ALERGIA MEDICAMENTOASA

- este o reactie ce se produce la recontactul cu un alergen, respectiv in cazul reactiei alergice la medicamente cu un medicament sau cu o componenta a acestuia.

Acest tip de reactie este denumita reactie alergica sau reactie anafilactica, iar in cazul in care se produce o reactie a organismului la primul contact cu o substanta in cazul alergiei medicamentoase cu un medicament sau cu o componenta a acestuia, termenul utilizat este de reactie anafilactoida.

Alergia medicamentoasa se produce atunci cind substanta chimica se cupleaza cu o proteina rezultind un complex ce are caracter de haptena si care produce o hipersensibilizare a organismului.

Reactia alergica difera in functie de: - calea de administrare- natura substantei continuta de medicament- individ

In general orice medicament poate sa devina nociv in cazul in care nu se respecta posologia de administrare, se foloseste de catre autodidacti, durata de folosinta este indelugata, nu se respecta regulile de administrare, nu se respecta timpul de administrare.

Declansarea reactiei alergice este dependenta de:- calea de administrare, durata, repetarea tratamentului la intervale de timp reduse, imunodepresia si infectiile virale 

- fapt dovedit la om (HIV)si mai putin dovedit la ciine.

Categorii de produse medicamentoase incriminate in declansarea reactiei alergice:

- antibioticele- sulfamidele- vaccinurile- substante hormonale- anestezice - antiparazitare

In prevenirea aparitiei reactiei alergice la medicamente trebuie sa se tina cont de anumite reguli care aplicate vor duce la reducerea aparitiei alergieiilor medicamentoase si care constau in citirea cu atentie a prospectului si respectare lui, asocierea medicamentelor, respectarea dozei.

MANIFESTARI CLINICE ale reactiei alergice la medicamente: 

- socul anafilactic care debuteaza brusc si de intensitate mare cu manifestari respiratori, digestive, cutanate genitale, nervoase, cardio-vasculare si de cele mai multe ori cu evolutie mortala.

- febra insotita de apatie si anorexie intilnita in cazul intolerantei la sulfamide si la care se mai asociaza eruptie cutanata si afectare auriculara, sindrom cunoscut in medicina umana ca sindrom de hipesensibilizare si care inseamna intotdeauna accident medicamentos.

- simptome respiratorii extrem de rar si la care nu sa diagnosticat cert accidentul medicamentos fiind doar o suspiciune

- simptome renale manifestate la sulfamide

- simptome articulare intilnite la administrarea de sulfamide

- simptome vasculare manifestate prin inflamatii si necroze

- simptome cutanate cele mai frecvente si care produc numeroase confuzii cu dermatite si dermatoze de diferite etiologii, avind in vedere si faptul ca aceste simptome apar dupa 7 zile de la contactul cu substanta responsabila.

Dintre acestea:

- urticaria este cea mai frecventa forma de manifestare la fel si angiedemul, acestea fiind exprimate prin ridicaturi circulare localizate in anumite regiuni sau extinse pe tot corpul, pielea umflata insotita sau nu de o exudatie seroasa sau serohemoragica.

- eritrodermia de multe ori nediagnosticata ca fiind de natura medicamentoasa

- eritem polimorf reprezentat de macule sau papule eritematoase cu aspect de tinta, uneori ulceratii localizate pe piele si la jonciunile cutaneo mucoase; in cazuri grave dar mai rar intilnita necroza epidermei in care se produce febra,

anorexie deshidratare, fragilitate cutanata ulceratii.

- eruptie cutanata fixa rare cu localizare exclusiva scrotul ce prezinta hiperpigmentatie si eroziuni

- dermatoza lichenoida manifestate prin placi hipercheratozice (aspect de scoarta de copac).

- pemfigus indus de medicamente dispare rapid si spontan la intreruperea administrarii acestora.

DIAGNOSTICUL: Anamneza aproape in exclusivitate, intreruperea tratamentului si reducerea simptomelor sau chiar disparitia manifestarilor alergice ne confirma diagnosticul de alergie medicamentoasa. Testele intradermice nu se practica la ciine decit intr-o masura mai redusa si dupa tehnicile de la om. 

