai ales în manufacturile din Iaroslav =i Nijni Novgorod.Extrac\ia =i prelucrarea s[rii se f[cea în complexele deîntreprinderi din Solikamsk =i Staraia Russa. Tot în manufacturise realiza =i construirea navelor fluviale. Au fost înfiin\atemanufacturi pentru produc\ia de hârtie foarte necesar[ pentrutip[rituri =i manuscrise. Din toate cele prezentate reiese c[ însecolul al XVII-lea manufactura devenise o realitate obi=nuit[.Proprietarii de manufacturi erau fie comercian\i ru=i sau str[ini,fie nobili, fie chiar statul.

Pe lâng[ munca salariat[ liber[, în întreprinderilemanufacturiere ruse=ti se utiliza =i munca for\at[. Oamenii eraulega\i de aceste întreprinderi, îns[ spre deosebire de \[raniiiobagi, care =i ei munceau în manufacturile st[pânilor, munci-torii primeau o r[splat[ în bani sau în natur[. O cerere deosebit[în ce prive=te for\a de munc[ se înregistra în domeniul transpor-turilor fluviale, de importan\[ major[ într-o \ar[ cu sistemhidrografic bogat cum era Rusia. Zeci de mii de oamenimergeau s[ se angajeze pe navele care circulau pe Volga, Dvinade Nord sau Kama.

Dezvoltarea micii produc\ii de m[rfuri =i a primelormanufacturi deschidea perspectiva unei economii de pia\[,frânat[ înc[ de sistemul atotcuprinz[tor al dependen\ei feudale.

Mari schimb[ri au avut loc în secolul al XVII-lea în sferacomer\ului. Înc[ din secolul al XVI-lea se deschiseser[ enormeposibilit[\i pentru negustorii moscovi\i ca urmare a cre=teriiteritoriale a cnezatului Moscovei prin alipirea celorlalte cnezateruse=ti =i cucerirea hanatelor t[t[re=ti ale Kazanului =iAstrahanului. Ei aveau libertate de circula\ie mult mai mare, iarstatul a desfiin\at treptat multe din taxele existente anterior înaceste cnezate, introducând o singur[ tax[ vamal[ pentru totteritoriul ce apar\inea acum Moscovei. De asemenea, tot înaceast[ perioad[ are loc o diversificare f[r[ precedent a gameide m[rfuri pe care le putea oferi negustorul rus =i achizi\ionacump[r[torul locuitor al Rusiei. Imensele spa\ii ale statuluimoscovit =i drumurile grele nu d[deau posibilitatea micului

37

negustor sau produc[tor s[ c[l[toreasc[ în locuri foarteîndep[rtate, unde produsele acestuia ar fi g[sit cerere. Îi era maiavantajos s[-=i vând[ produsele unor negustori boga\i, cuexperien\[ în desf[=urarea comer\ului în regiunile îndep[rtate44.Prin intermediul acestora din urm[ se stabilesc rela\ii întrediferitele regiuni ale Rusiei, lucru ce f[cea ca economia uneiregiuni s[ depind[ de existen\a unor solide leg[turi cu alt[regiune. Taxele impuse de stat în ceea ce prive=te circula\iam[rfurilor aduceau acestuia câ=tiguri imense.

Cre=terea circula\iei m[rfurilor este reflectat[ de înviorareacomer\ului din Moscova. Aici se aduceau din Siberia bl[nuri, depe cursul inferior al Volg[i pe=te, din nord =i din Ural sare, dinOrel cereale, chiar =i din apropiatul or[=el Murom erau aduse pepie\ele moscovite legume =i fructe. În centrul ora=ului existauaproape 120 de sectoare de pia\[ specializate: al cerealelor, albrânzei, al pe=telui, al uleiurilor, al kaftanelor, al =ubelor, alcizmelor, al postavurilor. În alte sectoare se puteau cump[rabijuterii =i icoane. În ce prive=te icoanele, nu se utiliza termenulde vânzare, ci acela de schimb. Sectoare speciale erau destinatec[r\ilor tip[rite sau scrise de mân[ =i gravurilor aduse dinstr[in[tate.

În ce prive=te comer\ul exterior cele mai importante centreerau portul Arhanghelsk pentru comer\ul cu Occidentul =iAstrahanul pentru comer\ul cu Orientul. La Arhanghelskancorau zeci de nave din \[rile vest-europene care ofereauproduse de prim[ mân[ fie pe bani, fie în schimbul unor m[rfuriruse=ti foarte c[utate în \[rile occidentale, cum erau bl[nurilesiberiene. Din Arhanghelsk statul primea materia prim[ pentruemiterea monedelor proprii, gra\ie taxelor vamale în moned[ deaur sau argint, întrucât în Rusia nu se descoperiser[ înc[z[c[minte de metale pre\ioase.

Lipsa unei flote comerciale proprii f[cea ca m[rfurileruse=ti s[ fie cump[rate de comercian\ii str[ini la pre\uri mici,lucru ce nu convenea negustorilor ru=i. De aceea, negustorii ru=iau c[utat s[ ob\in[ sprijin din partea statului pentru a protejapia\a proprie de afluxul de m[rfuri str[ine =i în 1667, sub

38

presiunea lor, au fost introduse taxe mai ridicate pentrunegustorii str[ini c[rora li s-a interzis c[ desf[=oare comer\ en-detail în interiorul Rusiei45.

2.2. Structura societ[\ii =i mi=c[rile sociale din Rusia însecolul al XVII-lea

2.2.1. Structura social[

Evenimentele “Epocii Tulburi” au adus schimb[ri impor-tante în societatea ruseasc[. Indubitabil, Rusia ie=ea profundschimbat[ din aceast[ perioad[ extrem de agitat[ pentru ea. Atâtla nivelul sistemului politic mai ales, cât =i în planul structurilorsociale, se produseser[ muta\ii importante, tulbur[rile ce au avutloc în aceast[ epoc[ zdruncinând serios mentalit[\ile ce seîncet[\eniser[ de secole în sânul societ[\ii ruse=ti.

O prim[ tendin\[ ce s-a putut constata în primii ani aidomniei \arului Mihail Romanov în ceea ce prive=te structurasocial[ este regruparea diverselor categorii sociale, rezultate înurma procesului de f[râmi\are =i diversificare social[ din anii“Epocii Tulburi”. Numeroasele ranguri ap[rute în cursul acestorevenimente tind s[ se grupeze în categorii mai largi, astfel c[,dup[ datele lui Kliucevski, în afara clerului, existau patru maricategorii sociale, delimitate în func\ie de obliga\iile care leaveau membrii lor fa\[ de stat:

1) “Oamenii slujitori”;2) Contribuabilii or[=eni;3) Contribuabilii rurali;4) Holopii – oamenii dependen\i46.

Îndatoririle celor din prima categorie, care obligatoriutrebuiau s[ fie proprietari de p[mânturi, constau în îndeplinireaserviciului militar, de care erau legate =i o serie de activit[\i pelinie administrativ[. Este limpede c[ majoritatea celor careconstituiau aceast[ categorie o formau nobilii.

Clasa nobiliar[ din Rusia a cunoscut evolu\ii foarteinteresante pe parcursul secolului al XVII-lea. Dup[ cum se =tie,

39

înc[ din vremea lui Ivan cel Groaznic (1533-1584), locul =i rolulcurtenilor – dvorjane – sporise considerabil în dauna boierimii.Aceasta din urm[ a primit o puternic[ lovitur[ în timpulevenimentelor “Epocii Tulburi”. Dac[ în secolul al XVI-lea,ocuparea unei func\ii înalte în aparatul de stat era condi\ionat[de apartenen\a la un neam boieresc, dezordinile din primii ani aiveacului al XVII-lea au impus în mentalitatea timpului ideea c[dirijarea treburilor publice necesit[ în primul rând calit[\ipersonale potrivite pentru aceasta. Oamenii s-au convins încursul evenimentelor c[ nu neamul boieresc garanteaz[capacit[\ile de conduc[tor, ci abilit[\ile =i meritele personale, iarnumirea în func\ii de conducere este condi\ionat[ mai ales dep[mânturile primite sub form[ de danie pentru serviciile f[cutela curtea \arilor. Lucrul acesta a f[cut ca dup[ normalizareasitua\iei, curtenii s[ treac[ pe primul plan al vie\ii politice =isociale, luând treptat locul boierimii. Dealtfel, în 1682 sistemulrangurilor boiere=ti care a reglementat pân[ atunci raporturiledin interiorul clasei superioare, =i care fusese demult dep[=it derealit[\ile vremii, a fost desfiin\at.

În ce prive=te contribuabilii or[=eni, obliga\ia principal[ aacestora era contribu\ia în natur[ =i în bani în func\ie deocupa\iile practicate =i de veniturile ob\inute. Situa\ia era foartedificil[ în privin\a strângerii acestor contribu\ii. Mul\i dintrecontribuabili p[r[siser[ ora=ele unde locuiau =i nu mai voiau s[se întoarc[. De aceea, pentru a se asigura fluxul de venituri lavistierie, adun[rile or[=ene=ti au hot[rât în primii ani ai domnieilui Mihail s[ fie c[uta\i =i adu=i înapoi to\i contribuabilii fugi\idin ora=e. Problema nu s-a rezolvat îns[, deoarece proprietariide p[mânturi se împotriveau din cauz[ c[ majoritatea or[=enilorfugi\i se a=ezaser[ pe domeniile lor, intrând astfel în categoriacelor scuti\i de impozite. Situa\ia devenise critic[, astfel c[ în1619 or[=enii din Adunarea |[rii (Zemskij Sobor) au cerutinsistent reîntoarcerea celor fugi\i. Patriarhul Filaret, care erapractic suveranul întregii Rusii, fiind tat[l \arului, a creat oinstitu\ie cu atribu\ii în acest sens numit[ Sysknoj Prikaz, care întermen de zece ani trebuia s[ rezolve aceast[ problem[. Ea nu s-

40

a rezolvat nici dup[ cei zece ani pentru care a fost creat[institu\ia de mai sus, a=a c[ Adun[rile |[rii ce au urmat dup[1629, în special cele din 1637 =i 1641 au pus-o din nou îndiscu\ie stabilind alte termene de c[utare atât pentru or[=eni, cât=i pentru \[ranii fugi\i de pe mo=iile nobilimii47.

Cea mai numeroas[ categorie social[ =i care asigura înmare parte veniturile vistieriei era \[r[nimea. Ea nu se prezentaîns[ ca un tot unitar, în componen\a ei distingându-se mai multecategorii, în func\ie de st[pânul de care depindeau =i deobliga\iile pe care le aveau \[ranii. La sfâr=itul secolului al XVI-lea, \[ranii care lucrau pe mo=iile statului ca =i cei de pedomeniile coroanei fuseser[ lega\i de glie sau de ob=tile s[te=tiunde tr[iau. Situa\ia era neclar[ în cazul \[ranilor de pedomeniile nobiliare48. De facto ei erau lega\i de glie, îns[ lucrulacesta nu fusese consacrat înc[ printr-o norm[ juridic[, ceea ceîngreuna c[utarea celor fugi\i, num[rul lor crescând enorm întimpul “Epocii Tulburi”. Aceast[ stare de lucruri s-a perpetuatpe tot parcursul domniei primului Romanov, întrucât în aceast[problem[ s-au ciocnit pe de o parte interesele st[pânilor, pe dealt[ parte cele ale statului. Ea nu poate fi în\eleas[ în afara celortrei elemente de care depindea starea \[r[nimii dependente:

1) Obliga\ia de a pl[ti d[rile c[tre stat, deci rela\ia acesteicategorii sociale cu puterea politic[;

2) Dreptul de str[mutare de pe mo=ia st[pânului, adic[ rela\iacu acesta, ce definea practic statutul juridic al \[ranului;

3) Necesitatea crescând[ a împrumuturilor de la nobili, învederea constituirii gospod[riei \[r[ne=ti =i între\inerii acesteia,deci elementul economic al situa\iei \[r[nimii49.

Fiecare din cele trei elemente sus-men\ionate concurau lastabilirea statutului \[r[nimii =i influen\au legisla\ia referitoarela aceast[ clas[. Astfel, înc[ din a doua jum[tate a secolului alXVI-lea a crescut num[rul \[ranilor care solicitau împrumuturide la nobili, fapt ce a dus la accentuarea dependen\ei lor, lucrucare reducea dreptul la str[mutare la o simpl[ fic\iune juridic[.Pentru a sc[pa de aceste datorii, \[ranii erau nevoi\i s[ acceptelegarea de glie, p[r[sind în acest mod categoria contribuabililor

41

=i devenind holopi. Un asemenea deznod[mânt nu era dorit destat =i de aceea legisla\ia de la începutul secolului al XVII-lea astabilit ca \[ranii, indiferent de st[pânul lor, s[ nu mai fietransforma\i în holopi =i s[-=i îndeplineasc[ în continuareobliga\iile fiscale.

O categorie aparte de \[rani o reprezentau cei afla\i subautoritatea Bisericii, care nu intrau în rândul contribuabililorstatului. Ei aveau obliga\ii numai fa\[ de Biseric[, fiind scuti\ide impozitele =i taxele pe care le datorau statului celelaltecategorii rurale.

În ce-i prive=te pe holopi, acest termen desemna în Rusiamedieval[ pe oamenii care se aflau în dependen\[ total[ fa\[ deun st[pân, atât în ceea ce-i prive=te pe ei în=i=i, cât =i pedescenden\ii lor. Caracterul ereditar al dependen\ei era ele-mentul ce deosebea clasa holopilor de alte categorii socialedependente. Lipsi\i de dreptul de str[mutare pe care îl aveau\[ranii propriu-zi=i, holopii nu puteau ie=i din starea dedependen\[ decât cu învoirea st[pânului.

Întrucât nu existau norme juridice clare =i unitare care s[stabileasc[ pozi\ia în ierarhia social[ a fiec[reia dintre cate-goriile sociale sus-men\ionate =i rela\iile dintre ele, se sim\eanevoia unei legisla\ii care s[ reglementeze aceste probleme,lucru ce s-a realizat în 1649 sub Alexei Mihailovici (1645-1676), când s-a adoptat codexul juridic cunoscut sub numele de“A=ez[mântul Sobornicesc” (Sobornoje Uloženie), r[masvalabil în multe privin\e pân[ la mijlocul secolului al XIX-lea.Adoptarea actului a fost determinat[ de tulbur[rile sociale dinanii 1646-1648, generate de nemul\umirile popula\iei fa\[ deabuzurile =i corup\ia func\ionarilor statului =i de lipsa unuisistem juridic =i fiscal clar definit, care s[ permit[ contri-buabililor s[-=i plateasc[ d[rile c[tre stat f[r[ eforturi deosebite=i s[ stabileasc[ condi\ia juridic[ a fiec[rei categorii sociale. Înaceste împrejur[ri, tân[rul \ar Alexei Mihailovici a convocaturgent Adunarea |[rii în scopul elabor[rii =i adopt[rii unei noilegisla\ii, ce urma s[ consfin\easc[ noile realit[\i din Rusia, dejaconsolidate la jum[tatea veacului al XVII-lea50. |arul a numit o

42

comisie în frunte cu marele boier Nikita Odoevski, =efuladministra\iei statale, care a întocmit proiectul codului juridic cea fost adoptat de Adunarea |[rii în ianuarie 1649, fiind aprobatla scurt timp =i de c[tre \ar.

Act juridic =i politic fundamental, codexul a reprezentat înprimul rând expresia consensului dintre \ar, nobilime =i or[=eni.Astfel se explic[ importan\a acordat[ în acest act normativrela\iilor dintre grupurile sociale precum =i normele favorabilenobilimii =i or[=enimii în privin\a statutului juridic al \[r[nimiidependente, respectiv al obligativit[\ii pl[\ii d[rilor pentru to\ilocuitorii ora=elor, inclusiv pentru or[=enii ce tr[iau în a=anumitele “slobozii albe”, care în trecut erau scuti\i de d[ri c[trestat, fiind sub protec\ia boierilor sau a Bisericii.

Starea de dependen\[ a \[ranilor devenea ereditar[ odat[ cuadoptarea acestui cod juridic, a=a încât din 1649 a disp[rut oricedeosebire între \[ranii iobagi =i holopi, chiar dac[ formal s-aumai p[strat pentru destul[ vreme denumiri separate pentru celedou[ categorii. Nobilimea a reu=it, de asemenea, s[ impun[introducerea în codul juridic a interdic\iei de achizi\ionare aterenurilor pentru cler, precum =i reducerea unor competen\e aleBisericii în domeniul judiciar. O prevedere extrem deimportant[ a A=ez[mântului din 1649, care exprim[ în modulcel mai clar rolul jucat de or[=enimea pl[titoare de d[ri înadoptarea acestuia, este cea con\inut[ în capitolul 19, intitulat“Despre locuitorii posadelor”, care instituia monopolulpl[titorilor de impozite din ora=e asupra me=te=ugurilor =icomer\ului. |[ranii care nu se treceau în eviden\e ca apar\inândob=tilor or[=ene=ti erau obliga\i s[-=i vând[ pr[v[liile din ora=e,depozitele sau atelierele me=te=ug[re=ti or[=enilor =i puteau facecomer\ numai în a=a-numitele “cur\i de oaspe\i” (gostinnyedvory). Singurii locuitori ai ora=elor care puteau desf[=uraactivit[\i me=te=ug[re=ti sau comerciale f[r[ a pl[ti d[ri eraustreli\ii. Cu timpul =i ei au ajuns s[ fie inclu=i în rândulcontribuabililor, fapt ce a provocat deseori nemul\umiri =i aconstituit una din cauzele revoltelor streli\ilor din ultimeledecenii ale veacului al XVII-lea51.

43

Adoptarea A=ez[mântului a consolidat structura social[ aRusiei, eviden\iind cre=terea puterii curtenilor =i or[=enimii învia\a economic[ =i social-politic[, în dauna boierimii =i aclerului. De altfel, boierimea intrat[ în declin dup[ evenimentele“Epocii Tulburi”, a sfâr=it prin a fi asimilat[ de curteni la fineleveacului al XVII-lea.

2.2.2. Mi=c[rile sociale din Rusia în secolul al XVII-lea

Alegerea \arului în persoana lui Mihail Romanov de c[treAdunarea |[rii, membrii c[reia reprezentau toate categoriilesociale libere din Rusia, =i sus\inerea puterii centrale de c[treacestea au rezolvat criza politic[ prin care trecuse Rusia laînceputul secolului al XVII-lea. Tensiunile sociale nu audisp[rut îns[. Pe fondul stabiliz[rii =i refacerii treptate a \[rii, eles-au acumulat continuu, astfel c[ la sfâr=itul domniei lui MihailRomanov situa\ia devenise din nou critic[. Consensul întrest[rile sociale reprezentate în Adunarea |[rii nu a fost suficientpentru aplanarea gravelor nemul\umiri ce domneau atât înmediul rural, cât =i în cel urban. Lipsa unor mi=c[ri socialeample în vremea lui Mihail, cu excep\ia câtorva izbucniriminore în primii ani ai domniei acestuia, se explic[ prin aceeac[ oamenii au trecut pe plan secund nemul\umirile lor, fiinddornici de lini=te =i pace dup[ un deceniu =i ceva de tulbur[ri,distrugeri, masacre, haos =i nesiguran\[. În anii ’40 îns[, situa\iaîncepuse s[ se schimbe. La ultima Adunare a |[rii \inut[ învremea lui Mihail Romanov (1642), convocat[ pentrudezbaterea propunerii cazacilor de pe Don, asedia\i în cetateaAzov, de a include aceast[ cetate în componen\a Rusiei =i de ale trimite ]nt[riri, \arul a auzit pentru prima oar[ c[ slujba=ii s[isunt mai îngrozitori pentru popor decât orice inamic, c[nedreptatea domne=te pretutindeni, cu prec[dere în sistemulfiscal, unde existau mari discrepan\e între realit[\i =i datele dineviden\ele organelor fiscale, etc.52 Toate acestea nu-l puteaulini=ti deloc pe suveran, care vedea crescând nemul\umirile înrândul supu=ilor s[i.

44

În 1645 el a murit, l[sând tronul unicului s[u fiu, AlexeiMihailovici, care a urcat la tron la o vârst[ foarte fraged[: 16ani. În aceast[ situa\ie, conducerea treburilor statului a fostîncredin\at[ boierului Boris Ivanovici Morozov, educatorultân[rului \ar =i so\ul surorii \arinei Irina Miloslavskaia. Acesta aluat o serie de m[suri în domeniul fiscal începând cu 1646,menite a spori veniturile vistieriei. Astfel, au fost sc[zuteimpozitele, stabilindu-se îns[ o tax[ destul de mare pe sareadestinat[ vânz[rii. Cum sarea este un produs necesar tuturor, otax[ mare pe vânzarea ei, ar aduce câ=tiguri importante statului,gândeau ini\iatorii acestei m[suri: Morozov =i diacul NicolaiCistoi. Numai c[ lucrurile nu au evoluat deloc în direc\ia dorit[de ace=tia, cererea de sare pe pia\[ a sc[zut sim\itor,consumatorii –în majoritatea lor oameni de condi\ie modest[ –preferând s[-=i diminueze consumul de sare, decât s[ pl[teasc[o tax[ exorbitant[ pentru veniturile lor foarte modeste.Rezultatele acestei m[suri au început s[ apar[ curând: vistieriase golea din ce în ce mai mult, iar nemul\umirile cre=teauamenin\[tor. Autorit[\ile =i-au dat seama de gre=eala f[cut[ =i auhot[rât s[ reintroduc[ vechile impozite, renun\ând la taxa pesare, numai c[ popula\ia a fost obligat[ s[ le pl[teasc[ integralpe perioada 1646-1648, fapt care a determinat o puternic[revolt[ în iunie 1648 la Moscova. Mul\imea strâns[ în centrulora=ului i-a cerut \arului pe un ton imperativ s[-i predea peini\iatorii m[surilor fiscale de care am amintit. Cum streli\ii,nemul\umi\i c[ nobilimea moscovit[ le lua o parte din simbriape care o primeau de la stat, nu au intervenit, r[scula\ii au distruscurtea =i averea lui Morozov =i au ucis pe ceilal\i protagoni=ti aiminireformei fiscale din 1646. |arul a ob\inut de la r[scula\icru\area vie\ii lui Morozov, numai dup[ ce s-a obligat solemns[-l exileze din Moscova =i s[-l înl[ture din toate func\iile deconducere pe care le avea.

Dar revolta nu s-a redus la pedepsirea unor personajepolitice nepopulare. În plângerile înmânate \arului de r[scula\ise vorbea despre dezordinile existente în administrarea \[rii,despre înc[lc[rile legilor sau despre abuzurile slujba=ilor

45

statului. Toate acestea puteau duce la izbucnirea unei revoltegenerale în toat[ Rusia, mai ales c[ mi=c[ri asem[n[toare celeide la Moscova au avut loc =i în ora=ele din sud (Kursk, Voronejetc.), =i în nord (Veliki Ustiug, Solikamsk etc.), ba chiar =i înSiberia (Tomsk, Eniseisk, Verhoturie =i Kuzne\k).

În aceast[ situa\ie puterea central[ a numit comisii deanchet[ pentru stabilirea conduitei =efilor de administra\ii localeîn multe locuri. În unele ora=e, puterea a fost preluat[, dup[încetarea revoltelor, de comunit[\ile locale, care s-au descurcatdestul de bine în administrarea treburilor publice cum a fostcazul Pskovului =i Novgorodului în 1650. Împotriva acestordou[ ora=e administra\ia central[ a trimis o întreag[ armat[comandat[ de prin\ul Ivan Hovanski, c[reia nu i s-a dat îns[ordinul de a interveni în for\[. |arul ezita s[ declare r[zboipropriilor ora=e. De aceea, Hovanski a ac\ionat cu mult tact,reu=ind s[ aplaneze conflictul la Novgorod, ajutat fiind =i demitropolitul Nikon, viitorul patriarh al întregii Rusii53. LaPskov, Hovanski a trebuit îns[ s[ lupte atât cu or[=enii asedia\i,cât =i cu \[ranii din regiunile învecinate. Conflictul a fost stinstot gra\ie eforturilor unui cleric, episcopul Rafail, care i-aconvins pe pskoviceni s[-i jure credin\[ \arului =i s[-l lase pevoievodul trimis de acesta s[ intre în ora= =i s[ se ocupe deadministrarea lui, în schimbul renun\[rii la învinuirile aduse lor=i conduc[torilor lor din timpul revoltei.

Caracteristic pentru mi=c[rile sociale de la sfâr=itul anilor’40 ai veacului al XVII-lea este faptul c[ puterea politic[ nu arecurs la pedepsirea pe scar[ larg[ a participan\ilor la ele54. Nicim[car conduc[torii r[scoalelor nu au fost pedepsi\i înmajoritatea cazurilor.

În urma r[scoalei din Moscova, \arul l-a numit în frunteaadministra\iei pe în\eleptul boier Nikita Odoevski, ale c[ruim[suri de înt[rire a încrederii popula\iei în puterea statului =i desatisfacere a cerin\elor unora din categoriile sociale defa-vorizate, au readus lini=tea pe tot cuprinsul Rusiei, f[cândposibil[ convocarea Adun[rii |[rii la începutul lui 1649,adunare care a adoptat celebrul cod juridic despre care am vorbit

46

mai înainte: Sobornoje Uloženie. Punerea lui în aplicare aîntâmpinat numeroase greut[\i, sporind tensiunile sociale,ajunse la cote foarte ridicate la mijlocul secolului al XVII-lea =idatorit[ unor m[suri de politic[ intern[ =i extern[ care au afectatserios finan\ele statului. R[zboiul cu Polonia început în 1654 anecesitat cheltuieli enorme, care au sec[tuit rezervele financiareale vistieriei.

Pentru ie=irea din impas, conducerea politic[ a recurs laemisiunea de moned[ de aram[ care a fost cotat[ la început lafel cu cea de argint. Cum necesit[\ile financiare erau din ce în cemai mari datorit[ prelungirii r[zboiului, iar rezervele de metalpre\ios sc[deau continuu, moneda de aram[ s-a devalorizatrapid. Accentuarea devaloriz[rii s-a datorat faptului c[ statul arecurs la o metod[ ce a nemul\umit contribuabilii, indicând caimpozitele s[ fie colectate în moned[ de argint, iar pl[\ile dinvistierie s[ se fac[ în moned[ de aram[55. Nemul\umirea acrescut atunci când s-a v[zut c[ proprietarii atelierelor unde seefectua emiterea de monede de aram[, datorit[ emisiunilornecontrolate, au devenit în scurt timp foarte boga\i. În acestecondi\ii, cererea de moned[ de argint a crescut, mai ales c[negustorii str[ini nu o acceptau decât pe aceasta, iar statul ruscump[ra m[rfuri de la negustorii ru=i, pl[tind în moned[ dearam[, m[rfuri pe care le vindea str[inilor, reu=ind astfel s[-=imen\in[ rezerva de argint pe linia de plutire. Aceste fenomeneau bulversat circula\ia monetar[, iar consecin\ele asupraclimatului social nu au ]nt`rziat s[ apar[. Popula\ia s[r[cit[ areac\ionat rapid. La 25 iulie 1662 a izbucnit la Moscova revolt[,participan\ii – foarte numero=i dealtfel – cerând \arului pedep-sirea vinova\ilor pentru dezordinea financiar[ în care a fostaruncat[ \ara. Aceast[ revolt[ a fost crunt reprimat[ de AlexeiMihailovici, care i-a folosit din plin pentru aceasta pe streli\i.Mii de oameni au fost spânzura\i, t[ia\i, biciui\i, însemna\i cufierul ro=u sau exila\i. Revolta a avut efect, c[ci, la nici un andup[ izbucnirea ei, \arul a dispus închiderea atelierelor de aram[=i predarea banilor f[cu\i din acest metal, fapt ce a dus lanormalizarea treptat[ a situa\iei financiare.

47

Climatul social încordat persista îns[. Nemul\umirilecategoriilor sociale inferioare erau pe punctul de a izbucni, iarprilejul s-a ivit curând, când pe Don, cazacii l-au ales ataman peStepan Timofeevi Razin (1668). Cazac cu experien\[r[zboinic[ =i de via\[ bogat[, Razin considera c[ toate relele înRusia se datorau st[rii de dependen\[ în care era \inut[majoritatea popula\iei. Pentru a sc[pa \ara de rele trebuiaacordat[ tuturor libertatea, oamenii urmând a fi egali între ei,astfel cum erau cazacii, indiferent de func\ia pe care o ocupau înierarhia militar[ sau administrativ[. Aceste idei s-au cristalizatîn mintea atamanului în timpul expedi\iei pe care a întreprins-oîn 1669 în Caucaz =i Persia, unde cazacii s[i s-au acoperit deglorie, nimicind flota =ahului persan =i deta=amentele trimise deacesta pentru alungarea lor56. La întoarcere, cazacii au fostprimi\i de locuitorii Astrahanului ca ni=te eroi, faima atamanuluilor r[spândindu-se în toat[ Rusia. Voievodul din acest ora= nu aîndr[znit s[ i se împotriveasc[, l[sându-l s[ treac[ mai departespre Don, unde î=i avea sediul armata sa, pentru a se reface dup[expedi\ia din Persia.

Atamanul Razin nu i-a l[sat prea mult timp pe cazaci acas[pe Don. Hot[râse c[ a sosit vremea s[ aduc[ libertatea poporuluioprimat al Rusiei. Adunând for\e din toat[ regiunea Donului, ela pornit în 1670 la cucerirea ora=elor de pe Volga. Unul dup[altul au c[zut în mâinile lui ora=ele |ari\ân, Astrahan, Saratov =iSamara. Pretutindeni pe unde trecea i se al[turau cete nume-roase de \[rani ru=i, mordvini, ciuva=i sau t[tari, mi=carea luiextinzându-se în scurt timp. Pe Donul mijlociu =i în Ucraina dinstânga Niprului ac\ionau deta=amentele fratelui mai mic alatamanului Frol. În centrul \[rii se r[sculaser[ \[ranii de pemo=iile nobililor, ocupând numeroase ora=e: Saransk, Penza,Kosmodemiask, etc. Aceasta s-a datorat =i faptului c[ peste tot,inclusiv în capital[, circulau chem[ri la lupt[, care incriminau penobili =i func\ionari =i în care Razin spunea c[ lupt[ “pentrumarele suveran =i pentru întreaga gloat[ s[rac[” din Rusia.

Speriat[ de amploarea mi=c[rii, conducerea politic[ amobilizat importante for\e împotriva armatei atamanului r[z-

48

vr[tit, trimi\ând inclusiv unit[\ile de mercenari, numite “alenoului model”, similare celebrelor regimente cu acela=i numedin armata englez[. Aceste unit[\i de elit[ au dat piept cu cazacii=i \[ranii lui Razin sub zidurile Simbirskului. Înfrân\i, ace=tiadin urm[ au trebuit s[ se retrag[. Razin fusese r[nit în lupt[,fiind cât pe ce s[ fie ucis, dar a fost salvat de c[pitanii s[i. Întorsdin nou pe Don, el a încercat s[ strâng[ o nou[ armat[, i-achemat în ajutor pe calmuci, îns[ cazacii înst[ri\i l-au prins =il-au predat autorit[\ilor, care l-au executat pe 6 iunie 1671 înPia\a Ro=ie57.

R[scoala nu se sfâr=ise îns[ odat[ cu moartea lui Razin.Astrahanul era înc[ în mâinile r[scula\ilor care f[ceau incursiunidevastatoare în zonele învecinate, pricinuind mari pierderio=tilor \ariste. Cu imense sacrificii s-a reu=it restabilirea auto-rit[\ii \arului asupra acestui important centru politic =ieconomic. Nici dup[ c[derea Astrahanului rezisten\a nu a fostlichidat[ total, adep\ii lui Razin încercând s[ ocupe regiunileViatka =i Solikamsk, unde luptele au continuat pân[ spresfâr=itul lui 1671. Represiunea dup[ înfrângerea r[scoalei a fostextrem de brutal[, zeci de mii de participan\i fiind uci=i f[r[mil[, al\ii schilodi\i pe via\[ sau exila\i în zonele cele mai pu\inprielnice: Nordul Extrem, Siberia sau Extremul Orient.

Numele lui Stepan Razin s-a p[strat în memoria colectiv[în cântece =i legende. Amintirea atamanului =i a faptelor sale s-a p[strat nu numai pe Don, ci =i în alte regiuni, unele dintre elefoarte îndep[rtate de zona de desf[=urare a r[scoalei, cum eraSiberia R[s[ritean[58.

Mi=c[ri sociale importante au mai avut loc pân[ la sfâr=itulsecolului al XVII-lea, dar nici una din ele nu a atins propor\iiler[scoalei lui Stepan Razin, obiectivele lor fiind mult mailimitate, iar motiva\iile net diferite. Nici mi=carea de lam[n[stirea din Insulele Solovki =i nici r[scoalele streli\ilor din1682 =i 1689 nu au avut scopuri de natur[ social[, ele f[cându-se mai degrab[ ecoul unor aspira\ii religioase sau politice aleunor grupuri de interese ce ac\ionau mai ales în Moscova. Cumprimele dou[ mi=c[ri din cele trei enumerate mai sus, sunt legate

49

de fenomenul ritului vechi, problemele referitoare la ele vor fitratate în capitolul dedicat schismei. Cea de-a treia excedeperioadei analizate în prezenta lucrare =i nu face obiectulstudiului nostru.

2.3. Sistemul politic =i administrativ

Disolu\ia puterii politice =i fr[mânt[rile care au bulversatRusia în primii ani ai veacului al XVII-lea au f[cut ca la nivelulelitelor s[ se con=tientizeze nevoia restabilirii =i consolid[riiautorit[\ii centrale pe întreg teritoriul \[rii. Aceasta nu se putearealiza îns[ f[r[ a se \ine seama, în condi\iile de atunci, de voin\acategoriilor sociale libere, în special a or[=enilor =i a cazacilor,rolul jucat de ace=tia fiind decisiv în desf[=urarea evenimentelor“Epocii Tulburi”. S-a cristalizat astfel ideea alegerii unuisuveran de c[tre “întreaga \ar[”, pentru a se evita contestarealegitimit[\ii acestuia.

În acest scop a fost convocat[ în 1613 Adunarea |[rii(Zemski Sobor), la care au participat reprezentan\ii tuturorcategoriilor sociale libere din toate regiunile Rusiei. Aceast[adunare l-a ales ca \ar pe Mihail Romanov, fiul de 17 ani almitropolitului Filaret de Rostov, prizonier la polonezi la aceadat[. Alegerea acestuia a contribuit enorm la stabilizareasitua\iei politice59, punând bazele unei noi dinastii, a c[reilegitimitate nu a mai fost pus[ niciodat[ sub semnul îndoieliipân[ la 1917.

În concep\ia vremii, întreaga putere apar\inea \arului. Elera cel de la care emanau legile =i c[ruia îi datorau ascultaredeplin[ supu=ii. Numai c[ în exercitarea puterii, \arul trebuia s[\in[ cont de Adunarea |[rii, c[reia îi datora tronul. De altfel,deceniile de dup[ 1613, istoricii le-au definit, pe bun[ dreptate,ca perioad[ de autocra\ie cu Adun[ri ale |[rii60. În vremea luiMihail (1613-1645), Adunarea |[rii a fost convocat[ foarte des,toate marile probleme politice sau economice fiind solu\ionatecu consultarea acesteia, acordul reprezentan\ilor “\[rii” înt[rindautoritatea m[surilor luate în numele \arului de guvernan\i.

50

Aprobarea Adun[rii |[rii garanta îndeplinirea acestor m[suripretutindeni =i de c[tre to\i, f[r[ vreo împotrivire. Adunarea|[rii - Zemski Sobor - a avut rolul principal în consolidareaputerii \arului =i înt[rirea statului rus, atât pe plan intern, cât =ipe plan extern, mai ales în perioada domniei lui Mihail. Pem[sur[ ce puterea monarhului devenea tot mai sigur[, acestaapela tot mai rar la Adunarea |[rii, preferând s[ conduc[treburile publice prin intermediul aparatului func\ion[resc =i alarmatei. Acest fenomen se observ[ înc[ din ultimi ani aidomniei lui Mihail. Urma=ul lui la tron Alexei, în timpul c[ruiaputerea suveranului se consolidase suficient, a renun\at total laconvocarea acestei adun[ri, devenind pe drept cuvânt autocrat alîntregii Rusii, cum de altfel se =i intitula în documentele oficiale.

De obicei, tat[l s[u convoca Adunarea |[rii pentru caaceasta s[ asigure, dat[ fiind autoritatea de care se bucura înrândul popula\iei, colectarea de fonduri suplimentare pentrusus\inerea diverselor ac\iuni ale puterii centrale, mai ales pe planextern. Dar nu numai asupra problemelor financiare erauchema\i s[ se pronun\e reprezentan\ii “\[rii”. Probleme de poli-tic[ extern[ de maxim[ importan\[, cum au fost, spre exemplu,cucerirea Azovului de c[tre cazacii de pe Don în 1642 sauprimirea Ucrainei în componen\a Rusiei =i începerea r[zboiuluicu Polonia în 1653, au intrat deseori în dezbaterea Adun[rii, ca=i problemele legate de interesele colective ale categoriilorsociale reprezentate în acest organism politic.

În Adunarea |[rii erau reprezentate, cum am mai spus,categoriile sociale libere: boierime, curteni, cler, negustori =ime=te=ugari, \[rani liberi =i c[z[cime. |[ranii dependen\i,holopii =i s[r[cimea ora=elor nu puteau face parte din adunare.În componen\a Adun[rii intrau de drept membrii DumeiBoiere=ti =i cei ai Sfântului Sobor al Bisericii Ortodoxe Ruse.Restul membrilor Adun[rii erau ale=i, îns[ o regul[ unic[, fermstabilit[ în ceea ce prive=te alegerile =i periodicitatea lor nuexista61. Nu exista un principiu unitar în formarea circumscrip-\iilor electorale: pentru Moscova circumscrip\iile erau grupatepe ranguri, în unele ora=e erau pe st[ri sociale, în timp ce în alte

51

ora=e =i în regiunile îndep[rtate se aplica strict criteriulteritorial62. Cu toate acestea, într-un astfel de ora= sau regiunecircumscrip\iile puteau fi mai multe.

Num[rul membrilor ale=i ai Adun[rii nu a fost fixniciodat[. Dac[ la convocarea din 1642 erau 192 membri ale=i,în 1648 ace=tia erau 29063. De multe ori nu se prezentaumembrii ale=i din partea unei anumite circumscrip\ii. C`ndAdunarea era convocat[ de urgen\[, participau numai repre-zentan\ii capitalei =i cei din provincie care se aflau la acea dat[în Moscova.

Faptul c[ \arul a putut renun\a la Adunarea |[rii destul deu=or se datoreaz[ =i caracterului nedefinit al statutului s[u însistemul politic rusesc. Zemski Sobor a avut atribu\ii delegiferare, dovad[ fiind faptul c[ pentru orice act normativ deimportan\[ general[ se utiliza formula: “dup[ sfatul întregiiAdun[ri” în completare la cea tradi\ional[ “cu încuviin\areaboierilor”. Îns[ func\ia legislativ[ a Soborului nu era asigurat[=i garantat[, tocmai fiindc[ se considera c[ menirea acesteiadun[ri era de a-l ajuta pe \ar s[-=i restabileasc[ =i s[-=iconsolideze puterea. Atribu\iile legislative ale Adun[rii erauvremelnice, socotindu-se c[ ele proveneau tot de la \ar, a c[ruivoin\[ era singurul izvor al legilor, a=a încât din start adunareareprezentativ[ a st[rilor sociale din Rusia era privat[ deputerea pe care i-ar fi putut-o conferi un statut juridic clar, cear fi reglementat pozi\ia sa în sistemul politic, raporturile cucelelate componente ale acesteia, de=i în practic[, pân[ la 1653hot[rârile fundamentale nu s-au luat f[r[ consultarea sa. Dup[aceast[ dat[, pân[ la sfâr=itul secolului al XVII-lea, ZemskiSobor a mai fost convocat de doar dou[ ori, dar =i atunci, ca =iîn 1613, el a trebuit s[ se pronun\e asupra unei problemedinastice: succesiunea la tron a \areviciului Petru, viitorulîmp[rat Petru cel Mare. Dup[ Kliucevski, istoria Adun[rii|[rii din secolul al XVII-lea este de fapt istoria pr[bu=iriiacesteia64. Ea a ap[rut din nevoia vremelnic[ a unei \[ri r[masef[r[ suveran de a ie=i dintr-o criz[ social[ =i politic[ f[r[precedent =i s-a men\inut tocmai din nevoia resim\it[ acut de

52

noua putere politic[ de a-=i înt[ri autoritatea pe întregulteritoriu al statului.

Adunarea reprezentativ[ era necesar[ în primul rând noiidinastii, apoi grupurilor sociale pe care s-a sprijinit aceasta,curtenii =i clerul, pân[ la normalizarea situa\iei social-politice înurma evenimentelor dramatice din primii ani ai secolului alXVII-lea. Pe m[sur[ ce climatul social se normaliza, \arul =iguvernan\ii sim\eau tot mai pu\in nevoia de a mai apela la acestfor reprezentativ, fapt dovedit de convocarea din ce în ce mairar[ a Adun[rii în ultimii ani ai domniei lui Mihail, =i renun\areaaproape total[ la aceasta în vremea fiului acestuia, Alexei.

Cu toate neajunsurile sale, Adunarea |[rii a avut o serie derealiz[ri remarcabile: a creat o nou[ dinastie, a restabilit ordineapublic[ într-o \ar[ r[v[=it[ de fr[mânt[ri interne, a condusefectiv treburile publice timp de peste 2 ani – 1613-1615 –înlocuind cu succes conducerea politic[ =i reu=ind nu o dat[ s[o scoat[ din impas în anii urm[tori. Se cuvine remarcat faptul c[adunarea reprezentativ[ – Zemski Sobor – a ap[rut în Rusia nupentru limitarea puterii suveranului, ci pentru restabilirea =iconsolidarea ei. În asta const[ deosebirea Adun[rii |[rii dinRusia fa\[ de parlamentele din \[rile occidentale.

Cum am mai ar[tat, statul rus ren[scut în 1613, era teoretico monarhie autocrat[, în ce prive=te forma de guvern[mânt,singurul posesor al puterii fiind \arul. În practic[ îns[, auto-ritatea acestuia era foarte slab[ la începutul secolului al XVII-lea, iar pentru înt[rirea =i extinderea acesteia asupra întregii \[ria fost nevoie de o intens[ activitate din partea tuturor st[rilorsociale reprezentate în Adunarea |[rii, a Dumei Boiere=ti, aBisericii =i a administra\iei.

Înt[rirea puterii \arului =i evolu\ia Rusiei spre o monarhieabsolut[ are loc în vremea lui Alexei Mihailovici, cândAdunarea |[rii nu a mai fost convocat[ decât în primii ani aidomniei acestuia, iar rolul Dumei Boiere=ti a sc[zut, paralel cuea func\ionând o a=a numit[ “dum[ secret[”, compus[ dincâteva persoane de încredere ale \arului65. De fapt, DumaBoiereasc[ a ac\ionat ca un consiliu consultativ fiind convocat[

53

pentru solu\ionarea unor probleme de maxim[ importan\[, ac[ror urgen\[ nu permitea convocarea la timp a Adun[rii |[rii.Formula care se folosea în cazul actelor normative emise cuconsultarea Dumei era: “\arul a decretat, iar boierii au decis”. Ca=i în cazul Adun[rii |[rii, num[rul membrilor Dumei nu era fix,în medie peste 50 de oameni, dar nu mai mult de 100, numai c[acest organism era compus în totalitate din persoane numitedirect de c[tre \ar.

Pe m[sura consolid[rii sistemului politic, cre=tea rolul =ilocul administra\iei centrale =i locale în conducerea treburilorpublice. Administra\ia central[ era reprezentat[ de prikazuri,organe administrative constituite pe criteriul domeniului deresponsabilitate =i al atribu\iilor conferite lor de puterea politic[.Nu exista un principiu unic în privin\a înfiin\[rii prikazurilor.Astfel, existau prikazuri care se ocupau de militari, numai c[fiecare dintre acestea avea în vedere anumite categorii demilitari: unul r[spundea de streli\i, altul de unit[\ile “nouluimodel”, altul de artileri=ti etc. Existau prikazuri care se ocupaude un anumit teritoriu: Siberia, Kazanul, Novgorodul etc.Problemele rela\iilor externe intrau în atribu\iile PrikazuluiSoliilor. Patriarhia avea prikazurile sale. De averea Coroanei seocupau alte câteva asemenea organisme administrative. Spresfâr=itul secolului al XVII-lea, ele s-au impu\inat, îns[ num[rulslujba=ilor ce lucrau în cadrul lor a devenit mai mare.

Importan\a prikazurilor a crescut odat[ cu stabilizareasitua\iei social-politice din Rusia =i consolidarea monarhiei.Tendin\ele centralizatoare ale acesteia au impus înfiin\area denoi astfel de organe administrative, prin intermediul c[rora \arulî=i exercita puterea atât la centru, cât =i în provincie. Autoritatea\arului devenise o realitate la mijlocul secolului al XVII-lea =itindea s[ se transforme într-una neîngr[dit[, absolut[, lucrudovedit de înfiin\area unui Prikaz al Afacerilor de Tain[, în careintrau numai oamenii de încredere ai \arului.

