Catre sfarsitul secolului al XVIII-lea, medici din Anglia si Germania au

definit pentru prima data dependenta de alcool ca fiind o boala si au

descris-o ca atare. A mai durat insa catva timp pana cand acest concept

s-a impus oficial si cu toate consecintele in opinia publica.

In ciuda recunoasteri oficiale de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii

(O.M.S.) a dependentei de alcool ca fiind o boala, aceasta constatare

poate starni inca zambetul ironic si neincrezator al multor

contemporani. Ea poate fi insa dovedita prin mai multe stari de fapt

sesizabile atat juridic cat si medical.

In general se considera ca este prezenta

o boala atunci cand sunt evidente modificari fizice si/sau psihice care:

se deosebesc evident de starea de sanatate, pot fi percepute subiectiv si obiectiv,

necesita supraveghere medicala sau tratament, nu sunt provocate in mod constient de cel in cauza, pot avea ca urmare

incapacitatea de munca.

Boala inseamna un dezechilibru involuntar cauzat de agenti din

mediul extern sau intern ai organismului, presupune un grup de

simptome specifice tulburarii de sanatate si cunoaste o evolutie

progresiva sipredictibila.

Pornind de la aceasta definitie alcoolismul sau sindromul de

dependenta alcoolica este o boala primara, cronica, influentata in

dezvoltarea si manifestarile ei de interactiunea factorilor ce tin de

personalitate cu cei ai mediului, cunoaste o evolutie predictibila si

progresiva, adesea putand fi fatala si se caracterizeaza prin pierderea

controlului asupra consumului de alcool, constant sau periodic,

preocuparea fata de alcool si consumul de alcool in ciuda consecintelor

nefaste si dereglarilor gandirii.

Alcoolismul este o boala primara pentru ca nu reprezinta un sindrom

al unei alte stari de boala existente, ci poate cauza ea insasi alte

tulburari fizice sau psihice sau le agraveaza pe cele existente. In modul

cel mai eviden 24424k1014y t, alcoolismul ca boala poate fi recunoscut

prin consecintele intoxicatiei, adica in leziuni ale ficatului, stomacului si

sistemului nervos central sau periferic, provocate de alcool.

Natura de boala cronica a alcoolismului atrage atentia

asupracaracterului permanent al bolii. Persoana dependenta de

alcool va ramane toata viata cu aceasta boala.

Din acest punct de vedere alcoolism poate fi asemuit mai ales unui

infart miocardic, unui diabet sau unor afectiuni circulatorii, afirmatie

sustinuta de cateva trasaturi comune. La toate aceste boli conduita de

viata are un loc important prin deprinderea unor obiceiuri nesanatoase

si incapacitatea de a reactiona adecvat la situatiile solicitante.

De asemenea o ameliorare durabila nu se poate astepta in cazul acestor

boli decat prin modificarea comportamentului si a obiceiurilor. La fel

cum diabeticul nu se vindeca, dar poate trai tinand boala sub control, la

fel si alcoolicul poate duce o viata fericita si linistita in conditii de

abstinenta.

Telul tratamentului nu consta in restabilitea starii initiale de sanatate, ci

in reducerea solicitarilor si extinderea posibilitatilor de a trai o viata

dezirabila. In cazul acestor boli exista suficienti factori ereditari care

influenteaza probabilitatea instalarii ei, fara a o provoca in mod explicit.

Dependenta de alcool are un caracter predictibil pentru ca cunoaste

aceeasi evolutie pentru toti cei care consuma alcool si

este progresivapentru ca persista in timp si netratata se agraveaza iar

starea dependentului se inrautateste.

Din pacate alcoolismul este o boala multifazica pentru ca afecteaza

individul pe toate planurile - familial, material, intelectual, social,

profesional, emotional si al sanatatii - manifestandu-se in toate prin

consecinte nefaste.

Deasemenea tot de abatere de la normal este vorba si in ceea ce

priveste pierderea autocontrolului si incapacitatea de a fi

abstinent, ne mai putand fi posibile anumite procese de franare si

control fata de alcool, iar capacitatea de control nu poate fi recastigata

nici prin tratament.

