Albert Camus - Primul Om

7/29/2019 Albert Camus - Primul Om

http://slidepdf.com/reader/full/albert-camus-primul-om 1/127

biblioteca rao



Albert Camus

PRIMUL OM

Traducere din limba francez\

ILEANA CANTUNIARI



NOTA EDITORULUI FRANCEZ

Public\m ast\zi Primul om. Este vorba de opera la care lucra Albert

Camus `n momentul mor]ii sale. Manuscrisul a fost g\sit `n geanta sa, la

4 ianuarie 1960. Se compune din 144 de pagini redactate la prima m`n\,

uneori f\r\ puncte [i virgule, cu un scris rapid, greu de descifrat, niciodat\

rev\zut (a se vedea facsimilele din text, la paginile 10, 40, 90, 186).

Am stabilit acest text pornind de la manuscris [i de la o prim\ dactilo-

grafiere f\cut\ de c\tre Francine Camus. Pentru buna `n]elegere a povestirii,

a fost restabilit\ punctua]ia. Cuvintele a c\ror descifrare a fost nesigur\ s`nt

plasate `ntre paranteze drepte. Cuvintele sau p\r]ile de fraz\ care nu au putut fi descifrate s`nt indicate printr-un spa]iu alb, ntre paranteze drepte. ~n josul

paginii figureaz\, marcate printr-un asterisc, variantele scrise deasupra;

printr-o liter\, ad\ugirile de pe margine; printr-o cifr\, notele editorului.

Se vor afla n anex\ filele (pe care le-am numerotat de la I la V) ce erau,

unele, inserate `n manuscris (fila I `nainte de capitolul 4, fila II `nainte de

capitolul 6 bis), celelalte (III, IV [i V), a[ezate la sf`r[itul manuscrisului.

Carnetul intitulat Primul om (Note [i planuri), carne]el cu spiral\ [i cu

h`rtie `n p\tr\]ele, care `ng\duie cititorului s\ `ntrez\reasc\ dezvoltarea pe

care autorul dorea s\ o dea operei sale, este al\turat la sf`r[it.

Dup\ ce se va fi citit Primul om, se va `n]elege pentru ce am anexat

scrisoarea pe care Albert Camus a trimis-o `nv\]\torului s\u, Louis Ger-

main, dup\ primirea premiului Nobel, c`t [i ultima scrisoare pe care i-a adresat-o Louis Germain.

}inem s\ aducem aici mul]umirile noastre Odettei Diagne Créach, lui

Roger Grenier [i lui Robert Gallimard pentru ajutorul pe care ni l-au dat

cu o prietenie generoas\ [i constant\.

CATHERINE CAMUS

RAO International Publishing CompanyGrupul Editorial RAO

Str. Turda nr. 117-119, Bucure[ti, România

ALBERTCAMUSLe premier homme

© Éditions Gallimard, 1994Tous droits résérvés

Traducere din limba francez\ ILEANA CANTUNIARI

Ilustra]ia coperteiALBERTO GIACOMETTI

Omul care merge I

© RAO International Publishing Company, 2004pentru versiunea `n limba român\

Tiparul executat deR.A. „Monitorul Oficial“

Bucure[ti, România

2005

ISBN 973-576-782-1

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a RomânieiCAMUS, ALBERT

Primul om / Albert Camus; trad.: Ileana CantuniariBucure[ti: RAO International Publishing Company, 2005

ISBN 973-576-782-1

I. Cantuniari, Ileana (trad.)

821.133.1-31=135.1



NOTA TRADUC|TORULUI ROMÂN

Textul at`t de incitant al romanului Primul om, de Albert Camus, nu a

avut parte de r\gazul necesar definitiv\rii, stiliz\rii de c\tre autor, din

motivele deja cunoscute. }in`nd seam\ de acest lucru, dar [i de modali-

tatea `n care editorul francez a dorit s\ nu intervin\ prin nimic asupra tex-

tului, ne-am propus acela[i lucru: respectarea `ntru totul a particularit\]ilor

acestei c\r]i unice `n crea]ia lui Camus [i care proiecteaz\ asupra autorului

ei o lumin\ de intens\ [i de cald\ omenie. Am avut adesea senza]ia textu-

lui „prim-n\scut“, cu poticneli [i repet\ri, uneori sincopat, alteori nesf`r[it

de lung, cu fraze interminabile. Se simte ad`nca implicare afectiv\ `naceast\ evocare-retr\ire a `nceputurilor, dup\ cum se simte [i graba, atunci

c`nd ideile, amintirile se bulucesc, dau n\val\, iar autorul noteaz\ totul cu

febrilitate, neselectiv, dezordonat, intens. Mai cu seam\ ultimul capitol

(nedorit a fi ultimul, r\mas astfel prin voia sor]ii) tr\deaz\ incon[tienta,

parc\, team\ c\ „timpul nu va mai avea r\bdare“. Nu ne-am `ng\duit,

a[adar, nici o interven]ie. Sper\m doar c\ am izbutit s\ oferim cititorului

român o versiune de traducere c`t mai fidel\ textului original, `n care even-

tualele lungimi sau neconcordan]e, poate chiar incoeren]e, tipice unui text

nefinisat, s\ nu tulbure fluen]a lecturii. {i mai n\d\jduim c\ emo]ia

descoperirii acestui chip al lui Albert Camus va fi pe m\sura emo]iei pe

care traduc\toarea a `ncercat-o la transpunerea `n române[te a ultimei c\r]i

asupra c\reia a lucrat autorul Str\inului.

ILEANACANTUNIARI



I

C|UTAREA TAT|LUI



Intermediar: V\duva Camus

}ie, care nu vei putea citi niciodat\ aceast\ carte a .

Pe deasupra [aretei care `nainta pe un drum pietros, nori gro[i [icompac]i goneau spre r\s\rit `n lumina amurgului. Cu trei zile `nurm\, se umflaser\ pe deasupra Atlanticului, a[teptaser\ v`ntul deapus, apoi se porniser\, mai `nt`i `ncet, apoi tot mai iute, trecuser\ pe deasupra apelor fosforescente ale toamnei, drept spre continent,

se zdren]uiser\ b

peste crestele marocane, buluci]i `n turm\ dea-supra `naltelor platouri ale Algeriei, iar acum, `n preajma frontiereitunisiene, `ncercau s\ ajung\ la marea Tirenian\ spre a se pierdeacolo. Dup\ o goan\ de mii de kilometri pe deasupra acelui soi deinsul\ imens\, ap\rat\ la nord de marea mi[c\toare, iar la sud devalurile `ncremenite de nisip, trec`nd peste acel ]inut f\r\ numeabia un pic mai repede dec`t o f\cuser\ vreme de mii de ani`mp\r\]iile [i noroadele, av`ntul lor sl\bea, iar unii dintre ei setopeau deja `n pic\turi mari [i rare de ploaie care `ncepeau s\ r\sune pe coviltirul de p`nz\ de deasupra celor patru c\l\tori.

{areta sc`r]`ia pe drumul destul de limpede desenat, dar abia nivelat. C`nd [i c`nd, o sc`nteie ]`[nea sub obada de fier sau sub copi-

ta unul cal, iar c`te o cremene venea s\ izbeasc\ lemnul [aretei sau,dimpotriv\, se `nfigea, cu un zgomot surd, `n p\m`ntul moale al[an]ului. Cei doi c\lu]i `naintau totu[i regulat, poticnindu-se abia dinloc `n loc, cu pieptul `n\l]at pentru a putea trage [areta grea, `nc\rcat\

a (A se ad\uga anonimat geologic. P\m`nt [i mare)b Solférino



grosolani, cu fundul amplu, str`n[i deasupra pulpei. „Mai e mult?“Arabul z`mbi sub must\]ile mari [i albe. „Opt kilometri [i ajungi.“Omul se `ntoarse, `[i privi nevasta f\r\ s\ z`mbeasc\, dar cu aten]ie.Ea nu-[i ab\tuse privirea de la drum. „D\-mi mie h\]urile, ziseomul. – Cum vrei“, spuse arabul. ~i trecu h\]urile, omul f\cu un pas

peste el, `n timp ce b\tr`nul arab se strecura pe sub el spre locul pecare acesta tocmai `l p\r\sise. Din dou\ lovituri cu latul h\]urilor,omul puse st\p`nire pe cai, care-[i `ndreptar\ trapul [i `ncepur\ s\ trag\ dintr-o dat\ mai drept. „Te pricepi la cai“, spuse arabul.R\spunsul veni scurt [i f\r\ ca omul s\ z`mbeasc\: „Da“, zise el.

Lumina sc\zuse [i brusc noaptea se `nst\p`ni. Arabul desprinsedin c`rlig felinarul p\trat a[ezat la st`nga lui [i, `ntors spre fundul[aretei, irosi mai multe chibrite rudimentare pentru a aprindelum`narea care se afla acolo. Apoi puse la loc felinarul. Ploaia c\dea acum `ncet [i regulat. Ea str\lucea `n lumina slab\ a l\mpii[i, de jur-`mprejur, umplea cu prezen]a sa de zgomot u[or `ntune-

ricul deplin. La r\stimpuri, [areta mergea de-a lungul unor tufi[uripline de spini; de-a lungul unor copaci scunzi, slab lumina]i pre] dec`teva clipe. ~ns\, `n restul timpului, ea mergea printr-un spa]iu golpe care tenebrele `l f\ceau s\ par\ `nc\ [i mai mare. Doar ni[temirosuri de ierburi aspre sau, brusc, un miros `n]ep\tor de `ngr\[\-minte l\sau s\ se b\nuiasc\ prezen]a unor terenuri cultivate.Femeia ncepu s\ vorbeasc\ n spatele omului care conducea [areta,iar acesta `[i struni pu]in caii [i se aplec\ `nd\r\t. „Nu-i nimeni,repet\ femeia. – }i-e team\? – Cum?“ Omul `[i repet\ fraza, dar dedata asta strig`nd. „Nu, nu, cu tine nu.“ ~ns\ p\rea nelini[tit\. „}i-er\u, spuse omul. – Pu]in.“ D\du ghes cailor [i doar zgomotul puter-nic al ro]ilor strivind brazdele [i al celor opt copite potcovite izbind

drumul umplu din nou `ntunericul.Era o noapte din toamna anului 1913. C\l\torii plecaser\ cu

dou\ ore mai devreme din gara din Bône, unde sosiser\ de la Alger,dup\ o noapte [i o zi de c\l\torie pe b\ncile tari ale clasei a treia.G\siser\ la gar\ [areta [i arabul care-i a[tepta pentru a-i conduce pedomeniul situat l`ng\ un s\tuc, la vreo dou\zeci de kilometri `ninteriorul ]inutului [i a c\rui administrare omul trebuia s-o ia `n

PRIMUL OM 13

cu mobile, l\s`nd f\r\ preget drumul `n urma lor, cu trapul lor diferit.Unul din ei d\dea c`teodat\ zgomotos aerul afar\ pe n\ri, iar trapul`[i strica ritmul. Arabul care conducea l [fichiuia atunci pe spate cupartea plat\ a h\]urilor uzate*, iar animalul `[i relua curajos ritmul.

Omul care se g\sea pe bancheta din fa]\, l`ng\ cel ce conducea,

un francez de vreo treizeci de ani, privea, posomor`t, cele dou\ crupecare se mi[cau mai jos de el. Zdrav\n, `ndesat, cu chip prelung, cu ofrunte `nalt\ [i p\trat\, cu maxilarul energic, cu ochi deschi[i la culoare, purta, `n pofida anotimpului tot mai c\lduros, o hain\ de doccu trei nasturi, `nchis\ la g`t dup\ moda acelei epoci, [i o [apc\ a

u[oar\ peste p\rul tuns scurt b. ~n clipa `n care ploaia `ncepu s\ [iroiasc\ peste coviltirul de deasupra lor, se `ntoarse spre interiorul[aretei: „Stai bine?“ strig\ el. Pe o a doua banchet\, nghesuit\ ntreprima banchet\ [i un morman de cufere vechi [i de mobile, o femeie,s\r\c\cios `mbr\cat\, dar `nf\[urat\ `ntr-un [al mare de l`n\ ]\r\-neasc\, schi]\ un z`mbet. „Da, da“, spuse ea f\c`nd un gest u[or de

scuz\. Un b\ie]el de patru ani dormea lipit de ea. Femeia avea unchip bl`nd [i regulat, p\rul de spaniol\ foarte ondulat [i negru, un nasmic [i drept, o privire frumoas\ [i cald\ din ochii ei c\prui la culoare.~ns\ ceva de pe acest chip re]inea aten]ia. Nu era doar un soi demasc\, pus\ provizoriu peste tr\s\turile ei, de oboseal\ sau de oricealtceva asem\n\tor, nu, era mai cur`nd un aer absent [i u[or distrat,a[a cum arat\ ve[nic unele persoane cu suflet curat, dar care aici`nflorea fugar frumuse]ea tr\s\turilor. ~n bun\tatea at`t de frapant\ a privirii se amesteca uneori [i un lic\r de team\ ira]ional\, ce sestingea pe dat\. Cu latul m`inii deja uzate de munc\ [i un pic nodu-roase la articula]ii, lovea u[or spatele b\rbatului ei: „Merge, merge“,zicea ea. {i `ndat\ `ncet\ s\ mai z`mbeasc\ pentru a privi, de sub

coviltir, drumul pe care `ncepeau deja s\ luceasc\ b\ltoace.Omul se `ntoarse spre arabul placid sub turbanul s\u cu sfo-

ricele galbene, cu corpul `ngreunat de ni[te pantaloni scur]i

ALBERT CAMUS12

* Cr\pate de uzur\ a Sau un fel de p\l\rie tare?b ~nc\l]at cu pantofi grosolani



venea `n `nt`mpinare. L\sar\ `n urm\ ni[te cl\diri mari cuacoperi[uri supra`n\l]ate, iar ro]ile strivir\ zgura dintr-un fel decurte lipsit\ de copaci. Arabul, f\r\ s\ vorbeasc\, prinse h\]urilepentru a trage de ele. Caii se oprir\, iar unul din ei se scutur\ a .Arabul ar\t\ cu m`na o c\su]\ dat\ cu var. O vi]\ ag\]\toare f\cea

`nconjurul porti]ei scunde al c\rei cadru era v`n\t de la stropirea cusulfat. Omul s\ri jos [i d\du fuga spre cas\ prin ploaie. Deschise.U[a d\dea spre o `nc\pere `ntunecat\, care mirosea a vatr\ f\r\ foc.Arabul, care venea `n urma lui, se duse prin `ntuneric drept c\trec\min [i, scormonind dup\ un t\ciune, aprinse o lamp\ cu gaz careat`rna `n mijlocul `nc\perii, deasupra unei mese rotunde. Omul abia avu vreme s\ observe o buc\t\rie v\ruit\, av`nd o chiuvet\ cu pl\ciro[ii, un bufet vechi [i un calendar decolorat pe perete. O scar\ par-dosit\ cu acelea[i pl\ci ro[ii urca spre etaj. „Aprinde focul“, spuseel [i se `ntoarse la [aret\. (Lu\ b\ie]elul?) Femeia a[tepta f\r\ s\ spun\ nimic. O lu\ `n bra]e pentru a o da jos [i, ]in`nd-o o clip\

lipit\ de el, ì d\du capul pe spate. „Po]i s\ umbli? – Da“, zise ea [i`l m`ngìe pe bra] cu m`na ei noduroas\. O conduse spre cas\. „A[-teapt\“, zise el. Arabul aprinsese deja focul [i-l `nte]ea pun`nd pesteel curmeie de vi]\, cu gesturi precise [i `ndem`natice. Ea st\tea l`ng\ mas\, cu mìnile pe p`ntece, iar chipul ei frumos, `ntors sprelumina l\mpii, era acum str\b\tut de fiori de durere. P\rea c\ nubag\ de seam\ nici umezeala, nici mirosul de cas\ p\r\sit\ [i demizerie. Omul treb\luia `n `nc\perile de la etaj. Ap\ru, apoi, `nsusul sc\rii. „Nu exist\ c\min `n camer\? – Nu, spuse arabul. Nici`n celalalt\. – Vino“, zise omul. Arabul `l ajunse din urm\. ~lv\zur\ ap\r`nd, cu spatele, duc`nd o saltea pe care omul o ]inea decel\lalt cap\t. O a[ezar\ al\turi de c\min. Omul trase masa `ntr-un

col], `n timp ce arabul urca din nou la etaj [i cobora aproape ime-diat cu o pern\ sul [i cu p\turi. „Culc\-te aici“, i spuse omul neves-tei sale [i o conduse spre saltea. Ea [ov\ia. Se sim]ea acum mirosulde iarb\-de-mare umed\ care urca dinspre saltea. „Nu pot s\ m\ dezbrac“, spuse ea privind `n jur cu team\, ca [i cum descoperea `n

PRIMUL OM 15

primire. Fusese nevoie de timp pentru a `nc\rca cuferele [i c`teva lucruri, iar apoi drumul prost ì mai f\cuse [i el s\ `nt`rzie. Arabul,ca [i cum ar fi sim]it `ngrijorarea `nso]itorului s\u, ì spuse: „Nu v\ fie team\. Aici nu s`nt bandi]i. – Ba s`nt peste tot, zise omul. Dar am ce-mi trebuie.“ {i se b\tu cu palma peste buzunarul `ngust. „Ai

dreptate, spuse arabul. Nebuni exist\ `ntotdeauna.“ ~n clipa aceea,femeia `[i chem\ b\rbatul. „Henri, spuse ea, m\ doare.“ Omul tr`ntio `njur\tur\ [i d\du mai tare ghes cailor a . „Ajungem“, zise el. Dup\ c`tva timp, `[i privi din nou nevasta. „Te mai doare?“ Ea ì z`mbi cuun aer ciudat de neatent [i f\r\ s\ par\ totu[i c\ sufer\. „Da, mult.“O privea cu aceea[i seriozitate. Iar ea se scuz\ din nou. „Nu-inimic. E poate din pricina trenului.“ „Uite, spuse arabul, iat\ satul.“Se z\reau `ntr-adev\r, la st`nga drumului [i ceva mai departe,luminile din Solférino, ce]oase din pricina ploii. „~ns\ o iei pe dru-mul din dreapta“, zise arabul. Omul avu o clip\ de ezitare, se r\sucispre nevasta lui. „Mergem acas\ sau `n sat? `ntreb\ el. – O, acas\, e

mai bine.“ Ceva mai `ncolo, [areta f\cu la dreapta `nspre casa necunoscut\ ce-i a[tepta. „~nc\ un kilometru“, spuse arabul.„Ajungem“, spuse omul `n direc]ia so]iei. St\tea chircit\, cu obra-zul ascuns `ntre bra]e. „Lucie“, spuse omul. Nu se mi[ca. Omul oatinse cu m`na. Pl`ngea pe t\cute. El strig\ atunci, accentu`nd si-labele [i `nso]indu-[i cuvintele de gesturi: „Ai s\ te culci. O s\ m\ duc dup\ doctor. – Da. Du-te dup\ doctor. Cred c\ asta e.“ Arabulse uita la ei nedumerit. „O s\ fac\ un copil, zise omul. Exist\ doc-tor `n sat? – Da. O s\ m\ duc dup\ el dac\ vrei. – Nu, r\mì acas\.S\ ai grij\. Eu am s\ merg mai repede. Are o tr\sur\, sau un cal?

– Are tr\sur\.“ Apoi arabul ì spuse femeii: „O s\ ai b\iat. S\ fiefrumos.“ Femeia ì z`mbi f\r\ s\ aib\ aerul c\ pricepe. „Nu

`n]elege, spuse omul. Acas\ s\ strigi tare [i s\ mai [i gesticulezi.“{areta `naint\ brusc aproape f\r\ zgomot. Drumul, devenit mai

`ngust, era acoperit de tuf vulcanic. Se desf\[ura de-a lungul unor mici magazii `nvelite cu ]igl\, `nd\r\tul c\rora se vedeau primele[iruri de vi]\ de vie. Un miros `n]ep\tor de must de struguri le

ALBERT CAMUS14

a B\ie]elul a Este ntuneric?



Am nevoie de ajutor.“ Nu r\spunse nimeni. Peste c`teva clipe,z\voarele fur\ trase, drugii ridica]i, apoi t`r`]i la o parte, iar u[a se`ntredeschise. Se distingea capul negru [i cre] al unei europence cuobraji plini [i nas cam turtit deasupra unor buze groase. „M\ nu-mesc Henri Cormery. Pute]i merge la so]ia mea? M\ duc s\-l caut

pe doctor.“ Ea-l privea fix, cu un ochi deprins s\ c`nt\reasc\ oamenii [i vitregiile. El ì sus]inea privirea ferm, dar f\r\ s\ maiadauge vreun cuv`nt de explica]ie. „M\ duc, zise ea. Termin\ repe-de.“ El mul]umi [i `mboldi calul cu c\lcìele. C`teva clipe mai t`r-ziu, ajungea `n sat, trec`nd printre ni[te parape]i de lut uscat. Ouli]\, aparent unic\, se `ntindea `n fa]a lui, av`nd pe-o latur\ [i pecealalt\ c\su]e f\r\ etaj, toate sem\n`nd `ntre ele, iar el o urm\ p`n\ la pia]eta acoperit\ de tuf vulcanic `n care se `n\l]a, `n modnea[teptat, un chio[c pentru fanfar\, din arm\tur\ metalic\. Pia]a,ca [i uli]a, era pustie. Cormery se `ndrepta deja spre una dintrecase, c`nd calul f\cu un salt `ntr-o parte. Un arab ivit din umbr\,

`ntr-un burnus `nchis la culoare [i rupt, mergea spre el. „Casa doc-torului“, `ntreb\ imediat Cormery. Cel\lalt `l cercet\ pe c\l\re].„Vino“, spuse el dup\ ce-l m\surase bine. O luar\ `nd\r\t pe uli]\.Pe una din cl\diri care avea un parter `nalt, la care se ajungea pe oscar\ dat\ cu var, se putea citi: „Libertate, Egalitate, Fraternitate“.O gr\dini]\ `nconjurat\ de ziduri tencuite se `nvecina cu cl\direa,iar `n fundul gr\dini]ei se g\sea o cas\ spre care ar\t\ arabul: „Asta este“, spuse el. Cormery s\ri de pe cal [i, cu un pas care nu ar\ta urm\ de oboseal\, travers\ gr\dina din care nu v\zu, chiar `n cen-trul ei, dec`t un palmier pitic cu frunzele uscate [i trunchiul putre-zit. B\tu la u[\. Nu-i r\spunse nimenia . Se `ntoarse. Arabul a[tepta,t\cut. Omul b\tu din nou la u[\. Din partea cealalt\ se auzi un pas

[i se opri `nd\r\tul u[ii. ~ns\ aceasta nu se deschise. Cormerycioc\ni iar\[i [i spuse: „~l caut pe doctor“. De `ndat\ fur\ traseni[te z\voare, iar u[a se deschise. Ap\ru un b\rbat cu chip t`n\r [irumen, dar cu p\rul aproape alb, de statur\ `nalt\ [i solid\, cu

PRIMUL OM 17

sf`r[it locurile... „Scoate ce ai pe dedesubt“, spuse omul. {i repet\:„Scoate-]i lenjeria.“ Apoi, c\tre arab: „Mul]umesc. Desham\ unuldin cai. O s\ m\ duc c\lare p`n\ `n sat.“ Arabul ie[i. Femeia se tot foia, cu spatele `ntors c\tre b\rbatul ei, care se `ntoarse [i el. Apoise `ntinse [i, de `ndat\ ce se v\zu culcat\, tr\g`nd cuverturile peste

ea, ]ip\ o singur\ dat\, prelung, cu gura larg deschis\, ca [i cum ar fi vrut s\ se u[ureze dintr-o dat\ de toate ]ipetele pe care durerea leadunase `n ea. Omul, `n picioare l`ng\ saltea, o l\s\ s\ ]ipe, apoi,c`nd t\cu, `[i descoperi capul, `ngenunche [i s\rut\ fruntea fru-moas\ de deasupra ochilor `nchi[i. ~[i acoperi din nou capul [i ie[iapoi `n ploaie. Calul desh\mat se `nv`rtea deja pe loc, cu picioareledin fa]\ proptite `n zgur\. „M\ duc s\ caut o [a, zise arabul. – Nu,las\-i h\]urile. O s\-l c\l\resc a[a. Bag\ cuferele [i lucrurile `nbuc\t\rie. Ai nevast\? – A murit. Era b\tr`n\. – Fat\ ai? – Nu, mul-]umesc lui Dumnezeu. Dar o am pe nevasta fiului meu. – Spune-i s\ vin\. – Bine. Du-te lini[tit.“ Omul `l pr ivi pe b\tr`nul arab nemi[cat

sub ploaia m\runt\ [i care-i z`mbi pe sub must\]ile ude. El tot nuz`mbea, dar `l privea cu ochii limpezi [i aten]i. Apoi ì `ntinse m`na,pe care cel\lalt o apuc\ dup\ tradi]ia arab\, cu v`rful degetelor [i oduse la gur\. Omul se `ntoarse f\c`nd s\ sc`r]ìe zgura, se `ndrept\ spre cal, s\ri pe spinarea lui [i se `ndep\rt\ `ntr-un trap greoi.

La ie[irea de pe domeniu, omul o lu\ spre r\sp`ntia de undez\riser\ pentru `ntìa oar\ luminile satului. Luceau acum cu ostr\lucire mai vie, ploaia nu mai c\dea, iar drumul care, la dreapta,ducea spre ele, era desenat drept printre vii, ale c\ror s`rme sclipeaupe alocuri. Cam pe la jum\tatea drumului, calul `ncetini de la sine[i o lu\ la pas. Se apropiau de un soi de caban\ dreptunghiular\,din care o parte, form`nd o `nc\pere, era zidit\ din c\r\mid\, iar

cealalt\, cea mai mare, era construit\ din sc`nduri, cu o strea[in\ larg\ ce cobora deasupra a ceva ce aducea cu o tejghea ie[it\ n afa-r\. O u[\ era `ncastrat\ `n partea zidit\, pe care se putea citi: „Can-tin\ agricol\ doamna Jacques“. Se vedea lumin\ pe sub u[\. Omul`[i opri calul chiar al\turi de u[\ [i, f\r\ s\ coboare, cioc\ni. Ime-diat o voce sonor\ [i hot\r`t\ `ntreb\ din\untru: „Ce este? – S`nt nouladministrator al domeniului de la Saint-Apôtre. Na[te nevast\-mea.

ALBERT CAMUS16

a Am f\cut r\zboiul mpotriva marocanilor (cu o privire ambigu\) marocanii nu-sde treab\.



gaz, cu bordur\ de aram\ [i m\rgele, ce at`rna din mijlocul tavanu-lui. La dreapta lor, chiuveta era plin\ de c\ni metalice [i [tergare. La st`nga, `n fa]a unui mic bufet din lemn alb, nesigur pe picioare, fu-sese `mpins\ masa din mijloc. O geant\ veche de voiaj, o cutie de p\-l\rii, baloturi o acopereau acum. ~n toate col]urile `nc\perii, bagaje

vechi, printre care un cuf\r mare din r\chit\, ocupau toate ungherele[i nu l\sau dec`t un spa]iu gol `n mijloc, nu departe de foc. ~n acelspa]iu, pe salteaua a[ezat\ perpendicular fa]\ de c\min, se afla `ntins\ femeia, cu capul un pic dat pe spate pe o pern\ ne`nf\]at\, cu p\rulacum despletit. P\turile nu mai acopereau acum dec`t jum\tate dinsaltea. La st`nga saltelei, patroana cantinei, `n genunchi, ascundea privirilor partea descoperit\ a saltelei. Storcea, deasupra unui li-ghean, un prosop din care [iroia ap\ `nro[it\ la culoare. La dreapta,a[ezat\ cu picioarele str`nse sub ea, o femeie arab\, f\r\ v\l, ]inea nmìni, `ntr-un gest de ofrand\, un al doilea lighean sm\l]uit, un picciobit, din care se `n\l]au aburi de ap\ cald\. Cele dou\ femei erau

a[ezate la cele dou\ capete ale unui cear[af `mp\turit care trecea pesub bolnav\. Umbrele [i luminile din c\min urcau [i coborau pepere]ii, pe pachetele care `n]esau `nc\perea [i, `nc\ mai aproape,f\ceau s\ p`lpìe o lumin\ ro[iatic\ peste chipurile celor dou\ `ngriji-toare [i peste corpul bolnavei, imobilizat sub p\turi.

C`nd intrar\ cei doi b\rba]i, ar\boaica ì privi iute, r`z`nd u[or,apoi se `ntoarse spre foc, bra]ele ei slabe [i brune ]in`nd mereuligheanul. Patroana cantinei se uit\ la ei [i exclam\ vesel\: „Nu maie nevoie de dumneata, doctore. Treaba s-a f\cut singur\“. Se ridic\ `n picioare [i cei doi b\rba]i v\zur\, l`ng\ bolnav\, ceva inform [i`ns`ngerat, `nsufle]it de un soi de mi[care imobil\, de unde ie[ea acum un zgomot continuu, asem\n\tor unui sc`r]ìt subteran imper-

ceptibila . „E un fel de-a zice, spuse doctorul. Sper c\ nu te-ai atinsde cordon. – Nu, zise cealalt\ r`z`nd. Trebuia s\-]i las [i dumitaleceva.“ Se ridic\ [i-i l\s\ locul doctorului, care-l ascunse din nou penoul-n\scut privirii lui Cormery, r\mas `n prag [i care se desco-perise. Doctorul se a[ez\ pe vine, `[i deschise trusa, apoi lu\

PRIMUL OM 19

picioarele str`nse `n jambiere [i care tocmai `[i tr\gea pe el un soide hain\ de v`n\toare. „Ia te uit\, dumneata de unde ai ap\rut? ziseel z`mbind. Nu te-am mai v\zut niciodat\.“ Omul d\du l\muriri.„A, da, m-a prevenit primarul. Dar, spune-mi, cam ciudat locul \sta ca s\ vii s\ na[ti aici.“ Cel\lalt spuse c\ a[tepta lucrul \sta pentru

mai t`rziu [i c\ probabil se `n[elase. „Bine, se `nt`mpl\ tuturor. D\-idrumul, pun [eaua pe Matador [i te urmez.“

La jum\tatea drumului de `ntoarcere, sub ploaia care re`ncepea s\ cad\, doctorul, c\lare pe un cal cenu[iu-rotat, `l ajunse din urm\ peCormery, ud zdrav\n deja, dar ]in`ndu-se tot drept pe calul s\u greoide ferm\. „Ciudat\ sosire, strig\ doctorul. Dar o s\ vezi, ]inutul arep\r]ile lui bune, `n afar\ de ]`n]ari [i de bandi]ii de prin partea locu-lui.“ Continua s\ mearg\ `n dreptul `nso]itorului s\u. „N-ai grij\, `nceea ce prive[te ]`n]arii, p`n\ la prim\var\ stai lini[tit. ~n ceea ceprive[te bandi]ii...“ R`dea, ns\ cel\lalt continua s\ `nainteze f\r\ s\ scoat\ o vorb\. Doctorul `l privi cu curiozitate: „Nu te teme de nimic,

spuse el, o s\ fie totul bine“. Cormery `[i `ntoarse spre doctor privi-rea limpede, `l cercet\ lini[tit [i spuse cu o nuan]\ de cordialitate:„Nu m\ tem. S`nt obi[nuit s\ `ncasez lovituri. – E primul dumitalen\scut? – Nu, am l\sat un b\iat de patru ani la Alger, la soacr\-mea 1“.Tocmai ajungeau la r\sp`ntie [i o luar\ pe drumul spre domeniu.Cur`nd zgura `ncepu s\ zboare sub picioarele cailor. C`nd caii seoprir\ [i se f\cu din nou lini[te, se auzi venind dinspre cas\ un ]ip\t puternic. Cei doi oameni desc\lecar\.

O umbr\ ì a[tepta, la ad\post sub vi]a [iroind de ap\. Apro-piindu-se, `l recunoscur\ pe b\tr`nul arab cu capul `ntr-o glug\ `njghebat\ dintr-un sac. „Salut, Kaddour, zise doctorul. Cummerge? – Nu [tiu, mai ales c\ eu nu intru `n camera femeilor, zise

b\tr`nul. – S\n\tos principiu, spuse doctorul. Mai cu seam\ c`ndfemeile ]ip\.“ Dar nici un ]ip\t nu mai venea din\untru. Doctoruldeschise u[a [i intr\, Cormery urm`ndu-l `ndeaproape.

Un foc zdrav\n de vrejuri de vi]\ ardea cu flac\r\ puternic\ `nfa]a lor `n c\min [i lumina `nc\perea mai mult `nc\ dec`t lampa cu

ALBERT CAMUS18

1 ~n contradic]ie cu pag. 6: „un b\ie]el dormea lipit de ea“. a Cum au anumite celule la microscop.



imensul p\m`nt aproape de[ertic, al c\rui miros puternic ajungea p`n\ la cei doi b\rba]i ad\posti]i sub acela[i sac, `n timp ce un ]ip\t slab se auzea la r\stimpuri `nd\r\tul lor.

Noaptea t`rziu, Cormery, `ntins pe jos, `n izmene lungi [i maioude corp, pe o a doua saltea l`ng\ nevasta lui, privea fl\c\rile cum

danseaz\ pe tavan. ~nc\perea era acum aproape aranjat\. De cealal-t\ parte a so]iei sale, `ntr-un co[ cu rufe, copilul se odihnea, f\r\ s\ fac\ zgomot, `n afar\, uneori, de ni[te firave chir\ieli. Nevasta luidormea [i ea, cu chipul `ntors spre el, cu gura `ntredeschis\. Ploaia contenise. A doua zi trebuia s\ se pun\ pe treab\. L`ng\ el, m`na deja trudit\, aproape lemnoas\, a nevestei sale, ì vorbea [i ea tot despre aceast\ munc\. ~[i `ntinse m`na, o a[ez\ u[urel peste cea a bolnavei [i, l\s`ndu-se pe spate, `nchise ochii.

PRIMUL OM 21

ligheanul din mìnile ar\boaicei, care se trase imediat `napoi, `nafara cercului de lumin\ [i se refugie `n ungherul `ntunecat alc\minului. Doctorul se sp\l\ pe mìni, cu spatele mereu `ntors c\treu[\, apoi `[i turn\ pe mìni un alcool care avea un u[or iz de drojdie[i al c\rui miros umplu pe dat\ `nc\perea. ~n clipa aceea, bolnava

`n\l]\ capul [i-l v\zu pe b\rbatul ei. Un minunat z`mbet ì transfi-gur\ frumosul chip ostenit. Cormery p\[i spre saltea. „A sosit“, ìspuse ea [optit [i `ntinse m`na dup\ copil. „Da, spuse doctorul. Dar stai lini[tit\.“ Femeia `l privi cu un aer `ntreb\tor. Cormery, `n pi-cioare la cap\tul saltelei, ì adres\ un gest lini[titor. „Culc\-te.“ Ea se l\s\ pe spate. Ploaia se `nte]i atunci pe acoperi[ul de olane vechi.Doctorul `[i f\cu de lucru pe sub p\tur\. Apoi se `ndrept\ [i p\ru c\ scutur\ ceva `n fa]a lui. Un ]ip\t u[or se f\cu auzit. „E b\iat, zisedoctorul. {i e un exemplar frumos. – Iat\ unul care `ncepe bine,spuse patroana cantinei. Printr-un mutat.“ Ar\boaica r`se din col]ulei [i pocni de dou\ ori din palme. Cormery se uit\ la ea, dar ea

`ntoarse capul, ru[inat\. „Bine, zise doctorul. Acum l\sa]i-ne sin-guri o clip\.“ Cormery `[i privi so]ia. ~ns\ fa]a ei era tot dat\ pespate. Doar mìnile, destinse peste p\tura grosolan\, mai aminteaude z`mbetul care umpluse [i transfigurase mai adineauri `nc\perea mizer\. ~[i puse [apca [i se `ndrept\ spre u[\. „Cum ai s\-l nu-me[ti? strig\ patroana cantinei. – Nu [tiu, nu ne-am g`ndit la asta.“~l privea. „O s\-i d\m numele de Jacques, deoarece erai dumneata aici.“ Cealalt\ izbucni `n r`s, iar Cormery ie[i. Sub vi]\, arabul, tot la ad\postul sacului, a[tepta. ~l privi pe Cormery, care nu-i spusenimic. „}ine“, zise arabul [i-i `ntinse un cap\t din sac. Cormery sead\posti. Sim]ea um\rul b\tr`nului arab [i mirosul de fum care sedesprindea din hainele sale [i ploaia c\dea peste sacul de deasupra

celor dou\ capete. „E b\iat, zise el f\r\ s\ se uite la `nso]itorul s\u. – Domnul fie binecuv`ntat, r\spunse arabul. E[ti cineva.“ Apa venit\ de la mii de kilometri c\dea f\r\ `ncetare `n fa]a lor pestezgura scobit\ de numeroase b\ltoace, peste viile aflate mai departe,iar s`rmele de fier care sus]ineau vi]a str\luceau mereu sub pic\turi.Nu avea s\ ajung\ la mare, `nspre r\s\rit, [i avea s\ inunde acum`ntreg ]inutul, p\m`nturile ml\[tinoase de l`ng\ rù [i mun]ii din jur,

ALBERT CAMUS20



respira zgomotos, vizibil jenat de o digestie greoaie, [i strecura la r\stimpuri priviri rapide* c\tre cel din fa]a lui. Pe aceea[i banchet\,l`ng\ culoar, o ]\ranc\ `mbr\cat\ de duminic\, av`nd pe cap o ciu-dat\ p\l\rie `mpodobit\ cu un ciorchine de strugure din cear\, `l[tergea la nas pe un copil ro[covan cu chip palid [i fad. Sur`sul

c\l\torului se [terse. Scoase o revist\ din buzunar [i se apuc\ s\ citeasc\ distrat un articol care-l f\cea s\ ca[te.

Ceva mai t`rziu, trenul se opri [i, `ncet, o pancart\ micu]\ pecare sta scris: „Saint-Brieuc“ se `ncadr\ `n perimetrul portierei.C\l\torul se ridic\ imediat, scoase f\r\ efort din plasa de bagaje dedeasupra lui o valiz\-burduf [i, dup\ ce-[i salut\ tovar\[ii de drum,care-i r\spunser\ cu un aer surprins, ie[i `n pas rapid [i cobor` `ngoan\ cele trei trepte ale vagonului s\u. Pe peron `[i privi m`na st`ng\ `nc\ murdar\ de funinginea care se depusese pe rampa dealam\ c\reia tocmai ì d\duse drumul, scoase o batist\ [i se [tersecu grij\. Se `ndrept\ apoi spre ie[ire, ajuns treptat din urm\ de ungrup de c\l\tori cu ve[minte `nchise la culoare [i cu chip t\b\cit.A[tept\ r\bd\tor sub copertina cu coloane sub]iri momentul `n cares\-[i prezinte biletul, mai a[tept\ [i ca func]ionarul taciturn s\-i`napoieze biletul, str\b\tu o sal\ de a[tepare cu ziduri goale [i mur-dare, `mpodobite doar cu afi[e vechi `n care p`n\ [i Coasta de Azur c\p\tase nuan]e de funingine [i cobor` cu pas vioi `n lumina piezi[\ a dup\-amiezii strada care ducea `n jos, de la gar\ spre ora[.

La hotel, ceru camera pe care o rezervase, refuz\ serviciile`ngrijitoarei, care avea o fa]\ ca un cartof [i voia s\-i care bagajul,[i-i d\du `napoi, dup\ ce ea-l condusese `n camera lui, un bac[i[care o ului p`n\ [i pe ea [i care-i aduse pe chip un aer de simpatie.Apoi se sp\l\ iar\[i pe mìni [i cobor` din nou cu acela[i pas vioi,

f\r\ s\-[i `nchid\ u[a cu cheia. ~n hol o re`nt`lni pe femeia de servi-ciu, o `ntreb\ unde se g\sea cimitirul, primi de la ea un val deexplica]ii, le ascult\ cu amabilitate, apoi se ndrept\ n direc]ia indi-cat\. Str\b\tea acum str\zile `nguste [i triste, m\rginite de casebanale cu olane ro[ii, ur`te. Uneori, case vechi, cu b`rne aparente,

PRIMUL OM 23

SAINT-BRIEUC

a Patruzeci de ani mai t`rziu, un b\rbat, pe culoarul trenului deSaint-Brieuc, privea cu un aer dezaprobator cum defileaz\, subsoarele palid al unei dup\-amieze de prim\var\, ]inutul acela `ngust [i plat, acoperit de sate [i case ur`te, care se `ntinde de la Paris la Marea M`necii. Paji[tile [i ogoarele unui p\m`nt cultivat de veacurip`n\ la ultimul metru p\trat se `n[iruiau pe dinaintea lui. Cu capulgol, cu p\rul tuns scurt, cu chipul prelung [i tr\s\turile fine, nalt, cuprivirea albastr\ [i direct\, b\rbatul, n pofida celor patruzeci de ani,p\rea `nc\ zvelt `n impermeabilul s\u. Cu mìnile ]in`ndu-se solid debara de protec]ie, cu corpul sprijinit doar pe un [old, cu pieptul liber,d\dea o impresie de dezinvoltur\ [i de energie. Trenul `ncetinea `nmomentul acela [i sf`r[i prin a se opri `ntr-o micu]\ gar\ s\r\c\-cioas\. C`teva clipe mai t`rziu, o t`n\r\ femeie destul de elegant\ trecu pe sub portiera n dreptul c\reia [edea b\rbatul. Se opri pentrua-[i trece valiza dintr-o m`n\ `n alta [i-l z\ri `n momentul acela pec\l\tor. Acesta o privea z`mbind, iar ea nu se putu `mpiedica s\ z`mbeasc\ la r`ndu-i. B\rbatul cobor` geamul, dar trenul pornea

deja. „P\cat“, zise el. T`n\ra femeie continua s\-i z`mbeasc\.C\l\torul se duse s\ se a[eze `n compartimentul de clasa a treia

`n care ocupa un loc la fereastr\. ~n fa]a lui, un b\rbat cu p\rul rar [ilipit de cap, mai pu]in b\tr`n dec`t l\sa s\ se cread\ obrazul luiumflat [i cu urme de cuperoz\, ghemuit `n el `nsu[i, cu ochii `nchi[i,

a ~nc\ de la nceput, ar trebui accentuat mai mult monstrul din Jacques. * Stinse



v\zuse niciodat\. Lui i se p\rea c\ vizita asta n-avea nici un rost,pentru el mai `nt`i, care nu-[i cunoscuse tat\l, care ignora aproapetotul despre ce fusese el [i care avea oroare de gesturile [i demer-surile conven]ionale, pentru mama sa apoi, care nu vorbea niciodat\ despre cel disp\rut [i care nu-[i putea `nchipui nimic din ce avea el

s\ vad\. Dar, de vreme ce b\tr`nul s\u dasc\l ie[ise la pensie la Saint-Brieuc [i avea astfel prilejul s\-l revad\, se hot\r`se s\-i fac\ ovizit\ acestui mort necunoscut [i ]inuse chiar s\ o fac\ `nainte dea-[i re`nt`lni vechiul prieten pentru a se sim]i mai apoi complet liber.„Aici este“, spuse paznicul. Ajunseser\ n fa]a unui careu nconjurat cu borne mici de piatr\ cenu[ie legate `ntre ele printr-un lan] grosvopsit n negru. Lespezile, numeroase, sem\nau toate ntre ele, sim-ple dreptunghiuri gravate, a[ezate la intervale regulate `n [iruri suc-cesive. Toate erau mpodobite cu c`te un buche]el de flori proaspete.„De patruzeci de ani Amintirea francez\ se ocup\ de `ntre]inere.Iat\, aici e.“ Ar\t\ o lespede din primul [ir. Jacques Cormery se oprila o oarecare distan]\ de lespede. „V\ las“, spuse paznicul. Cormeryse apropie de lespede [i o privi neatent. Da, era cu adev\rat numeles\u. ~n\l]\ ochii. Pe cerul mai palid acum, nori[orii albi [i cenu[iitreceau `ncet, iar din cer c\dea o lumin\ c`nd u[oar\, c`nd `ntu-necat\. ~n jurul lui, `n vastul domeniu al mor]ilor, domnea lini[tea.Doar o rumoare surd\ venea dinspre ora[ pe deasupra zidurilor `nalte. Uneori, c`te o siluet\ neagr\ trecea printre mormintele`ndep\rtate. Jacques Cormery, cu privirea `n\l]at\ spre lenta navi-ga]ie a norilor pe cer, `ncerca s\ capteze dincolo de mirosul florilor umede mireasma s\rat\ care venea `n clipa aceea dinspre marea `ndep\rtat\ [i nemi[cat\, c`nd sunetul scos de o g\leat\ care lovisemarmura unui morm`nt `l smulse din visare. Atunci citi pe morm`nt

data de na[tere a tat\lui s\u, despre care descoperi cu prilejul acela c\ nu o cuno[tea. Apoi citi cele dou\ date, „1885–1914“, [i f\cu uncalcul ma[inal: dou\zeci [i nou\ de ani. Brusc `l izbi o idee care-lzgudui aproape fizic. Avea patruzeci de ani. Omul `nmorm`ntat sublespedea aceea [i care fusese tat\l s\u era mai t`n\r dec`t ela .