Un loc aparte între institu\iile statului rus în secolul alXVII-lea l-a ocupat armata, care a cunoscut o evolu\ie foarteinteresant[ atât în ceea ce prive=te structura sa, cât =i dotarea =i

54

instruirea militarilor. La începutul secolului al XVII-lea bazaarmatei o formau unit[\ile ecvestre ale nobilimii, a c[rorcapacitate de lupt[ l[sa mult de dorit. În vremea lui Mihail =i aapoi a lui Alexei, unit[\ile de baz[ erau formate din streli\i, carereprezentau de fapt armata permanent[. Streli\ii aveau camisiune principal[ pe timp de pace paza ora=elor, ocupându-se=i cu activit[\i productive =i comerciale, lucru care influen\anegativ preg[tirea de lupt[ a acestora. S-a ajuns ca spre sfâr=itulveacului instruc\ia lor militar[ s[ devin[ destul de precar[, pedeasupra ei fiind folosi\i =i ca mas[ de manevr[ pentru ambi\iilepolitice ale Sofiei, sora mai mare a \arului Petru I (1682-1675),fapt care l-a determinat pe acesta s[ desfiin\eze unit[\ile destreli\i dup[ ultima lor r[scoal[ din 1698.

O aten\ie deosebit[ s-a acordat începând cu 1630 a=anumitelor unit[\i ale “noului model”66, formate în special dinmercenari str[ini la început. Cu timpul în astfel de unit[\i auintrat =i ru=i, îns[ posturile de comand[ erau ocupate de str[ini,în special englezi sau sco\ieni. Cheltuielile cu dotarea,între\inerea, echiparea =i instruc\ia unor astfel de unit[\i erauenorme, iar Rusia nu-=i putea permite în secolul al XVII-lea s[-=i creeze o armat[ regulat[ format[ numai din astfel de unit[\i.Neavând unit[\i de produc\ie pentru armament =i muni\ie,puterea moscovit[ era nevoit[ s[ le cumpere din Occident, la unpre\ foarte ridicat. De multe ori, datorit[ împrejur[rilor politice,nu se putea face nici m[car a=a ceva.

F[r[ o armat[ permanent[ bine pus[ la punct, atât în ceprive=te structura =i instruc\ia sa, cât =i în privin\a disciplineimilitare, care l[sa de dorit mai ales în unit[\ile nobiliare, iar maitârziu la streli\i, \arii au apelat în dese rânduri în secolul al XVII-lea la cazacii de pe Don, Ural =i Terek. Organiza\i în forma\iunimilitare conduse de atamani, ace=tia au participat cu succes lamulte opera\iuni militare din r[zboaiele duse de Rusia în acestsecol nelini=tit.

În ce prive=te administra\ia local[, pe tot parcursulsecolului al XVII-lea, dup[ întronarea lui Mihail, are loc unproces de centralizare a acesteia, stimulat de puterea de la

55

Moscova, interesat[ de controlul mai eficient al provinciei.Centralizarea nu era îns[ în\eleas[ numai ca o subordonare aorganelor locale unei institu\ii centrale, ci =i în sensul con-centr[rii atribu\iilor în mâna unei persoane sau a unei institu\ii.Acest fapt reiese din coresponden\a oficial[ a vremii. }n multedin scrisorile conduc[torilor organelor locale c[tre cele centralese solicit[ de cele mai multe ori ca de institu\ia lor s[ se ocupeun singur organ central, pentru ca s[ nu “mai fie jigniri degeaba=i pagube”. Acesta a fost principiul dup[ care s-au c[l[uzitguvernan\ii ru=i în ce prive=te rea=ezarea administra\iei locale învremea lui Mihail67.

Pentru înt[rirea controlului de la centru, în perioadadomniei lui Mihail a fost generalizat[ numirea voievozilor înunit[\ile administrativ teritoriale numite uezd (jude\). Atribu\iilelor erau foarte largi: ei comandau în primul rând unit[\ilemilitare dizlocate în ora=ele din jude\ul pe care îl administrau,judecau litigiile aduse în fa\a lor, se ocupau de bunul mers alcomer\ului =i produc\iei, de colectarea impozitelor =i taxelor etc.În îndeplinirea atribu\iilor, voievozii erau ajuta\i de diaci =ipodiaci (secretari =i subsecretari) =i de un numeros aparatfunc\ion[resc. Conform legii, un voievod nu putea sta într-unsingur loc în func\ia pe care o exercita mai mult de 2-3 ani.Odat[ expirat acest termen, el era înlocuit68.

Nefiind clar stabilite limitele atribu\iilor voievozilor, demulte ori, ace=tia abuzau de puterile pe care le aveau.Documentele vremii sunt pline de plângeri la adresa lor în acestsens. E de în\eles astfel de ce locuitorii provinciei ruse î=iaminteau cu regret de vremurile când administra\ia local[ serealiza f[r[ voievozi69.

Pe ultima treapt[ a administra\iei erau organele alese =ipersoanele cu atribu\ii administrative desemnate de comunit[\ilerurale =i urbane, care nu o dat[ s-au împotrivit tendin\elorsubordonatoare ale voievozilor, fapt ce a generat neîn\elegeri =ichiar conflicte, în special pentru cheltuielile privind între\inereavoievodului, familiei sale =i aparatului s[u, care se f[ceau dinvistieria local[. Pe lâng[ staro=tii ale=i func\iona un consiliu, cu

56

atribu\ii de control =i supraveghere a activit[\ii acestora, ales delocuitorii comunit[\ii care avea în vedere =i atribu\iile aju-toarelor staro=tilor, jur[torii.

În satele dependente administra\ia era înf[ptuit[ de oamenidesemna\i de st[pânul domeniului pe care se aflau satelerespective, numai c[ =i ele aveau dreptul de a-=i alege unstaroste, =i chiar mai multe ajutoare petru acesta – suta=i =ideseatnici – în satele mai mari. Ace=tia nu se subordonau auto-mat poruncilor reprezentan\ilor st[pânului, silindu-i în multecazuri s[ \in[ cont de p[rerile =i opiniile lor. De drepturi mailargi beneficiau ale=ii din satele aflate pe domeniile statului. Înmarile ora=e func\ionau chiar sedii pentru func\ionarii ale=i decomunit[\ile urbane.

Totu=i, importan\a acestor organe alese =i pozi\ia lor înierarhia administra\iei statale nu le permiteau o prea marelibertate fa\[ de voievozi, care reprezentau autoritatea \arului înprovincie, în cre=tere continu[ din 1613. Acest lucru a permisRusiei rea=ezarea institu\iilor statale =i promovarea unei politiciexterne active, mai ales în timpul domniei lui AlexeiMihailovici.

57

CAPITOLUL 3CURENTE REFORMATOARE ÎN BISERICA RUS{ ÎN

PRIMA JUM{TATE A SECOLULUI AL XVII-LEA

3.1. Biserica Rus[ în primii ani ai domniei lui MihailRomanov

La urcarea pe tron a primului Romanov – 21 februarie1613 – situa\ia Bisericii Ruse nu era deloc de invidiat. R[mas[f[r[ întâist[t[tor înc[ de la 17 ianuarie 1612, când a încetat dinvia\[ patriarhul Ermoghen, aceasta trebuia s[ g[seasc[ în primulrând modalitatea de a-=i reface ierarhia decimat[ în anii EpociiTulburi, pentru a putea începe procesul de revenire lanormalitate =i de consolidare a pozi\iei sale în societate.

Primele m[suri în aceast[ privin\[ au fost luate de mitro-politul Kazanului Efrem, care în lipsa patriarhului, amitropolitului de Kruti\k =i a celui de Novgorod, era recunoscutde facto drept prim-ierarh al Bisericii Ruse, îns[ problemele nus-au rezolvat. Nici cel care i-a luat locul dup[ moartea sasurvenit[ la 26 decembrie 1613, mitropolitul Iona de Kruti\k, nuputea face mare lucru în acest sens, deoarece acela care aveaautoritatea moral[ - în mentalitatea colectiv[ de atunci - pentruconducerea treburilor biserice=ti era mitropolitul Filaret, tat[l\arului. Îns[ acesta era prizonier la polonezi.

Totu=i, în ace=ti primi ani ai domniei lui Mihail, ierarhiaBisericii Ruse a jucat un rol extrem de important în stingereaultimelor focare de tulbur[ri din Rusia =i în guvernarea propriu-zis[ a \[rii. Astfel, la 18 martie 1614, al[turi de scrisorile \aruluic[tre o=tile c[z[ce=ti de pe Don =i Volga au fost trimise acestora=i scrisorile Sfântului Sobor al Bisericii, care le cerea s[-i ajutepe voievozii \arului în luptele contra atamanului r[zvr[titZaru\ki. Sfântul Sobor i-a trimis scrisori =i acestuia din urm[,încercând s[-l conving[ s[ se supun[ suveranului nou ales. Deasemenea, acela=i Sfânt Sobor i-a îns[rcinat la 4 septembrie

59

1614 pe arhiepiscopul Suzdalului Gherasim =i pe arhimandritulm[n[stirii Ciudov Avraamie s[ mearg[ la Iaroslav pentru a-iconvinge pe cazacii afla\i aici s[ efectueze un atac asupraTihvinului ocupat de suedezi. Tot Soborul Bisericii a fost deacord în 1616 cu strângerea unor taxe necesare echip[rii armateide pe domeniile biserice=ti, iar în 1618 =i-a confirmat fidelitateafa\[ de Mihail Romanov, anun\ându-l c[ “to\i membrii vor luptacu inamicul lui, prin\ul Vladislav, pân[ la moarte”, în cazul unuiasediu al acestuia asupra Moscovei70.

Mitropolitul Iona lua parte la dezbaterea tuturor acestorchestiuni fiind egal cu ceilal\i arhierei din punct de vedere altreptei ierarhice (era episcop), îns[ avea întâietate ]n problemestrict biserice=ti. Mitropolitul era acela care, împreun[ cuSoborul, numea arhiereii =i emitea actele în aceste sens, primeaplângeri la adresa lor =i-i judeca, a=a cum a f[cut cu Nectarie,arhiepiscopul Vologdei. Îns[ condamnarea lui Nectarie s-a f[cutf[r[ o cercetare prealabil[, a=a încât în momentul în care s-a pusproblema rejudec[rii sale, deja în timpul patriarhatului luiFilaret, s-a descoperit c[ judecata f[cut[ de Iona nu s-a efectuatconform canoanelor biserice=ti.

Dar gre=eala cea mai r[sun[toare a lui Iona a fost con-damnarea arhimandritului Dionisie de la m[n[stirea Troi\a-Serghieva =i a celorlal\i doi editori ai Trebnicului din 1618,Arsenie Gluhoi =i preotul Ivan Nasedka, pe motiv c[ au eliminatdin slujba Botezului cuvintele “=i cu foc”.

Cu toate aceste gre=eli, Iona a reu=it în mare m[sur[ s[refac[ ordinea în Biseric[ =i a contribuit la reluarea operei detip[rire a c[r\ilor religioase. Astfel, în perioada cât s-a aflat el înfruntea Bisericii Ruse, s-a reorganizat tipografia =i a fost reluat[editarea unor importante c[r\i de cult, întrerupt[ în Epoca Tulbure.Astfel, între 1614 =i 1618, în afara Trebnicului sus-men\ionat, auap[rut Ceaslovul (1614), Psaltirea (1615), Liturghierul(1616,1617 de dou[ ori), Octoihul (1618), Mineiul (1618).

Pentru \arul Mihail problema cea mai important[ eraeliberarea din prizonierat a tat[lui s[u Filaret Nikitici, mitro-politul Rostovului, care era desemnat deja în actele oficiale cu

60

titlul de “patriarh numit”. Tratativele cu Polonia pentruîncheierea unui armisti\iu s-au terminat la 1 decembrie 1618,ambele state obligându-se s[-l respecte timp de 14 ani =ijum[tate. În urma acestui armisti\iu, a avut loc la 1 iunie 1619un schimb de prizonieri, fiind eliberat cu aceast[ ocazie =imitropolitul Filaret, care a ajuns la Moscova pe 14 iunie, fiindîntâmpinat de \ar, de patriarhul Teofan al Ierusalimului aflat învizit[ la Moscova =i de to\i arhiereii Bisericii Ruse.

Pe 24 iunie 1619, Filaret a fost consacrat patriarh alMoscovei =i al întregii Rusii. Epoca sa a coincis cu restaurareatreptat[ a autorit[\ii \arului pe tot teritoriul Rusiei, la care Filareta contribuit enorm. Ca tat[ al suveranului, el a devenit de faptconduc[torul statului, actele oficiale fiind date, pân[ la moarteasa survenit[ la 1 octombrie 1633, în numele celor doi “marisuverani”, \arul =i patriarhul. Ca =ef al Bisericii, Filaret a condusautoritar activitatea acesteia, îns[ f[r[ a provoca disensiuni =itensiuni în[untrul ei. De altfel, dup[ o perioad[ de anarhie cuma fost cea a Epocii Tulburi, întreaga societate ruseasc[, inclusivBiserica, sim\ea nevoia unei autorit[\i capabile s[ refac[ \arar[v[=it[ de distrugeri =i demoralizat[. De aceea, Filaret nu aîntâmpinat practic opozi\ie la nici una din ac\iunile sale. Odat[reîntors din prizonierat =i ajuns patriarh, principala lui grij[ afost protejarea =i ap[rarea ortodoxiei ruse, de aici =i preocupareapentru sporirea produc\iei de carte religioas[ =i încurajareaimportului de astfel de c[r\i din Ucraina într-o prim[ faz[.

Fiind un adept al ideii purit[\ii ortodoxiei ruse, Filaret aprivit cu suspiciune orice posibile influen\e occidentale,catolice sau protestante, asupra Bisericii pe care o conducea, =ia luat m[suri ferme pentru contracararea acestora. }n special,frica de catolicism l-a determinat pe Filaret s[ determineconvocarea în 1620 a unui sinod care, evident sub influen\alui, a hot[rât rebotezarea tuturor ortodoc=ilor din regatulpolono-lituanian emigra\i în Rusia. Alte m[suri menite s[îndep[rteze ortodoxia rus[ de influen\ele occidentale au vizatinterzicerea unor c[r\i ale teologilor din Ucraina, care nucorespundeau ideii despre ortodoxie a moscovi\ilor, cum au

61

fost Catehismul lui Lavrenti Zizanios =i EvangheliaÎnv[\[toare a lui Kirill Trankvilion – Stavrove\ki, ambeleb[nuite de denaturarea înv[\[turii ortodoxe.

Ideea c[ Rusia r[m[sese singura \ar[ în care credin\aortodox[ nu fusese viciat[ de influen\e str[ine, înt[rit[ mai alesdup[ Unirea cu Roma a Bisericii Ortodoxe din regatul polono-lituanian în 1596, devenise dominant[ în societatea ruseasc[ învremea patriarhului Filaret. Dorin\a de a proteja Biserica Rus[de aceste influen\e l-a determinat pe acesta s[ cear[ în 1633mutarea tuturor str[inilor din capital[ într-o a=ezare din afaraora=ului care a primit mai târziu denumirea de “Slobozianem\easc[”, lucru care s-a =i realizat dealtfel foarte repede71.Toate aceste m[suri, la prima vedere intolerante fa\[ de str[ini =ifa\[ de credin\ele lor nu au fost urmate îns[ de persecu\ii. Ele auvizat în primul rând evitarea p[trunderii accidentale a uneiinfluen\e str[ine în Biserica Rus[.

Cum am mai spus, Filaret a încurajat produc\ia de cartereligioas[, îns[ a urm[rit cu aten\ie ca lucr[rile editate s[ nucontravin[ ideii despre ortodoxie a ru=ilor. În perioadapatriarhatului s[u au fost editate mai multe c[r\i decât în toat[perioada precedent[, inclusiv cea premerg[toare Epocii Tulburi.Astfel, s-au editat începând cu 1619 toate cele 12 minee lunare,Liturghierul a ap[rut în =ase edi\ii (1620, 1623, 1627, 1630,1632, 1633), Ceaslovul în cinci (1628, 1631- de dou[ ori, 1632,1633), Apostolul a fost editat de patru ori (1623, 1625, 1633 –de dou[ ori), Psaltirea =i Evangheliarul de trei ori =.a.m.d.Toate aceste c[r\i s-au tip[rit cu binecuvântarea lui Filaret, iar înpostfe\ele lor se spune c[ ele au fost examinate de însu=ipatriarhul, lucru ce atest[ aten\ia deosebit[ pe care o acordaacesta problemei edit[rii =i difuz[rii c[r\ilor.

Ultimii ani ai patriarhatului lui Filaret s-au caracterizat prinaccentuarea propagandei ap[r[rii ortodoxiei de influen\elestr[ine. Centrul cultural =i spiritual al acesteia era m[n[stireaTroi\a-Serghieva cu care tipografii moscovi\i aveau strânseleg[turi.

De la aceast[ m[n[stire a pornit mi=carea de rena=tere

62

spiritual[, al c[rei promotor principal a fost protopopul IvanNeronov, =i pe care o analiz[m ]n continuare.

3.2. Mi=carea reformatoare a protopopului Ivan Neronov

M[n[stirea Troi\a-Serghieva72 a fost punctul de sprijin alrezisten\ei politice =i religioase a ru=ilor pe tot parcursul EpociiTulburi, arhimandritul Dionisie distingându-se în mod deosebitprin mesajele sale care chemau poporul la jertf[ =i la poc[in\[,=i în acela=i timp, la alungarea invadatorilor. Adept al înv[-\[turilor Sfântului Ioan Gur[ de Aur =i ale lui Maksim Grecul –c[lug[rul care suferise atâta în vremea lui Vasile al III-lea,pentru curajul de a modifica unele expresii incorecte din c[r\ilede cult – Dionisie î=i compunea chem[rile în spiritul acestora.Nemul\umit =i revoltat de imoralitatea crunt[ a poporului întimpul evenimentelor Epocii Tulburi, el condamna în chem[rilesale desfrâul moral =i l[comia, cruzimea =i lipsa de respectpentru cele sfinte manifestate de o bun[ parte a popula\iei. Dup[alegerea \arului Mihail =i intrarea \[rii pe f[ga=ul normaliz[rii,Dionisie =i al\i eroi ai rezisten\ei populare au fost împin=i în plansecund, locul lor în conducerea treburilor statului moscovit fiindluat de oameni politici experimenta\i, boieri, curteni, ierarhi =i,bineîn\eles, de rudele \arului.

În aceast[ situa\ie, Dionisie s-a concentrat asupraadministr[rii m[n[stirii =i îndrept[rii c[r\ilor, cu care ocazie aavut posibilitatea s[-=i adânceasc[ cuno=tin\ele despre operascriitorilor s[i prefera\i: Ioan Gur[ de Aur =i Maksim Grecul.Interesul pentru opera marelui antiohian, în special pentruînv[\[tura lui spiritual[ =i social[ se pare c[ i-a stârnit curiozitateapentru lucr[rile lui Maksim Grecul, care =i-a petrecut ultimii aniai vie\ii în chiar m[n[stirea pe care o conducea, unde a =i murit,traducând multe din scrierile lui Ioan Gur[ de Aur în limbaslavon[. Doctrina social[ promovat[ de cei doi teologi –îndreptat[ spre ap[rarea s[racilor =i obidi\ilor, condamnareal[comiei, ca =i chem[rile acestora la ap[rarea credin\ei cre=tine aufost îmbr[\i=ate rapid de arhimandritul avid de cultur[ cre=tin[.

63

De altfel, în multe din discursurile lui Dionisie, înatitudinea ferm[, care excludea compromisul în problemele demoral[ cre=tin[, ca =i în eviden\ierea responsabilit[\ii cre=tinilorpentru ap[rarea Bisericii, se reg[sesc ideile lui Maksim Grecul=i ale maestrului s[u spiritual, c[lug[rul florentin GeronimoSavonarola. Curajul neobi=nuit în lupta pentru credin\[ =imoartea de martir a acestuia din urm[, n[zuin\a lui de a ridicadisciplina clerului, dorin\a de purificare moral[ a credincio=ilor=i a întregii biserici, i se p[reau lui Dionisie, ca =i altor cititori aiIstoriei Înfrico=ate, oper[ a lui Maksim Grecul în care acestadescria via\a lui Savonarola, un exemplu demn de urmat îneforturile proprii îndreptate spre rena=terea spiritual[ apoporului73. Dar în pofida preocup[rilor sale sincere pentruoperele lui Ioan Gur[ de Aur =i Maksim Grecul, Dionisie nu amai g[sit nici puterea, nici împrejur[rile potrivite pentrureînceperea predic[rii rena=terii cre=tine a \[rii, cum f[cuser[Ioan Gur[ de Aur =i Savonarola. Sigur, aceasta s-a datorat =iarestului =i întemni\[rii sale pe nedrept, pentru acuza\ia dedenaturare premeditat[ a c[r\ilor de cult, examinarea =i avizareac[rora îi fusese încredin\at[ de \ar =i de autorit[\ile ecleziastice.De altfel, netemeinicia acestei acuza\ii s-a dovedit în 1619, cândpatriarhul Filaret l-a eliberat dup[ o anchet[ ce a ar[tat c[Dionisie nu era în nici un fel vinovat de faptele ce i se puneau înresponsabilitate74. Soarta nu a vrut ca Dionisie s[ devin[reformatorul Bisericii Ruse =i s[ înceap[ predica rena=teriibiserice=ti, dar i-a dat un discipol demn, care a g[sit suficienteresurse =i curaj pentru a porni pe acest drum. Discipolul c[ruiaDionisie i-a ar[tat calea pe care trebuia s[ o urmeze BisericaRus[ în viitor era un tân[r originar din regiunea Vologdei, carefugind de du=mani =i persecutori, =i-a g[sit ad[post în faimoasam[n[stire fondat[ de Sfântul Serghie din Radonej. IvanNeronov - a=a îl chema pe acest tân[r - a devenit în scurt timpfondatorul =i promotorul celei mai mari mi=c[ri religioase dinistoria poporului =i a Bisericii Ruse75. “Aceast[ mi=care fondat[pe înv[\[turile lui Ioan Gur[ de Aur =i Maksim Grecul =i peexemplul personal al lui Dionisie =i poate pe al lui Geronimo

64

Savonarola a influen\at întreaga evolu\ie ulterioar[ a istorieiruse” – afirm[ istoricul Serghei Alexandrovi Zen’kovskij76.

N[scut în jurul anului 1590, cum ne spune biografia sa77,în Schitul Mântuitorului, aflat nu departe de Vologda, el acrescut sub influen\a stare\ului acestui schit care i-a eviden\iatdou[ tr[s[turi de caracter importante: fermitatea moral[ =iascetic[, pe de o parte, iar pe de alt[ parte, sentimentul leg[turiiindestructibile cu oamenii, cu lumea în general. Neronov ap[strat aceste dou[ tr[s[turi toat[ via\a. Dac[ ascetismul =ifermitatea moral[ îl orientau spre o via\[ mai mult monahal[,sentimentul leg[turii cu lumea îi insufla datoria de a promovaînv[\[tura cre=tin[ în lume.

Ajuns în satul Nikol’skoe-Sobolev, pe cursul superior alVolg[i, el s-a c[s[torit cu fiica unuia din preo\ii de aici, Evdokia,devenind cânt[re\, urmând ca mai târziu s[ fie hirotonisit preot.Dar cariera =i succesul profesional sau banii îl interesau preapu\in pe Neronov. El se sim\ea obligat s[ slujeasc[ Bisericiialtfel. Neputând suporta discrepan\a între Cuvântul Domnului =imodul de via\[ al celor ce se numeau cre=tini, Neronov le-arepro=at atât preo\ilor cât =i mirenilor din sat c[ îl “mânie peDomnul prin be\iile =i nelegiuirile pe care le înf[ptuiesc”. Evi-dent c[ asemenea repro=uri nu puteau fi pe placul localnicilor,a=a c[ tân[rul moralist a fost nevoit s[ plece din sat. Leg[turileacestei a=ez[ri cu m[n[stirea Troi\a-Serghieva, destul de strânse,au contribuit la luarea de c[tre Neronov a hot[rârii de a venipentru ajutor sau sfat la aceast[ faimoas[ m[n[stire, care laînceputul secolului al XVII-lea era cel mai important centrureligios =i cultural din Rusia. Ajuns aici, tân[rul Neronov a intratrepede sub protec\ia arhimandritului Dionisie, care a v[zut în elpe acela care va putea pune în practic[ ideile rena=terii spiritualea Rusiei =i l-a ini\iat în operele scriitorilor s[i favori\i: Ioan Gur[de Aur =i Maksim Grecul.

Predicile lui Ioan Gur[ de Aur nu puteau s[ fie decât pegustul lui Ivan Neronov, mai ales c[ ele loveau în p[cateleoric[rei societ[\i, p[cate pe care tân[rul înv[\[cel avusese ocazias[ le condamne deja. Opera lui Maksim Grecul =i mai ales

65

exemplul c[lug[rului florentin Geronimo Savonarola l-auinfluen\at decisiv pe Neronov. Dac[ prin spiritul lor predicile demai târziu ale nelini=titului vologdean concordau cu gândirea =itradi\ia lui Maksim Grecul, prin metoda lor de expunere, prinfor\a condamn[rii moravurilor vremii =i ap[r[rii înv[\[turii luiHristos, ele aminteau mai degrab[ de monahul florentin. Sepoate spune c[ spiritul lui Ioan Gur[ de Aur =i Maksim Grecul=i poate =i cel al ascetului florentin Savonarola a fost transmismai târziu =i adep\ilor lui Neronov, care ast[zi sunt numi\istaroveri78.

Îns[ poate mai important pentru via\a ulterioar[ a lui IvanNeronov decât aceast[ preg[tire teologic[ =i ideologic[ a fostcontactul personal cu arhimandritul Dionisie. Nu e de mirare c[acest om extraordinar care a fost Dionisie, în sufletul c[ruia“tr[iau vechile porunci =i gândul c[ poporul rus e ales deDumnezeu”79, s-a purtat atât de bine cu Neronov =i sim\ind în elviitorul misionar, l-a trimis s[ continue ceea ce începuse elînsu=i în anii “Epocii Tulburi”.

Anii petrecu\i la Troi\a-Serghieva nu au f[cut din Neronovun c[lug[r. Tendin\a lui de a nu se rupe total de lume, ci de a semântui c[utând s[-i mântuiasc[ pe al\ii, au adus un nou stil înascetismul rus =i în activitatea religioas[, care odat[ cu el seorienteaz[ nu atât spre mântuirea personal[, cât spre îmbun[-t[\irea vie\ii biserice=ti, spre ridicarea moral[ a ortodoxiei ruse,=i spre predicarea direct[ a înv[\[turii cre=tine poporuluicredincios.

Hirotonisit diacon cu sprijinul lui Dionisie, Neronov s-aîntors la Nikol’skoe, de unde a vizitat Moscova de câteva ori,reu=ind s[-=i creeze o serie de rela\ii în capital[. Ajuns preot, ela plecat din Nikol’skoe la Nijni Novgorod, unde a fost numitparoh la o mic[ biseric[ cu hramul Învierii Domnului =i cupu\ini enoria=i. El n-a ajuns întâmpl[tor în acest ora=. Mentoruls[u, arhimandritul Dionisie =tia care era influen\a m[n[stirii pecare o conducea asupra popula\iei acestui ora=, care în vremurilede restri=te ale “Epocii Tulburi” a r[spuns primul la chemareaacestuia =i a pornit practic lupta de eliberare a Rusiei de sub

66

ocupa\ia str[in[. De aceea, arhimandritul a considerat c[locuitorii de aici, mai degrab[ decât cei din alte regiuni ruse=ti,vor r[spunde la predicile lui Ivan Neronov, iar vechii lui prieteniîl vor ajuta pe tân[rul predicator. Singurul izvor care ne d[aceste informa\ii – Via\a stare\ului Grigorie Neronov – nucuprinde din p[cate nici datele c[l[toriilor acestuia =i niciperioada când a sosit el la Nijni Novgorod. Putem presupunetotu=i c[, în orice caz, lui Dionisie i-a fost dat s[ aud[, înainte demoartea sa petrecut[ în 1631, de primele succese aleînv[\[celului s[u. Neronov devenise deja destul de cunoscut înNijni Novgorod, =i chiar în afara lui, inclusiv în Moscova undenu pierdea nici un prilej pentru a predica.

Prin ce a reu=it Neronov s[ atrag[ masele de credincio=i dinNijni Novgorod? În primul rând prin noul tip de slujirepreo\easc[, neobi=nuit pentru clerul rus din aceea vreme care-=ilimita activitatea doar la \inerea slujbelor biserice=ti, îndepli-nirea serviciilor religioase pentru credincio=i – botezuri,cununii, înmormânt[ri etc. – =i orientarea vie\ii religioase aenoria=ilor. Spre deosebire de ceilal\i preo\i din Nijni Novgorod,Neronov a ad[ugat activit[\ilor enumerate mai sus predica =iexplicarea sensului înv[\[turii divine. Pentru moravurile dinRusia veacului al XVII-lea a=a ceva era nemaiîntâlnit. Predicileacestui tân[r preot nu aveau un caracter abstract, fiind peîn\elesul fiec[rui enoria= =i se adresau atât min\ii cât =i sufletuluicredincio=ilor. De asemenea, el le cerea enoria=ilor s[i ca =icelor care veneau ocazional la slujbele sale “s[ duc[ mai departecuvântul lui Hristos”, s[-l propov[duiasc[ “în casele lor” =i s[-iconving[ pe to\i apropia\ii lor s[ caute calea spre mântuire.Aceast[ tendin\[ de a-i face =i pe mireni purt[tori ai cuvântuluidivin era cu totul neobi=nuit[ nu numai pentru Biserica Rus[, cichiar =i pentru practica medieval[ catolic[, apropiindu-se maidegrab[ de tipul predicii protestante. Neronov nu predica numaiîn biseric[. În mod frecvent, dup[ slujbe el continua s[ prediceîn strad[ sau în pie\ele ora=ului “ar[tând tuturor caleamântuirii”80.

Urmând exemplul lui Ioan Gur[ de Aur, Neronov nu

67

predica doar mântuirea sufletelor sau ajutorarea aproapelui, citrecea =i la fapte. Astfel, el a reu=it cu ajutorul enoria=ilor s[i, s[edifice un a=ez[mânt pentru ajutorarea bolnavilor =i a celor f[r[ad[post, s[ organizeze o =coal[, fiind pe deplin con=tient defaptul c[ instruirea =i cunoa=terea scripturilor îl vor ajuta pecredinciosul rus s[ g[seasc[ drumul spre mântuire =i c[rug[ciunea, \inerea poruncilor, =i milostenia nu sunt singurelec[i de receptare cre=tin[ a lumii. Tema cre=tinismului social,caracteristic[ lui Ioan Gur[ de Aur se observ[ în toat[ activitatealui Neronov. Niciodat[ el nu s-a dat în l[turi s[-i ajute pe ceinevoia=i =i n[p[stui\i =i a c[utat s[ l[rgeasc[ asemenea activit[\isociale, oriunde s-ar fi aflat, iar activitatea lui nu putea r[mânemult timp între zidurile parohiei sale. Predicarea reînnoiriicre=tine =i a rena=terii morale a întregii societ[\i ruse a atrasaten\ia multor oameni influen\i nu numai din Nijni Novgorod, ci=i din alte ora=e =i regiuni ale Rusiei. Criticând moralitateadec[zut[ a preo\ilor care tr[iau nu atât pentru propov[duireaCuvântului Domnului, cât pentru propria lor pl[cere, fiind maidegrab[ un exemplu de desfrânare =i imoralitate, el =i-a atrasdu=m[nia multora dintre confra\ii s[i, dar =i simpatia unoradintre ace=tia =i a credincio=ilor simpli. Repro=urile aduse cate-goriilor sociale superioare, boierime, curteni, pentru indiferen\alor fa\[ de credin\[ nu puteau s[ nu influen\eze atitudineaacestora fa\[ de el.

Convingerile sale cre=tine l-au f[cut s[ se opun[ =i r[z-boiului cu Polonia, început în 1632, fapt ce a provocat nemul-\umirea patriarhului Filaret, care l-a pedepsit exilându-l într-om[n[stire îndep[rtat[ din nord. Dup[ moartea lui Filaret, el afost eliberat =i s-a întors la Nijni Novgorod unde de data aceastapredica lui a avut un succes mult mai mare, extinzându-se =i înalte zone ale Rusiei.

Autoritatea fostului ucenic al lui Dionisie a crescut într-atât, încât la mijlocul anilor ’30 ai secolului al XVII-lea preo\iigrupa\i în jurul lui, destul de influen\i, s-au hot[rât s[-i deasfaturi însu=i noului patriarh Ioasaf I (1634-1641) în privin\amodului de conducere al Bisericii =i a îndatoririlor pe care le are

68

prim-ierarhul în ceea ce prive=te ridicarea nivelului spiritual alclerului =i al credincio=ilor. În 1636 nou[ protopopi =i preo\i dinNijni Novgorod în frunte cu Neronov îi prezint[ patriarhului oscrisoare-peti\ie în care descriu starea jalnic[ a moravurilorbiserice=ti din Rusia =i îi cer s[ ia m[suri urgente pentruridicarea nivelului credin\ei =i “salvarea ortodoxiei ruse aflate înpericol”81.

Semnatarii peti\iei se pronun\[ pentru înl[turarea dezor-dinilor existente în serviciul divin rusesc, ar[tând c[ pricinaacestora se afl[ în “lenea =i indiferen\a” preo\ilor “întrucât întimpul slujbelor religioase se citesc =i se cânt[ în acela=i timptexte =i cânt[ri care potrivit regulilor au o anumit[ succesiune,credincio=ii nu în\eleg nimic din slujb[ =i nu mai sunt aten\i,vorbesc între ei, se plimb[ prin biseric[, râd, se ceart[, hulindastfel numele Domnului” spuneau protopopii =i preo\ii sem-natari ai peti\iei. Ei condamnau, de asemenea, r[m[=i\ele p[gânedin via\a popular[, be\ia =i desfrânarea, a c[ror cauz[ o vedeauîn lipsa unei autentice educa\ii cre=tine a poporului, pe careacesta trebuia s[ o primeasc[ în biseric[ =i mai ales în timpulliturghiei. De aceea, Neronov =i adep\ii s[i arat[ c[ lucrul celmai important este ca înv[\[tura lui Hristos =i sensul rug[-ciunilor s[ ajung[ la “inimile =i sufletele enoria=ilor, iar slujbelebiserice=ti s[ se desf[=oare conform canoanelor, f[r[ grab[, clar=i într-o singur[ voce”. Multivocalitatea – citirea =i cântarea înacela=i timp a unor texte =i cânt[ri diferite – trebuie interzis[ iarpreo\ii în peti\ia lor îl implor[ pe patriarh s[ introduc[ univo-calitatea în Biseric[ =i s[ ia m[suri pentru îmbun[t[\ireamoravurilor =i ridicarea disciplinei în rândul clerului rus. Stareamoral[ =i religioas[ a acestuia la începutul secolului al XVII-leaamintea de cea a clerului occidental în epoca premerg[toareReformei, clerului rus lipsindu-i ]ns[ nivelul cultural al celuioccidental din epoca Rena=terii.

Dac[ în ceea ce prive=te dezordinile din Biseric[ =i con-damnarea lor nu era nimic nou – încerc[ri de ridicare adisciplinei clerului =i de reglementare a modului de \inere aslujbelor f[cându-se =i pe parcursul secolelor al XV-lea =i al

69

XVI-lea – elementul de noutate îl reprezenta organizareapreo\ilor =i faptul c[ dorin\a de îmbun[t[\ire venea de la ei =i nude la episcopi sau patriarh, cum fusese pân[ atunci.

Patriarhul Ioasaf a reac\ionat foarte bine la scrisoarea-peti\ie a clerului din Nijni-Novgorod. Nu numai c[ nu i-apedepsit pe semnatarii acesteia, dimpotriv[, a emis pe 14 august1636 o circular[ în care cerea ca în biserici slujbele s[ sedesf[=oare pe maximum dou[ voci, =i doar în situa\ii extreme petrei voci, iar preo\ii s[ acorde o aten\ie deosebit[ atât slujbeibiserice=ti, cât =i vie\ii morale a credincio=ilor. Aproape conco-mitent a fost trimis la Nijni-Novgorod un revizor patriarhal,preotul Andrei, împuternicit s[ verifice modul de îndeplinire acircularei =i disciplina clerului82.

Explica\ia reac\iei pozitive a patriarhului la scrisoarea-peti\ie a preo\ilor din Nijni Novgorod trebuie c[utat[ în noileidei ce începeau s[ circule în sânul Bisericii Ruse, care auconstituit practic începutul unei mi=c[ri reformatoare deamploare, ce urm[rea s[ fac[ din poporul rus un autentic poporcre=tin. Neronov =i activitatea sa nu au fost un fenomen izolat,lucru care se observ[ tocmai din faptul trimiterii =i semn[rii sus-amintitei peti\ii c[tre patriarh de c[tre un întreg colectiv deprotopopi =i preo\i, ci doar o manifestare mai clar definit[ a unuinou curent religios, aflat în formare la acea vreme. Reprezen-tan\ii acestuia voiau s[ devin[ cre=tini nu numai cu numele, ci =icu fapta, fiind preg[ti\i s[ transpun[ în via\[ idealurile lor =i s[reformeze via\a bisericeasc[ din Rusia83.

Concomitent sau imediat dup[ ac\iunea clerului din NijniNovgorod, în toat[ Rusia – la Pskov, Kaluga, Vologda, Suzdal=i-n alte ora=e – se fac auzite glasuri care cereau de la ierarhieschimb[ri în via\a Bisericii. Peste tot cre=te nivelul religiozit[\ii=i apar semnele unei noi =i puternice mi=c[ri religioase.

Aceasta nu era prima mi=care religioas[ din Rusia medie-val[, îns[ ea avea un caracter cu totul diferit fa\[ de celeprecedente. În secolele al XIV-lea =i al XV-lea, mi=c[rile ini\iatede Serghie din Radonej =i Kirill Belozerski, respectiv de IosifVolokolamski =i Nil Sorski, au influen\at în dou[ rânduri via\a

70

religioas[ ruseasc[. De aceast[ dat[, nu c[lug[rii îi cheam[ pecredincio=i s[-=i salveze sufletele în schituri =i m[n[stiri, cipreo\ii de lume, care pe deasupra cheam[ la mântuire întreagaBiseric[ Rus[, tot poporul rus, toat[ societatea. Preo\ii caNeronov nu caut[ doar s[-i înve\e pe mireni, ci cu lacrimi înochi le cer s[ se mântuiasc[ =i s[-i înve\e =i pe al\ii s[ semântuiasc[, dup[ care solicit[ ajutorul episcopatului pentrurealizarea scopului salv[rii “întregii \[ri a Rusiei”.

Informa\iile despre mi=carea reformatoare pornit[ de Nero-nov sunt foarte greu de coroborat, fiind pu\ine =i fragmentarepentru anii ’30 ai secolului al XVII-lea, a=a încât este imposibil[alc[tuirea unui tablou clar al r[spândirii ideilor acesteia. Dup[câte =tim, mi=carea a fost prezent[ mai ales în zonele nordice aleRusiei, ]n regiunea Volg[i superioare =i par\ial în regiuneaMoscovei. În capital[ ea a fost sus\inut[ ini\ial de tipografii dela Curtea Tip[riturilor, iar în anii ’40 s-a r[spândit =i-n rândulelitelor politice =i religioase.

3.3 Curentul radical al „stare\ilor p[durilor”

Mi=carea protopopului Neronov sau a “iubitorilor luiDumnezeu” (bogoljubcy) cum a mai fost ea numit[, nu a fostsingura manifestare de spiritualitate rus[ de la mijlocul secoluluial XVII-lea. În p[durile de pe cursul superior al Volg[i, înregiunea ora=elor Kostroma, Iaroslav, Vladimir =i NijniNovgorod, în aceea=i perioad[ – 1630-1640 – a ac\ionat o mi=-care mult mai radical[, ascetismul propov[duit de aceasta fiindmult mai sever decât cel al adep\ilor lui Neronov. Dac[ pe“iubitorii lui Dumnezeu” îi inspira ideea mântuirii în lume =icredin\a în viitorul luminos al Rusiei – noul Israel, pe adep\iiacestei din urm[ orient[ri – numi\i stare\i ai p[durilor (lesnyjestarcy) nu îi interesa lumea, pe care o considerau izvor al tuturorp[catelor =i nelegiuirilor omenirii. Negând posibilitateamântuirii în lume, ei se str[duiau s[ se îndep[rteze cât mai multde aceasta, fugind în adâncul p[durilor, unde nu mai puteausim\i ve=nica ispit[ a vie\ii lume=ti. Via\a autentic cre=tin[ – în

71

viziunea stare\ilor p[durilor – consta în \inerea unui post sever,efectuarea de m[t[nii aproape în permanen\[, somn foarte pu\in,purtarea de verigi de fier =i de îmbr[c[minte u=oar[ iarna. Toateacestea în scopul mortific[rii trupului =i alung[rii ispitelorhranei, sexului =i a unei vie\i confortabile. Aceast[ mortificare atrupului era jertfa pe care omul trebuia s[ o dea pentru atingereaperfec\iunii. Stare\ii p[durilor considerau c[ în afar[ de renun-\area la lume, postul sever, mortificarea trupului =i rug[ciuneapermanent[ nu exist[ o alt[ cale de mântuire personal[.

Din p[cate, avem foarte pu\ine informa\ii despre aceast[mi=care, întrucât ace=ti pustnici nu au l[sat nimic scris despreînv[\[tura lor; date despre ei pot fi g[site doar în documenteleoficiale ale vremii, în operele unor adep\i de la sfâr=itulsecolului al XVII-lea, ca =i în lucr[rile adversarilor contem-porani lor. Din aceste informa\ii reiese c[ fondatorul =i primulconduc[tor al acestor asce\i ai p[durilor a fost un oarecaremonah Kapiton, originar tot din regiunea Vologdei, de unde era=i Neronov.84 Spre deosebire de Avvakum, viitorul ideolog =ilupt[tor pentru ritul vechi care ap[rând via\a în lume, familia =ina=terea de copii de asemenea asce\i radicali, ar[ta c[ “toat[lumea este binecuvântat[ de Dumnezeu”85, Kapiton vedea înlume, familie =i copii numai un izvor =i rezultat al p[catului,care duce inevitabil la moartea ve=nic[.

Primele informa\ii despre Kapiton apar pe la 1630. Întinere\e el a fost un timp monah la o m[n[stire din Vologda –Preobrajenskoe – unde deja începuse s[ predice ascetismulextrem.86 La începutul anului 1630, dup[ cum reiese din dateledocumentelor oficiale, el a p[r[sit aceast[ m[n[stire =i s-a a=ezatîn satul Danilov, la 110 verste spre sud de Vologda, fondând unnou schit87, care este recunoscut printr-un decret al suveranuluidin 1634 prin care i se permite s[ se foloseasc[ de bunurile dinvecin[tatea sa.88 La pu\in timp dup[ aceasta, Kapiton a maiînfiin\at =i un schit pentru femei, unde s-au a=ezat 10 – 15m[icu\e. Aceste înfiin\[ri de schituri ne arat[ c[ el se ocupa nunumai de mântuirea personal[ ci =i de crearea de noi adep\i aiînv[\[turilor sale.89

72

Dar bun[voin\a autorit[\ilor fa\[ de Kapiton nu a duratmult. Practica ascetismului extrem a îngrijorat puterea politic[ =iecleziastic[, astfel încât în 1639 patriarhul Ioasaf a ordonatînchiderea celor dou[ schituri =i arestarea lui Kapiton. Acestaîns[, prevenit din timp, a reu=it s[ scape de arest, fugind înp[durile din regiunea cursului superior al Volg[i. Reu=ind s[scape de arest înc[ o dat[ în 1651, Kapiton s-a mutat mai la sud,într-o zon[ cu p[duri virgine, foarte greu de p[truns, unde acontinuat s[ predice ascetismul extrem, reu=ind s[ atrag[ mul\iadep\i, care duceau înv[\[turile sale în toat[ Rusia.

Fanatismul ascetic nu era singura tr[s[tur[ caracteristic[ aînv[\[turii lui Kapiton. El refuza s[ mai mearg[ s[ primeasc[binecuvântarea de la preo\ii pe care îi considera nedemni, iarapoi a încetat s[ mai mearg[ la biseric[ =i s[ se împ[rt[=easc[.De asemenea, critica închinarea la unele icoane, în special lacele zugr[vite sub influen\a occidental[, în care Hristos erareprezentat mai realist =i mai pu\in abstract – ideografic, a=acum f[ceau vechile icoane ruse=ti90, întrucât Hristos reprezentatpe aceste icoane i se p[rea prea p[mântean =i s[n[tos, lucru cecontravenea imaginii lui despre Mântuitorul mucenic =i ascet.

Kapiton a avut foarte mul\i discipoli. Peregrin[rile =ipersecu\iile la care a fost supus au dus la r[spândirea ideilor sale=i cre=terea num[rului de adep\i ai acestora. Dintre ei s-a distins“marele =i preaîn\eleptul Vavila”.91 Acest Vavila nu era rus, daroriginea lui exact[ a r[mas necunoscut[. Din izvoarele mai târziiafl[m c[ el era de “credin\[ luteran[”, îns[ asta nu înseamn[ c[într-adev[r era luteran, deoarece în secolul al XVII-lea ru=ii îinumeau astfel pe to\i protestan\ii. Acest Vavila se distingea prinerudi\ia sa, el fiind un absolvent al Universit[\ii Sorbona, =i princunoa=terea limbilor greac[, latin[ =i german[. Ajuns în Rusia învremea \arului Mihail el a trecut la ortodoxie =i a îmbr[\i=atmonahismul. Unii istorici, ca Š apov spre exemplu, se întrebaudac[ nu Vavila este responsabil de acele tr[s[turi protestante ale“înv[\[turii lui Kapiton”, refuzul închin[rii la unele icoane saual împ[rt[=aniei de la preo\ii “nedestoinici”, pentru careautorit[\ile au vrut s[-l aresteze în 163992. Din p[cate, avem

73

prea pu\ine informa\ii despre Vavila pentru a putea s[ formul[mun r[spuns la aceast[ întrebare.

