Anca LucaciuAnna-Maria Boldescu

CATALOGAREA ÎN ALEPH

GHID ACTUALIZAT

Prezenta lucrare se adresează catalogatorilor din reţeaua B.C.U. “Lucian Blaga”. Scopul ei este acela de a uniformiza procesul de catalogare a tuturor tipurilor de documente care constituie fondul bibliotecii noastre. La baza elaborării ei au stat lucrările de specialitate: Manualul UNIMARC, Metodologia de aplicare a normelor ISBD(M) şi ALEPH – ghid de utilizare a modulului de catalogare al doamnei Nastasia Fodorean.

CUPRINS

GENERALITĂŢI..........................................................................................................................3

Câmpul LDR – eticheta înregistrării...........................................................................................4

BLOCUL 0 – BLOC DE IDENTIFICARE.................................................................................5

BLOCUL 1 – BLOCUL INFORMAŢIILOR CODIFICATE...................................................6

BLOCUL 2 – BLOCUL INFORMAŢIILOR DESCRIPTIVE.................................................9Tipuri de culegeri.........................................................................................................................13

BLOCUL 3 – BLOCUL DE NOTE............................................................................................30

BLOCUL 4 – BLOCUL INTRĂRILOR DE LEGĂTURĂ.....................................................35

BLOCUL 5 – BLOCUL TITLURILOR ÎN RELAŢIE...........................................................36

BLOCUL 7 – BLOCUL RESPONSABILITĂŢII INTELECTUALE...................................38

BLOCUL 8 – BLOCUL UTILIZĂRII INTERNAŢIONALE.................................................43

Model de single cu un singur autor............................................................................................45Model pentru două lucrări ale aceluiaşi autor..........................................................................46Model de single cu doi autori......................................................................................................47Model de două lucrări cu doi autori diferiţi..............................................................................48Model de single cu mai mult de trei autori................................................................................49Model de single cu patru autori..................................................................................................50Model de single fără responsabilitate primară (fără autor)....................................................51Model pentru titlu alternativ......................................................................................................52Model pentru text paralel...........................................................................................................53Model de culegere de mai multe titluri ale aceluiaşi autor, reunite sub un titlu comun.......54Model de culegere de mai multe titluri ale aceluiaşi autor, dintre care una dă titlul lucrării.......................................................................................................................................................55Model de multivolum...................................................................................................................56Model de master şi copii..............................................................................................................57Model de hartă tipărită...............................................................................................................61Model pentru resursă electronică..............................................................................................62Model de teză de doctorat românească......................................................................................63Model de teză de doctorat străină..............................................................................................63Model de extras............................................................................................................................64

1

GENERALITĂŢI

Pentru uniformizarea întregii activităţi din reţea, vom încerca să definim principalele

reguli de catalogare în Aleph, făcând, de fiecare dată, trimiteri la recomandările ISBD(M), care

stau la baza acestui program.

Toţi termenii din manual UNIMARC au un sens special, nu au sensul bibliografic

obişnuit.

Ficărei zone şi subzone din ISBD îi corespunde în UNIMARC un câmp (pentru zone) şi

mai multe subcâmpuri (pentru subzone), ele formând în cadrul modulului de catalogare aşa-

numitul template (şablonul în care se înscriu câmpurile şi subcâmpurile).

Punctuaţia

UNIMARC-ul, prin codurile de câmp şi subcâmp, generează punctuaţia pentru câmpul

următor. Ca atare, se recomandă ca punctuaţia ISBD să fie omisă din subcâmpurile finale (adică

de la sfârşitul unei zone sau subzone ISBD).

Template-uri

În modulul de catalogare există o listă de şabloane preconfigurate special pentru fiecare

tip de document.

- book.mrc – pentru monografii tipărite

- harta.mrc – pentru materiale cartografie tipărite

- emap.mrc – pentru materiale cartografice în format electronic

- cdrom.mrc – pentru resursele electronice

- ebook.mrc – pentru monografiile în formă electronică

BCU Cluj-Napca alocă fiecărui tip de monografie câte o bază distinctă. Astfel avem:

- monografii de tip single şi multivolum – baza 11

- monografii de tip master – baza 55 (iar volumele cu titlu distinct care aparţin masterului

(copii) vor fi descrise în baza 11)

- teze de doctorat – baza 88

- materiale cartografice – baza 22

- resurse electronice – baza 44

PREZENTAREA CÂMPURILOR

2

UNIMARC-ul (Universal MARC format), ca format de tip MARC, este destinat

schimburilor de informaţii bibliografice pe suport magnetic, utilizat la scară internaţională, iar

adoptarea lui în România este absolut necesară pentru facilitarea importului şi exportului de date

bibliografice între biblioteci (arhive, centre de cercetare şi documentare) şi pentru conectarea

ţării noastre în viitor la reţelele internaţionale de informare şi documentare.

UNIMARC specifică etichetele de câmpuri, indicatorii şi codurile de subcâmpuri,

formatul logic şi fizic în care înregistrările şi conţinutul lor sunt înscrise pe banda magnetică.

UNIMARC-ul se ocupă de monografii, seriale, materiale cartografice, înregistrări sonore,

grafică, proiecţii şi materiale video.

Vom reda în continuare lista câmpurilor utilizate.

Câmpul LDR – eticheta înregistrării

Datele incluse în acest câmp sunt preconfigurate, în funcţie de tipul documentului de

descris, la fiecare template în parte. Pentru a opera o modificare în acest câmp vom folosi

concomitent tastele Ctrl + F.

Pentru toate înregistrările, poziţiile 05 şi 07 vor fi mereu aceleaşi (05 – n, 07 – m):

poziţia 05 - record status - n (new) pentru o nouă înregistrare

poziţia 07 – bibliografic level - m pentru înregistrări monografice

Singura poziţie unde se vor face manual modificări, în funcţie de tipul de document catalogat,

este poziţia 06:

poziţia 06 – tipul de înregistrare, în funcţie de tipul lor

a – text tipărit

e – material cartografic tipărit (hărţi)

g – material video (filme, folii pentru retroproiector, înregistrări video etc.)

i – înregistrări sonore nemuzicale (cărţi audio)

j – înregistrări sonore muzicale

l – suport magnetic pentru calculator (baze de date, jocuri, programe de calculator etc.)

m – multimedia

Pentru mai multe detalii despre prelucrarea resurselor electronice, vezi documentul Reguli

privind prelucrarea în UNIMARC a resurselor electronice, disponibil pe intranet.

3

Pentru monografiile în mai multe volume cu titluri distincte (master-copii):

Masterul va avea la LDR, pe poziţia 08 (hierarchical level code) cifra 1, care

desemnează înregistrare de prim nivel.

Copilul se va avea în câmpul LDR, pe poziţia 08 vom înregistra cifra 2, care

desemnează o înregistrare subordonată.

BLOCUL 0. BLOC DE IDENTIFICARE

Acest bloc conţine toate numerele care identifică înregistrarea sau unitatea bibliografică

înregistrată în ea. El are următoarele câmpuri:

001 identificator de înregistrare

005 identificator de versiune – sunt câmpuri pe care sistemul le generează

automat, odată cu salvarea documentului. Ele nu

apar în template.

010 ISBN

011 ISSN

Câmpul 001 – Identificator de înregistrare - conţine numărul unic al înregistrării, dat

de către server în momentul salvării notiţei bibliografice (obligatoriu).

Câmpul 005 – Identificator de versiune - conţine data şi ora ultimelor intervenţii pe

înregistrare.

Câmpul 010 – ISBN (R)

Subcâmpurile utilizate:

$ a – ISBN corect (NR)

$ z – ISBN eronat (R)

În acest câmp se va înscrie ISBN-ul, fără ca numerele componente să fie precedate de

iniţialele ISBN. În schimb, trebuie incluse cratimele/spaţiile dintre grupurile de cifre. Nu este

4

permisă utilizarea niciunui semn de punctuaţie, în afara cratimelor. Întrucât câmpul este

repetabil, se pot introduce, în aceeaşi înregistrare, atâtea ISBN–uri câte există pentru

lucrarea respectivă. Trebuie menţionat faptul că pe publicaţiile noi apar două ISBN-uri: cu 10

şi cu 13 cifre. Trebuie înregistrare ambele ISBN-uri, fiecare în câte un câmp 010, fără a specifica

numărul de cifre din care este format, care uneori apare pe carte astfel:

ISBN (10) 973-7998-11-1

ISBN (13) 978-973-7998-11-2

ISBN este un număr unic, aplicat unei unităţi bibliografice. El este alcătuit din 4 părţi

distincte, fiecare fiind despărţită de o cratimă. Toate caracterele ISBN-ului sunt numerice, cu

excepţia caracterului de control, care poate fi numeric sau cu cifre romane, deci X majuscul.

Verificarea corectitudinii ISBN-ului este făcută automat de către sistem înainte de

salvarea la server. În cazul în care ISBN-ul este eronat, el va fi introdus în subcâmpul z.

Mai multe ISBN-uri

Se pot întâlni următoarele cazuri:

A. O editură publică o lucrare în mai multe legături sau formate fizice (dimensiuni),

fiecare având propriul ISBN, iar agenţia de catalogare creează o singură înregistrare.

B. Se înregistrează un multivolum, fiecare volum având un alt ISBN, ba chiar şi unul

comun

C. O unitate bibliografică este publicată de mai multe edituri şi fiecare are un ISBN

distinct.

D. O publicaţie are un ISBN format din zece cifre (973-…) şi unul din treisprezece

(978-973-…)

Câmpul 011 – ISSN (R) - se referă la numărul standard pentru seriale.

BLOCUL 1 - BLOCUL INFORMAŢIILOR CODIFICATE

Câmpul 100 – Date generale de prelucrare (obligatoriu, NR)

Acest câmp conţine date codificate, cu lungime fixă, pentru înregistrarea de materiale de

orice tip.

În subcâmpul a se poate înscrie data/datele de apariţie a unei publicaţii doar după ce am

tastat concomitent tasta CTR şi tasta F8. Se întâlnesc următoarele cazuri:

1. An de apariţie cert, sigur

5

Nu se va modifica tipul de dată, deci nu vom interveni pe câmpul 100.