PRIMUL OM 25

`[i ar\tau ardezia a[ezat\ piezi[. Rarii trec\tori nici m\car nu seopreau `n fa]a vitrinelor care ofereau m\rfurile din sticl\, capodo-perele din plastic [i nylon, dezastruoasele obiecte din ceramic\ pecare le po]i g\si `n toate ora[ele Occidentului modern. Doar maga-zinele de alimenta]ie ar\tau opulen]\. Cimitirul era `mprejmuit de o

centur\ de ziduri `nalte care te respingeau. ~n apropierea por]ii,tarabe cu flori s\rmane [i pr\v\lii ale cioplitorilor de marmur\. ~nfa]a uneia dintre ele, c\l\torul se opri pentru a privi un copil cu`nf\]i[are istea]\ care-[i f\cea temele `ntr-un col] pe o plac\ a uneipietre funerare neav`nd `nc\ nici o inscrip]ie s\pat\ pe ea. Apoi intr\ [i se `ndrept\ spre casa paznicului. Paznicul nu era acolo. C\l\torula[tept\ `n micul birou s\r\c\cios mobilat, z\ri apoi un plan, pe caretocmai l descifra c`nd intr\ paznicul. Era un om `nalt [i noduros, cunasul mare, [i care mirosea a transpira]ie pe sub haina grosolan\ [i`nchis\ la g`t. C\l\torul `ntreb\ unde se afla careul cu mor]ii dinr\zboiul din 1914. „Da, spuse cel\lalt. Se nume[te careul Amintiriifranceze. Ce nume c\uta]i? – Henri Cormery“, r\spunse c\l\torul.

Paznicul deschise un registru mare nvelit n h`rtie de `mpachetat [i urm\ri cu degetul lui murdar de p\m`nt o list\ de nume. Degetulse opri. „Cormery Henri, zise el, r\nit mortal la b\t\lia de pe Marna,mort la Saint-Brieuc la 11 octombrie 1914. – Acesta e“, spusec\l\torul. Paznicul `nchise registrul. „Veni]i“, zise el. {i i-o lu\ `nainte c\tre primele [iruri de morminte, unele modeste, altele pre-ten]ioase [i ur`te, toate acoperite de acel talme[-balme[ de marmur\ [i zorzoane care ar dezonora orice loc din lume. „E o rud\? `ntreb\ paznicul cu un aer distrat. – E tat\l meu. – E greu, zise cel\lalt. – Ba nu, n-aveam nici m\car un an c`nd a murit. A[a c\, `n]elegi. – Da,spuse paznicul, [i totu[i. Au fost prea mul]i mor]i.“ Jacques

Cormery nu r\spunse nimic. Desigur, fuseser\ prea mul]i mor]i, dar,`n ceea ce-l privea pe tat\l s\u, nu-[i putea inventa o pietate pe caren-o avea. De ani de zile de c`nd tr\ia `n Fran]a `[i f\g\duia s\ fac\ ceea ce mama lui, r\mas\ `n Algeria, ceea ce ea 1 `i cerea de at`ta timp: s\ se duc\ s\ vad\ morm`ntul tat\lui s\u pe care ea `ns\[i nu-l

ALBERT CAMUS24

1 Sic a Tranzi]ie



de via]\, un b\rbat, ce mai, [i totu[i nu se dusese niciodat\ cug`ndul la omul care dormea aici ca la o fiin]\ vie, ci ca la un necu-noscut care trecuse c`ndva pe p\m`ntul unde el se n\scuse, desprecare mama lui ì spunea c\ ì sem\na [i care murise pe c`mpul deb\t\lie. Totu[i, ceea ce el c\utase cu aviditate s\ [tie din c\r]i [i de

la oameni i se p\rea acum c\ era o tain\ str`ns legat\ de acest mort,de acest tat\ mai t`n\r dec`t el, de ceea ce el fusese [i de ceea cedevenise, [i c\ el `nsu[i cercetase foarte departe ceea ce se afla l`ng\ el `n timp [i `n s`nge. La drept vorbind, nu fusese ajutat. O fa-milie `n care se vorbea pu]in, `n care nu se citea, nici nu se scria, omam\ nefericit\ [i distrat\, cine l-ar fi putut informa `n leg\tur\ cuacel t`n\r [i demn de mil\ tat\? Nimeni nu-l cunoscuse `n afar\ demama sa, care-l uitase. Era sigur de asta. Iar el murise necunoscut pe acest p\m`nt pe care trecuse `n fug\, precum un necunoscut. Era rolul s\u s\ se informeze, f\r\ `ndoial\, s\ pun\ `ntreb\ri. Dar celuicare, asemeni lui, nu are nimic [i vrea lumea `ntreag\, nu-i este`ndeajuns `ntreaga sa energie pentru a se l\muri [i a cuceri sau a `n]elege lumea. La urma urmei, nu era prea t`rziu, mai putea `nc\ s\ cerceteze, s\ [tie cine era acel om care i se p\rea mai apropiat acumdec`t orice alt\ fiin]\ de pe lume. Putea...

Dup\-amiaza era acum pe sf`r[ite. Fo[netul unei fuste al\turi deel, o umbr\ ntunecat\ l readuser\ napoi `n peisajul mormintelor [icerului care-l `nconjura. Trebuia s\ plece, nu mai avea nimic de f\cut aici. Dar nu se putea desprinde de acel nume, de acele date. Nu semai aflau sub lespedea aceea dec`t r\m\[i]e [i ]\r`n\. Dar, pentru el,tat\l s\u era din nou viu, `nzestrat cu o stranie via]\ taciturn\ [i i sep\rea c\ avea s\-l p\r\seasc\ din nou, s\-l lase s\ continue [i `nnoaptea aceea nesf`r[ita singur\tate `n care fusese azv`rlit, apoi aban-

donat. Cerul pustiu r\sun\ de o brusc\ [i puternic\ detun\tur\. Unavion nev\zut tocmai dep\[ise pragul sunetului. ~ntorc`nd spatelemorm`ntului, Jacques Cormery `l p\r\si pe tat\l s\u.

PRIMUL OM 27

{i valul de tandre]e [i de mil\ care-i umplu brusc inima nu era mi[carea sufleteasc\ ce-l poart\ pe fiu spre amintirea tat\lui disp\rut,ci compasiunea emo]ionat\ pe care un om matur o resimte `n fa]a copilului pe nedrept asasinat – ceva nu era aici `n ordinea fireasc\ a lucrurilor [i, la drept vorbind, nu exista nici o ordine, ci doar nebunie

[i haos acolo unde fiul era mai n v`rst\ dec`t tat\l. ~n[iruirea timpu-lui `nsu[i se sf\r`ma `n jurul lui, nemi[cat `ntre acele morminte pecare nu le mai vedea, iar anii `ncetau s\ se mai or`nduiasc\ urm`ndacelui mare fluviu care curge spre cap\tul lui. Nu mai erau dec`t tumult, val [i v`ltoare `n care se zb\tea acum Jacques Cormery `n`ncle[tarea cu nelini[tea [i cu mila a. Privea celelalte dale ale careului[i `[i d\dea seama dup\ date c\ acel sol era pres\rat cu copii care fu-seser\ ta]ii unor oameni c\run]i care credeau c\ tr\iesc `n acest mo-ment. C\ci el `nsu[i credea c\ tr\ie[te, se construise pe sine `nsu[isingur, `[i cuno[tea for]a, energia, f\cea fa]\ [i `[i conducea singur via]a. Dar, `n ame]eala stranie `n care se afla `n acea clip\, statuia aceea pe care orice om sf`r[e[te prin a o `n\l]a [i a o consolida de-a lungul anilor pentru a se strecura `nl\untrul ei [i a a[tepta acolo m\ci-narea de pe urm\, cr\pa cu repeziciune, se pr\bu[ea deja. Nu mai era dec`t acea inim\ nelini[tit\, avid\ s\ tr\iasc\, r\zvr\tit\ `mpotriva ordinii muritoare a lumii, care-l `nso]ise vreme de patruzeci de ani [icare b\tea mereu cu aceea[i for]\, izbindu-se de zidul care-ldesp\r]ea de taina oric\rei vie]i, voind s\ mearg\ mai departe, dinco-lo, [i s\ [tie, s\ [tie `nainte de a muri, s\ [tie `n sf`r[it pentru a exista,o singur\ dat\, o singur\ secund\, dar pe veci.

~[i revedea via]a nebuneasc\, curajoas\, `nc\p\]`nat\ [i mereu`ncordat\ c\tre acea ]int\ despre care nu [tia nimic, [i, `ntr-adev\r,ea se petrecuse `n `ntregime f\r\ ca el s\ fi `ncercat s\-[i `nchipuie

ce putea fi un om care ì d\ruise tocmai aceast\ via]\ spre a se duceimediat apoi s\ moar\ pe un p\m`nt necunoscut, de cealalt\ parte a m\rilor. La dou\zeci [i nou\ de ani, el `nsu[i nu era oare fragil,suferind, `ncordat, voluntar, senzual, vis\tor, cinic [i curajos? Da,era toate astea la un loc [i `nc\ multe alte lucruri, fusese un om plin

ALBERT CAMUS26

a Dezvoltare r\zboiul din ’14



„Asta-i fiule, spunea Malan. De vreme ce te vei duce s\-]i vezimama, `ncearc\ s\ afli ceva despre tat\l dumitale. {i `ntoarce-te c`t po]i de repede s\-mi istorise[ti urmarea. Prilejurile de a r`de s`nt rare.

– Da, e ridicol. Dar, deoarece mi-a venit curiozitatea asta, pot m\car s\ `ncerc s\ culeg c`teva informa]ii suplimentare. C\ nu m-am

preocupat niciodat\ de acest lucru, e cam patologic. – Ba nu, aici asta se cheam\ `n]elepciune. Eu am fost `nsurat

vreme de treizeci de ani cu Marthe, pe care ai cunoscut-o. O ne-vast\ des\v`r[it\, care-mi lipse[te `nc\ [i ast\zi. ~ntotdeauna amcrezut c\-[i iubea casa 1.

– Ai, f\r\ `ndoial\, dreptate“, spunea Malan `ntorc`ndu-[iprivirea, iar Cormery a[tepta obiec]ia despre care [tia c\ nu putea s\ nu vin\ dup\ aprobare.

„Totu[i, relu\ Malan, eu, [i cu siguran]\ a[ gre[i, eu m-a[ feri s\ `ncerc s\ [tiu mai mult dec`t m-a l\sat via]a s\ aflu. Dar s`nt un prost exemplu `n aceast\ privin]\, nu-i a[a? ~n fond, `n mod sigur din pri-cina defectelor mele, nu a[ lua nici o ini]iativ\. ~n timp ce dumneata ([i privirea i se lumin\ de un soi de [iretenie) e[ti un om de ac]iune.“

Malan avea aerul unui chinez cu capul s\u ca o lun\, nasul camc`rn, spr`ncenele absente sau aproape, bascul de pe cap [i o musta]\ mare, insuficient\ totu[i pentru a-i acoperi gura cu buze groase [isenzuale. Corpul `nsu[i moale, moale [i rotund, m`na gras\ cudegetele ca ni[te c`rn\ciori, te f\ceau s\ te g`nde[ti la un mandarindu[man al mersului pe jos. C`nd `[i `nchidea pe jum\tate ochii `ntimp ce m`nca cu poft\, ]i-l `nchipuiai `n mod irezistibil `n tunic\ dem\tase [i cu be]i[oarele `n m`ini. ~ns\ privirea schimba totul. Ochiic\prui `nchis arz\tori, nelini[ti]i sau dintr-o dat\ fic[i, ca [i cuminteligen]a ar fi lucrat cu rapiditate asupra unui punct precis, erau

cei ai unui occidental de mare sensibilitate [i de mare cultur\.B\tr`na menajer\ aducea br`nzeturile la care Malan tr\gea cu coa-

da ochiului. „Am cunoscut un om, zise el, care dup\ ce a tr\it treizecide ani cu nevasta lui...“ Cormery deveni mai atent. De fiecare dat\ c`nd Malan ncepea cu: „am cunoscut un om care... sau un prieten...

PRIMUL OM 29

3

SAINT-BRIEUC {I MALAN (J.G.)a

Seara, la cin\, J.C. `l privea pe vechiul lui prieten atac`nd cu unsoi de l\comie nelini[tit\ cea de-a doua sa felie de pulp\ de berbec;v`ntul care `ncepuse s\ se fac\ sim]it b\tea u[or `n jurul c\su]ei

joase dintr-un cartier periferic din apropierea drumului spre plaj\.La sosire, J.C. observase `n p`r`ul secat, la marginea trotuarului,buc\]ele de alge uscate care, `mpreun\ cu mirosul de sare, evocau,ele singure, vecin\tatea m\rii. Victor Malan, care-[i f\cuse `ntreaga sa carier\ `n administra]ia v\milor, ie[ise la pensie `n acel or\[el pecare nu-l alesese, dar a c\rui alegere o justifica prea t`rziu, spun`ndc\ nimic nu venea s\-l distrag\ din medita]ia solitar\, nici excesulde frumuse]e, nici excesul de ur`]enie, nici singur\tatea `ns\[i.Administrarea lucrurilor [i conducerea oamenilor `l `nv\]aser\ multe, dar `n primul r`nd, aparent, c\ omul [tie pu]ine. Totu[i cul-tura lui era imens\, iar J.C. `l admira f\r\ rezerve, pentru c\ Malan,

`ntr-o vreme `n care oamenii superiori s`nt at`t de banali, era singu-ra fiin]\ care avea o g`ndire personal\, `n m\sura `n care este cuputin]\ s\ ai una, [i `n toate situa]iile, sub aparen]e fals conciliante,o asemenea libertate de judecat\ `nc`t coincidea cu originalitatea cea mai ireductibil\.

a Capitol de scris [i de suprimat 1 Aceste trei paragrafe s`nt t\iate.



„Pentru c\, relu\ Cormery, atunci c`nd eram foarte t`n\r, foarteprost [i foarte singur (`]i mai aminte[ti, la Alger?), dumneata te-ai`ntors spre mine [i mi-ai deschis, f\r\ s\ dai impresia, por]ile spretot ce iubesc pe lumea asta.

– O! E[ti dumneata `nzestrat.

– Cu siguran]\. Dar celor mai `nzestra]i le trebuie un ini]iator.Cel pe care via]a `ntr-o bun\ zi ]i-l scoate `n cale, acela trebuie s\ fie pe veci iubit [i respectat, chiar dac\ nu este responsabil. |sta este crezul meu!

– Da, da, spuse Malan cu un aer mucalit. – Te `ndoie[ti, [tiu eu. Vezi, s\ nu crezi cumva c\ afec] iunea

mea pentru dumneata este oarb\. Ai defecte mari, foarte mari. Celpu]in `n ochii mei.“

Malan se linse pe buzele groase [i p\ru brusc interesat.„Care?

– De pild\, e[ti, s\ zicem, econom. Nu din zg`rcenie de altfel, cidin panic\, teama de a duce lips\ etc. N-are a face, e un mare cusur,care, `n general, nu-mi place. Dar, mai cu seam\ nu te po]i `mpie-dica s\ nu b\nuie[ti g`nduri ascunse la ceilal]i. Instinctiv, dumneata nu po]i crede `n sentimente total dezinteresate.

– Recunoa[te, spuse Malan termin`ndu-[i vinul, n-ar trebui s\ iau cafea. {i totu[i...“

~ns\ Cormery nu-[i pierdea calmula . „S`nt sigur, de pild\, c\ num-ai putea crede dac\ ]i-a[ spune c\, la o simpl\ rug\minte dinpartea dumitale, ]i-a[ da imediat toate bunurile mele.“

Malan [ov\i, [i de data asta se uit\ la prietenul lui.„Da, [tiu. E[ti generos.

– Nu, nu s`nt generos. S`nt zg`rcit cu timpul meu, cu eforturile

mele, cu oboseala mea [i lucrul \sta `mi repugn\. Dar ceea ce amspus este adev\rat. Dumneata, dumneata nu m\ crezi, \sta e cusuruldumitale [i adev\rata dumitale neputin]\, de[i e[ti un om superior.C\ci gre[e[ti. N-ai dec`t s\ spui doar un cuv`nt [i, chiar `n clipa

PRIMUL OM 31

sau un englez care c\l\torea cu mine...“, puteai fi sigur c\ era vorba de el nsu[i... „C\ruia nu-i pl\ceau pr\jiturile de patiserie, [i nici ne-vast\-sa nu m`nca niciodat\ a[a ceva. Ei bine, dup\ dou\zeci de anide via]\ comun\, `[i surprinse nevasta la patiserie [i `[i d\du seama,observ`nd-o, c\ ea se ducea de mai multe ori pe s\pt\m`n\ s\ se

`ndoape cu ecleruri cu crem\ de cafea. Da, credea c\ ei nu-i plac dul-ciurile, [i, `n realitate, ea se d\dea `n v`nt dup\ ecleruri cu crem\ decafea. –Deci, spuse Cormery, nu putem cunoa[te pe nimeni.

– Dac\ vrei. Dar ar fi poate mai drept, mi se pare, `n orice cazcred c\ mi-ar pl\cea mai mult s\ spun, d\ vina `ns\ pe neputin]a mea de a afirma ceva, da, e de ajuns s\ spun c\ dac\ dou\zeci de anide via]\ comun\ nu ajung pentru a cunoa[te o fiin]\, o anchet\ prinfor]a lucrurilor superficial\, patruzeci de ani dup\ moartea unui om,risc\ s\ nu-]i aduc\ dec`t informa]ii cu sensuri limitate, da, se poatespune limitate, asupra acelui om. De[i ntr-un alt sens...“

Ridic\, `narmat\ cu un cu]it, o m`n\ fatalist\ care se l\s\ `n josdeasupra br`nzei de capr\.

„Iart\-m\. Nu dore[ti br`nz\? Nu? Mereu la fel de sobru! Dur\ meserie s\ placi!“

O lic\rire mali]ioas\ se ivi din nou printre pleoapele pe jum\-tate `nchise. Erau deja dou\zeci de ani de c`nd Cormery `[i cuno[-tea vechiul prieten (de ad\ugat aici pentru ce [i cum) [i `i accepta ironiile cu bun\ dispozi]ie.

„Nu-i ca s\ plac. M`ncatul prea mult m\ face greoi. M\ scufund. – Da, nu mai planezi pe deasupra celorlal]i.“Cormery privea frumoasele mobile rustice care umpleau

sufrageria joas\, cu b`rne date cu var.„Drag\ prietene, zise el, totdeauna ai crezut c\ s`nt orgolios.

S`nt. Dar nu `ntotdeauna [i nici cu to]i. Cu dumneata, de pild\, s`nt incapabil de orgoliu.“

Malan `[i `ntoarse privirea, ceea ce era la el semn de emo]ie.„{tiu, spuse el, dar de ce?

– Pentru c\ ]in la dumneata“, spuse calm Cormery.Malan trase spre el fructiera cu fructe aduse proaspete [i nu

r\spunse nimic.

ALBERT CAMUS30

a ~mprumut adesea bani, despre care [tiu c\ s`nt pierdu]i, unor oameni care m\ las\ indiferent. ~ns\ nu [tiu s\ refuz [i, `n acela[i timp, s`nt exasperat.



– Cu un anume num\r de bucurii. – Da. Dumneata iube[ti via]a. Trebuie s-o faci, nu crezi dec t `n ea.“Malan se a[ez\ greoi `ntr-un fotoliu ad`nc cu hus\ din creton [i,

dintr-o dat\, o expresie de nespus\ melancolie `i transfigur\ chipul.„Ai dreptate. Am iubit-o, o iubesc cu aviditate. {i, `n acela[i

timp, mi se pare `ngrozitoare, inaccesibil\. Iat\ de ce cred, dinscepticism. Da, vreau s\ cred, vreau s\ tr\iesc, mereu.“

Cormery t\cu.„La [aizeci [i cinci de ani, fiecare an e un r\gaz. A[ vrea s\ mor

lini[tit, dar s\ mori este `nsp\im`nt\tor. N-am f\cut nimic. – Exist\ fiin]e care justific\ lumea, care te-ajut\ s\ tr\ie[ti doar

prin prezen]a lor. – Da, [i ele mor.“C`t timp t\cur\, v`ntul b\tu ceva mai tare `n jurul casei.„Ai dreptate, Jacques, spuse Malan. Du-te dup\ [tiri. Nu mai ai

nevoie de un tat\. Te-ai crescut singur. Acum po]i s\-l iube[ti a[a cum [tii dumneata s\ iube[ti. Dar...“, zise el, [i [ov\ia... „~ntoarce-tes\ m\ vezi. Nu-mi mai r\m`ne mult\ vreme. {i iart\-m\...

– S\ te iert? spuse Cormery. ~]i datorez totul. – Nu, nu-mi datorezi mare lucru. Iart\-m\ doar c\ nu [tiu s\

r\spund uneori afec]iunii dumitale...“Malan privea lustra mare de mod\ veche care at`rna deasupra

mesei, iar vocea i se auzi mai `n\bu[it\ pentru a spune ceea ce,c`teva clipe mai t`rziu, singur `n b\taia v`ntului [i `n cartierulpustiu, Cormery auzea `nc\ `n el `nsu[i ne`ncetat:

„Exist\ `n mine un gol `ngrozitor, o indiferen]\ care `miface r\ua ...“

PRIMUL OM 33

asta, toate bunurile mele s`nt ale dumitale. N-ai nevoie de ele [i\sta nu-i dec`t un exemplu. ~ns\ nu este un exemplu ales `n modarbitrar. ~ntr-adev\r tot ce am e al dumitale.

– Mul]umesc, cu adev\rat, spuse Malan cu ochii pe jum\tate`nchi[i, s`nt foarte mi[cat.

– Bine, te pun `n ncurc\tur\. Nu-]i place nici s\ se vorbeasc\ prea limpede. Voiam s\-]i spun doar c\ ]in la dumneata `mpreun\ cudefectele dumitale. Eu iubesc sau am venera]ie pentru pu]ine per-soane. Pentru tot restul, mi-e ru[ine de indiferen]a mea. Dar cei pecare-i iubesc, nimic, nici eu `nsumi, nici mai cu seam\ ei `n[i[i, nu vor face ca vreodat\ eu s\ `ncetez de a-i mai iubi. Astea s`nt lucruri pentrucare am avut nevoie de timp ca s\ le `nv\]; acuma, [tiu. Acestea fiindzise, s\ ne relu\m conversa]ia: nu e[ti de acord ca s\ `ncerc s\ cap\t informa]ii despre tat\l meu.

– Adic\, ba da, te aprob, m\ temeam doar s\ nu fii dezam\git.Un amic de-al meu, care era foarte legat de o fat\ [i voia s\ o ia denevast\, a f\cut gre[eala s\ cear\ informa]ii asupra ei.

– Un burghez, spuse Cormery. – Da, zise Malan, eu eram acela.“Izbucnir\ `n r`s.„Eram t`n\r. Am cules p\reri at`t de contradictorii, `nc`t p\rerea

mea a fost influen]at\. N-am fost sigur c\ o iubesc sau c\ n-oiubesc. Pe scurt, m-am `nsurat cu alta.

– Eu nu-mi pot g\si un al doilea tat\. – Nu. Din fericire. Unul e de ajuns, dac\ m\ iau dup\ expe-

rien]a mea. – Bine, spuse Cormery. De altfe l, t rebuie s\ m\ duc s-o v\d

pe mama peste c`teva s\pt\m`ni. E un prilej. {i ]i-am vorbit

despre asta mai cu seam\ pentru c\ m-am sim]it tulburat maiadineaori de acea diferen]\ de v`rst\ `n favoarea mea. ~n favoarea mea, da.

– Da, `n]eleg.“~l privi pe Malan.„Spune-]i c\ nu a `mb\tr`nit. De suferin]a asta a fost cru]at, [i e

o suferin]\ lung\.

ALBERT CAMUS32

a Jacques / Am `ncercat s\ descop\r eu `nsumi, `nc\ de la `nceput, copil fiind, ce era bine [i ce era r\u – din moment ce nimeni `n jurul meu nu putea s\ mi-o spun\. {i,apoi, recunosc acum c\ totul m\ p\r\se[te, c\ am nevoie s\-mi arate cineva calea [is\-mi dea dojan\ sau laud\, nu dup\ putere, ci dup\ autoritate, am nevoie de tat\lmeu. Credeam c\ o [tiu, c\ s`nt st\p`n pe mine `nsumi, nu [[tiu?] `nc\.



coac\ afar\ str\zile uscate [i pr\fuite, iar `n penumbra `nc\perilor,una sau dou\ mu[te mari [i pline de energie c\utau neobosite oie[ire, `ntr-un b`z`it ca de avion. Era prea cald ca s\ coboare `nstrad\ spre a-[i `nt`lni prietenii de joac\, [i ei re]inu]i cu de-a sila acas\. Era prea cald ca s\ citeasc\ din Pardaillan sau Cutez\torul a .

C`nd bunica nu era acolo, lucru ie[it din comun, sau st\tea la tacla-le cu vecina, copilul `[i turtea nasul de jaluzelele din sufragerie,care d\dea `nspre strad\. {oseaua era pustie. ~n fa]a magazinelor de`nc\l]\minte [i mercerie de pe partea opus\, storurile din p`nz\ ro[ucu galben erau l\sate, intrarea la debitul de tutun era mascat\ printr-o perdea de m\rgele multicolore, iar la Jean, cafegiul, sala era pustie, cu excep]ia pisicii care, la limita dintre solul acoperit derumegu[ [i trotuarul pr\fos, dormea de parc\ ar fi murit.

Copilul se ntorcea atunci spre `nc\perea aproape goal\, v\ruit\,mobilat\ `n mijloc cu o mas\ p\trat\, cu un bufet de-a lungulpere]ilor, un mic birou plin de zg`rieturi [i de pete de cerneal\ [i,direct pe jos, o mic\ somier\ acoperit\ cu o p\tur\ pe care, la c\derea serii, se culca unchiul pe jum\tate mut, [i cinci scauneb.

~ntr-un col], pe un [emineu din care doar placa de deasupra era dinmarmur\, o mic\ vaz\ cu un g`t zvelt `mpodobit cu flori, a[a cum sepot g\si la b`lciuri. Copilul, prins ntre cele dou\ de[erturi ale umbrei [iale soarelui, ncepea s\ se nv`rt\ n jurul mesei f\r\ ncetare, cu acela[ipas precipitat, repet`nd ca o litanie: „M\ plictisesc! M\ plictisesc!“ Seplictisea, dar `n acela[i timp exista un joc, o bucurie, un soi de jubilare`n plictiseala aceea, c\ci `l apuca furia auzind-o pe bunica, `n sf`r[it re`ntoars\, spun`ndu-i: A benidor . ~ns\ protestele sale nu serveau la nimic. Bunica, ce crescuse nou\ copii `n acel ]inut, avea ideile eidespre educa]ie. Copilul era mpins dintr-o singur\ mi[care n camer\.

Era una dintre cele dou\ `nc\peri care d\deau spre curte. Cealalt\

PRIMUL OM 35

4

JOCURILE COPILULUI

O hul\ u[oar\ [i scurt\ f\cea ca vaporul s\ aib\ ruliu `n c\ldura de iulie. Jacques Cormery, `ntins pe jum\tate gol `n cabina sa, privea cum danseaz\ pe marginile din alam\ ale hubloului reflexele soareluif\r`mi]at peste mare. Se ridic\ dintr-un salt pentru a opri ventilatorulcare-i usca sudoarea `n pori `nainte chiar s\ `nceap\ s\ [iroiasc\ pebust, era mai bine s\ transpire, [i se l\s\ `napoi pe spate `n cu[eta tare[i `ngust\, a[a cum `i pl\cea lui s\ fie paturile. Imediat, din ad`ncurilevasului, zgomotul surd al ma[inilor urc\ `n vibra]ii amortizate, aido-ma unei uria[e armate care s-ar pune f\r\ `ncetare n mi[care. ~i pl\-cea [i zgomotul acesta al marilor pacheboturi, zi [i noapte, [i senza]ia c\ merge pe un vulcan, `n vreme ce jur-`mprejur marea imens\ `[ioferea privirii `ntinderile libere. Era `ns\ prea cald pe punte; dup\ pr`nz, pasageri abrutiza]i de prea mult\ m`ncare se pr\v\liser\ pe[ezlongurile de pe puntea acoperit\ sau se refugiaser\ pe culoare la

ora siestei. Lui Jacques nu-i pl\cea s\ fac\ siest\. A benidor , se g`n-dea el cu ciud\, [i asta era expresia bizar\ a bunicii sale pe c`nd era copil la Alger [i `l obliga s-o `nso]easc\ la siest\. Cele trei `nc\periale micului apartament dintr-un cartier al Algerului erau cufundate `numbra v\rgat\ a jaluzelelor `nchise cu grij\ a . C\ldura f\cea s\ se

a Cam pe la zece ani

a C\r]ile acelea grosolane, pe h`rtie de ziar, cu o copert\ ordinar colorat\, [i pe carepre]ul era tip\rit mai mare ca titlul [i ca numele autorului.b Extrema cur\]enieUn dulap, o mas\ de toalet\ din lemn cu plac\ de marmur\. O cuvertur\ de pat lucrat\ cu noduri, uzat\, murdar\, zdren]uit\ pe margini. {i `ntr-un col], un cuf\r mare, acoperit cu un vechi covor arab cu ciucuri



digera pu]in c`te pu]in corpul str\in pentru a-l conduce p`n\ `ninima ora[ului, acolo unde un splendid decor `l f\cea uneori s\ uitep\durea de ciment [i fier care-l cuprindea ca `ntr-o temni]\ zi [inoapte [i care-i n\p\dea p`n\ [i insomniile. Evadase `ns\, respira,pe spatele larg al m\rii, respira prin valuri, sub leg\narea ampl\ a

soarelui, putea `n sf`r[it s\ doarm\ [i s\ se `ntoarc\ la copil\ria decare nu se vindecase niciodat\, la acea tain\ de lumin\, de s\r\cieplin\ de c\ldur\ care-l ajutase s\ tr\iasc\ [i s\ `nving\ totul. Scli-pirea de lumin\ fr`nt\, acum aproape nemi[cat\, pe alama hublo-ului venea de la acela[i soare care, `n camera `ntunecat\ `n caredormea bunica, l\s`ndu-se cu toat\ greutatea pe `ntreaga suprafa]\ a

jaluzelelor, cufunda `n umbr\ o singur\ lam\ foarte fin\ prin unica scobitur\ pe care un nod din lemn c\zut o l\sase `n spa]iul de `mbi-nare a jaluzelelor. Mu[tele lipseau, nu ele b`zìau, nu ele ì umpleau[i ì `ntre]ineau somnolen]a, nu exist\ mu[te pe mare, [i mai `ntìmuriser\ cele pe care copilul le `ndr\gea pentru c\ erau zgomo-toase, singurele vii `n lumea aceea anesteziat\ de c\ldur\, [i to]ioamenii [i toate animalele st\teau pe o r`n\, iner]i, `n afar\ de el, eadev\rat, care se r\sucea `n pat `n spa]iul `ngust ce-i r\m`nea `ntreperete [i bunic\, voia [i el s\ tr\iasc\, [i i se p\rea c\ timpul pentrusomn era r\pit vie]ii [i jocurilor. ~l a[teptau camarazii, era sigur, `nstrada Prévost-Paradol, cu gr\dini]e de-a lungul ei care, seara, miro-seau a umezeal\ de la stropit [i a caprifoi care cre[tea peste tot, fie c\ era sau nu stropit. De `ndat\ ce bunica se va trezi, o va [terge, va cobor` `n strada Lyon, pustie `nc\ pe sub ficu[ii ei, [i va da fuga p`n\ la f`nt`na care se g\sea n col]ul str\zii Prévost-Paradol, va nv`rti c`t va putea de iute manivela mare din font\ din partea de sus a f`nt`nii,cu capul plecat sub robinet pentru a primi jetul puternic ce-i va

umple n\rile [i urechile, [i, prin gulerul desf\cut al c\m\[ii p`n\ la p`ntece [i pe sub pantalonul scurt, va curge de-a lungul picioarelor p`n\ la sandale. Atunci, fericit s\ simt\ apa mustind `ntre talpa picioarelor [i pielea sandalei, va alerga pe ner\suflate s\-i `nt`l-neasc\ pe Pierrea [i pe ceilal]i, a[eza]i la intrarea culoarului singurei

PRIMUL OM 37

con]inea dou\ paturi, cel al maic\-sii [i cel `n care se culca el `nsu[i`mpreun\ cu fratele s\u. Bunica avea dreptul la o camer\ doar pentruea singur\. ~ns\, `n patul ei `nalt [i mare din lemn, `l primea adesea pecopil n cursul nop]ii [i `n fiecare zi pentru siest\. ~[i scotea sandalele [ise c\]\ra `n pat. Trebuia s\ ocupe locul din fund de la perete din ziua

c`nd se l\sase s\ alunece jos `n timpul somnului bunicii sale spre a seduce s\-[i reia rondul `n jurul mesei murmur`ndu-[i litania. Odat\ ajuns acolo, o privea pe bunic\-sa cum `[i scoate rochia [i `[i las\ mai

jos c\ma[a de p`nz\ groas\, prins\ la umeri cu o panglic\ pe care odesf\cea atunci. Apoi urca [i ea `n pat, iar copilul sim]ea al\turi miro-sul de trup b\tr`n `n timp ce privea venele albastre groase [i petele deb\tr`ne]e care deformau picioarele bunic\-sii. „Haide, repeta ea. A benidor “, [i adormea foarte repede, n vreme ce copilul, cu ochii deschi[i,urm\rea mi[carea de du-te-vino a mu[telor neobosite.

Da, detestase acest lucru ani de zile [i mai t`rziu `nc\, devenit b\rbat, [i p`n\ ce fusese grav bolnav, nu se putea hot\r` s\ se `ntind\ dup\ pr`nz, pe c\ldur\ mare. Dac\ totu[i i se `nt`mpla s\ adoarm\,se trezea mahmur, cu o stare de grea]\. Doar de pu]in\ vreme, dec`nd suferea de insomnii, putea s\ doarm\ o jum\tate de or\ `n cur-sul zilei [i s\ se trezeasc\ bine dispus [i vioi. A benidor ...

V`ntul se potolise probabil, `nvins de soare. Vasul `[i pierduseu[orul ruliu [i p\rea c\ `nainteaz\ acum dup\ un drum rectiliniu, cuma[inile duduind la maxima lor putere, cu elicea for`nd drept `nad`ncul apelor [i cu zgomotul pistoanelor devenit `n sf`r[it at`t deregulat `nc`t se confunda cu vuietul surd [i ne`ntrerupt al soareluideasupra m\rii. Jacques era pe jum\tate adormit, cu inima str`ns\ de un soi de nelini[te fericit\ la ideea de a revedea Algerul [i c\su]a s\rman\ de la periferie. A[a se nt`mpla de fiecare dat\ c`nd p\r\sea

Parisul plec`nd spre Africa, o jubilare surd\, inima cresc`ndu-i `npiept, satisfac]ia cuiva care tocmai a reu[it o evadare bun\ [i carer`de g`ndindu-se la mutra gardienilor. Dup\ cum, de fiecare dat\ c`nd se `ntorcea la Paris pe [osea [i cu trenul, inima i se str`ngea la vederea primelor case de la periferie, f\r\ s\-[i fi dat seama cum a ajuns la ele, f\r\ delimit\ri de copaci sau de ape, ca un cancer nefericit, etal`ndu-[i ganglionii de mizerie [i de ur`]enie, [i care

ALBERT CAMUS36

a Pierre, [i el fiu al unei v\duve de r\zboi care lucra la po[t\, era prietenul s\u.



lua paleta [i ap\ra cercul la r`ndul s\u. Cei mai `ndem`naticia

prindeau ]uiul din zbor [i-l trimiteau foarte departe. ~n cazul \sta, eiaveau dreptul de a se duce `n locul `n care c\zuse [i, lovind cu mu-chia paletei peste extremitatea ]uiului care se ridica atunci `n aer, `lprindeau spre a-l trimite mai departe, [i tot a[a p`n\ c`nd, dac\ nu

nimereau lovitura sau ceilal]i prindeau ]uiul din zbor, reveneau iute`napoi pentru a ap\ra din nou cercul `mpotriva ]uiului expediat rapid [i abil de c\tre adversar. Acest tenis al s\racului, cu c`teva reguli mai complicate, ocupa `ntreaga dup\-amiaz\. Pierre era celmai `ndem`natic, mai zvelt dec`t Jacques, dar [i mai scund, aproapefragil, blond pe c`t de brun era cel\lalt, p`n\ [i la genele `ntre careprivirea sa albastr\ [i direct\ se oferea pe atunci f\r\ nici o ap\rare,un pic jignit, mirat, aparent st`ngaci `n `nf\]i[are, era `n ac]iune de o`ndem`nare precis\ [i constant\. Jacques, la r`ndul s\u, reu[ea pa-r\ri imposibile [i rata lovituri de revers gata f\cute. Din pricina primelor, [i a reu[itelor care st`rneau admira]ia camarazilor, se cre-dea cel mai bun [i f\cea adesea fanfaronad\. ~n realitate, Pierre `lb\tea constant [i nu spunea niciodat\ nimic despre asta. Dar, dup\

joc, se `ndrepta din talie, f\r\ s\ piard\ un centimetru din `n\l]ime,[i z`mbea `n t\cere, ascult`ndu-i pe ceilal]ib.

C`nd timpul sau dispozi]ia nu permiteau joaca, `n loc s\ alergepe str\zi sau pe maidane, se adunau mai `nt`i pe culoarul casei luiJacques. De acolo, printr-o u[\ din fund, treceau `ntr-o curticic\ aflat\ mai jos, `mprejmuit\ de zidurile a trei case. Pe cea de-a patra latur\, zidul unei gr\dini l\sa s\ treac\ ramurile unui portocal `nalt al c\rui parfum, atunci c`nd `nflorea, se `n\l]a de-a lungul caselor s\rmane, venea dinspre culoar sau cobora `n curte printr-o sc\ri]\ de piatr\. Pe o latur\ [i jum\tate din cealalt\, o construc]ie mic\ `n

unghi drept le servea drept locuin]\ frizerului spaniol care avea pr\v\lie la strad\ [i unei familii arabec a c\rei gospodin\ pr\jea `nanumite seri cafeaua `n curte. Pe cea de a treia latur\, locatarii

PRIMUL OM 39

case cu dou\ etaje de pe strad\, ca s\ ascut\ ]uiul de lemn care le va servi cur`nd s\ joace ]urca 1, cu paleta de lemn albastru.

De `ndat\ ce erau to]i aduna]i, o porneau, plimb`ndu-[i paleta de-a lungul grilajelor ruginite ale gr\dinilor din fa]a caselor, sco]`nd unzgomot puternic ce trezea cartierul [i le f\cea s-o ia la goan\ pe pisi-

cile adormite pe sub glicinele pline de praf. Alergau, travers`nd stra-da, `ncerc`nd s\ se prind\ unii pe al]ii, deja asuda]i zdrav\n, dar ]in`nd-o mereu `n aceea[i direc]ie, spre c`mpul verde , nu departe de[coala lor, la patru sau cinci str\zi de acolo. Era `ns\ o oprire obliga-torie, la ceea ce se numea jetul de ap\, `ntr-o pia]\ destul de mare, oenorm\ f`nt`n\ rotund\ cu dou\ etaje, unde apa nu curgea, dar alc\rei bazin, de mult\ vreme astupat, era umplut p`n\ la gur\, la inter-vale mari de timp, de abundentele ploi din ]inut. Apa r\m`nea atunciclocit\, acoperit\ cu mu[chi ce se `nvechea, coji de pepene galben,coji de portocale [i gunoaie de tot felul, p`n\ ce soarele o absorbea sau p`n\ ce municipalitatea se trezea [i se hot\ra s\ o pompeze, [i unm`l uscat, cr\pat, `ng\lat mai r\m`nea `nc\ mult\ vreme pe fundulbazinului, a[tept`nd ca soarele, continu`ndu-[i str\dania, s\-l trans-forme `n praf, iar v`ntul sau t`rnul m\tur\torilor s\-l azv`rle pestefrunzele lucioase ale ficu[ilor care `nconjurau pia]a. Vara, `n oricecaz, bazinul era secat [i `[i `nf\]i[a ghizdul enorm de piatr\ `nchis\ la culoare, lustruit, devenit alunecos din pricina miilor de m`ini [i defunduri de n\dragi, peste care Jacques, Pierre [i ceilal]i se jucau de-a c\l\ritul, se r\suceau pe fese p`n\ ce o c\dere irezistibil\ i arunca nbazinul pu]in ad`nc ce mirosea a urin\ [i a soare.