Principala tr[s[tur[ a înv[\[turii lui Kapiton – ascetismulradical – reprezint[ o denaturare a pravilelor =i practicilorortodoxe medievale în ce prive=te monahismul. Kapiton duceascetismul =i lupta cu trupul la extrem =i exclude totalposibilitatea mântuirii în lume, considerând c[ doar ascezaextrem[ este singura form[ cre=tin[ de mântuire a sufletului.Cum ucenicii s[i nu erau monahi în marea lor majoritate, cimireni, se poate deduce c[ scopul înv[\[turii lui Kapiton nuconsta în organizarea monahismului pe noi baze, mai severe, ciîn r[spândirea practicii sale ascetice care implica =i celibatul, înrândul mirenilor.

Dac[ adep\ii lui Neronov voiau s[ fac[ din Rusia o parohieuniversal[, care s[ a=tepte venirea împ[r[\iei cere=ti la liturghie,Kapiton tindea s[ o transforme într-o m[n[stire sever[, aflat[ îna=teptarea Judec[\ii de Apoi. Lumea îns[=i în viziunea lui eradoar o manifestare a r[ului =i a ispitei, în care nici tainele, nicipreo\ia nu mai aveau putere =i har în lupta pentru mântuireasufletului.

R[d[cinile unei asemenea ideologii pesimiste, în opiniaunor autori, se afl[ în discu\iile despre antihrist, foarte popularepe tot parcursul Evului Mediu, atât în Rusia, cât =i în Occident,în ideea despre A Treia Rom[ =i “Ultima Împ[r[\ie”, identificatecu Rusia =i poate în ereziile ruse=ti timpurii – strigolnicii(secolul al XIV-lea) =i iudaizan\ii (secolul al XV-lea) – ai c[roradep\i este posibil s[ mai fi supravie\uit pân[ la sfâr=itulsecolului al XVI-lea undeva în p[durile din nordul Rusiei.93 Înorice caz, oricare ar fi fost r[d[cinile spirituale ale înv[\[turii luiKapiton, ea a adus deja primele semne ale unei viitoare rupturiîn rândurile credincio=ilor ru=i înc[ din perioada colabor[riiarmonioase dintre “iubitorii lui Dumnezeu” =i autorit[\ile statale=i ecleziastice.

74

3. 4. Cercul “râvnitorilor evlaviei”

Mi=carea lui Neronov s-a r[spândit în toat[ Rusia,influen\ând inclusiv sferele înalte ale puterii politice. Bunprieten cu Neronov, duhovnicul noului \ar Alexei Mihailovici -protopopul +tefan Vonifatiev - reu=e=te ca la scurt timp dup[urcarea pe tron a acestuia s[ strâng[ în jurul s[u câ\iva adep\iilu=tri ai înv[\[turilor protopopului din Nijni Novgorod. A=aapare la Moscova în chiar inima Rusiei, palatul \arului, o mic[dar influent[ grupare care va juca un rol esen\ial în via\abisericeasc[ a Rusiei în anii premerg[tori patriarhatului luiNikon: a=a numitul cerc al “râvnitorilor evlaviei” – revniteliblago estija. Figura principal[ a acestui cerc, protopopul +tefanVonifatiev, a devenit în ace=ti ani – 1645-1652 – conduc[torulde facto al Bisericii Ruse. El a încercat împreun[ cu ceilal\imembri ai acestui cerc, din care au mai f[cut parte la începutboierul Feodor Rti=cev, tân[rul suveran Alexei Mihailovici =iNeronov, adus de duhovnicul suveranului la Moscova chiar din1645, s[ transpun[ în practic[ ideile promovate de Neronov înc[din anii ’30: rena=terea spiritual[ a Rusiei prin ridicarea nive-lului moral, intelectual =i cultural al preo\imii =i credincio=ilorsimpli, eliminarea dezordinilor din slujbele biserice=ti =irespectarea întocmai a canoanelor în desf[=urarea acestora.

Pe parcurs, în acest cerc au intrat =i viitorul patriarh Nikon,ca =i al\i apropia\i ai lui Neronov, care au ac\ionat îns[ înprovincie. Dintre ace=tia s-a distins protopopul Avvakum,viitorul ap[r[tor de neclintit al vechiului rit. Dup[ venirea luiNeronov la Moscova, succesele râvnitorilor evlaviei, li s-aup[rut atât de importante acestora, încât în 1649 au hot[rât s[ridice problema generaliz[rii univocalit[\ii – edinoglasie - înslujbele biserice=ti la sinodul local al Bisericii Ruse ce urma s[aib[ loc în acel an94. Ei î=i d[deau seama c[, în ciudaintroducerii acestei reguli în câteva biserici din capital[ =i dinalte ora=e ale Rusiei, marea majoritate a bisericilor continua s[r[mân[ în mâinile clerului obi=nuit cu multivocalitatea –

75

mnogoglasie - care nu voia s[ schimbe obiceiurile pentru \elurileidealiste ale unor preo\i din capital[.

Episcopatul nu se împotrivea introducerii univocalit[\ii,acolo unde preo\ii =i enoria=ii doreau asta, dar nu se gr[beadeloc s[ generalizeze aceast[ regul[. Multora introducereaunivocalit[\ii nu le era pe plac, întrucât prin aceasta slujbelebiserice=ti deveneau mult mai lungi =i mai obositoare. De aceea,o bun[ parte din episcopi, inclusiv patriarhul Iosif, care eratotu=i contra multivocalit[\ii excesive, se împotrivea introdu-cerii univocalit[\ii absolute. Le era team[ ca slujbele lungi s[nu-i sperie pe enoria=i =i astfel s[-i îndep[rteze de biseric[.

Sinodul de la care râvnitorii evlaviei a=teptau generalizarearegulii univocalit[\ii a fost convocat la începutul anului 1649,dar hot[rârile sale nu au fost deloc pe placul acestora. Episcopiinu au fost de acord cu propunerea f[cut[ de +tefan Vonifatiev =iau hot[rât ca slujbele s[ se \in[ tot a=a cum s-au \inut =i înainte,întrucât “în Moscova =i în alte ora=e s-au produs discu\ii necu-viincioase =i tulbur[ri iar cre=tinii pravoslavnici au început s[ numai vin[ la biseric[ din pricina cânt[rii foarte lungi”95.

Hot[rârea sinodului i-a nemul\umit foarte tare pe râvnitori,iar Vonifatiev a adus acuza\ii foarte grave patriarhului =i celor-lal\i episcopi participan\i la sinod, care l-au determinat pe Iosifs[ se plâng[ \arului =i s[-i cear[ pedepsirea protopopului. Evi-dent, \arul l-a ap[rat pe confesorul s[u =i nu l-a deferit judec[\ii.

Sub presiunea suveranului, patriarhul Iosif a hot[rât s[amâne temporar discutarea problemei univocalit[\ii =i s[ seadreseze patriarhului ecumenic Parthenios pentru o consulta\ieîn aceast[ problem[. R[spunsul acestuia, sosit la 16 februarie1650, era categoric: univocalitatea nu numai c[ poate fi intro-dus[, ci ea trebuie introdus[ în toate bisericile. Acest r[spuns alpatriarhului Constantinopolului a fost hot[râtor pentrurezolvarea problemei: noul sinod convocat în februarie 1651, ahot[rât ca în “toate bisericile s[ se cânte dup[ rânduial[ =i f[r[vreo tulburare, într-un singur glas”96.

“Revolta” protopopilor contra episcopatului în timpul sino-dului din 1649 nu a fost ceva întâmpl[tor. Rela\iile tensionate

76

din interiorul Bisericii între episcopat =i clerul inferior sedatorau mai ales faptului c[ episcopii erau ale=i exclusiv dinrândul preo\imii monahale, a c[rei atitudine fa\[ de clerul delume era de cele mai multe ori negativ[. Ajun=i episcopi, astfelde monahi nu se d[deau în l[turi s[ abuzeze de puterile lorasupra preo\ilor din eparhiile pe care le administrau. Lacre=terea tensiunii dintre preo\i =i episcopat a contribuit =iaparatul episcopal, format din mireni, care în cele mai multecazuri nu se remarcau prin cine =tie ce calit[\i cre=tine, cidimpotriv[, printr-o l[comie exagerat[ care afecta deseoribunele moravuri.

De aceea, înc[ din secolul al XV-lea, clerul de lume ac[utat s[ pun[ sub controlul sinoadelor episcopatul, cerând ca laacestea s[ participe =i reprezentan\i din partea sa =i ai mirenilor.Un argument în plus pentru aceasta l-a constituit trecerea în bloca episcopatului ortodox din Ucraina la Unirea cu Roma,petrecut[ în 1596, la Brest. Neronov, militând contra unordrepturi excesive pentru episcopat, nu ac\iona în nici un cazcontra institu\iei episcopale. El voia s[-i conving[ pe \ar =i pepatriarhul Iosif c[ în func\iile episcopale trebuie s[ accead[ doaroameni devota\i Bisericii, care s[ se zbat[ pentru ortodoxia rus[.

În anii colabor[rii cu \arul =i guvernul acestuia, activitatearâvnitorilor evlaviei nu s-a limitat doar la predic[, restabilireaunivocalit[\ii, r[spândirea tip[riturilor. Folosindu-se de in-fluen\a lor asupra puterii, ei s-au str[duit s[ transpun[ în via\[idealurile mi=c[rii =i s[ creeze condi\iile pentru ridicareanivelului moral al popula\iei, s[ reduc[ la minimum flagelulbe\iei, s[ atrag[ popula\ia spre Biseric[ =i s[ lichideze r[m[=i\elep[gâne din via\a poporului. Multe ucazuri emise în ace=ti anicondamnau în termeni foarte duri be\ia, interzicând preo\ilor =imonahilor s[ frecventeze cârciumile =i s[ bea votc[, chemându-i s[ lupte împotriva acestui flagel. În 1647 un astfel de “ucaz”limita vânzarea de alcool =i prevedea închiderea cârciumilor,pr[v[liilor =i a altor asemenea localuri în timpul s[rb[torilorreligioase97. În 1646, printr-o decizie special[ a patriarhului,preo\ilor li se cerea s[ urm[reasc[ dac[ popula\ia \ine

77

posturile98. De asemenea, patriarhul Iosif =i guvernul \arului aucerut de foarte multe ori prin diferite acte oficiale ca popula\ias[ nu mai munceasc[ duminicile, ci s[ mearg[ la biseric[.

Punând în practic[ ideile râvnitorilor evlaviei \arul =iguvernul s[u nu au apelat doar la m[suri severe. De exemplu, înziua pomenirii tat[lui s[u, Mihail Feodorovici, \arul a amnistiatun întreg lot de infractori pedepsi\i pentru infrac\iuni de maimic[ importan\[99.

Influen\a râvnitorilor evlaviei s-a manifestat cel maievident în problema numirii de noi episcopi în posturile vacante,de preo\i parohi în marile parohii din ora=e =i în administra\iam[n[stireasc[. Datorit[ lor a ajuns Nikon în scaunul demitropolit al Novgorodului, Kornili – egumenul m[n[stirii Sf.Macarie Jeltovodski – mitropolit de Kazan, Alexandru – episcopde Viatka, iar Pavel – episcop de Kolomna. B[trânul patriarh =iadministra\ia sa au fost practic înl[tura\i de la solu\ionareaprincipalelor probleme ce priveau Biserica Rus[, de ele ocu-pându-se în ace=ti ani \arul, Vonifatiev =i prietenii lor râvnitoriievlaviei, mai ales Neronov =i Nikon.

În pofida succeselor mari pe care le-au înregistratrâvnitorii evlaviei, ar fi o exagerare dac[ am spune c[ ei aureu=it s[ atrag[ de partea lor cercuri largi =i influente dinsocietatea moscovit[. Chiar dac[ în unele ora=e mari influen\alor crescuse considerabil, ei nu au putut s[ aduc[ de partea lormajoritatea popula\iei. Boierimea =i în special curtenii priveaucu re\inere =i chiar îi urau pe “râvnitori” pentru încerc[rile lor dea spori influen\a Bisericii în societate. De asemenea, admi-nistra\ia local[ =i o bun[ parte din cler priveau cu suspiciuneeforturile acestora, iar tulbur[rile îndreptate contra lor în 1652 înregiunea cursului superior al Volg[i au fost o manifestareorganizat[ tocmai de du=manii lor din rândurile acestor categoriisociale.

Împotrivirea hot[r`t[ a aristocra\iei =i a curtenilor la încer-c[rile \arului =i ale râvnitorilor evlaviei de a statua autoritateaBisericii mai presus de cea a categoriilor sociale dominante ]nRusia, s-a reflectat în “A=ez[mântul” (Uloženije) din 1649, care

78

a l[rgit drepturile statului =i ale claselor dominante pe seamaBisericii. Astfel, administrarea averilor biserice=ti a trecut însarcina statului, fiind creat special în acest scop a=a numitulPrikaz al M[n[stirilor – Monastyrskij Prikaz. De asemenea,biserica a fost lipsit[ de o serie de atribu\ii în materie judiciar[,care au trecut tot în sarcina administra\iei.

Ultimii trei ani ai patriarhatului lui Iosif au fost totu=i aniidomina\iei relative a Bisericii asupra statului =i ai victoriei ideiistatului teocratic ortodox. În ace=ti ani în min\ile =i inimileru=ilor se crea impresia c[ Rusia va deveni într-adev[r aceaîmp[r[\ie care va fi demn[ s[ se transforme într-o adev[rat[“împ[r[\ie a Sfântului Duh”. Un întreg =ir de festivit[\i reli-gioase =i canoniz[ri aminteau în permanen\[ guvernului =ipoporului despre datoria \[rii =i a popula\iei fa\[ de biseric[ =icredin\[ =i despre obliga\ia tuturor cre=tinilor ortodoc=i de a tr[iîn concordan\[ cu poruncile cre=tine.

În aceast[ atmosfer[ de efervescen\[ spiritual[ a ajunsNikon patriarh al Bisericii Ruse =i a trecut la înf[ptuirea uneialte idei, str[ine de spiritul poporului rus, al c[rei principalinspirator a fost însu=i \arul Alexei Mihailovici: ideea imperial[,adic[ cea a refacerii imperiului panortodox sub sceptrumoscovit.

79

CAPITOLUL 4REFORMA PATRIARHULUI NIKON +I

ÎNCEPUTURILE MI+C{RII STAROVERILOR

4.1. Practica bisericeasc[ din Rusia =i problema ]ndrept[riic[r\ilor de cult

Mult timp istoriografia ecleziastic[ rus[ a sus\inut ideea c[,înaintea reformei nikoniene, în cultul Bisericii Ruse existau oserie de abateri de la canonul ortodox, iar c[r\ile de cult, înspecial Liturghierul =i Trebnicul, precum =i alte c[r\i ce seutilizau în cadrul slujbelor biserice=ti, con\ineau multe eroridatorate fie unor traduceri gre=ite ale textelor originale grece=ti,fie gre=elilor de copiere f[cute de cei care s-au ocupat de mult-iplicarea unor astfel de c[r\i. S-a afirmat c[ aceste erori dena-turau, de cele mai multe ori, sensurile textelor liturgice, lucru ceafecta înv[\[tura ortodox[ privind adev[rurile pe care le ex-prim[ slujbele biserice=ti =i f[cea ca enoria=ii s[ recepteze gre=itmesajul transmis prin aceste texte, fapt inadmisibil pentruBiseric[, iar odat[ cu apari\ia tiparului =i editarea într-un tirajevident mai mare a unor astfel de c[r\i, erorile s-au perpetuat =is-au r[spândit în rândul maselor de credincio=i unde s-auîncet[\enit în decursul timpului100.

În realitate, lucrurile nu au stat deloc a=a. Practicabisericeasc[ din Rusia primei jum[t[\i a secolului al XVII-lea,ca =i c[r\ile de cult utilizate de Biserica Rus[ în aceast[perioad[, a cunoscut o evolu\ie interesant[, care necesit[ oexplica\ie ce nu se poate rezuma doar la semnalarea unorpresupuse abateri de la canonul ortodox, erori de traducere origre=eli de copiere.

Am ar[tat în capitolul precedent c[ protopopul IvanNeronov =i membrii a=a numitului cerc al râvnitorilor evlavieiau militat pentru eliminarea dezordinilor =i înc[lc[rilorrânduielilor liturgice =i înt[rirea disciplinei biserice=ti, reu=ind

81

s[ impun[ Sinodului din februarie 1651 adoptarea unei hot[râride introducere a regulii univocalit[\ii în oficierea slujbelor. Deasemenea, sub influen\a aceluia=i curent ideologic s-a dinamizatproduc\ia de carte religioas[, locul de frunte avându-l fire=tec[r\ile de cult, care se tip[reau dup[ o atent[ examinare, menit[s[ înl[ture eventualele sc[p[ri sau erori ori cel pu\in s[diminueze num[rul acestora.101 Dealtfel, în epoca patriarhilorIoasaf I (1634-1640) =i Iosif (1640-1652), care a coincis cuavântul mi=c[rii lui Neronov =i cu activitatea râvnitorilorevlaviei, produc\ia de tip[rituri religioase a atins punctul maxim.Nici în perioada precedent[ =i nici în cea urm[toare, pân[ lasfâr=itul secolului al XVII-lea, activitatea tipografic[ nu a maiavut amploarea din anii 1634-1652, produc\iile scoase dup[1653, în ciuda reformelor lui Nikon, situându-se net sub nivelulcelor anterioare, atât ca num[r, cât =i ca valoare102.

Pentru l[murirea problemei expuse ]n titlul prezentuluiparagraf se cuvine a fi elucidat[ mai întâi chestiunea diferen\elorde rit existente între Biserica Rus[ =i celelalte biserici ortodoxeîn secolul al XVII-lea, mai precis a originii acestora, iar apoi ceaa revizuirilor =i corecturilor aduse c[r\ilor de cult înainte dereforma nikonian[.

Chestiunea deosebirilor de rit a fost diferit interpretat[ de-a lungul timpului, în func\ie de orient[rile confesionale ale celorcare s-au ocupat de problemele reformei nikoniene =i ale rituluivechi. Astfel, reprezentan\ii Bisericii Ortodoxe oficiale explicauaceste diferen\e prin aceea c[ Biserica Rus[ s-ar fi ab[tut de lamodelul grec de ritual, dezvoltând o serie de particularit[\iliturgice =i rituale, neconforme cu acest model, fapt ce ar fiîndep[rtat-o de la canoanele Bisericii Ortodoxe în aceast[privin\[. De aici =i necesitatea urgent[ a “corect[rii” =i “îndrep-t[rii” ritului rusesc, pentru a-l face conform cu cel grec, prineliminarea “abaterilor” de la norma ortodox[, adic[ tocmai aacelor particularit[\i de rit ruse=ti.

Dimpotriv[, autorii apar\inând confesiunilor de rit vechi103

au v[zut cu totul altfel originea diferen\elor sus men\ionate.Plecând de la ideea c[ Biserica Rus[ a p[strat toate rânduielile

82

liturgice =i rituale astfel cum i-au fost transmise înc[ de laconstituire de c[tre grecii bizantini, ei au ar[tat c[ diferen\eleîntre practicile rituale ruse=ti =i cele grece=ti se datorau nuabaterilor Bisericii Ruse de la canonul ortodox, ci modific[rilorintervenite în practicile liturgice =i rituale grece=ti în secoleleXIII-XV, mai ales dup[ cucerirea Constantinopolului de c[trecrucia\i (1204) =i dup[ nefericita Uniune de la Floren\a(1439)104, sub influen\a catolicismului. Gra\ie relativei saleizol[ri fa\[ de restul bisericilor ortodoxe, Biserica Rus[ a p[stratnealterate rânduielile liturgice =i rituale pe care le-a primit înc[de la cre=tinarea oficial[ a ru=ilor, fapt petrecut în timpuldomniei marelui cneaz al Kievului Vladimir cel Mare (980-1015).

Problema diferen\elor de rit între Biserica Rus[ =i celelaltebiserici ortodoxe a fost studiat[ la sfâr=itul secolului al XIX-leade doi mari istorici ru=i ai Bisericii, E.E. Golubinski =i N.F.Kapterev, care au clarificat unele aspecte ale acesteia. AtâtGolubinski, cât =i Kapterev au ar[tat c[ înc[ din primele veacuriale cre=tinismului existau în cadrul Bisericii rânduieli =i textediferite în ceea ce prive=te slujbele biserice=ti, iar în aniiadopt[rii cre=tinismului de c[tre ru=i, în Bizan\ se foloseau dou[rânduieli canonice apropiate între ele, dar deosebite întrucâtvatotu=i: în R[s[ritul imperiului era mai r[spândit[ a=a-numitarânduial[ din Ierusalim, alc[tuit[ de Sf. Sava cel Luminat, iar înApus se utiliza mai mult a=a-numita rânduial[ studit[,formulat[ de c[lug[rii m[n[stirii Studion din Constantinopol.

Dup[ adoptarea cre=tinismului de c[tre ru=i, grecii au adusîn Rusia rânduiala liturgic[ studit[, care a devenit fundamentulritului rusesc. Asta în timp ce în Bizan\ în veacurile al XII-lea =ial XIII-lea dominant[ a devenit rânduiala Sf.Sava alIerusalimului105.

La sfâr=itul veacului al XIV-lea =i începutul celui urm[tor,mitropoli\ii Moscovei Fotie =i Kiprian au luat o serie de m[suriprivind introducerea rânduielii Sf. Sava, îns[ ei nu au dus pân[la cap[t ceea ce începuser[. Iat[ de ce în ritul rusesc s-au p[stratmulte elemente arhaice, apar\inând rânduielii studite, utilizat[

83

de greci în primele veacuri ale Imperiului Bizantin =i pe care eiau abandonat-o în secolele XIII-XV. Cum dup[ 1439 Rusia nu amai avut mitropoli\i greci, Biserica Rus[ a conservat pân[ lajum[tatea secolului al XVII-lea ritualuri ortodoxe ce con\ineauelemente arhaice, mo=tenite din rânduiala studit[, care nu se maireg[seau în practica celorlalte biserici ortodoxe, în special apatriarhiilor orientale, aflate toate sub st[pânire otoman[106.

Generalizarea rânduielii Sf. Sava în toate bisericileortodoxe aflate sub jurisdic\ia patriarhiilor orientale =iabandonarea celei studite au f[cut ca între Biserica Rus[, undeelementele studite au fost p[strate =i chiar consolidate în cursulsecolelor al XV-lea =i al XVI-lea, =i restul bisericilor ortodoxes[ apar[ diferen\e de rit perpetuate pân[ la mijlocul secolului alXVII-lea. Aceasta este concluzia la care au ajuns Golubinski =iKapterev, c[rora li s-au ad[ugat, mai ales dup[ al doilea r[zboimondial, =i al\i istorici ru=i între care îi putem aminti pe SergheiZen’kovskij, Anton Kartašev sau Boris Kutuzov.

De=i la prima vedere concep\ia autorilor de rit vechi pare afi în dezacord cu opiniile lui Golubinski, Kapterev =i a celorlal\iistorici aminti\i mai sus, la o cercetare mai atent[ ajungem laconcluzia c[ ele nu se contrazic, ci se completeaz[ reciproc.Generalizarea rânduielii Sf.Sava în decursul secolelor XIII-XVîn lumea ortodox[ bizantin[ a avut loc într-o perioad[ în carerela\iile dintre Roma =i Constantinopol evoluau favorabilRomei, influen\a Sf`ntului Scaun asupra împ[ra\ilor bizantini,dar =i asupra clerului grec, fiind evident[ mai ales în momentelede criz[ ale puterii bizantine.

De asemenea, st[pânirile latine asupra posesiunilorbizantine în secolul al XIII-lea nu puteau s[ nu-=i pun[ amprentaasupra vie\ii religioase a popula\iei ortodoxe din aceste teritorii,inclusiv asupra practicii liturgice =i ritualurilor folosite deaceasta. C[derea Constantinopolului sub turci în 1453 =i dispa-ri\ia Imperiului Bizantin, au dus la emigrarea în \[rile occi-dentale a multor greci, asupra c[rora s-a exercitat o puternic[influen\[ catolic[ mai întâi, apoi =i protestant[, toate acestea cuconsecin\e importante pentru doctrina Bisericii Ortodoxe din

84

Imperiul Otoman, care a asimilat elemente ale doctrinei catolicesau protestante. Dac[ ad[ug[m la aceasta =i faptul c[ în a douajum[tate a secolului al XVI-lea =i chiar în secolul al XVII-leac[r\ile de cult grece=ti se tip[reau în tipografiile iezuite dinParis, Vene\ia =i alte ora=e occidentale, iar textele lor con\ineauevidente influen\e catolice, devine =i mai clar faptul c[diferen\ele de rit existente la mijlocul secolului al XVII-lea întreBiserica Rus[ =i ortodoxia greac[ nu se datorau unor abateri aleru=ilor de la canoanele ortodoxe, ci modific[rilor survenite de-alungul timpului în practica liturgic[ a bisericilor ortodoxe aflatesub jurisdic\ia patriarhiilor orientale.

În ce prive=te îndreptarea erorilor cuprinse în c[r\ile de cultruse=ti este necesar[ o discu\ie centrat[ mai ales pe problemaposibilit[\ii edit[rii unor texte corecte din punct de vederelingvistic, dar =i teologic, înainte de reforma nikonian[. Aceastapentru c[ în istoriografie a dominat mult timp ideea c[ datorit[ignoran\ei corectorilor =i editorilor, în c[r\ile de cult ruse=ti s-austrecurat multe gre=eli, în special erori de traducere sau decopiere, care au denaturat textele slujbelor biserice=ti, a=a încâtîn vremea lui Nikon devenise imperios necesar[ o revizuireradical[ a acestor texte pe baza originalelor grece=ti sau vechilorc[r\i slave scrise pe pergament107.

Ast[zi aceste teze sunt dep[=ite. Studii istorice108, filo-logice109 sau teologice110 serioase întreprinse începând cu ulti-mii ani ai secolului al XIX-lea au demonstrat c[ problemaîndrept[rii c[r\ilor de cult a preocupat Biserica Rus[ =i înaintede Nikon, iar textele rezultate în urma unor îndrept[ri anterioarereformei nikoniene sunt superioare atât sub aspectul acurate\iilingvistice, cât =i în privin\a corectitudinii traducerii.

Preocup[rile pentru îmbun[t[\irea textelor liturgice s-aumanifestat în Rusia înc[ de la sfâr=itul secolului al XV-lea.Acuza\ia de ignoran\[ adus[ de partizanii reformei lui Nikoncelor care copiau c[r\ile sfinte în evul mediu rusesc nu st[ înpicioare. În primul rând, copierea c[r\ilor se f[cea în m[n[stiri,iar aceast[ sarcin[ era îndeplinit[ de c[tre cei mai iscusi\ic[lug[ri, cunosc[tori ai scrierilor sfinte care =tiau c[ datoria lor

85

este s[ scrie corect textele acestora, a=a încât atitudinea lor fa\[de cuvântul scris presupunea o aten\ie deosebit[ pentru a evitagre=elile, omisiunile sau =ters[turile. Sigur c[, oameni fiind, eimai =i gre=eau, îns[ dac[ descopereau aceste gre=eli le îndreptauimediat. Asta nu înseamn[ îns[ c[ textele liturgice medievale dinRusia nu cuprindeau erori sau neconcordan\e. Pentru eliminareaunor astfel de erori, marele cneaz Vasilii al III-lea l-a adus înRusia pe c[lug[rul athonit Mihail Trivolis, care avea s[ devin[celebru aici sub numele de Maxim Grecul.

El a reu=it în scurt timp (1518-1522) s[ corecteze c[r\ileruse=ti de cult mai importante: Triodul, Ceaslovul, Evangheliarul,Apostolul =i a semnalat existen\a unui num[r apreciabil deinexactit[\i, omisiuni sau chiar erori teologice, a ar[tat c[îndreptarea general[ a c[r\ilor de cult este o treab[ grea =i c[ eatrebuie f[cut[ permanent111. Sinodul Stoglav \inut în 1551 aacordat o aten\ie deosebit[ problemei corectitudinii c[r\ilor decult, confirmând cele ar[tate de Maxim Grecul. Acest sinod aformulat =i principiul ce urma s[ stea la baza activit[\ii decorectare a textelor sfinte, atât din punct de vedere canonic, cât =idin punct de vedere tehnic. Astfel, Sinodul Stoglav hot[ra catextele c[r\ilor de cult ruse=ti s[ fie corectate pe baza unor“traduceri bune” ale originalelor grece=ti =i numai în temeiul uneihot[râri a Sfântului Sobor. Pe acest principiu s-au f[cut corecturileîn perioada urm[toare, când în Rusia a fost înfiin\at[ o tipografie.Me=terii tipografi care au editat prima carte tip[rit[ ruseasc[,Apostolul, au ar[tat în prefa\a la aceast[ carte greut[\ile cu care s-au confruntat în g[sirea unei traduceri potrivite, care s[ poat[ filuat[ ca model, întrucât manuscrisele existente cuprindeau multeinexactit[\i =i chiar denatur[ri ale textului.

Opera de îndreptare =i îmbun[t[\ire a textelor c[r\ilor decult a continuat =i dup[ moartea lui Ivan cel Groaznic (1584),mai ales dup[ înfiin\area patriarhiei moscovite (1589).Tipografia de la curtea \arilor Feodor Ivanovici =i BorisGodunov a editat aproape tot ciclul c[r\ilor de cult utilizate înacea vreme în Biserica Rus[, între care amintim: Triodul,Octoihul, Mineiul, Liturghierul, =.a. Sigur, nu putem spune c[ în

86

aceast[ perioad[ datorit[ tiparului s-a reu=it eliminarea tuturorerorilor, sc[p[rilor =i neconcordan\elor din c[r\ile biserice=ti.Ceea ce s-a reu=it îns[ în aceast[ perioad[ este diminuareasemnificativ[ a acestora. R[spândirea c[r\ilor tip[rite acontribuit la mic=orarea num[rului de variante ale textelorsfinte, copierile f[cându-se de acum, de regul[, dup[ tip[rituri.Problema c[r\ilor de cult a trecut firesc pe un plan secundar înperioada imediat urm[toare, când condi\iile sociale =i politice auimpus cu totul alte priorit[\i Bisericii Ruse. Dup[ încetareatulbur[rilor =i dezordinilor în interior =i lichidarea interven\ieistr[ine, aceast[ problem[ a revenit în prim-planul vie\iibiserice=ti.

Cel care a preluat sarcina edit[rii =i îndrept[rii c[r\ilor decult a fost arhimandritul Dionisie, despre care am vorbit încapitolul precedent. Acesta a ales câ\iva monahi, buni cunos-c[tori ai textelor biserice=ti, în vederea corect[rii =i tip[ririic[r\ilor atât de necesare dup[ o epoc[ de distrugeri care nu aocolit nici patrimoniul bibliografic al Bisericii Ruse. Textelefolosite drept modele de Dionisie =i echipa lui de corectori, întrecare s-au distins în mod deosebit monahul Arsenie Gluhoi =iprotopopul Ivan Nasedka, erau cele cuprinse în c[r\ile p[strateîn biblioteca m[n[stirii Troi\a-Serghieva. Eliminarea unoradaosuri în unele din textele supuse corecturii i-au adus marinecazuri, el fiind închis pentru erezie în m[n[stirea Novospasskimai bine de un an, pân[ la întoarcerea din prizonierat a viitoruluipatriarh Filaret, care la sfatul patriarhului Ierusalimului Teofan,aflat atunci la Moscova, a redeschis cazul. }n urma cercet[rilor,acuza\iile la adresa lui Dionisie au fost retrase ca nereale, iararhimandritul a fost eliberat, fiind numit de patriarh din nou înfruntea editorilor grupa\i la Curtea Tip[riturilor (Pe atnyj Dvor).

Patriarhul Filaret, con=tient de necesitatea cre=terii pro-duc\iei de carte, ca =i de cea a continu[rii activit[\ii de corectarea textelor liturgice, s-a preocupat în mod deosebit de acesteprobleme, astfel c[ în timpul lui o bun[ parte din c[r\ile de cultutilizate în slujbele biserice=ti au fost îndreptate, patriarhul\inând neap[rat ca cele neîndreptate s[ fie scoase grabnic din uz,

87

lucru care s-a realizat în mare m[sur[. Tot Filaret a fost acelacare a vegheat la men\inerea purit[\ii credin\ei ortodoxe =i înacest scop a încurajat îndreptarea =i editarea c[r\ilor de cult, lacare s-au ad[ugat =i alte genuri de c[r\i religioase: opere aleSfin\ilor P[rin\i, vie\i ale sfin\ilor, lucr[ri polemice, etc.

Produc\ia de carte religioas[ a cunoscut o dezvoltarecontinu[ pân[ la Nikon semnalându-se un avânt f[r[ precedentîn perioada 1630-1652. Se poate lesne observa c[ fenomenulcre=terii produc\iei de carte religioas[ coincide cu perioadami=c[rii reformatoare a protopopului Ivan Neronov, fiind în fapto consecin\[ a acesteia. Principalii editori ai Cur\ii Tip[-riturilor112, în sarcina c[rora intrau examinarea, corectarea =iavizarea spre tip[rire a c[r\ilor, erau sus\in[tori declara\i ai luiNeronov. Ei militau pentru eliminarea din practica bisericeasc[a fenomenelor negative, lucru ce s-a manifestat în sfera edit[riic[r\ilor printr-o grij[ sporit[ fa\[ de corectitudinea textelor atâtsub aspect dogmatic =i canonic, cât =i sub aspect lingvistic.

Toate acestea ne îndeamn[ s[ afirm[m cu certitudine c[ lamijlocul secolului al XVII-lea, datorit[ activit[\ii editorialeintense din perioada precedent[ situa\ia c[r\ilor de cult seîmbun[t[\ise considerabil comparativ cu epocile anterioare, atâtsub aspect cantitativ, cât =i sub aspectul calit[\ii canonice =ilingvistice a acestora. Desigur, nu se poate spune c[ ele erauperfecte, îns[ a afirma ast[zi c[ aceste c[r\i con\ineau nume-roase erori, ba mai mult, abateri de la canonul ortodox113,înseamn[ cel pu\in o necunoa=tere a istoriografiei dedicateschismei ruse =i mi=c[rii starovere, a izvoarelor acelei perioade,lucru inadmisibil pentru oameni ce pretind c[ fac activitate decercetare =tiin\ific[.

În ce prive=te diferen\ele de rit între Biserica Rus[ =i restulOrtodoxiei, nu credem c[ mai este cazul s[ revenim cu explica\iisuplimentare privind cauzele =i evolu\ia acestora. Numai c[aceste diferen\e au fost interpretate de Nikon =i corectorii s[i cafiind datorate exclusiv abaterii ru=ilor de la canoanele BisericiiOrtodoxe universale, fapt ce trebuia îndreptat cât se poate derepede.

88

4.2. Reforma cultului =i îndreptarea c[r\ilor biserice=ti învremea patriarhului Nikon

Epoca patriarhului Nikon reprezint[ un moment dereferin\[ în istoria Bisericii Ruse întrucât acum se petrec o seriede fenomene care au influen\at decisiv evolu\ia ulterioar[ asociet[\ii ruse. F[r[ a p[trunde în contextul social-politic =ireligios al vremii =i a vedea dincolo de fa\ada evenimentelor ceau avut loc în perioada 1652-1667, o explica\ie satisf[c[toare areformei nikoniene =i a schismei biserice=ti ce i-a urmat ar fifoarte greu de realizat.

Situa\ia Bisericii Ruse la mijlocul secolului al XVII-lea seîmbun[t[\ise vizibil în compara\ie cu primii ani de dup[ EpocaTulbure. M[surile luate de autorit[\ile ecleziastice, în special dec[tre patriarhii Filaret, Ioasaf =i Iosif, ca =i curentele ideologicereligioase, cum a fost mi=carea lui Ivan Neronov, au contribuitenorm la revigorarea vie\ii spirituale în Rusia =i sporirealeg[turilor acesteia cu lumea ortodox[. Contactele tot maistrânse cu patriarhiile orientale, c[l[toriile clericilor =i c[lu-g[rilor greci în Rusia =i ale ru=ilor în teritoriile aflate subjurisdic\ia canonic[ a înal\ilor ierarhi greci nu puteau s[ nueviden\ieze diferen\ele existente în practica bisericeasc[ întreBiserica Rus[ =i aceste patriarhii.

Numai c[ pân[ la Alexei Mihailovici =i Nikon nu li s-aacordat o importan\[ prea mare nici la nivelul autorit[\ii politice=i nici al celei ecleziastice. Situa\ia s-a schimbat îns[ odat[ cuvenirea la tronul Rusiei a tân[rului \ar Alexei Mihailovici(1645). Educat în spiritul respectului deplin fa\[ de Biseric[ =iînv[\[turile sale, Alexei a vrut s[ transforme \ara sa într-un statcre=tin autentic, c[l[uzit dup[ preceptele canoanelor BisericiiOrtodoxe. Contactele sale cu ierarhii greci, veni\i la Moscovapentru ajutoare materiale =i financiare, înc[ din primii ani aidomniei =i perspectiva atr[g[toare pentru el de a deveni împ[ratal tuturor cre=tinilor ortodoc=i, arhiereii orientali strecurând cuabilitate în discu\iile cu \arul ideea datoriei acestuia de a elibera

89

popoarele ortodoxe de sub st[pânirea otoman[114, l-audeterminat pe el =i pe apropia\ii lui s[ se gândeasc[ mai serios laeliminarea diferen\elor de rit despre care am vorbit mai sus. Unrol deosebit în aceast[ privin\[ l-a jucat vizita din 1649 apatriarhului Paisie al Ierusalimului la Moscova. Acest prelat abila reu=it în scurt timp s[-l fascineze pe \ar prezentându-i lui =icelor mai importan\i oameni din cercurile înalte ale puteriimoscovite ideea unei uniuni pan-ortodoxe sub egida Rusiei. Laaceasta au contribuit =i evenimentele politice dramatice dinvecin[tatea imediat[ a statului moscovit115.

Dup[ cum bine se =tie, în 1648 a izbucnit în Ucrainaconflictul dintre popula\ia ucrainean[ ortodox[ =i autorit[\ilepoloneze, iar Bogdan Hmelni\ki, conduc[torul r[scula\ilor, îiscria în iunie acela=i an \arului c[ ortodoc=ii din Polonia vor s[-l aib[ pe el suveran =i =i-a exprimat dorin\a ca “Dumnezeu s[împlineasc[ profe\ia cunoscut[ din veacuri str[vechi”116, adic[reunificarea vestului cu estul vechii Rusii Kievene.

Misiunile diplomatice trimise de Hmelni\ki la Moscova,sus\inut f[r[ rezerve de patriarhul Paisie, care vedea înunificarea Ucrainei cu Rusia chez[=ia unit[\ii =i puterii viitoarea ortodoxiei, l-au convins pe Alexei c[ poate realiza în scurttimp aceast[ unificare, iar într-un viitor nu foarte îndep[rtat vafi capabil s[-=i extind[ st[pânirea asupra ortodoc=ilor dinImperiul Otoman =i chiar s[ elibereze Constantinopolul.

În discu\iile avute cu \arul ierarhii greci, în special Paisie alIerusalimului, au semnalat diferen\ele de cult dintre BisericaRus[ =i celelalte biserici ortodoxe, punându-le pe seamaabaterilor acesteia de la înv[\[tura ortodox[, cauzate de lipsaîndelungat[ a unor leg[turi canonice permanente între Moscova=i Constantinopol117.

Observa\iile f[cute de Paisie privind incorectitudineaparticularit[\ilor cultului rusesc nu erau fire=te nici pe placul\arului =i nici pe placul înaltei ierarhii biserice=ti, mai ales c[acela=i Paisie propov[duia unirea tuturor ortodoc=ilor sub egida\arului. Se p[rea c[ aceste “abateri” =i “inova\ii” din rânduielileliturgice ruse=ti, care desp[r\eau într-un fel Biserica Rus[ de

90

restul ortodoxiei, reprezentau un obstacol serios în caleapreconizatei unific[ri a acesteia sub sceptrul Moscovei.

+i mai complicat[ pentru Moscova a devenit aceast[problem[ dup[ ce Petru Movil[, mitropolitul Kievului, arenun\at în 1640 la vechea rânduial[ de cult ruseasc[ =i aintrodus în Biserica Ortodox[ din Ucraina rânduielile grece=tidin acea perioad[118. Cum =i în Balcani, unde Biserica Ortodox[era sub influen\a =i controlul grecilor, în toate bisericile fuseser[introduse deja aceste rânduieli, r[m[sese doar Biserica Rus[ cuo serie de elemente de cult diferite de restul lumii ortodoxe.

În aceste condi\ii, în cercurile puterii de la Moscova secrease impresia c[ Biserica Rus[, care pretindea c[ p[streaz[ortodoxia pân[ în cele mai mici detalii, a deviat de la tradi\iaritual[ =i liturgic[ ortodox[. Astfel, diferen\e de practic[bisericeasc[, neobservate înainte de patriarhi =i episcopi grecimai mode=ti =i mai diploma\i, deveniser[ acum o problem[important[ nu atât pentru ierarhia ecleziastic[ rus[, cât pentru\arul Alexei =i anturajul s[u politic. +i asta gra\ie observa\iilorlui Paisie, patriarhul Ierusalimului, care pe de o parte d[dusesperan\e =i perspective neb[nuite cercurilor de putere de laMoscova, iar pe de alt[ parte exprimase deschis o serie deprobleme de ordin religios mai pu\in agreabile pentru ru=i, alec[ror complica\ii nu puteau fi b[nuite la acea vreme119.

Pentru l[murirea problemei corectitudinii ritului rusesc, laMoscova s-a hot[rât s[ se efectueze o cercetare a istorieiliturgicii ortodoxe. În acest scop s-a decis trimiterea la SfântulMunte Athos a unui monah înv[\at, foarte bun cunosc[tor allimbii grece=ti, pe numele s[u Arsenie Suhanov, care ocupa opozi\ie important[ în via\a spiritual[ a Lavrei Troi\a Serghieva.El nu a mai ajuns îns[ la Athos cu aceast[ ocazie. Plecând de laMoscova în suita patriarhului Paisie înc[ din 10 iulie 1649, întoamna aceluia=i an el a ajuns în Moldova, de unde se preg[teas[ plece spre Egipt, Siria, Constantinopol pentru strângerea deizvoare liturgice vechi =i cercetarea corectitudinii credin\eigrece=ti. Aici el a fost informat, în vara lui 1650, c[ la Athosc[lug[rii greci au ars câteva c[r\i de cult =i de teologie tip[rite în

91

Rusia, deoarece în ele se cerea ca semnul crucii s[ fie f[cut cudou[ degete =i nu cu trei, cum f[ceau grecii.

Revoltat de fapta monahilor athoni\i, Suhanov i-ainterpelat pe membrii suitei patriarhului Paisie. Din r[spunsulacestora la interpelare a reie=it clar atitudinea ostil[ a grecilorfa\[ de ritualul pe care ei îl numeau rusesc. Urmare a insis-ten\elor c[lug[rului moscovit, Paisie a convocat patru =edin\e dediscu\ii pe 24 aprilie, 9 mai, 3 =i 6 iunie 1650 în care s-adezb[tut corectitudinea riturilor rus =i grec. Ne=tiind istoriaprovenien\ei ritului rus, grecii au afirmat c[ acesta este incorect,întrucât dup[ p[rerea lor, preluând cre=tinismul de la greci, ru=iierau obliga\i s[-i urmeze întotdeauna =i s[ nu se abat[ de latradi\iile grece=ti. Suhanov a ap[rat a=a-numitele particularit[\iruse=ti de rit, care în realitate proveneau tot de la greci, printrimiteri la surse grece=ti =i la multiseculara practic[ ruseasc[,folosindu-se =i de scrierile Sfântului Teodorit =i ale lui MaximGrecul. Dup[ p[rerea lui Suhanov, practica ruseasc[ era maiveche, iar Biserica Rus[ conservase mai bine decât bisericilegrece=ti vechiul rit ortodox grec120. Aici trebuie reamintit faptulc[ cercet[rile istoricilor contemporani au confirmat în totalitatep[rerea lui Suhanov121. La întoarcere, Suhanov a prezentatguvernan\ilor moscovi\i protocoalele celor patru discu\ii cugrecii, acestea fiind aduse rapid la cuno=tin\a cercurilorbiserice=ti din capital[. Argumenta\ia abil[ =i bine gândit[ astare\ului de la Troi\a-Serghieva au înt[rit convingerile orto-doc=ilor ru=i cu privire la corectitudinea credin\ei =i riturilorruse=ti, ca =i neîncrederea în autoritatea grecilor în ceea ceprive=te problemele credin\ei.

Aceast[ situa\ie nu-l putea mul\umi deloc pe \ar, careconvins de rolul s[u de protector al întregii ortodoxii =i încre-z[tor în posibilitatea eliber[rii acesteia de sub st[pânireapolonez[ =i otoman[, a c[utat s[-=i aproprie toate argumentele =idovezile necesare unei reforme biserice=ti care s[ eliminedivergen\ele dintre ortodoxia greac[ =i cea rus[. Pentru aceastaera nevoie îns[ de oameni convin=i de juste\ea unei asemeneareforme =i devota\i scopurilor politice de care era legat[ aceasta.

92

Unul dintre ace=ti oameni era confesorul \arului +tefanVonifatiev.

Profitând de pozi\ia sa =i de afec\iunea \arului fa\[ de el,protopopul +tefan i-a inoculat treptat tân[rului Alexei ideeanecesit[\ii revizuirii întregului sistem liturgic rusesc dup[ mo-delul grecesc din acea vreme, în vederea acceler[rii apropieriifa\[ de Orientul ortodox, v[zut[ ca un prim pas pe drumulrealiz[rii visului imperiului pan-ortodox sub sceptru rusesc.