2. An incert, presupus

În acest caz vom schimba tipul de dată prin înlocuirea literei d cu litera f. La Date 1 vom

înscrie cel mai mic an de apariţie posibil, iar la Date 2 cel mai mare an posibil pentru apariţia

publicaţiei respective. În câmpul 210 subcâmpul d se va înscrie un an probabil, cuprins între

Date 1 şi Date 2, în paranteze pătrate. Dacă intervalul dintre cele două date este un deceniu, în

câmpul 210 d se va înregistra numai deceniul, iar anul necunoscut va fi marcat printr-o liniuţă şi

semnul întrebării, în paranteze pătrate. De exemplu: [199-?].

3. Interval de timp pentru publicaţii monografice în mai multe volume

Se întâlnesc următoarele cazuri:

a) Când se cunosc atât primul cât şi ultimul an de apariţie al unei publicaţii în mai multe

volume. Pentru aceasta, vom schimba tipul de dată, prin înlocuirea literei d cu litera g. La Date 1

vom înscrie primul an de apariţie, iar la Date 2 ultimul an de apariţie al volumelor.

În câmpul 210 d se va înscrie intervalul respectiv.

b) Când se cunoaşte doar primul an de apariţie, volumele urmând să apară într-un viitor

mai mult sau mai puţin îndepărtat.

În acest caz, vom selecta varianta g, la Date 1 se va înscrie primul an de apariţie, iar la

Date 2, cel mai îndepărtat an de apariţie (dar compus numai din 4 cifre). Se recomandă să se

înscrie cifra 9999. În câmpul 210 d se admite un an deschis, adică primul an de apariţie.

Notă: Pentru cazul în care nu se cunoaşte nici primul an de apariţie şi nici ultimul, se va

recurge la soluţia propusă de punctul 2.

c) Când toate volumele apar în acelaşi an se va folosi tipul de date d şi se va completa

doar Date 1, iar în câmpul 210 d se va înscrie anul respectiv.

d) Când se înregistrază un singur volum (dar nu primul) dintr-o lucrare în mai multe

volume, se va recurge la tipul de dată g când anul este cert, sau tipul f atunci când anul nu este

cunoscut, ci doar presupus. În câmpul 210 d se vor înscrie datele conform explicaţiilor din

paragrafele anterioare.

Atenţie: Pentru înregistrarea unei lucrări tip master şi copil (cu titlu general - master si

titluri individuale pentru fiecare volum – copil), la master se va înregistra tipul de dată

g (intervalul de timp), iar la copil tipul de dată d sau f, după caz. În câmpul 210 d, la

master se va înscrie intervalul de timp, iar la copil anul fiecărui volum în parte dacă este

cunoscut, iar dacă nu se vor urma indicaţiile din paragrafele anterioare.

Tot la câmpul 100 mai întâlnim şi alte date generale de prelucrare:

Poziţia caracterelor Valoare Observaţii

0-7 19830202 Data înregistrării în fişier

6

8 b Serial ce nu se mai publică. Tipul de dată (d,

f, g)

9-12 1810 Data de început a publicării

13-16 1860 Data de încetare a publicării

17-19 km k - adulţi, maturi ; m – adulţi în general1

20 y Nu este publicaţie guvernamentală

21 1 Înregistrare modificată

22-24 rum Limba de catalogare – româna

25 y Nu s-a folosit transliterare

26-29 0103 ISO 646 (IRV) şi ISO 5426, folosit cod de 8-

bit

30-33 bbbb Fără set adiţional de caractere

34-35 ba Alfabetul titlului - latin

Câmpul 101 – Limba unităţii bibliografice (obligatoriu, NR)

Codurile de limbi sunt prevăzute într-o listă, care este revizuită şi actualizată din timp în

timp, cu înregistrări ce conţin limbi necuprinse în listele anterioare şi care sunt apoi adăugate la

baza de date USMarc.

Ultima oară, această listă a fost actualizată în iulie 1986.

Pentru codul de limbă au fost folosite coduri formate din 3 litere, care reprezintă primele

3 litere ale numelui limbii, în limba engleză. Bineînţeles există unele excepţii pentru cazurile în

care primele 3 litere sunt identice pentru 2 sau mai multe limbi.

În înregistrările UNIMARC, codurile de limbi apar cu litere mici.

Lista codurilor de limbi este disponibilă pe suport magnetic la Biblioteca Naţională a

României. Pe Internet, ea este disponibilă la adresa:

http://www.loc.gov/marc/languages/language_code.html

Limba documentului

Indicatorul de câmp de pe poziţia 1 este 0 în cazul în care limba textului este în original şi

va fi modificat în 1, în cazul în care este vorba de o traducere.

În subcâmpul a se va introduce limba documentului. Acest subcâmp este repetabil

pentru lucrările scrise în mai multe limbi. Se vor selecta limbile din listă.

1 a - tineri, în generalb - preşcolari 0-5 anic - şcolari 5-10d - copii 9-14 anie – tineri 14-20

7

Subcâmpul d este alocat limbii rezumatului, este repetabil când unitatea bibliografică

conţine rezumate în mai multe limbi.

BLOCUL 2. BLOCUL INFORMAŢIILOR DESCRIPTIVE

Câmpul 200 – Titlul şi menţiunea de responsabilitate (obligatoriu, NR)

Acest câmp conţine pe poziţia 1 indicatorul 1, care este obligatoriu pentru a crea un punct

de acces la titlu, astfel încât publicaţia catalogată să se regăsească într-o listă de titluri ordonate

strict alfabetic.

Acest câmp conţine titlul lucrării, informaţiile la titlu, titlurile paralele etc., în general în

forma şi în ordinea în care apar pe foaia de titlu. Corespunde în ISBD Zonei titlului şi a

menţiunilor de responsabilitate.

Date luate din CIP

Elementele bibliografice depistate de către catalogator în CIP nu pot fi

socotite ca fiind culese dintr-o sursă principală de informaţie. În general,

elementele bibliografice înscrise în CIP sunt stabilite cu mult timp înainte de

apariţia unei lucrări. Practic, ele se stabilesc atunci când se solicită acordarea unui

ISBN de către agenţia naţională ISBN. Pâna la apariţia lucrării unele dintre

elementele descriptive se modifică, dar ele nu sunt reflectate şi în CIP.

Notă: Orice element luat din CIP şi utilizat în câmpul 200 va fi socotit ca fiind

luat dintr-o sursă secundară, deci va fi introdus în paranteze pătrate.

Subcâmpul a – Titlul propriu-zis

Aici se va înscrie titlul propriu-zis al lucrării, inclusiv titlul alternativ (al doilea titlu

atribuit pentru aceeaşi lucrare şi introdus prin conjucţia “sau” - în limba titlului propriu-zis).

Subcâmpul este obligatoriu pentru fiecare înregistrare şi este repetabil pentru cazul în care avem

o monografie cu mai multe lucrări ale aceluiaşi autor, fără titlu comun.

Exemplu:

Pentru titlurile care încep cu articole hotărâte sau nehotărâte, indiferent de limbă, nu se va

ţine cont de acestea, utilizându-se << >> pentru a marca articolele şi în acest fel sistemul le va

ignora şi va ordona titlurile în ordinea alfabetică a cuvintelor ce urmează articolului.

De exemplu:

8

200 a <<Les>> enfants - va fi ordonat de către sistem la combinaţia de litere enfants

200 a <<Der>> Spiegel – va fi ordonat de către sistem la combinaţia de litere Spiegel

O listă a articolelor care se exclud, în toate limbile, se găseşte pe site-ul:

http://www.loc.gov/marc/bibliographic/bdapp-e.html

Subcâmpul b – Indicarea materialului general

Acest câmp corespunde zonei ISBD de indicare a materialului general (cum ar fi de

exemplu microfişele, resursele electronice), dar după cum se ştie, această subzonă nu se

utilizează în ISBD(M). Se regăseşte în template-ul pentru resurse electronice şi este

preconfigurat.

Subcâmpul c – Titlul propriu-zis dat de un alt autor – cazul culegerilor de mai multe

lucrări cu autori diferiţi fără titlu comun. Conţine titlul principal al unei lucrări, dat de un autor,

altul decît cel responsabil de primul titlu. Subcâmpul este repetabil pentru fiecare titlu adăugat al

altui autor. Pentru amănunte vezi mai jos Particularităţi de descriere.

Exemplu:

Subcâmpul d – Titlul propriu-zis paralel

Titlul propriu-zis în altă limbă, relativ la titlul propriu-zis ce apare în subcâmpul a sau c.

Subcâmpul d este repetabil pentru fecare titlu paralel adăugat. Titlul într-o altă limbă va fi

considerat titlu paralel dacă apare pe pagina de titlu şi dacă publicaţia conţine textul în limbile

respective. În alte cazuri el va fi menţionat în zona notelor.

Titlul paralel se va introduce şi în câmpul 510 (titlul propriu-zis paralel), cu indicator de

câmp 1 pe prima poziţie.

Pentru acest tip de publicaţii se va da o notă în câmpul 300 - Note generale. Nota se va

formula astfel: Text paralel în limbile…

Subcâmpul e – Alte informaţii la titlu

Subcâmpul cuprinde subtitlurile sau informaţiile la titlul propriu-zis. Se vor crea atâtea

subcâmpuri e, câte informaţii la titlul propriu-zis există. Se foloseşte, atunci când este cazul,

după subcâmpurile a, c, d sau i.

Exemplu:

9

Subcâmpul f – Responsabilitate primară

În acest subcâmp se va înscrie prima menţiune de responsabilitate, formată din unul până

la trei autori. Deşi regulile de catalogare prevăd înscrierea doar a primilor 3 autori pentru

publicaţiile cu mai mult de 3 autori, noi (BCU Cluj) am hotărât ca pentru publicaţiile cu 4 autori

să fie înscrişi toţi cei 4 autori.

Pentru lucrările cu mai mult de 4 autori, în subcâmpul f se vor înscrie numai primii trei

autori, restul se omit, utilizându-se semnele omisiunii, precedate de “virgulă spaţiu trei puncte”

(, …).

Subcâmpul este repetabil după fiecare subcâmp a, c, d sau i care este însoţit de o

responsabilitate.