REACTII ALERGICE FRECVENT INTILNITE 

-la administrarea de vitamina A-urticarie-procaina-soc anafilactic-stricnina-intoxicatii foarte grave cu sfirsit letal-eritromocina-durere profunda-calciu gluconic -soc-zgarzii antipureci-alergie cu manifestare cutanata-ivomec-rasa de ciine COLLIE soc anfilactic

TRATAMENT: Terapia socului, antihistaminice, corticosteroizi, intreruperea medicatiei considerata responsabila de declansarea reactiei.

ALERGII PROVOCATE DE VENIN

Veninul are actiune neurotoxica si hemolitica

Acest tip de alergii sint provocate de veninul insectelor (albine, viespi, bondari), serpilor, scorpioni, paianjeni.

Veninul secretat de acestea in momentul muscaturii (intepaturi) contine substante toxice si alergizante cu actiune hemolitica si neurotoxica.

SIMPTOME: Se intilnesc in sezonul cald, cazuistica fiind redusa. La locul intepaturii (muscaturii) se produce un edem dureros, urticarie, deficiente circulatorii sau respiratorii;- gravitatea simptomelor este in functie de locul de inoculare a veninului si de mutiplicitatea inocularilor.

Veninul ajuns in circulatia sanguina produce convulsii, cadere in decubit, spasme, pareze, paralizii, pulsul devine slab, respiratia accelerata; local se observa roseata, edem, urmate de necroza tesuturilor afectate, iar in cazuri grave, respiratie neregulata, vomismente chiar hemoragice datorita actiuni hemolitice a toxicului, asfixie si moartea animalului atunci cind se produce soc anafilactic manifestat prin edem laringian si asfixie.

DIAGNOSTICUL: Este pus chiar de proprietar care relateaza despre existenta unei intepaturi si de multe ori si de cine a fost provocata, si de evolutia rapida si alarmanta simptomelor.

TRATAMENT In soc se administreaza adrenalina intramuscular sau subcutan, corticoizi in doze mari (prednisolon) si antihistaminice (feniramin) tonice generale si cardiace (gluconat de calciu, cofeina) vitamina C, iar la locul inocularii injectii perifocal cu permanganat de potasiu.

- s-au efectuat si tratamente de imunoterapie specifica prin desensibilizarea cainelui dupa tipicul de la om cu extract de venin dar, spre deosebire de om desensibilizarea se face mai rapid adica in timp mai scurt ce impune o singura zi de spitalizare cu doze crescatoare, iar doza finala se va repeta odata pe luna toata viata animalului; terapie eficienta in raport cu cazurile tratate, acesti ciini nemaifiind prezentati la consultatie pentru alergii provocate de veninul insectelor sau serpilor dar insuficient de a afirma cu certudine reusita de 100% a imunoterapiei specifice. 

ALOPECIA

ALOPECIA este afectiune a foliculului pilos si a parului; poate fi generalizata sau localizata, temporara sau definitiva.

Alopecia poate sa fie :-congenitala -delimitata la unele regiuni corporale sau pe tot corpul fiind rase la care s-a obtinut alopecia genetica.

-cistigata -in urma unor boli carentiale, hormonale, intoxicatii, in urma

tratamentelor efectuate cu radiatii, medicamente, factori mecanici sau ca manifestare a unor boli care simptomatic manifesta si alopecie.

SIMPTOME: Depilatia poate sa fie simetrica sau asimetrica, pielea este putin rosie, fara mincarime, fara modificari importante in structura dermului.

In alopecia de natura hormonala localizarea este simetrica, pielea ingrosata, toropeala, obezitate, la atingere este rece, parul se smulge usor, uscat, fragil.

TRATAMENT: Cind se poate identifica cauza aceasta se inlatura, alimentatie echilibrata cantitativ si calitativ sub raport proteic, vitamino-mineral, lipidic, se trateaza cauza responsabila de aparitia alopeciei -boli infectocontagioase, parazitare, tulburari endocrine.

-local frictii cutanate cu solutii alcoolice cu rezorcina, pilocarpina, chinina, care se prepara extemporaneu, propolis in ungvente 30%, ardei iute 1la 3 in alcool, terapie nespecifica(polidin), fizioterapie. 

BOALA SERULUI

Face parte din categoria alergozelor cu manifestare cutanata ca urmare a administrarii de produse biologice: seruri (antijigodios), singe utilizat in autohemoterapie.

Este din ce in ce mai rar intilnita, pentru ca acest tip de terapie este tot mai rar utilizata, tocmai din acest motiv.

Boala serului se mai poate produce si la administrarea de penicilina.