Apoi, tot alerg`nd `n c\ldura [i praful care le acopereau cu ace-la[i strat cenu[iu picioarele [i sandalele, o luau la goan\ spre c`m-pul verde. Era un fel de teren viran `n spatele unei dog\rii unde,

`ntre cercuri de fier ruginit [i vechi capace de butoaie putrede, tufede b\l\rii anemice cre[teau printre pl\ci de tuf vulcanic. Acolo,strig`nd de zor, desenau un cerc `n tuf. Unul din ei se instala, cupaleta `n m`n\, `n interiorul cercului, iar ceilal]i, fiecare la r`nduls\u, aruncau ]uiul spre cerc. Dac\ ]uiul nimerea `n cerc, arunc\torul

ALBERT CAMUS38

1 A se vedea explica]ia autorului, mai jos.

a Ap\r\torul ndem`natic la singular b „Lans\rile“ aveau loc pe c`mpul verde.c Omar este fiul acestei familii – tat\l este m\tur\tor municipal.



cre[teau g\ini `n cu[ti `nalte [i [ubrede din grilaj [i din lemn. ~nsf`r[it, pe a patra latur\, de-o parte [i de alta a sc\rii, se deschideauprintre guri largi care se c\scau `n `ntuneric pivni]ele imobilului:ni[te grote f\r\ ie[ire [i nici lumin\, s\pate chiar n p\m`nt, f\r\ niciun perete desp\r]itor, mustind de umezeal\, `n care se cobora pe

patru trepte acoperite cu o mrani]\ `nverzit\, [i unde locatarii `[i`nghesuiau claie peste gr\mad\ surplusul bunurilor, adic\ mai ni-mic: saci vechi ce putrezeau acolo, buc\]i din l\zi, ligheane vechi,ruginite [i g\urite, tot ce zace de obicei pe toate maidanele [i de carenici m\car cel mai am\r`t nu se mai folose[te. Acolo, `ntr-una dinacele pivni]e, se adunau copiii. Jean [i Joseph, cei doi fii ai frizeru-lui spaniol, aveau obiceiul s\ se joace acolo. La u[a magherni]ei seafla gr\dina lor particular\. Joseph, rotofei [i r\ut\cios, r`dea mereu[i d\dea tot ce avea. Jean, scund [i sl\bu], aduna f\r\ `ncetare celmai mic cui, cel mai m\runt [urub `nt`lnit [i se ar\ta deosebit deeconom cu bilele sale sau cu s`mburii de cais\ indispensabili unuia din jocurile lor favoritea . Nu-]i puteai `nchipui persoane mai opuseca ace[ti fra]i nedesp\r]i]i. ~mpreun\ cu Pierre, Jacques [i Max,ultimul complice, se `nfundau `n pivni]a fetid\ [i umed\. Pe ni[tebare din fier ruginit `ntindeau sacii rup]i care putrezeau pe jos,dup\ ce-i cur\]aser\ de g`nd\ceii cenu[ii cu carapace mobil\ pecare-i numeau cobai. {i sub cortul acela abject, `n sf`r[it la ei acas\ (c`nd ei nu avuseser\ nicic`nd vreo camer\ sau m\car vreun pat care s\ le apar]in\ `n totalitate), aprindeau mici focuri care, `nchise`n aerul acela umed [i greu, se stingeau fumeg`nd [i-i scoteau afar\ din b`rlogul lor p`n\ ce veneau s\ le acopere cu p\m`nt umed, r`c`it chiar din curte. ~mp\r]eau atunci, nu f\r\ discu]ii cu micu]ul Jean,bomboanele mari cu ment\, arahidele sau n\utul, uscate [i s\rate,

boabele de cafelu]\ sau acadelele `n culori tari pe care arabii leofereau spre v`nzare la u[ile cinematografului vecin, pe o tejghea n\p\dit\ de mu[te [i improvizat\ dintr-o simpl\ lad\ din lemn,

PRIMUL OM 41

a Se punea un s`mbure peste alte trei a[ezate `n trepied. {i, de la o distan]\ dat\,se `ncerca d\r`marea acestei construc]ii prin aruncarea altui s`mbure. Cel carereu[ea aduna cei patru s`mburi. Dac\ rata ]inta, s`mburele lui apar]inea posesoru-lui gr\mezii.



ciorchini de fructe mici, rotunde [i str`nse unele `ntr-altele, deculoare portocalie, numite de ei nuc[oare de cocos. Acolo trebuiaus\ fac\ recunoa[teri `n toate direc]iile pentru a se asigura c\ nici unpaznic nu se afla prin preajm\. Apoi `ncepea goana dup\ muni]ii,adic\ dup\ pietre. C`nd to]i erau `napoi cu buzunarele pline, fiecare

lovea la r`ndul s\u `n ciorchini care, pe deasupra tuturor celorlal]iarbori, se leg\nau u[or `n v\zduh. La fiecare lovitur\ care nimerea,c\deau c`teva fructe, care nu apar]ineau dec`t fericitului ochitor.Ceilal]i trebuiau s\ a[tepte ca el s\-[i adune prada `nainte de a lovila r`ndul lor. La jocul \sta, Jacques, ndem`natic la arunc\ri, l egala pe Pierre. Dar am`ndoi `[i `mp\r]eau captura cu ceilal]i mai pu]innoroco[i. Cel mai ne`ndem`natec era Max, care purta ochelari [iavea vederea slab\. ~ndesat [i solid, era totu[i respectat de ceilal]idin ziua `n care-l v\zuser\ b\t`ndu-se. ~n vreme ce, `n frecventele`nc\ier\ri de pe strad\ la care participau, aveau obiceiul, [i mai cuseam\ Jacques, incapabil s\-[i domine m`nia [i violen]a, de a searunca asupra adversarului pentru a-i face c`t mai mult r\u [i c`t mai repede cu putin]\, chit c\ puteau `nt`lni o dur\ rezisten]\, Max,care avea un nume de consonan]\ germanic\, `ntr-o zi `n care fu-sese tratat cu sc`rb\ de fritz, fiul cel gras al m\celarului, poreclit Ciozv`rt\, `[i scosese calm ochelarii, pe care-i `ncredin]ase luiJoseph, se a[ezase `n gard\, a[a cum procedau boxerii pe care-ivedeau `n ziare, [i-i propusese celuilalt s\ vin\ s\-[i repete insulta.Apoi, f\r\ s\ par\ c\ se `nc\lze[te, evitase fiecare atac al luiCiozv`rt\, `l lovise de mai multe ori f\r\ s\ fie el `nsu[i atins [i, `ncele din urm\, fusese destul de norocos, suprem\ glorie, ca s\-i`nvine]easc\ un ochi. Din ziua aceea, popularitatea lui Max fuseseconsolidat\ `n micul grup. Cu buzunarele [i m`inile lipicioase de la

fructe, o [tergeau afar\ din gr\din\ spre mare [i, de `ndat\ ce sevedeau ie[i]i din incinta gr\dinii, `[i stivuiau nuc[oarele de cocospe batistele murdare, mestecau cu voluptate boabele fibroase, dulci[i grase p`n\ la grea]\, dar u[oare [i savuroase precum victoria.Apoi o [tergeau spre plaj\.

Trebuia, pentru asta, s\ traverseze drumul numit al oilor, pentruc\, `ntr-adev\r, turme de oi `l str\b\teau adesea venind de la sau

PRIMUL OM 43

montat\ pe rulmen]i. ~n zilele cu ploaie, solul saturat de ap\ dincurtea umed\ l\sa s\ curg\ surplusul de ploaie `n interiorul pivni-]elor regulat inundate [i, coco]a]i pe l\zi vechi, se jucau de-a Robinsonii, departe de cerul pur [i de v`nturile m\rii, triumf\tori `n`mp\r\]ia lor s\rac\ a .

Dar cele mai frumoase* zile erau cele de var\ c`nd, sub un pre-text sau altul, reu[eau printr-o minciun\ abil\ s\ scape de siest\.C\ci puteau atunci, neav`nd niciodat\ bani de tramvai, s\ mearg\ mult timp p`n\ la gr\dina de aclimatizare, prin h\]i[ul str\zilor gal-bene [i cenu[ii ale periferiei, str\b\t`nd cartierul grajdurilor, undemagaziile mari apar]ineau `ntreprinderilor sau particularilor caref\ceau leg\tura prin camioane cu cai cu ]inuturile din interiorul]\rii, trec`nd mai apoi de-a lungul marilor por]i glisante `nd\r\tulc\rora se auzea trop\itul pe loc al cailor, forn\itul lor brusc ce-if\cea s\ p`r`ie din buze, zgomotul pe care-l f\cea pe lemnul de la iesle lan]ul din fier ce slujea de c\p\stru, `n vreme ce tr\geau pen\ri cu deliciu mirosurile de baleg\, de paie [i de sudoare careveneau din acele locuri interzise la care Jacques `nc\ mai visa `nainte de a adormi. Z\boveau `n fa]a unui grajd deschis unde erau]es\la]i caii, ni[te animale solide cu picioare mari, venite dinFran]a, [i care deschideau asupra lor ni[te ochi de exila]i, abrutiza]ide z\duf [i de mu[te. Apoi, `mbr`nci]i de camionagii, d\deau fuga spre gr\dina imens\ `n care se cultivau esen]ele cele mai rare. ~naleea principal\ care deschidea p`n\ la mare o ampl\ perspectiv\ debazine [i de flori, `[i luau aere de hoinari indiferen]i [i civiliza]i,sub privirea ne`ncrez\toare a paznicilor. Dar, la prima alee trans-versal\, o luau la picior spre partea de r\s\rit a gr\dinii, printre[iruri de enormi paletuvieri, at`t de str`n[i `nc`t era aproape noapte

la umbra lor, spre arborii `nal]i de cauciucb la care nu puteai deo-sebi ramurile l\sate `n jos de r\d\cinile multiple [i care coborau dela primele ramuri spre p\m`nt, apoi `nc\ [i mai departe, spre scopulreal al expedi]iei lor, marii palmieri cocotieri ce purtau pe cre[tet

ALBERT CAMUS42

a Galoufa * M\re]eb De spus numele copacilor



c\reia se puteau dezbr\ca. ~n c`teva secunde, erau `n pielea goal\,`n clipa urm\toare erau `n ap\, `not`nd viguros [i st`ngaci, sco]`ndexclama]iia , forn\ind [i scuip`nd, lu`ndu-se la `ntrecere la s\riturisau la cine va r\m`ne mai mult timp sub ap\. Marea era bl`nd\,c\ldu]\, soarele u[or acum peste capetele ude, [i splendoarea

luminii umplea acele tinere corpuri cu o bucurie care-i f\cea s\ ]ipef\r\ `ncetare. Domneau peste via]\ [i peste mare [i, ceea ce lumea poate d\rui mai fastuos, ei primeau [i foloseau f\r\ m\sur\, ca ni[teseniori siguri de bog\]iile lor de ne`nlocuit.

Uitau [i de or\, alerg`nd de la plaj\ la mare, usc`ndu-se pe nisipde apa s\rat\ care-i f\cea s\ fie v`sco[i, sp\l`nd apoi `n mare nisipulcare-i `mbr\ca `n cenu[iu. Alergau, iar pesc\ru[ii, cu ]ipete iu]i,`ncepeau s\ zboare mai jos pe deasupra fabricilor [i plajei. Cerul,golit de dogoarea zilei, se f\cea mai pur, apoi mai verde, lumina devenea mai bl`nd\ [i, de cealalt\ parte a golfului, curba caselor [ia ora[ului, `necat\ p`n\ atunci `ntr-un fel de cea]\, devenea mailimpede. Era `nc\ lumin\, dar l\mpile se aprindeau deja, av`nd `nvedere amurgul care se las\ repede `n Africa. Pierre, `n general, era primul care d\dea semnalul: „E t`rziu“, [i pe dat\ `ncepea debanda-da, r\masul-bun `n grab\. Jacques `mpreun\ cu Joseph [i Jean aler-gau c\tre casele lor f\r\ s\ se mai sinchiseasc\ de ceilal]i. Galopaup`n\ li se t\ia respira]ia. Mama lui Joseph `l c`rpea la iu]eal\. C`t despre bunica lui Jacques... Alergau mereu `n seara care cobora re-pede, `nnebuni]i de primele becuri de gaz, de tramvaiele luminatecare fugeau pe dinaintea lor, acceler`ndu-[i goana, `ngrozi]i s\ vad\ c\ se f\cuse deja noapte, [i se desp\r]eau `n pragul u[ii f\r\ s\-[imai spun\ m\car la revedere. ~n serile acelea, Jacques se oprea pescara `ntunecoas\ [i ur`t mirositoare, se sprijinea `n `ntuneric de zid

[i a[tepta s\ i se lini[teasc\ inima care-i sp\rgea pieptul. Dar nuputea a[tepta, [i faptul c\ [tia acest lucru `l f\cea s\ g`f`ie [i maitare. Din trei salturi era pe palier, trecea pe dinaintea u[ilor clo-setelor de la etaj [i deschidea u[a de acas\. Era lumin\ `n sufrageria

PRIMUL OM 45

`ndrept`ndu-se spre t`rgul de la Maison-Carrée, la est de Alger. Era `n realitate o rocad\ care desp\r]ea de mare arcul de cerc pe care-lf\cea ora[ul instalat pe colinele sale `n amfiteatru. ~ntre drum [imare, fabrici, c\r\mid\rii [i o uzin\ de gaz erau desp\r]ite de `ntin-deri de nisip acoperit de pl\ci de argil\ sau de praf de var, `n care

albeau resturi de lemn [i de fier. Odat\ parcurs\ landa asta arid\, seajungea pe plaja de la Sablettes. Nisipul era cam negru, iar primelevaluri nu erau `ntotdeauna transparente. La dreapta, un stabiliment de b\i `[i oferea cabinele, iar `n zilele de s\rb\toare sala, o cutiemare de lemn montat\ pe piloni, pentru dans. ~n fiecare zi, `n tim-pul sezonului, un negustor de cartofi pr\ji]i `[i punea `n func]iema[ina de g\tit. ~n majoritatea timpului, micul grup nu avea baninici m\car pentru un cornet. Dac\ din `nt`mplare unul dintre eiavea moneda necesar\ a , `[i cump\ra cornetul, `nainta grav c\treplaj\, urmat de cortegiul respectuos al camarazilor [i, `n fa]a m\rii,la umbra unei vechi b\rci stricate, proptindu-[i picioarele `n nisip,se l\sa s\ cad\ `n fund, ]in`nd `ntr-o m`n\ cornetul vertical [iacoperindu-l cu cealalt\ pentru a nu pierde nici m\car unul dintrefulgii mari [i crocan]i. Obiceiul era atunci ca el s\ ofere c`te ofeliu]\ de cartof pr\jit fiec\ruia din camarazi, care savura cu reli-giozitate unica delicates\ cald\ [i parfumat\ cu ulei r`nced pe carele-o l\sa. Apoi se uitau la norocosul care savura cu gravitate, unulc`te unul, restul cartofilor pr\ji]i. La fundul pachetului r\m`neau`ntotdeauna cartofiori sf\r`ma]i. Cel deja s\tul era implorat s\-i`mpart\. {i, `n majoritatea timpului, doar dac\ nu era vorba deJean, el desf\cea h`rtia `mbibat\ `n gr\sime, etala firimiturile decartofi [i da voie fiec\ruia s\ se serveasc\, r`nd pe r`nd, cu of\r`m\. Era nevoie, pur [i simplu, s\ dea cu banul pentru a hot\r`

cine va ataca primul [i va putea, a[adar, s\ `nha]e f\r`ma cea mare.Osp\]ul odat\ terminat, pl\cerea [i frustrarea imediat uitate, era r`ndul cursei spre extremitatea de apus a plajei, sub soarele arz\tor,p`n\ la o construc]ie din zid pe jum\tate distrus\ care servise cusiguran]\ drept temelie pentru o caban\ disp\rut\ [i `n spatele

ALBERT CAMUS44

a Doi bani

a Dac\ te-neci, te omoar\ m\-ta. – Nu ]i-i ru[ine obrazului s\-]i ar\]i toate celea.

Unde-i m\-ta?



5

TAT|L. MOARTEA LUIR|ZBOIUL. ATENTATUL

O str`ngea `n bra]e, chiar `n pragul u[ii, g`f`ind `nc\ pentru c\ urcase scara c`te patru trepte deodat\, dintr-un singur elan infailibil,f\r\ s\ se `mpiedice `n nici o treapt\, ca [i cum corpul s\u p\stra mereu memoria exact\ a `n\l]imii treptelor. Cobor`nd din taxi, `nstrada deja plin\ de anima]ie, lucind `nc\ pe alocuri de la stropiriledin cursul dimine]iia , pe care c\ldura n\sc`nd\ `ncepea s\ le risi-peasc\ sub form\ de aburi, o z\rise, `n acela[i loc ca odinioar\, pe`ngustul [i micul balcon al apartamentului, `ntre cele dou\ `nc\peri,deasupra marchizei frizerului – dar nu mai exista tat\l lui Jean [i allui Joseph care murise de tuberculoz\, din pricina meseriei, zicea nevast\-sa, s\ stai s\ respiri tot timpul p\r – al c\rei `nveli[ dintabl\ ondulat\ continua s\-[i p\streze depozitul de boabe de ficus,

de h`rtioare bo]ite [i de vechi mucuri de ]igar\. Ea era acolo, cup\rul ei bogat, dar de ani de zile albit, totu[i `nc\ dreapt\ `n pofida celor [aptezeci [i doi de ani, i-ai fi putut da cu zece ani mai pu]indin pricina trupului ei extrem de zvelt [i vigoarei aparente `nc\, [ia[a st\teau lucrurile cu `ntreaga familie, trib de oameni cu trupul

de la cap\tul culoarului [i, `nsp\im`ntat, auzea zgomotul lingurilor `n farfurii. Intra. ~n jurul mesei, sub lumina rotund\ a l\mpii cu pe-trol, unchiula pe jum\tate mut continua s\-[i soarb\ cu zgomot supa; maic\-sa, `nc\ t`n\r\, cu p\rul bogat [i negru, `l privea cuc\ut\tura ei frumoas\ [i bl`nd\. „{tii bine...“, `ncepea ea. Dar,

dreapt\ `n rochia ei neagr\, cu gura ferm\, cu ochii limpezi [i se-veri, bunica, pe care n-o vedea dec`t din spate, `[i `ntrerupea fiica.„De unde vii? spunea ea. – Pierre mi-a ar\tat tema la aritmetic\.“Bunica se ridica [i se apropia de el. ~i mirosea p\rul, apoi `[i trecea m`na peste gleznele `nc\ pline de nisip. „Vii de la plaj\.“ „Atuncie[ti mincinos“, articula unchiul. ~ns\ bunica trecea `napoia lui, lua din spatele u[ii sufrageriei crava[a grosolan\, numit\ v`n\ de bou,care at`rna acolo, [i-i plesnea picioarele [i fesele cu trei, patru lovi-turi care-l usturau n\prasnic. Ceva mai t`rziu, cu gura [i g`tlejul pli-ne de lacrimi, `n fa]a farfuriei de sup\ pe care i-o pusese dinainteunchiul `nduio[at, se `ncorda tot ca s\ `mpiedice lacrimile s\ dea pedinafar\. Iar maic\-sa, dup\ o rapid\ arunc\tur\ de ochi c\trebunic\, `[i `ntorcea spre el chipul pe care copilul `l iubea at`t demult: „M\n`nc\-]i supa, zicea ea. S-a terminat. S-a terminat.“ Abia atunci `ncepea el s\ pl`ng\.

Jacques Cormery se trezi. Soarele nu se mai reflecta pe alama hu-bloului, se l\sase `ns\ `n jos la orizont [i lumina acum peretele dinfa]a lui. Se `mbr\c\ [i urc\ pe punte. Va fi la Alger la sf`r[itul nop]ii.

ALBERT CAMUS46

a Fratele a Duminic\



Strada se f\cea mai zgomotoas\ [i deveneau mai dese trecerile,cu vuiet mare de fier\rie, a grelelor tramvaie ro[ii. Cormery `[iprivea mama, `mbr\cat\ `ntr-o bluzi]\ cenu[ie `nviorat\ de un guler alb, a[ezat\ `n profil `n fa]a ferestrei pe scaunul neconfortabil [ ]1

pe care st\tea `ntotdeauna, adus\ un pic de spate din pricina v`rstei,

dar nec\ut`nd sprijinul sp\tarului, cu mìnile `mpreunate `n jurulunei batistu]e pe care din c`nd `n c`nd o f\cea ghem cu degetele eiamor]ite, apoi o l\sa `n poala rochiei `ntre mìnile nemi[cate, cucapul un pic `ntors spre strad\. Era aceea[i ca acum treizeci de ani[i, `nd\r\tul ridurilor, reg\sea acela[i chip miraculos de t`n\r, cuarcadele orbitelor netede [i cu pielea lucioas\, topindu-se parc\ `nfrunte, cu nasul mic [i drept, cu gura `nc\ bine desenat\ `n pofida col]urilor buzelor crispate `n jurul protezei. G`tul `nsu[i, care sufer\ primul trecerea timpului, `[i p\stra forma `n ciuda tendoanelor acum noduroase [i a b\rbiei cam c\zute. „Ai fost la coafor“, spuseJacques. Z`mbi cu aerul ei de feti]\ surprins\ `n gre[eal\: „Da, [tii,urma s\ sose[ti tu“. Fusese `ntotdeauna cochet\ `n felul ei, aproapeinvizibil. {i, oric`t de s\r\c\cios ar fi fost `mbr\cat\, Jacques nu-[iamintea s-o fi v\zut purt`nd un lucru ur`t. {i acum `nc\, nuan]ele decenu[iu [i de negru cu care se `mbr\ca erau bine alese. Era vorba aici de un gust al tribului, aflat mereu `n mizerie, sau s\rac, sauuneori, `n ceea ce ì privea pe anumi]i veri, un pic mai `nst\ri]i. Dar to]i, [i mai cu seam\ b\rba]ii, ]ineau, ca to]i mediteraneenii, la c\m\[ile albe [i la dunga pantalonului, p\r`ndu-li-se firesc ca aceast\ activitate de ne`ncetat\ `ntre]inere, dat\ fiind pu]in\tatea garderobei, s\ se adauge muncii femeilor, mame sau so]ii. ~n ceea ce o privea pe mama luia , ea fusese mereu de p\rere c\ nu era deajuns s\ spele rufe [i s\ fac\ menaj pentru al]ii, iar Jacques, de c`nd

se [tia, o v\zuse `ntotdeauna c\lc`nd unicul pantalon al fratelui s\u[i pe al lui, p`n\ ce el plecase [i se `ndep\rtase, `n universulfemeilor care nici nu spal\, nici nu calc\. „Coaforul, zise maic\-sa,e italianul. Lucreaz\ bine. – Da“, spuse Jacques. Era c`t pe ce s\

PRIMUL OM 49

slab [i `nf\]i[are nep\s\toare, a c\ror energie era neobosit\, asupra c\rora b\tr`ne]ea p\rea c\ nu are nici un efect. La cincizeci de ani,unchiul Émile1, pe jum\tate mut, p\rea un t`n\r. Bunica murise f\r\ s\ fie `ncovoiat\ de v`rst\. C`t despre maic\-sa, c\tre care alerga acum, p\rea c\ nimic nu va diminua bl`nda ei tenacitate, de vreme

ce zeci de ani de munc\ epuizant\ respectaser\ `n persoana ei pet`n\ra femeie pe care Cormery, copil, o admira din toat\ fiin]a lui.

C`nd ajunse `n fa]a u[ii, mama lui o deschidea [i se arunca `nbra]ele lui. {i acolo, ca de fiecare dat\ c`nd se reg\seau, `l s\ruta dedou\ sau trei ori, str`ng`ndu-l l`ng\ ea din toate puterile, iar elsim]ea lipite de bra]ele lui coastele, oasele tari [i ie[ite `n relief aleumerilor u[or tremur\tori, `n timp ce respira dulcele miros al pieliiei care-i amintea de acel loc[or sub m\rul lui Adam, `ntre cele dou\ tendoane jugulare, pe care nu `ndr\znea s\-l mai s\rute la ea, dar pecare-i pl\cea s\-l respire [i s\-l m`ngìe copil fiind, [i rarele d\]ic`nd ea-l lua pe genunchi, iar el se f\cea c\ adoarme, cu nasul `nscobitura aceea micu]\ care avea pentru el mireasma, prea rar\ `nvia]a lui de copil, a tandre]ei. ~l s\ruta [i apoi, dup\ ce-i da drumul,`l privea [i `l str`ngea din nou pentru a-l mai s\ruta o dat\, ca [icum, m\sur`nd `n ea `ns\[i `ntreaga dragoste pe care era `n stare s\ i-o poarte [i s\ i-o exprime, ar fi hot\r`t c\ lipsea `nc\ o m\sur\.„Fiule, zicea ea, erai departea .“ {i apoi, imediat apoi, `ntorc`ndu-se,revenea `n apartament [i se ducea s\ se a[eze `n sufrageria care da spre strad\, p\rea c\ nu se mai g`nde[te la el [i, de altfel, la nimic,[i-l privea chiar uneori cu o stranie expresie, ca [i cum, sau celpu]in a[a i se p\rea lui, ar fi fost `n plus [i ar fi deranjat universulstr`mt, gol [i `nchis `n care ea se mi[ca de una sigur\. Pe deasupra,

`n ziua aceea, dup\ ce se a[ezase l`ng\ ea, p\rea preocupat\ de unsoi de nelini[te [i privea din c`nd `n c`nd pe strad\, pe furi[, cu fru-moasa ei privire `ntunecat\ [i febril\, care se lini[tea, apoi,re`ntorc`ndu-se asupra lui Jacques.

ALBERT CAMUS48

1 Va deveni Ernest.a Tranzi]ie

1 Dou\ semne ilizibilea Arcada osoas\ [i cu pielea lucioas\ n care str\luce[te ochiul negru [i febril.



s\r\c\cioase. Dar erau mereu goale, lipite de pere]i. „Tot mai sco-toce[ti“, zise maic\-sa. Da, nu se putea `mpiedica s\ nu deschid\ bufetul care con]inea totdeauna strictul necesar, `n ciuda repro[urilor lui, [i al c\rui con]inut foarte s\rac `l fascina. Deschise [i sertareleservantei care ad\postea cele dou\ sau trei medicamente ce erau sufi-

ciente `n acea cas\, amestecate cu dou\-trei ziare vechi, capete desfoar\, o cutioar\ din carton plin\ de nasturi desperechea]i, o poz\ veche de identitate. Aici, p`n\ [i ceea ce prisosea era s\r\c\cios, pen-tru c\ ceea ce prisosea nu era niciodat\ folosit. Iar Jacques [tia binec\, instalat\ `ntr-o cas\ normal\ `n care obiectele erau din abunden]\,ca la el acas\, mama sa n-ar folosi dec`t strictul necesar. {tia c\ `ncamera mamei sale, de al\turi, mobilat\ cu un mic dulap, un pat `ngust, o oglind\ de toalet\ din lemn [i un scaun din pai, cu unica eifereastr\ nzestrat\ cu o perdea lucrat\ cu cro[eta, nu va g\si nici unalt obiect, `n afar\ poate, uneori, de mica batist\ str`ns\ ghem pe careo l\sa pe lemnul gol al oglinzii de toalet\.

Ceea ce `l frapase atunci c`nd descoperise alte case, fie c\ eraucele ale colegilor de liceu sau, mai t`rziu, cele ale unei lumi mai`nst\rite, era tocmai num\rul de vaze, cupe, statuete, tablouri care`nc\rcau `nc\perile. La el acas\ se spunea „vaza care este pe c\min“,oala, farfuriile ad`nci [i cele c`teva obiecte pe care le puteai g\si nuaveau nume. Acas\ la unchiul s\u, dimpotriv\, erai pus s\ admirigresia ars\ din Vosgi, m`ncai din serviciul de mas\ de la Quimper.El crescuse doar `n mijlocul unei s\r\cii la fel de nude ca moartea,printre substantive comune; la unchiul s\u acas\, descoperea sub-stantivele proprii. Iar ast\zi, tot a[a, `n `nc\perea cu mozaiculproasp\t sp\lat, peste mobilele simple [i lucioase, nu se afla nimic,doar pe servant\ se g\sea o scrumier\ arab\ din aram\ cioc\nit\, `n

a[teptarea venirii lui, iar pe perete, calendarul P.T.T. Nu era nimic dev\zut aici, [i pu]ine de spus, [i de aceea el ignora totul despre mama sa, n afar\ de ceea ce cuno[tea el `nsu[i. {i despre tat\l s\u.

„Tata?“ Ea-l privea [i devenea atent\ a .„Da.

PRIMUL OM 51

zic\: „E[ti foarte frumoas\“ [i se opri. Totdeauna g`ndise acest lucru despre maic\-sa [i nu `ndr\znise niciodat\ s\ i-o spun\. Nu c\ s-ar fi temut c\ o s\ fie respins sau c\ s-ar fi `ndoit c\ un asemenea compliment ar fi putut s\-i fac\ pl\cere. Dar ar fi `nsemnat s\ dep\[easc\ bariera invizibil\ `nd\r\tul c\reia o v\zuse, de-a lungul

`ntregii sale vie]i, ascuns\ – bl`nd\, politicoas\, conciliant\, pasiv\ chiar, [i totu[i niciodat\ cucerit\ de nimic [i de nimeni, izolat\ `nsemi-surzenia ei, dificult\]ile ei de limbaj, frumoas\, desigur, dar aproape inaccesibil\, [i acest lucru cu at`t mai mult cu c`t era ea maiz`mbitoare, iar inima lui se av`nta mai mult spre ea –, da, `n cursul`ntregii sale vie]i ea-[i p\strase acela[i aer tem\tor, supus, [i totodat\ distant, aceea[i privire cu care o vedea, cu treizeci de ani mai `nainte,f\r\ s\ se amestece, pe mama ei b\t`ndu-l cu crava[a pe Jacques, ea,care nu-[i atinsese niciodat\ [i care nici m\car nu-[i dojenise cuadev\rat copiii, ea, despre care nu se putea cineva `ndoi c\ acele lovi-turi n-o r\neau [i pe ea, dar care, `mpiedicat\ s\ intervin\ deoboseal\, de infirmitatea exprim\rii [i de respectul datorat mameisale, o l\sa s\ ac]ioneze, `ndura zile [i ani `ndelunga]i, `ndura lovi-turile pentru copiii ei, a[a cum `ndura pentru ea `ns\[i aspra zi demunc\ `n slujba altora, parchetele sp\late st`nd `n genunchi, via]a lip-sit\ de b\rbat [i de consolare `nconjurat\ de resturile pline degr\sime [i de rufele murdare ale altora, lungile zile de trud\ ad\ugatecelorlalte lucruri pentru a se constitui o via]\ care, fiind mereu lipsit\ de speran]\, devenea de asemeni o via]\ lipsit\ de orice resentiment,ignorant\, `nc\p\]`nat\, resemnat\ `n sf`r[it `n fa]a tuturor suferin]elor, ale ei, ca [i ale altora. N-o auzise niciodat\ vorbind pecineva de r\u, poate doar pentru a spune c\ vreo sor\ sau vreom\tu[\ nu fusese dr\gu]\ cu ea sau c\ „f\cuse pe m`ndra“. Dar, `n

schimb, o auzise rar r`z`nd din toat\ inima. R`dea ceva mai mult acum c`nd nu mai muncea, de c`nd copiii ei aveau grij\ de tot ce `itrebuia. Jacques privea `nc\perea care, nici ea, nu se schimbase. Nuvoise s\ p\r\seasc\ acel apartament `n care se sim]ea la largul ei, acelcartier `n care totul `i era la `ndem`n\, pentru un altul mai confortabil,dar n care totul ar fi devenit mai greu. Da, era aceea[i nc\pere. Fu-seser\ schimbate mobilele, care erau acum decente [i mai pu]in

ALBERT CAMUS50

a Tat\l – `ntrebare – r\zboiul din 1914 – Atentat



– Ba da, era sup\rat pe ei. Dup\ orfelinat, la [aisprezece ani, s-a `ntors la ferma surorii lui. ~l puneau s\ munceasc\ prea mult. Era prea mult.

– A venit la Cheraga. – Da. La noi.

– Acolo l-ai cunoscut? – Da.“Ea `ntoarse din nou capul spre strad\, iar el se sim]i incapabil s\

continue pe calea asta. Dar o apuc\ ea `ns\[i `ntr-o alt\ direc]ie.„Nu [tia s\ citeasc\, `n]elegi doar. La orfelinat nu `nv\]a nimeni

nimic. – Dar mi-ai ar\tat ni[te c\r]i po[tale pe care ]i le-a trimis din r\zboi. – Da, a `nv\]at cu domnul Classiault. – La Ricome. – Da. Domnul Classiault era [eful . L-a `nv\]at s\ ci teasc\ [i s\

scrie. – La ce v`rst\?

– La dou\zeci de ani, cred. Nu [tiu. S`nt lucruri de demult, toateastea. Dar c`nd ne-am luat, `nv\]ase multe despre vinuri [i putea munci oriunde. Avea cap.“

Se uit\ la el.„Ca tine.

– {i apoi? – Apoi? A venit pe lume fratele t\u. Tat\l t\u lucra pentru

Ricome, iar Ricome l-a trimis la ferma lui la Saint-Apôtre. – Saint-Apôtre? – Da. {i a venit apoi r\zboiul. A murit. Mi-au trimis schija de obuz.“Schija de obuz care sp\rsese capul tat\lui s\u se afla `ntr-o

cutioar\ de biscui]i `n spatele acelora[i prosoape din acela[i dulap,`mpreun\ cu c\r]ile po[tale scrise de pe front [i pe care le putea recita pe de rost pentru tonul lor sec [i scurt. „Draga mea Lucie.M\ simt bine. Schimb\m m`ine cantonamentul. Ai grij\ de copii.Te s\rut. B\rbatul t\u.“

Da, `n str\fundul aceleia[i nop]i `n care se n\scuse el `n cursulacelei mut\ri, emigrant, copil de emigran]i, Europa [i potrivea deja

PRIMUL OM 53

– Se numea Henri [i altceva ce mai vrei? – Nu [tiu. – N-avea alte nume? – Cred c\ da, dar nu-mi amintesc.“Brusc neatent\, se uita pe strad\, unde soarele dogorea acum

din toate puterile.„Sem\na cu mine? – Da, era leit cu tine. Avea ochi de culoare deschis\. {i fruntea,

ca tine. – ~n ce an s-a n\scut? – Nu [tiu. Eu aveam cu patru ani mai mult dec`t el. – {i tu, `n ce an te-ai n\scut? – Nu [tiu. Uit\-te `n carnetul familiei.“Jacques se duse `n camer\, deschise dulapul. ~ntre prosoape, pe

raftul de sus, se aflau carnetul familiei, carnetul de pensie [i c`teva acte vechi `ntocmite `n spaniol\. Se `ntoarse cu documentele.

„S-a n\scut `n 1885, iar tu `n 1882. Aveai cu trei ani mai mult

dec`t el. – A! credeam c\ patru. E mult de atunci. – Mi-ai spus c\-[i pierduse foarte de t`n\r tat\l [i mama, [i c\

fra]ii lui `l d\duser\ la orfelinat. – Da. {i pe sora lui. – P\rin]ii lui aveau cumva o ferm\? – Da. Erau alsacieni. – La Ouled-Fayet. – Da. Iar noi la Cheraga. Era foarte aproape. – La ce v`rst\ [i-a pierdut p\rin]ii? – Nu [tiu. O! era t`n\r. Sora lui l-a p\r\sit. Nu-i bine. El nu mai

voia s\-i vad\. – Ce v`rst\ avea sora lui? – Nu [tiu. – Dar fra]ii lui? El era cel mai t`n\r? – Nu. Al doilea. – P\i atunci, fra]ii lui erau prea tineri ca s\ se ocupe de el. – Da. A[a e. – Atunci, nu era vina lor.

ALBERT CAMUS52



Cormery spusese c\ ceilal]i nu erau b\rba]i. Levesque, care sta peg`nduri, r\spunsese c\, pentru ei, a[a trebuiau s\ ac]ioneze b\rba]ii,c\ se g\seau la ei acas\ [i c\ se foloseau de toate mijloacele.Cormery `[i luase aerul s\u `nd\r\tnic. „Poate. Dar gre[esc. Unb\rbat nu face una ca asta.“ Levesque spusese c\, pentru ei, `n anu-

mite `mprejur\ri, un b\rbat trebuie s\-[i `ng\duie orice [i [s\ dis-trug\ totul]. Cormery strigase `ns\ cuprins parc\ de nebuniefurioas\: „Nu, un b\rbat [tie s\-[i pun\ stavil\. Asta `nseamn\ s\ fiib\rbat, de nu...“ Iar apoi se calmase. „Eu, spusese el cu voce surd\,s`nt s\rac, ies de la orfelinat, mi se d\ haina asta, s`nt t`r`t la r\zboi,dar m\ ab]in. – Exist\ francezi care nu se ab]in, [spusese]

Levesque. – Atunci, nici ei nu s`nt b\rba]i.“{i dintr-o dat\ strig\: „Sc`rbos neam! Ce mai neam! To]i, to]i...“{i se b\gase `n cortul s\u, alb la fa]\ ca varul.C`nd sta s\ se g`ndeasc\, Jacques `[i d\dea seama c\ cele mai

multe lucruri despre tat\l s\u le aflase de la acel b\tr`n `nv\]\tor pierdut acum din vedere. Dar nimic `n plus, poate doar `n am\-

nunte, fa]\ de ceea ce-l l\sase t\cerea mamei sale s\ ghiceasc\. Unom aspru, amar, care muncise toat\ via]a, ucisese la comand\, ac-ceptase tot ce nu se putea evita, dar care, undeva `n interiorul lui`nsu[i, refuza s\ fie [tirbit. ~n fine, un om s\rac. C\ci s\r\cia nu[se] alege, dar se poate p\stra. {i `ncerca s\ [i-l `nchipuie, cu pu-]inul pe care-l [tia prin maic\-sa, pe acela[i om, nou\ ani mai t`rziu,`nsurat, tat\ a doi copii, dup\ ce cucerise o situa]ie ceva mai bun\,[i chemat la Alger pentru mobilizarea a , c\l\toria lung\, noaptea, cuso]ia plin\ de r\bdare [i copiii insuportabili, desp\r]irea la gar\ [iapoi, trei zile mai t`rziu, `n micul apartament de la Belcourt, sosirea lui nea[teptat\ `n frumosul costum ro[u cu albastru, cu pantaloni

bufan]i, al regimentului de zuavi, asud`nd sub l`na deas\, `n c\ldura de iulie*, cu p\l\ria de pai cu margini plate `n m`n\, pentru c\ nuexistau nici fes, nici casc\, dup\ ce p\r\sise clandestin depozitul pesub bol]ile cheiurilor [i alergase ca s\-[i `mbr\]i[eze copiii [i so]ia,

PRIMUL OM 55

tunurile care aveau s\ izbucneasc\ toate `mpreun\ c`teva luni mait`rziu, alung`nd familia Cormery de la Saint-Apôtre, pe el spre cor-pul de armat\ de la Alger, pe ea spre micul apartament al mameisale `n s\r\c\ciosul cartier periferic, duc`ndu-l `n bra]e pe copilul`ndopat de injec]ii la Seybouse. „Nu te deranja, mam\. C`nd se va

`ntoarce Henri, o s\ plec\m.“ Iar bunica, dreapt\, cu p\rul albpiept\nat spre ceaf\, cu ochii limpezi [i aspri: „Fata mea, va trebuis\ munce[ti.“

„Era la zuavi. – Da. Af\cut r\zboiul `n Maroc.“Era adev\rat. El uitase. 1905, tat\l s\u avea dou\zeci de ani.

F\cuse, cum se spune, serviciu activ `mpotriva marocanilor a .Jacques `[i amintea despre cele spuse de directorul [colii sale a-tunci c`nd `l `nt`lnise cu c`]iva ani mai `nainte pe str\zile Algerului.Domnul Levesque fusese concentrat `n acela[i timp cu tat\l s\u.Dar nu r\m\sese dec`t o lun\ `n aceea[i unitate. ~l cunoscuse pu]inpe Cormery dup\ c`te spunea el, c\ci acesta nu vorbea aproapedeloc. Rezistent la oboseal\, taciturn, dar nepreten]ios [i echitabil.

O singur\ dat\ p\ruse Cormery scos din fire. Era `n cursul nop]ii,dup\ o zi torid\, `n acel col] din mun]ii Atlas `n care poposisedeta[amentul `n v`rful unei mici coline ap\rate de un defileust`ncos. Cormery [i Levesque trebuiau s\ schimbe santinela `npartea dinspre vale a defileului. Nimeni nu r\spunsese la chem\rilelor. {i la poalele unui [ir de cactu[i `[i g\siser\ camaradul cu capuldat pe spate, `ntors `ntr-un fel ciudat spre lun\. La `nceput nici nu-irecunoscuser\ capul care avea o form\ stranie. Dar era foarte sim-plu. Avea beregata t\iat\, iar `n gur\, umfl\tura aceea livid\ era sexul lui `ntreg. Abia atunci v\zuser\ corpul cu picioarele `nde-p\rtate, pantalonul de zuav despicat [i, `n mijlocul cr\p\turii, `n

lumina de data asta indirect\ a lunii, b\ltoaca aceea mocirloas\ b.La o sut\ de metri mai departe, `n spatele unei st`nci mari de data asta, a doua santinel\ se `nf\]i[a `n acela[i mod. Se d\duse alarma,paza fusese dublat\. ~n zori, c`nd se urcaser\ din nou `n tab\r\,

ALBERT CAMUS54

a 14b S\ cr\pi cu sau f\r\, spusese sergentul.

a Ziare 1814 la Alger [Sic ]* August



`nc\rcat cu amenin]\ri obscure, dar pe care nu-l puteau `mpiedica s\ n\p\deasc\ cerul, dup\ cum nu se putea `mpiedica n\vala l\custelor sau furtunilor devastatoare care se n\pusteau peste pla-tourile algeriene. Nem]ii sileau Fran]a s\ intre `n r\zboi, o dat\ `nplus, [i oamenii aveau s\ sufere – pentru a[a ceva nu existau cauze,

ea nu cuno[tea istoria Fran]ei [i nici ce anume era istoria. Cuno[tea un pic istoria ei, [i abia de o [tia pe cea a celor pe care-i iubea, iar cei pe care-i iubea trebuiau s\ sufere ca [i ea. ~n noaptea lumii pecare ea nu [i-o putea `nchipui [i cea a istoriei pe care nu o cuno[tea,o noapte `nc\ [i mai `ntunecat\ abia se instalase, sosiser\ ordinemisterioase, aduse `n ]inutul lor izolat de un jandarm asudat [iostenit, [i fuseser\ nevoi]i s\ p\r\seasc\ ferma `n care se preg\tea deja culesul viilor – parohul se afla deja la gara din Bône pentruplecarea celor mobiliza]i: „trebuie s\ ne rug\m“, i spusese el, iar ea r\spunsese: „da, domnule paroh“, dar n realitate nu-l auzise, c\ci elnu-i vorbise destul de tare, iar, de altfel, ideea de a se ruga nu i-ar fidat prin minte, nu voise niciodat\ s\ deranjeze pe nimeni –, [i

b\rbatul ei acum plecase `n frumosul lui costum multicolor, avea s\ se `ntoarc\ `n cur`nd, toat\ lumea spunea asta, nem]ii `[i vor primipedeapsa, dar p`n\ atunci trebuia s\ g\seasc\ de lucru.