Atenţie: Numele autorilor se vor trece aşa cum apar pe publicaţie, doar cu iniţiale

majuscule şi în ordinea de pe publicaţie, despărţiţi prin virgulă:

Practic, aici (în subcâmpul f) vom introduce varianta vedetei uniforme.

Subcâmpul g – Responsabilitate secundară

În acest subcâmp se vor introduce datele denumite de ISBD ca fiind “a doua şi

următoarele menţiuni de responsabilitate” care se referă la titlul propriu-zis. Subcâmpul este

repetabil, deci vom crea atâtea subcâmpuri g, câte alte tipuri de menţiuni de responsabilitate

avem. În cazul în care nu avem responsabilitate primară, responsablitatea secundară va

trece în subcâmpul f. Deci, în subcâmpul f vom înregistra prima menţiune de responsabilitate

care apare pe publicaţie, indiferent dacă este responsabilitate primară (autor) sau secundară

(editor, traducător, prefaţator, ilustrator etc.).

Exemple:

10

Subcâmpul h – Numărul volumului

Se utilizează în descrierea copilului şi se va înregistra numărul volumului aşa cum apare

pe carte (Vol. 1 / Band 1 / Kötet 1 etc.).

Subcâmpul i – Numele unei părţi (titlul volumului)

În subcâmpul i se înregistrează titlul volumului, respectându-se indicaţiile de la 200 a.

Acest subcâmp este repetabil pentru volumele care cuprind mai multe lucrări ale aceluiaşi autor.

Pentru crearea unui punct de acces la titlul volumului, acesta se va înregistra şi în câmpul 545.

Exemplu:

Particularităţi de descriere

Titlul propriu-zis se transcrie aşa cum figurează pe pagina de titlu, respectând regulile

ortografice şi de punctuaţie ale limbii în care este scris.

Iniţialele unor prenume, care fac parte din titlul unei lucrări, nu vor fi niciodată

completate, întrucât ele constituie un element al titlului şi se vor înscrie ca atare. De altfel, noi nu

putem modifica titlul pe care un autor l-a dat pentru lucrarea sa.

Cifrele care fac parte dintr-un titlu se vor reda întocmai şi doar în prelucrarea tradiţională

(pe fişe), pentru uşurarea intercalării fişelor în catalogul alfabetic, semnificaţia cifrelor va fi

transcrisă în paranteze drepte şi în limba titlului respectiv

Dacă avem atât titlul propriu-zis cât şi cel paralel cu informaţii la titlu se va proceda

astfel:

- titlul propriu-zis se va introduce în câmpul 200, subcâmpul a

- informaţia la titlul propriu-zis 200 - e

- titlul paralel 200 - d

- informaţia la titlul paralel 200 - e

În cazul în care există diferenţe între titlul de pe pagina de titlu şi cel de pe alte părţi ale

publicaţiei (copertă/cotor), se va da o notă în câmpul 304 şi pentru a crea punct de acces, acest

titlu va fi înscris şi într-unul dintre câmpurile blocului 5.

La dicţionarelor bilingve care au pagină de titlu pentru fiecare limbă, ordinea de redare

a titlurilor va fi cea dată de limba cititorilor pentru care a fost realizat dicţionarul sau după primul

loc de publicare.

11

Dacă publicaţia nu are titlu, lipsindu-i pagina de titlu sau substituentul acesteia,

catalogatorul poate formula un titlu, care va fi considerat titlul propriu-zis al lucrării şi va fi

indicat în paranteze pătrate în câmpul 200 şi se va repeta în câmpul 540 (titlul stabilit de

catalogator). Titlul formulat de catalogator trebuie să reflecte conţinutul lucrării cât mai exact şi

succint posibil. El va fi stabilit în limba lucrării respective.

Descrierea culegerilor. Tipuri de culegeri

I. Culegere din mai multe lucrări ale aceluiaşi autor, fără titlu comun

Atunci când pe pagina de titlu sunt indicate titlurile mai multor lucrări dintr-o publicaţie

de tip culegere, fără titlu comun, în descriere se vor indica toate titlurile. Se vor crea atâtea

subcâmpuri a, în câmpul 200, câte titluri separate avem.

Pentru culegerile care conţin până la 3 titluri, toate cele trei titluri se vor reda în

înregistrare. În cazul în care culegerea conţine mai mult de 3 titluri, în descriere se vor indica

primele 3 titluri, restul omiţându-se. În acest caz, după cel de-al treilea titlu se va indica

omisiunea, prin [etc.]. Deşi avem această recomandare a UNIMARC-ului, la B.C.U. Cluj-

Napoca se vor înregistra până la 5 titluri ale aceluiaşi autor, restul omiţându-se.

II. Culegere din mai multe lucrări ale aceluiaşi autor, cu titlu comun

Când pe pagina de titlu sunt menţionate atât lucrările cuprinse într-o culegere, cât şi un

titlu comun (colectiv), acesta va fi considerat titlul propriu-zis şi va fi menţionat în câmpul 200,

subcâmpul a. Restul lucrărilor cuprinse în culegere, chiar dacă figurează pe pagina de titlu, se

vor înregistra într-o notă, în câmpul 327, subcâmpul a, formulată astfel: Cuprinde: Titlu ;

Titlu ; Titlu. Se va repeta subcâmpul a pentru fiecare titlu nou introdus. Se redau, ca şi în cazul

menţionat mai sus, titlurile primelor 3 lucrări, restul omiţându-se, ultilizându-se expresia [etc.],

după cel de-al treilea titlu. Şi în acest caz, la biblioteca noastră vom reda până la 5 titluri dintr-o

culegere.

Dacă lucrările dintr-o culegere, reunite printr-un titlu comun, figurează în altă parte a

lucrării decât foaia de titlu, vor fi înregistrate tot în câmpul notelor de conţinut: câmpul 327,

12

subcâmpul a. Nota se va formula la fel: Cuprinde: Titlu ; Titlu ; Titlu. Restul regulilor

referitoare la numărul lucrărilor sunt identice cazului anterior.

III. Culegere din mai multe lucrări, cu autori diferiţi, fără titlu comun

Dacă avem o culegere de mai multe titluri, fiecare aparţinând altui autor dar fără un titlu

comun, titlurile lucrărilor vor fi redate în ordinea de pe pagina de titlu, având grijă ca după

fiecare titlu să se menţioneze şi numele autorului. Pentru aceasta vom introduce primul titlu în

câmpul 200, subcâmpul a, iar autorul în subcâmpul f. Cel de-al doilea titlu va fi introdus în

câmpul 200, subcâmpul c şi se va repeta subcâmpul f pentru cel de-al doilea autor. Vom obţine

astfel în câmpul 200 formula: Titlu / Autor. Titlu / Autor.

Primul autor va fi introdus în câmpul 700, iar al doilea, în câmpul 701.

IV. Culegere din mai multe lucrări, cu autori diferiţi, cu titlu comun

Când o monografie conţine lucrări de mai mulţi autori, reunite printr-un titlu comun,

acesta va fi considerat titlul propriu-zis al lucrării şi, ca atare, se va introduce în câmpul 200,

subcâmpul a. Titlurile şi autorii din culegere se vor reda într-o notă, în câmpul 327, subcâmpul a,

formulată astfel: Cuprinde: Titlu / Autor. Titlu / Autor. Se va repeta subcâmpul a pentru

fiecare titlu şi autor în parte. În acest caz toţi autorii vor fi introduşi în câte un câmp 701.

13

Ciclul din care face parte o lucrare

În cazul în care pe foaia de titlu se menţionează ciclul din care face parte o lucrare şi nu

se doreşte crearea unui punct de acces pentru titlul ciclului, fiecare lucrare se descrie ca o

monografie individuală şi se va da o notă în câmpul 304, subcâmpul a: <<Lucrarea face parte

din ciclul:>> ….

În schimb, dacă se doreşte crearea unui punct de acces la titlul ciclului, se poate face o

descriere principală la titlul ciclului, tip master, iar titlurile individuale se vor descrie ca volume.

Congrese, simpozioane, conferinţe etc.

În general lucrările conferinţelor, congreselor, simpozioanelor etc. încep cu cuvinte

generice cum ar fi: Lucrările… ; Al VII-lea Congres… Pentru a evita acumularea unei mari

cantităţi de informaţie la aceste cuvinte, fapt care ar îngreuna regăsirea informaţiei în cautare

directă, va trebui să descriem astfel de lucrări numai în ultimă instanţă la aceste titluri. În cazul în

care o astfel de manifestare are propria denumire, de sine stătătoare, în câmpul 200 subcâmpul a

se va înregistra această denumire. Restul elementelor figurând în titlu cum ar fi: data, locul

desfăşurării manifestării, vor fi considerate ca informaţie la titlu, chiar dacă ordinea titlurilor este

inversă, respectiv ceea ce am considerat noi a fi informaţie la titlu este aşezată înaintea titlului

propriu-zis al simpozionului. De exemplu: Cardiologia secolului XX : lucrările Simpozionului

Internaţional : Cluj-Napoca, 12 –22 mai 1999.

Titlul original al unei lucrări traduse

Titlurile originale ale unor lucrări traduse (lucrarea nu conţine text sau rezumat în limba

titlului original) vor fi menţionate doar într-o notă, în câmpul 304, subcâmpul a, formulată astfel:

<<Titlul original în lb. …:>> …

Denumirile de instituţii

Conform ISBD(M) o colectivitate nu constituie menţiune de responsabilitate dacă nu

apare pe pagina de titlu sau nu i se poate determina rolul în elaborarea lucrării respective. Deci,

14

dacă înaintea titlului figurează numele unei instituţii, care îşi asumă responsabilitatea pentru

conţinutul intelectual al lucrării respective, numele instituţiei se va reda într-o notă, în câmpul

314, subcâmpul a, între << >>.

Ex.: <<Înaintea titlului:>>

sau <<Antetitlu:>>

Atunci când numele unei instituţii este aşezat pe foaia de titlu acolo unde de obicei

figurează numele unei edituri (în partea de jos a foii de titlu, alături de denumirea localităţii şi

anul de apariţie), instituţia va fi socotită ca responsabilă pentru apariţia publicaţiei respective şi

va fi trecută ca editură, deci în câmpul 210 subcâmpul c.