Convins pe deplin de necesitatea unei astfel de reformebiserice=ti, mai ales dup[ vizita din 1649 a patriarhului Paisie alIerusalimului, \arul s-a str[duit împreun[ cu +tefan Vonifatiev,pe care îl putem considera pe bun[ dreptate ini\iatorul moral alacesteia, s[ preg[teasc[ terenul =i mijloacele pentru realizareaei122. Înc[ din ultimii ani ai patriarhatului lui Iosif, \arul subinfluen\a confesorului s[u este interesat de lucr[rile teologiceortodoxe ap[rute în Ucraina, care la ordinul lui sunt reeditate =ila Moscova într-o form[ u=or adaptat[ la practicile ritualemoscovite. Mai mult, Alexei a solicitat înc[ din 1648 mitropo-litului Kievului Silvestru Cossov s[-i trimit[ câ\iva monahiînv[\a\i din m[n[stirea Pecerska Lavra pentru traducereatextelor sfinte din greac[ =i latin[ chiar, =tiut fiind faptul c[ laKiev func\iona înc[ din anii ’30 ai secolului al XVII-leaAcademia Teologic[ Movilean[, institu\ie de înv[\[mântsuperior creat[ de mitropolitul Petru Movil[. Urmare a acesteicereri au sosit la Moscova în 12 iulie 1649 doi traduc[tori –c[lug[rii Arsenie Satanovski =i Epifanie Slavine\ki, urma\i în1650 de Damaskin Pti\ki. Ace=tia au devenit în scurt timpcorectori =i editori oficiali la Curtea Tip[riturilor, ocupându-secu traducerea textelor sfinte din greac[ în slavon[ =i cuverificarea coresponden\ei între textele grece=ti =i cele ruse=tidin edi\iile anterioare. În cazul unor neconcordan\e între textulgrecesc =i cel slavon, se acorda prioritate variantei grece=ti. Cumpentru unele c[r\i ei nu aveau la îndemân[ textele grece=ti,preferau variantele edi\iilor tip[rite în Ucraina, pe care leconsiderau mai exacte decât cele moscovite. În acest fel, datorit[\arului =i protopopului +tefan Vonifatiev, îndreptarea c[r\ilor

93

religioase fusese pus[ pe baze cu totul diferite fa\[ de epocaprecendent[ înc[ înaintea patriahului Nikon.

Era limpede c[ \arul urm[rea înl[turarea diferen\elor depractic[ bisericeasc[ între Biserica Rus[ =i celelalte bisericiortodoxe, îns[ el nu a riscat deocamdat[ s[ modifice aceleelemente care ar fi fost observate imediat de credincio=ii ru=i,evitând pentru o vreme tulbur[rile.

Pentru realizarea \elului propus, Alexei nu s-a limitat doarla c[lug[rii kieveni, inten\ionând chiar s[ înfiin\eze o =coal[unde s[ se înve\e limba greac[. De aceea a c[utat înv[\a\i greci,care împreun[ cu monahii ucraineni urmau s[ pun[ bazeleînv[\[mântului moscovit. Incidentul nefericit cu monahulArsenie Grecul123 a amânat pentru un timp realizarea inten\iilor\arului în aceast[ privin\[. El nu a renun\at îns[ la c[utarea unorînv[\a\i greci care s[ înt[reasc[ echipa de teologi ucrainenichemat[ pentru îndreptarea =i editarea de c[r\i religioase, dar =ipentru desf[=urarea unor activit[\i didactice.

Acestea erau deci condi\iile în care avea s[ se produc[ascensiunea rapid[ a unui c[lug[r dintr-o m[n[stire din nordulextrem al Rusiei, c[ruia providen\a îi rezervase o soart[ cu totulspecial[: e vorba de viitorul patriarh Nikon, de numele c[ruia seleag[ reforma ritului =i a c[r\ilor de cult ruse=ti =i schismabisericeasc[ ce i-a urmat.

Intrat în gra\iile \arului în urma vizitei la Moscova din1648, Nikon a devenit arhimandrit al m[n[stirii Novo-Spasski,gropni\a Romanovilor. Astfel el a devenit un preot de familie al\arului, neezitând s[ se foloseasc[ de sentimentele suveranuluifa\[ de el =i s[-=i sporeasc[ influen\a asupra acestuia.

Calit[\ile demonstrate de Nikon atât în ce prive=teadministrarea m[n[stirii unde fusese numit arhimandrit, cât =i înpostul de =ef al Prikazului peti\iilor, l-au încredin\at pe \ar =icercul s[u de apropia\i c[ el este omul potrivit pentru promo-varea schimb[rilor preconizate în cultul religios. Beneficiind derela\ia sa privilegiat[ cu suveranul, Nikon este promovat în 1649în demnitatea de mitropolit al Novgorodului, cea mai însemnat[func\ie bisericeasc[ dup[ cea a patriarhului. Era clar c[ \arul =i

94

duhovnicul s[u +tefan Vonifatiev hot[râser[ deja cine va fiviitorul patriarh. Sigur, ei nu au inten\ionat niciodat[ s[-ldestituie pe Iosif, îns[ având în vedere vârsta lui înaintat[ =iboala de care suferea, s-au gândit c[ este bine s[ se opreasc[deja asupra unui posibil succesor care s[ le împ[rt[=easc[ ideile=i s[ fie gata s[ le promoveze în practic[. G[sindu-l potrivitpentru aceast[ demnitate pe Nikon, ei au ac\ionat în a=a fel încâts[-l conving[ de juste\ea m[surilor pe care le preconizau =i maiales de întâietatea grecilor în problemele credin\ei.

Nikon la fel ca to\i râvnitorii evlaviei din provincie, îiprivea cu suspiciune pe grecii contemporani lui =i credin\a lor,fiind convins de faptul c[ adev[rata credin\[ a fost p[strat[numai de c[tre ru=i. Aceast[ atitudine, obi=nuit[ în acele vremuripentru majoritatea ru=ilor, Nikon o afi=a f[r[ jen[ chiar =i atuncicând se mutase deja la Moscova, fiind numit arhimandrit alm[n[stirii Novo-Spasski124.Schimbarea de atitudine s-a produsevident sub influen\a \arului, a lui +tefan Vonifatiev =i Rti=cev,cu care Nikon a între\inut rela\ii foarte apropiate tot timpul cât astat la Moscova, dar =i dup[ numirea lui ca mitropolit deNovgorod. Ea a fost favorizat[ de vizita din 1649 a patriarhuluiIerusalimului Paisie, vizit[ despre care am mai vorbit.

Discu\iile cu acest versat ierarh oriental l-au convins peNikon s[-=i schimbe p[rerile privind grecii =i credin\a lor =i s[adopte punctele de vedere ale \arului =i apropia\ilor acestuia înproblemele biserice=ti: întâietatea grecilor, îndep[rtarea ru=ilorde la tradi\ia strict ortodox[ în ceea ce prive=te via\a liturgic[,existen\a multor erori în c[r\ile religioase ruse=ti, datorate igno-ran\ei editorilor =i necesitatea îndrept[rii lor dup[ originalelegrece=ti de c[tre înv[\a\i greci =i kieveni125.

Convingerile lui grecofile s-au înt[rit =i mai mult în urmapredicilor din 1650 ale mitropolitului Nazaretului Gavriil, trimisla Moscova de Paisie tocmai pentru a strânge leg[turile cuguvernul \arului =i a influen\a persoanele cele mai importantedin aparatul de stat moscovit, dar în special pe Nikon, spre opolitic[ v[dit grecofil[. Cunosc[tor de slavon[, Gavriil s-a ocu-pat =i de traduceri, iar în discu\iile cu Nikon a insistat pe

95

inadverten\ele existente în textele liturgice ruse=ti =i necesitateaîndrept[rii acestora dup[ originalele grece=ti, =i a indicat câtevaritualuri ruse=ti “incorecte”, care trebuiau îndreptate urgent înconformitate cu cele utilizate în Bisericile grece=ti.

Convin=i de atitudinea grecofil[ a lui Nikon, mitropolit alNovgorodului din 1649, \arul Alexei =i confesorul s[u +tefanVonifatiev nici nu concepeau ca la moartea lui Iosif, scaunulpatriarhal s[ fie ocupat de altcineva decât Nikon. Martor aldisputelor privind credin\a sus\inute de Arsenie Suhanov la Ia=iîn 1650, patriarhul Ierusalimului Paisie, temându-se de posibilainfluen\[ asupra \arului =i apropia\ilor s[i a ideilor exprimate demonahul moscovit, l-a trimis la Moscova pe un alt teolog grec,mitropolitul Artei =i Navpaktosului Gavriil, folosindu-se promptde cererea \arului privind trimiterea unui înv[\at grec care s[ seocupe de traduceri =i de predarea limbii grece=ti ru=ilor. AcestGavriil era în tem[ cu acele probleme biserice=ti pe care sepresupunea c[ urma s[ le rezolve dup[ sosirea sa la Moscova,fiind un participant activ la disputele cu Arsenie Suhanov. Cum=i-a îndeplinit el misiunea nu =tim din p[cate. Îns[ este foarteprobabil ca în discu\iile cu Nikon, devenit deja patriarh, el s[aduc[ argumente noi în sprijinul uniformiz[rii ritului rusescdup[ modelul grecesc, tocmai pentru a contracara neîncredereamanifestat[ de ru=i fa\[ de ortodoxia contemporanilor lor greci,=i s[-l conving[ decisiv s[ preia ini\iativa reform[rii cultuluirusesc126.

Un alt factor ce a contribuit poate cel mai mult nu atât laschimbarea de atitudine a lui Nikon, cât la caracterul =i modulde înf[ptuire al viitoarei sale reforme, l-au reprezentat înv[\a\iic[lug[ri kieveni despre care am mai vorbit, în special EpifanieSlavine\ki. Acesta suporta cu greu acuzele =i repro=urile mos-covi\ilor privind denaturarea ortodoxiei în Ucraina. Bun prietencu Epifanie, dar =i cu ceilal\i c[lug[ri kieveni de la Moscova,Nikon s-a sf[tuit des cu ace=tia în privin\a reformei pe care urmas[ o realizeze, discu\iile cu ei dându-i încrederea în juste\ea =inecesitatea acesteia.

E de la sine în\eles faptul c[ f[r[ kieveni, care la acea or[

96

erau considera\i cei mai competen\i oameni în ce prive=tecuno=tin\ele =i abilit[\ile necesare traducerii =i edit[rii c[r\ilorsfinte, fiind foarte buni cunosc[tori ai limbilor greac[ =i slavon[,Nikon nu ar fi reu=it nici m[car s[ porneasc[ reforma, el ne=tiinddeloc grece=te =i neavând al\i oameni de încredere care s[ =tieaceast[ limb[.

În acest fel, sub influen\a \arului =i a lui +tefan Vonifatiev,iar apoi a patriarhului Paisie al Ierusalimului =i a mitropoli\ilortrimi=i de acesta la Moscova, Gavriil al Nazaretului =i GavriilVlasios al Artei =i Navpaktosului, =i nu în ultimul rând al în-v[\a\ilor kieveni, Nikon =i-a schimbat vechile concep\ii despregreci =i credin\a lor, devenind un admirator a tot ceea ce eragrecesc, gata oricând cu energia, pasiunea =i tenacitatea care îlcaracterizau s[ transpun[ în via\[ noile sale idei127. A=a încât, lamoartea patriarhului Iosif, survernit[ la 15 martie 1652, nimeninu se îndoia cine va fi succesorul acestuia. Iar Soborul BisericiiRuse nu a f[cut altceva decât s[ confirme a=tept[rile, alegându-l patriarh pe Nikon, de curând întors dintr-un pelerinaj înInsulele Solovki, de unde adusese la Moscova moa=telemitropolitului Filip ucis de Ivan al IV-lea128. Numai c[ Nikon,=tiind c[ \arul îl prefera pe el pentru cea mai înalt[ demnitateecleziastic[, pentru a-i smulge suveranului angajamentul solemnîn fa\a Sfântului Sobor al Bisericii Ruse c[-l va asculta în toatecele care \in de treburile biserice=ti129, s-a l[sat cu greu convinss[ accepte demnitatea de patriarh. Odat[ luat angajamentul\arului c[ îl va asculta în tot ce \ine de chestiunile biserice=ti, eleste consacrat patriarh pe 24 iulie 1652 în cadrul unei ceremoniiextrem de fastuoase care a ar[tat c[ interesele sale nu se limi-teaz[ doar la Biserica Rus[, ci la toat[ lumea ortodox[. Ideeaunui imperiu pan-ortodox în care puterea politic[ s[ fie de\inut[de \arul Rusiei, iar cea spiritual[ de patriarhul acesteia, l-aacaparat =i pe Nikon. Ajuns patriarh într-o perioad[ grea pentruortodoc=ii din afara Rusiei, în special pentru cei din Polonia,Nikon nu a ezitat s[-=i declare sprijinul pentru ace=tia =i s[militeze pentru eliberarea lor. El a c[utat s[ influen\eze politicaextern[ rus[ =i s-o orienteze în direc\ia protej[rii =i unific[rii

97

tuturor ortodoc=ilor, de aceea acord[ o aten\ie sporit[ oric[ruieveniment ce avea o cât de mic[ leg[tur[ cu ideea fr[\ieiortodoxe, cum a fost actul reînnoirii rela\iilor cu Georgia din1650, când prin\ul Alexandru, conduc[torul acestui mic statcaucazian a dat jur[mântul de credin\[ fa\[ de \arul AlexeiMihailovici, devenind supus al acestuia. Cu ocazia acestuieveniment Nikon dedic[ o nou-construit[ m[n[stire în Valdai,icoanei Maicii Domnului din Iviria (Georgia), subliniind astfelsolidaritatea sa cu poporul ortodox georgian. Dac[ =i un aseme-nea eveniment ca sfin\irea unei m[n[stiri fusese transformat deNikon într-o manifestare a ideilor sale universaliste privindortodoxia, ne putem închipui care au fost sentimentele sale fa\[de problemele ortodoxiei ucrainene.

Se =tie c[ datorit[ temerii declan=[rii unui nou r[zboicontra Poloniei, Moscova nu a intervenit în primii ani ai r[scoa-lei lui Hmelni\ki, neacceptând primirea Ucrainei sub protec\ia\arului =i nici acordarea vreunui ajutor r[scula\ilor ucraineni.Dup[ 1649 lucrurile s-au schimbat, Adunarea |[rii (ZemskijSobor) convocat[ la 1 ianuarie 1653, în desf[=urarea c[reiaNikon a jucat un rol substan\ial, a hot[rât primirea Ucrainei subprotec\ia \arului. În acest fel, ajutorul a=teptat de ortodoc=iiafla\i sub st[pânirea regelui Poloniei era hot[rât, iar r[zboiuldevenise astfel inevitabil. O eventual[ victorie a Moscovei înacest r[zboi ar fi însemnat intrarea Ucrainei în componen\aRusiei =i extinderea grani\elor statului moscovit pân[ înapropierea provinciilor balcanice ale Imperiului Otoman,posibilit[\ile de ajutorare a popula\iei ortodoxe de aici devenindmult mai mari.

Aceasta mai ales c[ exista în rândul acesteia un curentfilorus semnificativ, patriarhul Ierusalimului Paisie nefiindsingurul sus\in[tor al ideii eliber[rii Orientului ortodox de c[treru=i130. Mai mult, Athanasie Patellarios, fost patriarh ecumenic,venit la Moscova la scurt timp dup[ alegerea lui Nikon îndemnitatea de patriarh, îl numea pe \arul Alexei “stâlp =i temeliea credin\ei, ajutor de n[dejde în vreme de restri=te, n[dejde aizb[virii noastre”, iar lui Nikon îi spunea c[ îi este predestinat

98

“s[ sfin\easc[ catedrala apostolic[ a Sfintei Sofia – În\elep-ciunea Divin[”, adic[ s[ intre în Constantinopol =i s[ devin[patriarh ecumenic redând ortodoxiei biserica Sf. Sofia131.

Având în vedere toate acestea nu este de mirare c[ Nikon,un novice în problemele politicii externe, devenit patriarh decurând, se sim\ea st[pân peste destinul întregii ortodoxii =i eragata pentru a deveni un fel de patriarh ecumenic ruso-grec,luând de bun tot ceea ce îi spuneau grecii. Expansionismul pan-ortodox al lui Nikon nu se limita doar la teritoriile ucrainene =ibieloruse, Balcani, Orientul Ortodox, =i Georgia. El \intea =i larecuperarea \[rmurilor Balticii, cedate de ru=i Suediei, în urmanereu=itelor din Epoca Tulbure, nu pentru a deschide o fereastr[spre Europa, ci pentru a readuce în st[pânirea Rusiei popula\iaortodox[ slav[ de aici, supus[ tot mai mult presiunilorprotestante. Aceste încerc[ri =i speran\e ale lui Nikon de a reunisub sceptrul \arului rus =i sub autoritatea spiritual[ a patriarhuluiMoscovei pe to\i cre=tinii pravoslavnici, transformând Rusiaîntr-un imperiu pan-ortodox, s-au repercutat profund negativasupra destinului Bisericii Ruse =i chiar al statului moscovit132.Dorin\a de a face totul cât mai repede, f[r[ a \ine seama deposibilit[\ile reale ale statului rus înc[ destul de slab tehnic =ieconomic, a f[cut ca nici unul din planurile gândite de \ar =ipatriarh s[ nu fie realizate pân[ la cap[t, iar implicarea deosebitde activ[ a acestora în proiectul imperiului pan-ortodox a atrasdup[ sine neglijarea =i chiar sfidarea vechii tradi\ii =i ideologiibiserice=ti ruse.

Aceasta nu s-a întâmplat îns[ imediat dup[ instalarea luiNikon în scaunul patriarhal. Noul patriarh a continuat în primeleluni transpunerea în practic[ a programului râvnitorilor evlavieiîn privin\a ridic[rii nivelului moral al clerului =i credincio=ilor,r[spândirii practicii predic[rii în biseric[ =i în afara ei =i a reguliiunivocalit[\ii în desf[=urarea serviciului divin, protej[rii culturiibiserice=ti de influen\ele eterodoxe. Numai c[ în ceea ceprive=te atitudinea fa\[ de corectitudinea serviciului divin =i aritului rusesc vis-a-vis de cel grec, pozi\iile lui Nikon erau sen-sibil diferite de cele ale majorit[\ii membrilor cercului

99

râvnitorilor evlaviei. Dac[ ace=tia din urm[ priveau cususpiciune ortodoxia greac[ din vremea lor, îndoindu-se depuritatea acesteia, Nikon devenise un grecofil convins,considerând c[ deosebirile de rit dintre ru=i =i greci se datoreaz[denatur[rilor =i erorilor de traducere din c[r\ile ruse=ti de cult.În opinia lui, Moscova nu putea deveni centrul ortodoxiei uni-versale p[strând aceste “gre=eli”, problema diferen\elor de cultc[p[tând astfel în ochii patriarhului o dimensiune universal[.

Pozi\iile tot mai rigide fa\[ de greci ale conservatorilorru=i, înt[rite dup[ întoarcerea din Moldova (1650) a stare\uluiArsenie Suhanov, l-au convins pe Nikon de necesitatea revi-zuirii cât mai rapide a textelor liturgice ruse=ti. Adep\ii acestuicurent erau sprijini\i de traduc[torii kieveni adu=i de \ar înc[înainte de urcarea lui Nikon în demnitatea de patriarh alBisericii Ruse. Cum preg[tirea unei astfel de ac\iuni începusedeja din ultimii ani ai patriarhatului lui Iosif, Nikon a decis c[ eatrebuie accelerat[. F[r[ a mai a=tepta rezultatul demersurilor luiArsenie Suhanov, plecat a doua oar[ în Orientul Ortodox (înc[din 1651), de aceast[ dat[ pentru strângerea de manuscrise vechigrece=ti =i slave =i studierea ritului ortodox utilizat de credin-cio=ii din Imperiul Otoman, Nikon a trecut la modificarea unorelemente de ritual ruse=ti =i a unor texte din slujbele BisericiiRuse. Înainte de a lua aceste m[suri el a poruncit s[ se strâng[din m[n[stiri =i biserici vechile c[r\i de cult, pe care voia s[ leutilizeze pentru confruntarea cu textele din c[r\ile tip[riteutilizate atunci în Biserica Rus[. De asemenea, l-a îns[rcinat peEpifanie Slavine\ki s[ fac[ o traducere a lucr[rilor Sinodului dela Constantinopol din 1593, care a recunoscut înfiin\area patriar-hiei ruse. Aceste lucr[ri ar[tau c[ recunoa=terea de c[tre to\i ceipatru patriarhi orientali a noului patriarhat rus s-a f[cut subcondi\ia respect[rii de c[tre Biserica Rus[ a tuturor dogmelorortodoxiei. Nikon a interpretat acest text în sensul unei obliga\iipentru Biserica moscovit[ de a se pune de acord cu mareaBiseric[ a R[s[ritului nu numai în problemele teologice, ci =i întoate detaliile cultului133, =i a hot[rât s[ ac\ioneze repede =idecis, f[r[ a mai cere sfatul cuiva.

100

În ajutorul lui Slavine\ki l-a rechemat din Insulele Solovkipe Arsenie Grecul, exilat aici înc[ din 1649, în urma denun\uluipatriarhului Paisie privind repetatele lep[d[ri de ortodoxie aleacestui monah grec. Rechemarea =i numirea în func\ia decorector la Curtea Tip[riturilor a acestui renegat calificat – cumîl nume=te profesorul Serghei Zen’kovskij134 - a reprezentat oimens[ gre=eal[ pentru Nikon, care l-a compromis practic atâtpe el, cât =i cauza “îndrept[rii” c[r\ilor.

Aproape concomitent, din ordinul s[u începe tip[rirea noiiedi\ii a Psaltirii, care sufer[ serioase modific[ri comparativ cuprecedentele edi\ii ruse=ti. Astfel, au fost excluse textele referi-toare la semnul crucii =i m[t[niile mari la citirea rug[ciunilorSf.Efrem Sirul în timpul postului. Aceast[ m[sur[ a fost urmat[la câteva zile dup[ apari\ia Psaltirii (11 februarie 1653), adic[ îns[pt[mâna premerg[toare postului mare, de o circular[ a patriar-hului c[tre toate parohiile din Moscova în care Nikon, f[r[ asolicita p[rerea vreunui sinod bisericesc sau m[car a unor cu-noscu\i oameni ai bisericii, pur =i simplu le poruncea credin-cio=ilor s[-=i schimbe peste noapte modul de a-=i face semnulcrucii =i s[ renun\e la m[t[niile mari, pân[ la p[mânt. El î=ijustifica demersul prin faptul c[ “a=a se cuvine dup[ tradi\iaSfin\ilor Apostoli =i a Sfin\ilor P[rin\i ai Bisericii”135.

Aceste prime ac\iuni întru realizarea modific[rilor de ritpreconizate, Nikon le-a efectuat în grab[, f[r[ o examinareatent[ a împrejur[rilor în care urma s[ ac\ioneze. Modificareaunui element de maxim[ importan\[ pentru ritualul ortodox cumeste semnul crucii, printr-o circular[ proprie emis[ f[r[consultarea Soborului Bisericii, motivat[ în termeni generali –“dup[ tradi\ia Sfin\ilor Apostoli =i a Sfin\ilor P[rin\i” - era cevanemaiîntâlnit nu numai pentru istoria Bisericii Ruse, ci =i înistoria general[ a cre=tinismului.

Modific[ri importante în ritual nu îndr[znise s[ fac[ nicim[car un patriarh ca Filaret, a c[rui pozi\ie de =ef al ierarhieibiserice=ti =i de conduc[tor de facto al statului îi permitea s[fac[ multe. Nici m[car ast[zi, când ritul joac[ un rol secundar învia\a unei Biserici, este de neconceput ca schimbarea formei

101

semnului crucii s[ se fac[ doar prin decizia unui episcop catolicsau chiar a papei, ori a unui patriah ortodox.

Semnul crucii în Rusia î=i p[strase forma a=a cum a fost eatransmis[ de c[tre bizantini odat[ cu cre=tinarea oficial[. El sef[cea cu dou[ degete – cel ar[t[tor =i mijlociu ridicate,simbolizând cele dou[ naturi ale lui Hristos, degetul mijlociu unpic îndoit, lucru ce însemna c[ Hristos a coborât pe p[mântpentru mântuirea neamului omenesc, iar celelalte trei degete –cel mare, inelarul =i cel mic – unite, fapt ce simboliza SfântaTreime. Deci aceast[ form[ a semnului crucii exprima cele dou[dogme fundamentale ale religiei cre=tine: dogma Sfintei Treimi=i cea hristologic[: a celor dou[ naturi, divin[ =i uman[, ale luiHristos. Forma semnului crucii cu dou[ degete se considera c[exprim[ credin\a ortodox[, ar[tând c[ omul care o utilizeaz[m[rturise=te aceast[ credin\[.

Ru=ii au \inut foarte mult la aceast[ form[ a semnuluicrucii în toat[ perioada scurs[ de la cre=tinare =i pân[ lareformele nikoniene, dovada evident[ a acestui fapt fiind tocmaicondamnarea =i interzicerea de c[tre Sinodul Stoglav din 1551 asemnului crucii cu trei degete136. Acum îns[, Nikon voia doarprintr-o dispozi\ie personal[ =i înc[ în ajunul Postului Mare,care întotdeauna fusese respectat cu sfin\enie în Rusia, s[înlocuiasc[ semnul crucii la care \ineau atâta ru=ii, cu cel utilizatde greci la acea vreme. Con=tient de faptul c[ o asemenea tactic[are pu\ine =anse de izbând[, mai ales dup[ ce izbutise s[înfrâng[ reac\ia negativ[ a râvnitorilor evlaviei, patriarhulpreg[te=te cu asiduitate în urm[torii trei ani unificarea cultuluirusesc cu cel grec. Astfel, el î=i concentreaz[ mai întâi aten\iaasupra cre[rii unui aparat capabil s[ preg[teasc[ modific[rilenecesare =i s[ editeze noile c[r\i de cult. În acest sens, laînceputul lui 1654 ia sub control Curtea Tip[riturilor, unde îinume=te în func\iile cele mai importante pe Arsenie Grecul,Eftimie – stare\ul m[n[stirii Ciudov, monahul Matei, protopopulAdrian, to\i du=mani declara\i ai râvnitorilor evlaviei.

Principalul artizan al îndrept[rii c[r\ilor a fost îns[ Epi-fanie Slavine\ki, cu toate c[ oficial el nu figura în componen\a

102

Cur\ii Tip[riturilor. Urm[torul pas al lui Nikon în reformareacultului a fost recunoa=terea de c[tre întreaga Biseric[ Rus[ anecesit[\ii revizuirii c[r\ilor ruse=ti dup[ vechile c[r\i slave =igrece=ti. În acest scop, la sfâr=itul lui martie 1654 se desf[=oar[un sinod local rusesc convocat de Nikon, care la cererea acestuiade a fi de acord cu examinarea =i îndreptarea, unde era cazul, ac[r\ilor de cult, “dup[ vechile c[r\i slave scrise pe pergament =ivechile c[r\i grece=ti”, aprob[ solicitarea =i argumentele luiNikon în sprijinul acesteia, bazate în special pe acea prevederecuprins[ în lucr[rile Sinodului de la Constantinopol din 1593 decare am vorbit mai sus.

Nu to\i participan\ii la Sinod au fost de acord cu cererea luiNikon, =i nici cu argumentele sale, îns[ numai episcopul Pavelde Kolomna =i-a exprimat deschis pozi\ia în cadrul =edin\eisinodului, ar[tând c[ nu este de acord cu îndreptarea unor pasajedin c[r\ile ruse=ti. Hot[rârea sinodului nu a fost semnat[ de =aseparticipan\i, iar acela=i episcop Pavel a ad[ugat o observa\ie subsemn[tura sa, care practic anula acordul exprimat prin aceast[semn[tur[. Astfel, =apte din cei 35 de participan\i la Sinod, adic[exact o cincime, au refuzat s[ sanc\ioneze propunerea patriar-hului.137 Cum în Biserica Ortodox[, pentru ca o hot[râre a unuisinod s[ fie valabil[, regula este unanimitatea, este clar c[hot[rârea de mai sus nu îndeplinea condi\iile canonice pentru aputea fi pus[ în practic[.

Cu toate acestea, Nikon a mers mai departe, sfidând chiar=i aceast[ hot[râre a sinodului, astfel cum a fost ea aprobat[, =ia dispus Cur\ii Tip[riturilor s[ înceap[ îndreptarea c[r\ilorruse=ti de cult dup[ noile edi\ii grece=ti. La 1 aprilie 1654 aînceput deja tip[rirea noii edi\ii a Liturghierului, iar la 25 aprilies-a dat spre tipar o carte inedit[ înc[ în Rusia – Scrijal’ (Tabla)– o culegere de pravile biserice=ti, a c[rei prim[ edi\ie greac[ aap[rut la Vene\ia în 1574, din care Nikon a primit cadou de lapatriarhul Paisie al Ierusalimului un exemplar. Acest exemplar astat la baza textului edi\iei date la tipar pe 25 aprilie 1654138.

Consecvent scopurilor propuse, dup[ darea spre tipar ac[r\ilor sus men\ionate Nikon a trimis în mai 1654 o scrisoare

103

c[tre patriarhul ecumenic în care îi solicita punctul de vedereprivitor la diferen\ele dintre cultul rusesc =i cel grecesc,prezentându-i pe adversarii s[i ca pe ni=te du=mani ai BisericiiGrece=ti =i scandalagii.

În nota obi=nuit[ deja, f[r[ a mai a=tepta vreun r[spuns dela Constantinopol, Nikon a continuat opera de revizuire apracticii biserice=ti din Rusia. Observând c[ în articolul al 8-leaal Simbolului Credin\ei, cuvântul grec kyrios se traducea prinexpresia “Domn Adev[rat” el a poruncit s[ se modifice tradu-cerea în sensul elimin[rii cuvântului “adev[rat” =i s[ se intro-duc[ noua form[ în toate c[r\ile care erau în curs de tip[rire139

sau urmau a fi tip[rite. +i în aceast[ ac\iune patriarhul s-a bazatnumai pe opiniile lui Slavine\ki =i Arsenie Grecul, f[r[ a con-sulta sinodul ierarhilor ru=i.

În martie 1655 el se pronun\[ public împotriva vechiiforme a semnului crucii, chiar în Duminica Ortodoxiei =i chiarîn timpul liturghiei festive prilejuite de vizita patriarhilorAntiohiei Macarie =i Serbiei Gavriil. Macarie, invitat de Nikons[ se pronun\e asupra acestei probleme, a confirmat c[ în Orientto\i cre=tinii ortodoc=i se închin[ cu trei degete =i c[ semnulrusesc al crucii nu se folose=te acolo nic[ieri140. Dup[ trei s[pt[-mâni, Nikon a convocat un sinod la care au fost invita\i =i cei doioaspe\i. Pân[ la acest eveniment Slavine\ki =i oamenii s[ireu=iser[ deja s[ preg[teasc[ un întreg program de modific[riale ritului =i s[ redacteze noul text al Liturghierului.

Sinodul, v[zând sus\inerea pe care o avea Nikon din partea\arului =i a celor doi patriarhi =i amintindu-=i de soarta pe care oavusese episcopul Pavel de Kolomna, care se opusese în 1654 lamodific[rile propuse de Nikon, a aprobat toate schimb[riledorite de acesta, îns[, cum nota Paul de Alep, “nu pu\ini dintremembrii sinodului declarau în particular c[ nu vor accepta noilec[r\i =i ritualuri, ci le vor folosi pe cele vechi pentru c[ le-auadoptat din vechime”141.

Abia dup[ dou[ luni de la acest sinod a sosit =i r[spunsulpatriarhiei ecumenice la scrisoarea trimis[ de Nikon în mai1654. Acest r[spuns îndemna la pruden\[ =i calm, ar[tând c[

104

toate dogmele =i principalele aspecte ale ritului tuturorbisericilor locale trebuie s[ fie în concordan\[ cu hot[rârilesinoadelor ecumenice =i c[ to\i cre=tinii ortodoc=i trebuie s[ fieuni\i în m[rturisirea credin\ei. R[spunzând la întrebarea luiNikon cum se cuvine a se închina cre=tinii, patriarhul ecumenicar[ta c[ în Orient to\i obi=nuiesc a se închina cu trei degete,semn ce simbolizeaz[ Sfânta Treime. Îns[ el îl implora pe Nikons[ pun[ cap[t tulbur[rilor începute deja, ad[ugând c[ fiecarebiseric[ local[ are particularit[\ile sale de rit =i diferite tradi\iilocale. “Nu trebuie s[ credem c[ sfânta noastr[ credin\[ orto-dox[ se denatureaz[ dac[ vreo Biseric[ are rânduiala pu\indiferit[ mai ales în unele detalii care nu privesc nici aspecteleesen\iale, nici componentele fundamentale ale credin\ei.Important este s[ existe consens cu Biserica Universal[ înproblemele principale”142. Era îns[ prea târziu. Nikon deja înce-puse reforma =i nu avea de gând s[ cedeze sub nici o form[. Unrol important în promovarea m[surilor lui Nikon l-au avut ceidoi patriarhi veni\i în vizit[, mai ales Makarie al Antiohiei.Pentru a intra în gra\iile patriarhului moscovit, de pe urmac[ruia putea ob\ine o solid[ sus\inere financiar[, el nu se d[ înl[turi de la nimic, îndeplinindu-i lui Nikon toate dorin\ele,inclusiv pronun\area anatemei asupra celor care nu folosescnoua form[ a semnului crucii (24 februarie 1656). Acela=i lucruîl fac tot atunci =i patriarhul sârb Gavriil =i mitropolitul Niceei,Grigorie143.

Un nou sinod, \inut la 23 aprilie 1656, tot în prezen\a celortrei patriarhi a adoptat semnul crucii cu trei degete =i a exco-municat pe to\i aceia care refuzau s[ se închine grece=te144.Nikon se str[duia s[ arate c[ ini\iativa unific[rii ritului nu veneade la el, ci de la patriarhii greci145, iar ace=tia în dorin\a de a fiîn continuare în gra\iile lui Nikon, au fost de acord s[ participela aceast[ josnic[ =i în acela=i timp tragic[ pentru Biserica Rus[comedie146. Anatemele pronun\ate de ei asupra adep\ilor rituluiprenikonian =i chiar asupra acestui rit, pot fi catalogate - avândîn vedere faptul c[ înainte de Nikon, ierarhii ortodoc=i carevizitaser[ Rusia l[udaser[ credin\a ru=ilor, nederanjându-i

105

practicile rituale ruse=ti, ba mai mult, îl binecuvântaser[ dup[ritul rusesc pe \ar - în cel mai r[u caz, drept lipsite de sens =iilogice. Numai c[, pentru participarea la “elenizarea” rituluirusesc început[ de patriarhul rus, care trebuia s[ =tie ce =i pentruce face aceasta, este greu s[-i condamni. Totu=i, s[mân\adiscordiei, extrem de nociv[ pentru ortodoxia rus[ dup[ cum audovedit evenimentele ce au urmat, fusese deja aruncat[.

Patriarhul Nikon a continuat îns[ în aceea=i not[ volun-tarist[ revizuirea cultului rusesc, n[d[jduind s[ opreasc[ prinfor\[ orice încercare de opozi\ie. Liturghierul (Služebnik), ceamai important[ carte ce trebuia ref[cut[, a ie=it de sub tipar la 31august 1655. În loc s[ potoleasc[ spiritele, ea le-a încins =i maimult. Adversarii reformei îl acuzau pe Nikon c[ aceast[ carteeste o dovad[ a apostaziei sale fa\[ de ortodoxie =i spuneau c[ea va produce mari tulbur[ri în rândul maselor de credincio=i,tocmai pentru c[ a înlocuit formule acceptate de toat[ BisericaRus[ mai înainte, cu altele asupra c[rora înc[ Sinodul Stoglav sepronun\ase, catalogându-le ca incorecte =i interzicând utilizarealor în cultul rusesc. Bineîn\eles, aceste acuza\ii se refereau lamodificarea formei semnului crucii, eliminarea slujbelor derebotezare a catolicilor =i altor eterodoc=i, folosirea pe prescuria crucii în patru col\uri în locul celei tradi\ionale ruse=ti în optcol\uri, modificarea în textul cânt[rii liturgice numit[ Heruvimica cuvintelor “de trei ori sfânt[ cântare aducem” cu cuvintele“preasfânt[ cântare cânt[m” =i alte modific[ri de mai mic[importan\[. Lista modific[rilor de text, ale ordinii de citire arug[ciunilor sau a gesturilor rituale ale preo\ilor, cuprinde înprima analiz[ a acestor modific[ri f[cut[ în perioada 1655-1660de preotul Nikita Dobrânin, mai mult de 200 de pagini147.

S-au adus într-adev[r îmbun[t[\iri de text în noul Litur-ghier rusesc, comparativ cu cele editate în vremea patriarhilorFilaret, Ioasaf =i Iosif? Este clar c[ modific[rile pe care le-amenumerat mai sus nu reprezint[ corecturi de traducere, îndrept[ride text, ci doar înlocuiri ale unor particularit[\i de rit ruse=ti cuelementele corespunz[toare din ritul grecesc. În ce prive=tetextul Liturghierului, aproape c[ nu vom g[si nici un fel de

106

îmbun[t[\ire din punct de vedere al gramaticii sau al lexicului.Mai mult, cercet[torii au remarcat chiar c[ exist[ destule pasajeambigue =i eronate148. În multe locuri au fost pur =i simpluînlocuite cuvintele existente în edi\iile mai vechi cu sinonimeuneori neinspirat alese, care f[ceau textele greu inteligibile saule d[deau alt sens decât cel corect. Astfel de modific[ri aletextelor s-au f[cut tocmai fiindc[ Nikon voia ca reforma lui s[fie f[cut[ cât mai repede. De aceea, afirma\iile din prefa\aLiturghierului cum c[ îndreptarea textului s-a f[cut dup[ vechilec[r\i slave scrise pe pergament =i dup[ textele vechi grece=tisunt un neadev[r evident, introdus con=tient în textul edi\iei din1655 al principalei c[r\i de cult din Biserica Ortodox[ Rus[.Faptul c[ Nikon =i apropia\ii s[i au operat modific[ri ale textelorc[r\ilor de cult ruse=ti nu cum au declarat, adic[ dup[ textelevechi slave =i grece=ti, ci dup[ cele folosite de greci în epoca luiNikon, a fost demonstrat înc[ de la sfâr=itul secolului trecut.

Nikolai Kapterev, ale c[rui lucr[ri sunt =i ast[zi funda-mentale pentru cercetarea istoric[ a schismei ruse =i a mi=c[riistarovere, a demonstrat înc[ din 1887, în urma studieriimaterialelor de arhiv[ existente în Rusia cu privire la reformapatriarhului Nikon, c[ a=a zisa îndreptare a c[r\ilor ruse=ti decult nu s-a f[cut, cum se credea, dup[ vechile texte slave =igrece=ti, ci dup[ c[r\ile grece=ti contemporane lui Nikon149.Concluziile sale concordau în aceast[ privin\[ cu afirma\iileteologilor =i polemi=tilor apar\inând mi=c[rii starovere.Cercet[rile ulterioare au confirmat punctul de vedere al luiKapterev, a=a încât chiar la începutul secolului nostru reputatulistoric al Bisericii Ruse E.E. Golubinski a formulat exactacelea=i concluzii în privin\a c[r\ilor dup[ care s-a f[cutîndreptarea textelor liturgice ruse=ti în vremea lui Nikon150.Ast[zi, nici un istoric serios nu se mai îndoie=te de juste\eapunctelor de vedere ale celor doi mari cercet[tori în acestdomeniu, faptul îndrept[rii c[r\ilor dup[ edi\iile noi grece=tifiind recunoscut ca o certitudine istoric[.

De fapt, o examinare a textului Liturghierului de exemplu,folosind materialul strâns în urma poruncii lui Nikon de a se

107

aduna toate c[r\ile vechi din biserici =i m[n[stiri =i manuscriselegrece=ti aduse de Arsenie Suhanov în vara lui 1653, în urmac[l[toriei sale în Orientul Ortodox, întreprins[ tocmai în scopulstrângerii unor asemenea manuscrise =i studierii am[nun\ite aobiceiurilor =i ritualurilor popoarelor ortodoxe din ImperiulOtoman, era imposibil de realizat de c[tre cei câ\iva corectori dela Curtea Tip[riturilor într-un timp atât de scurt: Suhanov s-aîntors la Moscova în iunie 1653, când Nikon deja f[cuse primiipa=i pe calea reformei, iar Slavine\ki =i ceilal\i corectori deja seapucaser[ de preg[tirea noului text al Liturghierului având laîndemân[ edi\ia greceasc[ tip[rit[ în 1602 la Vene\ia, iarLiturghierul a fost dat deja spre tipar la 1 aprilie 1654. Într-uninterval de timp atât de scurt, nici un an, era imposibil de f[cuto examinare a imensei cantit[\i de c[r\i de cult vechi strânse atâtdin Rusia de agen\ii lui Nikon, cât =i din Orient de c[tre ArsenieSuhanov. Dealtfel, Nikon a =tiut tot timpul c[ tipografii =icorectorii s[i utilizeaz[ în preg[tirea textelor c[r\ilor de cult ceurmau a fi editate, noile edi\ii grece=ti ale acestora, îns[ credeac[ ele erau comparate =i cu cele vechi151.

Aceea=i metod[ s-a utilizat =i în editarea celorlalte c[r\i decult, tocmai pentru c[ textele vechi aduse de Suhanov, ca =imanuscrisele ruse=ti strânse, cum am mai ar[tat, din ordinulpatriarhului, erau foarte multe =i foarte diferite între ele =ipractic nu se putea alege o variant[ sigur[ drept model. Maimult, marea majoritate a manuscriselor aduse de Suhanov nupriveau probleme ale cultului, astfel c[ nici nu ar fi putut s[ fiefolosite de corectorii nikonieni. În aceast[ situa\ie, editorii de laCurtea Tip[riturilor, Arsenie Grecul, Epifanie Slavine\ki,Eftimie =i al\ii au continuat s[-=i fac[ treaba a=a cum au procedat=i la editarea Liturghierului, adic[ folosind ca texte de baz[textele grece=ti tip[rite în Occident.

În martie 1656 a ie=it de sub tipar Triodul Postului, înpostfa\[ editorii ar[tând c[ au îndreptat-o “cu binecuvântareapatriarhului Nikon =i a întregului Sfânt Sobor dup[ vechile c[r\igrece=ti, slavone scrise pe pergament =i sârbe=ti”, ceea cebineîn\eles nu corespundea realit[\ii. Tot în 1656 au mai ie=it de

108

sub tipar Irmologhionul =i Ceaslovul =i a fost preg[tit pentrutip[rire Trebnicul – a doua carte de cult ca importan\[ dup[Liturghier, ea con\inând rânduiala slujbelor ocazionate des[vâr=irea tainelor biserice=ti: botezul, mirungerea, cununia etc.Anul urm[tor sunt tip[rite Psaltirea, Evangheliarul =i Apostolul=i retip[rit Irmologhionul. În 1658 apare în sfâr=it Trebnicul careîntre timp fusese pus în discu\ia sinodului din octombrie 1656,=i sunt reeditate, dup[ o nou[ revizuire a textelor, Liturghierul =iPsaltirea152.

C[r\ile ap[rute în dou[ edi\ii în vremea lui Nikon auprodus nedumeriri =i dezorientare, întrucât diferen\ele erausemnificative nu numai fa\[ de cele tip[rite înainte de Nikon, cichiar între ele. În afar[ de asta ele con\ineau instruc\iuniprivitoare la forma semnului crucii care trebuia s[ se fac[ dup[modelul grecesc, cu trei degete =i aceasta “pentru a nu se înc[lcarânduiala greceasc[”153.

Cum am ar[tat mai înainte, Nikon dispusese ca în toatec[r\ile, din articolul 8 al Simbolului Credin\ei s[ fie eliminatcuvântul “adev[rat”, iar în Liturghier deja fuseser[ trecutemodific[rile de ritual ce au constituit motivul principal alviitoarei schisme biserice=ti. Numai c[, Nikon nu s-a oprit doarla semnul crucii, aleluia, num[rul de prescuri necesar pentruliturghie, înconjurarea bisericii dup[ sau împotriva mersuluisoarelui, =i alte asemenea rânduieli pe care le-a adoptat în formalor greceasc[ de atunci =i care fuseser[ incluse deja în textulLiturghierului. El a poruncit în decembrie 1655 ca hainelemonahilor s[ fie f[cute dup[ modelul grecesc =i a introduscântarea pe mai multe voci în biseric[, lucru total neobi=nuitpentru ru=i în acea vreme. O alt[ m[sur[ prin care patriarhullovea în tradi\ia bisericeasc[ multisecular[ a poporului rus a fostînlocuirea crucii în opt col\uri cu cea în patru col\uri, din altar,de pe turlele bisericilor, de pe obiectele de cult etc. Tot în aceast[categorie poate fi inclus[ =i înlocuirea vechii scrieri a numeluiMântuitorului, Isus – deci cu un singur “i” - în toate c[r\ile cefuseser[ tip[rite din porunca sa, cu cea greceasc[ Iisus – deci cudoi “i”. Asta poate nu ar fi produs atâta tulburare, dac[

109

înlocuirea nu ar fi fost înso\it[ de comentarii r[uvoitoare =i chiaracuze de erezie pentru cei care ar fi scris numele lui Hristos cuun singur “i”.

Nu era prima oar[ când riturile =i tradi\iile prenikonieneerau catalogate ca eretice, iar pentru Nikon asemenea aprecierireprezentau o excelent[ justificare a modific[rilor pe care leurm[rea. Mai ales forma ruseasc[ a semnului crucii a fostconsiderat[ eretic[ de patriarhul Macarie al III- lea al Antiohiei,pentru a-i facilita lui Nikon promovarea reformei ritului ortodoxdin Rusia. Tocmai declara\iile publice ale acestui ierarh orientalau stat la baza condamn[rii de c[tre sinodul rusesc din aprilie1658 a semnului crucii cu dou[ degete ca erezie nestorian[ =iarmean[ =i excomunic[rii tuturor acelora care-l vor mai folosi.