Daca o persoana a trecut prin faza in care a fost atat de dependenta de

alcool incat nu si-a mai putut dirija viata, acea persoana nu se mai

poate intoarce la stadiul consumului neproblematic de alcool, acel

consum naiv, controlat.

Perfidia boli consta in faptul ca nici specialistii nu pot prezice cu

certitudine care dintre consumatorii de bauturi vor deveni alcoolici.

Tratamentul alcoolismului se adreseaza, asadar, personalitatii in

complexitatea ei, tuturor domeniilor de viata si de comportament ale

persoanei in cauza si nu se refera la vindecarea anumitor simptome

cum ar fi tulburarile hepatice.

Deoarece dependenta psihica este o problema mai spinoasa,

specialistii in domeniu fac parte din alte categorii profesionale decat in

cazul bolilor clasice, cea mai importanta contributie la tratament si-o

aduc psihologii, asistentii sociali si terapeutii formati pentru

problematica dependentei. Rezultate notabile se obtin si fara interventia

specialistilor, in grupele de intrajutorare de tipul Alcoolicilor Anonimi.

In cazul alcoolismul, desi sunt prezente toate aceste caracteristici, nu

avem de a face cu o boala in sens clasic. Aceasta afirmatie este

sustinuta de o serie de factori cum ar fi faptul ca, desi apar vatamari

grave ale organismului, ele nu sunt nici cauza boli, nici indispensabile

diagnosticari ei.

Nimeni nu se poate contamina de alcoolism si nici nu se poate

imbolnavi de el, ca in cazul altor boli. De fapt alcoolismul este o boala

cu propria participate.

O alta deosebire costa in faptul ca, in tratamentul altor boli, pacientul

suporta pasiv o interventie, cum ar fi in cazul unei apendicite unde

vindecarea depinde doar de maiestria chirurgului.Totodata nu exista

medicamente specifice impotriva acestei boli.

In cazul alcoolismului, vindecarea depinde mai ales de participarea activa a bolnavului.

Specialistii in domeniu actioneaza dupa principiul "Te ajut sa te poti ajuta singur”.

Alcoolemia

Dupa ce alcoolul este consumat, cea mai mare parte a alcoolului este

resorbit in circulatia sanguina, cam 80% la nivelul intestinului subtire,

iar restul la nivelul stomacului.

Rapiditatea patrunderii alcoolului in sange depinde de modul de a bea

(mai incet, mai repede sau dat pe gat), sortimentul de bautura

consumat (concentratia de alcool, continutul de bioxid de carbon,

continutul de zahar, temperatura), si starea stomacului. Astfel resorbtia

cea mai rapida se produce in cazul consumului unor bauturi calde, dulci

si carbogazoase cu o concentratie de alcool de pana la 6% pe stomacul

gol.

Din punct de vedere al duratei in timp, in general se considera ca dupa

10 pana la 15 minute s-a resorbit jumatate, dupa 20 de minute cam

60%, iar dupa 30 de minute cam doua treimi din cantitatea totala de

alcool. Dupa 60 pana la 90 minute, procesul este incheiat.

Cocentratia de alcool in sange se exprima in "promil" (‰). O alcolemie

de 1‰ inseamna un mililitru de alcool pur pe un litru de sange.

Formula de calcul a alcoolemiei este

C = A : G . r

unde

C = concentratia alcoolului in sange

A = cantitatea de alcool in grame

G = greutatea corporala r = un factor de difuziune (0,7 la barbati si 0,6 la femei)

Rezulta ca alcoolemia depinde si de greutetea corporala, respectiv de

cantitatea de lichide in care alcoolul ingerat poate difuza.

In realitate calculul este mai complex deoarece si factori precum sexul,

toleranta individuala si durata consumului joaca un rol.

Daca persoana bea o perioada mai lunga, din valoarea calculata mai

trebuie scazuta cantitatea de alcool eliminata din organism, pe cale

naturala care si ea depinde de greutatea corporala fiind de aproximativ

0,15‰ pe ora.