Informaţiile despre titlu pot fi subordonate titlului propriu-zis şi precizează, explică sau

completează titlul cu care este în relaţie, indică natura, conţinutul, sau publicul căruia i se

adresează publicaţia. Există situaţii în care titlul propriu-zis necesită explicaţii. În astfel de

cazuri, ele vor fi formulate de către catalogator, în limba titlului propriu-zis şi vor fi înregistrate

între paranteze pătrate.

Nota: Nu sunt considerate informaţii despre titlu menţiunile referitoare la numărul

ilustraţiilor, figurilor sau reproducerilor dintr-o lucrare, existente pe pagina de titlu.

ISBD(M) nu consideră informaţii la titlu nici datele referitoare la numărul de cuvinte

dintr-un dicţionar şi nici cele referitoare la numărul total al volumelor în care

urmează să apară o lucrare. Noi considerăm, însă, că acest tip de informaţii sunt foarte

utile pentru cititori şi, ca atare, ele vor fi înregistrate în câmpul 200, subcâmpul e.

De asemenea, nu sunt considerate informaţii la titlu menţiunile referitoare la premii

literare, cifre de tiraj, invocaţii pioase, devize politice, sloganuri, anunţuri sau reclame publicitare

şi nici menţiunile de teze de doctorat, sau extras. Dacă sunt considerate importante, ele se vor

reda într-o notă, în conformitate cu regulile enumerate la capitolul respectiv.

Prelucrarea extraselor din seriale

În general extrasul conţine o lucrare de unul sau mai mulţi autori, care a fost publicată

într-un serial. Vom prelucra extrasul ca pe o monografie de sine stătătoare, cu unul sau mai mulţi

autori, dar vom da şi o notă referitoare la serialul în care a fost publicată lucrarea, în câmpul 300,

formulată astfel: Extras din: … Pentru amănunte referitoare la paginaţia extraselor, vezi câmpul

215 subcâmpul a.

15

Dacă în lucrare există menţiuni de responsabilitate secundară (de exemplu: traducere

din….) fără să se precizeze şi numele autorului, menţiunile de responsabilitate se vor reda ca

menţiuni de autor dacă sunt semnificative, în câmpul 200, subcâmpul g (de exemplu:

200 a <<The>> eternal smile and other stories

f Par Lagerkvist

g translated from the Swedish

Descrierea facsimilelor

Dacă o lucrare este o reproducere fotografică sau în facsimil a altei ediţii mai vechi, la

datele de apariţie se vor menţiona datele de publicare a reproducerii. Datele referitoare la ediţia

veche se vor reda într-o notă, în câmpul 324.

Autori ca titlu al lucrării

Atunci când numele autorului face parte din titlul propriu-zis, sau constituie titlul

propriu-zis al unei lucrări, numele autorului respectiv se va înregistra în câmpul 200, subcâmpul

a, fără a mai fi nevoie să se facă o altă menţiune în câmpul 200, subcâmpul f. Nu trebuie uitat să

înregistrăm numele autorului în câmpul 700.

Exemplu:

Aranjament tipografic al autorilor

Pentru lucrările cu mai mulţi autori, aceştia vor fi indicaţi în câmpul 200, subcâmpul f, în

ordinea şi forma de pe pagina de titlu, sau după cum ne indică aranjamentul tipografic. Dacă este

evidentă o ordonare strict alfabetică a autorilor, aceştia vor fi înregistraţi în subcâmp în această

ordine.

16

Dacă numele autorilor sunt luate din alte părţi ale lucrării, ordinea de redare în descriere

va fi cea logică: vor fi trecuţi mai întâi autorii textului propriu-zis şi apoi ceilalţi autori (cu

responsabiliatate secundară).

Notă:

Atunci când o lucrare este elaborată de un autor principal, scos în evidenţă prin

caracterele tipografice utilizate, împreună cu unul sau mai mulţi autori, introduşi prin

expresia în colaborare cu, aceştia vor fi menţionaţi în câmpul 200, subcâmpul f fără nici

un semn de punctuaţie înainte sau după această expresie. Numele autorului principal se

va înscrie şi în câmpul 700, iar ale colaboratorilor (până la 3) în câmpul 701.

Câmpul 205 – Menţiunea de ediţie (R)

Subcâmpul a – Specificarea ediţiei

UNIMARC-ul înţelege prin specificarea ediţiei “un cuvânt, o expresie sau un grup de

caractere dintr-o menţionare formală, care identifică o unitate bibliografică drept membru al unei

ediţii”.

În ISBD este considerată menţiune de ediţie, orice menţiune explicită aflată pe pagina de

titlu, care cuprinde cuvântul ediţie în limba titlului propriu-zis.

Menţionarea ediţiei se face în limba titlului propriu-zis, iar numărul de ordine al ediţiei se

va reda întotdeauna în cifre arabe, indiferent dacă pe publicaţie numerotarea este înscrisă în

cifre romane sau în litere.

Din practica noastră, s-a constatat că adeseori editorii utilizează cuvântul “ediţie” ca

sinonim al cuvântului “lucrare” sau “tiraj”. În acest caz nu este vorba de o ediţie nouă a unei

lucrări. Dacă este vorba despre ediţia unui congres sau conferinţă, aceasta se va înscrie în câmpul

200, într-un subcâmp e. De asemenea, editorul unei lucrări nu se va menţiona în acest câmp, ci în

câmpul 200, subcâmpul f sau g (după caz).

Ex.: Cardiologia secolului XX : lucrările Simpozionului Internaţional : ediţia a IX-a :

Cluj-Napoca, 12 –22 mai 1999

sau

Subcâmpul f – Menţionarea responsabilităţii referitoare la ediţie

17

În acest subcâmp vom nota numele autorilor care au contribuit la apariţia ediţiei

respective.

În Aleph, în asemenea cazuri, vom scrie întreaga sintagmă care conţine cuvântul ediţie în

câmpul 205, subcâmp a, iar în subcâmpul f prima menţiune de responsabilitate referitoare la

ediţie, care va începe cu cuvântul “de”, în limba titlului propriu-zis. Bara oblică introduce prima

menţiune de responsabilitate şi va fi adăugată automat de către sistem.

Menţiunea de ediţie se transcrie în limba titlului propriu-zis iar numerotarea ediţiei va fi

redată întotdeauna în cifre arabe, indiferent cum apare pe publicaţie, adică în cifre romane sau

în litere.

Practica noastră de catalogare recomandă introducerea în subcâmpul f a primelor

menţiuni de responsabilitate aşezate pe foaia de titlu. Prima menţiune de responsabilitate

referitoare la ediţie poate fi alcătuită de 1 până la 3 autori. În acest caz, în subcâmpul f se vor

înregistra până la 3 autori cu virgulă între ei. Pentru menţiunile de responsabilitate formate din

mai mult de 3 autori, în subcâmpul f se vor înregistra primii trei autori, după care vom utiliza

semnele omisiunii (, …).

Pentru crearea unui punct de acces pentru autorii înscrişi în acest câmp, ei vor fi înscrişi

obligatoriou şi în câmpul 702.

Subcâmpul g – Menţionarea responsabilităţii secundare la ediţie

În acest subcâmp se va introduce orice menţiune de responsabilitate secundară în legătură

cu ediţia. Acest subcâmp este repetabil. Numele responsabililor la ediţia respectivă se vor

introduce obligatoriu în câmpul 702, obţinându-se astfel un punct de acces la numele acestora.

Câmpul 206 – Zona materialului specific. Materiale cartografice. Date

matematice (R, obligatoriu pentru publicaţiile cartografice)

Acest câmp este echivalent Zonei de date matematice din ISBD (CM). Câmpul nu este

subdivizat în subcâmpuri, deoarece datele din acest câmp nu sunt folosite în mod curent la

căutări în conţinutul înregistrării. Câmpul este folosit numai pentru afişare. Aici se va introduce

textul prin care se specifică scara, proiecţia, coordonatele şi echinoxul. Acest câmp este

obligatoriu pentru publicaţiile cartografice.

Exemplu:

18

Câmpul 210 – Publicare, difuzare etc. (NR)

Câmpul conţine date referitoare la publicare, difuzare şi manoperă a publicaţiei. El

corespunde în ISBD(M) Zonei datelor de apariţie, adică: localitate, editură, an. Acest câmp nu

are indicatori de câmp.

Subcâmpul a – Locul publicării, difuzării

În acest subcâmp se va introduce localitatea unde îşi are sediul principal editura, în forma

în care este indicată în publicaţie.

Particularităţi

Când editura are sedii în mai multe localităţi şi acestea sunt menţionate pe foaia

de titlu, recomandăm indicarea primelor trei, înscriindu-se fiecare localitate în

câte un subcâmp a, iar pe celelalte le vom omite, folosindu-se expresia [etc.] într-

un al patrulea subcâmp a. Totodată, atunci când localitatea nu este cunoscută,

ISBD recomandă utilizarea expresiei latineşti [S. l.].

Subcâmpul c – numele editurii, difuzorului etc.

Numele editurii se va menţiona în acest subcâmp, după regulile deja cunoscute. Regulile

de introducere în baza de date a denumirilor de edituri sunt în conformitate cu recomandările

ISBD(M).

Se scrie cuvântul “Editură” în înregistrare în următoarele cazuri:

1. Atunci când cuvântul sau cuvintele ce urmează după cuvântul Editura se acordă în

gen, număr şi caz cu cuvântul Editura, sau formează o sintagmă de neseparat (de ex. Editura

Tehnică, Technische Verlag)

2. Atunci când editura poartă numele unei personalităţi, celebrităţi (de ex. Editura

Eminescu)

3. Dacă editura poartă un nume geografic, aflat în uz (de ex. Editura Moldova)

19

Nu se scrie cuvântul “Editură” în următoarele cazuri:

1. Când editura are denumire de sine stătătoare (de ex. Facla).

2. Dacă editura poartă numele unei zeităţi sau personaj din mitologie (de ex. Venus).

3. Când numele editurii este un prenume (de ex. Anastasia).

4. Când editura are ca nume o denumire geografică, neutilizată azi pentru teritoriul

respectiv (de ex. Dacia).

Notă: Numele editurii se va scrie în conformitate cu regulile ortografice ale

limbii textului. Ca atare, pentru limba română, la publicaţiile curente, se va înscrie

numele editurii cu iniţiale majuscule, în conformitate cu recomandările ultimului

Dicţionar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie al limbii române.