SIMPTOME: Apare la citeva minute de la injectare prin soc anafilactic, de intensitate diferita, manifestat prin asfixie, consecutiva edemului glotic, febra, respiratie neregulata si superficiala, cianoza, diaree, urticarie, urmate de moarte in cazul in care nu se intervine prompt si in directia tratarii socului anafilactic.

-poate sa apara si la citeva zile dupa administrarea produsului, manifestarea fiind cu febra, urticarie, vomitare, inflamatia articulatiilor, mincarimi generalizate.

DIAGNOSTIC: Anamneza foarte importanta,dar greu de obtinut mai ales in evolutia socului anafilactic, care il alarmeaza pe proprietar facind aproape imposibila comunicarea cu acesta.

TRATAMENT: Desensibilizarea pacientului la care urmeaza sa se administreze seruri biologice sau singe; administrarea de antihistaminice, corticoizi, sustinere generala cu tonice generale (glucoza, calciu) vitaminoterapie si tratarea manifestarilor cutanate, prin aplicatii locale si tratament general in cazul in care survin complicatii secundare bacteriene.

CANDIDOZA

-zoonoza, ce se intilneste la diferite specii de animale si om, manifestata clinic prin inflamatii ale mucoaselor, tulburari digestive, cutanate, ce evolueaza acut si subacut.

Micoze produse de miceti din genurile CANDIDA:-Candida albicans-Candida tropicalis-Candida krusei.

Candidozele sint produse de specii care sint saprofite ale organelor genitale, tub digestiv si devin patogene atunci cind rezistenta organismului este scazuta.

Factori de risc care influenteaza aparitia candidozei sint: 

aglomeratiile de indivizi, infometarea, terapii indelungate cu cortizoni, antibiotice, estrogene, citostatice, afectiuni cronice.

Receptivitatea- este influentata de specie si virsta, tineretul fiind mai receptiv iar in ce priveste specia; suine, bovine, canine, pasari, un rol deosebit de important ii revine si speciei de CANDIDA , cea mai patogena fiind CANDIDA ALBICANS.

CANDIDOZELE cutaneo- mucoase sint mai frecvente la om decit la ciine la care nu s-a raportat nici un caz de hipersensibilitate comparativ cu omul la care se banuieste producerea unor reactii alergice in forme scvamo-crustoase extinse

datorate si inrudiri antigenice cu SACCHAROMYCES CERIVISIAE si

SACCHAROMYCES MINOR.

SIMPTOME: Forma genitala; vaginita, balanopostita; se manifesta clinic prin scurgeri fluide albicioase

-forma digestiva; cheilita, stomatita, enterita; clinic prezinta importanta stomatita candidozica prin faptul ca este observata de proprietar, prezentindu-se la consultatie datorita leziunilor de la nivelul gurii, ce constau in plagi alb cenusii, care fuzioneaza in fisii alungite inconjurate de o inflamatie mucoasa (cas la gura).

Leziunile se observa frecvent pe mucoasa bucala buze ,la comisuri, fata inferioara a limbii, sub forma de papule albe, fata dorsala a limbii. Pe mucoasa bucala se pot observa placi albe de dimensiuni diferite( margaritel)

-din gura se scurge o secretie mucoasa rau mirositoare amestecata cu saliva -forma generalizata, cind sint afectate sisteme

FORMA CUTANATA este urmarea formei digestive sau genitale.Se manifesta prin foliculita si zone eritematoase dupa care se produc vezicule, papule, eroziuni acoperite de cruste gri. La pasari crustele apar pe creasta si pe barbite, sint difuze,  groase, albicioase uneori insotite de diaree, slabire, apatie.

DIAGNOSTIC: Clinic nu este edificator, microscopioc fiind cel care stabileste diagnosticul de CANDIDOZA din raclatul obtinut din leziunile cutanate.

TRATAMENT: Micostatice: stamicin, miconazol 2%, canesten, nidoflor. Tratamentul se face local si general; local se tunde parul din zona afectata se spala si se aplica tratamentul;  - mycostatin de 4 ori / zi, tratament ce se continua si dupa vindecare pentru a se evita recidivele.

PROFILAXIE: Respectarea conditiilor de igiena, igiena alimentatiei, a

adaposturilor, asigurarea starii de sanatate a animalelor, mentinerea statusului imunitar, dezinfectia periodica a adaposturilor si a ustensilelor.