Din fericire, un vecin ì spusese bunicii c\ era nevoie de femeila cartu[eria Arsenalului militar [i c\ vor fi preferate so]iile celor mobiliza]i, mai ales dac\ aveau [i grija familiei, [i va avea noroculs\ lucreze timp de zece ore ca s\ a[eze `n ordine ni[te tubule]e decarton dup\ grosime [i culoare, putea aduce bani bunicii, copiii vor avea de m`ncare p`n\ ce nem]ii vor fi pedepsi]i, iar Henri se va `ntoarce. Fire[te, ea nu [tia c\ exista un front rusesc, nici ce anumeera un front, nici c\ r\zboiul putea s\ se `ntind\ p`n\ `n Balcani, `n

Orientul Apropiat, pe toat\ planeta, totul se petrecea `n Fran]a,unde intraser\ nem]ii f\r\ s\ anun]e, atac`nd copiii. Totul se petre-cea acolo, `ntr-adev\r, unde trupele din Africa, [i printre ele HenriCormery, erau transportate pe c`t se putea de repede, duse a[a cumse g\seau `ntr-o regiune misterioas\ despre care se vorbea, Marna,[i n-avuseser\ vreme s\ le g\seasc\ ni[te c\[ti, soarele nu era at`t de tare pentru a p\li culorile ca `n Algeria, astfel `nc`t valuri de

PRIMUL OM 57

`nainte de mbarcarea, n faptul serii, spre Fran]a pe care n-o v\zuseniciodat\ a , pe marea care nu-l leg\nase niciodat\, iar el ì`mbr\]i[ase, puternic, scurt, [i plecase din nou cu acela[i pas, iar so]ia din balcona[ ì f\cuse un semn c\ruia ì r\spunsese din fug\,`ntorc`nd capul spre a-[i flutura p\l\ria, `nainte de a re`ncepe s\

alerge pe strada cenu[ie de praf [i de c\ldur\ [i de a se face nev\zut `n dreptul cinematografului, mai departe, `n lumina str\lucitoare a dimine]ii, pentru a nu se mai `ntoarce niciodat\. Restul trebuia s\ [i-l `nchipuie. Nu prin ceea ce putea s\-i spun\ mama sa, care nicim\car nu avea vreo idee de istorie sau de geografie, care [tia doar c\ tr\ia pe un p\m`nt de l`ng\ mare, c\ Fran]a se afla de cealalt\ parte a acelei m\ri pe care nici ea n-o str\b\tuse vreodat\, Fran]a fiind de altfel un loc ne[tiut, pierdut `ntr-o noapte neconturat\, la care se ajungea printr-un port numit Marsilia, pe care [i-l `nchipuia ca pe portul Alger, `n care str\lucea un ora[ despre care se spunea c\ este foarte frumos [i care se numea Paris, `n care, `n sf`r[it, seg\sea o regiune numit\ Alsacia de unde veneau p\rin]ii so]ului ei

care fugiser\, cu mult timp `n urm\, `n fa]a unor du[mani numi]inem]i, pentru a se instala `n Algeria, regiune pe care trebuia s\ o ia `napoi de la aceia[i du[mani, care fuseser\ `ntotdeauna r\i [i cruzi,`ndeosebi cu francezii, [i f\r\ de nici un motiv. Francezii eraumereu sili]i s\ se apere `mpotriva acelor oameni cert\re]i [i impla-cabili. Asta era tot, `mpreun\ cu Spania pe care n-o putea situa, dar care, oricum, nu era departe, de unde p\rin]ii ei, mahonezi, pleca-ser\ de tot at`t de mult timp, ca [i p\rin]ii b\rbatului ei, spre a veni`n Algeria pentru c\ mureau de foame la Mahon, despre care ea nici m\car nu [tia c\ era o insul\ din moment ce nu v\zuse nicio-dat\ vreuna. C`t despre celelalte ]\ri, numele lor o izbea uneori f\r\

s\-l poat\ pronun]a totdeauna corect. {i, `n nici un caz nu auzisevreodat\ vorbindu-se despre Austro-Ungaria [i nici despre Serbia,Rusia era ca [i Anglia un nume greu, habar n-avea ce este acela unarhiduce [i n-ar fi putut niciodat\ rosti cele patru silabe ale cuv`ntu-lui Sarajevo. R\zboiul se afla prezent acolo precum un nor ur`t,

ALBERT CAMUS56

a Nu v\zuse niciodat\ Fran]a. A v\zut-o [i a fost ucis.



apoi ì d\duse plicul, se `ntorsese [i cobor`se sc\rile cu pas greoi.„Ce-a spus? `ntrebase Lucie. – Henri a murit. A fost ucis.“ Lucieprivea plicul pe care nu-l deschidea, nici ea, nici mama sa nu [tiau s\ citeasc\, `l `ntorcea de pe o fa]\ pe alta, f\r\ s\ scoat\ o vorb\, f\r\ olacrim\, nefiind `n stare s\-[i `nchipuie acea moarte at`t de `nde-

p\rtat\, `n str\fundul unei nop]i necunoscute. Iar apoi pusese plicul`n buzunarul [or]ului ei de buc\t\rie, trecuse pe l`ng\ copil f\r\ s\ seuite la el [i se dusese `n camera pe care o `mp\r]ea cu cei doi copii aiei, `nchisese u[a [i jaluzelele ferestrei care d\dea spre curte [i se`ntinsese pe patul ei, unde r\m\sese mut\ [i f\r\ lacrimi timp de ore`ndelungate, str`ng`nd `n buzunar plicul pe care nu-l putea citi [i con-templ`nd `n `ntuneric nenorocirea pe care n-o putea `n]elegea .

„Mam\“, spusese Jacques.Ea continua s\ priveasc\, cu acela[i aer, [i nu-l auzea. ~i atinse

bra]ul slab [i zb`rcit, iar ea se `ntoarse spre el z`mbind.„C\r]ile po[tale de la tata, [tii, cele de la spital.

– Da. – Le-ai primit de la primar? – Da.“O schij\ de obuz ì despicase ]easta [i fusese transportat `ntr-unul

din acele trenuri sanitare mustind de s`nge, de paie [i de pansa-mente, care f\ceau naveta `ntre m\cel [i spitalele de evacuare de la Saint-Brieuc. Acolo, putuse s\ scrie `n grab\ dou\ c\r]i po[tale la nimereal\, c\ci nu mai vedea. „S`nt r\nit. Nu-i nimic. B\rbatult\u.“ Iar apoi murise dup\ c`teva zile. Infirmiera scrisese: „Este maibine a[a. Ar fi r\mas orb sau ar fi `nnebunit. Era foarte curajos.“ Iar apoi schija de obuz.

O patrul\ format\ din trei para[uti[ti `narma]i trecea jos pestrad\, `n [ir indian, privind `n toate direc]iile. Unul dintre ei era negru, `nalt [i suplu, ca un animal splendid `n blana lui p\tat\.

„Asta-i pentru bandi]i, zise ea. {i-mi pare bine c\ te-ai dus la morm`ntul lui. Eu s`nt prea b\tr`n\ [i apoi, e departe. E frumos?

PRIMUL OM 59

algerieni arabi [i francezi, `mbr\ca]i `n culori str\lucitoare [iferche[e, pe cap cu p\l\rii de pai, ]inte ro[ii [i albastre ce puteau fiz\rite de la sute de metri, `naintau `n grupuri de asalt spre linia defoc, erau distru[i `n turm\ [i `ncepeau s\ `ngra[e un teritoriu `ngust pe care, vreme de patru ani, oameni veni]i din lumea `ntreag\, tupi-

la]i `n vizuine de noroi, se vor h\r]ui metru cu metru sub un cer str\puns de obuze care lumineaz\, de obuze care [uier\ `n vreme cebubuiau marile baraje de artilerie care anun]au zadarnicele asal-turia . Dar, deocamdat\ nu exista nici un ascunzi[, doar trupele dinAfrica topindu-se sub focul gloan]elor precum ni[te p\pu[i de cear\ multicolore, [i `n fiecare zi sute de orfani se n\[teau `n toatecol]urile Algeriei, arabi [i francezi, fii [i fiice f\r\ tat\, care tre-buiau mai apoi s\ `nve]e s\ tr\iasc\ f\r\ vreo lec]ie [i f\r\ nici omo[tenire. C`teva s\pt\m`ni – [i apoi, `ntr-o duminic\ diminea]\,pe micul palier interior al unicului etaj, `ntre scar\ [i cele dou\ closete f\r\ lumin\, g\uri negre amenajate dup\ sistemul celor turce[ti `n zid\rie, ne`ncetat cur\]ate cu dezinfectant [i mereu duh-

nind, Lucie Cormery [i mama ei st\teau a[ezate pe dou\ scaune joase, aleg`nd linte la lumina gemule]ului de deasupra sc\rii, iar bebelu[ul a[ezat `ntr-un co[ule] de rufe sugea un morcov plin desaliv\, c`nd un domn, grav [i bine `mbr\cat, se ivise pe scar\ purt`nd un fel de plic. Cele dou\ femei surprinse `[i l\saser\ jos far-furiile `n care alegeau boabele de linte, pe care le luau dintr-o oal\ a[ezat\ `ntre ele, [i se [tergeau pe mìni c`nd domnul, care se oprisepe penultima treapt\, le rugase s\ nu se deranjeze, `ntrebase deDoamna Cormery. „Iat-o, zisese bunica, eu s`nt mama ei“, iar dom-nul spusese c\ era primarul, c\ aducea o dureroas\ veste, c\ so]ul eimurise pe c`mpul de onoare [i c\ Fran]a care-l pl`ngea `n acela[i

timp cu d`nsa era m`ndr\ de el. Lucie Cormery nu-l auzise, dar seridicase [i-i `ntindea m`na cu mult respect, bunica se `n\l]ase `nscaun, cu m`na pus\ pe gur\, [i repeta „Dumnezeule“ `n spaniol\.Domnul p\strase m`na Luciei `n m`na lui, apoi o str`nsese `nc\ `ncele dou\ mìni ale sale, murmurase cuvinte de `mb\rb\tare, iar

ALBERT CAMUS58

a De dezvoltat a Ea crede c\ schijele de obuz s`nt autonome.



negri plini de o spaim\ pe care nu o putea st\p`ni, cl\tin`ndu-sepu]in. „Aici e. Aici e, spunea ea. – Nu“, spuse Jacques, [i alerg\ spre fereastr\. Oameni fugeau, nu [tia unde; o familie arab\ intrasela merceria din fa]\, `mping`ndu-i de la urm\ pe copii s\ intre, iar negustorul ì primea, `nchidea u[a sco]`nd clan]a `n form\ de cioc [i

r\m`nea postat `nd\r\tul geamului pentru a supraveghea strada. ~nclipa aceea, patrula de para[uti[ti se `ntoarse, alerg`nd pe ner\-suflate `n cel\lalt sens. Automobile se tr\geau `n grab\ de-a lungultrotuarelor [i se opreau. ~n c`teva secunde strada se golise. Dar,aplec`ndu-se, Jacques putea s\ vad\ o mare mi[care de mul]imemai departe, `ntre cinematograful Musset [i sta]ia de tramvai. „O s\ m\ duc s\ v\d“, spuse el.

~n col]ul str\zii Prévost-Paradola a 1, un grup de b\rba]i vocifera.„Neamul \sta sc`rbos“, spunea un muncitor scund `n maiou ar\t`nd`n direc]ia unui arab lipit de o poart\ pentru vehicule de l`ng\ cafe-nea. {i se `ndrept\ spre el. „N-am f\cut nimic, spuse arabul.

– S`nte]i cu to]ii `n]ele[i, band\ de poponari“, [i se arunc\ spre el.

Ceilal]i `l ]inur\. Jacques ì spuse arabului: „Vino cu mine“, [i intr\ cu el `n cafeneaua pe care o ]inea acum Jean, prietenul s\u dincopil\rie, fiul frizerului. Jean se afla acolo, acela[i, dar av`nd riduri,mic [i slab, cu chipul viclean [i atent. „N-a f\cut nimic, ziseJacques. Bag\-l la tine `n cas\.“ Jean `l privi pe arab, [terg`ndu-[itejgheaua. „Vino“, zise el [i disp\rur\ `n interior.

C`nd ie[i, muncitorul se uita piezi[ la Jacques. „N-a f\cut nimic, spuse Jacques. – Trebuie s\-i omor`m. – Asta o spui la m`nie. Mai g`nde[te-te.“ Cel\lalt `n\l]\ din umeri: „Du-te acolo [is\ vorbe[ti dup\ ce ai s\ vezi terciuiala.“ Claxoane de ambulan]\ r\sunau, iu]i, urgente. Jacques d\du fuga p`n\ la sta]ia de tramvai.

Bomba explodase `n st`lpul electric care se afla l`ng\ sta]ie. {i eraumul]i oameni care a[teptau tramvaiul, cu to]ii g\ti]i de duminic\.

PRIMUL OM 61

– Ce, morm`ntul? – Da. – E frumos. Are flori. – Da. Francezii s`nt tare cumsecade.“O spunea [i o credea, dar f\r\ s\ se mai g`ndeasc\ la b\rbatul ei,

acum uitat, iar o dat\ cu el nenorocirea de odinioar\. {i nimic numai r\m`nea, nici `n ea, nici `n casa aceea, din acel om mistuit deun p`rjol universal [i din care nu mai d\inuia dec`t o amintireimpalpabil\ precum cenu[a unei aripi de fluture ars\ `ntr-unincendiu de p\dure.

„Se prinde tocana, stai un pic.“a Se ridicase pentru a se duce la buc\t\rie, iar el ì luase locul,

privind la r`ndul s\u strada neschimbat\ de at`]ia ani, cu acelea[ipr\v\lii `n culori stinse [i scorojite de soare. Doar tutungiul din fa]\ `[i `nlocuise prin f`[ii lungi din materie plastic\ perdeaua format\ din buc\]i mici de trestie goal\ la mijloc, al c\ror zgomot specificJacques `l auzea `nc\, atunci c`nd trecea pragul pentru a p\trunde `n

subtilul miros de tip\ritur\ [i tutun [i a cump\ra L’Intrépide , `npaginile c\ruia se `nfl\c\ra dup\ `nt`mpl\rile legate de onoare [icuraj. Strada cuno[tea acum anima]ia dimine]ii de duminic\.Muncitorii, cu c\m\[ile lor albe proasp\t sp\late [i c\lcate, se`ndreptau sporov\ind spre cele trei sau patru cafenele care miro-seau a umbr\ r\coroas\ [i anason. Treceau arabi, [i ei s\raci, dar curat `mbr\ca]i, cu nevestele lor tot voalate, dar `nc\l]ate cu pantofiLouis XV. Uneori treceau familii `ntregi de arabi, g\tite astfel deduminic\. Una din ele t`ra dup\ ea trei copii, dintre care unul era deghizat `n para[utist. {i tocmai trecea din nou patrula de para-[uti[ti, distin[i [i aparent indiferen]i. ~n momentul `n care Lucie

Cormery intr\ `n `nc\pere r\sun\ explozia.P\rea foarte apropiat\, enorm\, prelungindu-se la nesf`r[it `n

vibra]ii. P\rea c\ nu se mai aude de mult, dar becul din sufragerietot mai vibra `n interiorul cochiliei de sticl\ care servea drept lustr\.Maic\-sa se d\duse `napoi spre fundul `nc\perii, palid\, cu ochii

ALBERT CAMUS60

a Schimbare n apartament

a – L-a v\zut `nainte de a veni s\ o vad\ pe mama lui?

– De ref\cut `n partea a treia atentatul de la Kessous [i, n cazul acesta, de dat pur

[i simplu indica]ia atentatului.

– Mai departe.1Tot acest pasaj p`n\ la „suferin]ele“ este ncercuit cu un semn de ntrebare.



6

FAMILIA

„Ah! ì spuse maic\-sa, s`nt mul]umit\ c\ e[ti aicia . Dar vinoseara, m\ plictisesc mai pu]in. Seara mai ales, iarna, se `ntunec\ devreme. Dac\ a[ [ti m\car s\ citesc. Nu mai pot nici s\ tricotez la lu-

min\, m\ dor ochii. C`nd Étienne nu-i aici, m\ culc [i a[tept s\ vin\ ora mesei. Trec greu dou\ ore `n felul \sta. Dac\ a[ avea feti]ele cumine, a[ vorbi cu ele. Numai c\ ele vin [i se duc. S`nt prea b\tr`n\.Poate c\ miros ur`t. A[a c\, `n felul \sta, [i complet singur\...“

Vorbea continuu, `n mici fraze simple care se `n[iruiau ca [icum s-ar fi golit de g`ndul ei p`n\ atunci neexprimat. Iar apoi, dup\ ce g`ndul se istovea, t\cea iar\[i, cu gura str`ns\, cu c\ut\tura eibl`nd\ [i posac\, privind prin jaluzelele `nchise ale sufragerieilumina sufocant\ ce urca dinspre strad\, mereu pe acela[i loc al eipe acela[i scaun neconfortabil, iar fiul ei se `nv`rtea ca odinioar\ `n

jurul mesei centraleb.

Ea se uit\ din nou la el cum se `nv`rte `n jurul meseic.„E frumos Solferino.

Micu]a cafenea care se afla acolo era plin\ de ]ipete despre care nuputeai [ti dac\ erau de m`nie [i1 de suferin]\.

Se `ntorsese spre mama lui. St\tea acum foarte dreapt\, foartealb\. „A[eaz\-te“, [i o aduse spre scaunul ce se afla l`ng\ mas\. Sea[ez\ al\turi de ea, ]in`ndu-i mìnile. „De dou\ ori `n s\pt\m`na

asta, spuse ea. Mi-e team\ s\ ies. – Nu-i nimic, spuse Jacques, o s\ se opreasc\. – Da“, zise ea. ~l privea cu un straniu aer nehot\r`t, ca [i cum ar fi fost `mp\r]it\ `ntre `ncrederea pe care o avea `ninteligen]a fiului ei [i certitudinea c\ via]a `n `ntregimea ei era f\cut\ dintr-o nenorocire `mpotriva c\reia nu po]i face nimic [i pecare nu po]i dec`t s-o `nduri. „~n]elegi, spuse ea, eu s`nt b\tr`n\. Numai pot fugi.“ ~i revenea acum s`ngele n obraji. ~n dep\rtare, se au-zeau claxoane de ambulan]\, urgente, rapide. Dar ea nu le auzea.Respir\ ad`nc, se mai lini[ti pu]in [i ì z`mbi fiului ei cu frumosul eiz`mbet curajos. Crescuse, la fel ca tot neamul ei, `n primejdie, iar primejdia ì putea str`nge inima, o `ndura la fel ca pe tot restul. Elera cel care nu putea `ndura chipul acela rece de muribund\ pe

care-l avusese brusc. „Vino cu mine `n Fran]a“, ì spuse, dar ea cl\tina din cap cu o triste]e ferm\: „O! nu, acolo e frig. Acum s`nt prea b\tr`n\. Vreau s\ r\m`n la noi acas\“.

ALBERT CAMUS62

1 Sic

a Ea nu a folosit niciodat\ conjunctivul. (Nota se refer\ la folosirea n francez\, nacest caz, a modului conjuctiv – n.tr.)b Raporturi cu fratele Henri: nc\ier\rilec Ce se m`nca: tocana de m\runtaie – tocana de morun, n\ut etc.



marcheaz\ doar urmele vagi ale drumului mor]ii. Iar apoi, pentru a suporta bine, nu trebuie s\-]i aminte[ti prea mult, trebuia s\ te ]iifoarte aproape de urma zilelor, ceas dup\ ceas, a[a cum o f\cea maic\-sa, un pic silit\ f\r\ `ndoial\, deoarece boala aceea de tine-re]e (de fapt, dup\ spusele bunicii, era febr\ tifoid\. ~ns\ o tifoid\

nu las\ asemenea sechele. Un tifos, poate. Sau ce altceva? {i aiciera tot bezn\), deoarece boala aceea de tinere]e o l\sase surd\ [i cuo dificultate de vorbire, apoi o `mpiedicase s\ `nve]e ceea ce p`n\ [idezmo[teni]ii s`nt `nv\]a]i, [i o constr`nsese deci la o resemnaremut\, dar era [i singurul mod pe care-l g\sise de a-[i `nfrunta via]a,[i ce altceva putea ea face, cine `n locul ei ar fi g\sit altceva? Ar fidorit ca ea s\ se `nfl\c\reze spre a-i descrie un b\rbat mort cupatruzeci de ani mai `nainte [i a c\rui via]\ o `mp\r]ise (oare o `m-p\r]ise cu adev\rat) vreme de cinci ani. Ea nu putea face acest lucru, nu era nici m\car sigur c\ `l iubise cu pasiune pe acel b\rbat,[i oricum nu putea s-o `ntrebe, [i el era `n fa]a ei mut [i infirm `nfelul s\u, nu voia nici m\car s\ [tie `n fond ce anume existase `ntre

ei, [i trebuia s\ renun]e s\ mai afle ceva de la ea. Chiar [i am\nun-tul acela care, copil fiind, `l impresionase at`t de mult, care-lurm\rise toat\ via]a [i p`n\ [i `n visele sale, tat\l s\u era trezit la ora trei ca s\ se duc\ s\ asiste la execu]ia unui criminal faimos,aflase acest lucru de la bunica sa. Pirette era lucr\tor agricol `ntr-oferm\ din Sahel, destul de aproape de Alger. ~i omor`se cu lovituride ciocan pe st\p`nii s\i [i pe cei trei copii ai casei. „Ca s\ fure?“`ntrebase Jacques pe c`nd era copil. „Da“, spusese unchiul Étienne.„Nu“, spusese bunica, dar f\r\ s\ le dea alte explica]ii. Fuseser\ g\site cadavrele desfigurate, casa `ns`ngerat\ p`n\ la tavan [i, subunul din paturi, pe cel mai mic dintre copii respir`nd `nc\ [i care

avea s\ moar\ [i el, dar care mai avusese puterea de a scrie peperetele v\ruit, cu degetul `nmuiat `n s`nge: „E Pirette.“ Uciga[ulfusese urm\rit [i `l g\siser\ buimac la ]ar\. Opinia public\ `ngrozit\ cerea o pedeaps\ cu moartea care nu-i fu refuzat\, iar execu]ia sedesf\[ur\ la Alger `n fa]a `nchisorii Barberousse, `n prezen]a uneimul]imi considerabile. Tat\l lui Jacques se sculase `n cursul nop]ii[i plecase ca s\ asiste la pedepsirea exemplar\ a unei crime care,

PRIMUL OM 65

– Da, e curat. Trebuie s\ se fi schimbat `ns\ de c`nd nu l-aimai v\zut.

– Da, locurile se schimb\. – Doctorul `]i trimite salut\ri. }i-l aminte[ti? – Nu, e mult de atunci.

– Nimeni nu-[i aminte[te de tata. – N-am stat mult timp `mpreun\. {i-apoi, nu vorbea prea mult. – Mam\?“Se uit\ la el cu c\ut\tura ei distrat\ [i bl`nd\, f\r\ s\ z`mbeasc\.„Credeam c\ tata [i cu tine n-a]i tr\it niciodat\ `mpreun\ la Alger.

– Nu, nu. – M-ai `n]eles?“Nu `n]elesese, `[i d\du seama dup\ aerul ei un pic speriat, ca [i

cum s-ar fi scuzat, iar el repet\ `ntrebarea articul`nd:„Nu a]i locuit niciodat\ `mpreun\ la Alger?

– Nu, zise ea. – Dar atunci, c`nd tata s-a dus s\ vad\ cum i setaie g`tul lui Pirette.“

Se lovea pe g`t cu muchia palmei pentru a se face `n]eles. ~ns\ ea r\spunse pe dat\:

„Da, s-a sculat la ora trei ca s\ se duc\ la Barberousse. – Atunci, v\ g\sea]i la Alger? – Da. – Dar c`nd era asta? – Nu [tiu. Lucra la Ricome. – ~nainte de a v\ duce la Solferino? – Da.“Spunea da, asta `nsemna poate nu, trebuia s\ se `ntoarc\ `napoi

`n timp printr-o memorie cufundat\ `n bezn\, nimic nu era sigur.

Memoria celor s\raci este deja mai pu]in nutrit\ dec`t cea a boga]ilor, are mai pu]ine repere `n spa]iu deoarece ei p\r\sesc rar locul `n care tr\iesc, mai pu]ine repere [i `n timpul unei vie]i uni-forme [i cenu[ii. Desigur, exist\ memoria inimii despre care sespune c\ este cea mai sigur\, `ns\ inima se toce[te `n contactul cusuferin]a [i munca, uit\ mai repede sub povara oboselilor. Timpulpierdut nu se reg\se[te dec`t la cei boga]i. Pentru s\raci, el

ALBERT CAMUS64



cunoscuse niciodat\ resemnarea. {i mai mult dec`t orice altceva, ea dominase copil\ria lui Jacques. Crescut\ de p\rin]i originari dinMahon, `ntr-o mic\ ferm\ din Sahel, se c\s\torise de foarte t`n\r\ cu un alt mahonez, fin [i delicat, ai c\rui fra]i erau deja instala]i `nAlgeria din 1848 dup\ moartea tragic\ a bunicului din partea

tat\lui, poet c`nd `l apuca inspira]ia [i care-[i compunea versurilecoco]at pe un m\gar [i str\b\t`nd insula printre zidurile scunde dinp\m`nt uscat care m\rginesc gr\dinile de zarzavat. ~n cursul uneia dintre acele plimb\ri, `n[elat de siluet\ [i de p\l\ria neagr\ cuboruri mari, un so] batjocorit, crez`nd c\-l pedepse[te pe ibovnic,`mpu[c\ pe la spate poezia [i un adev\rat model de virtu]i familialecare, totu[i, nu l\s\ nimic copiilor s\i. Rezultatul `ndep\rtat alacelei tragice confuzii `n care un poet `[i g\si moartea a fost insta-larea pe litoralul algerian a unui c`rd de analfabe]i care s-au repro-dus departe de [coli, `nh\ma]i doar la o munc\ extenuat\ sub unsoare feroce. Dar so]ul bunicii, dac\ stai s\ judeci dup\ poze,p\strase ceva din bunicul cel inspirat, iar chipul s\u slab, bine dese-

nat, cu privirea vis\toare, ad\postit\ sub o frunte nalt\, oricum nu-lar\ta `n stare s\ ]in\ piept tinerei, frumoasei [i energicei so]ii. Ea-if\cu nou\ copii, dintre care doi murir\ foarte mici, `n vreme ce unaltul – feti]\ – nu era salvat dec`t cu pre]ul infirmit\]ii, iar ultimulse n\[tea surd [i aproape mut. ~n mica ferm\ mohor`t\, f\r\ a `nceta s\-[i `ndeplineasc\ partea ei de munc\ aspr\ comun\, `[i cre[tea progeniturile, av`nd al\turi un b\] lung atunci c`nd sta `n capulmesei, ceea ce o scutea de orice observa]ie zadarnic\, vinovatulfiind imediat lovit peste cap. Domnea, cer`nd respect pentru ea [ipentru b\rbatul ei, c\ruia copiii trebuiau s\ i se adreseze cu dum-neavoastr\, dup\ obiceiul spaniol. B\rbatul ei nu avea s\ se bucure

vreme `ndelungat\ de acel respect: muri prematur, uzat de soare [ide munc\, [i poate c\ [i de c\s\torie, f\r\ ca Jacques s\ fi putut vreodat\ [ti de ce boal\ murise. R\mas\ singur\, bunica lichid\ mica ferm\ [i veni s\ se instaleze la Alger cu copiii cei mai tineri,ceilal]i fiind da]i la munc\ `nc\ de la v`rsta uceniciei.

C`nd Jacques, dup\ ce mai crescuse, putu s-o observe, nicis\r\cia, nici vitregiile nu o atinseser\. Nu-i mai avea dec`t pe trei

PRIMUL OM 67

dup\ spusele bunicii, `l indignase. Dar nu s-a [tiut niciodat\ ce se`nt`mplase. Execu]ia avusese loc f\r\ incidente, `n aparen]\. ~ns\ tat\l lui Jacques se `ntorsese livid, se culcase, apoi se sculase ca s\ se duc\ s\ vomite de mai multe ori, dup\ care se culcase din nou.Nu mai voise niciodat\ s\ vorbeasc\ apoi despre ce v\zuse. {i `n

seara `n care auzi acea povestire, Jacques `nsu[i, `ntins la marginea patului pentru a evita s\-l ating\ pe fratele lui al\turi de care dor-mea, `ncovrigat, `[i `nghi]ea valul de grea]\ provocat de oroare, tot repet`ndu-[i detaliile care-i fuseser\ povestite [i pe cele pe care [i le`nchipuia. {i, de-a lungul `ntregii sale vie]i, acele imagini `lurm\riser\ p`n\ [i `n nop]ile sale, `n care, din c`nd `n c`nd, dar re-gulat, revenea un co[mar privilegiat, variat `n forme, dar a c\ruitem\ era unic\: veneau s\-l caute pe el, Jacques, pentru a-l executa.{i vreme `ndelungat\, la trezire, se scuturase de fric\ [i nelini[te [ireg\sise cu u[urare realitatea cea cumsecade `n care nu exista abso-lut nici o [ans\ de a fi executat. P`n\ ce, ajuns la v`rsta b\rb\]iei,istoria din jurul lui se schimbase `ntr-at`t `nc`t o execu]ie se `ncadra

dimpotriv\ printre evenimentele pe care le po]i lua `n considera]ieca foarte verosimile, iar realitatea nu mai venea `n ajutorul u[ur\riiviselor, nutrit\ dimpotriv\ vreme de ani foarte [preci[i] de aceea[iangoas\ care-l tulburase pe tat\l lui [i pe care acesta i-o transmise-se ca pe singura mo[tenire evident\ [i sigur\. ~ns\ o leg\tur\ tainic\ `l lega de mortul necunoscut de la Saint-Brieuc (care nici el nu seg`ndise, la urma urmei, c\ ar putea muri de moarte violent\), pestemama sa care [tiuse de `nt`mplarea aceea, v\zuse urmele de v\r-s\tur\ [i uitase de diminea]a aceea a[a cum ignorase [i faptul c\ timpurile se schimbaser\. Pentru ea, era mereu acela[i timp dincare nenorocirea se putea oric`nd ivi pe nea[teptate.

C`t despre bunica a , dimpotriv\, ea avea o idee mai just\ asupra lucrurilor. „Ai s\ sf`r[e[ti pe e[afod“, i tot repeta ea lui Jacques. De

ce nu, asta nu mai avea nimic deosebit `n s ine. Ea nu o [tia, dar, a[a cum era ea alc\tuit\, nimic n-ar fi mirat-o. Ea m\car, dreapt\ `nrochia ei neagr\ [i lung\ de sibil\, ne[tiutoare [i `nc\p\]`nat\, nu

ALBERT CAMUS66

a Tranzi]ie



`ntr-adev\r rapid [i le d\deau un lustru a c\rui prospe]ime `l da la iveal\ pe vinovat. ~n fiecare sear\, `ntorc`ndu-se acas\, Jacques tre-buia a[adar s\ se duc\ la buc\t\rie, unde Casandra oficia pe dea-supra unor oale negre, [i, cu genunchiul `ndoit, cu talpa `n sus, `natitudinea calului care st\ s\ fie potcovit, trebuia s\-[i arate t\lpile

`nc\l]\mintei. Bine`n]eles, nu putea s\ reziste la chemarea cama-razilor [i la atrac]ia jocului s\u preferat [i `ntreaga lui str\duin]\ seconcentra nu asupra exercit\rii unei virtu]i imposibile, ci pe camu-flarea gre[elii. ~[i petrecea a[adar momente lungi la ie[irea de la [coal\ [i, mai t`rziu, de la liceu, frec`ndu-[i t\lpile de p\m`ntulumed. {iretlicul reu[ea uneori. Dar venea o vreme c`nd uzura cuielor era scandaloas\, c`nd talpa `ns\[i era uneori atins\, sauchiar, catastrof\ ultim\, ca urmare a vreunei lovituri ne`ndem`naticecu piciorul `n sol sau `n grilajul care ap\ra arborii, ea se desprinsesede c\put\, iar Jacques se `ntorcea atunci acas\ cu pantoful `ncercuit cu un cap\t de sfoar\ ca s\-l ]in\ cu v`rful `nchis. Serile acelea eraucele `n care intra `n scen\ v`na de bou. Lui Jacques pl`ng`nd, mama

sa `i spunea `n chip de consolare: „E adev\rat c\ astea cost\. De cenu e[ti atent?“ ~ns\ ea `ns\[i nu-i atingea niciodat\ pe copiii ei. Adoua zi, Jacques era `nc\l]at cu espadrile [i erau duse `nc\l]\rile la cizmar. Le reg\sea dup\ dou\ sau trei zile `mpodobite cu ni[te cuienoi, iar el era nevoit s\ `nve]e din nou s\-[i ]in\ echilibrul pe t\lpileacelea lunecoase [i nesigure.

Bunica era `n stare s\ mearg\ [i mai departe, iar Jacques, dup\ at`]ia ani, tot nu-[i putea aminti p\]ania aceea f\r\ o crispare deru[ine [i de dezgust*. Fratele lui [i cu el nu primeau nici un ban debuzunar, dec`t la vizitele pe care consim]eau s\ le fac\ unui unchinegustor sau unei m\tu[i c\s\torite bine. ~n ceea ce-l privea pe

unchi, era lucru u[or, c\ci ]ineau la el. ~ns\ m\tu[a poseda arta de a face s\ r\sune bog\]ia ei relativ\, iar cei doi copii preferau s\ r\m`n\ f\r\ bani [i f\r\ de pl\cerile pe care ei le procur\ dec`t s\ sesimt\ umili]i. ~n toate situa]iile, [i de[i marea, soarele, jocurile dincartier erau pl\ceri pe gratis, cartofii pr\ji]i, acadelele, produsele

PRIMUL OM 69

dintre copii cu ea. Catherine1 Cormery, care muncea ca femeie deserviciu pe la diverse familii, cel mai t`n\r, infirmul, devenit unviguros dogar, [i Joseph, cel mai mare, care nu se `nsurase [i lucra la calea ferat\. To]i trei aveau salarii de mizerie care, adunate la unloc, trebuiau s\ asigure traiul unei familii de cinci persoane. Bunica

administra banii casei [i de aceea, primul lucru care re]inu aten]ia lui Jacques a fost asprimea ei, nu c\ ar fi fost cumva zg`rcit\, saucel pu]in era astfel a[a cum cineva este zg`rcit cu aerul pe care-lrespir\ [i care-l face s\ tr\iasc\.

Ea era cea care cump\ra hainele copiilor. Mama lui Jacques se`ntorcea t`rziu seara [i se mul]umea s\ priveasc\ [i s\ asculte ceea ce spunea, dep\[it\ de vitalitatea bunicii [i l\s`nd totul pe seama ei.Astfel se f\cea c\ Jacques, `n cursul `ntregii sale vie]i de copil, tre-buia s\ poarte impermeabile prea lungi, c\ci bunica le cump\ra ca ele s\ ]in\ [i se bizuia pe natur\ pentru ca talia copilului s\ o ajung\ din urm\ pe cea a hainei. ~ns\ Jacques cre[tea `ncet [i nu se hot\r`cu adev\rat s\ se `nal]e dec`t spre cincisprezece ani, iar haina era

uzat\ mai `nainte de a fi ajustat\. Se cump\ra o alta dup\ acelea[iprincipii de economie, iar Jacques, de a c\rui `mbr\c\minte cara-ghioas\ camarazii `[i b\teau joc, nu mai avea alt\ solu]ie dec`t s\-[ifac\ impermeabilele bufante la talie pentru a transforma `n originalceea ce era ridicol. ~n rest, aceste scurte clipe de ru[ine erau repedeuitate `n clas\, unde Jacques era din nou `n avantajul lui, [i `ncurtea de recrea]ie, unde fotbalul era `mp\r\]ia lui. ~ns\ aceast\ `mp\r\]ie era interzis\. C\ci curtea era cimentat\, iar pingelele setoceau aici cu o asemenea iu]eal\, `nc`t bunica `i interzisese luiJacques s\ joace fotbal `n recrea]ii. Cump\ra ea `ns\[i pentru nepo-]ii ei ghete solide [i groase pe care le spera ve[nice. Ca s\ le spo-

reasc\ oricum longevitatea, d\dea s\ le bat\ pe t\lpi ni[te enormecuie conice care aveau un dublu avantaj: trebuia s\ le toce[ti pe elemai `nainte de a toci talpa [i permiteau s\ se verifice infrac]iunile la interdic]ia de a juca fotbal. Alerg\rile pe terenul cimentat le toceau

ALBERT CAMUS68

1 La pagina 9, mama lui Jacques Cormery are prenumele „Lucie“. De acum `nainte,

ea se va numi Catherine.* ~n care ru[inea [i dezgustul se amestecau.



`ntoarse de la closet declar`nd c\ o moned\ de doi franci c\zuse `ngroap\ c`nd [i l\sase pantalonii scur]i jos. Closet era nc\ un cuv`nt prea nobil pentru spa]iul redus care fusese amenajat `n zid\ria palierului de la unicul etaj. Lipsit de aer [i de lumin\ electric\, derobinet, fusese practicat\ pe un soclu cam la jum\tate de `n\l]ime,

`nghesuit\ `ntre u[\ [i peretele din fund, o groap\ dup\ moda tur-ceasc\ `n care trebuiau turnate bidoane de ap\ dup\ folosire. Dar nimic nu putea `mpiedica s\ se reverse p`n\ pe scar\ duhoarea aceluiloc. Explica]ia lui Jacques era plauzibil\ a . ~l scutea de a fi trimis dinnou pe strad\ n c\utarea monezii pierdute [i t\ia orice alt\ discu]ie.Pur [i simplu, Jacques `[i sim]ea inima str`ns\ anun]`nd vestea proas-t\. Bunic\-sa era `n buc\t\rie unde toca usturoi [i p\trunjel pe fundulde lemn vechi, `nverzit [i scobit de folosire. Se opri [i se uit\ la Jacques, r\mas `n a[teptarea izbucnirii. ~ns\ ea t\cea [i-l cerceta cuochii ei limpezi de ghea]\. „E[ti sigur? spuse ea `n cele din urm\.

– Da, am sim]it-o c\z nd.“ Ea continua s\-l priveasc\. „Foarte bine,spuse ea. O s\ vedem.“ {i, `ngrozit, Jacques o v\zu suflec`ndu-[i m`-

neca bra]ului drept, liber`ndu-[i bra]ul alb [i noduros [i ie[ind pe pa-lier. El se n\pusti `n sufragerie, cuprins de grea]\. C`nd `l chem\, og\si `n fa]a chiuvetei, cu bra]ul acoperit de s\pun cenu[iu [i cl\-tindu-se cu ap\ mult\. „Nu era nimic acolo, spuse ea. E[ti un minci-nos.“ El `ng\ima: „Dar poate c\ a fost dus\ mai departe“. Ea [ov\ia.„Poate. Dar dac\ ai min]it, n-o s\ fie bine de tine.“ Nu, nu era bine,c\ci chiar `n aceea[i clip\ el `n]elegea c\ nu zg`rcenia o f\cuse pebunic\-sa s\ scotoceasc\ n murd\rie, ci s\r\cia cumplit\ care f\cea ca `n acea cas\ doi franci s\ `nsemneze o sum\. ~n]elegea acest lucru [ivedea `n sf`r[it limpede, cu o tulburare de ru[ine, c\ el furase acei doifranci muncii familiei sale. {i ast\zi nc\, privind-o pe maic\-sa n fa]a

ferestrei, Jacques nu-[i explica faptul c\ putuse s\ nu `napoieze aceidoi franci [i s\ simt\ totu[i pl\cere asist`nd la meciul de a doua zi.Amintirea bunicii era, de asemeni, legat\ de sentimente mai

pu]in legitime de ru[ine. }inuse ca Henri, fratele mai mare al lui

PRIMUL OM 71

arabe de patiserie [i mai ales, pentru Jacques, anumite meciuri defotbal cereau ceva bani, c`]iva b\nu]i m\car. ~ntr-o sear\, Jacques se`ntorcea de la ni[te comisioane, ]in`nd c`t mai departe de el crati]a cu cartofi gratina]i pe care, la sf`r[it, se dusese s-o ia de la brutaruldin cartier (acas\ nu exista nici gaz, nici ma[in\ de g\tit, iar

buc\t\ria se f\cea pe un re[ou cu spirt. A[adar nu exista cuptor, [iatunci c`nd aveau de gratinat o m`ncare, o duceau gata preg\tit\ la brutarul din cartier care, pentru c`]iva gologani, o b\ga la cuptor [io supraveghea), crati]a scotea aburi `n fa]a lui prin c`rpa care oferea de praful de pe strad\ [i care permitea s\ o ]ii de toarte. La `ndoitura bra]ului drept, plasa plin\ cu provizii cump\rate `n foartemici cantit\]i (o jum\tate de livr\ de zah\r, o jum\tate de litr\ de unt,de cinci bani ca[caval ras etc.) nu at`rna greu, iar Jacques adulmeca mirosul pl\cut al crustei gratinate, mergea cu pas vioi ferindu-se demul]imea de oameni simpli care la ora aceea era `n du-te-vino pe tro-tuarele cartierului. ~n clipa aceea, din buzunarul lui g\urit o moned\ de doi franci sc\p\ r\sun`nd pe trotuar. Jacques o lu\ de pe jos, `[i

verific\ restul, care era `ntreg, [i o puse `n cel\lalt buzunar. „A[ fiputut s-o pierd“, se g`ndi el dintr-o dat\. {i meciul de a doua zi pecare-l alungase p`n\ atunci din g`nd, `i revenea `n minte.

Cu adev\rat, nimeni nu-l `nv\]ase vreodat\ pe copil ce era binesau ce era r\u. Anumite lucruri erau interzise, iar infrac]iunile sever sanc]ionate. Altele nu. Doar `nv\]\torii, atunci c`nd programul le l\sa timpul s-o fac\, le vorbeau uneori de moral\, dar [i acolo interdic]iileerau mai precise dec`t explica]iile. Singurul lucru pe care Jacques `lputuse vedea [i `ncerca `n materie de moral\ era, pur [i simplu, via]a zilnic\ a unei familii de muncitori n care, n mod vizibil, nimeni nuse g`ndise vreodat\ c\ ar fi existat [i alte c\i `n afar\ de munca cea

mai grea pentru a dob`ndi banii trebuincio[i vie]ii. Dar asta era olec]ie de curaj, nu de moral\. Totu[i, Jacques [tia c\ era un lucru r\us\ ascund\ acei doi franci. {i nu voia s-o fac\. {i n-o s-o fac\; poatec\ ar putea, ca [i data trecut\, s\ se strecoare printre dou\ sc`nduri alevechiului stadion de pe c`mpul de manevre [i s\ asiste la meci f\r\ s\ pl\teasc\. De aceea nu `n]elese el `nsu[i de ce nu `napoie imediat restul pe care-l aducea acas\, [i pentru ce, un pic mai t`rziu, se

ALBERT CAMUS70

a Nu. Pentru c\ pretinsese deja c\ pierduse banii pe strad\ este obligat s\ g\seasc\ o alt\ explica]ie.



neagr\ de femei spaniole, a[ezate jur-`mprejurul `nc\perii s\r\c\ciosmobilate, cu pere]ii spoi]i cu var, `ncuviin]au `nceti[or din cap efuzi-unile muzicii [i textului, p`n\ ce bunica, care nu fusese vreodat\ `nstare s\ deosebeasc\ un do de un si [i care nici nu cuno[tea, de altfel,numele notelor din gam\, `ntrerupea incanta]ia cu un scurt: „Ai f\cut

o gre[eal\“, care le lua piuitul celor doi arti[ti. Se relua „de acolo“,zicea bunica atunci c`nd pasajul dificil era dep\[it `n mod satisf\c\tor dup\ gustul ei, se mai d\dea un pic din cap [i, `n chip de `ncheiere,erau aplauda]i cei doi virtuozi, care-[i demontau de urgen]\ materia-lul pentru a se duce s\-[i nt`lneasc\ prietenii pe strad\. Doar Cathe-rine Cormery r\m\sese f\r\ s\ spun\ nimic `ntr-un col]. Iar Jacques`[i amintea `nc\ de dup\-amiaza aceea de duminic\ `n care, fiind pepunctul s\ ias\ cu partiturile sale, auzind-o pe una din m\tu[i com-pliment`nd-o pe maic\-sa asupra lui, ea r\spunsese „Da, era bine. Einteligent“, ca [i cum cele dou\ observa]ii aveau o leg\tur\. Dar,`ntorc`ndu-se, `n]elese leg\tura. Privirea mamei sale, tremur\toare,bl`nd\, febril\, se oprise asupra lui, cu o asemenea expresie `nc`t

copilul se d\du `nd\r\t, [ov\i [i o lu\ la fug\. „M\ iube[te, m\ iube[te a[adar“, [i spunea el pe scar\, [i n]elegea totodat\ c\ [i el oiubea la nebunie, c\ dorise din toate puterile lui s\ fie iubit de ea [i c\ se `ndoise mereu de acest lucru p`n\ atunci.