Sa aruncam o privire asupra acestui fenomen. Cam 5 - 10% din alcoolul

patruns in sange paraseste corpul nealterat, mai ales prin aerul expirat,

iar o cantitate mai mica prin urina si prin transpiratie. Ficatului ii revine

sarcina de a prelucra 90 - 95% din alcoolul asimilat. Descompunerea

alcoolului are loc intr-un proces de oxidare. Alcooldehidrogenaza (ADH),

o enzima hepatica, transforma alcoolul in acetaldehida transformata la

randul ei de catre aldehiddehidrogenaza (ALDH) in acid acetic. In cele

din urma acesta este transformat in bioxid de carbon si apa. Astfel intr-

o ora se pot elimina cele 7-10g de alcool, reflectate printr-o scadere a

alcolemiei cu aproximativ 0,15‰ pe ora.

Alcoolul

Cuvantul alcool isi are originea in limba araba - al.articol si cohol "lucru

subtil" - o traducere cu care multi vor fi desigur de acord cu incantare.

In cazul de fata, cand vorbim despre alcool, ne referim la alcoolul

etilical carui formula chimica este C2H5OH , avand urmatoarea

formura structurala:

Din punct de vedere fizic alcoolul etilic in stare pura este un lichid

incolor, inflamabil, cu punctul de fierbere la 78,3° C, cu gust amar, care

arde cu flacara albastra. Se amesteca in orice protortii cu apa, cu

alcoolul metilic, cu eterul si cu alte substante organice.

Alcolul se obtine pe cale naturala prin fermentarea zaharului si a

amidonului din fructe, cereale, cartofi, in prezenta unei enzime

(ferment) numita cozimaza, un produs de metabolism al ciupercii

drojdiei de bere.

In timpul fermentarii are loc un proces chimic de

catabolizare(descompunere) a zaharului.

E interesant sa analizam functia alcoolului din punct de vedere al

ciupercii drojdiei de bere. Aceasta ciuperca are si ea diferiti dusmani,

cum ar fi ciuperca de mucegai si alte microorganisme glucofage.

Impotriva acestor dusmani ea foloseste alcoolul ca pe o arma, ucigindu-

i. Din aceasta cauza se explica faptul ca in produsele alcoolice obtinute

prin fermentare concentratia alcoolica nu depepaseste 15%, deoarece

la o concentratie mai mare insasi microorganismele care il produc mor.

Bauturi alcoolice cu o concentratie mai mare se obtin prin distilarea

produsilor de fermentatie.

Alcoolul se obtine si pe cale sintetica prin hidrogenarea

catalitica aaldehidei acetice sau prin hidratarea etilenei, avand o larga

utilizare in industria chimica, farmaceutica si alimentara.

Alcoolul poate lua nastere in natura fara nici o interventie din partea

omului. Intr-un film documentar realizat in Africa este prezentat un

exemplu in acest sens. Anumite fructe exotice cazute pe pamant si

intrate in fermentatie sunt consumate de diferite animale care prezinta

apoi semne clare ale starii de ebrietate.

Poate asa a cunoscut si omul alcoolul. Dar de la acest moment pana

cand omul a produs intentionat si consumat regulat bauturi alcoolice a

trecut o lunga perioada de timp.

Exista anumite indicii ca omul de Cro-Magnon (incepand cu anul 40.000

i.Hr) cunostea prepararea unor bauturi fermentate.

Cu siguranta asemenea bauturi au fost produse intentionat in perioada

de inceput a agriculturii, in mezolitic (intre anii 10.000 si 5.000 i.Hr),

folosindu-se apa cu miere de albine (hidromel), orz sau lapte de iapa.

Aceste bauturi serveau preponderent drept aliment sau drept ofrande.

Insa alcoolul a fost intotdeauna si un drog fiind folosit adesea si in

ritualuri magice.

Cele mai vechi documente istorice in care sunt mentionate bauturile

alcoolice dateaza de aproximativ 6.000 de ani. In toate scrierile vechi

din Mesopotamia, Egipt, China, Grecia precum si in Biblie gasim

marturii despre folosirea bauturilor alcoolice, dar si despre abuzul in

consumul lor.