Toate aceste m[suri de apropiere a formelor de cult ruse=tide cele grece=ti contemporane lor, luate de patriarhul Nikon cu=tirea =i acordul \arului, nu au f[cut altceva decât s[ îngreunezeactivitatea clerului =i s[ creeze mari confuzii în rândul credin-cio=ilor ortodoc=i ru=i. Nepotrivirile dintre textele c[r\iloreditate chiar în timpul lui Nikon, modific[rile continue la careerau supuse rânduielile biserice=ti creau haos în timpul slujbelor=i erodau credin\a enoria=ilor în corectitudinea, onestitatea =ibuna credin\[ a celor care f[cuser[ schimb[rile, diminuând înochii acestora credibilitatea textelor noilor c[r\i.

Numai în câteva cazuri, foarte rare dealtfel, schimb[rile auîmbun[t[\it traducerea sau au f[cut textele rug[ciunilor =icânt[rilor mai u=or de în\eles. În cele mai multe situa\ii ele nuerau necesare =i se dovedeau îndoielnice, atât din punct devedere lingvistic, cât =i teologic.

Cum scria A.V. Kartašev, “îndreptarea c[r\ilor, f[r[ tactpromovat[ de Nikon, dup[ ritmul, amploarea, caracterul str[inal izvorului s[u =i jignirile aduse în timpul realiz[rii salecon=tiin\ei na\ionale =i întru totul ortodoxe a ru=ilor, nu putea s[nu provoace protestul celor mai credincio=i dintre ei. Acesta afost prin profunzimea sa un protest general al episcopatului, alclerului inferior =i al oamenilor simpli”154.

110

4.3. Reac\ia la reforma nikonian[ =i începuturile schismei

Primii care au reac\ionat la ac\iunile lui Nikon de revizuirea practicii biserice=ti din Rusia au fost râvnitorii evlaviei dinMoscova. Când au primit în bisericile lor cunoscuta circular[ alui Nikon din februarie 1653 privind înlocuirea semnului crucii=i a m[t[niilor mari în post, Neronov, Avvakum =i al\i râvnitoris-au adunat pentru a hot[rî ce atitudine s[ adopte fa\[ de aceast[m[sur[ a patriarhului. Dup[ multe dispute =i ezit[ri au hot[rât caNeronov s[ mearg[ la m[n[stirea Ciudov s[ se roage =i s[posteasc[ toat[ prima s[pt[mân[ a Postului Mare pentru a g[sicare era solu\ia la circular[, parohia lui Neronov fiindu-i încre-din\at[ protopopului Avvakum. La sfâr=itul acestei s[pt[mâni,Neronov, încredin\at c[ a auzit un glas care i-ar fi spus s[ nu seteam[ de moarte =i s[ lupte pentru credin\[, se întoarce laparohia sa =i împreun[ cu ceilal\i râvnitori ai evlaviei trimite opeti\ie de protest suveranului, în care se pronun\[ contraac\iunilor patriarhului.

Con\inutul protestului este caracteristic viitoarelor scrieriale unor adep\i ferven\i ai vechiului rit: râvnitorii scriau c[înv[\[tura cre=tin[ este în pericol de pieire în Rusia =i c[ însu=icapul ierarhiei, Nikon s-a îndep[rtat de poruncile ortodoxiei155.

|arul a transmis peti\ia lui Nikon =i se pare c[ a insistat capatriarhul s[ amâne promovarea m[surilor reformiste preco-nizate în circular[. Nikon a fost de acord =i se p[rea c[ rupturafusese evitat[. Dar rela\iile dintre patriarh =i râvnitori s-audeteriorat ireversibil dup[ acest incident. Cunoscând îndea-proape experien\a nepl[cut[ prin care trecuse predecesorul s[uIosif, învins de râvnitori în problema introducerii univocalit[\iiîn slujbele biserice=ti, Nikon a c[utat s[ scape cât mai repede deprotopopii recalcitran\i. Înainte de asta =i-a înt[rit pozi\ia =iinfluen\a în societate, consolidându-=i în special rela\ia cu \arul.

Av`nd asigurat sprijinul \arului, patriarhul a începutofensiva împotriva lui Neronov =i a tovar[=ilor s[i, dirijânddisputa spre aspectele disciplinare unde se sim\ea invulnerabil.

111

Folosind ca prilej conflictul dintre parohul catedralei din MuromLoghin =i voievodul local, Nikon l-a sus\inut pe acesta din urm[=tiind c[ Neronov îi va lua ap[rarea lui Loghin, iar el va puteainvoca disciplina bisericii în cazul unei noi plângeri aprotopopului c[tre \ar (patriarhul era încredin\at c[ nici unepiscop nu va îndr[zni s[ depun[ m[rturie contra lui). A=a s-a =iîntâmplat, astfel c[ la adunarea clerului moscovit din iulie 1653,Nikon l-a ]nvinuit pe Neronov de calomnie =i denaturare avorbelor sale în plângerea adresat[ \arului, ob\inând condam-narea acestuia nu pentru dezacord cu patriarhul, ci pentruneîn\elegeri cu angaja\ii parohiei. Pe 4 august 1653, Neronov afost arestat =i închis la m[n[stirea Novo-Spasski. Dup[ câtevazile, b[trânul protopop a fost crunt b[tut în curtea patriarhiei,dup[ care a fost dus în catedral[ pentru primirea pedepseibiserice=ti. Mitropolitul Silvestru de Kruti\k a fost cel care i-adat jos scufia de protopop =i i-a pronun\at interdic\ia de a mai\ine slujbe. În ziua urm[toare, pe 13 august 1653, Neronov a fosttrimis în exil în îndep[rtata m[n[stire Novo-Ostrovsk din \inutulVologdei. Pe când Neronov era dus în lan\uri spre locul de exil,toat[ popula\ia Moscovei a ie=it s[-l petreac[. To\i plângeau. Ladesp[r\ire, b[trânul lupt[tor pentru rena=terea spiritual[ a Rusieia \inut o predic[ credincio=ilor =i a citat fragmente dinînv[\[turile lui Ioan Gur[ de Aur cu care se putea comparaacum, fiind =i el un om ce suferea pentru adev[r156.

Dup[ exilarea lui Neronov, Nikon a trecut la lichidarearestului opozi\iei, activizat[ de ac\iunile lui Avvakum =i Daniildin Kostroma, care între altele, adresaser[ înc[ o plângere\arului, în care protestau contra m[surilor luate de Nikon, atâtîmpotriva lui Neronov, cât =i în ceea ce prive=te modific[rile derit. +i de data aceasta \arul a r[mas fidel promisiunii f[cute îniulie 1652: i-a trimis peti\ia lui Nikon. Dup[ câteva zile, folo-sindu-se de conflictul dintre Avvakum =i colaboratorii s[i dinBiserica Maicii Domnului de Kazan, Nikon l-a arestat peAvvakum împreun[ cu al\i 33 de enoria=i participan\i la slujbape care o \inea protopopul într-o magazie, dat fiind c[ nu a fostprimit în biserica al c[rei paroh era. În acela=i timp au început

112

arest[rile altor adep\i ai râvnitorilor, patriarhul fiind hot[rât deaceast[ dat[ s[ termine cu protopopii revolta\i. M[surilerepresive au fost foarte dure: Avvakum a fost exilat în Siberia,Loghin a fost caterisit =i trimis înapoi la Murom, unde a =i muritpeste un an, Daniil de Kostroma – exilat tocmai la Astrahan,unde a murit în închisoare, Ermil din Iaroslav a primit interdic\iede a mai sluji =i a fost exilat în nord, protopopul Daniil Temni-kovski – închis la m[n[stirea Novo-Spasski. Mul\i al\i râvnitoriai credin\ei au fost nevoi\i s[ fug[ =i s[ se ascund[, iar al\ii aufost prin=i =i executa\i. În capital[, enoria=ii se temeau s[ maimearg[ la bisericile ai c[ror parohi fuseser[ aresta\i sau exila\i.Dintre to\i râvnitorii, numai +tefan Vonifatiev a sc[pat dem[surile punitive ale crudului patriarh, asta datorit[ pozi\iei saleprivilegiate de confesor al \arului. To\i cei care au suferit înurma acestei adev[rate cruciade a patriarhului contra opozi\ieigrupate în jurul lui Neronov nu au fost învinui\i de nesupunerefa\[ de patriarh, ci de gre=eli în activitatea pastoral[. Numai c[aceste m[suri punitive nu au f[cut altceva decât s[ favorizezepropaganda antinikonian[ în provincie =i s[-i înt[reasc[ peadversarii patriarhului în convingerile lor.

Un moment important în lupta contra m[surilor demodificare a ritului =i corectare a c[r\ilor de cult ruse=ti îlreprezint[ sinodul din 1654, în care episcopul Pavel de Kolomna=i-a exprimat deschis dezacordul fa\[ de modific[rile cultuluipropuse de patriarh. Imediat dup[ sinod el a fost arestat, b[tut deslujba=ii patriarhului =i exilat în nord, în regiunea Novgorodului,unde a fost ucis din ordinul lui Nikon, se pare.

În primii ani ai reformelor nikoniene întreaga greutate aluptei pentru vechea tradi\ie bisericeasc[ rus[ a c[zut pe umeriilui Neronov. Avvakum era departe în Siberia, episcopul Pavel,Loghin =i Daniil din Kostroma decedaser[, mul\i al\i râvnitorirenun\aser[ la lupt[ de frica atotputernicului Nikon. Dintreierarhi, în afara lui Pavel, al\i patru episcopi – Makarie deNovgorod, Markel de Vologda, Simeon de Tobolsk =i Alexandrude Viatka – erau pân[ la o anumit[ limit[ contra revizuiriic[r\ilor, îns[ nu voiau s[ ri=te un conflict deschis cu patriarhul.

113

Sigur, în împotrivirea lui Neronov fa\[ de Nikon un anumitrol l-au jucat =i motivele personale, îns[ b[trânul protopop nuera atât de preocupat de faptul c[ noul patriarh îi înl[turase pecei care timp de 20 de ani luptaser[ pentru rena=terea BisericiiRuse, cât de faptul c[ reformele acestuia nu vor face altcevadecât s[ provoace mari tulbur[ri.

În aceast[ perioad[ (1652-1656) nu era clar înc[ pân[ undeva merge Nikon cu rea=ezarea cultului rusesc dup[ modelulgrec, mul\i credincio=i sperând înc[ în revenirea patriarhului latradi\iile ruse=ti. Aceasta pentru c[ ei nu în\elegeau adev[ratacauz[ a confrunt[rii dintre patriarh =i râvnitori =i nu-=i puteauimagina ce va rezulta în urma ac\iunilor pripite ale acestuia.

La cre=terea opozi\iei fa\[ de patriarh a contribuit, cel pu\inîn capital[, un fenomen social grav: epidemia de cium[ din1654, pe care mul\imea o atribuia faptului c[ “patriarhul nu esteferm în credin\[ =i ac\ioneaz[ la fel ca ereticii =i iconocla=tii”,aceste acuza\ii îndreptându-se apoi spre revizuirea c[r\ilor caredevenise un subiect de discu\ie pentru toat[ lumea. Lumea eranemul\umit[ în special pentru c[ Nikon l-a numit editor peArsenie Grecul, pe care locuitorii Moscovei îl =tiau înc[ din1649 ca un renegat notoriu: “Acel monah – strigau moscovi\ii –multe c[r\i a stricat, =i ne duc patriarhul =i Arsenie spre pieireave=nic[”157. Îns[ aceast[ izbucnire de mânie popular[ s-a stinsrepede. Popula\ia =tia c[ nici \arul =i nici patriarhul nu glumesc,iar în cazul în care dezordinile vor continua, armata va fi repedetrimis[ s[ le în[bu=e.

În cursul primilor 2 ani de exil în m[n[stirea Spaso-Kamenov din regiunea Vologda, Neronov nu a încetat s[ îi scrievechiului prieten +tefan Vonifatiev, \arului =i \arinei, implo-rându-i s[ p[zeasc[ Biserica =i s[ o apere de “lupii care vorfrumuse\ea ei s-o murd[reasc[ =i pe ea s[ o distrug[”. Inova\iilelui Nikon le trata ca semne ale apropiatei veniri a Antihristului,care urm[re=te s[ distrug[ pravoslavnica Rusie, ultimul bastional cre=tinismului ortodox. Neronov insist[ pentru convocareaunui sinod la care s[ participe nu numai episcopii, ci =i repre-zentan\i ai clerului inferior =i ai mirenilor, cunosc[tori ai

114

scrierilor sfinte =i având o reputa\ie moral[ deosebit[, doar unasemenea sinod putând fi considerat ca exprimând glasulautentic al Bisericii. Acest sinod trebuia s[ restabileasc[ vechearânduial[ bisericeasc[, sfin\it[ de veacurile de practic[ rus[ =ibizantin[. Asprimea =i cruzimea lui Nikon fa\[ de preo\i nuaveau nimic în comun cu poruncile lui Hristos =i cu spiritulortodoxiei, pe care patriarhul era chemat s[ le apere =i nu puteaudecât s[ distrug[ definitiv ortodoxia rus[ – scria b[trânulprotopop158.

Neronov a început campania deschis[ împotriva lui Nikonla Vologda, unde fusese mutat din cauza neîn\elegerilor cuegumenul m[n[stirii Spaso-Kamenov, locul s[u de exil. Aici ela \inut o predic[ în care l-a învinuit pe Nikon de apostazie =i atrimis o scrisoare-manifest pe 18 iulie 1654 prietenilor s[i dinMoscova pe care îi chema la lupt[ împotriva “încerc[rilorantihristului =i a slugilor sale”159, aluzia la Nikon fiind cât sepoate de clar[. Ajuns în m[n[stirea Solovki în august 1655, el atransformat-o în scurt timp într-un bastion al luptei pentruvechea credin\[160. De aici Neronov a plecat spre capital[ undes-a ascuns un an de zile, fiind protejat de prietenul s[u +tefanVonifatiev, =i a dus propaganda antinikonian[, reactivândopozi\ia fa\[ de patriarh.

În prima zi de Cr[ciun a anului 1655, el s-a c[lug[rit subnumele de Grigorie. Excomunicarea lui, pronun\at[ la 18 mai1656 =i anatema asupra vechiului semn al crucii au fostr[spunsurile lui Nikon la împotrivirea sa activ[ fa\[ de reform[.Numai c[ la mijlocul anului 1656 rela\ia lui Nikon cu \arul numai era la fel de apropiat[ ca înainte, a=a încât, în afaraanatemelor, el nu mai avea la îndemân[ alte mijloace de lupt[contra opozi\iei.

Îns[ tocmai aceste anateme au f[cut ca între Nikon =iadversarii s[i s[ se interpun[ un zid de netrecut =i s[ se creeze ositua\ie canonic[ periculoas[, ce îngreuna o posibil[ reconci-liere. Anatema aruncat[ asupra semnului rusesc al crucii înfebruarie =i aprilie 1656 de Nikon, patriarhul Makarie al Antio-hiei =i Gavriil al Serbiei a stârnit un puternic val de proteste =i

115

acuza\ii de erezie =i lucrare în slujba Antihristului la adresa luiNikon. În insulele Solovki, unde se afla cea mai important[m[n[stire-fort[rea\[ din Nordul rusesc, preg[tit[ de Neronovcum am ar[tat, stare\ul Gherasim Firsov a compus în 1657 dou[lucr[ri, una despre venirea antihristului iar a doua despre semnulcrucii161. Mul\i monahi au p[r[sit m[n[stirile pentru a fi cât maideparte de “r[ul nikonian”. Când în 1657 au venit în m[n[stireaSolovki noile c[r\i, soborul m[n[stiresc a hot[rât la 8 iulie 1658s[ nu se slujeasc[ dup[ ele. O asemenea hot[râre era dejaînceputul revoltei contra patriarhului. Protestul insulelorSolovki =i cre=terea st[rilor antireformiste în ce prive=te ritulrusesc nu au mai avut parte de o puternic[ reac\ie a patriarhului.

Aflat deja în conflict cu suveranul datorit[ preten\iilor salede suprema\ie, oglindite în ideea c[ puterea spiritual[ estesuperioar[ celei statale, \arul trebuind s[ se subordoneze patriar-hului, Nikon î=i pierdea pe zi ce trece interesul pentru reform[.Sim\ind asta, Neronov i s-a adresat pe 4 ianuarie 1657 repro-=ându-i inova\iile =i pedepsirea râvnitorilor evlaviei. Nikon aridicat anatema pronun\at[ cu nici un an în urm[ =i i-a permis s[slujeasc[ dup[ vechile c[r\i. Îns[ reconcilierea lui Nikon cuNeronov nu a dus la aplanarea conflictului cu ceilal\i adversariai reformei. R[ul f[cut Bisericii Ruse nu mai putea fi oprit chiardac[ patriarhul, dezam[git de inova\iile =i grecizarea cultuluirusesc pe care el însu=i le-a întreprins, a mai scos de sub tipar laînceputul lui 1658 Ceaslovul, care într-o serie de detalii liturgicese întorsese la vechile texte.

Lumea spera într-o revenire total[ la tradi\iile ruse=ti,numai c[ Nikon avea alte planuri. Pentru a-l determina pe \ar s[-i accepte suprema\ia, pe 10 iulie 1658 el a p[r[sit demonstrativscaunul patriarhal, spunând c[ “de acum el nu mai e patriarh” =iîmbr[când rasa simpl[ monahal[. Prin acest act Nikon arenun\at la putere, nu =i la titlul de patriarh, sperând c[ \arul îlva implora s[ revin[. Alexei nu a f[cut îns[ a=a ceva.

Plecarea lui Nikon n-a însemnat îns[ revenirea la ritualurile=i c[r\ile prenikoniene, întrucât \arul, direct interesat în p[strarearezultatelor reformei liturgice întreprinse de Nikon, nu a permis

116

aceasta. Deja ruptura se produsese în cadrul Bisericii Ruse: pede o parte, ap[r[torii vechii tradi\ii – care au fost numi\i staro-veri sau staroobread\i, pe de alt[ parte – \arul =i apropia\ii s[i,interesa\i de succesul reformelor nikoniene, în perspectivaunific[rii politice =i religioase a tuturor popoarelor ortodoxe.Ruptura totu=i nu se produsese înc[ definitiv. Se mai spera c[lucrurile pot fi îndreptate. Dar începuturile schismei deja sesemnalaser[ în destule regiuni ale Rusiei, în special acolo undefuseser[ exila\i râvnitorii evlaviei.

Pe Alexei Mihailovici, care dorea recunoa=terea modi-fic[rilor de ritual =i a corect[rii c[r\ilor de cult, nu-l puteamul\umi situa\ia ambigu[ în care se g[sea Biserica Rus[ dup[plecarea lui Nikon din scaunul patriarhal. Haosul care domneaîn via\a bisericeasc[ trebuia înl[turat. Dar pentru aceasta eranevoie de o nou[ conducere ecleziastic[, devotat[ totalsuveranului =i scopurilor politicii sale religioase. În alt[ ordinede idei, Alexei Mihailovici voia s[ înl[ture opozi\ia la modi-fic[rile lui Nikon prin convingerea celor mai importan\ireprezentan\i ai acesteia, pentru ca unificarea ritualului s[ numai fie întâmpinat[ cu ostilitate în societatea rus[.

117

CAPITOLUL 5SCHISMA DEFINITIV{ +I APARI|IA MI+C{RII

STAROVERILOR

5.1 Sinodul de la Moscova din 1666 – 1667

5.1.1 Biserica Rus[ dup[ renun\area lui Nikon la scaunulpatriarhal

Rela\ia foarte apropiat[ între Nikon =i Alexei Mihailoviciîn primii ani de patriarhat ai fostului arhimandrit de lam[n[stirea Novo – Spasski, nu a mai continuat la fel începândcu 1656. Dac[ la începutul domniei sale, \arul avea nevoie deoameni cu experien\[ pentru a-l sprijini în activitatea deguvernare datorit[ vârstei sale foarte fragede, între ace=tianum[rându-se =i Nikon (care la un moment dat a reu=it s[câ=tige totala încredere a tân[rului Alexei, devenind al doileaom în stat), odat[ cu cre=terea în vârst[ =i dobândirea uneiexperien\e de guvernare mai mari, el caut[ tot mai mult s[rezolve singur, independent de p[rerile sfetnicilor s[i,principalele probleme ale statului. Mai ales dup[ cei trei ani –1654-1656 – petrecu\i în campanii militare ocazionate der[zboiul cu Polonia pentru Ucraina, el s-a maturizat, a devenitmult mai încrez[tor în capacit[\ile =i faptele sale. Faptul c[ a statun timp departe de influen\a patriarhului =i a boierilor l-a ajutats[ înve\e a rezolva probleme de maxim[ importan\[ politic[ f[r[a mai apela la sfatul acestora. Mai mult, Alexei deprinde încursul acestui r[zboi gustul pentru putere, ca =i cel pentru titluricât mai r[sun[toare.

Dup[ succesele militare din 1655, el schimb[ vechiul titlude “\ar al întregii Rusii =i mare cneaz al Moscovei” cu cel maipompos de “\ar al întregii Rusii Mari, Mici =i Albe, =i singurst[pânitor (samoderje\), mare cneaz al Lituaniei, Volâniei =iPodoliei”. Toate acestea îl transform[ pe Alexei Mihailovici, în

119

sensul c[ el tinde tot mai mult s[ conduc[ singur, fiind convinsde originea divin[ a puterii sale =i de rolul s[u primordial însocietate.

Evolu\ia gândirii politice a \arului se poate observa cel maibine urm[rind atitudinea acestuia fa\[ de faptele faimosului s[upredecesor Ivan cel Groaznic. În 1652 el le socotea dreptp[c[toase =i în fa\a co=ciugului mitropolitului Filip cerea luiDumnezeu, cu lacrimi în ochi, iertarea \arului =i a monarhiei.Peste cinci ani, în 1657, Alexei studiaz[ atent politica lui Ivan alIV-lea pe care o consider[ un exemplu de înt[rire a puteriimonarhului162 =i cere patriarhului s[-i fac[ acestuia o slujb[ depomenire.163

Aceste transform[ri ale personalit[\ii lui Alexei nu puteaur[mâne neobservate de Nikon. Prezen\a tot mai constant[ a\arului în treburile publice, orgoliul în cre=tere al acestuia =iconcep\ia lui despre rolul puterii \arului, dorin\a de a ac\ionaindependent, fie singur, fie prin agen\i proprii, nu puteau s[ nuduc[ la izbucnirea conflictului între patriarh =i \ar. Era clar c[Alexei Mihailovici nu va mai putea s[-l men\in[ pe Nikon înpozi\ia de “mare suveran”, cum se intitula patriarhul, care îid[dea dreptul de a semna acte de stat f[r[ a mai pomeni numelemonarhului. Mai ales c[ p[rerea lui Nikon despre putereapatriarhului nu concorda nici cu tradi\ia politic[ ruseasc[, nicicu cea bizantin[, =i intra în conflict v[dit cu tendin\eleabsolutiste =i secularizante, caracteristice celor mai multe dinstatele europene din a doua jum[tate a secolului al XVII-lea,deci =i Rusiei

Fire autoritar[, Nikon a dezvoltat o întreag[ teorie privindsuperioritatea puterii sacerdotale asupra puterii suveranului, pecare a expus-o în scris deja dup[ renun\area la scaunul patriarhalîn celebra sa Replic[ la întreb[rile boierului Simeon Stre=nev =iale mitropolitului Gazei, Paisie Ligaridis.164 În concep\ia sa,patriarhul era acela care, în calitate de conduc[tor suprem alierarhiei biserice=ti, avea dreptul de a controla =i îndrumaîntreaga via\[ politic[ =i social[, \arul având datoria de a-i daascultare, el fiind reprezentantul unei autorit[\i inferioare celei a

120

patriarhului. Evident, o asemenea concep\ie despre raporturiledintre puterea politic[ =i ecleziastic[ nu putea duce decât la oruptur[ între Nikon =i Alexei Mihailovici.

Orgoliul patriarhului =i setea lui nem[surat[ de putere, ca=i dorin\a de a =i-l subordona pe \ar, exprimat[ printr-o serie deac\iuni care nu au f[cut altceva decât s[ duc[ la r[cirea treptat[a raporturilor dintre ei, au favorizat conflictul. Începând cu 1657\arul îl invit[ foarte rar pe Nikon la =edin\e =i consf[tuiri, =i chiarla recep\iile =i mesele neoficiale, iar în vara lui 1658 rela\iileîntre cei doi devin extrem de încordate, mai ales c[ boierii =irudele suveranului f[ceau tot posibilul pentru a le tensiona =imai mult, întrucât Nikon îi exasperase =i pe ace=tia cu preten\iilesale de suprema\ie =i superioritatea pe care o afi=a fa\[ de ei.

Punctul culminant al conflictului a fost atins la începutullui iulie 1658. Neinvitarea lui Nikon la dineul oficial oferit desuveran cu ocazia vizitei prin\ului georgian Teimuraz l-adeterminat pe patriarh s[ declare la 10 iulie 1658, dup[ slujbaliturghiei, c[ înceteaz[ a mai fi =eful Bisericii =i pleac[ dinMoscova. Prin aceast[ stratagem[ el spera ca \arul s[ vin[ s[-lroage s[ nu p[r[seasc[ scaunul patriarhal, cum f[cuse laalegerea lui în demnitatea de patriarh, când Alexei i-a cerut culacrimi în ochi s[ accepte s[ fie patriarhul Rusiei. Numai c[ \arulnu s-a mai umilit de aceast[ dat[, dar nici nu s-a gr[bit s[convoace un nou sinod care s[-l aleag[ pe succesorul lui Nikon,de team[, probabil, ca noul patriarh ales s[ nu fie adversar alreformelor de rit promovate de fostul patriarh, de succesulc[rora era direct interesat suveranul, adev[ratul ini\iator alacestora.

Alexei va dovedi de altfel ata=amentul lui fa\[ de cauzaunific[rii practicii ruse=ti cu cea greac[ în cei aproape nou[ anide vacan\[ a scaunului patriarhal de la Moscova, care au urmatplec[rii lui Nikon. Ace=tia au fost anii în care \arul a condusefectiv Biserica. Temându-se totu=i ca Nikon s[ nu se întoarc[,Alexei a convocat în februarie 1660 un sinod care a discutatproblema alegerii noului patriarh, hot[rând c[ aceasta se poateface f[r[ binecuvântarea lui Nikon, iar el s[ fie lipsit de titlul de

121

patriarh, la care nu renun\ase în 1658, pentru p[r[sireairesponsabil[ a scaunului s[u canonic165.

Situa\ia s-a complicat nea=teptat atunci când hot[râreasinodal[ a fost contestat[ de Epifanie Slavine\ki, care a ar[tat c[lipsirea lui Nikon de titlul patriarhal contravine practiciicanonice a bisericii ortodoxe.166. În aceast[ situa\ie, ne=tiindexact cum trebuiau s[ ac\ioneze în conformitate cu canoanele,\arul =i sinodul au amânat decizia definitiv[, hot[rând convo-carea unui sinod pan-ortodox la care s[ participe to\i patriarhii.Aceast[ hot[râre a sinodului din 1660 de a se adresa arbitrajuluipatriarhilor greci s-a dovedit fatal[ pentru Biserica Rus[, dato-rit[ consecin\elor sale grave. Ea excludea din start posibilitateareîntoarcerii la ritul vechi rusesc sau, cel pu\in, pe aceea a uneisolu\ii de compromis, care s[ fie acceptabil[ pentru adep\iiacestuia.167.

Plecarea lui Nikon a creat o stare extrem de confuz[ înrândul credincio=ilor ru=i, care nu puteau în\elege de ce ierarhianu se reîntoarce la rânduielile prenikoniene. Unitatea Bisericiisuferea tot mai mult din cauza îndoielilor =i a învinuirilorreciproce între adep\ii reformelor lui Nikon =i adversariiacestora. Situa\ia era foarte greu de st[pânit din acest punct devedere. Disputele cu privire la ritual au ajuns a=a de departeîncât de multe ori în aceea=i biseric[ doi preo\i slujeau dup[rituri diferite: unul dup[ cel nou, cel[lalt dup[ cel vechi168.

Neronov nu mai era singur în lupta sa pentru vecheatradi\ie rus[. Din toate col\urile \[rii veneau la Moscova protestecontra îndrept[rii c[r\ilor. În\elegând plecarea lui Nikon ca pe oconsecin\[ a neîncrederii \arului fa\[ de el, adversarii inova\iilorrituale =i liturgice au devenit mai curajo=i =i, f[r[ a le mai fiteam[ de eventuale represalii, dezb[teau problemele biserice=ti“pe str[zi =i la col\uri”169 =i adresau deseori peti\ii suveranului,în speran\a c[ îl vor convinge s[ restabileasc[ vechea rânduial[bisericeasc[. Unele din aceste peti\ii170 sunt adev[rate tratateteologice care analizeaz[ detaliat, metodic =i profund “îndrep-tarea” c[r\ilor =i modific[rile aduse de Nikon practicii bise-rice=ti din Rusia.

122

|arul Alexei Mihailovici avea îns[ alte planuri. El voia înprimul rând s[ rezolve problema succesiunii lui Nikon =i s[ seasigure c[ acesta nu va mai putea reveni în fruntea ierarhieiruse=ti. În ce prive=te reforma cultului, suveranul dorea promo-varea acesteia în rândul tuturor credincio=ilor ru=i, dar spredeosebire de Nikon, el a ac\ionat cu mult[ pruden\[ în aceast[direc\ie, încercând pe diverse c[i s[-i conving[ pe lideriiopozi\iei biserice=ti s[ accepte modific[rile f[cute în vremea luiNikon. Acesta a fost motivul pentru care, dup[ plecareapatriarhului, persecu\iile contra adversarilor reformei sale auîncetat, lucru ce a dat posibilitatea acestora de a se organiza =iactiva în cele mai importante ora=e ale Rusiei, inclusiv laMoscova, unde centrul luptei împotriva noului rit a devenit casainfluentei =i bogatei boieroaice Feodosia Morozova, v[duvafratelui fostului om forte al \arului, Boris Morozov. Aici erauad[posti\i, ap[ra\i =i proteja\i to\i aceia care într-un fel sau altulse opuneau promov[rii reformei nikoniene: conduc[toriitradi\ionali=tilor =i monahii izgoni\i din m[n[stiri pentruop\iunea lor antireformist[, dar =i a=a-numi\ii “nebuni pentruHristos” - jurodivye - sau cei f[r[ ad[post. Mergând pe liniareconcilierii, Alexei Mihailovici, la insisten\ele b[trânuluirâvnitor al evlaviei Ivan Neronov, îi elibereaz[ din exil peclericii care mai r[m[seser[ în via\[ dup[ pedepsele cruntedictate de Nikon în toamna lui 1653 celor care se opuseser[primelor sale m[suri reformiste. Între ace=tia se cuvin a fimen\iona\i protopopul Avvakum =i preotul Laz[r, dar în specialAvvakum, care treptat a devenit vârful de lance al adversarilornoilor c[r\i =i noilor rânduieli biserice=ti.

Primind permisiunea de a se întoarce în capital[, Avvakumsose=te la Moscova în 1664, stabilindu-se la conacul FeodosieiMorozova, c[reia imediat i-a devenit duhovnic. În scurt timp, eldevine duhovnicul multor credincio=i moscovi\i =i principalapersonalitate a ap[r[torilor vechiului ritual rusesc. Al[turi de elîncep s[ ac\ioneze în aceast[ perioad[ la Moscova noi ideologiai vechilor rânduieli biserice=ti care nu sunt lega\i nici derâvnitorii evlaviei, nici de lupta contra lui Nikon. }ntre ace=tia

123

se distinge figura diaconului Feodor, care va juca un rol deosebitîn istoria mi=c[rii ritului vechi dup[ 1667.

Revitalizarea opozi\iei antireformiste nu a fost singuraproblem[ cu care s-a confruntat \arul în aceast[ perioad[.Accentuarea a=tept[rilor eshatologice =i exaltarea presenti-mentelor apocaliptice, prezente =i la militan\ii reîntoarcerii latradi\iile biserice=ti prenikoniene, s-au manifestat cu prec[dere=i-n forme extreme în rândurile discipolilor a=a-numi\ilor stare\iai p[durilor, despre care am relatat mai am[nun\it în capitolulal III-lea al acestei lucr[ri. La începutul anilor 1650, în frunte cuconduc[torul lor Kapiton, ei s-au mutat deja în zona Vladi-mirului. Dup[ “îndreptarea” c[r\ilor =i modific[rile adusecultului în vremea lui Nikon, ei erau deja încredin\a\i c[ ultimelezile au sosit, iar cel care a devenit st[pânul lumii esteAntihristul. Dat[ fiind confuzia ce domnea în acei ani în sferareligioas[, ace=ti stare\i ai p[durilor care propov[duiau mân-tuirea prin sinucidere colectiv[ (sinuciderea fiind v[zut[ ca oconsecin\[ a postului permanent pe care cei ce doreau mântuireatrebuiau s[-l \in[) au reu=it s[ atrag[ mul\i adep\i, nu numai înzona Vladimirului, ci =i în \inuturile învecinate: Nijni Novgorod,Suzdal, Murom, Vologda sau Kostroma. Mul\i oameni îi urmau,l[sându-=i tot ce agonisiser[ =i retr[gându-se în p[duri, undeposteau pân[ mureau, ad[postindu-se în vizuini, scorburi saucolibe de p[mânt171, pentru a nu intra în contact cu lumea dejaprins[ în mrejele Antihristului. Conduc[torii acestui curentreligios extrem, în care ideea ap[r[rii ritului vechi =i a c[r\ilor decult prenikoniene ocupa un loc secundar în compara\ie cumi=carea propriu-zis[ a ap[r[rii tradi\iilor =i ritului anteriorreformei lui Nikon, nu participau la înfometarea voluntar[ pecare o propov[duiau, tocmai pentru a duce mai departe sinistralor înv[\[tur[. Dealtfel, pe la mijlocul deceniului al =aptelea eiau n[scocit o form[ de sinucidere pentru mântuire nemaiv[zut[pân[ atunci în Rusia: autodafé-ul, sinuciderea prin arderecolectiv[.

În ce prive=te curentul ce milita pentru reîntoarcereaBisericii Ruse la vechile forme le cultului de dinaintea lui

124

Nikon, acesta nu s-a cantonat numai la Moscova. Pe malul stângal Volg[i, la nord de Nijni Novgorod, pe afluen\ii marelui fluviu– Kerjene\ =i Belba= – înc[ din 1660 apar a=ez[ri, schituri =ichilii ale adversarilor noului rit bisericesc. În p[durile de aici,spre deosebire de cele din zonele Vladimirului, a=a numitelep[duri de la Viazniki, unde se concentraser[ propov[duitoriisinuciderilor voluntare, se stabilesc o serie de ideologi ai vechiicredin\e, care vor atrage de partea ideii abolirii reformeinikoniene o bun[ parte a popula\iei din zon[. Propagandaap[r[rii vechii credin\e s-a extins de aici în toat[ zona de nord aRusiei Europene, de la Volga pân[ la Marea Alb[, num[ruladep\ilor acesteia sporind extrem de repede. Efrem Potiomkin,fratele autorului “Cuvintelor în contra ereticilor” SpiridonPotiomkin, ieromonahul Serghei Saltâkov, pe care Avvakum îlrecomanda \arului în 1664 ca un candidat ideal pentru o func\ieînalt[ în ierarhia ecleziastic[172, Dositei, egumenul m[n[stiriiSf. Nicolae, aflat[ nu departe de renumita m[n[stire Tihvin,stare\ul Kornili, c[lug[rul Epifanie sunt numai câ\iva din ceicare au contribuit enorm la r[spândirea opozi\iei fa\[ de noul ritîn nordul Rusiei.

Cel mai important rol în consolidarea mi=c[rii de opozi\iela noul ritual l-a jucat în aceast[ regiune foarte întins[ renumitam[n[stire din insulele Solovki (Marea Alb[), centrul spiritualtradi\ional al Nordului rusesc. Aici soborul m[n[stiresc din 1658hot[râse ca slujbele s[ se fac[ dup[ vechile c[r\i, hot[rârereconfirmat[ în 1663, când conducerea m[n[stirii se afla deja înmâinile arhimandritului Nikanor, un adept convins al vechiicredin\e.

Din cele expuse reiese c[ ]nc[ ]naintea sinodului din 1666– 1667, care a hot[rât destinele Bisericii Ruse, se prefiguraser[principalele centre ale rezisten\ei pentru vechea credin\[: înprimul rând Moscova, unde tuturor încerc[rilor autorit[\ilor dea lichida “nesupunerea bisericeasc[” li se împotriveau mul\imeade preo\i, negustori =i or[=eni, dar =i relativ restrânsul cerc alaristocra\iei grupat în jurul boieroaicei Morozova, apoi la est decapital[, p[durile de pe cursul mijlociu al Volg[i, unde

125

popula\ia era aproape în întregime de partea vechii credin\e, înnord – zona situat[ între Onega =i Marea Alb[. La acesteaputem ad[uga Siberia, unde propov[duiser[ Avvakum =i preotulLaz[r în timpul exilului =i unde popula\ia era foarte agitat[ înprivin\a credin\ei, sudul Rusiei – Astrahanul =i Donul – undeînc[ din vremea lui Nikon se refugiaser[ mul\i adversari aireformei acestuia.

Totu=i, în ace=ti ani premerg[tori rupturii definitive dintrecei care acceptaser[ reforma lui Nikon =i adep\ii vechii credin\e,popula\ia =i clerul sperau c[ \arul =i ierarhii se vor “r[zgândi” =ivor “înl[tura înv[\[tura rea =i p[gubitoare”, iar pacea va reveniîn Biserica Rus[.

Problema principal[ pentru Alexei Mihailovici în ace=ti aninu a fost îns[ împ[carea cu Biserica =i supunerea fa\[ de ierarhiabisericeasc[ a adep\ilor vechii credin\e, ci eliminarea oric[reiposibilit[\i de revenire a lui Nikon în scaunul patriarhal. Lapu\in timp dup[ plecarea sa din Moscova, Nikon i-a trimis oscrisoare \arului în care î=i exprima deja, în mod indirect,regretul pentru p[r[sirea scaunului patriarhal, îns[ era înc[ preadevreme pentru o ac\iune hot[rât[ de reîntoarcere în frunteaBisericii. Evenimentele care au urmat =i mai ales informa\iile cuprivire la situa\ia general[ a Bisericii, pe care le primea Nikonla M[n[stirea Învierii, unde se retr[sese, l-au determinat treptats[ încerce revenirea la conducerea treburilor biserice=ti, astfel c[temerile \arului privind posibilitatea unor noi nepl[ceri dinpartea patriarhului s-au adeverit întru-totul. Cu cât se afla maideparte de Moscova, cu atât mai mult Nikon dorea s[ joace dinnou rolul principal în conducerea Bisericii. Iritat de uneleobserva\ii =i ac\iuni ale loc\iitorului de patriarh Pitirimîndreptate contra sa, el îl anatemizeaz[ pe acesta chiar în primas[pt[mân[ a Postului Mare din 1662, în Duminica Ortodoxiei,fapt ce a provocat o puternic[ reac\ie negativ[ din parteaierarhiei ecleziastice ruse.

Aflând c[ se duc tratative cu patriarhii greci pentruorganizarea unui sinod care s[ dezbat[ cazul s[u, Nikon sehot[r[=te s[ revin[ în capital[ =i, în mod nea=teptat pentru to\i,

126

în diminea\a zilei de 17 decembrie 1664, sose=te la Moscova,unde asist[ la liturghie în Catedrala Adormirii Maicii Domnului(Uspenski Sobor), de unde îi trimite \arului un mesaj în care îlanun\[ c[ în 1658 “am p[r[sit scaunul patriarhal f[r[ s[ fiuobligat de nimeni, iar ast[zi am revenit f[r[ a fi chemat denimeni”. Acest gest negândit s-a dovedit a fi un fiasco pentruierarhul care fusese cândva “prieten deosebit al \arului” =i “maresuveran”. O adunare urgent[ a boierilor =i episcopilor, convo-cat[ de Alexei Mihailovici, i-a cerut pe un ton ultimativ luiNikon, ca pân[ la “r[s[ritul soarelui” s[ se întoarc[ în m[-n[stirea sa, unde i-a fost prescris un regim sever de recluziune.

Dup[ întoarcerea sa la m[n[stire, din ordinul \arului, s-adeschis rapid o anchet[, fiind supu=i interogatoriilor atâtpatriarhul cât =i cei care l-au ajutat într-un fel sau altul s[ vin[ laMoscova. În urma anchetei întreprinse de boierul SimeonStre=nev =i de Paisie Ligaridis, mitropolitul Gazei, un aventuriergrec pe care Alexei l-a f[cut practic administratorul întregiiBiserici Ruse, boierul Ziuzin, care a favorizat cel mai multreîntoarcerea lui Nikon în capital[, a fost exilat la Kazan, iarmitropolitul Iona, care din decembrie 1664 era loc\iitor depatriarh, a pierdut aceast[ func\ie.

La cele 30 de întreb[ri adresate de anchetatori, Nikon ar[spuns printr-un tratat monumental de 955 de pagini173.Amestecând problemele canonice cu cele personale =i econo-mice, Nikon nu-=i d[dea seama c[ tocmai datorit[ lipsei sale depruden\[ în chestiunea îndrept[rii c[r\ilor de cult, a cruzimii salefa\[ de clerul =i chiar ierarhii ru=i =i a pripelii ]n luarea decizieide p[r[sire a scaunului patriarhal în 1658, el a creat un fel defront unit al adversarilor s[i, în rândul c[rora intrau atâttradi\ionali=ti ca Neronov =i Avvakum, cât =i favori\i ai \aruluica Ligaridis sau boieri oportuni=ti ca Stre=nev.174

În aceste condi\ii, via\a bisericeasc[ era complet bulver-sat[, neexistând în rândul maselor de credincio=i un reper sigurpentru credin\a lor, dat fiind c[ disputele privind noul =i vechiulrit sporeau =i mai mult starea de confuzie. Evenimentele din1664 – înt[rirea pozi\iilor ritului vechi, extinderea propagandei

127

stare\ilor p[durilor =i mai ales încercarea ratat[ a lui Nikon dea reveni în fruntea Bisericii – au demonstrat \arului c[ =ov[ielile=i amânarea sinodului puteau duce în scurt timp \ara =i Bisericaspre o nou[ epoc[ tulbure =i c[ puterea politic[ nu mai poatepierde vremea. Astfel, modificarea manierei de abordare aproblemelor biserice=ti =i hot[rârile dure =i rapide au devenitinevitabile.175

5.1.2 Preg[tirea =i desf[=urarea Marelui Sinod Ortodox de laMoscova din 1666 – 1667

Primul lovit de schimbarea tacticii \arului a fost mitropo-litul Pitirim, loc\iitorul patriarhului, demis din aceast[ func\ie =itransferat la mitropolia Novgorodului. În locul s[u, dar numaipentru eparhia176 Moscovei, a fost numit arhimandritul Pavel dela m[n[stirea Ciudov, care la 22 august a fost hirotonisit caepiscop =i numit în fruntea acestei eparhii, dar nu ca titular ci caloc\iitor, el având titlul de Mitropolit de Sara =i Don. Întrucâtre=edin\a lui se afla la palatul Kruti\ki, de multe ori a fost numitPavel Kruti\ki sau “de Kruti\k”. Du=man neîmp[cat atât aladep\ilor vechiului rit, cât =i al lui Nikon, el a fost un instrumentfolositor în mâinile \arului =i al cur\ii.

Neîncrez[tor în ierarhii ru=i, \arul =i l-a apropiat pe PaisieLigaridis, sosit în 1662 la Moscova pentru ajutor financiar,desemnându-l neoficial drept primul între ierarhii ru=i. El îihirotonisea pe noii episcopi =i îndeplinea atribu\iile strict duhov-nice=ti ale puterii patriarhale, iar la adun[rile episcopilor ru=iprezida =edin\ele în cazul absen\ei suveranului. Lui i-a încre-din\at Alexei Mihailovici misiunea de a preg[ti organizareasinodului care urma s[-l judece pe Nikon. Schimbarea deatitudine fa\[ de adep\ii ritului vechi nu a întârziat s[-=i araterezultatele.

Aducerea lui Pavel în fruntea eparhiei moscovite a avutefecte rapide. Dup[ numai o s[pt[mân[ de la desemnareaacestuia, Avvakum a fost arestat =i exilat în nord, la Mezen. Întoamna aceluia=i an, o expedi\ie militar[ sub comanda prin\ului

128

Ivan Prozorovski a fost trimis[ în p[durile de la nord =i est deMoscova, iar o alta, comandat[ de voievodul Stepan Zubov, pecursul mijlociu al Volg[i. Chiar dac[ mul\i lideri ai “tulbu-r[rilor” din aceste regiuni au fost re\inu\i sau chiar executa\i,aceste opera\iuni “de cur[\are” au dat rezultate minime. Nici cuNikon autorit[\ile politice nu s-au purtat mai blând. Încercarealui din decembrie 1664 a dus la în[sprirea atitudinii suveranului,Nikon fiind \inut aproape sub arest la domiciliu în M[n[stireaÎn[l\[rii Domnului.

