Niculae Andreea-FlorinaFacultatea de Medicina Generala, Univ. Titu MaiorescuAn II, Grupa 207

Alcoolismul, intre falsa iluzie de reusita si inevitabila

cadereAlcoolismul, denumit și etilism, este o intoxicație alcoolica cronica, o

stare patologica determinata de consumul excesiv de alcool (prin alcool se are în vedere etanolul).

Alcoolismul este manifestarea, constienta sau nu, prin care individul cauta satisfacerea nevoii de a consuma alcool, indiferent de mijloace sau consecinte, pentru evitarea sevrajului sau a starilor psihice neplacute. Consumul de alcool este determinat atat de dependenta fizica, cat si dependenta psihica.

Dependen ț a de alcool include patru simptome: 1. nevoia incontrolabila de a consuma alcool2. pierderea controlului - incapacitatea de a se limita la un singur

pahar de bautura la o ocazie deosebita3. dependenaa psihica - simptome provocate de abținerea de la alcool,

ca de exemplu ameteli, greata, anxietate, tremuraturi și transpiratie abundenta

4. toleranta - nevoia de a crește cantitatea de alcool consumata pentru a-i simti efectele

Si cu toate acestea, cu toate ca traim in secolul XXI, apar din ce in ce mai multe cazuri de alcoolism, din pacate, unul mai rau decat altul. Suntem captivi intr-o lume care ne cere sa dam dovada de dependenta, insa de cele mai multe ori, persoanele reusesc sa cada intr-o capcana pe care alcoolul o reprezinta.

S-a demonstrat ca alcoolismul nu este un viciu, este o veritabila boala. Intr-adevar, o boala progresiva care poate a inceput ca un viciu, insa a trecut de mult aceasta limita. Este incredibil cum alcoolul devine o obsesie si cum, incet, incet, se manifesta ca o veritabila boala a negarii deoarece, dupa cum probabil deja stiti, o persoana care sufera din aceasta cauza va spune intotdeauna cu dibacie “Eu nu sunt alcoolic!”.

Niculae Andreea-FlorinaFacultatea de Medicina Generala, Univ. Titu MaiorescuAn II, Grupa 207

Foarte usor se ajunge la dependenta, de la un pahar baut in fiecare zi,la cateva sticle pe zi sau poate chiar mai mult, instalandu-se abuzul in cele din urma. Persoana in cauza tinde sa isi creeze o falsa iluzie a lucrurilor mai bune atunci cand este in stare de ebrietate astfel incat ar face orice numai sa ramana in acea stare. In momentul in care consumul este incetat, intervine sevrajul si imediata disperare in a procura mai mult si mai mult.

Cauzele acestei “boli” sunt multiple: de la o deziluzie in dragoste, la o cearta in familie si pana la pierderea locului de munca, iar lista poate continua. Ceea ce nu isi da seama un alcoolic este ca relatiile sale cu cei din mediul inconjurator vor avea grav de suferit. O astfel de persoana incepe sa devina anxioasa si nervoasa, nepasatoare, depresiva, pana la urma reusind sa isi piarda increderea in sine. In cele din urma, familia sau apropiatii devin ingrijorati dar pentru un alcoolic termenul corect este acela de “stresanti”. Ridica bariere din ce in ce mai inalte, pana cand reuseste sa inglobeze intreaga existenta in jurul bauturii fara a-I parea un lucru deloc benefic pentru sanatatea sa.

Apare influenta negativa asupra activitatilor cognitive, persoana in cauza nemaiputand fi capabila sa discearna intre real-imaginar sau, in cele mai declive cazuri, se poate ajunge pana la pierderea efectiva a cunostintei. Debusolarea ulterioara si nesiguranta nu il/o va afecta niciodata, astfel ca, primul lucru ce va fi facut de la revenirea in simturi (insa nu in totalitate si la starea de normalitate/trezire) este acela de a procura o alta bautura si astfel se continua abuzul.

Lasand la o parte cazurile de adolescenti care pot deveni alcoolici datorita anturajului sau oamenii ce au in jur de 40 de ani, o problema destul de agravanta pare a fi cea a femeilor insarcinate ce poarta povara alcoolului. De cele mai multe ori, fatul se naste cu ceea ce se numeste “sindromul alcoolismului fetal”, demonstrandu-se astfel ca alcoolul in perioada gestatiei determina tulburari de natura fizica si psihica, adica o dezvoltare insuficienta si precara a fatului. Inconstienta de care persoana ce poarta sarcina capata linii colosale in momentele in care, desi isi cunoaste conditia si desi a primit cu bunavointa toate avertizarile, aceasta nu renunta la abuz, ci poate incepe sa consume din ce in ce mai mult.

Gandindu-ma la starile prin care un alcoolic poate trece de la inceputul bolii si pana la confirmarea abuzului, ma intreb oare daca se merita. Se merita oare sa te priveasca familia cu mila sau cu indiferenta? Se merita sa

Niculae Andreea-FlorinaFacultatea de Medicina Generala, Univ. Titu MaiorescuAn II, Grupa 207

iti irosesti ani pretiosi din viata pentru a satisface iluzia unui lucru ce iti adduce numai bine? O persoana dependenta nu mai poate face diferenta, caderea sa in neant fiind inevitabila insa, totodata, mult prea insignifianta pentru a schimba intr-un anumit fel sau altul petrecerea evenimentelor ulterioare. Trairile sale, nefiind in concordanta cu realitatea imediata, par a fi reusite.

Pentru ca un alcoolic sa fie “vindecat”, acesta trebuie mai intai sa isi accepte conditia, fapt ce se intampla mult prea rar, din pacate. Afirmarea faptului ca este un om perfect normal, nefiind in suferinta psihica, duce la afundarea in aceasta boala.