Spectacolele de cinema i rezervau alte pl\ceri copilului... Cere-monia avea loc tot duminic\ dup\-amiaza [i uneori joia. Cine-matograful de cartier se g\sea la c`]iva pa[i de cas\ [i purta numeleunui poet romantic la fel ca [i strada care trecea prin fa]a lui. ~naintede a intra `n cinematograf, trebuia s\ treci de un baraj de tarabeprezentate de negustorii arabi [i pe care se g\seau talme[-balme[arahide, n\ut uscat [i s\rat, boabe de cafelu]\ , zaharicale vopsite `n

culori violente [i dropsuri n\cl\ite. Al]ii vindeau pr\jituri `n culori]ip\toare, printre care tot soiul de piramide r\sucite din crem\ `nvelite `n zah\r trandafiriu, altele formate din cl\tite arabe [iroindde ulei [i miere. ~n jurul tarabelor, un roi de mu[te [i de copii, atra[ide acela[i zah\r, b`z`iau sau zbierau urm\rindu-se sub blestemelenegustorilor care se temeau pentru echilibrul tarabei lor [i care, cuacela[i gest, goneau mu[tele [i copiii. Unii dintre negustori putuser\

PRIMUL OM 73

Jacques, s\ ia lec]ii de vioar\. Jacques i se opusese sub pretextulsucceselor sale la [coal\ pe care pretindea c\ `i este imposibil s\ lemen]in\ cu aceast\ munc\ `n plus. Fratele lui `nv\]ase astfel s\ scoat\ c`teva sunete oribile dintr-o vioar\ frigid\ [i era `n stare, `norice caz, s\ execute cu c`teva note false c`ntecele la mod\. Pentru

a se distra, Jacques, posesor al unei voci destul de corecte, `nv\]aseacelea[i c`ntece, f\r\ s\-[i `nchipuie consecin]ele cu caracter de ca-lamitate ale acelei opera]ii nevinovate. Duminica `ntr-adev\r, c`ndbunica primea vizita fiicelor ei m\ritatea , dou\ erau v\duve de r\z-boi, sau a surorii ei care locuia tot `ntr-o ferm\ din Sahel [i vorbea mai cu pl\cere dialectul mahonez dec`t spaniola, dup\ ce servisebolurile mari cu cafea neagr\ pe masa acoperit\ cu mu[ama, `[iconvoca nepo]ii pentru un concert improvizat. Consterna]i, ei adu-ceau suportul din metal [i partiturile pe dou\ pagini ale refrenelor celebre. Trebuiau s\ se execute. Jacques urm`nd de bine, de r\u vi-oara [ov\ielnic\ a lui Henri, c`nta Ramona . „Am visat un vis minu-nat, Ramona, am plecat am`ndoi“, sau „Danseaz\, o, Djalmé a mea,

seara asta vreau s\ te iubesc“ sau [i mai bine, ca s\ r\m`n\ la reperto-riul oriental, „Nop]i din China, nop]i caline, noapte de iubire, noaptede be]ie, de tandre]e...“ Alteori, c`ntecul realist era cerut `n mod spe-cial pentru bunica. Jacques interpreta a[adar „Tu e[ti cu adev\rat b\rbatul meu, cel pe care at`ta l-am iubit, tu, care mi-ai jurat, Dum-nezeu [tie cum, s\ nu m\ faci vreodat\ s\ pl`ng“. C`ntecul \sta era dealtfel singurul pe care Jacques `l putea c`nta cu un sentiment adev\rat, c\ci eroina c`ntecului relua la sf`r[it pateticul s\u refren `nmijlocul mul]imii care asista la execu]ia dificilului ei iubit. ~ns\ preferin]ele bunicii se `ndreptau spre un c`ntec `n care ea `ndr\gea f\r\ `ndoial\ melancolia [i tandre]ea pe care degeaba o c\utai `n pro-

pria ei natur\. Era Serenada lui Toselli, pe care Henri [i Jacques ointerpretau `n am\nunt cu destul brio, de[i accentul algerian nu putea s\ convin\ cu adev\rat acelui moment fermec\tor pe care c`ntecul levoc\. ~n dup\-amiaza `nsorit\, patru sau cinci femei, `mbr\cate `nnegru, nep\str`nd nici una pe cap, `n afar\ de bunica, basmaua lor

ALBERT CAMUS72

a Nepoatele ei pe linie lateral\



faptul c\ impresionanta domni[oar\ purta m\nu[i f\r\ degete pec\ldurile cele mai toride. Rolul ei de altfel nu era at`t de u[or pe c`t s-ar fi putut crede. Comentariul muzical al [tirilor, `ndeosebi, o silea s\ schimbe melodia dup\ caracterul evenimentului proiectat. Ea tre-cea astfel f\r\ tranzi]ie de la un vesel cadril menit s\ acompanieze

prezentarea modelor de prim\var\, la mar[ul funebru al lui Chopincu prilejul unei inunda]ii `n China sau al funeraliilor unui personajimportant din via]a na]ional\ sau interna]ional\. Oricare ar fi fost bucata, execu]ia era oricum imperturbabil\, ca [i cum zece micu]ema[in\rii uscate ar fi `ndeplinit pe vechea claviatur\ `ng\lbenit\ omanevr\ dintotdeauna comandat\ de ni[te roti]e de precizie. ~n sala cu pere]ii goi, cu podeaua acoperit\ de coji de arahide, mirosurile dedezinfectant se amestecau cu un puternic miros uman. Domni[oara era oricum cea care stopa dintr-o dat\ vacarmul asurzitor atac`nd la pedal\ preludiul care era sortit s\ creeze atmosfera matineului. Unenorm b`zìt anun]a c\ aparatul de proiec]ie se punea `n mi[care,`ncepea atunci calvarul lui Jacques.

Filmele, fiind mute, comportau `ntr-adev\r numeroase proiec]iide text scris care vizau s\ l\mureasc\ ac]iunea. Cum bunica nu [tia s\ citeasc\, rolul lui Jacques era s\ i le citeasc\. ~n pofida v`rsteisale, bunica nu era deloc surd\. Dar trebuia mai ntì s\ domine zgo-motul pianului [i pe cel al s\lii, ale c\rei reac]ii erau generoase. ~nplus, `n ciuda extremei simplit\]i a acelor texte, multe din cuvintelepe care le comportau nu erau familiare bunicii, iar unele ì erau chiar str\ine. Jacques, la r`ndul s\u, dornic pe de-o parte s\ nu-[i deranjezevecinii [i grijuliu mai ales s\ nu anun]e s\lii ntregi c\ bunica nu [tia s\ citeasc\ (ea `ns\[i uneori, cuprins\ de pudoare, ì spunea cu vocetare, la `nceputul spectacolului: „ai s\-mi cite[ti tu, mi-am uitat

ochelarii“), Jacques a[adar nu citea textele a[a de tare pe c`t ar fiputut s-o fac\. Rezultatul era c\ bunica nu `n]elegea dec`t pe jum\tate, cerea s\-i repete textul [i s\-l repete mai tare. Jacques`ncerca s\ vorbeasc\ mai tare, s`cìelile `l f\ceau atunci s\ se simt\ foarte ru[inat, se b`lbìa, bunica `l certa [i cur`nd textul urm\tor ap\rea, `nc\ [i mai obscur pentru biata b\tr`n\ care nu-l `n]elesese pecel dinainte. Confuzia sporea atunci p`n\ ce Jacques `[i descoperea

PRIMUL OM 75

s\-[i g\seasc\ ad\post sub plafonul de sticl\ al cinematografuluicare se prelungea pe una dintre laturi, ceilal]i `[i a[ezaser\ bog\]iilelipicioase sub soarele arz\tor [i praful ridicat de jocurile copiilor.Jacques o `nso]ea pe bunica lui care, cu acest prilej, `[i netezisep\rul alb [i `[i `nchisese ve[nica rochie neagr\ cu o bro[\ de argint.

D\dea la o parte cu gravitate mica gloat\ url\toare care astupa intrarea [i se `nf\]i[a la unicul ghi[eu existent pentru a lua locuri„rezervate“. La drept vorbind, nu exista alegere dec`t `ntre aceste„rezervate“ care erau ni[te incomode fotolii din lemn al c\ror scaunse l\sa `n jos cu zgomot [i b\ncile la care n\v\leau cert`ndu-se pelocuri copiii, c\rora nu li se deschidea o u[\ lateral\ dec`t `n ultimulmoment. Pe fiecare latur\ a b\ncilor, un agent `narmat cu o v`n\ debou avea sarcina s\ men]in\ ordinea `n sectorul s\u [i nu era lucrurar s\-l vezi d`nd afar\ din sal\ pe un copil sau pe un adult care sef`]ìa prea mult. Cinematograful proiecta pe-atunci filme mute,actualit\]ile mai `ntì, un scurt film comic, filmul cel mare [i ca `ncheiere un film serial, c`te un scurt episod pe s\pt\m`n\. Bunicii

ì pl\ceau `n mod deosebit filmele acelea pe felii din care fiecareepisod se sf`r[ea cu suspans. De pild\, eroul musculos duc`nd `nbra]e pe t`n\ra fat\ blond\ [i r\nit\ o pornea pe o punte din liane pedeasupra unui canion vijelios. Iar ultima imagine a episoduluis\pt\m`nal ar\ta o m`n\ tatuat\ care, `narmat\ cu un cu]it primitiv,t\ia lianele pontonului. Eroul continua s\ `nainteze m\re] `n ciuda avertismentelor vociferate ale spectatorilor de pe „b\nci“a . Proble-ma nu era atunci de a [ti dac\ perechea va sc\pa, `ndoiala `n pri-vin]a asta nefiind `ng\duit\, ci doar de a [ti cum va sc\pa, ceea ceexplica faptul c\ at`]ia spectatori, arabi [i francezi, reveneau `n s\p-t\m`na urm\toare pentru a-i vedea pe `ndr\gosti]i opri]i din c\derea

lor mortal\ de un copac providen]ial. Spectacolul era acompaniat tot timpul la pian de o b\tr`n\ domni[oar\ care opunea glumelor de[ucheate venite dinspre „b\nci“ senin\tatea nemi[cat\ a unuispate slab aduc`nd cu o sticl\ de ap\ mineral\ `nchis\ la gur\ de unguler de dantel\. Jacques considera atunci ca o dovad\ de distinc]ie

ALBERT CAMUS74

a Riveccio



ÉTIENNE

~ntr-un anume sens, ea era mai pu]in amestecat\ `n via]\ dec`t fratele ei Ernest 1 care tr\ia cu ei, complet surd [i exprim`ndu-se at`t prin onomatopee [i gesturi, c`t [i prin suta de cuvinte de care dis-punea. ~ns\ Ernest, care nu putea fi pus la munc\ `n tinere]e,frecventase vag o [coal\ [i `nv\]ase s\ descifreze literele. Se ducea c`teodat\ la cinema [i se `ntorcea cu ni[te rezumate uluitoare pentru

cei care v\zuser\ deja filmul, c\ci bog\]ia lui de imagina]ie ì com-pensa ignoran]ele. Subtil [i viclean de altfel, un soi de inteligen]\ instinctiv\ ì `ng\duia s\ se comporte `ntr-o lume [i prin interme-diul unor fiin]e care totu[i erau pentru el cu `nd\r\tnicie t\cute.Aceea[i inteligen]\ ì `ng\duia s\ se cufunde `n fiecare zi `n ziare,ale c\ror titluri importante le descifra, ceea ce ì d\dea m\car ospoial\ de informa]ii asupra afacerilor lumii. „Hitler“, ì spunea elde pild\ lui Jacques atunci c`nd acesta ajunsese la v`rsta b\rb\]iei,„nu e bun, nu-i a[a?“ Nu, nu era bun. „A[a-s fritzii, mereu la fel“,ad\uga unchiul. Nu, nu a[a erau. „Da, s`nt [i din \ia buni, admitea unchiul. Dar Hitler nu e bun“, [i imediat dup\ asta gustul lui pentru

fars\ se dovedea mai puternic: „Lui Lévy (\sta era negustorul dem\run]i[uri din fa]\) ì e fric\.“ {i pufnea `n r`s. Jacques `ncerca s\ explice. Unchiul redevenea serios: „Da. De ce vrea s\ fac\ r\uevreilor? S`nt [i ei ca [i ceilal]i“.

destul\ prezen]\ de spirit pentru a rezuma `n dou\ cuvinte un mo-ment crucial din Semnul lui Zorro de pild\, cu Douglas Fairbankstat\l. „|la r\ul vrea s\ i-o r\peasc\ pe fat\“, articula ferm Jacquesprofit`nd de o pauz\ a pianului sau a s\lii. Totul se l\murea, filmulcontinua iar copilul respira. ~n general, necazurile se opreau aici. Dar

anumite filme de genul Cele dou\ orfeline erau cu adev\rat prea complicate [i, ncol]it ntre preten]iile bunicii [i punerile la punct tot mai iritate ale vecinilor s\i, Jacques sf`r[ea prin a r\m`ne mut. Maip\stra nc\ n minte amintirea uneia din acele [edin]e la care bunica,scoas\ din fire, sf`r[ise prin a ie[i, n timp ce el o urma pl`ng`nd, tul-burat la ideea c\ stricase una dintre rarele pl\ceri ale nefericitei [ibanii am\r`]i cu care fuseser\ nevoi]i s\ o pl\teasc\ a .

C`t despre mama lui, ea nu venea niciodat\ la spectacolele astea.Nici ea nu [tia s\ citeasc\, dar `n plus era pe jum\tate surd\. Vocabu-larul ei, `n sf`r[it, era `nc\ [i mai restr`ns dec`t cel al bunicii. Iar ast\zi, via]a ei era tot lipsit\ de distrac]ii. ~n patruzeci de ani, fusesede dou\ sau trei ori la cinema, nu pricepuse nimic [i spusese, doar

pentru a nu p\rea lipsit\ de bun\voin]\ fa]\ de persoanele care o invi-taser\, c\ rochiile erau frumoase sau c\ cel cu musta]\ p\rea foarter\u. Nu putea nici s\ asculte radioul. ~n ce prive[te ziarele, le r\sfoia uneori pe cele care erau ilustrate, ì punea pe fiii ei sau pe nepoateleei s\-i explice ilustra]iile, hot\ra c\ regina Angliei era trist\ [i `nchi-dea revista pentru a privi din nou prin aceea[i fereastr\ mi[carea depe aceea[i strad\ pe care o contemplase timp de jum\tate din via]\ b.

ALBERT CAMUS76

a De ad\ugat semne de s\r\cie–[omaj–colonie de vacan]\ vara la Miliana–c`ntec degoarn\–dat afar\– Nu `ndr\zne[te s\-i spun\. Vorbe[te: Ei bine, o s\ bem o cafea seara asta. Din c`nd `n c`nd lucrurile se mai schimb\. El o prive[te. A citit adesea despre `nt`mpl\ri cu s\r\cie `n care femeia este curajoas\. Ea nu a z`mbit. A plecat la buc\t\rie, viteaz\ – Neresemnat\.b A-l aduce pe unchiul Ernest b\tr`n, `nainte – portretul s\u `n `nc\perea `n carest\teau Jacques [i mama sa. Sau a-l face s\ vin\ dup\.

1 C`nd numit Ernest, c`nd numit Étienne, este vorba mereu de acela[i personaj:unchiul lui Jacques.



aceea, `ntorc`ndu-se cu spatele ca s\ urineze cu brio, tot r`z`nd [ifelicit`ndu-se apoi pentru buna func]ionare a vezicii sale, d`ndu-[ipalme peste p`ntece [i sco]`nd acele „Bun, bun“ care `nso]eau la el toate senza]iile agreabile, `ntre care nu f\cea diferen]\, fie c\ erau de excre]ie, fie c\ erau de nutri]ie, insist`nd de asemeni [i cu

aceea[i nevinov\]ie asupra pl\cerii pe care o resim]ea, [i `n modconstant dornic s\-i fac\ pe apropia]ii s\i s\ `mp\rt\[easc\ acea pl\cere, ceea ce provoca la mas\ protestele bunicii, care admitea ne`ndoielnic s\ se vorbeasc\ de acele lucruri [i vorbea despre elechiar ea `ns\[i, dar „nu la mas\“, cum spunea ea, de[i ì tolera num\rul cu pepenele verde, fruct care are o solid\ reputa]ie diu-retic\, pe care de altfel Ernest `l adora [i din care `ncepea mai `ntìabsorb]ia cu r`sete, clipiri [irete din ochi `nspre bunica, zgomotediverse de aspira]ie, regurgitare [i molf\it moale, apoi dup\ primele `mbuc\turi mu[cate chiar din felie, o `ntreag\ mimic\ `ncare m`na indica de mai multe ori traseul pe care frumosul fruct trandafiriu [i alb se presupunea c\-l face de la gur\ la sex, `n

vreme ce chipul se bucura spectaculos prin str`mb\turi, ochi carese rostogoleau, `nso]i]i de acele „Bun, bun. Asta spal\. Bun, bun“,toate deveneau irezistibile [i f\ceau pe toat\ lumea s\ izbucneasc\ `n r`s. Aceea[i inocen]\ adamic\ `l f\cea s\ acorde o importan]\ dispropor]ionat\ unei sume de dureri fugitive de care se pl`ngea,cu spr`ncenele `ncruntate, cu privirea `ntoars\ spre interior, ca [icum ar fi scrutat noaptea misterioas\ a organelor sale. Declara c\ sufer\ de un „junghi“, a c\rui localizare era foarte variat\, c\ avea un „nod“ care se plimba cam peste tot. Mai t`rziu, c`nd Jacquesfrecventa liceul, convins c\ [tiin]a este unic\ [i aceea[i pentruto]i, l ntreba, ar\t`nd spre scobitura [alelor: „Acolo, doare, zicea

el. E r\u?“ Nu, nu era nimic. {i pleca u[urat, cobora din nouscara cu un pas m\runt [i gr\bit [i se ducea s\-[i `nt`lneasc\ amicii `n cafenelele din cartier cu mobilier din lemn [i tejghea dinzinc, mirosind a lichior de anason [i a rumegu[ de lemn [i undeJacques trebuia s\ se duc\ s\-l caute uneori la ora cinei. Nu mic\ era atunci surpriza copilului s\-l g\seasc\ pe acel surdo-mut, la tejghea, `nconjurat de un cerc de amici [i b\lm\jind pe ner\suflate

PRIMUL OM 79

}inuse `ntotdeauna la Jacques `n felul s\u. Admira succeselelui la [coal\. Cu m`na lui aspr\, pe care uneltele [i munca luicer`nd for]\ i-o acoperiser\ cu un fel de materie cornoas\, `l freca pe copil pe cap. „Are cap bun, \sta micu’. Tare ([i se lovea `npropriu-i cap cu pumnul lui `ndesat), dar bun.“ Uneori ad\uga:

„Ca tat\l lui“. Jacques, `ntr-o bun\ zi, profitase ca s\-l `ntrebedac\ tat\l lui era inteligent. „Tat\l t\u, capul tare. F\cea ce voia,mereu. Mama ta da da mereu.“ Jacques nu putuse scoate maimult. Oricum, Ernest `l lua adesea pe copil cu el. For]a [i vitali-tatea sa, care nu se puteau exprima `n vorbire [i nici `n raporturilecomplicate ale vie]ii sociale, explodau `n via]a sa fizic\ [i `nsenza]ie. La trezire, c`nd `l scuturau, smulg`ndu-l din somnulermetic al surdului, se ridica cu un aer r\t\cit [i zbiera icnit: „Ha,ha“ precum animalul preistoric ce se treze[te `n fiecare zi `ntr-olume necunoscut\ [i ostil\. Odat\ trezit, dimpotriv\, corpul s\u,ca [i func]ionarea corpului s\u, `l ancora de p\m`nt. ~n ciuda me-seriei sale dure de dogar, ì pl\cea s\ `noate [i s\ v`neze. ~l lua cu

el pe Jacques, copil `nc\ a , la plaja de la Sablettes, `l punea s\ i seca]ere pe spate [i o pornea pe dat\ `n larg, `ntr-un bras elementar,dar musculos, sco]`nd strig\te nearticulate care traduceau mai`ntì surpriza apei reci, apoi pl\cerea de a se afla `n ap\ sauiritarea `mpotriva unui val nepl\cut. Din c`nd `n c`nd, „Nu ]i-efric\“ ì spunea el lui Jacques. Ba da, ì era fric\, dar n-o spunea,fascinat de acea singur\tate `n care se aflau, `ntre cer [i mare, la fel de vaste, [i, c`nd `ntorcea capul, plaja ì ap\rea ca o linieinvizibil\, o fric\ nesuferit\ ì `ncle[ta p`ntecele [i `[i `nchipuia,cu un `nceput de panic\, ad`ncurile imense [i `ntunecate de sub el`n care s-ar pr\v\li ca o piatr\ dac\ cumva unchiul i-ar da drumul.

Atunci copilul str`ngea ceva mai tare g`tul musculos al `not\toru-lui. „}i-e fric\, spunea cel\lalt imediat. – Nu, dar `ntoarce-te.“Ascult\tor, unchiul vira, respira un pic pe loc [i o pornea din noucu tot at`ta siguran]\ c`t\ avea [i pe uscat. Pe plaj\, abia marcat deefort, `l freca pe Jacques cu putere, printre hohote de r`s, dup\

ALBERT CAMUS78

a 9 ani



cuvertur\ mpletit\ cu ochiuri mari. C`t timp fusese mic de n\l]ime,Jacques fusese obligat s\ `ngenuncheze pe cuf\r pentru a `nchide

jaluzelele ferestrei. ~n fine, nu exista scaun.) Apoi se ducea `nsufragerie, `l scutura pe unchiul care tr\gea un r\get, privea cuspaim\ lampa de deasupra ochilor lui, [i `[i revenea `n sf`r[it `n fire.

Se `mbr\cau. Iar Jacques punea la `nc\lzit un rest de cafea la bu-c\t\rie pe micul re[ou cu alcool, `n vreme ce unchiul preg\tea trais-tele umplute cu provizii, o bucat\ de br`nz\, soubressades 1, ro[ii cusare [i piper [i o jum\tate de pìne t\iat\ `n dou\ `n care fusese stre-curat\ o omlet\ groas\ preg\tit\ de bunica. Apoi unchiul mai veri-fica o ultim\ dat\ pu[ca cu dou\ ]evi [i cartu[ele, `n jurul c\rora avusese loc o mare ceremonie `n ajun. Dup\ cin\, d\duser\ la oparte totul de pe mas\ [i cur\]aser\ cu grij\ mu[amaua. Unchiul seinstalase pe una din laturile mesei [i a[ezase cu gravitate `n fa]a lui,sub lumina l\mpii mari cu gaz cobor`t\ din c`rligul ei, piesele pu[tiidemontate pe care le unsese cu grij\. A[ezat pe cealalt\ latur\, Jac-ques a[tepta s\-i vin\ r`ndul. Cìnele Brillant [i el. C\ci exista un

cìne, o corcitur\ de setter, de o nesf`r[it\ bun\tate, incapabil s\ fac\ r\u unei mu[te, iar dovada era c\, atunci c`nd prindea una dinzbor, se gr\bea s-o dea afar\ cu un aer dezgustat [i ajut`ndu-se dezor cu limba scoas\ [i cl\mp\nind din bot. Ernest [i cìnele s\uerau nedesp\r]i]i, iar `n]elegerea lor era des\v`r[it\. Nu te puteai`mpiedica s\ te g`nde[ti la o pereche ([i trebuie s\ nu cuno[ti [i s\ nu iube[ti cìnii pentru a vedea `n acest lucru o b\taie de joc). {icìnele ì datora ascultare [i afec]iune omului, `n vreme ce omulaccepta s\ nu aib\ dec`t o singur\ grij\. Tr\iau `mpreun\ [i nu sep\r\seau niciodat\, dormeau `mpreun\ (omul pe divanul din su-fragerie, cìnele pe un am\r`t de covora[ la picioarele patului, tocit

p`n\ la urzeal\), se duceau la lucru `mpreun\ (cìnele culcat `ntr-unpat de tala[ special preg\tit pentru el sub bancul de lucru al atelieru-lui), se duceau `mpreun\ prin cafenele, cìnele a[tept`nd r\bd\tor `ntre picioarele st\p`nului s\u ca perora]iile acestuia s\ `nceteze.Conversau prin onomatopee [i se sim]eau bine cu mirosurile lor

PRIMUL OM 81

`n mijlocul unui r`s general care nu era de b\taie de joc, c\ciErnest era adorat de prietenii s\i pentru buna sa dispozi]ie [i ge-nerozitateabcd.

Jacques sim]ea acest lucru atunci c`nd unchiul s\u `l lua la v`n\toare `mpreun\ cu prietenii lui, to]i dogari sau lucr\tori `n port

[i la calea ferat\. Se sculau `n zori. Jacques avea sarcina s\-ltrezeasc\ pe unchiul care dormea `n sufragerie [i pe care nici unceas de[tept\tor nu l-ar fi putut scula din somn. ~n ceea ce-l pri-ve[te pe Jacques, el se supunea soneriei, fratele s\u se `ntorcea morm\ind `n pat, iar mama sa, `n cel\lalt pat, se mi[ca u[or f\r\ s\ se trezeasc\. Se scula pe b`jbìte, sc\p\ra un chibrit [i aprindea mica lamp\ cu gaz de pe noptiera comun\ celor dou\ paturi. (Ah!mobilierul acelei camere: dou\ paturi de fier, unul pentru o singur\ persoan\, `n care se culca mama lui, cel\lalt pentru dou\ persoane,`n care se culcau copiii [i, `n fa]a noptierei, un dulap cu oglind\.Camera avea o fereastr\ care d\dea spre curte, la picioarele patuluimamei. Sub fereastr\, se afla un cuf\r mare din fibr\ acoperit cu o

ALBERT CAMUS80

a Banii pe care i-a economisit [i pe care-i d\ lui Jacques.b De n\l]ime mijlocie, cu picioarele un pic arcuite, cu spatele u[or ncovoiat, sub osolid\ carapace de mu[chi, d\dea, `n pofida taliei zvelte, o impresie de for]\ viril\ extraordinar\. {i totu[i chipul lui r\m\sese [i avea s\ r\m`n\ mult\ vremecel al unui adolescent, fin, regulat, un pic [ ]1 cu frumo[ii ochi c\prui ai suroriisale, cu nasul foarte drept, arcadele spr`ncenelor vizibile, b\rbia regulat\ [i p\r frumos, aspru, nu, u[or ondulat. Singur\ frumuse]ea lui fizic\ explica faptul c\,`n ciuda infirmit\]ii sale, cunoscuse c`teva aventuri feminine care nu se puteau`ncheia printr-o c\s\torie [i care erau prin for]a lucrurilor scurte, dar care uneorise colorau cu ceea ce se nume[te `n mod comun dragoste, precum acea leg\tur\ pe care o avusese cu o comerciant\ c\s\torit\ din cartier, [i-l lua uneori cu el peJacques s`mb\t\ seara la concertul din scuarul Bresson care d\dea spre mare, iar orchestra militar\ interpreta `n chio[c Clopotele din Corneville sau arii din

Lakmé `n vreme ce `n mijlocul mul]imii care circula `n `ntuneric `n jurul [ ],Ernest, `mbr\cat ca de duminic\, f\cea `n a[a fel `nc`t s\ o `nt`lneasc\ pe so]ia cafegiului `mbr\cat\ `n m\tase, [i schimbau z`mbete de prietenie, so]ul adres`nduneori mici fraze de amici]ie lui Ernest care cu siguran]\ nu-i ap\ruse niciodat\ ca un rival posibil.

1 Un cuv`nt t\iat c Sp\l\toria la mouna [cuvinte ncercuite de autor, n. ed.]d Plaja, buc\]ile de lemn albite, dopurile, cioburile de sticl\ tocite... plut\, trestii. 1 M`ncare algerian\ (n.tr.)



~n `ntunericul deja mai u[or, `n care plutea mirosul `nc\ nou alficu[ilor, se gr\beau spre gara Agha, cìnele preced`ndu-i `n vitez\ `ntr-o mare curs\ `n zig-zag ce se sf`r[ea uneori prin alunec\ri petrotuarele ude de la umezeala nop]ii, apoi se `ntorcea nu mai pu]inrepede cu spaima vizibil\ de a-i fi pierdut, Étienne, purt\torul

pu[tii r\sturnate `n teaca ei de p`nz\ groas\, al unei rani]e [i al uneitolbe, Jacques cu mìnile `n buzunarele pantalonilor scur]i, duc`ndpe um\r o traist\ mare. La gar\, amicii erau deja aduna]i, cu cìniicare nu-[i p\r\seau st\p`nul dec`t spre a se duce s\ fac\ rapide ins-pec]ii pe sub coada congenerilor lor. Erau acolo Daniel [i Pierrea ,cei doi fra]i, camarazi de atelier cu Ernest, Daniel mereu z`mbitor [iplin de optimism, Pierre mai `nchis, mai metodic [i totdeauna plinde puncte de vedere [i de perspicacitate asupra oamenilor [ilucrurilor. Mai era [i Georges, care lucra la uzina de gaz, dar caredin c`nd `n c`nd se b\tea `n meciuri de box la care `[i mai c`[tiga ceva venituri suplimentare. {i adesea `nc\ vreo doi-trei, cu to]iib\ie]i de treab\, m\car cu prilejul \sta, ferici]i s\ scape pentru o zi

de atelier, de apartamentul str`mt [i supra`nc\rcat, uneori [i de ne-vast\, plini de acel abandon [i de acea toleran]\ amuzat\ proprieb\rba]ilor atunci c`nd se reg\sesc `ntre ei pentru o pl\cere scurt\ [iviolent\. Se urcau cu av`nt `ntr-unul din acele vagoane ale c\ror compartimente se deschid fiecare spre scar\, `[i d\deau traistele,urcau cìnii [i se instalau, `n sf`r[it ferici]i c\ se simt str`n[i unii`ntr-al]ii, c\ `mpart aceea[i c\ldur\. Jacques descoperi `n cursulacelor duminici c\ societatea b\rba]ilor era pl\cut\ [i putea `nc\lziinimile. Trenul se punea `n mi[care, apoi `[i c\p\ta viteza obi[nuit\ cu scurte g`fìeli [i, din c`nd `n c`nd, un scurt fluier adormit.Str\b\teau o por]iune din Sahel [i, `nc\ de la primele ogoare, `n

mod bizar, b\rba]ii aceia zdraveni [i zgomoto[i t\ceau [i priveaucum se face ziu\ pe deasupra p\m`nturilor arate cu grij\, pe carenegurile dimine]ii se t`rau f`[ii peste gardurile de stuf `nalt [i uscat care desp\r]eau ogoarele. La r\stimpuri, grupuri de arbori alunecaupe suprafa]a geamului odat\ cu ferma v\ruit\ pe care o ap\rau [i `n

PRIMUL OM 83

reciproce. Nu trebuia s\-i spui lui Ernest c\, rar sp\lat, cìnele s\umirosea puternic, mai ales dup\ ploaie. „El, zicea el, nu miroase“, [iadulmeca cu dragoste interiorul urechilor mari [i frem\t\toare alecìnelui. V`n\toarea era s\rb\toarea lor, a am`ndurora, c`nd `[i f\ceauie[irea ca ni[te prin]i. {i era de ajuns ca Ernest s\ scoat\ traista pen-

tru ca imediat cìnele s\ `nceap\ o curs\ nebun\ prin mica sufragerie,f\c`nd s\ valseze scaunele pe care le lovea cu posteriorul [i izbind cucoada `n laturile bufetului. Ernest r`dea. „A priceput, a priceput“,apoi lini[tea animalul, care venea s\-[i pun\ botul pe mas\, contem-pl`nd minu]ioasele preg\tiri [i c\sc`nd discret din c`nd `n c`nd, dar f\r\ s\ p\r\seasc\ acest minunat spectacol p`n\ nu se termina ab.

C`nd pu[ca era din nou asamblat\, unchiul i-o d\dea. Jacques oprimea cu respect [i, `narmat cu o c`rp\ veche din l`n\, f\cea s\ str\luceasc\ ]evile. ~n vremea asta, unchiul `[i preg\tea cartu[ele.A[eza dinaintea lui ni[te tuburi de carton de culoare aprins\ cufund din aram\, care se g\seau `ntr-o traist\, din care mai scotea unfel de flacoane din metal, `n form\ de tigv\, care con]ineau praful

de pu[c\ [i alicele, precum [i ni[te bure]i din fetru cafeniu. Umplea cu grij\ tuburile cu praf de pu[c\ [i fuituial\. Mai scotea apoi omic\ ma[in\rie `n care se `mbucau tuburile [i din care o mic\ manivel\ ac]iona o capsul\ care rostogolea p`n\ la nivelul fuituieliiv`rfurile tuburilor din carton. Pe m\sur\ ce cartu[ele erau gata,Ernest i le d\dea unul c`te unul lui Jacques, care le plasa cu respect `n cartu[iera pe care o avea `n fa]\. Diminea]a, semnalul de plecareera c`nd Ernest `[i `nf\[ura `n jurul p`ntecelui umflat din pricina a dou\ r`nduri de pulovere cartu[iera cea grea. Jacques i-o prindea la spate `n catarame. Iar Brillant, care de la sculare o ]inea tot `ntr-undu-te-vino t\cut, dresat s\-[i domine bucuria pentru a nu trezi pe

nimeni, dar care-[i g`fìa febrilitatea peste toate obiectele la `ndem`na lui, se `n\l]a spre st\p`nul lui, cu labele pe pieptul acestu-ia, [i `ncerca, lungindu-[i g`tul [i [alele, s\ ling\ din plin [i cu pu-tere chipul iubit.

ALBERT CAMUS82

a V`n\toare? se poate suprima.b Cartea ar trebui s\ at`rne c`t o greutate mare de obiecte [i de carne. a Aten]ie, de schimbat prenumele



enorm platou acoperit de stejari pitici [i ienuperi, cu ondul\ri pu]inmarcate [i deasupra c\ruia un cer imens r\coros [i u[or `nsorit `[i`ntindea spa]iile. Era terenul de v`n\toare. Cìnii, de parc\ ar fi aflat deja, se `ntorceau s\ se grupeze `n jurul oamenilor. C\deau la `nvoial\ s\ se re`nt`lneasc\ pentru pr`nz la ora dou\ dup\-amiaz\, la

un grup de pini unde curgea un mic izvor bine situat la marginea platoului [i de unde vederea se `ntindea peste vale [i peste c`mpie`n dep\rtare. ~[i potriveau ceasurile. V`n\torii se grupau c`te doi, `[ifluierau cìnii [i plecau `n direc]ii diferite. Ernest [i Daniel f\ceauechip\ `mpreun\. Jacques lua `n primire tolba, pe care [i-o petrecea pe dup\ um\r cu grij\. Ernest, de departe, anun]a celorlal]i c\ el leva aduce mai mul]i iepuri [i pot`rnichi dec`t to]i ceilal]i. R`deau,f\ceau semn cu m`na [i disp\reau.

Atunci `ncepea pentru Jacques o be]ie c\reia `nc\ ì mai ducea dorul fermecat `n inim\. Cei doi b\rba]i la o dep\rtare de doi metriunul de cel\lalt, dar la acela[i nivel, cu cìnele `nainte, copilulmen]inut constant `n urm\, iar unchiul cu c\ut\tura lui brusc

devenit\ s\lbatic\ [i viclean\ verifica ne`ncetat ca el s\ p\strezedistan]a, [i mersul t\cut interminabil, printre tufi[urile de unde]`[nea uneori cu un ]ip\t ascu]it c`te o pas\re dispre]uit\, cobor`rea `n r`pi mici pline de mirosuri, pe fundul c\rora mergeau, urcu[uldin nou spre cerul radios [i tot mai cald, cre[terea c\ldurii care usca la iu]eal\ p\m`ntul `nc\ umed la plecarea lor. ~mpu[c\turi decealalt\ parte a r`pii, zv`cnetul sec din aripi al unui stol depot`rnichi de culoarea prafului pe care-l st`rnise cìnele, dubla detun\tur\, aproape imediat repetat\, fuga `nainte a cìnelui care se`ntorcea cu ochii plini de nebunie, cu botul plin de s`nge [i un smocde pene pe care i-l luau Ernest [i Daniel [i pe care, `n clipa

urm\toare, `l primea Jacques cu un amestec de excita]ie [i oroare,c\utarea celorlalte victime, atunci c`nd le v\zuser\ c\z`nd, schel\l\-ielile lui Ernest pe care le confundau uneori cu cele ale lui Brillant,[i mersul `nainte iar\[i, Jacques `ncovoindu-se de data asta subdogoare `n ciuda p\l\rioarei de pai, `n timp ce platoul de jur-`mpre-

jur `ncepea s\ vibreze surd ca o nicoval\ sub ciocanul soarelui, [iuneori din nou o `mpu[c\tur\ sau dou\, dar niciodat\ mai mult,

PRIMUL OM 85

care totul dormea. O pas\re st`rnit\ `n [an]ul care m\rginea rambleulse `n\l]a dintr-o dat\ p`n\ `n dreptul lor, apoi zbura `n aceea[i direc]iecu trenul, ca [i cum ar fi ncercat s\ se ia la ntrecere de vitez\ cu el,p`n\ ce, brusc, lua o direc]ie perpendicular\ pe mersul trenului [iavea atunci aerul c\ se desprinde pe nea[teptate de geam [i c\ este

proiectat\ spre partea din urm\ a trenului de v`ntul cursei. Orizontulverde se f\cea trandafiriu, apoi trecea dintr-o dat\ la ro[u, soarele seivea [i se `n\l]a vizibil pe cer. El pompa ce]urile pe toat\ `ntinderea c`mpurilor, continua s\ se `nal]e, [i brusc se f\cea cald `n compar-timent, oamenii `[i scoteau un pulover, apoi pe cel\lalt, ì lini[teau s\ stea culca]i pe cìnii care se agitau [i ei, schimbau glume, iar Ernest povestea deja n stilul s\u pove[ti despre m`ncare, despre boal\ [i deasemeni [despre] `nc\ier\ri `n care avea `ntotdeauna superioritatea.Din c`nd `n c`nd, unul din amici ì punea lui Jacques o `ntrebaredespre [coal\, apoi vorbeau de altceva sau `l luau drept martor `nleg\tur\ cu c`te o mimic\ a lui Ernest. „Unchiul t\u e o figur\!“

Peisajul se schimba, devenea mai st`ncos, stejarul `nlocuia por-

tocalul, iar trenule]ul g`fìa tot mai scurt [i slobozea jeturi mari deaburi. Era dintr-o dat\ mai frig, c\ci muntele se a[eza `ntre soare [ic\l\tori, [i `[i d\deau seama c\ nu era mai mult de ora [apte. ~nsf`r[it, mai fluiera o ultim\ oar\, `ncetinea, lua cu precau]ie o curb\ str`ns\ [i ajungea `ntr-o micu]\ gar\ singuratic\ `n vale, c\ci nu de-servea dec`t mine `ndep\rtate, pustie [i t\cut\, `nconjurat\ de euca-lip]i `nal]i ale c\ror frunze `n form\ de secer\ tremurau `n v`ntulu[or al dimine]ii. Cobor`rea se f\cea `n aceea[i zarv\, cìnii n\pus-tindu-se jos din compartiment [i rat`nd cele dou\ trepte abrupte alvagonului, oamenii f\c`nd din nou lan] pentru traiste [i pu[ti. ~ns\ la ie[irea din gar\, care se deschidea direct asupra primelor pante,

lini[tea unei naturi s\lbatice `neca `ncetul cu `ncetul interjec]iile [istrig\tele, mica trup\ sf`r[ea prin a urca panta `n t\cere, cìniidesen`nd `n jurul lor neobosite serpentine. Jacques nu se l\sa dis-tan]at de viguro[ii lui `nso]itori. Daniel, preferatul lui, i luase traista `n ciuda protestelor sale, dar era totu[i nevoit s\ fac\ pa[i dubli pen-tru a se men]ine `n dreptul grupului, iar aerul t\ios al dimine]ii ìardea pl\m`nii. Cam dup\ o or\ n sf`r[it, ajungeau la marginea unui

ALBERT CAMUS84



sp\rgeau [i un suc ro[u curgea peste j\ratic, unde sf`rìa [i seaprindea. ~ntre dou\ felii groase de pìne, oferea buc\]ile fierbin]i [iparfumate de soubressade , pe care le primeau to]i cu exclama]ii [ipe care le devorau stropindu-le cu vin roze pe care-l puseser\ la r\cit `n izvor. Apoi, `ncepeau r`setele, pove[tile de la atelier pe careJacques, cu gura [i mìnile lipicioase, murdar, epuizat, abia le as-culta c\ci `l cuprindea somnul. ~ns\, `ntr-adev\r, somnul ì cuprin-dea pe to]i, [i c`tva timp somnolau, privind vag `nspre c`mpia dindep\rtare acoperit\ de un abur de c\ldur\, sau, ca Ernest, dormeaucu adev\rat, cu fa]a acoperit\ de o batist\. La ora patru trebuiautotu[i s\ coboare s\ ia trenul care trecea la cinci [i jum\tate. Seg\seau acum `n compartiment, turti]i de oboseal\, cìnii istovi]idormeau pe sub banchete sau printre picioarele lor, un somn greustr\b\tut de vise s`ngeroase. ~n `mprejurimile c`mpiei, ziua `ncepea s\ scad\, apoi c\dea rapidul amurg african, iar noaptea, totdeauna nelini[titoare `n acele peisaje grandioase, `ncepea f\r\ nici otranzi]ie. Mai t`rziu, la gar\, gr\bi]i s\ se `ntoarc\ acas\ [i s\

m\n`nce pentru a se culca devreme din pricina lucrului de a doua zi, se desp\r]eau repede, `n `ntuneric, aproape f\r\ cuvinte, dar d`ndu-[i palme zdravene pe umeri `n chip de prietenie. Jacques ìauzea cum se `ndep\rteaz\, le asculta vocile aspre [i c\lduroase, ìiubea. Apoi `[i potrivea pasul dup\ al lui Ernest, tot ]an]o[, `n timpce el `[i t`r[ìa picioarele. Aproape de cas\, pe strada `ntunecat\,unchiul se `ntorcea spre el: „E[ti mul]umit?“ Jacques nu r\spundea.Ernest r`dea [i fluiera cìnele. Dar, c`]iva pa[i mai `ncolo, copilul `[istrecura m`na `n m`na aspr\ [i b\t\torit\ a unchiului s\u, care ostr`ngea foarte tare. {i se `ntorceau astfel acas\, `n t\cere.

abTotu[i Ernest era `n stare de furii tot at`t de imediate [i totale

ca [i pl\cerile sale. Imposibilitatea `n care te aflai de a-i da sfaturisau de a discuta pur [i simplu cu el f\cea ca acele m`nii s\ fie `ntrutotul asem\n\toare cu un fenomen natural. O furtun\ o po]i vedea

PRIMUL OM 87

c\ci doar unul din v`n\tori v\zuse cum o lua la goan\ iepurele dep\dure sau cel de c`mpie deja condamnat dac\ se afla `n c\tarea luiErnest, la fel de `ndem`natic precum o maimu]\ [i care alerga dedata asta aproape la fel de repede ca [i cìnele s\u, ]ip`nd la fel ca acesta, pentru a lua de pe jos animalul mort, apuc`ndu-l de labeledin spate, [i a-l ar\ta de departe lui Daniel [i Jacques, care veneau

jubil`nd [i cu respira]ia t\iat\. Jacques deschidea larg tolba pentru a primi noul trofeu `nainte de a pleca, cl\tin`ndu-se sub soare – seniorul s\u –, [i tot a[a ceasuri `ndelungi [i f\r\ margini pe un ter-itoriu f\r\ de limite, cu capul pierdut `n lumina ne`ntrerupt\ [iimensele spa]ii ale cerului, Jacques se sim]ea cel mai bogat dintrecopii. La `ntoarcerea spre locul de `nt`lnire pentru pr`nz, v`n\toriitot mai p`ndeau c`te un prilej, dar inima nu le mai da ghes. ~[i t`raupicioarele, se [tergeau pe frunte, le era foame. Unii dup\ al]ii, so-seau, ar\t`ndu-[i de departe unii altora prada, lu`ndu-i peste picior pe cei ce se `ntorceau cu buzele umflate, zic`nd despre ei c\ eraumereu aceia[i, to]i istorisindu-[i `n acela[i timp ispr\vile capturilor,

fiecare av`nd un am\nunt deosebit de ad\ugat. ~ns\ marele rapsodera Ernest, care sf`r[ea prin a r\m`ne st\p`n pe povestire [i a mima,cu o exactitate de gesturi pe care Jacques [i Daniel o pre]uiau cumse cuvine, plecarea pot`rnchilor, iepurele care fugea f\c`nd dou\ ocoluri [i d`ndu-se peste cap ca o minge, aidoma unui juc\tor derugby marc`nd un eseu `nd\r\tul liniei de but. ~n timpul \sta,Pierre, metodic, turna lichior de anason `n paharele de metal pecare le adunase de la to]i [i se ducea s\ le umple apoi din nou cuap\ rece de la izvorul care curgea lene[ la poalele pinilor. Se aranja un fel de mas\ pe ni[te [ervete [i fiecare `[i scotea merindele. ~ns\ Ernest, care avea talente de buc\tar (partidele de pescuit din cursul

verii aveau `ntotdeauna la `nceput o bouillabaisse 1

, pe care o g\tea la fa]a locului [i `n care cru]a at`t de pu]in mirodeniile `nc`t i-ar fiars [i limba unei ]estoase), preg\tea ni[te be]i[oare fine pe care let\ia ascu]ite la v`rf, le v`ra `n buc\]ile de soubressade pe care leadusese, [i deasupra unui foc mic de lemne le frigea p`n\ ce se

ALBERT CAMUS86

1 Ciorb\ din mai multe feluri de pe[te, m`ncare preg\tit\ de obicei `n sudul Fran]ei (n.tr.)

a Tolstoi sau Gorki (I) Tat\l . Din acest mediu a ie[it Dostoievski (II) Fiul care s-a `ntors la surse `l d\ pe scriitorul epocii (III) Mama .b Dl. Germain – Liceul – religia – moartea bunicii – De terminat cu m`na lui Ernest?



g\sea cuvintele pentru a-[i exprima convingerea a . Trebuia l\sat\ furtuna s\ treac\, fie c\ sf`r[ea prin a face pe `mbufnatul la mas\,sau prin a ciuguli cu un aer sc`rbit `n farfuria pe care totu[i bunica i-o schimbase, fie chiar c\ p\r\sea masa [i se n\pustea afar\ declar`nd c\ se duce la restaurant, soi de stabiliment `n care de alt-fel nu pusese niciodat\ piciorul, nici nimeni altcineva din cas\, de[ibunica, de fiecare dat\ c`nd o nemul]umire se manifesta la mas\, nusc\pa prilejul de a rosti fraza fatidic\: „Du-te la restaurant“. Res-taurantul le ap\rea tuturor `nc\ de pe atunci ca unul dintre acelelocuri de perdi]ie cu fals\ seduc]ie, `n care orice apare u[or de`ndat\ ce po]i pl\ti, dar unde primele [i vinovatele delicii pe care leofer\ s`nt `ntr-una sau alta din zile scump pl\tite de stomac. ~n toatesitua]iile, bunica nu r\spundea niciodat\ furiilor fiului ei mai mic.Pe de o parte pentru c\ [tia c\ este inutil, pe de alt\ parte pentru c\ avusese `ntotdeauna pentru el o sl\biciune ciudat\, pe care Jacques,de `ndat\ ce f\cuse ceva lecturi, o atribuise faptului c\ Ernest era infirm (chiar dac\ avem at`tea exemple n care, contrar prejudec\]ii,

p\rin]ii se `ndep\rteaz\ de copilul diminuat) [i pe care o `n]elesemai bine mult mai t`rziu, `ntr-o zi `n care, surprinz`nd privirea limpede a bunicii sale, dintr-o dat\ `mbl`nzit\ de o tandre]e pe caren-o mai v\zuse niciodat\ la ea, se `ntoarse [i-l v\zu pe unchiul luicare-[i `mbr\ca haina costumului s\u de duminic\. Sub]iat `nc\ [imai mult de stofa de culoare `nchis\, cu chipul fin [i t`n\r, proasp\t ras, piept\nat cu grij\, purt`nd `n mod excep]ional un guler curat [icravat\, cu `nf\]i[are de p\stor grec `n haine de duminic\, Ernest ìap\ru drept ceea ce era, adic\ foarte frumos. {i `n]elese atunci c\ bunica `[i iubea fizic fiul, era `ndr\gostit\ ca toat\ lumea de gra]ia [i for]a lui Ernest [i c\ sl\biciunea ei neobi[nuit\ `n fa]a lui era la

urma urmei foarte comun\, c\ ea ne `nmoaie pe to]i mai mult saumai pu]in, [i `n chip fermec\tor de altfel, [i c\ ea contribuie la a face lumea suportabil\, este sl\biciunea `n fa]a frumuse]ii.