Se vor elimina din numele editurii expresiile ca: SRL, SA, Ltd. GmbH etc. care urmează

numelui editorului şi care atestă, în general, forma de organizare comercială a unei edituri.

Subcâmpul d – data publicării

În acest subcâmp se va indica data fixă sau aproximativă a publicării, tipăririi sau a

copyright-ului. Nu se scrie niciodată [s. a.], se va stabili cel puţin secolul în care a apărut

publicaţia.

Particularităţi

Conform ISBD, anul publicării se indică întotdeauna în cifre arabe. Dacă, totuşi,

pe publicaţie anul este menţionat în cifre romane, se recomandă înscrierea acestuia în

subcâmpul d, urmat de anul în cifre arabe, în paranteze pătrate. De exemplu:

MCMLXXXIII [1983].

Informaţia astfel introdusă se va putea regăsi atât după anul în cifre romane, cât şi după

anul în cifre arabe.

Atunci când în publicaţie nu apare decât anul dreptului de autor (copyright) el se va

introduce în acest subcâmp.

În cazul în care nu se poate stabili nici anul publicării, nici anul dreptului de autor, se va

stabili de către catalogator un an aporoximativ şi se va înregistra în paranteze pătrate. Dacă anul

este incert se va indica doar deceniul, cifra anului fiind înlocuită cu o cratimă, astfel: [199-?].

Pentru cazurile în care nici deceniul nu se poate stabili se va indica doar secolul, iar cifra

deceniului şi anului vor fi înlocuite cu câte o cratimă. De exemplu: [19--?]

Modele de combinaţii:

20

210 a – Localitate c – Editură a – Localitate c – Editură d – an

210 a – Localitate c – Editură d – an

210 a – Localitate a – Localitate a – Localitate c – Editură d – an

210 a – Localitate a – Localitate a – Localitate a – [etc.] c – Editură d – an

Notă: În cazul în care nu este indicat numele editurii, iar în antetitlu este înscris

numele unei instituţii, organizaţii care are clar o răspundere asupra conţinutului publicaţiei, în

practica noastră se obişnuieşte ca numele acelei instituţii să fie trecut în subcâmpul c (nume de

editură).

Nu considerăm însă greşit nici dacă la numele editurii se va trece [s. n.] şi se va înscrie

numele instituţiei în câmpul 314.

Câmpul 215 – Descrierea fizică (NR)

Acest câmp conţine informaţii despre caracteristicile fizice ale unităţii bibliografice.

Corespunde în ISBD Zonei colaţiunii, care mai este numită şi Zona descrierii fizice sau a

caracterizării cantitative.

Din punctul de vedere al ISBD, zona are două părţi principale, care includ elementele

constitutive ale caracterizării cantitative: paginaţia şi formatul. Tot în această zonă se va indica şi

materialul însoţitor.

Subcâmpul a – Numărul total de pagini sau numărul de volume

Pentru lucrările într-un singur volum primul element al acestui subcâmp este numărul

total de pagini, iar pentru cele în mai multe volume numărul total al volumelor titlului respectiv.

Particularităţi

În acest subcâmp se va înscrie numărul total de pagini al unei lucrări. Se

recomandă a se lua în considerare ca ultima pagină, foaie, coloană, cea cu caseta

tipografică, având în vedere că uneori numerotarea încetează înainte de sfârşitul

textului propriu-zis. Nu se vor lua în considerare paginile cu publicitate care nu au

fost numerotate, constituind o suită independentă şi care urmează casetei

tipografice. Numerotarea va fi menţionată aşa cum apare în publicaţie.

Ex.: . – 231 p.

. – X, 476 p.

. – XXV f.

. – XX, p. 21-319

21

Dacă lucrarea are mai multe suite de paginaţie, în acest subcâmp se vor indica până la trei

suite de paginaţie. Dacă există mai mult de trei suite, fiecare numerotată, în acest subcâmp se va

introduce expresia: Paginaţie diferită.

În cazul în care foile unui document sunt nenumerotate, la subcâmp se înscrie expresia:

Paginaţie multiplă sau se pot număra paginile sau foile publicaţiei, cifra înscriindu-se în

paranteze pătrate, urmate de expresia “nenumerotate”. De ex.: [110] f. nenumerotate sau [220]

p. nenumerotate.

Dacă textul, în cadrul paginilor numerotate, conţine ilustraţii

215 a – p.

c - il.

Dacă suitele nenumerotate sunt planşe, ilustraţii, tabele etc., fără a conţine şi text şi fac

parte integrantă din lucrare, se vor număra şi se vor înscrie în paranteze pătrate, cu cifre arabe,

separate de paginaţia principală printr-o virgulă, cu rol gramatical.

Ex.: 396 p., [8] f. il.

Dacă sunt detaşabile, se vor considera material însoţitor şi vor fi introduse în câmpul 215,

subcâmpul e:

Atunci când materialul însoţitor are caracteristici proprii, distincte faţă de cele ale

publicaţiei căreia îi aparţine, acestea vor fi introduse in subcâmpul e, în ordinea zonelor ISBD şi

cu punctuaţia aferentă:

Există cazuri când paginile unei lucrări în mai multe volume sunt numerotate în

continuarea celor din precedentul volum. În descriere se va indica intervalul de pagini al

documentului, precedat de prescurtarea p. şi separat prin linioară (de exemplu: volumul 2 al unei

lucrări continuă paginaţia volumului 1, deci paginaţia pentru volumul 2 va fi: P. 243-367).

307 Partea 1. – 309 p.307 Partea 2. – P. 310-641.

Paginaţia extraselor

Întâlnim două cazuri particulare:

22

1. Extrasul are doar o singură numerotare, aceea a periodicului din care a fost extras. În

acest caz, în câmpul 215, subcâmpul a (paginaţia), se va înscrie numărul total de foi sau pagini al

lucrării, în paranteze pătrate, întrucât bibliotecarul este acela care calculează aceste cifre. În notă,

în câmpul 300 se vor menţiona paginile publicaţiei din care a fost extrasă lucrarea. De exemplu:

215 a – [10] f.

300 a - Extras din: Acta Musei Napocensis, III, 1966, p. 471-482.

2. Dacă lucrarea de catalogat prezintă o dublă numerotare, una a periodicului şi una

proprie, în câmpul 215, subcâmpul a se va indica paginaţia proprie, iar în notă, câmpul 300 se

vor indica paginile din periodic, întocmai ca în exemplul anterior.

Lucrări în mai multe volume

1. Lucrări tip “multivolum” – vezi Model de multivolum

Pentru lucrările în mai multe volume, unde singurul element care le diferenţiază este

paginaţia (numim acest tip de documente multivolum, întrucât nu există titlu individual pentru

fiecare volum în parte) primul element care se introduce în subcâmpul a este numărul total de

volume pe care le are biblioteca din titlul respectiv (a nu se confunda numărul de volume cu

numărul de exemplare). În practica noastră se consideră util a se înscrie în subcâmpul a numărul

total al volumelor intrate în bibliotecă, iar paginaţia pentru fiecare volum într-o notă, în câmpul

307, subcâmpul a. Se vor crea atâtea câmpuri 307 câte volume are biblioteca din lucrarea

respectivă.

Notă: Indiferent care ar fi cuvântul care desemnează volumul (volum, parte,

Band, Kötet etc.) în subcâmpul a se va utiliza întotdeauna termenul vol. (în

prescurtare şi cu literă mică).

În câmpul 307, menţiunea va fi cea de pe carte (Vol., Parte, Band, Tom etc.)

23

2. Lucrări tip “master” şi “copil” - vezi Model de master şi copii

Dacă avem mai multe volume ale aceleiaşi lucrări cu un titlu comun, iar fiecare volum

are un titlu individual, se va proceda astfel: se va crea o înregistrare tip master (mamă) care va

conţine elementele bibliografice comune tuturor volumelor. Este ceea ce în ISBD numim nivelul

întâi sau partea generală. Apoi fiecare titlu individual va fi introdus într-o nouă înregistrare

(copil) – nivelul al doilea sau partea specială (ISBD), făcându-se legăturile de la volum la

master, prin intermediul câmpurilor de legătură 461 şi LKR. Aceste câmpuri vor fi create pentru

fiecare volum individual (copil). Câmpul 461, cu indicator de câmp 0 pe poziţia a 2-a va avea

următorele subcâmpuri: subcâmpul 0 în care se înregistrează nr. de sistem al mamei, subcâmpul t

în care trecem titlul masterului şi sucâmpul v unde vom înregistra numărul volumului. În LKR

în subcâmpul a se va crea o legătură de tip UP, adică de la volum în sus, spre master; în

subcâmpul b se va înscrie numărul de sistem al masterului, în l se va menţiona baza de date spre

care se face legătura şi unde se află înregistrarea mamă, în subcâmpul m numărul volumului şi

pentru care s-a făcut înregistrarea şi titlul acestuia, iar în subcâmpul n, se trece titlul mamei.

Astfel în înregistrarea master va apărea numărul total al volumelor din lucrarea respectivă, iar

dacă vrem să aflăm titlurile individuale vom apela la opţiunea Full&Link (prima coloană a unei

înregistrări). Ca atare, în subsolul descrierii vor fi înşirate volumele descrise. Dacă dorim să

consultăm un anume volum, ne poziţionăm cu cursorul pe volumul respectiv, dăm un click şi ne

poziţionăm pe opţiunea Link din casetele laterale. Dacă dăm click pe Link vom obţine

descrierea bibliografică a volumului dorit.

24

25

Subcâmpul c - Menţionarea materialului ilustrativ

În acest subcâmp se vor înregistra datele fizice ale unei unităţi bibliografice, altele decât cele

înscrise în subcâmpul a, cum ar fi materialul ilustrativ. Corespunde în ISBD subzonei

Menţionarea ilustraţiilor.

Particularităţi

Este subcâmpul în care vom menţiona dacă paginile numerotate au în interiorul

lor material ilustrativ. Cuvintele pe care le utilizăm în mod frecvent pentru

desemnarea ilustraţiilor din text sunt: fig., il., tab., h., sch., graf., facs. etc.