În 1665, politica dur[ fa\[ de opozi\ia bisericeasc[ acontinuat, a=a încât în noiembrie au fost adu=i din Siberia laMoscova câ\iva conduc[tori ai rezisten\ei, în frunte cu preotulLaz[r, care au fost apoi transfera\i în nord, la Mezen, pentru aevita înt[rirea for\elor ostile ierarhiei în capital[.177 Îndecembrie acela=i an au fost aresta\i diaconul Feodor =i preotulNikita Dobrânin.178

Tot atunci au fost re\inu\i sau pu=i sub observa\ie =i al\ilideri ai adep\ilor ritului vechi: egumenul Serghei Saltîkov,fostul stare\ de la Solovki – Gherasim Firsov, arhimandritulAntonie, c[lug[rii “nebuni”179 (iurodivye) Avraam, Feodor =iCiprian =i al\ii. Dintre to\i capii recunoscu\i ai “r[zmeri\ei”numai energicul, dar prudentul egumen Dositei a r[mas înlibertate. Dac[ ad[ug[m la cele ar[tate =i faptul c[ Neronovfusese exilat înc[ din ianuarie 1665 la Vologda, ne putemimagina amploarea activit[\ii represive îndreptate contratradi\ionali=tilor ru=i. În acela=i timp cu represiunea împotrivaopozi\iei biserice=ti se desf[=urau preg[tirile pentru sinod. Doidintre patriarhii ortodoc=i – Dionisie al Constantinopolului =iNectarie al Ierusalimului – care s-au str[duit mult timp s[-lîmpace pe \ar cu Nikon, au preferat s[ nu participe la sinod.Ceilal\i doi – fostul prieten al lui Nikon, Macarie al III-lea Zaimal Antiohiei =i Paisie al Alexandriei – motiva\i de posibilitateaunor daruri bogate din partea \arului Aleksei, =i-au dat acordulpentru participare, dar au sosit la Moscova abia c[tre sfâr=itul lui1666. În acest timp, de preg[tirile propriu-zise s-au ocupat,bineîn\eles cu =tirea =i acordul \arului, oameni proveni\i din

129

mediul oriental grec =i din cel ucrainean, dubio=i din punct devedere moral, care în\elegeau prea pu\in din realit[\ile bise-rice=ti moscovite =i c[rora le p[sa prea pu\in de soarta BisericiiRuse, dar care în schimbul unor avantaje materiale =i financiareimportante erau gata s[ îndeplineasc[ tot ce li se cerea.

Rolul principal în aceste preg[tiri l-a jucat mitropolitulGazei Paisie Ligaridis – unul din cei care au anchetat încercareade reîntoarcere a lui Nikon în fruntea ierarhiei ruse dindecembrie 1664 – un personaj compromis moral, care pe dea-supra fusese caterisit =i excomunicat de c[tre patriarhulIerusalimului înc[ din 1657, lucru pe care Ligaridis l-a ascunsfa\[ de \ar =i autorit[\ile ecleziastice ruse. Din punct de vedereal convingerilor religioase, dac[ el le avea, =i al educa\ieiprimite, un asemenea om nu se potrivea deloc pentru rolul dejudec[tor în disputa religioas[ din Rusia. F[cându-=i studiile înItalia, Paisie a devenit catolic, ajungând chiar diacon în anturajulpapei, dup[ care s-a reconvertit la ortodoxie, dar asta nu l-aîmpiedicat s[-=i manifeste repulsia fa\[ de spiritul Bisericiir[s[ritene. Un alt grec ce avea s[ joace un rol important înpreg[tirea =i desf[=urarea sinodului era diaconul Meletie, care aîndeplinit o serie de misiuni diplomatice pentru Aleksei pe lâng[patriarhii orientali. Inteligent, informat =i talentat, dar lipsit descrupule =i foarte abil (se pare c[ el a fost cel care a falsificatcoresponden\a înal\ilor ierarhi r[s[riteni c[tre \arul întregii Rusiilegat[ de participarea lor la preconizatul sinod =i de rela\ia stat– biseric[), acesta, împreun[ cu Ligaridis, câ=tiga sume enormeocupându-se cu c[m[t[ria, afacere deloc potrivit[ pentru un omal bisericii.180 Prieten cu cei doi clerici greci aminti\i mai sus eraun anume diacon Agathanghel, grec =i el, care în timpul liber seocupa de comer\ul cu vin, fabricarea berii =i organizarea dejocuri de noroc, unde pierzând odat[ to\i banii a fost “nevoit” s[fure o sum[ de bani consistent[ de la un alt cleric vecin.181 Spredeosebire de Agathanghel, pe care problemele biserice=ti ruse=tinu-l preocupau prea tare, pe un alt grec ajuns în cercurile dinanturajul \arului182, arhimandritul Dionisie Iviritul, acestea l-auinteresat într-atât, încât a =i scris una din primele lucr[ri

130

polemice contra adep\ilor vechiului rit. Ligaridis l-a promovatrapid la Curtea Tip[riturilor unde a activat un timp ca editor =icorector de c[r\i. Din punct de vedere moral, nici acesta nu erabine v[zut de ru=i, care l-au acuzat de câteva ori de sodomie =ipurtare necuviincioas[ în biseric[. Aceste acuza\ii, reale sau nu,au constituit o arm[ redutabil[ pentru adversarii lui, care puteaucontesta atât sinodul în întregime, cât =i pe unii dintreparticipan\i.

To\i ace=ti aventurieri greci – cum îi nume=teZen’kovskij183 – veni\i la Moscova înc[ la invita\ia lui Nikon,imediat dup[ c[derea lui în dizgra\ie, s-au debarasat rapid defostul lor protector =i, trecând de partea \arului, i-au cauzat luiNikon nu pu\ine nepl[ceri. Un rol extrem de important – acelade consultant pe probleme teologice =i redactor al proceselorverbale ale lucr[rilor sinodului - l-a jucat c[lug[rul SimeonPolo\ki, originar din Bielorusia, aflat[ =i ea în componen\aRegatului Polono – Lituanian în acea vreme. Absolvent alAcademiei Movilene din Kiev =i al colegiului iezuit din Vilno(Vilnius), acesta a venit la Moscova în 1663, dup[ recucerireaPolo\kului de c[tre polonezi, unde \arul, care îl cuno=tea înc[din 1656, i-a încredin\at predarea limbii latine tinerilorfunc\ionari ai Prikazului Afacerilor Secrete. Dup[ ceva timp elajunge educatorul copiilor \arului =i poet la curte.184 Avândacces liber la suveran, este evident c[ el putea s[ exercite oinfluen\[ deosebit[ asupra întregului proces de preg[tire asinodului =i a lucr[rilor acestuia. De remarcat este faptul c[ acestc[lug[r înv[\at a redactat lucr[rile sinodului într-o limb[amestecat[ polono – rus[, textul fiind scris cu caractere latine,lucru ce atest[ cât de departe era el de structura =i spiritulBisericii Ruse =i cât de profund s-a înr[d[cinat în mintea luicultura polon[ de limb[ latin[ =i spiritul semicatolic alAcademiei Movilene. În redactarea lucr[rilor sinodului el aoperat modific[ri destul de consistente, înlocuind chiardiscursurile suveranului =i ale mitropolitului Pitirim cu crea\iiproprii pompoase =i eliminând procesele verbale ale unor=edin\e foarte importante.185 Nu o dat[, cum s-a întâmplat de

131

exemplu în disputa cu Nikita Dobrânin din aprilie 1666, Simeons-a amestecat în achetele =i treburile episcopilor =i ale altorparticipan\i la Sinod, chiar dac[ oficial el nu figura printremembrii acestuia.

Toate aceste personaje, Paisie Ligaridis, Meletie, Aga-thanghel, Dionisie Iviritul =i Simeon Polo\ki, f[r[ nici o leg[tur[cu râvnitorii evlaviei ori cu Nikon, sau cu vechea tradi\iebisericeasc[ rus[ în general, dar care =tiau foarte binemoravurile =i limbile Orientului =i care pentru bani erau gata s[fac[ orice, au fost pentru Alexei Mihailovici un sprijinimportant, atunci când s-a ajuns ca pentru rezolvarea impasuluiîn care se afla Biserica Rus[ s[ fie chema\i patriarhii greci. Cumscria N. F. Kapterev, “sinodul a devenit o arm[ în mâinile\arului, iar \arul voia ca aceast[ arm[ s[ func\ioneze eficient =iexact”.186 De aceea, sinodul pe care l-au a=teptat atâta adep\iivechiului rit, le-a în=elat întru-totul a=tept[rile. N-au fost invita\ila lucr[rile sale nici reprezentan\ii clerului de lume, nici mireni,cum ceruse Neronov, =i nici m[car unul din ap[r[torii vechiitradi\ii liturgice ruse=ti =i ai vechiului rit nu a devenit membru alacestuia.187

Înaintea sinodului (la care au participat =i patriarhiiAlexandriei =i Antiohiei) \arul a dorit s[ se asigure de loialitateaepiscopatului rus =i a convocat un sinod local exclusiv rusesc,care s-a desf[=urat între 29 aprilie – 2 iulie 1666. Al[turi deepiscopi, la lucr[rile acestui sinod au participat =i arhimandri\iicelor mai importante m[n[stiri ruse=ti.

Lucr[rile preg[titoare pentru acest sinod rusesc au începutînc[ din februarie 1666, când \arul le-a impus participan\ilor s[r[spund[ individual =i în scris la urm[toarele trei întreb[ri:

1) Recunoa=te fiecare dintre cei convoca\i de suveran c[patriarhii greci sunt întru-totul ortodoc=i =i au dreptul de aparticipa la rezolvarea problemelor întregii Biserici Ortodoxe?

2) Socote=te fiecare dintre participan\i c[r\ile grece=ti, atâtcele tip[rite, cât =i cele scrise de m`n[, ca fiind corecte =i demnede încredere?

3) Socote=te fiecare din episcopii =i arhimandri\ii

132

convoca\i c[ hot[rârile sinodului din 1654 (care sub presiunealui Nikon a hot[rât revizuirea c[r\ilor) sunt corecte?

Lua\i prin surprindere =i f[r[ a avea posibilitatea s[ seconsulte unul cu cel[lalt, membrii sinodului, cu excep\iaepiscopului Alexandru de Viatka, nu au riscat s[ se împo-triveasc[ voin\ei \arului =i s[ dea un r[spuns negativ m[car lavreuna din cele trei întreb[ri. Având astfel sprijinul episco-patului, \arul a mai f[cut o încercare de împ[care cu opozi\iabisericeasc[, crezând c[ va putea s[-i determine pe lideriiacesteia s[ accepte reforma cultului =i îndreptarea c[r\ilor, maiales c[ Nikon, principalul adversar al ambelor p[r\i, nu mai aveanici o putere.

Îns[ atât \arul, cât =i episcopii nu în\elegeau c[ aceast[opozi\ie era mult mai profund[ decât se p[rea la primavedere. Nu aspectele strict exterioare ale reformei nikonieneo determinaser[, ci înc[rc[tura dogmatic[ =i canonic[ legat[de riturile =i rânduielile Bisericii Ruse, care, în opiniaap[r[torilor tradi\iei liturgice ruse=ti, fusese modificat[ prinreforma nikonian[. La aceasta se poate ad[uga =i sentimentulreligios puternic al ru=ilor, profund tulburat de lipsa de respectfa\[ de tradi\ii a lui Nikon =i a promotorilor reformei sale, carea dus la apari\ia unor manifest[ri specifice perioadelor în carea=tept[rile eshatologice sunt mai pregnante.

Înc[ înainte de sinodul propriu-zis, arhiereii au început s[-i conving[ pe cei mai importan\i reprezentan\i ai opozi\iei s[ sesupun[ autorit[\ii biserice=ti =i s[ se poc[iasc[, reu=ind s[-il[mureasc[ pe unii dintre ace=tia, îns[ adev[ra\ii stâlpi aiopozi\iei – Avvakum, diaconul Feodor, preotul Laz[r – au r[masfideli convingerilor pe care le avuseser[ =i înainte188. Nici lasinodul propriu-zis, deschis de \ar pe 29 aprilie 1666, nu s-areu=it convingerea celor patru lideri opozi\ioni=ti, chiar dac[ altepersonalit[\i ale mi=c[rii tradi\ionaliste, ca Neronov, GherasimFirsov, Theoctist, Antonie din Murom, Efrem Potiomkin,Serghei Saltâkov =.a. s-au poc[it =i au acceptat autoritateaierarhiei biserice=ti. În ce-l prive=te pe episcopul Alexandru deViatka, împotrivirea sa nu a durat mult. De=i a venit la sinod cu

133

o lucrare în care f[cea o critic[ fundamentat[ a îndrept[riic[r\ilor, el nu a avut totu=i curajul s[ lupte singur contra tuturorepiscopilor ru=i =i a \arului, r[spunzând afirmativ la cele treiîntreb[ri formulate de \ar în februarie 1666.

În situa\ia creat[ de nesupunerea celor patru clerici, sinodullocal rusesc din 1666 a hot[rât caterisirea a trei dintre ei –Avvakum, diaconul Feodor, Nikita Dobrânin – =i trimiterea lortemporar[ la o m[n[stire de lâng[ Moscova, unde pe 2 iunieFeodor =i Nikita s-au poc[it formal, semnând actele care le-aufost prezentate189. Laz[r, care nu fusese adus de la Mezen, a fostcondamnat în lips[ pe 17 iunie pentru peti\iile sale adresate\arului, în care cerea reîntoarcerea la tradi\ii. A=adar, Avvakumr[m[sese singurul care nu acceptase s[ se supun[ autorit[\iiierarhiei ecleziastice ruse =i continua “revolta”. Numai c[, obun[ parte din cei care se împ[caser[ cu ierarhia, între care s-audistins diaconul Feodor =i preotul Nikita Dobrânin, s-au reîntorsrapid la vechile lor convingeri =i au continuat propaganda pentruritul vechi.

Hot[rârile sinodului au fost semnate pe 2 iulie 1666. Tonulgeneral pa=nic al lucr[rilor acestuia s-a reg[sit =i în hot[râri. Înpofida unor incidente mai pu\in dorite =i a condamn[rii celorcare nu s-au poc[it, ierarhia rus[ =i \arul au ar[tat c[ suntdisponibili pentru reconciliere. +i asta s-a v[zut din actul final alacestui sinod, care recunoscând canonicitatea noului rit, nuvorbea nimic despre cel vechi, nu-l condamna =i nici nu pro-nun\a vreo anatem[ asupra lui sau a celor care îl utilizau.Dimpotriv[, credincio=ii erau sf[tui\i s[ se închine folosind noulsemn al crucii, cu trei degete, =i s[ rosteasc[ noile rug[ciuni.Numai aceia care ar ie=i de sub ascultarea Bisericii =i ar continuas[ lupte contra ierarhiei erau cataloga\i drept r[zvr[ti\i, caretrebuie s[ primeasc[ o pedeaps[ spiritual[, iar numai în caz c[aceasta nu îi va face s[ se poc[iasc[, s[ se apeleze la pedepsecorporale.

Unii istorici importan\i ca S.A. Zen’kovskij sau A.V.Kartašev au considerat c[ dac[ problema modific[rilor de rit s-ar fi oprit la momentul sinodului rusesc din 1666, poate c[

134

victoria noului rit s-ar fi realizat treptat f[r[ a se ajunge latragica ruptur[ de dup[ 1667 ori s-ar fi reu=it o formul[ decompromis între episcopatul rus =i ap[r[torii vechii tradi\iiliturgice ruse=ti.190

Sigur, membrii sinodului rusesc din 1666 au ac\ionat cumult mai mult[ diploma\ie =i r[bdare decât Nikon =i nu au mersla extrem cu renun\area la tradi\iile prenikoniene, a=a cum af[cut patriarhul, ca =i sinodul urm[tor, care au declaratparticularit[\ile ruse=ti de cult eretice. Numai c[ este prea pu\inprobabil c[ treburile s-ar fi lini=tit dac[ nu s-ar fi mers maideparte în problema ritului, mai ales c[ acest sinod local din1666 nu a r[spuns la principalele dou[ probleme care fr[mântaucredincio=ii ortodoc=i ru=i: cea a autorit[\ii Sinodului Stoglavdin 1551, care a statuat intangibilitatea vechiului rit =i cea aposibilit[\ii modific[rii ritualului f[r[ modificarea credin\ei. Ar[spuns la ele sinodul urm[tor, dar într-o manier[ ce a f[cutinevitabil[ schisma.191

Pân[ acum am v[zut cum s-a ocupat sinodul local rusescdin 1666 de problema ritului =i a reformei nikoniene. În ceprive=te chestiunea patriarhului Nikon, hot[rârile episcopatuluirus în aceast[ problem[ au fost destul de moderate. Sinodul l-acondamnat pe patriarh pentru p[r[sirea voluntar[ a scaunuluipatriarhal =i provocarea de tulbur[ri în Biseric[ =i a stabilit c[prin aceast[ ac\iune samavolnic[ el a pierdut automat putereapatriarhal[. Nedorind îns[ s[-l înjoseasc[, episcopii ru=i nu i-auluat titlul de patriarh =i i-au l[sat la dispozi\ie cele trei marim[n[stiri stavropighiale construite de el însu=i. Aceast[ sentin\[era condi\ionat[ de recunoa=terea de c[tre Nikon a viitoruluipatriarh =i de promisiunea acestuia de a nu mai veni în capital[f[r[ acordul \arului.192 Îns[ hot[rârea nu a intrat în vigoare,sentin\a definitiv[ fiind amânat[ pân[ la venirea patriarhilorr[s[riteni.

Situa\ia se complica pentru Nikon. El trebuia s[-i înfruntenu numai pe episcopii ru=i care mai mult îl comp[timeau, ci =ipe ierarhii r[s[riteni, ce alc[tuiau aproape jum[tate din com-ponen\a sinodului =i care pentru a ob\ine sume de bani =i

135

cantit[\i importante de bunuri din partea \arului erau dispu=ioricând s[-i fac[ pe plac acestuia. Pe 2 noiembrie 1666 au sositla Moscova cei doi înal\i ierarhi care î=i anun\aser[ participareala sinod: Paisie al Alexandriei =i Macarie al Antiohiei.Principalul lor consultant în problemele cu care se confruntaBiserica Rus[ a devenit Paisie Ligaridis, care le-a prezentatsitua\ia în a=a fel încât opozi\ia bisericeasc[ din Rusia le ap[reaca o mi=care antigreceasc[. Punctul lui de vedere a fost sus\inut=i de arhimandritul Dionisie Iviritul. Ne=tiind ruse=te, patriarhiinu puteau s[ priveasc[ situa\ia decât prin ochii celor doiinterpre\i =i consultan\i aminti\i mai înainte. În ce prive=te“afacerea Nikon”, ei aveau clar[ pozi\ia pe care trebuiau s[ ourmeze înc[ de la plecarea spre Moscova. Examinarea chestiuniipatriarhului Nikon a început chiar din prima sesiune a sinodului,deschis[ la 1 decembrie 1666 =i a durat mai pu\in de dou[s[pt[mâni. Convorbirile personale ale patriarhilor cu \arul, careau precedat sinodul, au contribuit la rezolvarea relativ rapid[ aacestei dificile probleme. Grecii, sus\inu\i de foarte pu\iniepiscopi ru=i, au hot[rât s[-l condamne pe Nikon =i s[-l exclud[din rândul episcopilor pe motivul c[ acesta era sus\in[torul ideiisuperiorit[\ii sacerdo\iului asupra puterii seculare. Dimpotriv[,majoritatea episcopilor ru=i a manifestat o toleran\[ =i pruden\[mult mai mare, ap[rând autoritatea puterii spirituale =iexprimându-se contra excluderii lui Nikon din tagma clericilor.Cu toate acestea, sub presiunea cur\ii \arului, Sinodul a adoptat,bineîn\eles, propunerea grecilor.

Sentin\a a fost f[cut[ public[ pe 12 decembrie 1666 înprezen\a lui Nikon: fostul “mare suveran”, acuzat de p[r[sireasamavolnic[ a scaunului patriarhal, de provocarea de tulbur[ri înBiseric[ =i comportament crud fa\[ de cler, în special fa\[ deepiscopul Pavel al Kolomnei, primul mucenic pentru vechiul rit193,a fost caterisit =i i s-a retras titlul de patriarh. Devenit simplu monah,Nikon a fost trimis sub paz[ în îndep[rtata =i s[raca m[n[stireFerapontov din nordul Rusiei. La 31 ianuarie 1667, acela=i sinod l-a ales pe noul patriarh al Rusiei ]n persoana arhimandritului Ioasaf,fost administrator al m[n[stirii Troi\a-Serghieva.

136

În februarie =i martie, sinodul s-a ocupat de o serie deprobleme administrative, dup[ care, în aprilie 1667 ierarhii auluat în dezbatere problema ritului =i a sus\in[torilor “revolteibiserice=ti” – cum era numit[ mi=carea pentru revenirea latradi\iile prenikoniene. Ca =i în chestiunea patriarhului Nikon,sinodul a urmat o metod[ mai pu\in obi=nuit[. La început au fostjudeca\i învinui\ii, dup[ care s-a trecut la elaborarea unor normegenerale pe baza c[rora s[ poat[ fi formulate acuza\iile. Astfelîn fa\a patriarhilor au fost adu=i pe rând diferi\i lideri ai opozi\ieibiserice=ti, dintre care patru, protopopul Avvakum, c[lug[rulEpifanie, b[trânul preot Nikifor din Simbirsk =i preotul Laz[r194,s-au dovedit de neclintit în convingerile lor privind juste\eacauzei pentru care militau. Ei au fost excomunica\i pe 17 iunie,dar încerc[rile de a-i convinge s[ accepte reforma de cult =i ritulnou au continuat, la insisten\ele \arului, pân[ la 26 august cânds-a decis exilarea lor în nordul extrem al Rusiei, la Pustoziorsk(reg. Arhanghelsk). Ca pedeaps[ “suplimentar[”, lui Epifanie =iLaz[r le-au fost t[iate limbile. A doua zi, to\i cei patru con-damna\i erau deja trimi=i, sub o puternic[ escort[, s[-=i isp[-=easc[ pedeapsa.

Cât timp au durat încerc[rile de convingere a celor patruap[r[tori ai vechiului rit, sinodul s-a ocupat de fundamentareateoretic[ a noilor rânduieli liturgice introduse în vremea luiNikon =i examinarea întregului complex al diferen\elor dintrevechea tradi\ie ruseasc[ =i cultul grecesc din secolul al XVII-lea.Cum era de a=teptat, aceast[ nou[ sesiune a sinodului a adoptatpunctul grecesc de vedere cu privire la aceste probleme, elaboratde arhimandritul Dionisie Iviritul, a c[rui lucrare îndreptat[contra vechii tradi\ii liturgice ruse=ti a stat la baza hot[rârilordefinitive ale sinodului195, privind particularit[\ile ritului rusesc.Dup[ p[rerea lui Dionisie196, ru=ii au introdus o serie de ereziiîn cult înc[ din vremea când au renun\at la dependen\a fa\[ deConstantinopol, erezii care s-au exprimat în particularit[\ile derit existente înaintea reformei lui Nikon: semnul crucii cu dou[degete, cântarea Aleluia de dou[ ori =i celelalte. Pentru areaduce Biserica Rus[ pe drumul drept trebuiau înl[turate aceste

137

erezii. Iar sinodul a fost de acord cu tot ceea ce scriseseDionisie, =i a adoptat toate modific[rile =i inova\iile f[cute deNikon, în concordan\[ cu textele =i practica greceasc[ din aceavreme, astfel c[ la 13 mai 1667 a fost în m[sur[ s[ fac[ publicehot[rârile sale privind vechiul rit rusesc =i adep\ii acestuia.

Astfel, sinodul a stabilit c[ vechile rânduieli liturgiceruse=ti sunt eretice =i a aruncat anatema asupra lor, iar pe ceicare le utilizau i-a asemuit cu “Iuda tr[d[torul =i cu jidovii carel-au r[stignit pe Hristos =i cu Arie =i ceilal\i eretici bleste-ma\i”197. Dispre\ul ierarhilor greci fa\[ de tradi\ia bisericeasc[ruseasc[, în special al celor doi patriarhi, care la data sinoduluifuseser[ deja demi=i din func\iile pe care le de\ineau, fapt pentrucare \arul a trebuit s[ intervin[ la sultan pentru restabilirea lor înscaunele patriarhale pe care le avuseser[, s-a manifestat nunumai fa\[ de elementele de cult prenikoniene, ci =i fa\[ dec[r\ile ruse=ti, care puneau la îndoial[ puritatea ortodoxiei gre-cilor, fa\[ de motiv[rile Sinodului Stoglav, =i fa\[ de lucr[rilecare reprezentau baza documentar[ =i canonic[ pentru ap[r[toriitradi\iei ruse=ti. Citind lucr[rile acestui sinod istoricul nu poates[ nu resimt[ sentimentul nepl[cut c[ persoanele care aucompus textul hot[rârilor privitoare la vechiul rit rusesc, dar maiales paragraful referitor la condamnarea Sinodului Stoglav, ca =ipatriarhii care le-au adoptat, au f[cut acest lucru cu inten\ia clar[de a denigra trecutul Bisericii Ruse. Iar acest sentiment nepl[cutcre=te în intensitate atunci când se ajunge la textul în carep[rin\ii participan\i la sinod îl sf[tuiesc pe \ar s[ le aplicepedepse penale “ereticilor” ap[r[tori ai ritului vechi, care înacea vreme puteau merge de la pedepse corporale u=oare pân[ lapedeapsa capital[.

Având în vedere toate acestea, chiar dac[ p[rin\ii Sinoduluiortodox de la Moscova din 1666 – 1667 au inserat în textulhot[rârilor adoptate ideea c[, dac[ ritualurile nu con\in elementeale vreunei înv[\[turi neortodoxe, ele pot fi modificate =i se potdeosebi în func\ie de tradi\ia fiec[rei Biserici Ortodoxe locale,apreciem c[ acest sinod a pus semnul egalit[\ii între înv[\[turade credin\[ ortodox[ =i ritualul folosit, c[ci altfel condamnarea

138

particularit[\ilor de cult ruse=ti =i anatemizarea lor ca =i a celorcare le utilizeaz[ ar fi în contradic\ie cu declara\ia sus –amintit[. Majoritatea istoricilor198 sunt de acord c[ Sinodul din1666 – 1667 i-a judecat nu atât pe ap[r[torii ritului vechi, câtîntreaga Biseric[ Rus[ de pân[ la Nikon, istoria =i tradi\iaacesteia. Iat[ de ce de la aceast[ dat[, 13 mai 1667, putemconsidera c[ s-a produs ruptura definitiv[ între Biserica oficial[=i masele de credincio=i ru=i fideli în continuare tradi\ieibiserice=ti multiseculare din Rusia.

5.2 Politica statului =i a Bisericii oficiale ruse fa\[ deadep\ii ritului vechi dup[ 1667

Succesul exterior al sinodului din 1667 era evident.Problema patriarhului a fost în sfâr=it rezolvat[, rela\iile stat –biseric[ definite, iar chestiunea ritului se p[rea c[ a fostsolu\ionat[. Numai patru r[zvr[ti\i au r[mas fideli propriilorconvingeri, dar ei au fost exila\i tocmai în Nordul extrem , a=aîncât influen\a acestora fusese anihilat[, socoteau guvernan\ii,Biserica Rus[, ajustându-=i practica bisericeasc[ dup[ modelulgrecesc, se p[rea c[ a cucerit inimile lumii ortodoxe.

În realitate, sinodul nu numai c[ nu a contribuit la resta-bilirea unit[\ii Bisericii Ruse, ci dimpotriv[, a adâncit rupturaîntre ierarhie =i guvern, pe de o parte, =i ap[r[torii tradi\ieiruse=ti, pe de alt[ parte. Dac[ pân[ la sinod lupta pentru rit sed[dea în interiorul Bisericii Ruse, dup[ acest eveniment putemvorbi deja despre schism[. Fiind exclu=i din Biseric[ =ianatemiza\i de Sinodul din 1667, ap[r[torii tradi\iei ruse eraulipsi\i de tainele Bisericii. }n acela=i timp, prin anatemizarea lor,Biserica oficial[ pierdea orice putere canonic[ =i moral[ asupraacestora, a=a încât ei se sim\eau dezlega\i de leg[turile pe carele-au avut cu o ierarhie care, în opinia lor, a tr[dat ortodoxia.

Într-adev[r, excomunicarea adversarilor noului rit nu puteadecât s[-i înt[reasc[ în credin\a lor c[ problema ritului esteextrem de important[ =i are o valoare teologic[ =i dogmatic[deosebit[. Extrem de distructiv[ pentru unitatea Bisericii s-a

139

dovedit a fi condamnarea trecutului bisericesc rusesc – aSinodului Stoglav =i a mitropolitului Macarie, a “Vie\ii prea –cuviosului Eufrosin” =i a tradi\iilor despre puritatea credin\eipoporului rus.

Toate acestea nu puteau duce, în condi\iile unei puterniceopozi\ii la modific[rile cultului rusesc, decât la rupturadefinitiv[ între ierarhie =i adep\ii tradi\iei, cunoscut[ subdenumirea de schisma vechiului rit sau a vechilor credincio=i– Raskol. De acum, adep\ii ritului vechi rup orice leg[tur[ cuierarhia =i cu Biserica statului, organizându-se într-o mi=careextrem de puternic[ ce nu a putut fi lichidat[ cu toate eforturileautorit[\ilor politice =i ecleziastice ruse.

Ruptura definitiv[ din 1667 =i anatemele care s-au pro-nun\at asupra vechiului rit rusesc i-au pus pe adep\ii acestuiaîntr-o situa\ie foarte grea. Trecerea întregului episcopat la“nikonieni” i-a l[sat f[r[ ierarhie, iar f[r[ aceasta, în special f[r[episcopi, nu poate exista o via\[ bisericeasc[ deplin[ =i nu se pots[vâr=i toate tainele biserice=ti. De aceea, ei au fost nevoi\i s[ seadapteze la noile condi\ii, s[ caute noi forme de via\[ biseri-ceasc[, dar care s[ nu contravin[ canoanelor biserice=ti =i s[completeze creator verigile lips[, pentru ca via\a ecleziastic[ s[nu sufere.199

Autorit[\ile biserice=ti s-au în=elat crezând c[ au solu\ionatproblema vechiului rit prin pedepsirea celor patru “înc[p[\âna\i”de la sinod. La nici o lun[ dup[ trimiterea lor în exil la Pusto-ziorsk, în septembrie 1667, una din cele mai importante =iinfluente m[n[stiri ruse=ti – Solovki – a respins hot[rârile sino-dului =i a refuzat s[ accepte noul rit. Hot[rârea c[lug[rilor de laSolovki nu era nea=teptat[. Înc[ în vremea lui Nikon =i apoi înperioada ce a urmat plec[rii lui din scaunul patriarhal, monahiide aici s-au situat pe pozi\iile ap[r[rii tradi\iei liturgice ruse=ti.Acum monahii de la Solovki =i-au manifestat rezisten\a prinrefuzul total al hot[rârilor sinodale din 1667 =i au trimis peti\ii( elobitnyje) \arului în care-=i explicau pozi\ia. Dintre acestea,cea mai important[ a fost a cincea, care reprezint[ una dintreprimele =i cele mai bune expuneri ale doctrinei vechiului rit.

140

Autorit[\ile au încercat ini\ial s[-i conving[ pe monahii deaici s[ se supun[ hot[rârilor sinodului de bun[ voie, apoi autrecut la sanc\iuni. Decretul din 27 decembrie 1667 prevedeaconfiscarea tuturor averilor =i domeniilor m[n[stirii, inclusiv atuturor utilajelor agricole, a satelor m[n[stire=ti, a depozitelor dem[rfuri, a atelierelor de prelucrare a s[rii.200 Anul urm[tor,v[zând c[ aceast[ m[sur[ nu a dus la nici un rezultat, guvernula decis începerea blocadei militare a m[n[stirii. În fruntea ob=tiim[n[stire=ti era Nikanor, un cunoscut militant pentru ap[rareavechiului rit rusesc. Contra acestui important centru al vechiitradi\ii biserice=ti din Rusia a fost trimis un deta=ament destreli\i condu=i de voievodul Volohov, care avea misiunea s[împiedice aprovizionarea m[n[stirii. Acest deta=ament nu puteas[ influen\eze în mod serios nici aprovizionarea de pe uscat am[n[stirii =i nici s[ o asedieze. Rezisten\a a durat aproape 8 ani=i tocmai în ianuarie 1676 guvernul a reu=it s[-i înfrâng[ pec[lug[rii de la aceast[ m[n[stire, dar =i atunci datorit[ uneitr[d[ri.

Autorit[\ile s-au în=elat =i în ceea ce prive=te izolarea celorpatru lideri ai opozi\iei biserice=ti prin exilarea lor laPustoziorsk. Gra\ie exilului acestora mica a=ezare de lamarginea tundrei a devenit un important centru ideologic alluptei pentru vechiul rit. De aici plecau în toat[ Rusia scrierileideologice, mesajele, tratatele =i peti\iile care sus\ineau credin\a=i speran\ele tuturor celor care nu voiau s[ renun\e la vecheatradi\ie bisericeasc[ rus[. Avvakum =i Laz[r au încercat încontinuare s[-l conving[ pe \ar trimi\ându-i peti\ii, îns[ acestease pare c[ nu l-au mai interesat, mai ales c[ evenimentele dinUcraina, tratativele cu polonezii privind Kievul =i posibilitateaalegerii lui sau a fiului s[u ca rege al Poloniei, dezbaterea “p[ciive=nice” cu Suedia, toate acestea petrecute în anii 1668-1670, îlpreocupau mai mult decât scrierile lui Avvakum =i ale prie-tenilor acestuia.

Prin scrierile lor, p[rin\ii de la Pustoziorsk au urm[rit s[influen\eze pe credincio=ii de rit vechi =i au reu=it s[ stabileasc[un contact permanent cu adep\ii acestei mi=c[ri din capital[ =i

141

din alte regiuni ale Rusiei. Cea mai important[ scriere de acestgen a fost “R[spunsul pravoslavnicilor”, scris de diaconulFeodor, prins dup[ sinodul din 1667 =i exilat tot la Pustoziorsk.Elaborat[ în colaborare cu ceilal\i de\inu\i de aici, aceast[scriere a fost conceput[ ca manual, îndrumar =i îndreptarteologic pentru to\i staroverii r[spândi\i prin Rusia =i în primulrând pentru grupurile moscovite, unde centrul principal alrezisten\ei r[mânea casa boieroaicei Morozova, transformat[într-o veritabil[ m[n[stire. Aici veneau liderii staroveri r[ma=iîn libertate dup[ sinoadele din 1666 =i 1667, între care s-audistins monahul Avraamie =i egumenul Dositei, acesta din urm[devenind unul din cei mai activi organizatori ai rezisten\eiclandestine a staroverilor.

În primii trei ani de dup[ sinodul din 1667, propagandaîmpotrivirii fa\[ de episcopat =i fa\[ de hot[rârile acestui sinodse ducea cu foarte mare pruden\[ chiar dac[ num[rul adep\ilorcre=tea continuu. E adev[rat c[ în ace=ti ani autorit[\ile nici nuau acordat o aten\ie deosebit[ evolu\iei mi=c[rii ritului vechi,chiar dac[ sinodul ceruse \arului s[ ia m[suri severe contraadep\ilor acesteia.

Lucrurile s-au schimbat îns[ din 1670. Situa\ia politic[ =isocial[ destul de tensionat[ din \ar[, mai ales în sud, undeîncepuse marea r[scoal[ condus[ de Stepan Razin, =i împre-jur[rile externe defavorabile Rusiei – tergiversarea tratativelorcu Polonia =i Suedia, pericolul reprezentat de alian\a hatmanuluiUcrainei Doro=enko cu t[tarii din Crimeea =i intrarea acestuiasub protec\ia sultanului otoman – a determinat autorit[\ilepolitice s[ ia m[suri severe de restabilire a ordinii în capital[mai întâi, iar apoi în alte regiuni =i s[ demonstreze prin asta c[sunt hot[râte s[ recurg[ =i la cele mai dure pedepse împotrivacelor care li se vor împotrivi în vreun fel. Astfel, în noaptea de13/14 februarie 1670 a fost arestat principalul agent al p[rin\ilorde la Pustoziorsk în capital[, stare\ul Avraamie, un activpropagandist al vechiului rit ale c[rui leg[turi cu principalelecentre ale rezisten\ei erau bine structurate. În cursul anchetei,condus[ personal de mitropolitul Pavel, s-a aflat c[ principalul

142

centru de tranzit pentru r[spândirea lucr[rilor =i scrisorilorp[rin\ilor de la Pustoziorsk era un alt or[=el nordic: Mezen, undeerau fiii =i so\ia lui Avvakum, “nebunul” Feodor =i un or[=eandin Moscova pe nume Luca, exilat =i el în nord pentru fidelitatealui fa\[ de vechiul rit201.

Pentru a rupe leg[turile Pustoziorskului cu Moscova, undecentrul ritului vechi era casa boieroaicei Morozova, =i mai alescu Donul deja r[sculat (începuse r[scoala lui Razin) a fost trimisun deta=ament de streli\i condus de Ivan Elaghin 202 la Mezen,care a lichidat acest centru al ritului vechi: fiii lui Avvakum s-aupoc[it =i au fost de acord cu noul rit, iar “nebunul” Feodor =iLuca diaconul au fost spânzura\i.

La Pustoziorsk, Elaghin a cerut celor exila\i s[ renun\e la“r[t[cirile” lor =i s[ accepte noile rânduieli biserice=ti. Bine-în\eles c[ ace=tia nu au reac\ionat la argumentele =i amenin\[rilecomandantului militar. În aceast[ situa\ie, Elaghin a ordonat cato\i cei patru condamna\i s[ fie biciui\i. Avvakum a fost iertat =ide aceast[ dat[, dar Epifanie, Laz[r =i Feodor =i-au primitpedeapsa, mai mult, li s-au t[iat limbile =i le-au fost biciuitemâinile.

Dup[ aceste pedepse, regimul de\inu\ilor din Pustoziorsks-a în[sprit. Dac[ pân[ acum ei se puteau mi=ca liberi prina=ezare =i tr[iau în izbele locuitorilor, având posibilitatea de a seîntâlni între ei, =i cu locuitorii or[=elului sau cu diver=ii c[l[torice treceau pe acolo, de acum încolo ei erau \inu\i izola\i unul decel[lalt în celule s[pate în p[mânt, ale c[ror ie=iri fuseser[închise pentru ca ei s[ nu poat[ comunica cu nimeni. Sigur,condi\iile din aceste celule erau destul de grele, numai c[ ele nui-au împiedicat pe cei patru martiri s[ creeze importante opereliterare =i teologice, între care se disting autobiografiile luiAvvakum =i Epifanie, adev[rate capodopere ale vechii literaturiruse203.

Schimbarea regimului de deten\ie pentru p[rin\ii de laPustoziorsk a coincis cu apogeul r[scoalei lui Stepan Razin.Aceast[ mi=care social[ de propor\ii a fost neutr[ din punct devedere religios. În deta=amentele c[z[ce=ti =i \[r[ne=ti ale lui

143

Razin au luptat atât adep\ii vechiului rit, cât =i cei ai noilorrânduieli biserice=ti. O parte a staroverilor l-a sus\inut pe Razin,dar în mi=carea lui au intrat nu pu\ini preo\i ai bisericii oficiale,nemul\umi\i de autorit[\i =i de episcopat. În multe sate =i ora=epreo\ii îi întâmpinau pe r[scula\i cu icoane =i dang[t de clopote.Acest lucru nu ne poate duce îns[ la concluzia c[ “r[scoala luiRazin a fost o r[scoal[ a schismei, …prima manifestare popu-lar[ a acesteia”, cum au afirmat Š apov =i apoi narodnicii.204 Nuse poate îns[ nega participarea unui important num[r deap[r[tori ai “tradi\iei str[mo=e=ti”, nemul\umi\i de biseric[ =iautorit[\ile civile, la mi=carea lui Razin. Autorit[\ile s-au folositde aceasta pentru a în[spri represiunea contra staroverilor, a=aîncât mii de adep\i ai ritului vechi din zonele unde au ac\ionatr[scula\ii, mul\i dintre ei f[r[ vreo leg[tur[ cu mi=carea propriu-zis[ a lui Razin, au pierit uci=i de sabie, spânzura\i sau împu=ca\ide deta=amentele de represiune trimise în acele regiuni deautorit[\i.

Valul de represalii îndreptat împotriva tuturor acelora careîncercau s[ se opun[ autorit[\ilor =i Bisericii oficiale a cuprins=i Moscova =i ora=ele din afara zonei de r[spândire a r[scoaleilui Razin. În cadrul acestor ac\iuni mul\i staroveri au fost ar=i perug sau decapita\i, indiferent de rangul lor social. N-a sc[pat derepresalii nici casa boieroaicei Morozova. Spre sfâr=itul anului1671 au fost arestate atât ea, care deja se c[lug[rise devenindm[icu\a Feodora, cât =i celelalte ap[r[toare ale vechii credin\ecare tr[iau în aceast[ veritabil[ m[n[stire =i centru al staro-verilor din capital[. Iar în 1674, dup[ încerc[rile nereu=ite aleb[trânului patriarh Pitirim, simpatizant al staroverilor, =i alesurorii \arului Irina Mihailovna de a-l determina pe suveran s[ oelibereze pe Morozova împreun[ cu sora ei Evdokia Urusova =ipe prietena lor Maria Danilova, ele au fost mutate în m[n[stireaNa=terii Domnului din Borovsk, prescriindu-li-se un regim dedeten\ie extrem de sever.

Toate aceste ac\iuni ale puterii statale împotriva staro-verilor erau inspirate, aprobate =i încurajate de autoritateaecleziastic[. Desigur, nu to\i preo\ii sau episcopii ru=i erau de

144

acord cu m[surile dure, dar politica Bisericii oficiale în aceast[perioad[ era îndreptat[, în ce-i prive=te pe staroveri, sprelichidarea rezisten\ei prin orice mijloace, inclusiv violen\a,politic[ al c[rei promotor principal era fostul arhimandrit de lam[n[stirea Ciudov, Ioachim, devenit patriarh la 20 iulie 1674.Intolerant fa\[ de to\i cei care nu se supuneau autorit[\ii sale, ela ac\ionat foarte dur nu numai fa\[ de staroveri. Astfel, a ob\inuttransferarea lui Nikon în îndep[rtata m[n[stire nordic[Beloozero =i instituirea unui regim foarte sever de deten\iepentru b[trânul ex-patriarh. De asemenea, tot Ioachim a ordonatarderea pe rug a doi predicatori protestan\i =i l-a trimis laînchisoare pe duhovnicul \arului, protopopul Postnikov. Unasemenea om crud nu putea fi altfel fa\[ de staroveri. +i urm[riles-au v[zut rapid. Regimul de exterminare impus de elde\inutelor de la Borovsk a dat rezultatele scontate: în decurs detrei luni, septembrie – noiembrie 1675, toate cele trei ap[r[toareale ritului vechi – Morozova, Urusova =i Danilova - s-au stins.A fost intensificat asediul m[n[stirii din insulele Solovki, maiales c[ o parte din r[scula\ii lui Razin se refugiaser[ aici =ichemau pe monahi “s[ reziste =i s[ lupte contra slujba=ilorstatului pentru tâlhari, sotnici =i s[ moar[ to\i laolalt[”205, iar la22 ianuarie 1676, în urma tr[d[rii monahului Teoctist, rezisten\aa fost înfrânt[, iar represaliile contra ap[r[torilor m[n[stirii aufost de o cruzime inimaginabil[. Stare\ul Nikanor =i coman-dantul civil – cazacul Samko au fost tortura\i cu bestialitate =ispânzura\i, iar ceilal\i monahi =i mireni r[ma=i în via\[ au fostm[cel[ri\i, dup[ ce au suportat chinuri =i tortúri s[lbatice chiar=i pentru acele vremuri.

M[surile dure luate de Ioachim contra staroverilor nu audus la convertirea masiv[ a acestora =i trecerea lor la Bisericaoficial[, ci dimpotriv[ au provocat îndârjirea rezisten\ei =i chiarextinderea ei în regiunile mai pu\in “contaminate” de vechiul ritînainte. La aceasta se adaug[ =i radicalizarea religioas[ anordului maritim rusesc, asupra c[ruia vestea c[derii m[n[stiriiSolovki a c[zut ca un tr[snet.

Moartea nea=teptat[ a lui Alexei Mihailovici, survenit[ la

145

29 ianuarie 1676, la doar o s[pt[mân[ dup[ c[derea m[n[stiriiSolovki, a fost interpretat[ de adep\ii vechii credin\e ca opedeaps[ divin[ pentru distrugerea m[n[stirii.206

5.3 Momentul 1682 în istoria politic[ =i religioas[ a Rusiei

Moartea \arului Alexei =i încoronarea fiului acestuiaFeodor nu au adus schimb[ri importante în atitudinea fa\[ deritul vechi a autorit[\ilor statale =i ecleziastice ruse, de=i p[rin\iidin Pustoziorsk, în naivitatea lor, au sperat c[ schimbarea \aruluiva aduce mult-dorita întoarcere la vechea credin\[. Nici nu puteafi vorba de a=a ceva, atâta timp cât unul din cei mai influen\ioameni la curtea \arului, în vremea tân[rului =i bolnavuluiFeodor Alekseevici (1676-1682), era patriarhul Ioakim, du=mandeclarat al vechii credin\e. Sinodul convocat de acesta lasfâr=itul lui 1681 =i continuat în primele luni ale lui 1682, pelâng[ problemele strict interne ale Bisericii oficiale – între carecea principal[ privea restructurarea sistemului ierarhic alacesteia, în sensul sporirii substan\iale a num[rului episcopilor– a luat în discu\ie =i problema schismei =i a r[spândirii rapide ami=c[rii adep\ilor ritului vechi. Pentru contracararea acestuifenomen, au fost create patru noi eparhii: dou[ – de Ustiug =i deHolmogory – în nordul puternic afectat de aceast[ mi=care, =ialte dou[ – de Voronej =i de Tambov – în sud, unde mi=carearitului vechi era bine reprezentat[ mai ales în zona c[z[ceasc[.De asemenea, acest sinod a adoptat o serie de hot[râri îndreptatedirect contra adep\ilor vechiului rit. Astfel, s-a decis la acestsinod s[ se interzic[ staroverilor s[ se adune pentru rug[ciune încase particulare sub amenin\area celor mai dure pedepse,stabilindu-se în sarcina preo\ilor prinderea =i trimiterea lorpentru judecat[ func\ionarilor de stat locali. În completareaacestor hot[râri sinodale, \arul Feodor acorda episcopatuluiîmputerniciri largi în lupta contra cre=tinilor de rit vechi. Se parec[ tocmai ca urmare a acestor hot[râri sinodale, Avvakum =itovar[=ii s[i de suferin\[ au fost ar=i pe rug la începutul lui 1682.