Ca substanta aparte, alcoolul a fost produs mult mai tarziu, in jurul

anului 1.000 prin inventia unei tehnici performante de distilare. Aceasta

inseamna ca bauturile spirtoase exista numai incepand din evul mediu.

De atunci, el este folosit si ca solvent pentru extractia principiilor active

din plante.

Putem concluziona ca alcoolul a fost folosit de la inceput pentru a

reduce temerile in fata fortelor naturii si a incertitudinilor vietii si pentru

a trece mai usor peste bariere in contactele interumane. Se pare insa

ca alcolismul pe scara larga nu s-a manifestat in antichitate, asa cum a

existat in utimele secole si se manifeata in special in prezent.

Poate merita totusi sa ne intrebam ce conditii treduie sa fie indeplinite intr-o societate

ca sa se ajunga la un consum ridicat si larg raspandit de alcool.

Consumul de alcool

Noi oamenii incercam sa ne influentam mediul in care traim, conditia

fizica, gandirea si comportamentul, astfel incat sa ne simtim bine si sa

putem duce o viata cat mai placuta, chiar daca conceptiile asupra unor

detalii in acest sens difera.

Cum se poate remarca din schema de mai sus consumul unor

substante apare ca una din posibilitatile care ne stau la indemana

pentru a ne modifica dispozitia si emotiile. Acele substantele care

afecteaza comportamentul, constiinta si dispozitia psihica sunt

denumitesubstante psihotrope. Acestea includ nu numai drogurile

cum sunt heroina si matihuana, ci si tranchilizantele, stimulantele si

alte substante binecunoscute precum alcoolul, tutunul si cafeaua.

In acest context consumul unor astfel de substante apare ca o actiune

tintita, cu scop, care se gaseste intr-o permanenta corelatie cu celelalte

posibilitati comportamentale de care dispunem si cu conditiile noastre

de viata.

Trebuie insa mentionat ca practic oricare dintre posibilitatile de

influentare a dispozitiei poate devia in sensul unei dependente.

Unii oameni fac cunostinta cu astfel de substante inca din copilarie sub

forma de medicamente psihoactive, dar cei mai multi le descopera in

perioada pubertatii sau imediat in anii urmatori. Aceasta perioada

pentru multi tineri este plina de crize interne si externe. Daca starea

emotionala este influentata imprevizibil si neplacut prin

gandire,anturaj si anumite procese fizice, este de dorit ca echilibrul

balantei interioare sa se restabileasca nu numai prin aportul de astfel

de substante.

Alcoolul este folosit concomitent ca aliment si ca substanta

psihioactiva. Alcoolul este consumat in cantitati mici si de catre

oameni care savureaza in primul rand gustul respectivelor bauturi sau

care beau numai pentru ca asa este obiceiul. Aceasta se datoreaza

faptului ca bauturile alcoolice sunt usor accesibile, cine le consuma in

rand cu prietenii se simte in general apreciat si nu in ultimul rand,

efectul alcoolului este resimtit intr-o prima etapa ca fiind placut. Dar

atentie: trecerea de la acest consum aparent inofensiv la folosirea

alcoolului pentru efectul sau asupra psihicului se poarte realiza pe

nesimtite.

Ca aliment, 1 g de alcool are o putere calorica de 29 kJ, avand astfel o

valoare nutritiva apreciabila, fara a contine insa anumite substante

necesare unei alimntatii sanatoase, echilibrate, din acesta cauza

bautorul poate primi mai multa energie decat are nevoie. De exemplu,

un litru de bere are o putere calorica de aproximativ 2000 kJ, acopera

20% din necesarul zilnic de energie al unui barbat ce presteaza o

activitate cu eforturi fizice medii. Cam tot atata putere calorica este

continuta in 0,7 l de vin sau 0,25 l de spirtoase.

Ca substanta psihoactiva, alcoolul alaturi de barbiturice (Nembutal,

Secobarbital) si tranchilizante usoare (Meprobamat, Diazepam) este

unsedativ, adica este o substanta care scade activitatea sistemului

nervos central, alterand comportamentul, constiinta si dispozitia

psihica.