Ilustraţiile unei lucrări pot fi de mai multe feluri, în sensul că textul conţine atât ilustraţii

propriu-zise cât şi figuri, tabele, scheme, grafice etc. Pentru simplificarea descrierii recomandăm

utilizarea termenului general de: il., indiferent de natura lor, cu excepţia hărţilor pe care le

considerăm semnificative pentru publicaţiile geografice. De asemenea, vom menţiona dacă

documentul are ilustraţii color, folosind expresia: il. color. Dacă sunt ilustraţii atât color cât şi

alb-negru, expresia din descriere este: il. parţial color.

26

Atunci când ilustraţiile unei publicaţii sunt aşezate pe pagini fără text (nu se consideră

text legenda pentru ilustraţii), nenumerotate, aşezate fie disparat în lucrare, fie grupate într-o

parte a ei, recomandăm să se procedeze astfel: se vor număra foile conţinând ilustraţiile din

întreaga lucrare, se vor aşeza în paranteze pătrate, urmate de expresia f. il. sau p. il., după care,

evident dacă este cazul, vom menţiona dacă sunt şi ilustraţii color (de exemplu: f. il. color sau p.

il. color). Aceste ilustraţii le vom considera ca fiind una din suitele de paginaţie ale

documentului şi vor fi demarcate de celelalte suite printr-o virgulă ( , ).

Cazul 1, în care există si material ilustrativ pe paginile numerotate:

215 a 968 p.

c il., graf., tab., [9] f. il.

Cazul 2, în care există pagini cu text, fără ilustraţii, numeroate şi pagini cu ilustraţii,

nenumeroate (toata informaţia se trece în subcâmpul a, c-ul ramânând gol):

215 a 968 p., [9] f. il.

Dacă paginile cu astfel de ilustraţii (aşezate într-un singur loc sau dispersate în lucrare, pe

pagini separate şi fără alt text decât cel explicativ pentru ilustraţie) sunt numerotate, vor fi

considerate ca fiind una dintre suitele de paginaţie şi se vor aşeza după suita principală a lucrării,

cea care reprezintă textul propriu-zis.

Exemplu: 215 a - 250 p., XXI p. il.

Subcâmpul d – Dimensiuni

În acest subcâmp vor fi indicate măsurătorile liniare ale unei unităţi bibliografice. ISBD

recomandă măsurarea înălţimii unei publicaţii în centimetri; surplusul de milimetri se va rotunji

la valoarea imediat următoare. De exemplu: 12,3 cm se vor descrie ca 13 cm.

Pentru publicaţiile cu format neconvenţional, neobişnuit, se vor reda ambele dimensiuni,

având grijă să menţionăm mai întâi înălţimea şi apoi lăţimea publicaţiei.

Exemplu: 13X15 cm

Subcâmpul e – Menţionarea materialului însoţitor (R)

Câmpul cuprinde o descriere scurtă a oricărui material care însoţeşte o lucrare. În ISBD,

prin material însoţitor se înţelege orice material (carte, foi, non-carte) care însoţeşte o lucrare şi

se presupune a fi utilizat împreună cu lucrarea, publicat odată cu ea şi chiar serveşte ca material

ilustrativ sau anexă a unei lucrări. În acest subcâmp vom indica numărul de foi, pagini sau orice

27

alt fel de material însoţitor, în croşete, urmat de natura materialului (casetă video, casetă audio,

CD, dischetă, mape cu foi sau hărţi, etc.).

Câmpul 225 – Serii (R)

Acest câmp conţine titlul seriei împreună cu orice alte informaţii, precum şi specificarea

responsabilităţilor legate de titlul respectiv. Corespunde în ISBD Zonei seriei. În cadrul seriei,

de cele mai multe ori, publicaţiile sunt numerotate. În terminologia biblioteconomică seria mai

poartă şi numele de “colecţie”.

Subcâmpul a - Titlul propriu-zis al seriei (NR)

ISBD recomandă introducerea titlului propriu-zis aşa cum figurează pe publicaţie.

Recomandăm, însă, studierea cu atenţie a titlului unei colecţii şi, acolo unde se poate, să nu

introducem cuvintele care preced titlul propriu-zis al seriei, în limba titlului propriu-zis. Ca atare,

nu vom introduce cuvintele “Serie”, “Colecţie”, “Bibliotecă”, în cazurile în care colecţia are un

titlu de sine stătător. Însă dacă acest cuvânt este în acord gramatical cu cuvintele următore sau

formează o sintagmă de neseparat, introducerea cuvântului “serie” sau “colecţie” este

inevitabilă.

Subcâmpul d – Titlul paralel al seriei (R)

Atât în UNIMARC cât şi în ISBD se înţelege prin titlu paralel al seriei titlul într-o altă

limbă.

Subcâmpul e – Alte informaţii la titlul seriei (colecţiei) (R)

Aici se vor înscrie subtitlurile şi orice informaţii la titlul seriei din subcâmpul a sau

subcâmpul d. ISBD recomandă ca informaţiile referitoare la titlul seriei să se redea numai dacă

sunt necesare pentru a identifica mai exact titlul seriei. Nu trebuie confundat cu titlul subseriei.

ISBD arată că uneori menţiunea de responsabilitate constituie chiar titlulu propriu-zis al

seriei. (De exemplu: . – (Biblioteca Centrală Universitară Iaşi ; 17).

Subcâmpul h – Numărul părţii (R)

Aici se va introduce secţiunea sau numărul părţii pentru seria din subcâmpul a.

Subcâmpul i – Numele părţii (R)

În acest subcâmp se va introduce numele secţiunii sau părţii subseriei, atunci când seria

introdusă în subcâmpul a este divizată în subserii.

28

De exemplu: Publications universitaires de France. Serie I. Langue et litterature

allemande ; vol. 298. Redăm mai jos câmpurile şi subcâmpurile unde se recomandă introducerea

informaţiei catalografice:

225 a Publications universitaires de France

h Serie I

i Langue et litterature allemande

v vol. 298

Subcâmpul v – Desemnarea volumului (R)

Aici se va înscrie numărul titlului înscris în câmpul 225, subcâmpul a. Conform normelor

ISBD, acest număr se va indica dacă apare pe publicaţie şi este fie precedat, fie urmat de

termenul utilizat în publicaţie pentru a-l desemna. Numărul se va nota în cifre arabe. Însă

UNIMARC nu face nici o referire la acest lucru, deci vom înregistra numărul de volum al

colecţiei în termenii şi cu cifrele utilizate pe document.

Subcâmpul x – ISSN al seriei (R)

Conform ISBD, ISSN indică apartenenţa publicaţiei la titlul general (seria, colecţia) din

care face parte titlul independent. ISSN-ul trebuie menţionat dacă apare pe publicaţie, sau dacă

este depistat de către catalogator din baza de date sau din surse exterioare publicaţiei. El se va

menţiona de fiecare dată pentru aceeaşi serie, chiar dacă anterior el a mai fost introdus în baza de

date.

Dacă pe publicaţie apare atât un ISBN cât şi un ISSN, fară însă a se menţiona şi titlul

seriei din care face parte, ISSN-ul se va indica într-o notă, în câmpul 301. Dacă în subcâmpul x,

cele 8 cifre componente ale cifrei ISSN, nu sunt precedate de abrevierea “ISSN” (sistemul

generează automat termenul, la fel ca în cazul ISBN-ului) în câmpul notelor (301) abrevierea

“ISSN” este obligatorie.

Mai multe serii

Dacă pe publicaţie figurează titlurile mai multor serii, se va nota succesiv fiecare titlu,

împreună cu datele aferente într-un nou câmp 225, cu subcâmpurile corespunzătoare.

BLOCUL 3 – BLOCUL DE NOTE

Blocul 3 conţine aproximativ 30 de câmpuri repetabile şi opţionale. Vom prezenta doar

pe cele mai des utilizate.

29

Blocul notelor conţine specificări de text care amplifică descrierea şi tratează orice aspect

al alcătuirii fizice a unităţii bibliografice sau al conţinutului acesteia.

ISBD menţionează faptul că notele aduc informaţii suplimentare privitoare la elementele

descrierii, atunci când regulile contraindică introducerea lor în zonele anterioare. Notele se mai

pot referi la aspectele fizice ale unităţii bibliografice sau la conţinutul ei.

Pe cât posibil, şi în interiorul notelor, se respectă punctuaţia ISBD specifică zonei la care

se referă nota respectivă.

Notele vor fi formulate de către catalogator cât mai succint şi la obiect, în limba

catalogului. Atât tipul de note cât şi formularea acestora diferă de la bibliotecă la bibliotecă.

Câmpul , – Note generale (R)

Are doar subcâmpul a, care conţine textul notei şi care este nerepetabil.

Câmpul 300 este rezervat notelor generale, adică poate conţine o notă asupra oricărui

aspect al unităţii bibliografice, sau chiar asupra înregistrării referitoare la ea. Se poate folosi în

locul altor câmpuri în cazul în care formatul sursă (template-ul) nu are prevăzut câmpul specific

notei.

Exemple de note generale: Rezumat în lb. ..., Extras din ..., Tipărit cu caractere

gotice, Scriere chirilică în limba rusă, Text paralel în limbile: …, Textul în lb. română sau

engleză, Titlul şi în lb. ..., Foaia de titlu şi în lb. ... etc.

Câmpul 304 – Note proprii titlului şi menţiunii de responsabilitate (R)

Conţine note referitoare la titlul sau menţiunile de responsabilitate introduse în câmpul

200. Câmpul este repetabil, având doar subcâmpul a, nerepetabil.

În conformitate cu normele ISBD aceste note pot indica sursa titlului, variante ale titlului

sau transliterarea acestuia. De exemplu: <<Titlul pe copertă:>> …; <<Titlul original în

lb. ...:>> …; <<Face parte din ciclul>> …

De asemenea, aici se pot formula note referitoare la titlurile paralele, alte titluri care nu

au fost menţionate în câmpul 200. De exemplu: Înaintea titlului…

Tot aici se vor introduce amănunte referitoare la traduceri, indicându-se lucrarea care a

fost tradusă. De exemplu, indicăm întâi titlul după care s-a făcut traducerea şi abia după aceea

titlul ediţiei originale: Traducere din limba engleză a lucrării…

ATENŢIE! Corpul notei se va introduce între << >> , pentru a da Alephului

posibilitatea de a crea cheie de regăsire după titlul respectiv:

30

Câmpul 305 – Note proprii ediţiei şi istoricului bibliografic (R)

Câmpul conţine note asupra ediţiei actuale a unităţii bibliografice sau asupra unor lucrări

în relaţie cu unitatea bibliografică şi care nu au câmpuri de legătură corespunzătoare. Aici se vor

indica titlurile precedente ale monografiilor şi serialelor.