Executarea acestora nu a însemnat sfâr=itul mi=c[rii

146

vechiului rit. Dimpotriv[, chiar în cursul aceluia=i an 1682 ea aavut ocazia s[ se manifeste deschis, demonstrând du=manilor s[ifor\a =i sus\inerea de care se bucura în rândul poporului. Aceastas-a întâmplat la pu\in timp dup[ moartea \arului Feodor,survenit[ la 27 aprilie 1682.

Se =tie c[ în urma r[scoalei streli\ilor din 15 – 17 mai 1682,al[turi de proclamatul deja \ar Petru, provenit din a douac[s[torie a lui Alexei Mihailovici, cea cu Natalia Narâ=kina, aurcat la domnie =i fiul r[mas din prima c[s[torie, cu IrinaMiloslavskaia, Ivan – un adolescent slab de minte, iar guver-narea propriu-zis[ a trecut în mâinile surorii mai mari a acestora,Sofia Alexeevna.

Aceast[ r[scoal[ a streli\ilor a dus la sl[birea controluluiputerii asupra popula\iei Moscovei =i instaurarea unei st[ri deanarhie în tot ora=ul. Pe fondul acestor evenimente generate dec[derea autorit[\ii guvern[rii, staroverii din Moscova, dejapreg[ti\i pentru transmiterea unei peti\ii, =i-au început agita\iapentru restaurarea vechii credin\e. În mod nea=teptat, eveni-mentele au luat o turnur[ foarte favorabil[ acestora, odat[ cusprijinul venit din partea streli\ilor moscovi\i, care înc[ dintimpul =ederii lui Avvakum la Moscova, manifestau simpatiifa\[ de mi=carea starover[. Reformele întreprinse în armat[ =iorganizarea unit[\ilor noului model, care amenin\au cu dispa-ri\ia total[ oastea de streli\i, nu erau pe placul acestora =ialimentau ura lor fa\[ de orice fel de inova\ii =i schimb[ri,împing`ndu-i tot mai mult spre staroveri.

Cum ace=tia erau deja preg[ti\i s[ ac\ioneze, egumenulDositei =i agen\ii s[i din Moscova, având de gând ca în scurttimp s[ adreseze puterii civile =i ecleziastice o peti\ie în care s[cear[ restaurarea vechii credin\e, sprijinul streli\ilor le-aschimbat planurile. Mai ales c[ în fruntea o=tii streli\ilor fusesenumit dup[ r[scoala din mai 1682 prin\ul Ivan Hovanski, care în1670 suferise o pedeaps[ corporal[ grea pentru ata=amentul fa\[de vechea credin\[. Mizând în primul rând pe sprijinul streli\ilor=i apoi al popula\iei moscovite, în condi\iile lipsei de autoritatece domnea în capital[, monahii staroveri chema\i la Moscova

147

din toat[ Rusia de abilul Dositei, au început agita\ia printremilitari =i în rândul popula\iei capitalei pentru semnarea peti\ieiîntocmite cu aprobarea prin\ului Hovanski de militan\ii staroveriSavva Romanov, Nikita Borisov, ieromonahul Serghie =i egu-menul Serghie, c[rora li s-a ad[ugat deja cunoscutul NikitaDobr`nin. Hovanski =i liderii staroveri au hot[rât s[ ob\in[ dinpartea celor doi suverani =i a patriarhului organizarea unei dis-pute religioase publice, urm[rind ca prin aceasta s[ demonstrezec[ se impune revenirea la practicile rituale prenikoniene.

La 1 iulie a avut loc o prim[ disput[ cu u=ile închise laKremlin, între patriarh =i reprezentan\ii staroverilor, care nu adus la nici un rezultat semnificativ, autorit[\ile ecleziastice fiindde acord numai cu schimbarea sceptrelor arhiere=ti grece=ti cucele vechi ruse=ti.

A doua disput[ a fost stabilit[ pentru 5 iulie 1682. Dediminea\[ se strânsese în pia\a din interiorul Kremlinului foartemult[ lume, c[reia monahii =i preo\ii staroveri îi propov[duiauadev[rurile vechii credin\e. De cealalt[ parte, în sala Grano-vitaia (cu Fa\ete) se aflau regenta Sofia =i sora sa Tatiana, mama\arului Petru, Natalia Narî=kina, cei doi \ari minori, Petru =iIvan, patriarhul Ioakim =i reprezentan\i ai clerului moscovit =i ainobilimii. Disputa nu a avut loc în public, ci au fost invita\iîn[untru în sala Granovitaia reprezentan\ii celor care au semnatpeti\ia. Într-o atmosfer[ destul de tensionat[, în care nu o dat[Nikita Dobrânin, care citea peti\ia prezentând erorile noilor c[r\ide cult, era întrerupt de regent[ sau de patriarh ori al\i parti-cipan\i la disput[, au început discu\iile în contradictoriu.Puternic sus\inut de regent[, Ioakim nu a cedat sub nici o form[.Cum se întâmpl[ într-o disput[ ideologic[, argumentele nuputeau convinge nici una din p[r\i. Disputa s-a încheiat practicf[r[ nici un rezultat, regenta Sofia amânând-o pentru 7 iulie.

Modul în care staroverii =i-au expus punctele de vedere auimpresionat îns[ mul\imea, iar întreruperea disputei de c[treregent[ a fost interpretat[ ca un prim succes al staroverilor. Sofiaa întrerupt de fapt disputa, amânând-o pentru 7 iulie, pentru a nuda posibilitatea acestora s[ se foloseasc[ de acest succes =i prin

148

aceasta s[ pun[ sub semnul întreb[rii autoritatea puterii politice=i ecleziastice207. Aceasta a fost mutarea inteligent[ a Sofiei. Decum s-a lini=tit mul\imea dup[ “victoria” staroverilor, ea a trecutla represalii, asigurându-=i mai întâi loialitatea streli\ilorr[scula\i =i apoi a popula\iei moscovite, prin plata unorimportante sume de bani ofi\erilor streli\i =i chiar =i streli\ilor derând =i oferirea de votc[, bere =i mied.208 Astfel, principaliireprezentan\i ai ritului vechi afla\i la Moscova au fost aresta\i,iar pe 11 iulie Nikita Dobrînin – decapitat, iar ceilal\i exila\i.209

Prin\ul Hovanski n-a putut, dar s-a =i temut s[-i apere pecoreligionarii s[i. Graba lui de a restaura vechea credin\[ a dusla pr[bu=irea încerc[rii din iulie 1682. De represiune nu a sc[patnici el, fiind executat pe 17 septembrie. R[ma=i f[r[ conduc[torimilitari =i duhovnice=ti, streli\ii s-au lini=tit rapid. Nespri-jinindu-i suficient nici pe staroveri, nici pe Hovanski, ei au ratatultima posibilitate de a cuceri puterea, de a restaura vecheacredin\[ =i de a-=i spori influen\a în capital[. Încercarea ne-reu=it[ de readucere a Bisericii Ruse la vechile practici rituale apus practic cap[t speran\elor staroverilor în revenirea ierarhieibiserice=ti la vechea credin\[.

Episodul 1682 a avut o importan\[ deosebit[ pentru istoriaîntregii societ[\i ruse, întrucât a însemnat abandonareadefinitiv[ a tradi\iilor biserice=ti ruse, prefigurând transfor-m[rile radicale pe care societatea ruseasc[ le-a cunoscut subPetru cel Mare. De acum încolo ruptura între staroveri =i“nikonieni” a devenit ireversibil[, Biserica Rus[ pierzând prinaceasta poate cea mai dinamic[ =i mai profund credincioas[parte a membrilor s[i.

5.4 Specificul doctrinar =i divizarea mi=c[rii staroverilor

Excomunicarea =i anatemele pronun\ate solemn de Sinoduldin 1666 – 1667 asupra ritului vechi =i a adep\ilor acestuia nu auadus lini=tea =i unitatea în Biserica Rus[, a=a cum =i-au doritarhiereii ru=i care au participat la acest sinod =i \arul AlexeiMihailovici. Dimpotriv[, dup[ 1667 ap[r[torii tradi\iei liturgice

149

ruse, con=tientizând faptul c[ nu mai pot ac\iona în cadrul uneiinstitu\ii religioase recunoscute =i sus\inute de stat, cum au f[cutpân[ atunci, au trecut la elaborarea unei doctrine care s[ justificesitua\ia în care se g[seau sub aspect dogmatic =i canonic. Acestlucru era necesar pentru organizarea comunit[\ilor decredincio=i de rit vechi, în caz contrar întreaga mi=care, neavândo doctrin[ pe care s[ o urmeze, ar fi fost amenin\at[ cudispari\ia.

Dac[ pân[ la 1667 adep\ii ritului vechi au ac\ionat maimult sau mai pu\in organizat, dup[ aceast[ dat[ se poate u=orconstata, urm[rind documentele vremii, atât cele provenind dininteriorul acestei mi=c[ri, cât =i cele apar\inând autorit[\ilorstatale =i ecleziastice ruse, c[ nivelul de organizare al ac\iunilordesf[=urate, ca =i cel al mi=c[rii propriu-zise era net superiorcelui din perioada precedent[. În acela=it timp îns[, în sânulmi=c[rii încep s[ se cristalizeze dou[ orient[ri, ale c[ror r[d[cinispirituale merg spre cele dou[ curente religioase ap[rute înRusia în anii 1630: mi=carea protopopului Neronov =i curentulstare\ilor p[durilor. Aceste dou[ orient[ri au dat na=tere, pân[ laurm[, celor dou[ ramuri mari ale mi=c[rii adep\ilor ritului vechi:popismul sau popovš ina – care reprezenta orientarea moderat[– =i nepopismul sau bezpopovš ina – ce reprezenta orientarearadical[.

Doctrina ritului vechi nu se poate reduce doar la aspectelestrict rituale sau liturgice, cum s-ar crede la prima vedere. Sigurc[ aceste probleme ocup[ un loc important în cadrul ei, schismadatorându-se neîn\elegerilor cu privire la acestea în primul rând,îns[ noile condi\ii în care trebuiau s[ tr[iasc[ adep\ii tradi\iilorprenikoniene necesitau elaborarea unor norme care trebuiau s[r[spund[ unor probleme cu care cei de dinaintea lor nu seconfruntaser[. Aceste probleme vizau aspecte mult maiprofunde ale vie\ii religioase decât ritualul sau textele c[r\ilor decult, aspecte ce nu \ineau doar de formele de exprimare acredin\ei, ci aveau în vedere îns[=i înv[\[tura cre=tin[ despreadev[r, despre Biseric[ =i tainele ei, despre sensurile existen\eiumane.

150

În opinia doctrinarilor staroveri, înc[ nedefinit[ complet îna doua jum[tate a secolului al XVII-lea, datorit[ faptului c[ eicredeau înc[ în posibilitatea reîntoarcerii Bisericii oficiale latradi\iile prenikoniene, Biserica autentic[ o formeaz[ staroverii,adic[ cei care nu au abandonat rânduielile biserice=ti vechi.Aceast[ Biseric[ a p[strat credin\a ortodox[ nealterat[; de ea s-a desp[r\it ierarhia rus[ care, adoptând ereziile nikoniene, a atrasdup[ sine cea mai mare parte a mirenilor.210

Formularea înv[\[turilor starovere privind lumea, adev[rulcre=tin, tainele Bisericii, nu s-a f[cut imediat dup[ sinodul din1667, ci abia spre sfâr=itul secolului al XVII-lea, ele dobândindo form[ clar definit[ numai în secolul urm[tor, când apar celemai importante tratate de doctrin[ starovere.211

În secolul al XVII-lea doctrina starover[ nu era înc[sistematizat[. Totu=i, câteva idei comune tuturor doctrinarilorstaroveri din aceast[ perioad[ se pot observa. Înc[ pân[ laruptura definitiv[ cu ierarhia, ideologii staroveri, între care s-auremarcat diaconul Feodor =i protopopul Avvakum, au formulattr[s[turile fundamentale ale ideologiei ritului vechi, reu=indchiar s[ elaboreze =i câteva teze teologice noi. Punctul depornire al gândirii lor era înv[\[tura eshatologic[ despre ATreia Rom[ =i unicitatea ortodoxiei ruse, astfel cum era eaexpus[ în “Povestea despre Com[nacul Alb” – o scriere literar-religioas[ din secolul al XV-lea, potrivit c[reia “Com[naculAlb” – simbolul purit[\ii credin\ei – care i-a fost d[ruit deîmp[ratul Constantin cel Mare papei Silvestru =i care mai târziua ajuns la Constantinopol – dup[ c[derea acestuia a fost “trimisîn Rusia, fiindc[ acolo într-adev[r este sl[vit[ credin\a cre=tin[”.Faptul c[ acest Com[nac Alb se afl[ în Rusia, potrivit acesteilegende este deosebit de important, deoarece arat[ nu numai c[“ast[zi credin\a cea dreapt[ este cinstit[ =i sl[vit[ acolo mai multdecât oriunde pe p[mânt”, ci fiindc[ promite gloria spiritual[ aRusiei.

A Treia Rom[ – Rusia – în opinia autorilor acestei scrieri,este “ultima împ[r[\ie”, =i are datoria s[ p[streze =i s[-=i aperecredin\a cea dreapt[ pân[ la sfâr=itul veacurilor. De altfel, în

151

opinia cercet[rilor gândirii religioase medievale ruse, ideea celeide-A Treia Rome nu are un caracter politic ci unul religios-filozofic.212 Nu tendin\a de expansiune caracterizeaz[ mesajulacesteia, ci aceea de ap[rare a propriei credin\e.

Aceast[ concep\ie a poporului rus v[zut ca p[str[tor alortodoxiei curate a devenit baza ideologiei mi=c[rii ritului vechi.Occidentul în frunte cu Roma, ar[tau ideologii staroveri,rupându-se de Orientul ortodox, s-a îndep[rtat de adev[ratulcre=tinism înc[ din veacul al XI-lea, grecii au vândut Ortodoxia=i “s-au cl[tinat în credin\[” din vremea sinodului florentin(1439), Rusia apusean[ – Ucraina, a capitulat la Brest în 1596,iar în 1666 a venit =i rândul Rusiei r[s[ritene, ultimul bastion alOrtodoxiei, care “s-a lep[dat de dreapta credin\[”.

Un alt punct important în teoriile mi=c[rii ritului vechi dinsecolul al XVII-lea, formulat de stare\ul Spiridon Potiomkin, afost intangibilitatea ritualului =i în consecin\[ imposibilitateateologic[ pentru Ortodoxie de a face modific[ri în c[r\ile de cult=i în practica bisericeasc[. El era de acord cu îndreptarea,eliminarea erorilor, dar toate acestea trebuiau f[cute înconformitate cu canoanele. Aceast[ idee a fost promovat[ de to\iideologii staroveri, f[r[ excep\ie.

Dintre problemele noi ap[rute în mediul starover carenecesitau elaborarea unui r[spuns bazat pe canoane, s-a distinscea a lipsei ierarhiei, mai precis a episcopilor, care potrivitînv[\[turii cre=tine transmit harul =i continuitatea apostolic[ înBiseric[. Ei au reu=it s[ o rezolve apelând la canoane =i laexemplele din istoria cre=tinismului timpuriu, asem[n[toareoarecum cu situa\ia în care se g[seau staroverii dup[ sinoduldin 1667.

Astfel, potrivit canoanelor biserice=ti preo\ii trebuie s[ sesubordoneze episcopilor. Îns[ acelea=i canoane cer preo\ilor s[refuze aceast[ subordonare, dac[ episcopii se abat de la credin\[,propov[duiesc erezii sau produc o schism[. De aceea, preo\iicare nu au mai dat ascultare lui Nikon =i celorlal\i arhierei “careau tr[dat Biserica”, au procedat perfect din punct de vederecanonic. Ei puteau =i f[r[ voia episcopului s[ oficieze slujbe, s[

152

s[vâr=easc[ tainele biserice=ti =i alte necesit[\i duhovnice=ti.Dar ei nu puteau s[-=i desemneze succesorii, întrucât acest dreptrevine numai episcopilor. Preo\ii hitoronisi\i înaintea lui Nikonnu erau nemuritori, de aceea se punea problema de unde puteaufi lua\i noi preo\i. Astfel de probleme au existat =i în primeleveacuri cre=tine. Au fost situa\ii când Bisericile locale r[mâneauf[r[ episcopi ca urmare a c[derii acestora în erezie. Ace=tiepiscopi continuau s[ slujeasc[, s[ hirotoniseasc[ al\i episcopi,preo\i =i al\i clerici chiar =i în mediul eretic în care se aflau dup[p[r[sirea credin\ei ortodoxe. Sinoadele ecumenice =i cele localeale Bisericii Ortodoxe au stabilit ca episcopii, preo\ii sau al\iclerici hirotonisi\i într-o biseric[ sau grupare eretic[ s[ fieprimi\i în Biserica Ortodox[ în rangul pe care îl au, dac[ se dezicde ereziile pe care le profesaser[ anterior, considerând astfelvalabil[ hirotonia s[vâr=it[ de un episcop eretic.213

Conducându-se dup[ aceste pravile, staroverii au stabilit c[pot fi primi\i în Biserica lor clericii hirotonisi\i în Bisericaoficial[ în rangul pe care îl au. Mul\i preo\i din BisericaOrtodox[ oficial[ au trecut la staroveri în decursul timpului,folosindu-se de aceast[ regul[. Sigur, problema lipseiepiscopilor nu fusese rezolvat[ complet, îns[ prin solu\ia pe careau g[sit-o ideologii mi=c[rii =i care a fost aprobat[ în soboarelestarovere din secolul al XVII-lea, o parte important[ din adep\iivechiului rit au reu=it s[ p[streze deplin[tatea tainelor biserice=ti=i s[ nu se îndep[rteze de spiritul înv[\[turilor cre=tin-ortodoxeprenikoniene.

Problema valabilit[\ii hirotoniei s[vâr=ite în Bisericaoficial[ a constituit principalul punct de divergen\[ în cadrulmi=c[rii =i a dus de altfel la divizarea ei spre sfâr=itul secoluluial XVII-lea în dou[ mari orient[ri – popov\ii – adic[ staroveriicare acceptau preo\ii veni\i în Biserica nikonian[ =i bezpopov\ii– adic[ cei care considerau c[ tainele s[vâr=ite ]n aceast[Biseric[ nu sunt valabile =i c[ preo\ii acesteia nu sunt adev[ra\iipreo\i ai lui Hristos, de aceea nu pot fi primi\i în Bisericastarover[. De aici =i ideea c[ nu mai exist[ preo\ia adev[rat[ alui Hristos, care potrivit bezpopov\ilor a urcat la cer.

153

Popov\ii, în condi\iile persecu\iilor dure fa\[ de ritul vechi,au c[utat s[ p[streze întocmai spiritul =i tradi\iile Bisericii Rusemedievale, precum =i aspectele ce \ineau de exterior, de formeleexprim[rii credin\ei din Rusia prenikonian[. Con=tien\i dehandicapul lipsei episcopatului, ei au c[utat tot timpul s[restabileasc[ deplin[tatea ierarhiei =i, dup[ câteva încerc[rinereu=ite în secolul al XVIII-lea, =i-au îndeplinit scopul în 1846,când a trecut la staroveri fostul mitropolit grec al BosnieiAmbrozie.

Mai radicali, bezpopov\ii considerau c[ în Biserica oficial[=i în lume în general domne=te Antihristul, a=a încât preo\iiacesteia au devenit slugile lui. De aceea, taina preo\iei ca =icelelalte taine s[vâr=ite în aceast[ Biseric[ nu sunt valabile, iarBiserica oficial[ este lipsit[ de harul Duhului Sfânt. În aceast[situa\ie, cre=tinii fideli, în opinia doctrinarilor bezpopov\i,trebuie s[-=i caute singuri mântuirea.

Unii speciali=ti în istoria raskolului ca S.A. Zen’kovskij214

leag[ apari\ia bezpopov\ilor de eshatologismul promovat destare\ii p[durilor, aducând drept argumente similitudinileexistente între doctrina bezpopov\ilor =i ideile apocalipticepromovate de adep\ii lui Kapiton, Vavila =i ai celorlal\ipropov[duitori din secolul al XVII-lea ai “vremii de pe urm[”.Al\i autori ca M.O. Šahov215 arat[ c[ nu exist[ o leg[tur[cauzal[ între stare\ii p[durilor =i bezpopov\i chiar dac[ exist[asem[n[ri între ideile celor dou[ curente religioase. Cert este c[atât bezpopov\ii, cât =i stare\ii p[durilor au reprezentat orient[riradicale în via\a religioas[ rus[ a secolului al XVII-lea, ace=tiadin urm[, dac[ s-ar considera c[ nu au o leg[tur[ direct[ cubezpopov\ii, fiind asimila\i de ace=tia în decursul primelordecenii ale secolului al XVIII-lea.

Divizarea mi=c[rii ritului vechi s-a datorat, în opiniamajorit[\ii cercet[torilor, lipsei unei autorit[\i canonicesuperioare =i persecu\iilor Bisericii Ortodoxe oficiale =istatului rus, extrem de dure, mai ales dup[ încercarea nereu=it[de restaurare a ritului vechi din 1682.

Aceste persecu\ii au înt[rit în rândurile staroverilor

154

credin\a c[ sfâr=itul lumii este aproape. Mul\i dintre ei credeauc[ tr[iesc ultimele vremuri =i evitau contactul cu autorit[\ile, pecare le considerau slugi ale lui Antihrist, iar în cazul în care acestcontact erau inevitabil, preferau s[ moar[ decât “s[-L tr[deze peHristos”, sinuciderile prin ardere colectiv[ fiind frecvente înultimele decenii ale secolului al XVII-lea, mai ales în p[duriledin zonele nordice ale Rusiei.

Popov\ii, fideli doctrinei cre=tine privind continuitateaharului preo\iei pân[ la sfâr=itul veacurilor =i sinuciderea, v[zut[ca un p[cat capital, au respins tezele bezpopov\ilor, conside-rându-le neconforme cu înv[\[tura ortodox[.

Totu=i, se cuvine remarcat faptul c[ în secolul al XVII-leaîntre cele dou[ ramuri ale mi=c[rii ritului vechi nu exista odemarca\ie foarte clar[, în sensul c[ erau înc[ destui oameni înrândul popov\ilor care considerau iminent[ venirea lui Antihrist,iar în rândul bezpopov\ilor – c[ este posibil[ restaurarea ran-gului episcopal =i la staroveri =i c[ hirotonia din Biserica oficial[este valabil[. Abia în primele decenii ale veacului al XVIII-lea,delimitarea dintre adep\ii celor dou[ orient[ri a devenitevident[, astfel încât =i în documentele oficiale ei apar deja subcele dou[ denumiri.

155

CONCLUZII

În decursul timpului s-a creat în lumea =tiin\ific[ ideea c[spa\iul cre=tinismului ortodox a fost mai pu\in ancorat în istorie,fiind deschis mai mult spre contempla\ie =i rug[ciune decât spreac\iune =i prezen\[ în societate. Desigur, într-o anumit[ m[sur[aceast[ idee este just[, Biserica Ortodox[ nefiind implicat[ învia\a politic[ mai ales, în aceea=i m[sur[ ca Biserica Apusean[.Lucrul acesta a ferit-o în general de fr[mânt[rile =i schimb[rilepe care le-a suferit Biserica Catolic[, iar spiritul de toleran\[religioas[ specific Ortodoxiei a dus la evitarea unor fenomeneasem[n[toare Reformei, unitatea religioas[ a R[s[ritului cre=tinnefiind periclitat[ în Evul Mediu de vreo mi=care avândamploarea acesteia din urm[.

În secolul al XVII-lea îns[, situa\ia a stat cu totul altfel într-una din cele mai mari Biserici Ortodoxe locale: Biserica Rus[.Implicarea acesteia, mai precis a înaltei ierarhii ortodoxe ruse, înspecial a patriarhului Nikon, într-un proiect politico – religioshimeric, acela al imperiului pan-ortodox, agreat =i încurajat de\arul Alexei Mihailovici, a provocat puternice tulbur[ri îninteriorul Bisericii Ruse, care au sfâr=it prin divizarea ei definitiv[.

Biserica Rus[ a cunoscut pe parcursul primei jum[t[\i asecolului al XVII-lea un proces continuu de avânt spiritual,concretizat în apari\ia unor mi=c[ri religioase influente însocietate, cum a fost mi=carea de rena=tere spiritual[ a proto-popului Ivan Neronov =i cea milenarist[ a stare\ilor p[durilor.Predicile =i înv[\[turile lui Neronov, care vizau în specialmoravurile societ[\ii ruse=ti, au atras în primul rând clerul dinprovincie, dar =i cercuri influente din Moscova, inclusiv de lacurtea \arului, unde confesorul acestuia, protopopul +tefanVonifatiev a creat a=a-numitul cerc al râvnitorilor evlaviei, alc[rui membru a devenit însu=i \arul Alexei Mihailovici. Încadrul acestui “cerc” s-au profilat dou[ orient[ri: una care militapentru ridicarea nivelului moral al clerului, îmbun[t[\ireapracticii biserice=ti prin înt[rirea disciplinei credincio=ilor =i

157

r[spândirea cuno=tin\elor teologice în rândul acestora (pentruaceast[ grupare Biserica Rus[ era p[str[toarea cea mai fidel[ aînv[\[turilor =i tradi\iilor ortodoxe), =i una care opta pentruapropierea practicii biserice=ti ruse de practica celorlalte bisericiortodoxe, în perspectiva ipoteticului proiect politic al imperiuluipan-ortodox (aceast[ grupare urm[rea modificarea rituluibisericesc din Rusia prin eliminarea diferen\elor existente lamijlocul secolului al XVII-lea între ritul rusesc =i cel grecesc).De=i adep\i ai celei de-a doua orient[ri, +tefan Vonifatiev =i \arulAlexei au considerat în primii ani ai domniei acestuia c[ vremeapentru o reform[ a cultului nu sosise înc[. Suveranul a sprijiniteforturile celorlal\i râvnitori ai evlaviei de îmbun[t[\ire a vie\iireligioase =i morale a poporului rus. Dup[ 1650, \arul a decis c[trebuie pornite preg[tirile pentru realizarea reformei =i a f[cutprimii pa=i în aceast[ direc\ie chemând c[lug[ri instrui\i de laKiev sau greci, c[rora le-a încredin\at sarcina de a se ocupa decorectarea, îndreptarea =i editarea c[r\ilor de cult ruse=ti.

Conceput[ de \ar ca o prim[ etap[ a acestui proiect politic=i religios, reforma cultului – care trebuia f[cut[ prin modi-ficarea practicii biserice=ti ruse dup[ modelul celei grece=ti dinacea vreme - nu putea fi înf[ptuit[ decât de un patriarh adept alacestui proiect. Atâta timp cât Iosif, b[trânul patriarh ce fusesenevoit s[ cedeze în fa\a râvnitorilor evlaviei în problemaintroducerii univocalit[\ii în celebrarea diferitelor slujbebiserice=ti, se afla pe scaunul patriarhal, o asemenea reform[ eraimposibil[. De aceea, \arul =i Vonifatiev au hot[rât s[ a=teptepân[ când acesta se va elibera, c[utând în acest timp un candidatpotrivit pentru atingerea \elurilor pe care =i le propuseser[.

În ce prive=te mi=carea stare\ilor p[durilor, spre deosebirede cea a lui Neronov care ac\iona cu prec[dere în mediul urban=i par\ial la sate, aceasta î=i atr[gea adep\ii exclusiv din lumearural[, propov[duind mântuirea prin renun\area la via\alumeasc[ =i retragerea în locuri cât mai ferite de autorit[\i =iciviliza\ie în general, mai ales în p[durile nesfâr=ite de pe cursulsuperior al Volg[i. Radicalismul =i pesimismul stare\ilorp[durilor, dintre care în anii 1630-1640 s-a distins Kapiton, au

158

jucat un rol extrem de important în via\a religios[ ruseasc[ abiadup[ schisma Bisericii Ruse, când o parte a celor care nu auacceptat reforma patriarhului Nikon, au crezut c[ sosiser[vremurile de pe urm[ =i au negat autoritatea Bisericii oficiale,valabilitatea tainelor s[vâr=ite în cadrul acesteia, formând a=a-numitele comunit[\i cre=tine f[r[ preo\i, membrii acestora fiindnumi\i bezpopov\i. Ace=tia propov[duiau c[ Biserica Rus[ =ipreo\ii ei s-au lep[dat de credin\[ intrând în slujba Antihristului,iar cre=tinii autentici se pot mântui =i în lipsa preo\ilor adev[ra\i,prin respectarea strict[ a riturilor prenikoniene, c[ci tainapreo\iei zburase la cer. Îns[ la mijlocul secolului al XVII-lea,de=i neagreat[ de autorit[\ile biserice=ti, dar tolerat[ totu=i,mi=carea stare\ilor p[durilor se remarca prin excesul deascetism, pu\in atr[g[tor pentru marea mas[ a credincio=ilor,mai ales c[ ispita milenarist[ pe care o propov[duiau ace=tistare\i nu sosise înc[, “tr[darea” ortodoxiei de c[tre BisericaRus[ nefiind înc[ îndeplinit[. Ea avea s[ vin[ îns[ odat[ cupunerea în practic[ a planurilor de unificare a cultului rusesc cucel grecesc, prin alinierea r`nduielilor de cult ruse=ti modeluluigrecesc din acea vreme.

Artizanul acestor modific[ri a fost preferatul \arului,patriarhul Nikon. De=i majoritatea istoricilor au atribuit reformacultului =i “îndreptarea” c[r\ilor religioase ruse=ti acestui prelat,realitatea este c[ el nu a fost decât un executant al voin\ei \aruluiîn aceast[ problem[. Cum afirm[ reputatul specialist în proble-mele acestei reforme, N.F. Kapterev, în lucrarea “Patriarhul Nikon=i \arul Alexei Mihailovici”, ap[rut[ la Serghiev Posad în dou[volume în perioada 1909 - 1912, “\arul Alexei Mihailovici a fostadev[ratul ini\iator =i promotor al acesteia =i datorit[ lui reformaa fost recunoscut[ de Biserica Rus[ dup[ plecarea lui Nikon”.

Într-adev[r, dup[ p[r[sirea scaunului patriarhal de c[treNikon, tot greul sus\inerii reformei a c[zut pe umeriisuveranului care a reu=it s[ o duc[ pân[ la cap[t. Atr[gând departea lui câ\iva arhierei devota\i reformei – Pavel Kruti\ki,Ilarion =i mai ales Ioakim, el a reu=it ca în ciuda opozi\ieiputernice a clerului inferior =i a majorit[\ii credincio=ilor, s[

159

ob\in[ recunoa=terea solemn[ =i definitiv[ a acesteia de c[treepiscopat la Sinodul din 1666 – 1667.

Reforma cultului rusesc, inspirat[ de \arul AlexeiMihailovici =i pus[ în practic[ de patriarhul Nikon, a avut urm[ritragice pentru Biserica Rus[. O bun[ parte din clericii =icredincio=ii ru=i nu au acceptat-o =i de aceea au fost excomunica\i=i anatemiza\i. Acest lucru a provocat schisma între sus\in[toriireformei =i adversarii ei care se pronun\au pentru revenireaBisericii Ruse la practicile rituale =i liturgice anterioare reformei.Nevoi\i s[-=i profeseze convingerile clandestin, ace=tia din urm[s-au organizat, devenind o mi=care religioas[ foarte puternic[ =iinfluent[, care s-a numit staroobrjad estvo – mi=carea rituluivechi sau staroverije – a vechii credin\e.

Aceast[ mi=care reprezint[ un fenomen istoric foartecomplex, dat fiind faptul c[ atât originile sale spirituale cât =imotiva\iile diviz[rii sale ulterioare sunt diferit interpretate de laun autor la altul. Considerat[ de unii istorici ca A. P. Š eapovsau N. I. Kostomarov, drept “protestantism de factur[ ortodox[”,mi=carea ritului vechi, de=i are unele tr[s[turi ce amintesc deprotestantismul occidental, se revendic[ din punct de vederedoctrinar din tradi\ia Sfin\ilor P[rin\i ai Bisericii =i din ideologia=i practica Bisericii Ruse medievale.

Este evident c[ ea a ap[rut ca mi=care de sine st[t[toare înurma reformei neinspirate a cultului bisericesc efectuate învremea patriarhului Nikon, îns[ între mi=carea adep\ilor rituluivechi =i curentele religioase ruse=ti premerg[toare, mai ales cur`vnitorii evlaviei, exist[ o leg[tur[ indiscutabil[. Grija pentrup[strarea purit[\ii ortodoxiei =i lupta pentru ridicarea niveluluimoral al credincio=ilor, precum =i pentru l[rgirea particip[rii lasinoadele biserice=ti, proprii mi=c[rii lui Neronov, s-au transmisîn întregime adep\ilor ritului vechi. Ideile promovate deNeronov =i de ceilal\i adep\i ai mi=c[rii sale, iar mai târziu de ceiai ritului vechi, amintesc într-un fel de mi=carea de la Cluny dinsecolul al XI-lea =i atitudinile proconciliare =i antiautoritare dinOccident în vremea “captivit[\ii papilor de la Avignon”. La felca =i c[lug[rii de la Cluny, râvnitorii evlaviei voiau s[

160

restabileasc[ disciplina clerului, s[ ridice moral Biserica =i s[elimine dezordinile din m[n[stiri =i parohii. Cererile luiNeronov =i ale altor râvnitori ai credin\ei ca la sinoade s[participe =i reprezentan\i ai clerului de lume =i ai mirenilorseam[n[ foarte mult cu ideile promovate în secolul al XIV-leade Marsiglio de Padova =i William Ockham.

Ideea autorit[\ii supreme a conciliului (în limba rus[ –sobor) în Biseric[ a intrat în practica adep\ilor ritului vechi =i s-a înr[d[cinat într-atât, încât chiar =i ast[zi în bisericile de ritvechi, care accept[ preo\ia bineîn\eles, hot[rârile cele maiimportante se iau în cadrul soboarelor la care particip[ cu dreptde vot atât episcopii =i clericii, cât =i reprezentan\ii mirenilor.

Cum am subliniat în ultimul capitol, datorit[ persecu\iilor=i lipsei unei autorit[\i centrale proprii, mi=carea ritului vechi s-a divizat în cele dou[ curente de baz[: popov\ii =i bezpopov\ii.Dac[ despre anumite leg[turi sau similitudini între popov\i =iprotestantism nu poate fi vorba din start, protestantismul fiind omi=care de reînnoire =i de reformare radical[ a credin\ei, în timpce ritul vechi, în varianta orient[rii popov\ilor, este mai degrab[o mi=care conservatoare, despre unele asem[n[ri între pro-testan\i =i bezpopov\i s-au f[cut o serie de referiri în unele lucr[ridedicate fenomenului raskolului.

Nu numai psihologia martirajului voluntar, proprieanabapti=tilor sau menoni\ilor, ci =i anticlericalismul, negareatainelor biserice=ti, proprie unor grup[ri protestante radicale, seîntâlnesc la bezpopov\i. Desigur, între bezpopov\i =i pro-testantism nu exist[ o leg[tur[ direct[, atât în ce prive=te surseleideologice, cât =i manifest[rile concrete, îns[, a=a cum am v[zut,exist[ o serie de asem[n[ri care se datoreaz[ tocmai caracteruluigeneral asem[n[tor al celor dou[ fenomene biserice=ti: ambeleau însemnat un protest fa\[ de realit[\ile spirituale existente îninstitu\ia ecleziastic[ =i s-au dorit a fi mi=c[ri de îmbun[t[\ire avie\ii spirituale. Dar între bezpopov\i =i protestan\i, în afara altordeosebiri ce privesc atât izvoarele doctrinare cât =i formele încare sunt expuse ideile, exist[ o deosebire fundamental[:protestan\ii accentueaz[ ideea mântuirii personale a individului,

161

în timp ce bezpopov\ii acord[ întâietate, ca =i popov\ii de altfel,comunit[\ii. În doctrina lor, Biserica st[ înaintea individului.

O influen\[ deosebit[ din punct de vedere ideologic asuprabezpopov\ilor a avut-o, se pare, curentul stare\ilor p[durilor, careprin radicalismul s[u a impulsionat într-un fel definireaprincipalelor idei ale acestei orient[ri a mi=c[rii ritului vechi, chiardac[ în stadiul actual al cercet[rilor nu suntem înc[ în m[sur[ s[stabilim o leg[tur[ direct[ între cele dou[ curente ideologice.

În încheiere, se cuvine s[ subliniem c[ reforma cultuluirusesc în vremea lui Nikon, ca =i consecin\a ei imediat[, apari\iami=c[rii starovere, au reprezentat un moment de maxim[importan\[ pentru via\a religioas[ din Rusia, influen\ând decisivevolu\ia viitoare atât a credin\ei în sine, cât =i a societ[\ii ruse=tiîn general. Lovitura dat[ Bisericii ca institu\ie, prin schisma cea urmat reformei nikoniene, a fost ireparabil[, ea fiind nevoit[peste numai câteva decenii s[ se subordoneze total puteriidiscre\ionare a monarhului, devenind un simplu “departament alconfesiunii ortodoxe”, în fruntea c[ruia se afla un înaltfunc\ionar al \arului – ober-procurorul.

Lipsit[ de credincio=ii cei mai ferven\i, mai dinamici =i maisiguri de convingerile lor, Biserica Rus[ nu a putut rezistaprocesului laiciz[rii societ[\ii, accelerat de reformele lui Petrucel Mare, pierzându-=i rolul de leg[tur[ între elite =i mase, astfelîncât diferen\a dintre acestea a crescut tot mai mult, cuconsecin\e nefaste pe termen lung pentru societatea ruseasc[.

Credincio=ii de rit vechi, dup[ ce s-au convins c[ elitapolitic[ =i ecleziastic[ nu mai poate fi adus[ la tradi\iileprenikoniene, au c[utat s[ se organizeze =i s[-=i cristalizezedoctrina, lucru pe care practic l-au reu=it în secolul al XVIII-lea,când se diferen\iaz[ în mod clar orient[rile ideologicefundamentale în jurul c[rora se formeaz[ grup[rile principaleale mi=c[rii: popov\ii =i bezpopov\ii. Tot pe parcursul secoluluial XVIII-lea apar primele a=ez[ri compacte ale staroverilor înspa\iul geografic =i politic românesc, unde ei vor fi cunoscu\imai ales sub denumirea de lipoveni.

162

NOTE

1. Staroverii sunt cunoscu\i în România sub denumirea de lipoveni=i sunt credincio=i ortodoc=i ru=i, fideli vechilor tradi\ii ale BisericiiRuse, exclu=i din aceasta pentru neacceptarea reformelor de cult alepatriarhului Nikon.

2. Simeon Polockij, Žezl Pravlenija, Moskva, Pe atnyi Dvor,1667.

3. Duhovnaja Praš ica, Sankt-Petersburg, 1752.4. Dimitrij (Tuptalo), Rozysk o raskol’ni eskoj brynskoj vere, 1745.5. Platon (Levšin), Uvet vo utverždenie istinny i nadeždy vo

evangelskija ljubvy, Kazan, 1765.6. Makarij (Bulgakov), Istorija russkogo raskola, izvestnogo pod

nazvanijem staroobrjad estva, Sankt-Petersburg, 1889 =i IstorijaRusskoj Cerkvi, Sankt-Petersburg, 1866-1883, I-XII.

7. A.P. Š apov, Russkij raskol staroobrjadstva, Moskva, 1858 =iZemstvo i raskol, Moskva, 1862.

8. N.I. Kostomarov, Istorija raskola u raskolnikov, “VestnikEvropy”, 1870.

9. S.M. Soloviov, Istorija Rossii s drevnejših vremjon, Moskva,1959-1966, I-XIV.

10. V.O. Kliucevski, Kurs russkoj istorii, Moskva, 1904-1910, I-IV.11. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i ego protivniki v dele

ispravlenija cerkovnych obrjadov, Sergiev Posad, 1913; PatriarchNikon i car’ Alexej Mihailovi , Sergiev Posad, 1909-1912, I-II.

12. E.E. Golubinski, K našej polemike so staroobrjadcami,Moskva, 1905.

13. P.S. Smirnov, Istorija russkogo raskola staroobrjad estva,Sankt-Petersburg, 1895

14. V.S. Soloviov, O russkom narodnom raskole, So inenija, T. I,Moskva, 1994, p.183-184.

15. V. Karlovi , Istori eskie issledovanija služaš ie k opravdanijustaroobrjadcev, Moskva, 1881-1886, I-III.

16. I.A. Kirillov, Pravda staroj very, Moskva, 1910; Moskva –Tretij Rim, Moskva, 1916.

163

17. V.G. Senatov, Filosofija istorii staroobrjad estva, Moskva, 1908.18. V.E. Makarov, erk istorii staroobrjad estva ot Nikona do

naših dnej, Bogorodsk, 1911.19. S.I. Bystrov, Dvoeperstie v pamjatnikach hristianskogo

isskustva i pismennosti, erkov’, 1913, nr. 24, 37-40, 50-52.20. I. Peretruhin, Zna enie patriarcha Nikona kak reformatora

Russkoj erkvi, Staroobrjad eskaja Mysl’, 1911, nr.11-12.21. V.I. Malyšev, Materialy i stat’i o Avvakume, Moskva, 1962.22. O.P. Eršova, Staroobrjad estvo i vlast’, Moskva, 1999.23. Vladimir P. Riabušinskij, Staroobrjad estvo i russkoe

religioznoe ustvo, Paris, 1930.24. P.N. Miliukov, erki po istorii russkoj kul’tury, Paris, 2

vol., 1931.25. S.F. Platonov, Moskva i Zapad, Berlin, 1926.26. A.V. Kartašev, erki po istorii Russkoj Cerkvi, Paris, 1959, I-II.27. S.A. Zen’kovskij, Russkoe staroobrjad estvo. Duchovnyje

dviženija XVII veka, Munchen, 1970.28. A.V. Kartašev, Smysl staroobrjad estva, Sbornik statej posv.

P.S. Struve, Praga, 192529. Idem, Smysl staroobrjad estva, Cerkov’, Moskva, 1992,

Nr. 2, 20.30. M.O. Šahov, Filosofskie aspekty staroverija, Izdatel’skij Dom

“Tretij Rim”, Moskva, 1998.31. F.E. Mel’nikov, Kratkaja istorija Drevlepravoslavnoj (staro-

obrjad eskoj) Cerkvi, Barnaul, 1999.32. Frederick C. Conybeare, Russian Dissenters, Cambridge,

Masachusetts, 1921, 245.33. Robert O. Crummey, The Old Believers and the World of

Antichrist: The Vyg Community and the Russian State, 1694-1855,University of Winsconsin Press, Madison, 1970, 13.

34. Ibidem, 16.35. Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja ego

suš estvovanija, pod red. N.I. Subbotina, Moskva, 1875-1881,I-IX.

36. Vladimir Bon -Bruevi , Materialy k izu eniju russkogosektanstva i raskola, Sankt-Petersburg, 1908.

164

37. V.O. Kliucevski, Russkaia Istorija, Polnyj kurs lekcij v trjohknigah, Rostov na Donu, izd. “Phoenix”, 1998, tom II, 207.

38. A.A. Preobraženski, B.A. Rybakov, Istorija Ote estva,Moskva, Prosveš enie – A.O. “Moskovskie U ebniki”, 1996, 149.

39. A.P. Bogdanov, Istorija Rosii dopetrovskich vremjon, Moskva,Izdatelskij dom “Drofa”, 1997, 241.

40. V.I. Buganov, Mir istorii: Rossia v XVII veke, Moskva,“Nauka”, 1989, 55.

41. A.A. Preobraženskij, B.A. Rybakov, Op. cit., 150.42. V.I. Buganov, Op. cit., 60.43. M.M. Gorinov, L.M. Lias enko, Istorija Rossii, Cast’ I. Ot

Drevnej Rusi k imperatorskoj Rossii (IX-XVII vv.), Moskva, Obš estvo“Znanie”, 1994, 413.

44. Rossija v mirovoj istorii, U ebnoe posobie, pod. red. prof.Porohni V.S., Moskva, 1996, 51.

45. A.P. Bogdanov, Op. cit., 220-221.46. V.O. Kliucevski, Op. cit., 269.47. A.P. Bogdanov, Op. cit., 238-239.48. V.O. Kliucevski, Op. cit., 275.49. Ibidem, 276.50. S.F. Platonov, Lekcii po Russkoj istorii, Moskva, Vysšaja

Škola, 1993, 436.51. A.P. Bogdanov, Op. cit., 261.52. A.P. Bogdanov, Op. cit., 262-263.53. A.A. Preobraženskij, B.A. Rybakov, Op. cit., 261.54. Ibidem, 176.55. S.F. Platonov, Op. cit., 490.56. N.I. Kostomarov, Istorija Rossii v žizneopisanijah ejo

glavnejših dejatelej, Rostov na Donu, Izd. “Phoenix”, 1997,tom II, 400.