Jacques `[i mai amintea [i de o alt\ m`nie a unchiului Ernest,mai grav\ aceea, pentru c\ fusese c`t pe ce s\ se termine `ntr-o

PRIMUL OM 89

form`ndu-se [i te a[tep]i s\ fie o rupere de nori. Nu-i nimic altceva de f\cut. Ca mul]i surzi, Ernest avea mirosul foarte dezvoltat (`nafar\ de cazul c`nd era vorba de cìnele lui). Privilegiul \sta ìaducea multe bucurii, c`nd tr\gea pe n\ri mirosul supei de maz\repasat\ sau al m`nc\rurilor care-i pl\ceau mai presus de orice, cala-mari `n sucul cernelii lor, omlet\ cu c`rna]i sau acea tocan\ dem\runtaie, f\cut\ cu inim\ [i pl\m`ni de vit\, m`ncarea de vit\ a s\racului cu sos de vin ro[u [i ceap\, care era triumful bunicii [icare, dat fiind pre]ul ei, revenea adesea pe masa lor, de asemenea c`nd se stropea duminica cu ap\ de colonie ieftin\ sau cu lo]iunea numit\ [Pompero] (de care se folosea [i mama lui Jacques), al c\reiparfum dulce [i tenace pe fond de bergamot\ r\m`nea `ntotdeauna `n sufragerie [i `n p\rul lui Ernest, iar el aspira ad`nc parfumul dinsticl\ cu un aer extaziat... Dar sensibilitatea lui `n privin]a asta ìaducea [i necazuri. Nu suporta anumite mirosuri imperceptibileunor nasuri normal constituite. De pild\, luase obiceiul s\-[imiroas\ farfuria `nainte de a-[i `ncepe masa [i se sup\ra foc atunci

c`nd descoperea ceea ce pretindea el c\ era miros de ou. Bunica lua la r`ndul ei farfuria b\nuit\, o mirosea, declara c\ nu simte nimic,apoi o trecea fiicei sale pentru a avea [i m\rturia ei. CatherineCormery `[i plimba nasul delicat peste por]elan [i, f\r\ m\car s\ mai miroas\, declara cu voce bl`nd\ c\ nu, nu mirosea. Ele mi-roseau [i celelalte farfurii pentru a consolida [i mai bine verdictuldefinitiv, `n afar\ de cele ale copiilor care m`ncau `n gamele detabl\. (Pentru ra]iuni de altfel misterioase, insuficien]a veseleipoate, sau, dup\ cum a pretins `ntr-o zi bunica, pentru a evita spar-gerea farfuriilor, de[i, nici el, nici fratele lui nu erau ne`ndem`naticicu mìnile. ~ns\ tradi]iile familiale adesea nu au un fundament mai

solid, iar etnologii m\ fac s\ r`d cu poft\ atunci c`nd caut\ ra]iunea at`tor rituri misterioase. Adev\ratul mister, `n multe cazuri, este c\ nu exist\ deloc vreun motiv.) Apoi bunica rostea verdictul: numirosea. Adev\rul este c\ ea n-ar fi judecat niciodat\ altfel, maiales dac\ ea era cea care sp\lase vasele `n ajun. Asupra onoarei eide gospodin\ n-ar fi cedat cu nimic. ~ns\ abia atunci izbucnea adev\rata m`nie a lui Ernest [i asta cu at`t mai mult cu c`t nu-[i

ALBERT CAMUS88

a Microtragedii



`nc\ierare cu unchiul Joséphin, cel care lucra la c\ile ferate.Joséphin nu dormea `n casa mamei sale ([i, `ntr-adev\r, unde s-ar fiputut el culca?). Avea o camer\ `n cartier (camer\, de altfel, `n carenu invita pe nimeni din familie [i pe care Jacques, de exemplu, n-ov\zuse niciodat\) [i lua mesele la mama lui, c\reia `i pl\tea o mic\ pensie. Joséphin era c`t se poate de diferit de fratele s\u. Cu vreozece ani mai `n v`rst\, av`nd musta]\ scurt\ [i p\r tuns perie, el era [i mai masiv, mai `nchis [i mai ales mai calculat. Ernest `l acuza `nmod obi[nuit de zg`rcenie. La drept vorbind, se exprima mai sim-plu: „El Mzabit“. Mzabi]ii erau pentru el b\canii din cartier, careveneau `ntr-adev\r din Mzab [i care timp de c`]iva ani tr\iau dinnimic [i f\r\ neveste `n od\i]ele din fundul pr\v\liilor care mi-roseau a ulei [i a scor]i[oar\, pentru a-[i putea `ntre]ine familia `ncele cinci ora[e din Mzab, `n plin de[ert, unde tribul de eretici, unsoi de puritani ai Islamului persecuta]i de moarte de drept-cre-dincio[i, aterizase cu secole `n urm\, `ntr-un loc pe care-l aleseser\ pentru c\ erau foarte siguri c\ nimeni nu li-l va disputa, dat fiind c\

acolo nu erau dec`t pietre, tot at`t de departe de lumea semicivi-lizat\ de pe coast\ c`t poate fi o planet\ uscat\ [i lipsit\ de via]\ deTerra, [i unde s-au instalat `ntr-adev\r pentru a crea cinci ora[e, `n

jurul unor surse de ap\ s\r\c\cioase, `nchipuind acea stranie ascez\ de a-i trimite `n ora[ele de pe coast\ pe b\rba]ii valizi pentru a facecomer] spre a `ntre]ine acea crea]ie a spiritului [i doar a spiritului,p`n\ ce puteau fi `nlocui]i de al]ii [i se `ntorceau ca s\ se bucure `nora[ele lor fortificate cu p\m`ntul [i cu noroiul `mp\r\]iei `n sf`r[it cucerite pentru credin]a lor. Via]a rarefiat\, severitatea acelor Mzabi]i nu se puteau, a[adar, judeca dec`t `n func]ie de ]elurile lor profunde. ~ns\ popula]ia lucr\toare a cartierului, care habar n-avea

de Islam [i de ereziile sale, nu vedea dec`t aparen]a. Iar pentruErnest, la fel ca pentru toat\ lumea, a-l compara pe fratele lui cu unMzabit era tot una cu a-l compara cu Harpagon. ~ntr-adev\r,Joséphin era destul de str`ns cu banii, la opusul lui Ernest care,dup\ cum spunea bunica, avea „inima `n palm\“. (E adev\rat c\,atunci c`nd era furioas\ `mpotriva lui, `l acuza dimpotriv\ c\ avea palma aceleia[i m`ini „sparte“.) Dar, `n afar\ de diferen]a de firi,

PRIMUL OM 91



aceea, `[i amintea doar de Ernest `n picioare `n fa]a mesei `nc\ puse[i zbier`nd injurii de ne`n]eles, `n afar\ de cea de Mzabit, frateluis\u r\mas a[ezat [i care continua s\ m\n`nce. Apoi Ernest ì d\duseo palm\ fratelui s\u, care se ridicase [i se tr\sese `napoi `nainte de a se n\pusti asupra lui. ~ns\ deja bunica se crampona de Ernest, iar mama lui Jacques, alb\ de emo]ie, `l tr\gea pe Joséphin de la spate:„Las\-l, las\-l“, zicea ea, [i cei doi copii, palizi [i cu gura c\scat\,se uitau f\r\ s\ se mi[te, ascult`nd valul de impreca]ii furioase carecurgea `n sens unic, p`n\ ce Joséphin spuse cu un aer posac: „E unanimal, o brut\. Nu-i po]i face nimic“ [i d\du ocol mesei, `n vremece bunica `l ]inea pe Ernest care voia s\ alerge dup\ fratele s\u. {iimediat dup\ ce u[a se tr`nti, Ernest continu\ s\ se agite. „Las\-m\,las\-m\, spunea el maic\-sii, c-o s\-]i fac r\u.“ Ea-l apucase ns\ dep\r [i-l scutura: „Tu, tu ai s-o love[ti pe maic\-ta?“ Iar Ernest c\zuse pe scaun pl`ng`nd: „Nu, nu, nu pe tine. Tu e[ti ca bunulDumnezeu pentru mine!“ Mama lui Jacques plecase s\ se culcef\r\ s\-[i termine masa, iar a doua zi o durea capul. ~ncep`nd cu

ziua aceea, Joséphin nu se mai `ntoarse, `n afar\ de zilele c`nd era sigur c\ Ernest nu era acolo, pentru a o vizita pe maic\-sa.

a Mai era `nc\ o m`nie de care lui Jacques nu-i pl\cea s\-[iaminteasc\ pentru c\ nu dorea s\-i [tie cauza. De-a lungul unei`ntregi perioade de timp, un anume domn Antoine, o vag\ cuno[-tin]\ a lui Ernest, negustor de pe[te la pia]\, maltez de origine, cu o`nf\]i[are destul de frumoas\, sub]ire [i `nalt [i care purta `ntot-deauna un soi de ciudat\ p\l\rie tare de culoare `nchis\ [i totodat\ o batist\ `n carouri f\cut\ sul pe care [i-o `nnoda `n jurul g`tului, `ninteriorul c\m\[ii, venise regulat seara, `nainte de cin\, acas\ la ei.G`ndindu-se mai t`rziu la acest lucru, Jacques re]inu ceea ce nu-l

frapase `ntì, faptul c\ mama sa se `mbr\ca ceva mai cochet, `[ipunea [or]uri deschise la culoare [i chiar i se putea observa un picde fard pe obraz. Era, de asemenea, epoca `n care femeile `ncepur\ s\-[i taie p\rul, pe care-l purtau p`n\ atunci lung. Lui Jacques ìpl\cea de altfel s\ se uite la maic\-sa sau la bunica sa atunci c`nd

PRIMUL OM 93

mai era [i faptul c\ Joséphin c`[tiga ceva mai mul]i bani dec`t Éti-enne [i c\ risipa este totdeauna mai u[oar\ `n s\r\cie. Rari s`nt aceia care continu\ s\ fie risipitori dup\ ce au dob`ndit mijloacelede a fi. Aceia s`nt regii vie]ii, pe care trebuie s\-i salu]i cu plec\-ciuni. Pe Joséphin cu siguran]\ nu-l d\deau banii afar\ din cas\ dar,`n afar\ de leafa lui pe care o administra metodic (practica a[a-zisa metod\ a plicurilor, dar, prea zg`rcit pentru a cump\ra adev\rateplicuri, le fabrica el din h`rtie de ziar sau din cea de b\c\nie), rea-liza venituri suplimentare cu ajutorul unor mici combina]ii bineg`ndite. Lucr`nd la c\ile ferate, avea drept la un permis de circula]iela fiecare cincisprezece zile. Una din dou\ duminici, a[adar, lua trenul pentru a se duce `n ceea ce se numea „interiorul“, adic\ ]inutul, [i parcurgea fermele arabe pentru a cump\ra pe pre] micou\, ni[te pui firavi sau iepuri de cas\. Aducea cu el aceste m\rfuri[i le vindea cu un beneficiu cinstit vecinilor s\i. Pe toate planurile,via]a lui era organizat\. Nu se [tia s\ aib\ nevast\. ~n rest, `ntres\pt\m`na de lucru [i duminicile consacrate comer]ului, ì lipsea cu

siguran]\ timpul liber pe care-l pretinde practicarea volupt\]ii.Anun]ase `ns\ `ntotdeauna c\ se va `nsura la patruzeci de ani cu ofemeie care s\ aib\ situa]ie. P`n\ atunci va r\m`ne `n camera lui, va str`nge bani [i va continua s\ tr\iasc\ par]ial la maic\-sa. Oric`t destraniu ar fi p\rut, dac\ ar fi luat cineva `n considera]ie lipsa lui defarmec, `[i execut\ totu[i planul a[a cum spusese [i lu\ de nevast\ o profesoar\ de pian care era foarte departe de a fi ur`t\ [i care ìaduse pentru c`]iva ani m\car, odat\ cu mobilele sale, fericirea burghez\. Este adev\rat c\ Joséphin avea s\ p\streze la sf`r[it mobilele [i nu nevasta. Dar asta era o alt\ poveste, [i singurul lucrupe care Joséphin nu-l prev\zuse este obliga]ia `n care s-a pomenit,

dup\ cearta sa cu Étienne, de a nu mai lua mesele la maic\-sa [i dea folosi deliciile costisitoare ale restaurantului. Jacques nu-[iamintea cauzele dramei. Certuri obscure ì divizau uneori familia [inimeni cu adev\rat n-ar fi fost `n stare s\ le desc`lceasc\ originile,[i asta cu at`t mai pu]in cu c`t, memoria lipsindu-le tuturor, nu-[imai aminteau cauzele, m\rginindu-se s\ `ntre]in\ mecanic efectul odat\ pentru totdeauna acceptat [i rumegat. ~n ceea ce prive[te ziua

ALBERT CAMUS92

a Menajul Ernest, Catherine dup\ moartea bunicii



pe Brillant. ~ntr-o sear\ de var\, Jacques b\g\ de seam\ c\ el p\rea s\ p`ndeasc\ ceva din balcon. „O s\ vin\ Daniel?“ `ntreb\ copilul.Cel\lalt morm\i. {i dintr-o dat\ Jacques `l v\zu venind pe Antoine,care nu mai venise de c`teva zile. Ernest se n\pusti [i, c`teva secunde mai t`rziu, zgomote surde urcar\ dinspre scar\. Jacques serepezi `ntr-acolo [i-i v\zu pe cei doi b\rba]i b\t`ndu-se f\r\ s\ scoat\ o vorb\, `n `ntuneric. Ernest, f\r\ s\ simt\ loviturile, lovea [iiar\[i lovea cu pumnii s\i, tari ca fierul, [i `n clipa urm\toareAntoine se rostogolea `n josul sc\rii, se ridica cu gura plin\ des`nge, scotea o batist\ pentru a-[i [terge s`ngele, f\r\ s\ `nceteze dea se uita la Ernest care pleca vijelios ca din pu[c\. C`nd se `ntoarse`n\untru, Jacques o g\si pe maic\-sa a[ezat\ `n sufragerie, nemi[-cat\, cu tr\s\turile `ncremenite. Se a[ezase [i el f\r\ s\ rosteasc\ ovorb\ a . Iar apoi Ernest se re`ntorsese, morm\ind `njur\turi [iarunc`ndu-i o privire furioas\ surorii sale. Cina se desf\[urase ca de obicei, doar c\ mama lui nu m`ncase; „nu mi-e foame“, ìspunea ea simplu mamei ei care insista. Masa odat\ terminat\, ple-

case `n camera ei. ~n timpul nop]ii, Jacques, trezit din somn, o auzifoindu-se `n pat. ~ncep`nd cu a doua zi, ea se `ntoarse la rochiile einegre sau cenu[ii, la ]inuta ei strict\ de femeie s\rac\. Jacques og\sea la fel de frumoas\, [i mai frumoas\ `nc\ din pricina unui aer sporit de distan]are [i neaten]ie, instalat\ de acum pentru totdeauna `n s\r\cie, singur\tate [i b\tr`ne]ea ce avea s\ vin\ b.

Mult\ vreme Jacques ì purt\ pic\ unchiului s\u, f\r\ s\ [tieprea bine ceea ce putea de fapt s\-i repro[eze. Dar, `n acela[i timp,el [tia c\ nu po]i fi sup\rat pe el [i c\ s\r\cia, infirmitatea, nevoia elementar\ `n care tr\ia `ntreaga sa familie, dac\ nu scuz\ totul,`mpiedic\ oricum s\ condamni ceva la cei ce le s`nt victime.

~[i f\ceau r\u unii altora f\r\ s\ vrea [i, pur [i simplu, deoareceerau fiecare pentru cel\lalt reprezentan]ii trebuin]ei str`mtorate [icrude `n care tr\iau. {i, `n orice caz, nu se putea `ndoi de ata[amentul

PRIMUL OM 95

ele procedau la ceremonia piept\natului. Cu un prosop pe umeri, cugura plin\ de ace de p\r, ele `[i piept\nau `ndelung p\rul lung albsau brun, apoi `l ridicau, tr\geau [uvi]e de p\r lins foarte str`nsep`n\ la cocul de pe ceaf\, pe care-l ciuruiau atunci de spelci, scoaseuna c`te una din gura cu buze desf\cute [i cu din]ii str`n[i, [i `nfipteuna dup\ alta `n masa deas\ a cocului. Noua mod\ ì p\rea totodat\ ridicol\ [i vinovat\ bunicii care, subestim`nd for]a real\ a modei [if\r\ s\ se sinchiseasc\ de logic\, d\dea asigurarea c\ doar femeile„de via]\“ ar consim]i s\ se ridiculizeze astfel. Mama lui Jacquesb\gase ideea la cap, [i totu[i, un an mai t`rziu, cam `n perioada vizitelor lui Antoine, se `ntorsese `ntr-o sear\ cu p\rul t\iat, `ntine-rit\ [i proasp\t\ [i declar`nd cu o fals\ veselie `n spatele c\reia sesim]ea nelini[tea, c\ voise s\ le fac\ o surpriz\.

Era o surpriz\ pentru bunica, `ntr-adev\r, care, m\sur`nd-o dinochi [i contempl`nd iremediabilul dezastru, se m\rginise s\-i spun\, nfa]a fiului ei, c\ avea aerul unei t`rfe. Apoi se re`ntorsese `n buc\t\ria ei. Catherine Cormery ncetase s\ mai z`mbeasc\ [i ntreaga mizerie [i

oboseal\ a lumii se zugr\viser\ pe chipul s\u. Apoi `nt`lnise privirea fix\ a fiului ei, `ncercase s\ z`mbesc\ iar\[i, `ns\ buzele-i tremurau [id\duse fuga pl`ng`nd `n camera ei, pe patul care r\m`nea singurulad\post al odihnei, al singur\t\]ii [i al durerilor ei. Jacques, buim\cit,se apropiase de ea. ~[i `nfundase obrazul `n pern\, cu buclele scurtecare dezveleau ceafa [i cu spatele slab zg`l]ìte de hohote de pl`ns.„M\mico, m\mico“, ì spusese Jacques ating`nd-o timid cu m`na.„E[ti foarte frumoas\ a[a.“ ~ns\ ea nu auzise [i, f\c`nd un semn cum`na, ì ceruse s\ plece. El se d\duse `napoi p`n\ `n prag [i, sprijinit de u[orul u[ii, `ncepuse [i el s\ pl`ng\ de neputin]\ [i de iubire *.

C`teva zile la r`nd, bunica nu-i adres\ cuv`ntul fiicei sale. ~n

acela[i timp, Antoine, atunci c`nd venea, era primit rece. Ernest mai cu seam\ p\stra un chip posomor`t. Antoine, de[i era destul defilfizon [i bun de gur\, sim]ea bine acest lucru. Ce se `nt`mpl\ a-tunci? Jacques v\zu de mai multe ori urme de lacrimi `n frumo[iiochi ai mamei sale. Ernest t\cea cel mai adesea [i-l repezea p`n\ [i

ALBERT CAMUS94

* Lacrimi de iubire neputincioas\

a De mutat mai `nainte – lupt\, nu Lucienb C\ci b\tr`ne]ea avea s\ vin\ – pe atunci Jacques g\sea c\ mama sa era b\tr`n\, iar ea avea abia v`rsta pe care o avea el nsu[i acum, ns\ tinere]ea reprezint\ mai ntì o unirea tuturor posibilit\]ilor, iar el pentru care via]a fusese generoas\... [pasaj t\iat – n. ed.]



vacarmului ciocanelor, era `nt`mpinat de un salut vesel, [i dansulciocanelor re`ncepea. Ernest, mbr\cat cu un vechi pantalon abastrupeticit, cu espadrile acoperite de rumegu[, cu o flanel\ cenu[ie f\r\ m`neci [i cu un fes vechi decolorat care-i proteja p\rul frumos detala[ [i de praf, `l `mbr\]i[a [i ì propunea s\-l ajute. Uneori,Jacques ]inea cercul ridicat pe nicovala care-l fixa `n l\]imea ei, `ntimp ce unchiul lovea din toate puterile pentru a turti niturile. Cer-cul vibra `n mìnile lui Jacques [i fiecare lovitur\ de ciocan ìbr\zda palmele, sau, `n timp ce Ernest se a[eza c\lare la un cap\t alb\ncii, Jacques se a[eza `n acela[i mod la cel\lalt cap\t, str`ng`ndfundul butoia[ului care-i desp\r]ea, pe c`nd Ernest `l cioplea. Dar ce prefera el era s\ aduc\ doagele mici `n mijlocul cur]ii pentru ca Ernest s\ le asambleze rudimentar, men]in`ndu-le cu un cerc petre-cut pe la mijlocul lor. ~n centrul butoia[ului deschis la ambelecapete, Ernest aduna tala[, c\ruia Jacques avea misiunea s\-i dea foc. Focul f\cea s\ se dilate fierul mai mult dec`t lemnul, iar Ernest profita de acest lucru pentru a `nfunda cercul mai departe cu lovi-

turi zdravene de dalt\ [i de ciocan, `n mijlocul fumului care-i f\cea s\ pl`ng\. C`nd cercul era `nfundat, Jacques aducea g\le]ile maridin lemn pe care le umpluse cu ap\ la pomp\ `n fundul cur]ii, sed\deau to]i la o parte, iar Ernest arunca violent apa pe butoia[,r\cind astfel cercul, care se str`mta [i mu[ca mai departe lemnul`nmuiat de ap\, `n mijlocul unei mari degaj\ri de aburia .

Oamenii l\sau apoi lucrurile a[a cum erau, arcuite, pentru a lua o mic\ gustare, iar lucr\torii se adunau, `n jurul unui foc de tala[ [ilemn iarna, la umbra acoperi[ului vara. Erau acolo Abder, salaho-rul arab care purta un pantalon ar\besc cu turul at`rn`nd `n cute [icu cracul p`n\ la jum\tatea pulpei piciorului, o hain\ veche peste oflanel\ zdren]uit\ [i un fes, [i care, cu un accent ciudat, `l numea pe Jacques „colegul meu“, pentru c\ el f\cea aceea[i munc\ atuncic`nd `l ajuta pe Ernest. Patronul, M [ ]1, care era `n realitate unvechi lucr\tor dogar care executa `mpreun\ cu ajutoarele sale

PRIMUL OM 97

aproape animalic al unchiului s\u pentru bunica mai `ntì [i apoipentru mama lui Jacques [i copiii ei. ~l sim]ise, `n ceea ce-l privea,`n ziua accidentului de la dog\riea . ~n fiecare joi, Jacques se ducea `ntr-adev\r la dog\rie. Dac\ avea teme de f\cut, le expedia foarterepede [i alerga iute spre atelier, cu aceea[i bucurie pe care osim]ea `n alte d\]i c`nd `[i `nt`lnea camarazii de pe strad\. Atelierulse afla l`ng\ c`mpul de manevre. Era un fel de curte `nc\rcat\ cude[euri, cercuri vechi de fier, zgur\ [i focuri stinse. Pe una dinlaturi, fusese construit un fel de acoper\m`nt din c\r\mizi sus]inut la distan]e regulate de st`lpi f\cu]i din bolovani. Cei cinci sau [aselucr\tori munceau sub acel acoper\m`nt. Fiecare `[i avea `n princi-piu locul s\u, adic\ un banc de lucru lipit de perete `n fa]a c\ruia seafla un spa]iu gol `n care se puteau monta butoia[ele [i butoaielemari [i, desp\r]indu-l de locul urm\tor, un soi de banc\ f\r\ sp\tar `n care era practicat\ o deschiz\tur\ destul de mare pentru a putea strecura `n ea fundurile de butoia[ [i a le ciopli manual cu ajutorulunui instrument destul de asem\n\tor cu un sat`r b, dar a c\rui parte

t\ioas\ se g\sea `nspre omul care apuca cele dou\ m`nere. Aceast\ organizre, la drept vorbind, nu se `n]elegea bine de la prima vedere.Cu siguran]\, a[a fusese f\cut\ la nceput repartizarea, dar ncetul cu`ncetul b\ncile se deplasaser\, cercurile se `ngr\m\diser\ `ntre mese-le de lucru, l\zile cu nituri trenau dintr-un loc `ntr-altul, [i era nevoiede o `ndelung\ observa]ie sau, ceea ce era cam acela[i lucru, o`ndelung\ frecventare pentru a b\ga de seam\ c\ mi[c\rile fiec\ruilucr\tor se desf\[urau mereu `n aceea[i arie. ~nainte de a ajunge la atelier, unde-i aducea gustarea unchiului, Jacques recuno[tea zgomo-tul loviturilor de ciocan peste d\l]ile care slujeau la `nfundarea cer-curilor de fier `n jurul butoia[elor, ale c\ror doage mici fuseser\ str`nse, iar lucr\torii b\teau peste un cap\t al daltei `n timp ce plimbaurepede cel\lalt cap\t jur-`mprejurul cercului – sau ghicea dup\ zgo-mote mai puternice, mai distan]ate c\ tocmai nituiau cercurile petre-cute `n menghinea bancului. C`nd ajungea la atelier `n mijlocul

ALBERT CAMUS96

a De pus dog\ria naintea furiilor [i poate chiar la nceput portret Ernest.b De verificat numele uneltei

a De terminat butoia[ul1 Nume ilizibil



~n pragul u[ii, d`nd de Jacques, Ernest scotea o exclama]ie de sur-priz\, ceva ce aducea a how din englez\, [i-l `mbr\]i[a `ndrept`ndu-[i]inuta. ~n pofida p\rului `n `ntregime alb, p\strase un chip de o sur-prinz\toare tinere]e, `nc\ regulat [i armonios. ~ns\ picioarele str`mbese curbaser\ [i mai mult, spinarea se `ncovoiase de tot [i Ernest mergea `ndep\rt`nd bra]ele [i picioarele. „Cum o mai duci?“ ì spuseJacques. Nu, n-o ducea bine, avea junghiuri, reumatism, era r\u de el;dar Jacques? Da, totul mergea bine, ce puternic era, ea ([i o ar\ta peCatherine cu degetul) era bucuroas\ c\-l revede. De la moartea buni-cii [i de la plecarea copiilor, fratele [i sora locuiau `mpreun\ [i nicim\car nu se puteau lipsi unul de cel\lalt. El avea nevoie s\ se ocupecineva de el, [i din punctul \sta de vedere ea era pentru el ca o ne-vast\, f\c`nd de m`ncare, preg\tindu-i ruf\ria, `ngrij`ndu-l la nevoie.Ea avea nevoie nu de bani, c\ci fiii ei aveau grij\ de ea, ci de compa-nia unui b\rbat, iar el veghea asupra ei `n felul lui de ani de zile dec`nd tr\iser\, da, ca un so] cu so]ia lui, nu dup\ trup, ci dup\ s`nge,ajut`ndu-se s\ tr\iasc\ atunci c`nd infirmit\]ile lor le f\ceau via]a at`t

de grea, continu`nd o convorbire mut\ luminat\ la r\stimpuri decr`mpeie de fraz\, dar mai uni]i [i mai informa]i unul asupra celuilalt dec`t multe cupluri normale. „Da, da, spunea Ernest. Jacques, Jac-ques, mereu ea vorbe[te. – Ei bine, iat\“, spunea Jacques. {i iat\ `ntr-adev\r, se reg\sea ntre ei doi ca odinioar\, neput`nd s\ le spun\ nimic [i ne`ncet`nd niciodat\ s\-i iubeasc\, pe ei cel pu]in, [i iubin-du-i `nc\ [i mai mult pentru c\-i `ng\duiau s\ iubeasc\, de[i el nu fu-sese `n stare s\ iubeasc\ at`tea creaturi care meritau s\ fie iubite.

„{i Daniel? – E bine, e b\tr`n ca mine; Pierrot frate-s\u `nchisoare. – De ce? – Zice sindicatul. Eu cred c\ e cu arabii.“{i dintr-o dat\ nelini[tit:„Zi bandi]ii, e bine?

– Nu, spuse Jacques, ceilal]i arabi, da, bandi]ii nu. – Bun, am spus mamei tale patronii prea duri . Era nebunie dar

bandi]ii nu e cu putin]\. – Asta e, spuse Jacques. Dar trebuie s\ facem ceva pentru Pierrot.

PRIMUL OM 99

comenzi pentru o dog\rie mai important\ [i anonim\. Un lucr\tor italian mereu trist [i cu guturai. {i mai cu seam\ veselul Danielcare-l lua mereu pe Jacques al\turi de el, ca s\-l tachineze sau s\-lalinte. Jacques fugea, vagabonda prin atelier, cu [or]ul lui negruacoperit de rumegu[, cu picioarele goale `n ni[te sandale proastedin curele de piele `mpletite, dac\ era cald, pline de p\m`nt [i dea[chii, respira cu `nc`ntare mirosul de rumegu[, mirosul maiproasp\t de tala[, se `ntorcea spre foc ca s\ se p\trund\ de fumulpl\cut r\sp`ndit de el, sau `ncerca precaut unealta pentru cioplit fundul butoiului pe o bucat\ de lemn pe care o `n]epenea `nmenghin\ [i se bucura atunci de `ndem`narea mìnilor lui pentrucare-l l\udau to]i lucr\torii.

~n cursul uneia din acele pauze se coco]ase proste[te pe banc\ av`nd t\lpile ude. Brusc alunec\ `nainte, `n timp ce banca bascula `napoi, [i c\zu cu toat\ greutatea peste banc\ `n timp ce m`na luidreapt\ se bloca sub aceasta. Sim]i imediat o durere surd\ la m`n\, dar se ridic\ pe dat\ `n fa]a lucr\torilor care veniser\ `n fug\. Dar, `nainte

chiar s\ fi terminat s\ r`d\, Ernest se arunca asupra lui, l lua `n bra]e[i se n\pustea afar\ din atelier, alerg`nd c`t `l ]ineau puterile [i bìgu-ind: „La doctor, la doctor“. Atunci `[i v\zu degetul mijlociu de la m`na dreapt\ complet strivit la extremitate ca o past\ mare murdar\ [ilipsit\ de form\ din care [iroia s`ngele. I se f\cu brusc grea]\ [i le[in\.Cinci minute mai t`rziu, erau la doctorul arab care locuia peste drumde casa lor. „Nu-i nimic, domnule doctor, nu-i nimic, a[a e?“ spunea Ernest, alb ca varul. „Duce]i-v\ s\ m\ a[tepta]i al\turi, zise doctorul, os\ fie curajos.“ Trebuise s\ fie curajos, `nc\ [i ast\zi ciudatul deget mijlociu c`rpit al lui Jacques st\tea m\rturie. Dar, dup\ ce copcile fur\ puse [i pansamentul terminat, doctorul ì decern\, odat\ cu un medi-cament `nt\ritor, un brevet de curaj. Totu[i Ernest dori s\-l duc\ tot `nbra]e pentru a traversa strada [i, pe scara casei, `ncepu s\-l s\rute pecopil gem`nd [i str`ng`ndu-l la piept gata-gata s\-l sufoce.

„Mam\, spuse Jacques, bate cineva la u[\. – Este Ernest, spuse maic\-sa. Du-te s\-i deschizi. ~nchid acum

din pricina bandi]ilor.“

ALBERT CAMUS98



unde se `n\l]a atunci minunata arom\ vanilat\ care le `nso]ea de-a lungul `ntregului parcurs p`n\ la Sidi-Ferruch, amestecat\ cu miro-sul pulberii de pic\turi fine care ajungea de la mare p`n\ la drumulspre litoral, viguros `nghi]it de cei patru cai pe deasupra c\rora Michela pocnea din biciul pe care i-l trecea din c`nd `n c`nd luiJacques al\turi de el, Jacques fascinat de cele patru crupe enormecare se leg\nau sub el `n clinchet mare de clopo]ei sau care sec\scau `n timp ce coada se ridica, iar el vedea form`ndu-se apoic\z`nd pe jos balega `mbietoare, `n vreme ce potcoavele scoteausc`ntei, iar clopo]eii `[i accelerau sunetul c`nd caii d\deau din cap.~n p\dure, pe c`nd ceilal]i a[ezau `ntre copaci co[urile de rufe [i[tergarele, Jacques `l ajuta pe Michel s\ frece caii cu [omoioagede paie [i s\ le lege de g`t traistele din p`nz\ cenu[iu-`nchis `ncare-[i mi[cau f\lcile, `nchiz`nd [i deschiz`nd ochii lor mari [ifraterni, sau alung`nd vreo musc\ cu c`te un picior ner\bd\tor.P\durea era plin\ de lume, m`ncau claie peste gr\mad\, se dansa din loc `n loc `n sunet de acordeon sau de chitar\, marea se

auzea foarte aproape, nu era niciodat\ destul de cald pentru a teputea sc\lda, dar destul `ntotdeauna pentru a merge cu picioa-rele goale `n valurile de la ]\rm, pe c`nd ceilal]i `[i f\ceau siesta,iar lumina care se `ndulcea imperceptibil f\cea [i mai largispa]iile v\zduhului, at`t de largi `nc`t copilul sim]ea cum urc\ `nel lacrimi [i `n acela[i timp un strig\t mare de bucurie [i de re-cuno[tin]\ `nspre fermec\toarea via]\. ~ns\ m\tu[a Margueritemurise, ea cea at`t de frumoas\, [i mereu bine `mbr\cat\, prea cochet\, se spunea, [i avusese dreptate pentru c\ diabetul o]intuise `ntr-un fotoliu unde `ncepuse s\ se umfle `n apartamen-tul l\sat de izbeli[te, [i s\ devin\ enorm\ [i at`t de buh\it\, `nc`t nu mai putea respira cu u[urin]\, ur`t\ acum s\ dai s\ fugi, `n-conjurat\ de fetele ei [i de fiul ei [chiop care era cizmar, carep`ndeau, cu inima str`ns\, nu cumva s\ se sufocebc. Ea continua

PRIMUL OM 101

– Bun, voi zice lui Daniel. – {i Donat? (Era func]ionarul de la gaze, boxer.) – A murit. Cancer. S`ntem to]i b\tr`ni.“Da, Donat murise. {i m\tu[a Marguerite, sora maic\-si,

murise, la care-l t`ra bunica dup\ ea duminica dup\-amiaz\ [i undeel se plictisea ngrozitor, afar\ de cazul c`nd unchiul Michel, careera c\ru]a[ [i care [i el se plictisea la acele conversa]ii `n sufrage-ria `ntunecoas\, `n jurul bolurilor cu cafea neagr\ pe mu[amaua mesei, `l lua cu el la grajdul lui care era foarte aproape, iar acolo,`n semi`ntuneric, pe c`nd soarele dup\-amiezii `nc\lzea str\zileafar\, sim]ea mai `nt`i mirosul pl\cut de p\r de cal, de paie [i debaleg\, auzea lan]urile de la c\pestre mi[c`ndu-se peste ieslea delemn, caii `ntorceau spre ei ochii lor cu gene lungi, iar unchiulMichel, `nalt, usc\]iv, cu must\]ile lui lungi [i care mirosea el`nsu[i a paie, `l coco]a pe unul dintre cai, care, placid, `[i l\sa dinnou capul `n jos `n iesle [i-[i zdrobea `n din]i din nou ov\zul, `nvreme ce unchiul `i aducea copilului ro[cove pe care le mesteca [i

le sugea cu deliciu, plin de prietenie pentru acel unchi legat mereu`n mintea lui de cai, [i `n lunea de dup\ Pa[te cu el plecau `m-preun\ cu `ntreaga familie pentru a m`nca mouna `n p\durea de la Sidi-Ferruch, iar Michel `nchiria atunci unul dintre acele tramvaiecu cai care f\ceau pe-atunci serviciul `ntre cartierul `n care locuiau[i centrul Algerului, un soi de cu[c\ mare cu spa]ii goale `ntresc`nduri `nzestrat\ cu b\nci a[ezate `n spate, la care se `nh\maucaii unul `naintea celorlal]i, primul fiind ales de Michel din grajduls\u, [i se `nc\rcau din zori `n tramvai co[urile mari folosite pentrurufe, pline acum cu acei cozonaci obi[nui]i numi]i mounas [i cuu[oare pr\jituri friabile numite urechiu[i , pe care toate femeilecasei le preg\teau acas\ la m\tu[a Marguerite cu dou\ zile `naintede aceast\ ie[ire, pe mu[amaua acoperit\ cu f\in\ pe care se `n-tindea aluatul cu vergeaua p`n\ ce acoperea aproape `n `ntregimefa]a de mas\, [i, cu o roti]\ din meri[or, se decupau atunci dinaluat pr\jiturile, pe care copiii le aduceau pe farfurii mari la pr\jit [i care erau aruncate n ni[te ligheane voluminoase cu ulei ncins,pentru a le alinia mai apoi cu grij\ `n co[urile mari de rufe, de

ALBERT CAMUS100

a De recuperat Michel n cursul cutremurului de la Orléansvilleb Cartea a [asea, `n cea de a 2-a partec {i Francis murise (de v\zut ultimele note).



s\rac\ [i fericit\, nu era sigur c\ acele amintiri at`t de bogate, gata s\ ]`[neasc\ din el, erau cu adev\rat fidele copilului care fusese. Era cumult mai sigur, dimpotriv\, c\ trebuia s\ se mul]umeasc\ cu dou\ sautrei imagini privilegiate care-l reuneau cu ei, care-l asimilau lor, caresuprimau ce `ncercase el s\ fie vreme de at`]ia ani [i-l diminuau `nsf`r[it p`n\ la fiin]a anonim\ [i oarb\ care [i supravie]uise at`ta timpprin familia sa [i care constituia adev\rata lui noble]e.

Astfel era imaginea acelor seri de z\duf `n care `ntreaga familie,dup\ cin\, cobora ni[te scaune pe trotuar `n fa]a u[ii casei, unde unaer st\tut [i cald se l\sa din ficu[ii plini de praf, `n timp ce oameniidin cartier circulau `n sus [i-n jos prin fa]a lor, Jacques 1, cu capulpe um\rul slab al maic\-sii, cu scaunul un pic l\sat pe spate, pri-vind printre ramuri stelele cerului de var\, sau cealalt\ imagine, cea a unei seri de Cr\ciun `n care `napoindu-se f\r\ Ernest de la m\tu[a Marguerite dup\ miezul nop]ii, v\zuser\ `n fa]a restaurantului del`ng\ u[a lor un om `ntins pe jos, `n jurul c\ruia un altul dansa. Ceidoi b\rba]i, care b\user\, voiser\ s\ bea `nc\ [i mai mult. Patronul,

un t`n\r firav [i blond, ì d\duse afar\. Ei o loviser\ cu picioarelepe patroan\ care era `ns\rcinat\. Iar patronul tr\sese. Glon]ul se`nfipsese `n t`mpla dreapt\ a omului. Capul st\tea acum cu rana `n

jos. Beat de alcool [i de spaim\, cel\lalt `ncepuse s\ danseze `n jurul lui [i, `n t imp ce restaurantul `[ i `nchidea por]ile, toat\ lumea fugise `nainte de sosirea poli]iei. {i, `n acel col] retras al cartierului`n care st\teau str`n[i unii `ntr-al]ii, cele dou\ femei ]in`nd copiii l`n-g\ ele, lumina rar\ pe pavajul lucios de la ploile recente, lungile alu-nec\ri umede ale automobilelor, sosirea distan]at\ a tramvaielor sonore [i iluminate, pline de c\l\tori veseli [i indiferen]i la acea scen\ dintr-o alt\ lume, ntip\reau n inima ngrozit\ a lui Jacques oimagine care p`n\ acum supravie]uise tuturor celorlalte: imaginea dulceag\ [i insistent\ a acelui cartier `n care el domnise toat\ ziua `ninocen]\ [i poft\ de via]\, dar pe care sf`r[iturile de zi `l f\ceau dintr-odat\ misterios [i nelini[titor, atunci c`nd str\zile sale `ncepeau [s\ se]

populeze cu umbr\ sau c`nd mai cur`nd o singur\ umbr\ anonim\,

PRIMUL OM 103

s\ se `ngra[e `nc\, `ndopat\ cu insulin\, [i `n cele din urm\, `ntr-a-dev\r, se sufocasea .