De exemplu:

Vol. 2. – Ediţia a 2-a – înregistrarea se referă la o monografie în mai multe volume şi

numai volumul 2 al lucrării este la a doua ediţie.

Câmpul 307 – Note proprii descrierii fizice (R)

Acest câmp se utilizează şi pentru descrierea fizică a volumelor, atunci când singurul

element care le diferenţiază este paginaţia. Este vorba de descrierile tip “multivolum”. Pentru

amănunte vezi şi câmpul 215.

Exemplu:

Câmpul 314 – Note proprii responsabilităţii intelectuale (R)

Câmpul conţine note referitoare la responsabilităţile intelectuale care nu au putut fi

introduse în câmpul 200, subcâmpurile f sau g, de exemplu: note referitoare la persoane sau

colectivităţi care au responsabilitatea intelectuală asupra lucrării.

Exemplu: o lucrare care are autor dar şi o instituţie care apare pe foaia de titlu

31

Antetitlul se copiază din index cu comanda F3

Câmpul 316 – Note privind exemplarul (R)

Câmpul 320 – Bibliografii interne sau note de index (R)

Acest câmp conţine o notă ce indică dacă publicaţia conţine o bibliografie sau un index.

Opţional, poate conţine paginaţia la care se regăsesc acestea.

Nota va fi formulată astfel: Bibliogr. Index

Câmpul 324 – Note facsimil (NR)

Acest câmp conţine o notă care indică dacă publicaţia este facsimil sau conţine facsimile,

incluzând referinţele bibliografice ale publicaţiei originale.

În această privinţă, atât UNIMARC cât şi ISBD recomandă introducerea în descriere a

datelor publicaţiei în facsimil şi nu ale originalului. Vom folosi acest câmp numai pentru cazurile

când există două foi de titlu, una pentru reproducere şi una pentru original sau când există pe

lucrare o menţiune expresă referitoare la reproducerea unui original.

Exemplu de notă: Reproducere în facsimil a ediţiei apărute la: Bucureşti : Editura

Librăriei Socecu & Comp. : Imprimeria Statului, 1895

32

Câmpul 327 – Note de conţinut (NR)

Aşa cum indică şi numele câmpului, aici vom introduce note referitoare la conţinutul unei

unităţi bibliografice, atunci când el nu a putut fi menţionat în zona titlului (câmpul 200,

subcâmpul a), întrucât regulile ISBD recomandă indicarea conţinutului în note.

Acest câmp are indicator 1 pe prima poziţie în cazul în care nota de conţinut este

completă, adică sunt înregistrate toate lucrările cuprinse în respectiva monografie sau 0 în cazul

în care se vor înregistra doar o parte din lucrările conţinute (cazurile cu mai mult de cinci titluri).

Câmpul are un singur subcâmp a care este repetabil. În interiorul subcâmpului se

recomandă introducerea punctuaţiei ISBD specifică zonei la care se referă nota. Exemplu de note

în acest câmp:

327 a - <<Cuprinde:>> Titlu

a – Titlu

327 a - <<Cuprinde:>> Titlu / Autor

a - Titlu / Autor

327 a - <<Mai cuprinde:>> Titlu

a - Titlu (nu se va menţiona şi lucrarea care dă titlul volumului).

33

Câmpul 328 - Note de dizertaţii (R)

Câmpul conţine o notă care indică dacă publicaţia este o teză de doctorat, o dizertaţie sau

un rezumat al tezei şi, opţional, poate include şi gradul academic pentru care a fost făcută teza

sau dizertaţia, precum şi instituţia academică ce acordă titlul respectiv.

ISBD ne recomandă reguli separate pentru tezele româneşti şi pentru cele străine.

Exemplu de notă pentru tezele de doctorat în limba română:

Universitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca. Facultatea de Istorie-Filosofie. Teză

de doctorat. Conducător ştiinţific: prof. univ. dr…

Exemplu de notă pentru tezele străine:

Universitat Kiel. Mathematisch-Naturwissenschaftliche Fakultat. Diss.

Câmpul 337 – Note de detalii tehnice pentru fişierele de calculator (R)

Cuprinde datele tehnice minime pentru citirea unui document electronic, date referitoare

la limbajul de programare, configuraţia calculatorului etc. Aceste detalii tehnice se găsesc pe

eticheta documentului.

Exemplu:

BLOCUL 4 – BLOCUL INTRĂRILOR DE LEGĂTURĂ

46 NIVELE

461 acest câmp este folosit pentru identificarea unităţilor bibliografice legate ierarhic la

nivelul set. Unitatea la care se face legătura este la nivelul set, iar înregistrarea ce conţine acest

câmp este la nivelul unitate sau subset. Vezi descrierile tip master-copil. Deci în descrierea

copilului, câmpul 461 are indicator pe poziţia a 2-a 0 şi subcâmpurile folosite sunt:

34

0 pentru a înregistra numărul de sistem al masterului spre care se face legătura

t pentru titlul masterului

v pentru desemnarea numărului volumului

Exemplu:

BLOCUL 5 – BLOCUL TITLURILOR ÎN RELAŢIE

Blocul conţine titluri (altele decât titlul propriu-zis) în relaţie cu publicaţia catalogată şi

care sunt indicate în lucrare.

Se utilizează pentru generarea punctelor de acces la titlu şi autor/titlu, suplimentar faţă de

punctul de acces din câmpul 200 a.

Câmpul 500 – Titlul uniform (R)

Acest câmp conţine un titlu particular, selectat de agenţia bibliografică,

prin care o lucrare este cunoscută sub mai multe titluri (vezi O mie şi una de

nopţi). Valoarea indicatorului acestui câmp va fi 0 pentru cazul în care titlul

uniform nu este semnificativ, şi 1 dacă acesta este semnificativ.

Câmpul 510 – Titlul propriu-zis paralel (R)

Se utilizează pentru crearea unui punct de acces la titlul paralel, dacă

indicatorul de câmp pe prima poziţie este 1, chiar dacă titlul paralel a fost inclus

în câmpul 200 d.

Câmpul 512 – Titlul pe copertă (R)

Câmpul conţine titlul care apare pe coperta unei publicaţii, atunci când el

diferă suficient de mult faţă de titlul propriu-zis (de pe pagina de titlu) şi se

doreşte crearea unui punct de acces şi pentru titlul de pe copertă. În acest caz,

indicatorul câmpului trebuie să fie 1, pe poziţia 1.

Câmpul 513 – Titlul pe pagina suplimentară de titlu (R)

În acest câmp se va introduce titlul de pe pagina suplimentară de titlu,

doar dacă se doreşte crearea unui punct de acces pentru acest titlu. Pentru aceasta

indicatorul câmpului este 1, pe poziţia 1.

Câmpul 514 – Titlul generic (R)

35

Câmpul conţine titlul care apare la începutul primei pagini de text, dacă

diferă suficient de mult faţă de titlul înscris în câmpul 200 şi dacă se doreşte

crearea unui punct de acces şi pentru acest titlu. Şi în acest caz, indicatorul de

câmp trebuie setat pe 1.

Câmpul 515 – Titlul succesiv (R)

Prin titlu succesiv UNIMARC înţelege titlul care apare fie în partea de

sus, fie în partea de jos a fiecărei pagini a publicaţiei şi care este suficient de

diferit faţă de titlul propriu-zis.

Câmpul 516 – Titlul pe cotor (R)

Conţine titlul care apare pe cotorul publicaţiei, dacă diferă de titlul de pe

foaia de titlu şi se doreşte înregistrarea lui ca o notă sau crearea unui punct de

acces. Câmpul are două subcâmpuri:

Subcâmpul a – Titlul pe cotor

Subcâmpul e – Informaţii la titlul de pe cotor

Câmpul 517 – Alte variante la titlu (R)

În acest câmp va fi introdus titlul de pe legătură, titlul de pe casetă, titlul

parţial etc. Se va înregistra numai dacă se doreşte crearea unui punct de acces la

aceste variante. Are doar 2 subcâmpuri:

Subcâmpul a – Varianta la titlu

Subcâmpul e – Informaţii la titlu

Ex.: 200 a - 83 de jocuri psihologice pentru animarea grupurilor

517 1_a - Optzeci şi trei de jocuri psihologice pentru animarea grupurilor

Sau 200 a - O mie nouă sute optzeci şi patru

e - roman

517 1_a – 1984

e – roman

Câmpul 531 – Titlul abreviat (nu are indicatori de câmp)

Subcâmpul a – titlul abreviat

Ex.: 200 a – Dicţionarul Explicativ al limbii române

531 a – DEX

Atenţie: titlul abreviat se va trece, de asemenea, şi în câmpul 931 (fără

indicatori de câmp).

Câmpul 545 (R) – titlul părţii (secţiunii) – indicator de câmp 1 pe prima poziţie

36

Subcâmpul a – titlul copilului

În cazul în care copilul este o culegere de mai multe lucrări, se va repeta

545 de câte ori este nevoie.

BLOCUL 7 – BLOCUL RESPONSABILITĂŢII INTELECTUALE

Blocul conţine nume de persoane şi autori colectivi care au forme de responsabilitate

intelectuală în raport cu publicaţia descrisă.

Responsabilitatea intelectuală este definită în mod larg, pentru a include toate persoanele

sau autorii colectivi asociaţi unei înregistrări. De altfel şi ISBD(M) defineşte autorii ca fiind

orice persoană fizică sau colectivitate care contribuie la elaborarea conţinutului intelectual sau

artistic al unei lucrări. Deci, atât UNIMARC-ul cât şi ISBD(M) înţeleg prin autori nu numai

autorii textului propriu-zis al unei lucrări ci şi pe traducători, prefaţatori, redactori, ilustratori etc.