Alcoolul isi exercita efectul calmant asupra sistemului nervos central

indiferent daca este consumat in mod constient in acest scop sau este

consumat doar pentru gustul bauturii sau din obisnuinta. De aceea

alcoolul vandut sub forma unor medicamente ca de exemplu diferite

calmante pentru dureri, tranchilizante, poate deveni un fel de fals

panaceu pentru tot felul de acuze si indispozitii. O rezolvare adevarata

a problemelor insa nu se poate obtine prin consumul de alcool.

Cea mai mare particularitate a acloolului este faptul ca el nu

este perceput ca fiind un drog ci ca o parte integranta din viata,

cultura si economia noastra.

Multi oameni reusesc sa pastreze in privinta consumului de alcool

masura si sa se fereasca de efectele lui daunatoare, dar nu putini sunt

cei care aluneca pe nesimtite pe panta abuzului in dependenta, platind

acest consum cu sanatatea si chiar cu viata lor.

Efecte daunatoare ale alcooolului asupra organismului uman sunt de

asteptat in timp cu mare probabilitate daca doza medie zilnica depaseste aproximativ 40 de grame de alcool pur.

Tratamentul dependentei de alcool

Multi dintre oameni considera ca cea mai mare infrangere

personala pe care o pot suferi este atunci cand trebuie sa mearga intr-

un centru de consiliere sau de recuperere pentru persoane dependente

de alcool. Prin aceasta este evident ca au devenit dependenti. Si fiecere

dintre noi isi doreste sa nu fie.

Dupa ce a trecut perioada de indoiala de sine si de neacceptare a

destinului si nu se mai pune problema diagnosticului gresit, alcoolicul

va vedea si reversul medaliei, va intelege ca boala este de fapt un

semnal ca trebuie sa schimbe ceva in modul sau de viata.

Iesirea din dependenta poate avea loc fie prin forte proprii, fie

cu ajutorul grupelor de intrajutorare sau prin asistenta de

specialitate.

Cercetatorii americani Prochaska si Di Clemente au observat si

inregistrat cum se elibereaza un dependent din boala sa, indiferent de

ce cale a ales si au constatat o strucura de baza comuna ca in figura

urmatoate

Astfel ei au identificat patru faze de evolutie:

Faza premeditativa in care se consuma alcool refuzandu-se orice

observatie pe aceasta tema care poate da de gandit.

Faza meditativa in care dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de

timp realitatea mult evitata patrunde totusi in subconstient, clipa din

care alcoolicul incepe sa mediteze si sa-si propuna schimbari profunde.

Faza de actiune in care alcoolicul dupa o perioada mai lunga sau mai

scurta de cautari gasind niste solutii se hotaraste sa actioneze chiar

daca solutiile gasite sunt pentru inceput modificari mici si simple ale

stilului de viata.

Faza de perseverenta in care alcoolicul mentine acele solutii gasite

care il ajuta si se potrivesc capacitatilor sale personale si conditiilor de

mediu.

De regula dependentul are nevoie de mai multe incercari serioase de a

se elibera definitiv din boala.

Avantajul acestui model consta in faptul ca incercarile esuate, obisuite

la iesirea din dependenta, sunt prezentate ca surse de invatare si nu ca

obiceiuri proaste care nu mai ofera perspectiva progresului. Din pacate

aceste esecuri de multe ori sunt pastrate in secret. Pericolul este ca

fiecare esec al acestor incercari secrete scade sansa ca alcoolocul sa

mai incerce odata. Devine demoralizat si respinge unele informatii utile

sau oferte de ajutor.

Pentru multi alcoolici prima incercare se limiteaza la nivelul

simptomatic, impunandu-si doar sa nu mai bea. Abia apoi realizeaza ca

trebuie sa modifice si anumite convingeri si atitudini din viata lor, sa

rezolve situatii sociale, eventuale conflicte si sa imbunatateasca relatiile

cu persoanele apropiate sau importante. Vor constata ca si aceste

aspecte au influentat nereusitele premergatoare. Vor ajunge la

concluzia ca trebuie sa-si analizeze felul trairilor, ca trebuie sa se

schimbe mai profund.