57. A.A. Preobraženskij, B.A. Rybakov, Op. cit., 176.58. Ibidem, 178.59. Rossija v mirovoij istorii, 51.60. A.P. Bogdanov, Op. cit., 230.61. A.A. Preobraženskij, B.A. Rybakov, Op. cit., 165.62. V.O. Kliucevski, Op. cit., 301-302.

165

63. V.O. Kliucevski, Op. cit., 302.64. Ibidem, 319.65. Rossija v mirovoij istorii, 53.66. A.A. Preobraženskij, B.A. Rybakov, Op. cit., 167.67. V.O. Kliucevski, Op. cit, 262.68. A.A. Preobraženskij, B.A. Rybakov, Op. cit., 168.69. V.O. Kliucevski, Op. cit., 264.70. Makarij (Bulgakov), Istorija Russkoj erkvi, Moskva, 1996,

T. 6, 113.71. I.I. Sokolov, Otnošenije protestantizma k Rosii v XVI i XVII

vekach, Moskva, 1880, 52.72. Fondatorul acestei m[n[stiri, ce se afl[ nu departe de

Moscova, este Sfântul Serghie din Radonej, cel mai importantsfânt na\ional al ru=ilor, care a fost unul din inspiratorii =ipromotorii ideii eliber[rii Rusiei de sub jugul mongol în secolul alXIV-lea. Potrivit cronicilor =i biografiei sale, întocmit[ dec[lug[rul Epifanie de la m[n[stirea fondat[ de Sfântul Serghie,însu=i marele cneaz al Moscovei Dimitri Donskoi i-a cerutbinecuvântarea înaintea marii b[t[lii de la Kulikovo (1380), iarsfântul i-a prezis victoria.

73. G. Skvorcev, Patrijarh Adrian, “Pravoslavnyj Sobesednik”,1912, 57.

74. Ibidem, 64.75. S.A. Zen’kovskij, Russkoe staroobrjad estvo. Duhovnye

dviženija XVII veka, Wilhem Fink Verlag, M nchen, 1970, 63.76. Ibidem, 63.77. Žytie starca Grigorija Neronova, în Mater’jaly dlja istorii

raskola za pervoe vremja ego suš estvovanija, red. N.I. Subbotin,Moskva, T.I, 1875, 246-253.

78. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 69.79. S.F. Platonov, Moskva i Zapad, Berlin, 1926, 93.80. Mater’jaly dlja istorii raskola za pervoe vremja ego

suš estvovanija, red. N.I. Subbotin, I, 257-25881. Peti\ia preo\ilor din Nijni Novgorod scris[ în anul 7144,

editat[ de N.V. Roždestvenski, în tenija obš estva Istorii iDrevnostej Rossijskih”, 1902, II, 1-34.

166

82. E.E. Golubinski, Istorija Russkoj erkvi, II, 523; A.V.Kartašev, erki po istorii Russkoj erkvi, I, 380.

83. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 87.84. Ibidem, 146.85. Žytie protopopa Avvakuma, izd. 1960, 543.86. Žytie starca Kornilija, scris[ de Pahomie, filele 151-153,

manuscris.87. Akty Istori eskie, S. Petersburg, IV, 1841, 127.88. “Gramota” din 3 iulie 1634 privind transferul unor p[mânturi

c[tre schitul lui Kapiton, “Iarovslavskie Gubernskie Vedomosti”,1852, nr. 49.

89. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 147.90. Istorija Russkogo Iskusstva (Izd. AN SSSR), Moskva –

Leningrad, 1959, IV, 45, 72, 85.91. Vinograd Rossijskij, Moskva, 1906, XIX, XXIV.92. A.P. S apov, Op. cit., I, 261.93. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 153-155.94. În Rusia, slujbele biserice=ti se f[ceau în acea perioad[ prin

citirea =i cântarea în acela=i timp a unor texte liturgice diferite, lucrucare f[cea ca aceste slujbe s[ fie imposibil de în\eles. De aceea,Neronov =i adep\ii s[i au militat ca acest fenomen s[ fie eliminat dinBiseric[ tocmai prin introducerea regulii univocalit[\ii, adic[ a citiriisau cânt[rii unui singur text, în ordinea indicat[ de rânduiala slujbeicare se oficia.

95. Dejanija Sobora 1649 g., pod red. S.A. Belokurova, 1894, 41.96. F.P. Saharov, Issledovanie o russkom cerkovnom penii,

Moskva, 1984, 28-29.97. Akty arkheografi eskoj expedicii, Sankt-Petersburg, 1838,

IV, 324.98. Ibidem, 481.99. Sostojanije Rossii po donesenijam I. Rodesa, red. B.G. Kurtz,

1915, 53.100. Vezi lucr[rile deja citate ale lui N.I. Subbotin, Makarij

(Bulgakov), P. Smirnov, K. Plotnikov sau Pavel Prusskij.101. Editorii erau adep\ii mi=c[rii reformatoare a lui Neronov,

astfel c[ era imposibil ca ei s[ fie ni=te ignoran\i în ceea ce prive=te

167

c[r\ile de cult sau s[ fie indiferen\i fa\[ de forma textelor diferitelorslujbe biserice=ti.

102. S.A. Zen’kovskij prezint[ în “Russkoe Staroobrjad estvo”, lapag. 93, o interesant[ statistic[ privind produc\ia de tip[rituri în cursulîntregului secol al XVII-lea, de unde reiese faptul c[ anii 1630-1650 aufost cei mai fructuo=i în aceast[ privin\[.

103. Am folosit termenul de confesiune deoarece mi=careaadep\ilor ritului vechi nu este unitar[, ast[zi existând mai multebiserici de rit vechi apar\inând diferitelor orient[ri ale acesteia,cristalizate în decursul timpului.

104. Vezi lucr[rile autorilor staroveri: I.A. Kirillov, F.E. Melnikov,V.P. Rjabuš inskij, prezentate în capitolul 1.

105. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i Car’ Alexej Mihailovi , I, 213-214; E.E. Golubinski, K našej polemike so staroobrjadcami, I, 46-48.

106. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 174.107. Aceste idei au stat la baza motiv[rii îndrept[rii c[r\ilor de

cult, juste\ea lor fiind incontestabil[ pentru to\i aceia care f[ceauapologia reformei nikoniene. Mult timp, Biserica Ortodox[ Rus[, prinierarhii s[i, a sus\inut aceste teze, iar =coala misionar[ =i-a f[cut uncrez din ap[rarea actelor =i faptelor lui Nikon, indiferent deconsecin\ele pe care le-au produs ele. Ast[zi nici un ierarh al BisericiiOrtodoxe Ruse nu mai pune la îndoial[ faptul c[ în vremea lui Nikonîndreptarea c[r\ilor nu numai c[ nu s-a f[cut dup[ cum se preconizase,conform originalelor grece=ti =i vechilor scrieri slave, ci a sem[natconfuzie în rândul credincio=ilor ru=i tocmai fiindc[ nu a respectataceast[ regul[ a confrunt[rii cu originalele.

108. B. Kutuzov, Cerkovnaja reforma XVII-ogo veka. Ejo istinnyepri iny i celi, Riga, 1991.

109. B.I. Sove, Problema ispravlenija bogoslužebnych knig vRossii v XVII veke, “Bogoslovskije Trudy”, 1970, No. 5; I.D.Mansvetov, Kak pravilis’ Tipik i Minei: o erck iz istorii knižnoj spravyv XVII stoletii, Moskva, 1884.

110. N.D. Uspenskij, Kollizija dvuh bogoslovij v ispravleniirusskih bogoslužebnych knig v XVII veke, “Bogoslovskie Trudy”, XIII,Moskva, 1975; Ioan Belevcev, Russkij cerkovnyj raskol XVII stoletija,Moskva, 1987.

168

111. A.V. Kartašev, Op. cit., I, 464-465.112. Este vorba de protopopul Mihail Rogov, preotul Ivan

Nasedka, monahii Arsenie Gluhoi =i Savvatie, +estak Martemianov =iZaharii Afanasiev.

113. Autorii români care s-au ocupat de problemele raskolului, înmarea lor majoritate, sus\in asemenea idei, fapt ce îngreuneaz[cunoa=terea adev[ratelor cauze ale schismei ruse în lumea =tiin\ific[româneasc[.

114. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 171.115. Ibidem, 170.116. Vossoedinenie Ukrainy s Rossiej, Moskva, T. II, 33.117. Este vorba de perioada scurs[ între Sinodul de la Ferrara –

Floren\a (1439) =i reluarea leg[turilor biserice=ti oficiale între Rusia =iOrientul ortodox (ultimele decenii ale secolului al XVI-lea).

118. N.F. Kapterev, Bogoslovskij vestnik, 1908, IX, 249.119. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 175.120. V.I. Grigoriev, erk putešestvija po Evropejskoj Turcii,

Kazan, 1848, 67; Arsenij Suhanov, Prenija o vere, So inenija, 30-38.121. Vezi E.E. Golubinski, K voprosu o suš nosti russkogo

raskola staroobrjad estva, “ tenija v Obšestve Istorii i DrevnostejRossiiskich”, 1905, III.

122. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i Car’ Aleksej Michajlovi , I, 47.123. Este vorba despre descoperirea în 1649 a trecutului aventuros

al acestui c[lug[r, ]n ce prive=te credin\a lui religioas[. Arsenie a fostpe rând ortodox, catolic, protestant =i chiar musulman, revenind în celedin urm[ la ortodoxie.

124. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i Car’ Aleksej Michajlovi , I, 63.125. Ibidem.126. N.F. Kapterev, Op. cit., 69 (Gre eskie dela, 7161 g., no. 5,

“Moskovskij arhiv MID”).127. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i Car’ Aleksej Michajlovi ,

T 1, 71.128. Aducerea moa=telor lui Filip s-a f[cut pentru ca \arul Alexei

s[-i cear[ iertare pentru predecesorul s[u Ivan cel Groaznic.129. William Palmer, Op. cit., Vol. III, 382-389 (Scrisoarea

patriarhului Nikon c[tre patriarhul Dionisie).

169

130. Patriarhul ecumenic Ioanichios al II-lea, mitropolitulCorintului Ioasaf, cel al Konyei Ieremia =i mul\i al\i ierarhi din Balcani=i Orientul Apropiat au c[utat, nu o dat[, s[-i conving[ pe \arul Alexei=i pe Hmelni\ki s[ se uneasc[ =i s[ creeze un stat puternic, care s[ poat[elibera popula\ia ortodox[ din Imperiul Otoman (N.F. Kapterev,Character otnošenij Rossii k pravoslavnomu Vostoku v XVI-XVIIvekach, 358).

131. N.F. Kapterev, Priezd patriarha A. Pantelarija, în “ tenija vObš estve ljubitelei duhovnogo prosveš enja”, 1889, 363.

132. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 202.133. N. Ivanovskij, Rukovodstvo po istorii i obli eniju

staroobrjad eskogo raskola, Kazan, 1897, 33.134. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 205.135. So inenija protopopa Avvakuma, “Pamjatniki istorii staro-

obrjad estva v XVII veke”, Leningrad, 1927, 15.136. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 208.137. Makarij (Bulgakov), Russkij raskol staroobrjad estva, 159.138. S.A. Belokurov, Arsenii Suhanov, T. II, 329; P.F. Nikolaevski,

Iz istorii snošenij Rossii s Vostokom v polovine XVII veka,“Hristianskie tenija”, 1882, I-VI, 35.

139. A. Borozdin, Protopop Avvakum. O erk iz istorii umstvennojžizni russkogo obš estva v XVII veke, Sankt Petersburg, 1898, 3.

140. Pavel Aleppskij (Paul de Alep), Puteš estvie an-tiohijskogo patriarcha Makarija v Rossiju v polovine XVII veka,opisannoe ego synom arhidiakonom P. Aleppskim, Moskva, 1889,IV, 136-137.

141. Ibidem.142. N.F. Kapterev, “Bogoslovskij Vestnik”, 1908, IX, 232;

Makarij (Bulgakov), Russkij raskol staroobrjad estva, 162-163.143. Makarij (Bulgakov), Russkii raskol staroobrjad estva, 170.144. Ibidem, 171.145. Prin cuv`ntul greci, ru=ii îi desemnau în acea vreme pe to\i

ortodoc=ii din Imperiul Otoman.146. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 222.147. Peti\ia p[rintelui Nikita Dobrânin se g[se=te în N.I. Subbotin,

Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja ego suš estvovanija,

170

IV; cercetarea acesteia în I.P. Rumiancev, Nikita Dobrânin, SerghievPosad, 1916, 329-421.

148. În acest sens, vezi lucr[rile unor renumi\i slavi=ti ru=i ca I.Mansvetov, F. Buslaev, M.D. Muretov, A.I. Nevostruev, B.I. Sove, etc.

149. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i ego protivniki v deleispravlenija cerkovnykh obrjadov, Moskva, I. izd., 1887.

150. E.E. Golubinski, K našej polemike so staroobrjadcami,Moskva, 1905.

151. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i Car’ Aleksej Michajlovi ,T I, 258.

152. Makarij (Bulgakov), Istorija Russkoj Cerkvi, VII, 107-108.153. A.V. Kartašev, erki po istorii Russkoj Cerkvi, Moskva,

Terra, 1993, II, 160.154. Ibidem, 170.155. Con\inutul acestui protest se cunoa=te dup[ relat[rile

cuprinse ]ntr-o scrisoare a lui Avvakum c[tre Neronov din 14septembrie 1653, publicat[ în culegerea Materialy dlja istorii raskolaza pervoje vremja ego suš estvovanija, IV, a lui Subbotin, 23.

156. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 214.157. N. Gibbenet, Istori eskoje issledovanije dela patriarcha

Nikona, T II, 474.158. Scrisoarea protopopului Ivan Neronov c[tre \arul Alexei din

27 februarie 1654, în Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremjaego suš estvovanija, I, 71.

159. Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja egosuš estvovanija, red. Subbotin, I, 120-122.

160. Ibidem, 137.161. Este vorba de “Culegere din textele divine despre venirea

nelegiuitului” =i “Despre semnul crucii” publicate în So inenija G.Firsova, Sankt Petersburg, 1916.

162. Forsten, Snošenija Švecii i Rossii vo vtoroj polovine XVIIveke, “Žurnal Ministerstva Narodnogo Prosveš enija”, 1898, IV, 345.

163. Dnevnye Zapisi, “Prikaz Tainykh Del”, 1908, I, 11.164. Acest izvor a fost publicat în limba englez[ sub titlul

Patriarch Nikon on Curch and State. Nikon’s “Refutation”, Ed withintroduction and notes by V. Tumins and G. Vernadsky. Berlin et al.

171

1982. C. 80 – 812 (Slavistic printings and reprintings edited by C.H.Vonschooneveld. Indiana University. 300).

165. Delo o patriarche Nikone, Sankt Petersburg, 1897, 18, 62-63;N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i Car’ Aleksej Michajlovi , II, 258.

166. N. Gibbenet, Op. cit., IV, 208-209.167. S. Zen’kovskij, Op. cit., 259.168. P.S. Smirnov, Istorija russkogo raskola staroobrjad estva,

Sankt Petersburg, 1895, 60.169. Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja ego

suš estvovanija, I, 198.170. Sunt demne de amintit în aceast[ privin\[ “Cuvinte împotriva

ereticilor” semnat[ de stare\ul Spiridon Potiomkin =i “Peti\ia c[tre \ar”a preotului Nikita Dobrânin din Suzdal.

171. S. Zen’kovskij, Op. cit., 272.172. N.I. Subbotin, Materialy dlja istorii raskola za pervoje

vremja ego suš estvovanija, I, 198-199.173. Este vorba de celebra sa “Replic[” (Vozraženije) publicat[ =i

în limba englez[, vezi nota 159.174. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 260.175. Ibidem, 277.176. Gibbenet, Op. cit., I, 252.177. Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja ego

suš estvovanija, IV, 294-295.178. Gibbenet, Op. cit., II, 792.179. În Rusia medieval[ aceasta era denumirea pentru cei care

sufereau de bun[ voie pentru Hristos: umblau sub\ire îmbr[ca\i iarna,descul\i, mâncau foarte pu\in, se autoflagelau, dar aveau întotdeaunacurajul s[ spun[ tuturor, inclusiv \arului, p[catele pe care le f[ceauace=tia =i de aceea erau respecta\i =i temu\i, având renumele de sfin\i.

180. Gibbenet, Op. cit.,II, 6.181. Ibidem, 7.182. Tudor Teoteoi arat[ c[ acesta a ajuns pentru scurt[ vreme

(1672) mitropolit al Ungrovlahiei, în studiul Mitropolitul Dionisie alUngrovlahiei (1672) =i originea sa aromâneasc[.

183. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 282.184. Boris Kutuzov, Op. cit., 103.

172

185. N.I. Subbotin, Materialy dlja istorii raskola za pervojevremja ego suš estvovanija, II, 136-147, 161, 163, 172, =.a. Deasemenea Kapterev, Patriarch Nikon i Car’ Aleksej Michajlovi , II,28-29.

186. N. F. Kapterev, Patriarch Nikon i Car’ Aleksej Michajlovi ,II, 368

187. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 283.188. A.V. Kartašev, Op. cit., II, 176.189. Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja ego

suš estvovanija, red. Subbotin, I, 417- 419.190. A.V. Kartašev, Op. cit., II, 177; S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 287.191. A.V. Kartašev, Op. cit., II, 177.192. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i Car’ Aleksej Michajlovi , I,

422-427; A.V. Kartašev, Op. cit., II, 192.193. N. Gibbenet, Op. cit., II, 1042-1099.194. Preotul Laz[r i-a uimit pe participan\ii la sinod în decembrie

1666, când a propus s[ fie ars el însu=i pe rug pentru a se demonstradac[ ritul corect este cel vechi sau cel nou, spun`nd c[, ]n cazul în carear fi ars – ritul corect era cel nou, în caz contrar – cel vechi.

195. A.V. Kartašev, Op. cit., II, 178.196. Lucrarea acestuia a fost publicat[ de Kapterev în anexa 14 la

vol. II al lucr[rii Patriarch Nikon i Czar Alexej Mihailovi , citat[frecvent în prezenta lucrare.

197. Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja egosuš estvovanija, red. Subbotin, II, 210.

198. Aici îi putem înscrie nu numai pe autorii staroveri ca F.E.Melnikov, V.G. Senatov sau I.A. Kirillov, ci =i pe N.F. Kapterev, A.V.Kartašev, S.A. Zen’kovskij =.a.

199. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 341.200. Dopolnenie k aktam istori eskim, Sankt Petersburg, V,

1852, 340.201. Žytije protopopa Avvakuma, 62; Materialy dlja istorii raskola

za pervoje vremja ego suš estvovanija, VI, 413.202. Russkaja istoriceskaja biblioteka, XXXIII, 1273.203. Cea mai recent[ edi\ie a celor dou[ autobiografii, la care se

adaug[ =i biografia boieroaicei Morozova este Žytije protopopa

173

Avvakuma. Žytije inoka Epifanija. Žytije bojaryni Morozovoj, SanktPetersburg, “Glagol”, 1994.

204. Afanasij Š apov, So inenija, Sankt Petersburg, 1906- 1908,T. 1, 466.

205. Akty Istori eskije, Sankt Petersburg, 1841, IV, 538.206. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 339.207. Ibidem, 411.208. Savva Romanov, Istorija o vere i elobitnaja o strel’cah,

“Letopis’ russkoj literatury i drevnostej”, V, 147.209. Ibidem, 148.210. M.O. Šahov, Filosofskie aspekty staroverija, Moskva, Izd.

Dom “Tretij Rim”, 1998, 15.211. Este vorba de Pomorskie otvety =i Otvety diakona Alexandra,

ap[rute în 1723, respectiv 1719. La acestea se adaug[ =i Me duhovnyj=i it very – ambele scrise în a doua jum[tate a secolului al XVIII-lea.

212. Vezi N.N. Rozov, Povest’ o novgorodskom Belom Klobuke,“Trudy otdela drevnej russkoj literatury Akademii Nauk SSSR”, IX,181 sau V.V. Zen’kovskij, Istorija russkoj filosofii, Paris, 1950, I, 48.

213. Canonul 8 al Sinodului I Ecumenic, Canoanele 69 =i 99 aleSinodului al VIII-lea local de la Cartagina, Canonul 1 al Sf. Vasile celMare.

214. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 487-488.215. M.O. Šahov, Op. cit., 189-190.

174

ILUSTRA|II

177

S.V

. Iva

nov

-În

Vre

mur

ile

Tu

lbur

i

178

“Adunarea |[rii” (“Zemski Sobor”) din 1613Miniatur[ din manuscrisul “Alegerea \arului Mihail

Feodorovici”, 1672

179

|[rani ru=iGravur[ din cartea lui A. Olearius, C[l[torie ]n Moscovia, anii

’30 ai secolului al XVII-lea

180

Cl[

dire

a P

rika

zuri

lor

Gra

vur[

de

P. P

icar

d,]n

cepu

tul s

ec. a

l X

VII

-lea

Pec

etea

\ar

ulu

i Ale

ksei

Mih

ailo

vici

, 167

2

181

Pro

cesi

une

rel

igio

as[

]n D

um

inic

a F

lori

ilor

Gra

vur[

din

car

tea

lui A

. Ole

ariu

s,C

[l[t

orie

]n M

osco

via,

anii

’30

, sec

. al

XV

II-l

ea

182

Pia

\a C

ated

rale

lor

din

Kre

mlin

Min

iatu

r[ d

in m

anus

cris

ulA

lege

rea

\aru

lui

Mih

ail

Feo

doro

vici

, 167

2

183

S.V. Ivanov, Duma boiereasc[

184

|arii Mihail Feodorovici =i Aleksei Mihailovici reprezenta\ipe o icoan[ din m[n[stirea Novospasski

(sf`r=itul secolului al XVII-lea

185

Daniil Vuhters. Portretul Patriarhului Nikon, fragment, 1660

186

Portretul \arului Aleksei Mihailovici, 1670

187

Stepan RazinGravur[ din cartea german[ Scurt[ povestire despre

revolta s`ngeroas[ din Rusia, 1671

188

|arul Feodor AlekseeviciTablou al pictorului I. Bezmin, 1682

189

Slujba =i via\a preacuvio=ilor Serghie =i Nikon din Radonej,Moscova, 1646, fila 1

190

Semnul crucii la staroveriManuscris de la ]nceputul secolului al XIX-lea

191

“Ist

oria

p[r

in\i

lor

din

Sol

ove\

k”, a

dou

a ju

m[t

ate

a se

c. X

IX

192

Simon U=akov, Icoana Sfintei Fecioare din Kikk

193

Icoana Maicii Domnului din Kazan

194

V. S

urik

ov,B

oier

oaic

a M

oroz

ova

195

Arderea pe rug a Protopopului Avvakum, “G`ndireastarover[“, 1913, nr. 2

196

S.V. Ivanov, }n vremea raskolului

197

Icoan[ ]nf[\i=`ndu-l pe protopopul Avvakum

198

StrelitDesen din albumul lui E. Palmqvist, 1674

199

Regenta SofiaGravur[ dup[ A. Blomeling, cca. 1688

200

Revolta streli\ilor. Miniatur[ din “Istoria lui Petru cel Mare”a lui P. Krek=in (prima jum[tate a secolului al XVIII-lea)

BIBLIOGRAFIEA. Izvoare

1. Arsenij (Suhanov), Proskinitarij, Kazan, 1870.2. I.L. Barskov, Pamjatniki pervych let russkogo staro-

obrjad estva, Sankt Petersburg, 1912.3. S.A. Belokurov, Materialy dlja russkoj istorii, Moskva,

1888.4. V. Bon -Bruevi , Materialy k izu eniju russkogo sek-

tantstva i raskola, Sankt-Petersburg, 1908, I.5. G. Esipov, Raskol’ni ’ji dela XVIII-ogo stoletija, izvle-

jonnye iz del Preobraženskogo prikaza i Tainoj rozysknych delKanceljarii, izd. D.E. Kožan ikov, Sankt Petersburg, 1861-1863, 2t.

6. N. Gibbenet, Istori eskoje issledovanije dela patriarchaNikona, Sankt-Petersburg, 1882.

7. Iurij Križani , Russkoje gosudarstvo v polovine XVII v.Rukopis’ vremjon carja Alexeja Mihailovi a, izd. M. Bezsonov,Moskva, 1859-1860, 2t.

8. V.I. Malyšev, Materialy i statij o Avvakume, “ tenija vObš estve russkoj drevnej literatury”, T.VI-VII.

9. Adam Olearius, Podrobnoje opisanije putešestvijaGolštinskogo posol’stva v Moskoviju i Persiju v 1633g., 1636 i1638 gg., tenija Moskovskogo Istori eskogo Obš estva, 1868.

10. Simeon Polocki, Žezl pravlenija, Moskva, 1667.11. Šestak Martemjan, Slovo o edinoglasnom penii, Moskva,

1904.12. A. Theiner, Monuments historiques relatifs aux regnes

d’Alexis Michaelovitch, Feodor III et Pierre le Grand, Rome,1859.

13. Dejanija Moskovskich Soborov 1666 i 1667 gg., izd.Bratstva sv. Petra mitropolita, Moskva, 2-e izd., 1843 g.

14. Dejanija Moskovskogo Sobora byvšego v carskichpalatach v 1654 g., izd. Bratstva sv. Petra mitropolita, Moskva,1873 g.

203

15. Dejanije Moskovskogo Sobora 1649 goda, izd. S.A.Belokurov, “ tenija v Obš estve Istorii i DrevnostejRossiiskich”, 1894, kn. 4, otd. 3.

16. Dokumenty Posol’skogo, Tajnogo i Razrjadnogo prikazovo raskol’nikach, în V.S. Rumianceva, Narodnoje anticerkovnojedviženije v Rossii v XVII veka, Moskva, 1986.

17. Istorija o ocekh i o stradal’ceh soloveckich, iže zablago estije i svjatyja drevlecerkovnyja zakony i predanijavelikodušno postradaša v leto 7184, Moskva, 1863.

18. Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja egosuš estvovanija, pod red. N.I. Subbotina, I-IX, Moskva, 1875-1881.

19. Materialy dlja istorii raskola: sbornik dlja istoriistaroobrjad estva, Moskva, 1864.

20. Narodnoje anticerkovnoje dviženije v Rossii v XVII-omveke, Moskva, 1986.

21. Pamjatniky istorii staroobrjad estva XVII veka, pod red.V.G. Družinina, Leningrad, 1927, I.

22. Pis’ma Sil’vestra Medvedeva, Sankt Petersburg, 1991.23. Skrijal’, Moskva, Pe atny Dvor, 1655-1656.24. Služebnik, Moskva, Pe atny Dvor, 1655.25. The Travels of Makarius, patriarch of Antioch, written by

his attendant archdeakon Paul of Aleppo in arabic, translated byF.C. Befur., London, 1836, 2 v.

26. Trebnik, Moskva, Pe atny Dvor, 1662.27. Vyhody arej i Velikih Knjazej Mihaila Fiodorovi a,

Alexija Mihailovi a, Fjodora Alexeevi a, vseja Russiisamoderžcev (s 1632 po 1682 g.), Moskva, 1844.

28. Žytije protopopa Avvakuma, im napisannoe i drugie egoso inenija, Arhanghelsk, 1990.

B. Lucr[ri generale

1. Makarij (Bulgakov), Istorija Russkoj Cerkvy, I-XII, Sankt-Petersburg, 1866-1883.

204

2. A.P. Bogdanov, Istorija Rossii dopetrovskich vremjon,Moskva, 1997.

3. A.P. Bogdanov, V.I. Buganov, Buntari i pravdoiskateli vRusskoj Pravoslavnoj erkvi, Moskva, Politizdat, 1991.

4. E.E. Golubinskij, Istorija Russkoj Cerkvy, I-II, Moskva,1900-1904.

5. Geoffrey Hosking, Rusia: popor =i imperiu, 1552-1917,trad. Dana Cr ciun, Hortensia Pârlog, Maria Teleag , EdituraPolirom, Ia=i, 2001.

6. A.V. Kartašev, erki po istorii Russkoj Cerkvy, I-II,Moskva, Terra-Press, 1993.

7. V.O. Kljucevskij, So inenija, I-VIII, Moskva, 1956-1959.8. N.M. Kostomarov, Russkaja istorija v žizneopisanijach

ejo glavnejšich dejatelej, Moskva, 1873-1888, 3t. (reprint: izd.Kniga, Moskva, 1990).

9. P.N. Miljukov, erki po istorii russkoj kul’tury, I-III,Paris, 1931.

10. N.M. Nikol’ski, Istorija Russkoj erkvi, Moskva, 1983.11. M.N. Pokrovski, Russkaja istorija s drevnejš ich

vremjon, Moskva (f dat ).12. S.M. Soloviov, Istoria Rossii s drevneiš hich vremjon, I-

XII, Moskva, 1959-1966.13. P.V. Verhovskij, erki po istorii russkoj cerkvi v XVIII i

XIX v., Warszawa, 1912.

C. Studii =i lucr[ri despre reformapatriarhului Nikon =i raskol

1. Makarij (Bulgakov), Istorija Russkogo raskola izvestnogopod nazvanijem staroobrjad estva, Sankt-Petersburg, 1889.

2. Makarij (Bulgakov), Patriarch Nikon v dele ispravlenijaknig i obrjadov, Moskva, 1882.

3. S.A. Belokurov, Arsenij Suhanov, I-II, Moskva, 1891.4. E.E. Golubinskij, K našej polemike so staroobrjadcamy,

Moskva, 1905.

205

5. E.E. Golubinskij, K voprosu o suš nosti russkogo raskolastaroobrjad estva, “ tenija imperatorskogo Obš estva Istorii iDrevnostej Rossiiskich”, 1905, III.

6. A. Ioannov, Polnoje istori eskoje izvestije o drevnichstrigol’nikach i novych staroobrjadcach, Sankt Petersburg,1795

7. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i ego protivniki v deleispravlenija cerkovnych obrjadov, Moskva, 1913.

8. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i car’ Alexej Mihailovi , I-II, Serghiev Posad, 1909-1912.

9. N.F. Kapterev, Charakter otnošenij Rossii k pra-voslavnomu Vostoku v XVI-XVII vekach, Moskva, 1914.

10. V. Karlovi , Istori eskie issledovanija služašije kopravdaniju staroobrjadcev, I-III, Moskva, 1881-1886.

11. I.A. Kirillov, Pravda o staroj vere, Moskva, 1916.12. V.O. Kliucevski, Zapadnoje vlijanije i cerkovny raskol v

Moskve v XVII veke do otkrytija Akademii, în erki i re i,Moskva, 1913.

13. A. Korenevskij, erkovnyje voprosy v Moskovskom go-sudarstve v polovine XVII veka i dejatel’nost’ patriarchaNikona, Russkaja istorija v o erkah i statijah, izd. M.V. Dovnar-Zapolski, T III), Kiev, 1912.

14. B.P. Kutuzov, Cerkovnaja reforma XVII-ogo veka, ejoistinnyije pri iny i cely, I-II, Riga, 1992.

15. M.I. Lileev, Iz istorii raskola na Vetke i v StarodubijeXVII-XVIII v., Sankt Petersburg, 1909.

16. F.V. Livanov, Raskol’niki i ostrožniki, Moskva, 1873, 4 t.17. I.V. Lysogorskij, Mitropolit Platon Levšin kak proti-

voraskol’ni ij dejatel’, Rostov na Donu, 1905.18. V.E. Makarov, erk istorii staroobrjad estva ot Nikona

do našich dnej, Bogorodsk, 1911.19. F.E. Mel’nikov, Kratkaja istorija staroobrjad eskoj

(drevlepravoslavnoj) cerkvy, Barnaul, 1999.20. I. Peretruhin, Zna enije patriarcha Nikona kak re-

formatora Russkoj erkvi, Staroobrjad eskaja mysl’, 1911, nr.11-12.

206

21. I. Popov, Sbornik dlja istorii staroobrjad estva, Moskva,1864.

22. I. Popov, Sv. Dmitrij Rostovskij i ego trudy, SanktPetersburg, 1910.

23. V.P. Rjabuš inskij, Staroobrjad estvo i russkoe reli-gioznoje ustvo, Moskva - Ierusalim, 1994.

24. A.P. Š apov, So inenija, I-III, Sankt-Petersburg, 1906-1908.

25. V.P. Senatov, Filosofija istorii staroobrjad estva,Moskva, 1995.

26. M.O. Šahov, Filosofskije aspekty staroverija, IzdatelskijDom “Tretij Rim”, Moskva, 1998.

27. P.S. Smirnov, Istorija Russkogo staroobrjad estva,Sankt-Petersburg, 1895.

28. P.S. Smirnov, Istorija russkogo raskola staro-obrjad estva, Sankt Petersburg, 1903.

29. N.V. Ustiugov, N.S. aev, Russkaja erkov’ i russkojegosudarstvo v XVII-om veke, Moskva, 1961.

30. A.S. Varakin, Ispravlenije knig v XVII-om stoletiji,Moskva, 1910.

31. S.G. Vurgaft, I.A. Ušakov, Staroobrjad estvo. Lica,Predmety, Sobytija i Simvoly. Opyt enciklopedi eskogo slovarja,Moskva, Cerkov’, 1996.

32. S.A. Zen’kovskij, Russkoje Staroobrjad estvo –Duchovnyje dviženija XVII veka, Munchen, 1970 (Reprint:Moskva, Izd. Cerkov’, 1995).

33. M.V. Zyzykin, Patriarch Nikon, Warszawa, 1931-1938, 3 t.

D. Lucr[ri str[ine =i rom`ne=ti

1. Melchisedek (+tef[nescu), Lipovenismul, adic[schismaticii sau r[scolnicii =i ereticii rusesci, Bucure=ti,1871.

2. A. Antipov, Monografia Lipovenilor din Br[ila, “ArhivaBr[ilei”, 1929.

207

3. Al. P. Arbore, A=ez[rile lipovenilor =i ru=ilor din România,“Arhiva Dobrogei”, Vol. 3, Bucure=ti, 1/1920.

4. J.H. Billington, Neglected figures and features in the riseof the Raskol, The Hague – Paris, 1975.

5. I. Chelcea, Din via\a lipovenilor, Bucure=ti, 1960.6. Feodor Chiril[, Lipovenii. Cine sunt? De unde vin? Ce

vor?, “Zorile”, nr. 1/1990, nr. 1, 2-3, 4/1991.7. Johannes Chrysostomos, Die “Pomorskie Otvety” als

Denkmal der Anschaung der russischen Altglaubigen der IViertel des XVIII Jhrht., Roma, 1959.

8. D. iževskij, History of Russian Literature from XI c. tothe end of Baroque, ‘S-Gravenhage, 1960.

9. Vasile Coco=, Lipovenii. Originea =i a=ez[rile lor însecolele XVIII-XIX, “+tiin\[ =i Progres”, 1940.

10. F.C. Conybeare, Russian dissenters, Cambridge, 1921.11. Robert O. Crummey, The Old Believers and the World of

Antichrist: The Vyg Community and the Russian State, 1694-1855, University of Winsconsin Press, Madison, 1970.

12. Demetriu Dan, Lipovenii din Bucovina, “Candela”,Cern[u\i, 1894.

13. P.I. David, C[l[uz[ cre=tin[, Editura EpiscopieiAradului, Arad, 1987 (Ed. a II-a - Bucure=ti, 1994).

14. Andrei Echim, Condi\ia popula\iei din Rezerva\iaBiosferei “Delta Dun[rii”, Editura Ararat, Bucure=ti, 1994.

15. Sevastian Fenoghen, Sarichioi. Pagini de istorie, EdituraKriterion, Bucure=ti, 1998.

16. A.V. Florovsky, Le conflit des deux traditions – la latineet la byzantine dans la vie intellectuelle de l’Europe orientaleaux XVI et XVII s. (Bulletin de l’association russe pour lesrecherches scientifique a Prague), 1937.

17. J. Fuhrmann, Tsar Alexis: His rein and his Russia,London, 1981.

18. B.P. Hasdeu, Istoria toleran\ei religioase în România,Bucure=ti, 1868.

19. Mihail Marinescu, Scurt[ privire asupra istorieilipovenilor în Cântecul rusesc lipovenesc, I, Bucure=ti, 1988.

208

20. William Medlin, Moscow and East Rome, Geneve, 1952.21. T. Melnicov, Istoria bisericeasc[ a raskolului, Br[ila,

1940.22. Ion I. Nistor, Cercet[ri asupra cultului lipovenesc din

România, Analele Academiei Române; Memoriile Sec\iuniiIstorice, seria III, tomul XXIX, mem. 9, Bucure=ti, 1947.

23. William Palmer, The Patriarch and the Tzar, I-VII,London, 1871-1876.

24. Pierre Pascal, Avvakum et les debuts du Raskol. La crisereligieuse au XVII-siecle en Russie, Liguge (Vienne), 1938.

25. Paul d’Aleppo, Voyage en Russie du patriarch Macaire.Trad. fr. de B. Radu, “Patrologia Orientalis”, vol. 22, Paris,1930.

26. Paul Pierling, La Rusie et le St. Siège, Paris, 1896.27. M. Pl[tic[, Cultul cre=tin de rit vechi, “Biserica Ortodox[

Român[”, LXXVIII (1960), nr. 9-10.28. Ion Mihail Popescu, Sociologia religiilor. Cre=tinismul,

Editura Funda\iei “România de Mâine”, Bucure=ti, 1999.29. Aurelian Teodorescu, Cosmin Lucaciu, Din istoria

lipovenilor, Bucure=ti, f[r[ dat[.30. K. Waliszewski, Le berceau d’une dynastie. Les premiers

Romanoff (1613-1682), Paris, 1909.31. H. Walsh, The great schism in Russia: new artistic

reactions on historical controversies, Clio, 1991, V. XXI, No. 1.32. S. Zenkovsky, The Old Believer Avvakum, Indiana Slavic

Studies, 1956, I, 1-51.33. S. Zenkovsky, The Russian Schism, “Russian Review”,

1957, XVI, 37-38.34. Ivan Žužek, Korm aja Kniga, Orientalia Christianis,

Roma, 1964.

209

,,

, ,

. .

: (1596 .) XVII- .

, .

, :, , ,

, ,

, . , XVII- ,

, , ,

., .

, . , 1917 .

.

211

,

, . ,

1917 . .

1- .

XVII-,

. , ,

, .

, :

.

, ,

. , ,

.-

XVIII- ( ),

(1765),

, ,

. .

, , ,

212

, XIX-

, . ,

. ,

, ( ).

, .

. , ,

, : . , ., . .

. -. , . ,

,

.

. . ,

, .

: . .,

, , XVII-. XIX-

, , ., . , . , .

, . . . 1905- .

213

, . . .

1917- ., ,

’60- . XX- . 60-

, . ,

, 1930 .

60- , ,,

.

70- . XX-

, .

70-80-.

, ,

.

80- . -. , . , .

, . , . .

. 1992- .

,

,

214

. –

( . ) – :, , ,

,,

, .

. .

,

XVII-, ,

.

. , ,

, – . , .

, ,

. ,

« » XIX- ,. ( ) .

1989- . , ,.

. , , -, ,

,

215

( , )

.

2- . XVII-

XVII- .

, :

.,

, .

, , 50- XVII- .

, ,

.

,

, XVII-

– « ».

3- . XVII-

216

, ,

XVII- . ,

( .»), « »

« », « ».

20-30- XVII-

.

, . , ,

, 1636 . I (1634-1641) . ,

«».

,

.

, , , .

. ,

, , -

- , .

217

XVII- « ».

« » ,

. «»

, , .

, , ,

.,

,

. « » ,

(XVII- ) .

» ,

«»,

, . .

, ,

. «» ,

. , »

, .

« »

218

.

, , , ,

.

. , ,

, , ,

.-

,

. ,

– –

, . ,

, 30- ( , ),

, ,

.,

, .

, ,

219

., , -

. , XVII-

XIX .,

, .

. ,

. , ,

«».

4- .

4.1.

. , ,

, , , ,

.

220

, ,

, . ,

, ,,

. ,

, ,

.-

. -

XIII-XV , (1204 .)

(1439 .), .

,. . ,

. ,,

, , ,

, (988 .).

XIV-

( . ), ,

( , XIV-XV ).

: . , .

221

. ., -

.

.

, XIII- .

, , ,

.,

, ,

,

» .

, , , ,

., -

(. , . , .

.) : ,

’30-40 XVII-

, . -

.

222

? » ?

4.2.

, . . ,

, .

. , ,,

. ,

, , ,

.

, , ,

, --

.

, , ,

, . ,

223

.,

, , , ,

,

, .

, . , 1652- ..

», ,,

.

« » « » ,

.,

» «».

, , ,

XIX- .

, , , , ,

, « » 8-

224

., . ,

» ; » ,

, ..

, «, ,

, , , » (

, , 1993, II, . 170).

, .

4.3.

, , «

»: , . ,,

: -, – ,

» . 1654 .,

, , .

« » .

, , . 18 1656 .

, .

225

« » 1656. .

» .

, .

, -, , .

, 1657- .,

. .

, . ,

, , 10 1658 .,

.

. ,

. ,

».

5-

5.1. 1666-1667 .

5.1.1.

226

. , 1660- .

, ,

.

, , ,

. .

, .

, . ,

» .

, .

, : ,

, , , , .

,

.,

« »

227

. .

,

. , ,

.

5.1.2. 1666-1667 .

. ,

: –

, », ,

– .

, –

. ” .

, , , ,

.

, .

( 1664 .), ,

., ,

: ,

228

: ,.

, ,

.

, , .

, . , 1912 . , «

» ( . 368, II), «, ,

».,

, , 29 2 1666 .

, ,.

, ?

, . ,

, , ,

, . ,

.

, ,

, , .

: 1). 1551 .,

229

, 2). .

1666-1667 ., , .

.

. 12 1666 .

, , . ,

, ,

, .

. 1667 .

,

» – . 17

: , , . 13 1667

. ,

, . ,,

, , ,

».

, ,

,

230

.,

1666-1667 . ,

, . ,13 1667 . ,

, .

, ,

, , ,

, .

5.2. 1667 .

1666-1667 . .

, ,

, , .

. , 13 1667 .

,

1682 . « »

. .

1668.

231

. , “ ”

1666-1667 . , 1668 . , 8 ,

1676 .).

: , , , . , , , ,

, ,.

. ,.

, . ,

, , « »

». , .

1666-1667 .

, .

. ,

, . ,

, .

. , .

.

232

5.3. 1682

(1676-1682). -

; , . « »

. : , ,

1682 . .

1682

. ,

-

», ,

. ,

. « » 1 1682 .,

,,

. 5 .

, .

, . -

. , 7 .

, , . ,

233

, ,

. -. 11

, .

. 17 1682 ., , , .

5.4.

1667 ., , ,

, ,

, .

., ,

. , ,

1667 . ,

,.

, , - ,

, .

, .

234

XVII-.

.

,

. , - -, ,

.

. , ,

1656 ., XVII-,

,.

, 8- I- , 69 99

1-,

. ,

, , ,

, «», .

, . ,

,

,

.

235

XVII-

, « » « ».

», ,

. .

« », .

« »,

. 1650- ., ,

, ,

-

. . ,

, .

. , ,

,,

, .

, , , ,

. ,

236

: ,

, .

- - .

.

, .

,

.

237

CUPRINS

CUV~NT }NAINTE ..............................................................5

INTRODUCERE ................................................................. 11

CAPITOLUL 1. PROBLEMATICA +I ISTORIOGRAFIAPROBLEMEI ......................................................................... 13

1.1. Problematica lucr[rii ........................................... 131.2. Istoriografia temei ................................................ 141.3. Izvoare .................................................................. 29

CAPITOLUL 2. EVOLU|IA SOCIET{|II RUSE ÎN

SECOLUL AL XVII-LEA ..................................................... 31

2.1. Economia rus[ în secolul al XVII – lea ............... 332.2. Structura societ[\ii =i mi=c[rile sociale din Rusia însecolul al XVII-lea ....................................................... 392.3. Sistemul politic =i administrativ ........................... 50

CAPITOLUL 3. CURENTE REFORMATOARE ÎNBISERICA RUS{ ÎN PRIMA JUM{TATE A SECOLULUIAL XVII-LEA ........................................................................ 59

3.1. Biserica Rus[ în primii ani ai domniei lui MihailRomanov ...................................................................... 593.2. Mi=carea reformatoare a protopopului Ivan Neronov....................................................................................... 633.3 Curentul radical al „stare\ilor p[durilor” ............ 713. 4. Cercul „râvnitorilor evlaviei” ............................. 75

CAPITOLUL 4. REFORMA PATRIARHULUI NIKON +IÎNCEPUTURILE MI+C{RII STAROVERILOR ................. 81

4.1. Practica bisericeasc[ din Rusia =i problemacorect[rii c[r\ilor de cult ............................................. 814.2. Reforma cultului =i îndreptarea c[r\ilor biserice=tiîn vremea patriarhului Nikon. ..................................... 894.3. Reac\ia la reforma nikonian[ =i începuturileschismei ...................................................................... 111

CAPITOLUL 5. SCHISMA DEFINITIV{ +I APARI|IAMI+C{RII STAROVERE ................................................... 119

5.1 Sinodul din 1666 – 1667 ...................................... 1195.2 Politica statului =i a Bisericii oficiale ruse fa\[ de

adep\ii ritului vechi dup[ 1667 .................................. 1395.3 Momentul 1682 în istoria politic[ =i religioas[ aRusiei ......................................................................... 1465.4 Specificul doctrinar =i divizarea mi=c[rii adep\ilorritului vechi ................................................................ 149

CONCLUZII ....................................................................... 157

NOTE .................................................................................. 163

ILUSTRA|II ...................................................................... 175

BIBLIOGRAFIE ................................................................ 203

REZUMAT (]n limba rus[) ................................................. 211

241

Alexandr Varona - Tragedia Schismei Ruse

Documents

Transcript of Alexandr Varona - Tragedia Schismei Ruse