37

Un autor persoană fizică poate fi selectat ca având responsabilitate primară. De altfel,

aceasta va constitui şi vedeta lucrării respective şi va da intrarea principală în catalogul alfabetic

tradiţional. Orice alte persoane având responsabilitate egală sunt consideraţi ca având

responsabilitate alternativă. Restul persoanelor care au o responsabilitate tangenţială (editori,

traducători, redactori, ilustratori etc.) sunt consideraţi ca având responsabilitate secundară.

Orice autor pe care dorim să-l înregistrăm într-unul din câmpurile din blocul 7 trebuie

ataşat descrierii din fişierul de autoritate. Dacă autorul nu are înregistrare în fişierul de

autoritate, pentru acesta se va face o nouă descriere.

Un sistem integrat de bibiliotecă, pe lângă baza bibiliografică (denumită la BCU Cluj

CUC01), mai are un instrument de lucru numit fişier de autoritate (CUC10) - folosit de către

bibliotecari pentru a stabili vedete uniforme pentru nume (de persoane, locuri, congrese şi

organizaţii), titluri şi subiecte folosite în înregistrările bibliografice. El permite bibliotecarilor să

furnizeze accesul uniform la informaţia din cataloagele bibliotecii şi identificarea precisă a

autorilor şi a vedetelor de subiect. De asemenea, permite şi trimiterile de la forma neacceptată de

vedetă la vedeta uniformă.

Exemplu:

Înregistrarea în fişierul de autoritate este unică pentru fiecare autor-persoană fizică sau

colectivitate. Orice informaţie suplimentară (excluderi, trimiteri, date de naştere/deces etc.)

identificată ulterior, se adaugă la această înregistrare unică, în câmpurile şi subcâmpurile

potrivite.

38

Exemplu:

Este important de menţionat că un fişier de autoritate nu face parte din colecţiile

bibliotecii (nu este o unitate bibliografică), ci el este un instrument de lucru folosit de

bibliotecarii din serviciile tehnice pentru a organiza catalogul bibliotecii şi a-i ajuta pe utilizatori

la regăsirea informaţiei. Baza de date bibliografică şi fişierul de autoritate sunt două baze

distincte şi paralele. Legătura dintre fişierul de autoritate şi baza bibliografică se face prin

interogarea şi copierea, în câmpurile din blocul 7, a vedetei (în Aleph 500, printr-o combinaţie de

taste: Ctrl + F3).

În fişierul de autoritate (CUC10) template-ul are următoarele câmpuri şi subcâmpuri:

Câmpul 200 (NR) – indicator de câmp 1 pe a 2-a poziţie când intrarea se face la numele

de familie si, respectiv 0, când elementul de intrare este prenumele.

Subcâmpul a – elementul de intrare

Se va înregistra în acest subcâmp partea din nume folosită ca intrare de vedetă sau

ceea ce ISBD(M) numeşte cuvânt de ordine, întrucât el va da ordinea de intrare atât în cataloagele

tradiţionale cât şi în fişierele de autoritate. Subcâmpul nu este repetabil. Ca atare, în acest subcâmp

vom introduce numele de familie al autorului cu responsabilitate intelectuală primară. Numele de

familie poate fi nume simplu sau compus. Numele de familie compuse, fără cratimă, vor fi

introduse ca atare.

Subcâmpul b – Parte a numelui alta decât elementul de intrare

În subcâmp se va înregistra partea rămasă din nume (de obicei prenumele).

Subcâmpul c – Adăugiri la nume, altele decât datele calendaristice

Aici se vor introduce titlurile de nobleţe, epitete, calificative precum : Sfântul, Sir,

împărat, rege etc. sau se va indica funcţia, ocupaţia pentru autorii absolut omonimi şi la care nu

am găsit nici un alt element pentru a face diferenţierea. Jr. se trece numai în descriere, în 200 f sau

g, după caz, dar în fişierul de autoritate se exclude total.

Subcâmpul d – Numere romane

39

În subcâmp se vor introduce cifrele romane asociate cu numele unor persoane regale,

ecleziaste etc.

Subcâmpul f – date de naştere/deces

Datele ataşate numelor de persoane împreună cu prescurtări sau alte indicaţii de

natură a datelor. Orice indicaţii despre tipul datei (născut, decedat) vor fi introduse în subcâmp în

formă întreagă sau prescurtată.

Câmpul 300 – câmpul notelor – indicator 0 pe prima poziţie

Are un singur subcâmp, a.

În acest câmp se vor înregistra orice informaţii referitoare la autor, considerate

importante şi aduc lămuriri asupra domeniului/domeniilor de activitate. Atenţie: fiind un câmp

nou, informaţiile se introduc cu iniţială majusculă.

Exemplu:

Tot în acest câmp se vor face şi menţiunile legate de pseudonime sau de numele real.

Câmpul 400 – câmp pentru varianta de vedetă (trimiteri generale de tip „vezi”, adică de

la formele de vedetă neacceptată spre vedeta uniformă) – se repetă toate subcâmpurile folosite în

câmpul 200

40

Câmpul 500 – câmp pentru trimiteri speciale (trimiteri de genul „vezi şi”)

corespondentul trimiterilor încrucişate din catalogul tradiţional, adică arată utilizatorului că

informaţia căutată de el la o anumită vedetă mai poate fi găsită şi la o altă formă de vedetă

acceptată.

În descrierea bibliografică autorii vor fi copiaţi din fişierul de autoritate (CUC10) şi vor

fi înregistraţi într-unul din câmpurile blocului 7. Toate subcâmpurile din blocul 7 se regăsesc în

fişierul de autoritate. Autorii vor fi copiaţi din fişierul de autoritate (baza CUC10) cu ajutorul

combinaţiei de taste Ctrl + F3 pentru a asigura uniformitatea descrierilor bibliografice.

Câmpul 700 – Nume de persoană, responsabilitate intelectuală primară (NR)

Câmpul conţine numele unei persoane considerată a avea responsabilitatea intelectuală

primară pentru o lucrare, în formă de punct de acces, cu condiţia ca înregistrarea să fie creată în

conformitate cu regulile de catalogare care recunosc conceptul de intrare principală. Întrucât noi

utilizăm în descriere regulile ISBD(M) pentru corpul notiţei descriptive şi regulile Ghidului de

catalogare şi clasificare a colecţiilor bibliotecilor universitare din România pentru stabilirea

vedetei, recunoaştem conceptul de intrare principală.

Câmpul 701 – Nume de persoană – responsabilitate intelectuală alternativă (R)

Acest câmp conţine numele unei persoane considerate a avea o responsabilitate intelectuală

alternativă pentru o lucrare, în formă de punct de acces.

Subcâmpurile acestui câmp sunt aceleaşi ca în câmpul 700. Toate regulile privind utilizarea

câmpului 701 sunt identice cu cele privind câmpul 700.

41

Descrierea publicaţiilor cu unul sau mai mulţi autori

Autori pe carte 200 f Blocul 7

1 autor A1 700 – A1

2 autori A1, A2 700 – A1701 - A2

3 autori A1, A2, A3 700 – A1701 - A2701 – A3

4 autori A1, A2, A3, A4 701 – A1701 - A2701 – A3701- A4

> de 4 autori A1, A2, A3, ... 701 – A1701 - A2701 – A3

UNIMARC ne recomandă ca atunci când este vorba de autori multipli, care exclud

intrarea principală la autori, aceştia să fie consideraţi fiecare ca având responsabilitate

alternativă.

Vom folosi câmpul 700 numai pentru primul autor în cazul în care lucrarea este semnată

de cel mult trei autori.

Câmpul 702 – Nume de persoană – responsabilitate intelectuală secundară (R)

Acest câmp conţine numele unei persoane considerate a avea răspundere intelectuală

secundară pentru lucrare, în formă de punct de acces.

În majoritatea codurilor de catalogare, existenţa unei persoane considerată a avea răspundere

intelectuală secundară, nu implică în mod necesar existenţa unei persoane cu răspundere primară în

înregistrare. De aceea câmpul 702 poate fi prezent fără câmpul 700, 710 sau 720.

Pentru utilizarea câmpului vezi îndrumările câmpului 700, care se aplică şi acestui câmp.

Câmpurile 710, 711 şi 712 sunt destinate pentru numele de colectivitate - responsabilitate

intelectuală.

42

BLOCUL 8 – BLOCUL UTILIZĂRII INTERNAŢIONALE (obligatoriu, R)

Conţine convenţii internaţionale asupra câmpurilor care nu se încadrează în câmpurile de

la 0 la 7.

801 conţine o indicaţie referitoare la originea înregistrării.

Indicatorul de câmp 0 – agenţia de catalogare originală.

Subcâmpuri: a – ţara – cod format din două caractere, desemnând ţara agenţiei care produce

înregistrarea

b – agenţia

g – regulile de catalogare (convenţii descriptive)

2 – codul sistemului folosit

BIBLIOGRAFIE

Holt, Brian P. (ed.). Manual UNIMARC, trad. de Mihaela Bora, Doina Banciu, Mihaela

Paraschivescu, Bucureşti, Biblioteca Naţională a României, 1993;

Borocan, Ioana, Dumitrăşconiu, Constanţa. Metodologia de aplicare a normelor ISBD(M),

Bucureşti, 1993;

Fodorean, Nastasia. ALEPH. Ghid de utilizare a modulului de catalogare, Cluj-Napoca, 2000.

43

EXEMPLE:

Model de single cu un singur autor

44

Model pentru două lucrări ale aceluiaşi autor

45

Model de single cu doi autori

46

Model de două lucrări cu doi autori diferiţi

47

Model de single cu mai mult de trei autori

48

Model de single cu patru autori

49

Model de single fără responsabilitate primară (fără autor)

50

Model pentru titlu alternativ

51

Model pentru text paralel

52

Model de culegere de mai multe titluri ale aceluiaşi autor, reunite sub un titlu comun

53

Model de culegere de mai multe titluri ale aceluiaşi autor, dintre care una dă titlul lucrării

54

Model de multivolum

55

Model de master şi copii

Model de master

56

Model pentru copilul 1

57

Model pentru copilul 2

58

Model pentru copilul 3

59

Model de hartă tipărită

60

Model pentru resursă electronică

61

Model de teză de doctorat românească

Model de teză de doctorat străină

62

Model de extras

63