Abstinenta este definita ca fiind abtinerea voluntara de la satisfacerea

unor necesitati fiziologice sau a unor placeri.

In cazul alcoolismului abstinenta este notiunea prin care se

definesterenuntarea definitiva la comsumul de bauturi alcoolice sau

orice preparat care contine alcool, constituind o premisa indispensabila

vindecarii si din aceasta cauza reprezinta o masura terapeutica de baza.

Pentru terapia alcoolismului abstinenta este conditia de baza,

iar capacitatea de a duce o viata implinita si sanatoasa este telul

ei.

Tratamentul dependentei de alcool are loc in patru etape distincte

la care participa membrii ai diferitelor categorii profesionale, cel mai

adesea asistenti sociali, medici, psihologi, preoti si chiar fosti

dependenti, succesiunea acestor faze constituind un lant terapeutic.

Etapa de contact in care accentul cade pe stabilirea diagnosticului si

evaluarea complicatiilor organice, clarificarea situatiei sociale precum si

pe incurajarea motivatiei pacientului de a se trata.

Acesta faza se poate desfasura in centre de consiliere ambulatorii, unde

pot obtine rezultate dependentii foarte motivati.

Etapa de dezintoxicare este indicata atunci cand sunt de asteptat

simtome de sevraj severe si se desfasoara in spitale de psihiatrie sub

supraveghere medicala.

Etapa de dezobisnuire are ca scop reducerea pana la disparitie a

dependentei psihice si consolidarea unei abstinente stabile,

desfasurandu-se de regula in centre de tratament stationar, atunci cand

nu se obtin rezultate in tratamentul ambulatoriu sau cand mediul social

nu sustine cauza.

Etapa de postcura si readaptare are ca scop stabilizarea

dezobisnuintei in care participarea la grupuri abstinente este de mare

importanta.

Cel mai important element al tratamentului alcoolismului sau a altor

dependente este discutia in grup - terapia de grup. Oricat de diferit ar

fi de la o clinica la alta, acest element nu lipseste din nici o clinica de

specialitate.

Importanta terapiei de grup provine in primul rand din miscarea de

autoajutorare care se bazeaza pe intalnirea intre persoane care au

aceasi problema. Un alt aspect consta in accentuarea actiunii

pacientului in eliberarea sa din dependenta. Grupul reduce din

responsabilitatea terapeutului pentru schimbarile ce urmeaza sa aiba

loc si stimuleaza capacitatea de autovindecare a membrilor acestuia. Un

alt motiv pentru cresterea ponderii terapiei de grup il constiruie

tendinta de tagaduire a problematicii. Aceasta poate fi diminuata de

prezenta altor persoane afectate de aceleasi griji. Intelegerea

manifestata de ceilalti contracareaza in mare masura rusinea care se

ascunde in spatele tagaduirii si care ar inhiba altfel orice proces.

Sansele de succes ale tratamentului sunt considerate de multi dintre

concetatenii nostri in mod eronat ca fiind reduse, insa situatia nu sta de

loc asa.

Pe termen lung raman abstinenti circa 50% dintre pacientii unei clinici

de recuperare cu terapie de lunga durata. Alti 15% au o recidiva din

care isi revin prin propriile forte.

Prin comparatie, daca s-ar aplica aceleasi etaloane severe la verificarea

masurii in care s-a schimbat viata unui cardiac sau a unui diabetic de

exemplu, am inregistra mult mai multe recidive. Recidiva alcoolicului

este insa mai evidenta, deoarece au loc modificari de personalitate si

este mult mai dramatica.

Cele mai mari sanse de succes terapeutic le au pacientii care s-au

hotarat sa faca o terapie pe termen lung, pe care o incheie, dupa care

se ataseaza unui grup de intrajutorare. 70,5% dintre pacientii care au

frecventat un grup postcura raman abstinenti fata de numai 45,5%

dintre cei care n-au contactat un asemenea grup.

Succes mai mare inregistreaza cei care traiesc inca intr-un cuplu intact,

cu copii, au un loc de munca si o varsta de circa 40 de ani.