~ns\ [i m\tu[a Jeanne murise, sora bunicii, cea care asista la con-certele de duminic\ dup\-amiaz\ [i care rezistase mult timp `n ferma ei v\ruit\ `n mijlocul celor trei fiice ale ei v\duve de r\zboi, vorbindmereu de so]ul ei de mult\ vreme mort b, unchiul Joseph care nu vor-bea dec`t dialectul mahonez [i pe care Jacques `l admira din pricina p\rului alb deasupra unui frumos chip rozaliu, [i a sombrero-uluinegru pe care-l purta chiar [i la mas\, cu un aer de inimitabil\ noble]e,adev\rat patriarh ]\ran, c\ruia totu[i i se `nt`mpla s\ se ridice u[or `ncursul mesei pentru a slobozi o sonor\ necuviin]\ de care se scuza curtenitor `n fa]a repro[urilor resemnate ale nevestei sale. {i veciniibunicii sale, familia Masson, muriser\ cu to]ii, b\tr`na mai `ntì, iar apoi sora mai mare, Alexandra cea `nalt\, [i [ ]1 fratele cu urechi dez-lipite, care era acrobat contorsionist [i c`nta la matineele cinematogra-fului Alcazar. To]i, da, chiar [i cea mai t`n\r\ fiic\ Marthe, c\reia fratele lui, Henri, ì f\cuse curte [i mai mult chiar dec`t curte.

Nimeni nu mai vorbea despre ei. Nici mama sa, nici unchiul s\unu mai vorbeau despre rudele disp\rute. Nici despre acel tat\ alec\rui urme le c\uta, nici despre ceilal]i. Continuau s\ tr\iasc\ nevo-ia[, de[i nu mai erau str`mtora]i, `ns\ obiceiul se `nst\p`nise, [i deasemeni o ne`ncredere resemnat\ fa]\ de via]\, pe care o iubeau ani-malic, dar despre care [tiau din experien]\ c\ d\ na[tere cu regu-laritate nefericirii f\r\ ca m\car s\ fi dat vreun semn c\ o poart\ c. {iapoi, a[a cum erau am`ndoi `n jurul lui, t\cu]i [i ghemui]i `n ei `n[i[i,goi de amintiri [i credincio[i doar c`torva imagini obscure, ei tr\iauacum `n preajma mor]ii, adic\ mereu `n prezent. Nu va [ti niciodat\ de la ei cine era tat\l s\u [i, chiar [i atunci c`nd, doar prin prezen]a lor, redeschideau `n el izvoare proaspete venite dintr-o copil\rie

ALBERT CAMUS102

a Denise i p\r\se[te la optsprezece ani ca s\-[i tr\iasc\ via]a – Revine la dou\zeci[i unu devenit\ bogat\, [i, v`nz`ndu-[i bijuteriile, reface tot grajdul tat\lui ei – ucis\ de o epidemie.b Fiicele?1 Nume ilizibilc Dar s`nt de fapt mon[tri? (nu, el era m.)

1 Suveran umil [i m`ndru peste frumuse]ea nop]ii



6 BIS

{COALA1

a Acela nu-i cunoscuse tat\l, dar ì vorbea adesea despre el sub oform\ un pic mitologic\, [i, oricum, la un moment dat, [tiuse s\-l`nlocuiasc\ pe acel tat\. De aceea, Jacques nu-l uitase niciodat\, ca

[i cum, neresim]ind vreodat\ cu adev\rat absen]a unui tat\ pe carenu-l cunoscuse, ar fi recunoscut totu[i `n mod incon[tient, mai `ntìcopil, apoi de-a lungul `ntregii sale vie]i, singurul gest patern,chibzuit [i totodat\ hot\r`tor, care intervenise `n via]a sa de copil.C\ci domnul Bernard, dasc\lul lui de la clasa la care avea s\-[iob]in\ certificatul de studii, `[i pusese `n joc `ntreaga lui greutate deom adult, la un moment dat, pentru a modifica destinul acelui copilpe care-l avea `n grij\, [i-l modificase `ntr-adev\r.

Deocamdat\, domnul Bernard se afla acolo n fa]a lui Jacques nmicul s\u apartament de la intersec]ia Rovigo, aproape la poalelecartierului Casbah, care domina ora[ul [i marea, ocupat de mici co-mercian]i de toate rasele [i toate religiile, `n care casele miroseau a mirodenii [i a s\r\cie totodat\. Se afla acolo, `mb\tr`nit, cu p\rulr\rit, cu pete de b\tr`ne]e nd\r\tul ]esutului acum sticlos al obrajilor [i al mìnilor, deplas`ndu-se mai `ncet ca odinioar\, [i vizibil mul]umit

semnalat\ printr-un surd trop\it [i un zgomot confuz de voci, seivea uneori, inundat\ de un nimb s`ngeriu `n lumina ro[ie a unuiglob de farmacie [i c`nd copilul n\p\dit brusc de spaim\ alerga spre casa s\r\c\cioas\ pentru a-i reg\si acolo pe ai s\i.

ALBERT CAMUS104

1 De v\zut `n anex\, p. 264–265, fila II pe care autorul o intercalase `ntre paginile68 [i 69 ale manuscrisului.a Tranzi]ia cu 6?



calea ferat\. Familiile lor erau vag prietene, sau a[a cum se `n-t`mpl\ `n acele cartiere, adic\ se stimau f\r\ s\-[i fac\ aproapeniciodat\ vizite [i erau to]i foarte hot\r`]i s\ se ajute unii pe al]iif\r\ s\ aib\ aproape niciodat\ ocazia. Doar copiii deveniser\ cuadev\rat prieteni, din acea prim\ zi `n care, Jacques purt`nd `nc\ rochi]\ [i `ncredin]at fiind lui Pierre, con[tient de faptul c\ el purta pantalona[i [i de datoria lui de b\ie]el mai mare, cei doi copii seduseser\ `mpreun\ la gr\dini]\. Parcurseser\ apoi `mpreun\ seria de clase p`n\ la cea a certificatului de studii, `n care Jacques intr\ la nou\ ani. Vreme de cinci ani, b\tuser\ `n patru r`nduri aceea[i cale,unul blond, altul brun, unul placid, cel\lalt clocotind de energie,dar fra]i prin origine [i soart\, buni elevi am`ndoi [i `n acela[i timpneobosi]i la joac\. Jacques str\lucea mai mult la anumite materii,`ns\ purtarea [i z\p\ceala lui, de asemenea dorin]a lui de a se im-pune, care-l `mpingea s\ fac\ mii de prostii, f\ceau iar\[i ca avan-tajul s\ fie de partea lui Pierre, mai chibzuit [i mai discret. Astfel`nc`t erau r`nd pe r`nd `n fruntea clasei, f\r\ inten]ia de a se `mp\-

una pe motive de vanitate, spre deosebire de familiile lor. Pl\cerilelor erau diferite. Diminea]a, Jacques `l a[tepta pe Pierre `n fa]a casei. O porneau mai `nainte de trecerea gunoierilor, sau mai precisa c\ru]ei la care era `nh\mat un cal jupuit la genunchi, pe care-lconducea un arab b\tr`n. Trotuarul era `nc\ ud de la umezeala nop]ii,aerul venit dinspre mare avea un gust de sare. Strada lui Pierre, careducea spre pia]\, era jalonat\ de l\zi de gunoi pe care arabi sau maurifamelici, uneori c`te un b\tr`n vagabond spaniol, le cercetaser\ `nzori, g\sind `nc\ ceva bun de luat din ceea ce familii s\race [ieconoame dispre]uiau destul spre a arunca. Capacele acelor pubeleerau, `n general, date la o parte, [i la acel ceas al dimine]ii pisicileviguroase [i cele slabe ale cartierului luaser\ locul zdren]\ro[ilor.Problema celor doi copii era s\ ajung\ destul de tiptil `nd\r\tulpubelelor pentru a tr`nti brusc capacul peste pisica ce se afla `npubel\. Isprava asta nu era u[oar\, c\ci pisicile n\scute [i crescute`ntr-un cartier s\rac posedau vigilen]a [i agerimea animalelor deprin-se s\-[i apere dreptul de a tr\i. Uneori `ns\, hipnotizat\ de vreodescoperire apetisant\ [i greu de extras din mormanul de gunoaie,

PRIMUL OM 107

de `ndat\ ce se putea a[eza din nou `n fotoliul lui din fibre de palmier `mpletite, l`ng\ fereastra care d\dea spre strada comercial\ [i undetr\nc\nea un papagal, `nmuiat [i de v`rst\ [i l\s`nd s\ i se vad\ emo]ia, ceea ce n-ar fi f\cut mai `nainte, dar `nc\ drept [i cu vocea puternic\ [i ferm\, ca pe vremea c`nd, postat n fa]a clasei sale, spu-nea: „~n r`nduri de c`te doi. C`te doi! N-am spus c`te cinci!“ {i `nv\l-m\[eala nceta, elevii, care se [i temeau de Domnul Bernard [i totodat\ `l adorau, se aliniau de-a lungul zidului exterior al clasei, `n galeria dela etajul `nt`i, p`n\ ce, r`ndurile fiind `n sf`r[it regulate [i nemi[cate,copiii lini[ti]i, un `ndemn ca „Intra]i acum, band\ de neast`mp\ra]i“ `ielibera, d`ndu-le semnalul mi[c\rii [i al unei anima]ii mai discrete pecare Domnul Bernard, solid, elegant `mbr\cat, cu chipul lui robust [iregulat `nconjurat cu p\r rar, dar bine netezit, mirosind a ap\ decolonie, o supraveghea cu bun\ dispozi]ie [i severitate.

{coala se g\sea `ntr-o parte relativ nou\ a acelui vechi cartier,printre case cu unul sau dou\ etaje construite la pu]in timp dup\ r\zboiul din 1870, [i antrepozite mai recente [i care sf`r[iser\ prin a

lega strada principal\ a cartierului unde se afla casa lui Jacques cuinteriorul portului Alger unde se aflau cheiurile pentru c\rbuni.Jacques se ducea a[adar pe jos de dou\ ori pe zi, la acea [coal\ pecare `ncepuse s-o frecventeze la v`rsta de patru ani, la sec]ia degr\dini]\ de la care nu mai p\stra nici o amintire, `n afar\ de cea a unui lavabou din piatr\ de culoare `nchis\ care ocupa tot fundulcur]ii interioare acoperite [i `n care aterizase `ntr-o zi cu capul`nainte, pentru a se ridica plin de s`nge, cu arcada spr`ncenei spart\,`nconjurat de nv\]\toarele care-[i pierduser\ capul, [i f\cuse atuncicuno[tin]\ cu copcile pe care, dup\ ce abia i le scoseser\, trebuisede fapt s\ i le pun\ din nou la cealalt\ arcad\, pentru c\ fratele s\un\scocise s\-i pun\ `n cap, acas\, o veche p\l\rie tare ce-l f\cea s\ nu mai vad\ [i un palton vechi ce-l `ncurca la mers, astfel `nc`t sepomenise lovindu-se cu capul de una din buc\]ile de piatr\ des-prinse din pardoseal\ [i din nou plin de s`nge. ~ns\ mergea deja la gr\dini]\ `mpreun\ cu Pierre, mai mare ca el cu un an, care locuia pe o strad\ apropiat\, cu mama sa [i ea v\duv\ de r\zboi [idevenit\ func]ionar\ la po[t\, [i cu doi din unchii s\i care lucrau la

ALBERT CAMUS106



m`nerului. ~nainta cu pasul suplu, rapid [i t\cut al v`n\torului spreanimal, `l ajungea din urm\ [i, dac\ nu purta zgarda care este dova-da celor de familie bun\, alerga spre el1 cu o brusc\ [i uimitoareiu]eal\ [i-i trecu pe dup\ g`t arma sa care func]iona atunci ca unlasou din fier [i piele. Animalul, sugrumat dintr-o dat\, se zb\tea nebune[te sco]`nd gemete nearticulate. ~ns\ omul [`l] t`ra rapid p`n\ la vehicul, deschidea una din cu[tile cu z\brele [i ridic`nd cìnele `ntimp ce-l str`ngea tot mai tare de g`t, `l arunca `n cu[c\ av`nd grij\ s\ fac\ s\ treac\ `napoi m`nerul lasoului printre gratii. Cìnele fiindprins, el f\cea s\ joace lan]ul de fier [i elibera g`tul cìnelui acumcaptiv. Cel pu]in, astfel se petreceau lucrurile atunci c`nd cìnele nuprimea protec]ia copiilor din cartier. C\ci to]i erau coaliza]i `m-potriva lui Galoufa. {tiau c\ to]i cìnii prin[i erau depu[i la ocolulmunicipal pentru animale `n contraven]ie, erau ]inu]i timp de treizile, dup\ care, dac\ nimeni nu venea s\-i cear\ `napoi, animaleleerau omor`te. {i chiar dac\ n-ar fi [tiut, spectacolul demn de mil\ alc\ru]ei mor]ii `ntorc`ndu-se dup\ un turneu fructuos, `nc\rcat cu

nefericite animale de toate felurile [i de toate m\rimile, `ngrozite`nd\r\tul gratiilor lor [i l\s`nd `n urma c\ru]ei un alai de gemete [iurlete, ar fi fost suficient pentru a-i umple de indignare. De aceea,de `ndat\ ce c\ru]a-`nchisoare `[i f\cea apari]ia `n cartier, copiiiintrau `n alert\ anun]`ndu-se unii pe al]ii. Se r\sp`ndeau ei `n[i[i petoate str\zile cartierului pentru a h\itui cìnii la r`ndul lor, dar sprea-i goni spre alte sectoare ale ora[ului, departe de cumplitul lasou.Dac\, `n ciuda acelor precau]ii, a[a cum li s-a `nt`mplat de maimulte ori lui Pierre [i lui Jacques, hingherul descoperea un cìnevagabond n prezen]a lor, tactica era ntotdeauna aceea[i. Jacques [iPierre, mai `nainte ca hingherul s\ se fi putut apropia suficient dev`natul s\u, `ncepeau s\ zbiere: „Galoufa, Galoufa“ pe un ton at`t de ascu]it [i de puternic, `nc`t cìnele o [tergea cu toat\ viteza decare era `n stare [i `n c`teva clipe nu mai putea fi prins. ~n momen-tul acela, cei doi copii trebuiau s\ fac\ ei `n[i[i dovada aptitudinilor lor pentru cursa de vitez\, c\ci nefericitul Galoufa, care primea o

PRIMUL OM 109

c`te o pisic\ se l\sa surprins\. Capacul se tr`ntea cu zgomot, pisica scotea un urlet de spaim\, izbea convulsiv cu spatele [i ghearele [iizbutea s\ ridice `nveli[ul `nchisorii ei de zinc, s\ se strecoare deacolo, cu blana zb`rlit\ de fric\, [i s-o ia la s\n\toasa de parc\ ar fifost urm\rit\ de o `ntreag\ hait\ de cìni, `n mijlocul hohotelor der`s ale c\l\ilor ei foarte pu]in con[tien]i de cruzimea lor a .

La drept vorbind, acei c\l\i erau [i inconsecven]i, deoarece ur-m\reau cu ura lor pe hingherul care aduna cìnii, poreclit de copiiidin cartier Galoufa 1 (care `n spaniol\...). Func]ionarul acela muni-cipal ac]iona cam pe la aceea[i or\, dar, la nevoie, f\cea turnee [idup\-amiaza. Era un arab `mbr\cat europene[te, care st\tea de obi-cei `n partea dind\r\t a unui vehicul ciudat cu doi cai `nh\ma]i,condus de un b\tr`n arab impasibil. Corpul vehiculului era constitu-it dintr-un fel de cub din lemn, pe lungimea c\ruia fusese amenajat un dublu [ir de cu[ti cu z\brele solide. Ansamblul oferea [ai-sprezece cu[ti, fiecare put`nd s\ con]in\ un cìne, care se pomenea atunci blocat `ntre z\brele [i fundul cu[tii. Coco]at pe o mic\ treap-

t\ dind\r\tul c\ru]ei, hingherul ajungea cu nasul la `n\l]imea acope-ri[ului cu[tilor [i putea astfel s\-[i supravegheze terenul dev`n\toare. C\ru]a mergea `ncet pe str\zile ude care `ncepeau s\ seumple de copii afla]i `n drum spre [coal\, de gospodine duc`ndu-sedup\ pìne sau lapte, `mbr\cate `n capoate din bumbac flau[at `mpodobite cu flori violente, [i de negustori arabi `napoindu-se la pia]\, cu micile lor tarabe `ndoite pe um\r [i ]in`nd `n m`na cealalt\ c`te o uria[\ paporni]\ de pai `mpletit care le cuprindea m\rfurile.{i dintr-o dat\, la o chemare a hingherului, b\tr`nul arab tr\gea deh\]uri [i vehiculul se oprea. Hingherul reperase una din acele neno-rocite pr\zi, care scotocea cu febrilitate `ntr-o pubel\, arunc`nd re-gulat priviri `nsp\im`ntate `n urm\, sau trop\ind iute de-a lungul unuizid cu acel aer gr\bit [i `ngrijorat al cìnilor prost hr\ni]i. Galoufa apuca atunci de pe acoperi[ul vehiculului o v`n\ de bou terminat\ printr-un lan] din fier care aluneca printr-un inel de-a lungul

ALBERT CAMUS108

a Exotism supa de maz\re1 Originea acelui nume provenea de la prima persoan\ care acceptase acea func]ie[i care se numea ntr-adev\r Galoufa.

1 Sic



`necate `n noroiul violet care umplea micu]ele c\lim\ri din por]elancu trunchi conic ce se `nfigeau `n g\urile mesei. ~ns\ metoda dom-nului Bernard, care consta `n a nu ceda nimic `n privin]a purt\rii [i`n a-[i face dimpotriv\ vie [i amuzant\ predarea, triumfa chiar [iasupra mu[telor. {tia `ntotdeauna s\ scoat\ la momentul potrivit din dulapul s\u cu comori colec]ia de minerale, ierbarul, fluturii [iinsectele aclimatizate, h\r]ile sau... care trezeau interesul [ov\ielnical elevilor s\i. Era singurul din [coal\ care ob]inuse o lantern\ magic\ [i, de dou\ ori pe lun\, f\cea proiec]ii asupra unor subiectede istorie natural\ sau de geografie. La aritmetic\, instituise unconcurs de calcul mintal care-l obliga pe elev s\-[i exerseze rapidi-tatea min]ii. Lansa clasei, `n care to]i trebuiau s\ stea cu bra]ele la piept, termenii unei `mp\r]iri, ai unei `nmul]iri sau uneori ai uneiadun\ri ceva mai complicate. C`t fac 1267+691. Primul care d\dea rezultatul corect era creditat cu o not\ bun\ care urma s\ fie luat\ `n considera]ie la clasamentul lunar. ~n ceea ce prive[te restul,folosea manualele cu competen]\ [i precizie... Manualele erau tot

cele care se foloseau [i `n metropol\. Iar acei copii care n-aveaucuno[tin]\ dec`t despre sirocco, praf, aversele uimitoare [i scurte,nisipul plajelor [i marea cuprins\ parc\ de fl\c\ri `n soare, citeaucu s`rguin]\, marc`nd virgulele [i punctele, povestiri pentru eimitice `n care ni[te copii cu c\ciuli]\ [i fular de l`n\, cu picioarele`nc\l]ate cu sabo]i, se `ntorceau acas\ `n frigul `nghe]at, tr\g`nddup\ ei vreascuri pe drumuri acoperite de z\pad\, p`n\ ce z\reauacoperi[ul `nz\pezit al casei unde hornul care scotea fum ì `n[tiin]a c\ supa de maz\re fierbea pe vatr\. Pentru Jacques, povestirile ace-lea erau exotismul `nsu[i. Visa la ele, `[i umplea redact\rile cu des-crieri ale unei lumi pe care n-o v\zuse niciodat\, [i nu contenea s\-ipun\ `ntreb\ri bunic\-sii `n leg\tur\ cu o c\dere de z\pad\ care a-vusese loc vreme de o or\ cu dou\zeci de ani mai `nainte asupra regiunii Algerului. Povestirile acelea f\ceau parte pentru el din pu-ternica poezie a [colii, care se hr\nea [i din mirosul de lac al ri-glelor [i penarelor, din aroma minunat\ a bretelei ghiozdanului s\upe care o morfolea `ndelung trudind la teme, din mirosul amar [iaspru al cernelei violete, mai ales c`nd era r`ndul lui s\ umple

PRIMUL OM 111

prim\ pe cap de cìne prins, turbat de furie, o lua la goan\ dup\ ei`n\l]`ndu-[i v`na de bou. Adul]ii ì ajutau `n general s\ fug\, fie der-anj`ndu-l pe Galoufa, fie oprindu-l pur [i simplu [i rug`ndu-l s\ seocupe de cìni. Muncitorii din cartier, cu to]ii v`n\tori, iubeau deobicei cìnii [i nu aveau nici o considera]ie pentru acea bizar\ meserie. Cum bine zicea unchiul Ernest: „El tr`ntor!“ Pe deasupra acestei `ntregi agita]ii, b\tr`nul arab care m`na caii domnea, t\cut,impasibil sau, dac\ discu]iile se prelungea, `ncepea s\-[i r\suceasc\ lini[tit o ]igar\. Fie c\ prindeau pisici sau eliberau cìni, copiii segr\beau mai apoi, cu pelerinele `n v`nt dac\ era iarn\, [i pocninddin sandalele `mpletite (numite mevas ) dac\ era var\, spre [coal\ [ilucru. O ochead\ spre tarabele cu gr\mezi de fructe, trec`nd prinpia]\, [i dup\ anotimp, mun]i de mo[moane, de portocale [i demandarine, de caise, de piersici, de mandarine1, de pepeni galbeni,de pepeni verzi defilau `n jurul lor care n-ajungeau s\ guste, [i `nc\ `n cantitate limitat\, dec`t pe cele mai ieftine dintre ele; c`teva mi[-c\ri de gimnastic\, f\r\ s\ dea drumul la ghiozdan, pe marginea

lustruit\ a bazinului cel mare cu jet de ap\, pe care o foloseau ca peun cal, [i o [tergeau de-a lungul antrepozitelor de pe bulevardulThiers, erau izbi]i din plin de aroma portocalelor care ie[ea din fa-brica `n care erau descojite pentru a se face lichioruri din coaja lor,urcau pe o str\du]\ cu gr\dini [i vile, [i ajungeau `n cele din urm\ `n strada Aumerat mi[un`nd de o mul]ime de copii care, `n mijloculdiscu]iilor unora [i altora, a[teptau deschiderea por]ilor.

Apoi `ncepea ora de clas\. Cu domnul Bernard, ora aceea era constant interesant\ pentru simplul motiv c\-[i iubea cu pasiunemeseria. Afar\, soarele putea s\ ard\ zidurile ro[cate `n vreme cec\ldura trepida chiar `n sala cufundat\ totu[i `n umbra storurilor cudungi galbene [i albe. Ploaia putea la fel de bine s\ cad\ a[a cum se`nt`mpl\ `n Algeria, `n cataracte interminabile, f\c`nd din strad\ unpu] `ntunecat [i umed, clasa abia de se l\sa distras\. Singuremu[tele, pe vreme de furtun\, ab\teau uneori aten]ia copiilor. Erauprinse [i aterizau `n c\lim\ri, unde `ncepeau o moarte hidoas\,

ALBERT CAMUS110

1 Sic



domnului Germain1, pentru `ntìa dat\ ei sim]eau c\ existau [i c\ erau obiectul celei mai `nalte considera]ii: erau judeca]i demni de a descoperi lumea. Ba chiar dasc\lul lor nu se consacra doar faptuluide a-i `nv\]a ceea ce era pl\tit s\-i `nve]e, ci ì primea cu simplitate `nvia]a lui personal\, o tr\ia al\turi de ei, povestindu-le copil\ria sa [iistoria unor copii pe care-i cunoscuse, le expunea punctele sale devedere, nu ideile sale, c\ci era de pild\ anticlerical ca mul]i dintreconfra]ii s\i [i nu rostea niciodat\ `n clas\ nici m\car o singur\ vorb\ `mpotriva religiei, nici `mpotriva a ceva ce ar fi putut constitui obiec-tul unei alegeri sau al unei convingeri, condamna `ns\ cu [i maimult\ for]\ ceea ce nu suferea nici o discu]ie, furtul, dela]iunea,nedelicate]ea, murd\ria.

Dar mai ales le vorbea despre r\zboiul `nc\ foarte apropiat [i pecare-l f\cuse vreme de patru ani, despre suferin]ele solda]ilor,despre curajul lor, despre r\bdarea lor [i despre fericirea armisti-]iului. La sf`r[itul fiec\rui trimestru, `nainte de a-i trimite acas\ `nvacan]\, [i din c`nd `n c`nd, atunci c`nd orarul i-o permitea, luase

obiceiul s\ le citeasc\ lungi extrase din Crucile de lemna a luiDorgelès. Lui Jacques, lecturile acelea ì deschideau iar\[i por]ileexotismului, dar ale unui exotism `n care d\deau t`rcoale spaima [inenorocirea, de[i el nu f\cea niciodat\ apropierea, poate doar teo-retic\, cu tat\l pe care nu-l cunoscuse. Asculta doar din toat\ inima o istorie pe care dasc\lul s\u o citea din toat\ inima, [i care-i vorbea din nou despre z\pad\ [i despre scumpa lui iarn\, dar [i de oameniciuda]i, `nve[m`nta]i `n postavuri grele rigide din pricina noroiului,care vorbeau un limbaj straniu, [i tr\iau `n ni[te gropi sub un plafonde obuze, rachete [i gloan]e. El [i cu Pierre a[teptau fiecare lectur\ cu o ner\bdare de fiecare dat\ mai mare. Acel r\zboi de care toat\ lumea `nc\ mai vorbea (iar Jacques `l asculta t\cut, numai urechi,pe Daniel atunci c`nd povestea `n felul s\u b\t\lia de pe Marna, la care participase [i din care `nc\ nu [tia cum de se `ntorsese c`nd ei,zuavii, zicea el, fuseser\ pu[i s\ fac\ pe tiraliorii, iar apoi `n misiune

PRIMUL OM 113

c\lim\rile cu ajutorul unei enorme sticle de culoare nchis\ n dopulc\reia era `nfundat un tub de sticl\ cotit, iar Jacques tr\gea pe n\rifericit mirosul prin orificiul tubului, din pl\cutul contact al paginilor netede [i lucioase ale anumitor c\r]i, din care urca de asemeni unbun miros de tipar [i lipici, iar, `n zilele cu ploaie, `n sf`r[it, dinmirosul acela de l`n\ ud\ care se ridica din hainele de l`n\ cu glug\ din fundul clasei [i care era ca o prefigurare a acelui univers edenic`n care copii cu sabo]i [i c\ciuli]\ de l`n\ alergau prin z\pad\ sprecasa cald\.

Doar [coala le d\ruia lui Jacques [i lui Pierre acele bucurii. {if\r\ `ndoial\ c\ ceea ce `ndr\geau ei cu at`ta pasiune la ea, era ceea ce nu g\seau la ei acas\, unde s\r\cia [i ignoran]a f\ceau via]a maiaspr\, mai posac\, chircit\ parc\ asupra ei `ns\[i; mizeria este ofort\rea]\ f\r\ pod mi[c\tor.

Dar nu era numai asta, de vreme ce Jacques se sim]ea cel mainefericit dintre copii `n vacan]\, atunci c`nd, pentru a sc\pa de acelpu[ti neobosit, bunica `l trimitea `n colonie de vacan]\ cu `nc\ vreo

cincizeci de copii [i c`]iva monitori, `n mun]ii Zaccar, la Miliana,unde ocupau [coala echipat\ cu dormitoare, m`nc`nd [i dormindconfortabil, juc`ndu-se sau plimb`ndu-se c`t era ziua de lung\,supraveghea]i de ni[te infirmiere dr\gu]e, [i al\turi de toate astea,c`nd se f\cea sear\, c`nd `ntunericul urca `n vitez\ pantele mun]ilor iar din cazarma vecin\ goarna `ncepea s\ `mpr\[tie, `n lini[tea enorm\ a or\[elului pierdut `n mun]i la aproximativ o sut\ de kilo-metri de orice loc vizitat cu adev\rat, notele melancolice ale stin-gerii, copilul sim]ea cum urc\ `n el o nem\rginit\ disperare [i striga `n t\cere dup\ biata cas\ lipsit\ de toate cele, a copil\riei salea .

Nu, [coala nu le furniza doar o evadare din via]a de familie. ~nclasa domnului Bernard cel pu]in, ea alimenta `n ei o foame maiesen]ial\ `nc\ pentru copil dec`t pentru adult, [i care este foamea descoperirii. ~n celelalte clase, li se predau copiilor ne`ndoilenicmulte lucruri, dar cam la fel cum s`nt `ndopate g`[tele. Li se `nf\]i[a o hran\ gata f\cut\ fiind ruga]i s\ binevoiasc\ s-o `nghit\. ~n clasa

ALBERT CAMUS112

a De lungit [i de l\udat [coala laic\

1 Aici autorul i d\ `nv\]\torului adev\ratul s\u nume.a De v\zut volumul



din capul s\u b\tr`n. „Ai pl`ns `n ultima zi, `]i aminte[ti? Din ziua aceea, cartea asta `]i apar]ine.“ {i se `ntoarse cu spatele pentru a-[i as-cunde ochii dintr-o dat\ ro[ii. Se duse iar\[i spre birou, apoi, cu mìnilela spate, reveni spre Jacques [i, flutur`ndu-i sub nas o rigl\ ro[ie scurt\ [i solid\ a , i spuse r`z`nd: „~]i mai aminte[ti de acadea? – Ah, DomnuleBernard, spuse Jacques, a]i p\strat-o a[adar! {ti]i c\ acuma e interzis\.

– Vax, era interzis\ [i atunci. E[ti martor totu[i c\ m\ slujeam de ea!“Jacques era martor, c\ci domnul Bernard era pentru pedepsele corpo-rale. Pedeapsa obi[nuit\ consta doar, e adev\rat, `n note proaste, pecare le sc\dea la sf`r[itul lunii din num\rul de note dob`ndite de elev [icare-l f\cea s\ coboare atunci `n clasamentul general. ~ns\, `n cazurilegrave, domnul Bernard nu-[i b\tea deloc capul, a[a cum f\ceau adesea colegii s\i, s\-l trimit\ pe contravenient la director. Ac]iona el `nsu[idup\ un ritual imuabil. „Bietul meu Robert“, spunea el cu calm [ip\str`ndu-[i buna dispozi]ie, „va trebui s\ trecem la acadea“. Nimenidin clas\ nu reac]iona (poate doar pentru a r`de pe furi[, conform re-gulii constante a inimii omene[ti care vrea ca pedepsirea unora s\ fie

resim]it\ ca o bucurie de c\tre ceilal]ib. Copilul se ridica, palid, `ns\ `nmajoritatea timpului `ncerca s\-[i ]in\ firea (unii ie[eau din banc\ `n-ghi]indu-[i deja lacrimile [i se `ndreptau spre catedra al\turi de carest\tea deja domnul Bernard, n fa]a tablei). Tot dup\ ritual, n care intra atunci o urm\ de sadism, Robert sau Joseph se ducea s\ ia el `nsu[i depe birou „acadeaua“ pentru a o nm`na sacrificatorului.

Acadeaua era o rigl\ de lemn ro[u groas\ [i scurt\, p\tat\ de cer-neal\, deformat\ de crest\turi [i t\ieturi, pe care domnul Bernard i-oconfiscase cu mult timp `n urm\ unui elev uitat; elevul o `nm`n\ dom-nului Bernard, care o primea cu un aer `n general zeflemitor [i `[i`ndep\rta atunci picioarele. Copilul trebuia s\-[i a[eze capul `ntregenunchii `nv\]\torului care, str`ng`nd din coapse, `l ]inea zdrav\n. {ipe fesele astfel `nf\]i[ate, domnul Bernard plasa, potrivit cu gre[eala,un num\r variabil de stra[nice lovituri de rigl\ egal repartizate pefiecare fes\. Reac]iile la aceast\ pedeaps\ erau diferite de la un elev la

PRIMUL OM 115

se cobora `ntr-o r`p\ `n misiune [i nu era nimeni `n fa]a lor [i eimergeau [i dintr-o dat\ mitraliorii c`nd erau la jumatea pantei c\deauclaie peste gr\mad\ [i fundul r`pii plin de s`nge [i \ia care strigaumam\, era cumplit), pe care supravie]uitorii nu-l puteau uita [i a c\ruiumbr\ plana peste tot ce se hot\ra `n jurul lor [i peste toate proiectelepe care le f\ceau pentru o istorie fascinant\ [i mai grozav\ dec`t pove[tile cu z`ne care se citeau `n alte clase [i pe care le-ar fi ascultat cu dezam\gire [i plictiseal\ dac\ domnul Bernard s-ar fi g`ndit cumva s\ schimbe programul. ~ns\ el continua, scenele amuzante alternau cudescrieri cumplite, [i treptat copiii africani f\ceau cuno[tin]\ cu... x, y,z care f\ceau parte din societatea lor, despre care vorbeau `ntre ei ca despre ni[te vechi prieteni, prezen]i [i at`t de vii nc`t Jacques cel pu]innu-[i `nchipuia o clip\ m\car c\, de[i tr\iser\ `n r\zboi, ar fi putut risca s\-i fie victime. {i `n ziua `n care, la sf`r[itul anului, ajuns la cap\tul c\r]ii*, domnul Bernard citi cu o voce mai surd\ moartea luiD., atunci c`nd `nchise cartea `n t\cere, confruntat cu emo]ia sa [i cuamintirile sale, pentru a ridica apoi ochii asupra clasei sale cufundate

`n stupoare [i t\cere, `l v\zu pe Jacques `n banca `ntì uit`ndu-se la elfix, cu chipul plin de lacrimi, scuturat de hohote nesf`r[ite, carep\reau c\ nu se vor opri niciodat\. „Haide b\iete, haide b\iete“, zisedomnul Bernard cu o voce abia perceptibil\, [i se ridic\ pentru a seduce s\-[i pun\ cartea la loc `n dulap, cu spatele `ntors spre clas\.

„A[teapt\, b\iete“, spuse domnul Bernard. Se ridic\ cu greu, `[itrecu unghia ar\t\torului peste gratiile coliviei canarului, care piui [imai tare: „A! Casimir, ]i-e foame, ì ceri lui tata“, [i se [duse] spre mi-cul lui birou [col\resc din fundul nc\perii, l`ng\ c\min. Scotoci ntr-unsertar, `l `nchise la loc, deschise un altul, scoase ceva de acolo. „}ine,spuse el, e pentru tine.“ Jacques primi o carte `nvelit\ `n h`rtie cafeniede b\c\nie [i f\r\ nimic scris pe copert\. Mai `nainte chiar de a odeschide, `n]elese c\ era Crucile de lemn, chiar exemplarul din caredomnul Bernard f\cea lectur\ `n clas\. „Nu, nu, spuse el, este...“ Voia s\ spun\: este prea frumos. Nu g\sea cuvintele. Domnul Bernard d\dea

ALBERT CAMUS114

* Roman

a Pedepsele b Sau ceea ce ì pedepse[te pe unii ì face pe ceilal]i s\ se bucure.



c`mpul verde.“ C`mpul verde era, nu departe de [coal\, un fel de locviran unde cre[tea ici [i colo o iarb\ firav\, [i care era plin de cercurivechi, cutii de conserve [i butoaie putrede. Acolo aveau loc„caftelile“. Caftelile erau pur [i simplu dueluri, `n care pumnul`nlocuia spada, dar care ascultau de un ceremonial identic, `n spiritullui m\car. Ele vizau `ntr-adev\r s\ pun\ cap\t unei certe `n care era `n

joc onoarea unuia din adversari, fie c\ fuseser\ insulta]i ascenden]iis\i direc]i sau str\mo[ii, fie c\ fuseser\ desconsiderate na]ionalitatea sau rasa lui, fie c\ el fusese p`r`t sau acuzat de a fi p`r`t, furat sauacuzat de a fi furat, sau pentru motive mai obscure a[a cum se isc\ `nfiecare zi `ntr-o societate de copii. C`nd unul dintre elevi considera,sau mai cu seam\ c`nd ceilal]i considerau `n locul lui (iar el `[i d\dea seama de acest lucru), c\ fusese ofensat `n asemenea mod `nc`t ofensa trebuia sp\lat\, formula ritual\ era: „La ora patru, la c`mpul verde.“De `ndat\ ce formula era rostit\, excita]ia se potolea iar comentariile`ncetau. Fiecare dintre adversari se retr\gea, urmat de prietenii lor. ~ncursul orelor de clas\ care urmau, [tirea alerga de la o banc\ la alta

`mpreun\ cu numele campionilor pe care colegii ì priveau cu coada ochiului [i care afectau drept urmare calmul [i hot\r`rea propriib\rb\]iei. Pe din\untru, era altceva, [i p`n\ [i cei mai curajo[i eraudistra[i de la activitatea lor de nelini[tea de a p`ndi momentul `n careaveau s\ fie nevoi]i s\ `nfrunte violen]a. ~ns\ nu trebuia ca acei dintab\ra opus\ s\ poat\ ricana [i acuza pe campion, conform expresieiconsacrate, c\ „b`]ìe de fric\“.

Jacques, dup\ ce-[i f\cuse datoria de b\rbat provoc`ndu-l peMunoz, b`]ìa de fric\ oricum din plin, ca de fiecare dat\ c`nd sepunea `n situa]ia de a `nfrunta violen]a [i de a o exercita. ~ns\ hot\-r`rea lui era luat\ [i nu se punea problema nici m\car o sigur\ clip\,`n mintea lui, c\ ar fi putut da napoi. Asta era ordinea lucrurilor, iar el [tia de asemeni c\ acea grea]\ u[oar\ care-i str`ngea stomacul`nainte de ac]iune, va disp\rea n momentul luptei, gonit\ de propria violen]\, care de altfel ì f\cea tactic un prost serviciu tot at`t c`t `lslujea... [i care-l adusese la 1.

PRIMUL OM 117

altul. Unii gemeau mai `nainte chiar de a primi loviturile, `nv\]\torulneclintit f\cea remarca atunci c\ se gr\beau, al]ii `[i ap\rau cu nevi-nov\]ie fesele cu mìnile, pe care domnul Bernard le d\dea atunci la oparte cu o lovitur\ neglijent\. Al]ii, sub arsura loviturilor de rigl\,zv`rleau cu s\lb\ticie din picioare. Mai erau [i aceia, dintre care f\cea parte Jacques, care `ncasa loviturile f\r\ s\ scoat\ un sunet, tremur`nd,

[i care se `ntorceau la locul lor `nghi]ind lacrimi mari. ~n ansamblu,totu[i, aceast\ pedeaps\ era acceptat\ f\r\ am\r\ciune, mai `ntì pen-tru c\ aproape to]i acei copii m`ncau b\taie acas\, iar corec]ia li sep\rea un mod firesc de educa]ie, apoi pentru c\ echitatea `nv\]\toruluiera absolut\, pentru c\ se [tia dinainte ce fel de infrac]iuni, mereu ace-lea[i, antrenau ceremonia expiatorie, iar to]i cei care s\reau peste limi-ta ac]iunilor ]in`nd doar de nota proast\, [tiau ce riscau, [i pentru c\ sentin]a era aplicat\ primilor ca [i celor din urm\ cu o egalitate plin\ de c\ldur\. Jacques, pe care domnul Bernard `l iubea `n mod vizibilmult, o `ncasa la fel ca ceilal]i, [i fu chiar nevoit s-o `ncaseze a doua zidup\ ce domnul Bernard `[i manifestase public preferin]a pentru el.

C`nd Jacques se g\sea la tabl\ [i, dup\ un r\spuns bun, domnulBernard `l m`ngìase pe obraz, fiindc\ o voce [u[otise: „preferatul“ `nclas\, domnul Bernard `l lipise de el [i spusese cu un fel de gravitate:„Da, am o preferin]\ pentru Cormery la fel ca pentru to]i aceia dintrevoi care [i-au pierdut tat\l `n r\zboi. Eu am f\cut r\zboiul al\turi deta]ii lor [i s`nt `n via]\. ~ncerc s\-i `nlocuiesc aici m\car pe camaraziimei mor]i. {i acum, dac\ vrea cineva s\ spun\ c\ eu am „prefera]i“, s\ vorbeasc\!“ Discursul acesta fu primit cu o t\cere total\. La ie[ire,Jacques `ntreb\ cine-l numise „preferatul“. A accepta `ntr-adev\r oasemenea insult\ echivala cu a pierde onoarea. „Eu“, spuse Munoz,un b\iat `nalt [i blond destul de moale [i incolor, care se manifesta rar,dar care-i ar\tase `ntotdeauna antipatie lui Jacques. „Bun, zise Jac-ques. Atunci blestemata de m\-ta a “. Asta era tot o `njur\tur\ ritual\ care atr\gea imediat `nc\ierarea, insulta adus\ mamei [i mor]ilor fiinddintotdeauna cea mai grav\ pe malurile Mediteranei. Munoz [ov\ia totu[i. ~ns\ ritualul e ritual, a[a c\ vorbir\ ceilal]i pentru el. „Haide, la

ALBERT CAMUS116

a {i blestema]ii t\i de mor]i 1 Pasajul se opre[te aici.



Munoz nu r\spundea la apel, vecinii lui Jacques comentau acea absen]\ prin r`njete ironice [i f\cut cu ochiul c\tre `nving\tor. Jacquesavu sl\biciunea s\ le arate colegilor ochiul pe jum\tate `nchis umfl`n-du-[i obrazul, [i, f\r\ s\-[i dea seama c\ domnul Bernard `l privea,ded`ndu-se la o grotesc\ mimic\ ce disp\ru c`t ai clipi atunci c`ndvocea `nv\]\torului r\sun\ `n sala dintr-o dat\ t\cut\: „Bietul meu

preferat, zicea acel impasibil zeflemitor, ai [i tu drept ca [i ceilal]i la acadea.“ Triumf\torul fu nevoit s\ se ridice, s\ ia instrumentul dechin, [i, `n proasp\tul miros de ap\ de colonie care-l `nconjura pedomnul Bernard, adopt\ `n sf`r[it pozi]ia ru[inoas\ a supliciului.