Aceste date statistice confirma ceea ce poate fi lesne dedus:

pacientul pastreaza comportamentul schimbat cu atat mai multa

perseverenta cu cat este mai convins de necesitatea lui, observa

avantajele sale, este sprijinit de alte persoane, traieste in

conditii stabile, nu se orienteaza dupa valori straine si isi

incadreaza noul comportament intr-o anume finalitate.

Strategii de evitare a consumului de alcool

Toti cunoastem ca adesea ni se face pofta de anumite lucruri. Cand ne

este foame, ne sar in ochi peste tot alimente pe care altfel nici nu le-am

fi observat, sau mirosul de paine proaspata dintr-o brutarie ne poate

determina sa cumparam o paine chiar daca n-am avea nevoie de ea.

Dar, de obicei nu ne urmam fiecare impuls care ne-ar impinge sa ne

satisfacem o pofta imediata, mai ales daca ne-ar dauna sau daca nu se

potriveste situatiei. Fiecare are strategiile sale de a rezista unor

asemenea impulsuri. Este adevarat ca exista persoane mai impulsive

care au dificultati mai mari in a se stapani, in timp ce altele nu par sa

faca mari eforturi pentru a se abtine.

Fiecare alcoolic trebuie sa stie ca dorinta de a bea este un lucru normal,

ca poate fi declansata de stari psihice sau de evenimente exterioare.

Adesea dorinta de a bea este comparata cu un val care poare creste

repede dar care se niveleaza apoi treptat. Este greu sa te opui valului

cand si-a atins forta maxima. Este mai usor, mai elegant si mai putin

periculos, la fel ca la inot sau la surf, sa ramai pe coama valului pana

cand el se epuizeaza. La fel si in cazul dorintei de a bea, ea trece de la

sine daca nu i te opui. Deci este mult mai indicat sa-ti spui: "Observ ca

mi se face pofta sa beau. Poate ca se va inteti inca putin pofta

asta, dar o sa-mi treaca."

Pe parcursut terapiei alcoolicul invata cum poate preveni sau reduce o

asemenea pofta. Sunt prezentate in continuare cateva metode utile in

astfel de situatii.

Mai intai trebuie sa-si reaminteasca mereu de ce vrea sa reziste poftei

si de ce nu-si poate permite o asemenea slabiciune. El trebuie sa-si

consulte lista de argumente pro si contra consumului de alcool, pe care

singur si-a stabilit-o. Aceasta lista poate exista fizic sub forma unei carti

de credit a abstinentului, un cartonas de marimea unei carti de vizita

sau cartele telefonice usor de pastrat asupra sa, ce are pe o parte

avantajele renuntari la butura si pe cealalta parte riscurile unui

eventual consum.

In al doilea rand se poate apela la o metoda de relaxare ce a fost in

prealabil invatata in terapie. Se cunosc multe metode de relaxare de la

simple exercitii de respiratie la metode mai complexe in care sunt

corelate imagini placute, pozitive.

In al treilea rand, in momentele cand alcoolicul se simte coplesit de

griji, pot fi utile monologurile interioare positive, in care vor fi

reamintite punctele sale forte.

In al patrulea rand in cazurile cand apare asa numita dorinta rece,

adica gindurile se invartesc mereu in jurul alcoolului, se poate folosi

stoparea gandurilor, prin ciupituri puternice, pleznituri peste coapse sau

prin a-ti poruncii stop imaginandu-ti indicatorul de circulatie STOP.

In al cincelea rand iti pot reorienta atentia executand o actiune

concreta.

Daca e posibil cauta discutia cu cineva, asculta muzica, danseaza,

viziteaza pe cineva, mergi la plimbare, admira natura, mergi la

cinematograf, la biblioteca, rezolva sarcini de menaj, scrie o poezie,

spune o rugaciune, joaca un joc care sa-ti solicite atentia.

De asemenea cauta sa-ti descarci energia printr-o activitate sportiva. O

alergare in aer liber sau un urlet intr-o perna pot fi de folos.

Deci FA CEVA