Afacerea Munoz nu avea s\ se `ncheie cu aceast\ lec]ie de filo-zofie practic\. Absen]a b\iatului dur\ dou\ zile, iar Jacques era vagnelini[tit `n ciuda aerelor lui ]an]o[e, c`nd, `n a treia zi, un elev `nalt intr\ `n clas\ [i-l anun]\ pe domnul Bernard c\ directorul `l chema peelevul Cormery. Nu erai chemat la director dec`t n cazuri grave, iar `nv\]\torul, `n\l]`ndu-[i spr`ncenele groase, spuse doar: „Gr\be[te-te,]`n]\relule. Sper c\ n-ai f\cut o prostie.“ Jacques, cu picioarele ca de

c`rp\, `l urma pe elevul cel `nalt de-a lungul galeriei de deasupra cur]ii cimentate [i plantate cu arbori de piper a c\ror umbr\ firav\ nute ap\ra de c\ldura torid\, p`n\ la biroul directorului care se afla la cel\lalt cap\t al galeriei. Primul lucru pe care-l v\zu intr`nd, `n fa]a biroului directorului, a fost Munoz `ncadrat de o doamn\ [i un domncu un aer posomor`t. ~n ciuda ochiului tumefiat [i complet `nchiscare-l desfigura pe colegul s\u, avu o senza]ie de u[urare c\-lreg\se[te `n via]\. Dar nu avu timp s\-[i savureze acea u[urare. „Tue[ti cel care [i-a lovit colegul?“ spuse directorul, un omule] chel cuchip trandafiriu [i voce energic\. „Da“, spuse Jacques cu o voceincolor\. „V-am spus-o doar, domnule, spuse doamna. André nu-i underbedeu.“ „Ne-am b\tut, zise Jacques. – Nu m\ intereseaz\, spusedirectorul. {tii c\ interzic orice b\taie, chiar [i `n afara [colii. L-air\nit pe colegul t\u [i ai fi putut s\-l r\ne[ti `nc\ [i mai grav. Cu titlulde prim avertisment, o s\ stai nemi[cat `n picioare o s\pt\m`n\ `nfiecare recrea]ie. Dac\ mai faci, vei fi dat afar\. O s\-i `n[tiin]ez pep\rin]ii t\i ce pedeaps\ ai primit. Po]i s\ te `ntorci `n clas\.“ Jacques,`nm\rmurit, r\mase nemi[cat. „Pleac\“, zise directorul. „Ei, cum a

PRIMUL OM 119

~n seara luptei cu Munoz, totul s-a desf\[urat dup\ ritual. Comba-tan]ii, urma]i de suporterii lor transforma]i `n `ngrijitori [i careduceau deja ghiozdanul campionului, ajunser\ primii la c`mpul ver-de, urma]i de to]i cei pe care i atr\gea nc\ierarea [i care, pe c`mpulde lupt\, sf`r[eau prin a-i `nconjura pe adversari, care se desco-toroseau de pelerin\ [i de hain\ `n mìnile `ngrijitorilor. De data

aceea, impetuozitatea sa ì fu de folos lui Jacques care `naint\ primul,f\r\ prea mult\ convingere, `l f\cu s\ dea `nd\r\t pe Munoz care,merg`nd de-a-nd\ratelea `n dezordine [i par`nd cu st`ng\cie cro-[eurile adversarului s\u, `l atinse pe Jacques `n obraz cu o lovitur\ care-l duru [i-l umplu de o m`nie devenit\ `nc\ [i mai oarb\ din pri-cina strig\telor, r`setelor, `ncuraj\rilor asisten]ei. Se n\pusti la Mu-noz, f\cu s\ plou\ peste el o grindin\ de pumni, `l l\s\ descump\nit [i avu norocul s\ plaseze un cro[eu plin de furie `n ochiul drept alnenorocitului, care, complet dezechilibrat, c\zu jalnic `n fund, pl`n-g`nd cu un ochi, `n timp ce cel\lalt se umfla imediat. Ochiul `nvi-ne]it, lovitura regal\ [i foarte c\utat\ deoarece consacra pentru mai

multe zile, [i nc\ n chip foarte vizibil, triumful nving\torului, f\cu`ntreaga asisten]\ s\ scoat\ urlete de indieni Sioux. Munoz nu seridic\ imediat de pe jos, [i pe dat\ Pierre, prietenul intim, intervenicu autoritate pentru a-l declara pe Jacques `nving\tor, a-l `mbr\ca cuhaina, a-l acoperi cu pelerina [i a-l lua cu el, `nconjurat de un alai deadmiratori, `n timp ce Munoz se ridica de jos, tot pl`ng`nd, [i se`mbr\ca `n mijlocul unui mic cerc consternat. Jacques, buim\cit derepeziciunea unei victorii pe care n-o n\d\jduia at`t de complet\, abia auzea `n jurul lui felicit\rile [i istorisirea luptei deja `nfrumuse]ate.Voia s\ fie mul]umit, era mul]umit undeva `n vanitatea sa, [i totu[i, `nmomentul ie[irii de pe c`mpul verde, `ntorc`ndu-se spre Munoz, otriste]e posac\ ì str`nse brusc inima v\z`nd chipul descump\nit alcelui pe care-l lovise. {i afl\ astfel c\ r\zboiul nu e ceva bun, dinmoment ce a `nvinge un om este la fel de amar ca [i a fi `nvins.

Pentru a-[i perfec]iona `nc\ educa]ia, fu pus `n situa]ia de a afla f\r\ `nt`rziere c\ st`nca Tarpeian\ se afl\ l`ng\ Capitoliu. A doua zi,`ntr-adev\r, sub ghionturile admirative ale colegilor, se crezu obligat s\ adopte un aer ]an]o[ [i s\ se `mp\uneze. Cum, la `nceputul orei,

ALBERT CAMUS118



de dragul r\zboiului, spunea el, ci `mpotriva lui Hitler, iar tu pu[tiulete-ai b\tut [i tu, oh [tiam eu c\ e[ti de soi bun, sper c\ n-ai uitat-o pemaic\-ta, foarte bine, maic\-ta e tot ce poate fi mai bun pe lume, [i-a-cum eu m\ ntorc la Alger, s\ vii s\ m\ vezi“, iar Jacques se ducea s\-lvad\ an de an, de cincisprezece ani, n fiecare an ca azi c`nd `l str`ngea la piept `nainte de plecare pe b\tr`nul emo]ionat care ì re]inea m`na

`ntre ale lui `n cadrul u[ii, [i el era cel care `l aruncase pe Jacques `nlumea mare, lu`ndu-[i singur asupra sa `ntreaga responsabilitate de a-ldezr\d\cina pentru a-l face s\ p\[easc\ spre descoperiri tot mai maria .

Anul [colar se apropia de sf`r[it, iar domnul Bernard le porunciselui Jacques, lui Pierre, lui Fleury, un fel de fenomen care culegea laurila toate materiile, „are cap politehnic“, spunea profesorul, [i lui Santia-go, un b\ie]el chipe[ care era mai pu]in `nzestrat, dar reu[ea prin str\-duin]\: „Iat\ despre ce e vorba, zise domnul Bernard c`nd clasa se goli.Voi s`nte]i cei mai buni elevi ai mei. Am luat hot\r`rea s\ v\ prezint la bursa pentru licee [i colegii. Dac\ izbuti]i, ve]i avea burs\ [i ve]i putea urma tot liceul p`n\ la bacalaureat. {coala primar\ este cea mai bun\

dintre [coli. ~ns\ nu v\ poate oferi nimic. Liceul v\ deschide toate por-]ile. Iar eu prefer s\ intre pe aceste por]i b\ie]i s\raci ca voi. Dar, pentruasta, am nevoie de aprobarea p\rin]ilor vo[tri. {i-acum lua]i-o din loc.“

Ei o zbughir\, ului]i, [i se desp\r]ir\ f\r\ a se mai consulta.Jacques o g\si pe bunica lui singur\ acas\ [i aleg`nd linte pe mu[ama-ua de pe mas\, `n sufragerie. {ov\i, dar apoi se hot\r` s\ a[tepte so-sirea mamei sale. Ea sosi, vizibil obosit\, `[i puse un [or] de buc\t\rie[i veni s-o ajute pe bunic\ la alesul lintei. Jacques se oferi s\ le ajute,[i i se d\du farfuria din por]elan alb [i gros `n care ì venea mai u[or s\ aleag\ pietricelele de linte. Cu nasul `n farfurie, el anun]\ [tirea.„Asta ce mai e? zise bunica. La ce v`rst\ se d\ bacalaureatul? – Peste[ase ani“, zise Jacques. Bunica mpinse c`t colo farfuria ei. „Ai auzit?“f\cu ea spre Catherine Cormery. Aceasta nu auzise. Jacques ì repet\ [tirea. „Ah! zise ea, asta-i pentru c\ e[ti de[tept. – De[tept ori ba, ar trebui s\ intre ucenic la anul. {tii doar c\ n-avem bani. Ne va aducec`[tigul lui s\pt\m`nal. – E adev\rat“, spuse Catherine.

PRIMUL OM 121

fost, Fantomas?“ spuse domnul Bernard c`nd Jacques se `ntoarse `nclas\. Jacques pl`ngea. „Hai, spune, te ascult.“ Copilul, cu vocea `ntret\iat\, i anun]\ ntì pedeapsa, apoi c\ p\rin]ii lui Munoz venis-er\ s\-l reclame, [i abia apoi dezv\lui c\ se b\tuser\. „De ce v-a]ib\tut? – M-a f\cut «preferatul». – A doua oar\? – Nu, aici, `n clas\.

– Ah! Deci el a fost! {i tu ]i-ai zis c\ nu te-am ap\rat `ndeajuns.“

Jacques se uita la domnul Bernard cu tot prea-plinul inimii lui. „Oh,ba da! Oh, ba da! Dumneavoastr\...“ {i izbucni `n hohote de pl`ns.„Du-te la locul t\u `n banc\, zise domnul Bernard. – Nu e drept“,spuse copilul `necat de lacrimi. „Ba da“, ì r\spunse el bl`nd1.

A doua zi, `n recrea]ie, Jacques se duse la locul pedepsei `n fun-dul cur]ii interioare, cu spatele la curte [i la strig\tele vesele alecolegilor s\i. Se sprijinea c`nd pe un picior c`nd pe cel\lalt a , murea de poft\ s\ alerge [i el. Din c`nd `n c`nd, arunca o privire `n spate [i`l vedea pe domnul Bernard care se plimba cu colegii s\i printr-uncol] al cur]ii, f\r\ s\ se uite la el. Dar, a doua zi, nu-l v\zu c`nd venila el din spate [i `l lovi `ncet peste ceaf\: „Nu mai face mutra asta,

m\i prichindelule. Munoz este [i el pedepsit cu statul pe loc `ncurte. Poftim, `]i permit s\ te ui]i.“ ~n partea opus\ a cur]ii, Munozera `ntr-adev\r singur [i `mbufnat. „Complicii t\i refuz\ s\ se joacecu el `n toat\ s\pt\m`na c`t vei fi tu la popreal\.“ Domnul Bernardr`dea. „Vezi, s`nte]i pedepsi]i am`ndoi. A[a se [i cuvine.“ {i seaplec\ spre copil ca s\-i spun\, cu un r`s plin de afec]iune careinund\ cu un val de duio[ie inima condamnatului: „M\i s\ fie,]`n]\relule, nimeni n-ar zice v\z`ndu-te c\ ai un asemenea cro[eu!“

Pe omul acesta, care acum ì vorbea canarului s\u, [i care lui ìspunea tot „pu[tiule“ de[i avea patruzeci de ani, Jacques nu `ncetaseniciodat\ s\-l iubeasc\, de[i anii, dep\rtarea, `n sf`r[it cel de-al doilea r\zboi mondial `l desp\r]iser\ de el `ntì par]ial, apoi total, r\m`n`ndastfel f\r\ nici o [tire de la el, dar se [i bucurase ca un copil c`nd `n1945 un soldat mai v`rstnic din armata teritorial\, n uniform\, i suna-se la u[\, la Paris, [i era domnul Bernard care se angajase din nou, „nu

ALBERT CAMUS120

1 Pasajul se opre[te aici.a Dom’le, mi-a pus piedic\. a Bursa



~n chip de introducere, o `ntreb\ despre copiii ei, despre via]a ei la ferm\, despre so]ul ei, apoi vorbi despre propriii copii. ~n clipa aceea intr\ Catherine Cormery, `[i pierdu capul de tot, `l numi pe domnulBernard „Domnule Profesor“ [i disp\ru `n camera ei s\ se pieptene [is\-[i pun\ un [or] curat, apoi veni [i se a[ez\ pe un col] de scaun ceva mai departe de mas\. „Tu, ì spuse domnul Bernard lui Jacques, ia du-te

de vezi dac\ nu-s pe strad\. ~n]elege]i, ì zise el bunicii, o s\-l vorbescde bine [i el e `n stare s\ cread\ c\-i adev\rat...“ Jacques ie[i, cobor`sc\rile n goan\ [i se post\ n cadrul u[ii de la intrare. Tot acolo se afla [i dup\ o or\, strada `ncepea s\ se `nsufle]easc\, iar cerul printre ficu[ise `nverzea treptat, c`nd domnul Bernard, dup\ ce cobor` pe trepte,ap\ru `n spatele lui. ~i freca afectuos sc\f`rlia. „Ei bine! spuse el,r\m`ne cum am stabilit. Bunic\-ta este o femeie [i jum\tate. C`t despre mama ta... Ah! spuse el, s\ n-o ui]i niciodat\.“ „Domnule“,zise deodat\ bunica ap\r`nd pe coridor. ~[i str`ngea cu o m`n\ [or]ulde buc\t\rie [i se [tergea la ochi. „Am uitat... mi-a]i spus c\ ì ve]ida lui Jacques lec]ii suplimentare. – Desigur, zise domnul Bernard.

{i n-or s\-l distreze, pute]i fi sigur\. – Dar n-o s\ v\ putem pl\ti.“domnul Bernard o privea cu toat\ aten]ia. ~l ]inea pe Jacques pe dup\ umeri. „Nu v\ bate]i capul“, [i `l scutura pe Jacques, „el m-a pl\tit deja.“ Plecase, c`nd bunica l-a luat pe Jacques de m`n\ s\ se `ntoarc\ `n apartament, [i pentru `ntìa oar\ ea ì str`ngea m`na, foarte tare, cuun fel de tandre]e disperat\. „Puiule, zicea ea, puiule.“

Timp de o lun\, zi de zi dup\ ore, domnul Bernard ì re]inea pecei patru copii `nc\ dou\ ceasuri [i le d\dea teme de f\cut. Jacquesse `ntorcea acas\ seara, `n acela[i timp obosit [i excitat, [i iar seapuca de teme. Bunica `l privea cu un amestec de triste]e [i dem`ndrie. „Are cap bun“, zice Ernest, convins, lovindu-[i craniul cupumnul. „Da, zicea bunica. Dar ce s-o alege de noi?“ ~ntr-o sear\, ea tres\ri: „{i prima lui comuniune?“ La drept vorbind, religia nuocupa nici un loc `n familie1. Nimeni nu se ducea la liturghie,nimeni nu se referea la poruncile divine [i nici nu le pomenea celor-lal]i, dup\ cum nimeni nu amintea de recompensele [i pedepsele de

PRIMUL OM 123

Ziua [i c\ldura `ncepeau s\ se `mbl`nzeasc\ afar\. La ora aceea c`nd atelierele func]ionau din plin, cartierul era gol [i t\cut. Jacquesse uita pe strad\. Nu [tia ce voia, ci doar c\ `[i dorea s\-i dea ascul-tare domnului Bernard. Dar, la nou\ ani, nu putea [i nici nu [tia s\ nuasculte de bunic\-sa. Totu[i ea [ov\ia, n mod vizibil. „{i ce-ai facedup\ aia? – Nu [tiu. Poate `nv\]\tor, ca domnul Bernard. – Da, peste

[ase ani!“ Ea alegea lintea mai `ncet. „Ah! zise, tot nu se poate, nois`ntem prea s\raci. O s\-i spui domnului Bernard c\ nu putem.“

A doua zi, ceilal]i trei `l anun]ar\ pe Jacques c\ familiile lor fu-seser\ de acord. „{i tu? – Nu [tiu“, spuse el, iar faptul de a se sim]ideodat\ `nc\ [i mai s\rac dec`t prietenii lui ì str`ngea inima. La sf`r[i-tul orelor, r\maser\ tuspatru. Pierre, Fleury [i Santiago d\dur\ r\spun-sul lor. „{i tu, ]`n]\rel? – Nu [tiu.“ Domnul Bernard se uita la el. „Bine,le spuse el celorlal]i. Dar va trebui s\ studia]i cu mine seara, dup\ ore.O s\ aranjez eu asta, pute]i pleca.“ Dup\ ce ie[ir\, domnul Bernard sea[ez\ `n jil]ul s\u [i `l trase pe Jacques l`ng\ el. „Ei, cum e? – Bunica spune c\ s`ntem prea s\raci [i c\ va trebui s\ muncesc anul viitor. – {i

maic\-ta? – Bunica porunce[te `n cas\. – {tiu“, zise domnul Bernard.Se g`ndea, apoi l lu\ pe Jacques n bra]e. „Ascult\: trebuie s-o n]elegi.Are o via]\ grea. Cele dou\ femei v-au crescut singure, pe fratele t\u [ipe tine, [i au scos din voi copiii buni care s`nte]i. {i-atunci i e team\, enormal. Vor trebui s\ te mai ajute pu]in, cu toat\ bursa, [i `n orice caztu nu le vei aduce bani `n cas\ timp de [ase ani. O `n]elegi?“ Jacquesafirm\ din cap `n sus [i `n jos f\r\ s\-l priveasc\ pe `nv\]\torul lui.„Bun. Dar poate i vom explica. Ia-]i ghiozdanul, vin cu tine! – Acas\?zise Jacques. – Sigur, m-ar bucura s-o rev\d pe mama ta.“

Pu]in dup\ aceea, domnul Bernard, sub ochii m\ri]i de uimire ai luiJacques, b\tea la u[a casei lui. Bunica veni s\ deschid\ [terg`ndu-[imìnile cu [or]ul, al c\rui cordon prea str`ns ì scotea `n eviden]\ p`ntecul de femeie b\tr`n\. C`nd d\du cu ochii de `nv\]\tor, schi]\ ungest spre p\r, s\-l netezeasc\. „Ei, mamaie, zise domnul Bernard, tot la treab\, ca de obicei? Ah! Dar [tiu c\ s`nte]i vrednic\.“ Bunica `lpoftea pe vizitator s\ intre `n odaie, pe care trebuia s-o traversezi ca s\ ajungi `n sufragerie, ì oferea un scaun l`ng\ mas\, scotea pahare [i li-chiorul de anason. „Nu v\ deranja]i, am venit s\ st\m pu]in de vorb\.“

ALBERT CAMUS122

1 Pe margine: trei r`nduri ilizibile



Dumnezeu. Acest cuv`nt, la drept vorbind, Jacques nu-l auzise pro-nun]at nicic`nd de-a lungul `ntregii lui copil\rii, [i nici pe el nu-lfr\m`nta deloc. Via]a, misterioas\ [i str\lucitoare, era de ajuns sprea-l umple cu totul.

Cu toate acestea, dac\ era vorba `n familia lui de o `nmorm`ntarecivil\, nu rareori se `nt`mpla ca, `n mod paradoxal, bunica sau chiar

unchiul s\ `nceap\ a depl`nge absen]a preotului: „ca un cìne“, ziceauei. {i aceasta `ntruc`t religia f\cea parte pentru ei, ca pentru majori-tatea algerienilor, din via]a social\ [i numai din ea. Erai catolic tot a[a cum erai francez, lucru ce oblig\ la un num\r oarecare de rituri. Ca s\ spunem drept, aceste rituri erau exact patru la num\r: botezul, prima comuniune, taina c\s\toriei (dac\ se oficia c\s\toria) [i ultima `mp\r-t\[anie. ~ntre ceremoniile acelea, desigur foarte `ndep\rtate `ntre ele,oamenii se ocupau de altceva, [i `n primul r`nd de supravie]uire.

Se `n]elegea deci de la sine c\ Jacques trebuia s\-[i fac\ prima comuniune cum o f\cuse [i Henri, care p\strase cele mai proasteimpresii nu de la ceremonia n sine, ci de la consecin]ele ei sociale [i n

primul r`nd de la vizitele pe care mai apoi fusese nevoit s\ le fac\, zilede-a r`ndul, cu brasarda pe bra], prietenilor [i rudelor care trebuiau s\-idea un mic cadou `n bani, primit de copil cu jen\ [i al c\rui total era apoi recuperat de bunica; aceasta ì ceda lui Henri o foarte mic\ parte,restul fiind p\strat, `ntruc`t comuniunea „costa“. Dar aceast\ ceremonieavea loc `n jurul v`rstei de doisprezece ani ai copilului, care timp dedoi ani trebuia s\ urmeze studiul catehismului. A[adar, Jacques nuurma s\-[i fac\ prima comuniune dec`t `n clasa a doua sau a treia deliceu. Or, tocmai din cauza ideii acesteia tres\rise bunica. Despre liceuea `[i f\cea o idee obscur\ [i destul de tem\toare, ca despre un locunde trebuie s\ studiezi de zece ori mai mult dec`t la [coala comunal\,din moment ce studiile acelea ofereau o mai bun\ situa]ie, iar n mintea ei nici o `mbun\t\]ire material\ nu se putea dob`ndi f\r\ un spor demunc\. Pe de alt\ parte, ea dorea din str\fundul inimii succesul luiJacques din cauza sacrificiilor pe care le acceptase dinainte, `ns\ `[i`nchipuia c\ timpul pentru catehism va fi r\pit din cel al muncii. „Nu,zise ea, tu nu po]i fi `n acela[i timp la liceu [i la catehism. – Bine. N-os\-mi fac prima comuniune“, zise Jacques care se g`ndea mai cu seam\

PRIMUL OM 125

dincolo de morm`nt. Dac\ se spunea despre cineva, `n fa]a bunicii,c\ murise: „Bun, spunea ea, n-o s\ mai trag\ p`r]uri.“ Dac\ `ns\ era vorba de cineva fa]\ de care ea presupunea c-ar trebui s\ simt\ afec]iune: „S\racul, zicea ea, era `nc\ t`n\r“, chiar dac\ r\posatuldep\[ise demult sorocul normal al unei vie]i. Iar asta nu `nsemna incon[tien]\, la ea. Ci v\zuse prea mul]i oameni murind `n jurul ei.

Cei doi copii ai s\i, so]ul, ginerele [i to]i nepo]ii de sor\, `n r\zboi.{i tocmai de aceea, moartea ì era tot at`t de familiar\ ca truda sauca s\r\cia, nu se mai g`ndea la ea, ci o tr\ia, ca s\ spunem a[a,[i-apoi nevoile prezentului erau prea stringente pentru ea, mai abitir dec`t pentru algerieni `n general, ace[tia fiind lipsi]i din cauza preocup\rilor [i a destinului lor colectiv de aceast\ pietate funerar\ care `nflore[te `n piscul civiliza]iilor a . Pentru ei era o `ncercare detrecut, a[a cum o trecuser\ [i cei ce ì precedaser\, o prob\ ce nu secuvenea nicic`nd pomenit\ [i `n fa]a c\reia se str\duiau s\ dea do-vad\ de acel curaj pe care `l ridicaser\ la rangul de principal\ cali-tate a omului, prob\ care `ns\, p`n\ ce avea s\ se iveasc\, trebuia

uitat\ [i `nl\turat\. (De aici [i aspectul hazliu pe care `l lua orice`nmorm`ntare. V\rul Maurice?) Dac\ la aceast\ dispozi]ie general\ ad\ugai povara luptelor [i a traiului zilnic, f\r\ a mai ]ine cont, `n ceprive[te familia lui Jacques, de uzura teribil\ a s\r\ciei, greu ]i-ar fivenit s\ mai g\se[ti locul religiei. Pentru unchiul Ernest care tr\ia la nivelul senza]iilor, religia era ceea ce vedea el, adic\ preotul [ipompa cultului. Folosindu-[i `nzestr\rile comice, el nu pierdea nicio ocazie s\ mimeze ceremoniile liturgice, `mbog\]indu-le cu ono-matopee [b\lm\jite rar ] ce `nchipuiau latina, [i, la sf`r[it, maimu]\-rindu-i n acela[i timp pe credincio[ii care l\sau capul n jos la auzulclopo]elului [i pe preotul care, profit`nd de postura lor, bea pe as-cuns vinul liturgic. C`t despre Catherine Cormery, ea era singura care, prin bl`nde]ea ei, te putea trimite cu g`ndul la credin]\, `ns\ tocmai aceast\ bl`nde]e ì era toat\ credin]a. Ea nu nega, nu aproba,r`dea pu]in de n\zdr\v\niile fratelui ei, dar le spunea „DomnuleP\rinte“ preo]ilor cu care se `nt`lnea. Nu pomenea niciodat\ de

ALBERT CAMUS124

a Moartea n Algeria



Jacques cumul\ prin urmare lec]iile suplimentare cu domnulGermain [i cursurile de catehism de joi [i de s`mb\t\ seara. Exa-menele pentru burs\ [i prima comuniune se apropiau `n acela[itimp, iar zilele lui erau supra`nc\rcate, nemail\s`nd loc jocurilor,chiar [i, sau mai ales duminica, atunci c`nd, dac\ putea s\-[i lasecaietele, bunica `l `mpov\ra cu treburi domestice sau curse de

f\cut, invoc`nd viitoarele sacrificii pe care familia le va accepta `nnumele educa]iei lui [i al lungului [ir de ani c`nd el nu va mai facenimic pentru cas\. „Dar, spuse Jacques, s-ar putea s\ cad. Exa-menul e greu.“ {i, `ntr-un anume fel, i se `nt`mpla s\-[i doreasc\ acest lucru, g\sind cu t`n\ra-i m`ndrie c\ prea mare este povara sacrificiilor acelora de care i se tot pomenea. Bunica se uita la elsurprins\. Ea nu se g`ndise la eventualitatea aceea. Apoi ridica dinumeri [i, f\r\ a-[i bate capul cu contradic]ia: „Te sf\tuiesc s\-l iei.Altfel, vai de fundul t\u.“ Cursurile de catehism erau ]inute de aldoilea preot al parohiei, `nalt, ba chiar interminabil `n lunga luisutan\ neagr\, uscat, cu nas acvilin [i obrajii sup]i, tot at`t de dur

pe c`t era de bl`nd [i de bun preotul cel b\tr`n. Metoda lui depredare era recitarea [i, de[i primitiv\, poate c\ era singura ce sepotrivea micii mul]imi necioplite [i c\poase pe care el avea sarcina s\ o formeze spiritual. Trebuia s\ `nve]i `ntreb\rile [i r\spunsurile:„Cine este Dumnezeu...?a “ Aceste cuvinte nu `nsemnau absolut nimic pentru tinerii catecumeni, [i Jacques, care avea o memorieexcelent\, le recita imperturbabil f\r\ a le `n]elege vreodat\. C`ndrecita alt copil, el visa, se uita proste[te `n gol sau se str`mba `mpreun\ cu colegii lui. Una dintre aceste str`mb\turi fu surprins\ de preotul cel `nalt, `ntr-o zi, iar acesta, crez`nd c\ lui ì fuseseadresat\, socoti de cuviin]\ s\ impun\ respectul datorat caracteru-lui sacru cu care era investit, `l chem\ pe Jacques `n fa]a tuturor

copiilor, [i acolo, cu m`na lui lung\ [i osoas\, f\r\ alt\ explica]ie,`l p\lmui cu putere. Jacques fu c`t pe ce s\ cad\ sub for]a loviturii.„Acum treci la locul t\u“, spuse preotul. Copilul `l privi, f\r\ olacrim\ ([i `n toat\ via]a sa numai bun\tatea [i dragostea l-au f\cut

PRIMUL OM 127

c\ o s\ scape de corvoada vizitelor [i de umilin]a insuportabil\ pentruel de a primi bani. Bunica l privi. „De ce? Treaba asta s-ar putea aran-

ja. ~mbrac\-te. Mergem s\-l vedem pe preot.“ Ea se scul\ [i intr\ cu unaer hot\r`t n camera ei. C`nd se ntoarse, [i scosese bluza ]\r\neasc\ [ifusta de toate zilele, `[i pusese singura ei rochie de ora[ [ ]1 `ncheiat\ p`n\ la g`t, [i `[i `nnodase `n jurul capului fularul ei din m\tase neagr\.

{uvi]ele de p\r alb `ncadrau fularul, iar ochii ei deschi[i la culoare [igura ferm\ i d\dea aerul nsu[i al hot\r`rii.

~n sacristia bisericii Saint-Charles, o cl\dire oribil\ `n stilul goticmodern, ea st\tea jos, ]in`ndu-l de m`n\ pe Jacques, `n picioare l`ng\ ea, `n fa]a preotului, un b\rbat rotofei de vreo [aizeci de ani, cu chipulrotund, destul de molatec, cu un nas mare, cu o gur\ c\rnoas\ z`m-bind pl\cut sub coroana p\rului argintiu, [i care `[i ]inea mìnile `m-preunate pe sutana `ntins\ de genunchii lui `ndep\rta]i. „Doresc ca b\iatul, spuse bunica, s\-[i fac\ prima comuniune. – Este foarte bine,doamn\, vom face din el un bun cre[tin. C`]i ani are? – Nou\ ani.

– Ave]i dreptate s\-l da]i la catehizare foarte devreme. Dup\ trei ani,

va fi perfect preg\tit pentru acea mare zi. – Nu, zise bunica sec. Tre-buie s\ [i-o `nceap\ imediat. – Imediat? P\i comuniunile se vor facepeste o lun\, iar el nu se poate prezenta `n fa]a altarului dec`t dup\ celpu]in doi ani de catehism.“ Bunica ì explic\ situa]ia. ~ns\ preotul nuera c`tu[i de pu]in convins de imposibilitatea de a urma n acela[i timpstudiile secundare [i `nv\]\tura religioas\. Cu r\bdare [i cu bun\tate,`[i invoca experien]a, d\dea exemple... Bunica se scul\ `n picioare.„~n cazul acesta, nu-[i va face prima comuniune. Vino, Jacques“, [i `ltrase pe copil spre ie[ire. Dar preotul se repezea dup\ ei. „A[tepta]i,doamn\, a[tepta]i.“ O duse cu bini[orul `napoi pe locul ei, `ncerc\ s-ofac\ s\ `n]eleag\. Dar bunica scutura din cap ca un b\tr`n cat`r `nc\-p\]`nat. „Acum imediat, sau se va lipsi de ea.“ P`n\ la urm\, preotul

ced\. Se conveni ca dup\ primirea unei instruc]iuni religioase accele-rate, Jacques s\ comunieze dup\ o lun\. {i preotul, tot d`nd din cap, ì`nso]i p`n\ la u[\ [i acolo `l m`ng`è pe copil pe obraz. „Ascult\ cuaten]ie tot ce ]i se va spune“, zise el. {i `l privea cu un fel de triste]e.

ALBERT CAMUS126

1 Un cuv`nt ilizibil a De v\zut un catehism



g`nd vinovat sau, ceea ce ì era mai clar, unul din acele cuvintedeocheate care ì `mp\nau limbajul [col\resc, [i de bine de r\u elre]inu cuvintele p`n\ `n diminea]a ceremoniei, c`nd, `mbr\cat `ntr-uncostum de marinar, cu o brasard\, cu o carte mic\ de rug\ciuni [ini[te m\t\nii din mici bile albe, toate fiindu-i oferite de rudele maipu]in s\race (m\tu[a Marguerite etc.), agit`nd `n aer o lum`nare pe

culoarul central `n mijlocul unui [ir de al]i copii ]in`nd lum`n\ri subprivirile extaziate ale p\rin]ilor `n picioare printre r`ndurile de b\nci,[i tunetul muzicii care izbucni atunci `l `nghe]\, `l umplu de team\ [ide o extraordinar\ exaltare c`nd pentru prima dat\ `[i sim]i for]a,capacitatea nesf`r[it\ de triumf [i de via]\, exaltare ce `l umplu pe par-cursul `ntregii ceremonii, f\c`ndu-l s\ fie neatent la tot ce se petrecea,inclusiv la clipa comuniunii, [i tot continu`nd neab\tut [i `n cursul`ntoarcerii acas\ [i al pr`nzului la care rudele fuseser\ invitate `n jurulunei mese mai [`mbel[ugate] dec`t de obicei care ì `nsufle]i treptat pe convivii obi[nui]i s\ m\n`nce [i s\ bea pu]in, p`n\ c`nd o enorm\ veselie umplu `ncetul cu `ncetul odaia, distrug`nd exaltarea lui

Jacques [i surprinz`ndu-l p`n\ `ntr-at`t `nc`t `n momentul desertului,`n culmea excit\rii generale, el izbucni `n pl`ns. „Ce te-a apucat? zisebunica. – Nu [tiu, nu [tiu“, [i bunica exasperat\ `l p\lmui. „M\car a[a, spuse ea, [tii de ce pl`ngi.“ Dar de fapt el [tia de ce, privindu-[imama care, peste mas\, ì adresa un mic z`mbet trist.

„A fost totul `n regul\, zise domnul Bernard. Bun, [i de-acum la lucru.“ Alte c`teva zile de munc\ pe br`nci, iar ultimele lec]ii s-audesf\[urat chiar acas\ la domnul Bernard (de descris apartamentul?), [i`ntr-o diminea]\, `n sta]ia de tramvai, `n apropierea casei lui Jacques,cei patru elevi av`nd c`te o map\, o rigl\ [i un penar st\teau l`ng\ dom-nul Germain, `n timp ce pe balconul casei sale Jacques le vedea pemama [i pe bunica lui aplecate nainte [i f\c`ndu-le largi semne.

Liceul unde aveau loc examenele se afla exact `n partea opus\, la cealalt\ extremitate a arcului de cerc pe care l descria ora[ul n jurul gol-fului, `ntr-un cartier c`ndva opulent [i sumbru, ce devenise, gra]ie imi-gra]iei spaniole, unul dintre cele mai populare [i mai vii din Alger. Liceul`n sine era o enorm\ cl\dire p\trat\ cu un ie[ind deasupra str\zii. P\-trundeai `n el pe dou\ sc\ri laterale [i una frontal\, larg\ [i monumen-

PRIMUL OM 129

s\ pl`ng\, niciodat\ r\ul sau persecu]ia care, dimpotriv\, ì `nt\-reau inima [i hot\r`rea), [i se `ntoarse la banca lui. Partea st`ng\ a fe]ei lui ardea, sim]ea un gust de s`nge `n gur\. Cu v`rful limbii,descoperi c\ interiorul obrazului ì cr\pase din cauza loviturii [is`ngera. ~[i `nghi]i s`ngele.

~n tot restul cursurilor de catehism, el fu absent, privindu-l

calm, f\r\ repro[ dar [i f\r\ prietenie, pe preot c`nd ì vorbea,recit`nd f\r\ gre[ `ntreb\rile [i r\spunsurile despre persoana divin\ [i sacrificiul lui Hristos, [i, la sute de leghe de locul unde recita,vis`nd la acel dublu examen care p`n\ la urm\ devenea unul singur.Cufundat `n munc\ precum `n acela[i vis care continua, mi[cat numai, dar `ntr-un mod obscur, de liturghiile serii ce se tot `n-mul]eau `n resping\toarea biseric\ rece, dar `n cursul c\rora orga `lf\cea s\ aud\ o muzic\ ascultat\ pentru `ntìa oar\, pentru c\ p`n\ atunci nu auzise dec`t refrene stupide, vis`nd atunci mai din plin,mai ad`nc, un vis plin de lic\riri aurii `n semi`ntunericul obiectelor [i ve[mintelor sacerdotale, `nt`lnind `n sf`r[it misterul, dar un mis-

ter f\r\ nume, cu care persoanele divine numite [i riguros definitede catehism nu aveau nimic de-a face, ele prelungind pur [i simplulumea pustie `n care el tr\ia; misterul cald, interior [i imprecis, `ncare se scufunda atunci, l\rgea doar misterul cotidian al sur`suluidiscret sau al t\cerii mamei lui c`nd intra el `n sufragerie, la c\derea serii, [i c`nd, singur\ acas\, ea nu aprinsese lampa cu gaz, l\s`ndnoaptea s\ cucereasc\ `ncet-`ncet camera, `ns\[i mama fiind ca oform\ `nc\ mai obscur\ [i mai dens\ care privea g`nditor pe geammi[c\rile `nsufle]ite, dar t\cute pentru ea, ale str\zii, [i copilul seoprea atunci `n u[\, cu inima str`ns\, plin de o dragoste disperat\ pentru mama lui [i pentru ceea ce, `n mama lui, nu apar]inea sau numai apar]inea lumii [i vulgarit\]ii zilelor. Apoi avu loc prima

comuniune, de la care Jacques r\m\sese cu prea pu]ine amintiri,printre ele spovedania din preziua ceremoniei, c`nd m\rturisise sin-gurele ac]iuni despre care i se zisese c\ s`nt culpabile, deci foartepu]ine, [i „n-ai avut g`nduri vinovate? – Ba da, p\rinte“, zise copilulla `nt`mplare de[i nu [tia cum de poate fi vinovat un g`nd, [i p`n\ a doua zi l-a tot `ncercat spaima de a fi l\sat s\-i scape f\r\ s\ [tie un

ALBERT CAMUS128



La amiaz\, domnul Bernard ì a[tepta la ie[ire. ~i ar\tar\ ciornele.Numai Santiago se `n[elase la f\cutul problemei. „Redactarea ta estefoarte bun\“, i spuse el scurt lui Jacques. La ora unu, i nso]i din nou.La ora patru, era tot acolo [i examina ce f\cuser\ la lucrare. „S\ mergem, le spuse, de-acum trebuie s\ a[tept\m.“ Dup\ alte dou\ zile,se aflau iar to]i cinci dinaintea u[ii celei mici la ora zece diminea]a.

U[a se deschise [i u[ierul citi din nou o list\ mult mai scurt\ care dedata asta era cu cei admi[i. ~n zarva de voci, Jacques nu `[i auzinumele. Dar primi o p\lmu]\ vesel\ peste ceaf\ [i `l auzi pe domnulBernard spun`ndu-i: „Bravo, ]`n]\relule. E[ti admis.“ Numai simpati-cul Santiago d\duse gre[, [i ei `l priveau cu un fel de triste]e distrat\.„Nu-i nimic, zicea el, nu-i nimic.“ Iar Jacques nu mai [tia nici unde seg\sea, nici ce se `nt`mpla, se `ntorceau to]i patru cu tramvaiul. „Am s\ m\ duc s\-i v\d pe p\rin]ii vo[tri, spunea domnul Bernard, trec mai`ntì pe la Cormery pentru c\ [ade cel mai aproape“, [i `n biata sufragerie acum plin\ de femei `n care st\teau bunica sa, mama sa,care-[i luase cu ocazia asta (?) o zi liber\, [i femeile Masson vecinele

lor, st\tea lipit de profesorul lui, respir`nd o ultim\ oar\ mirosul de ap\ de colonie, lipit de c\ldura afectuoas\ a acelui corp solid, iar bunica str\lucea de bucurie, n fa]a vecinelor. „Mul]umesc, Domnule Bernard,mul]umesc“, spunea ea `n timp ce domnul Bernard m`ngìa capulcopilului. „Nu mai ai nevoie de mine, spunea el, o s\ ai profesori maisavan]i. Dar [tii unde s`nt, vino s\ m\ vezi dac\ ai nevoie s\ te ajut.“Pleca, iar Jacques r\m`nea singur, pierdut `n mijlocul acelor femei,apoi se n\pustea la fereastr\, privindu-l pe `nv\]\torul lui care-l saluta o ultim\ oar\ [i care-l l\sa de acum `nainte singur, [i, `n locul bucurieisuccesului, o imens\ durere de copil ì str`ngea inima, ca [i cum [tia dinainte c\ prin acel succes fusese smuls lumii inocente [i pline dec\ldur\ a celor s\raci, lume `nchis\ asupra ei `nse[i ca o insul\ `n soci-

etate, dar `n care mizeria ]ine loc de familie, [i de solidaritate, pentru a fi aruncat `ntr-o lume necunoscut\, care nu mai era a lui, `n care nuputea crede c\ profesorii ar fi mai savan]i dec`t acela a c\rui inim\ [tia totul, [i va trebui de acum `nainte s\ `nve]e, s\ `n]eleag\ f\r\ ajutor, s\ devin\ n sf`r[it un om f\r\ sprijinul singurului om care-i venise n aju-tor, s\ creasc\ [i s\ se educe singur n sf`r[it, cu pre]ul cel mai scump.

PRIMUL OM 131

tal\, flancat\ de ambele p\r]i de mici gr\dini plantate cu bananieri [i cu1

proteja]i prin grilaje de vandalismul elevilor. Scara central\ ducea `ntr-ogalerie care reunea cele dou\ sc\ri laterale [i unde se deschidea u[a monumental\ folosit\ la marile ocazii, l`ng\ care o u[\ mult mai mic\ d`nd spre boxa cu geamuri a portarului era cea folosit\ de obicei.

~n galeria aceea, `n mijlocul primilor elevi sosi]i, care, `n majori-

tatea lor, `[i ascundeau tracul lu`nd atitudini degajate, cu excep]ia c`torva a c\ror min\ palid\ [i t\cere le v\deau anxietatea, domnul Ber-nard [i elevii s\i a[teptau, `n fa]a u[ii `nchise `n zorii `nc\ r\coro[i aizilei [i n fa]a str\zii umede nc\ pe care peste c`teva clipe soarele avea s-o umple de praf. Veniser\ mai devreme cu peste jum\tate de or\,t\ceau, str`n[i n jurul nv\]\torului lor, care nu g\sea nimic s\ le spun\ [i care deodat\ ì p\r\si spun`ndu-le c\ o s\ se `ntoarc\. {i `ntr-adev\r `l v\zur\ `napoindu-se un moment mai t`rziu, la fel de elegant cup\l\ria lui cu boruri r\sfr`nte [i cu ghetele pe care [i le pusese `n ziua aceea, ]in`nd `ntr-o m`n\ [i `n cealalt\ c`te un pachet din foi]\, r\sucitesimplu la un cap\t ca s\ poat\ fi ]inute, [i, c`nd se apropie, v\zur\ c\

h`rtia era p\tat\ de gr\sime. „Iat\ ni[te cornuri, zise domnul Bernard.M`nca]i un pachet acuma [i p\stra]i-l pe cel\lalt pentru ora zece.“ Eimul]umir\ [i m`ncar\, dar aluatul mestecat [i indigest le aluneca greupe g`t. „S\ nu v\ pierde]i cump\tul, repeta nv\]\torul. Citi]i cu aten]ieenun]ul problemei [i subiectul redact\rii. Citi]i-le de c`teva ori. Ave]itot timpul.“ Da, aveau s\ citeasc\ de mai multe ori, aveau s\-l asculte,pe el care [tia totul [i l`ng\ care via]a era f\r\ obstacole, era de ajuns s\ te la[i c\l\uzit de el. ~n momentul acela, un vacarm izbucni l`ng\ u[a cea mic\. Cei vreo [aizeci de elevi aduna]i acum se `ndreptar\ spreacea direc]ie. Un u[ier deschisese u[a [i citea o list\. Numele luiJacques fu chemat printre primele. ~l ]inea chiar atunci de m`n\ pe`nv\]\tor, [i ezit\: „Du-te, copile“, zise domnul Bernard. Jacques,

tremur`nd, se `ndrept\ c\tre u[\ [i, c`nd s\ intre, se `ntoarse spre`nv\]\torul lui. Acolo era, masiv, solid, ì z`mbea lini[tit lui Jacques [id\dea din cap afirmativa .

ALBERT CAMUS130

1 Nu figureaz\ nici un cuv`nt `n continuare, `n manuscris.a De verificat program burs\



umbrele, din lemn arcuit, `l auzi pe fermier r`z`nd `n spatele lui.„Vas\zic\, un pelerinaj! Ei bine, z\u a[a, e chiar momentul. – De ce?`ntreb\ Jacques. – Intra]i n sufragerie, r\spunse fermierul. E camera cea mai r\coroas\.“ Sufrageria era, pe jum\tate, o verand\ ale c\reistoruri din pai suplu erau trase toate, `n afar\ de unul singur. Cuexcep]ia mesei [i a bufetului din lemn deschis la culoare [i `n stil

modern, sala era mobilat\ cu scaune din ramuri de palmier indian`mpletite [i cu [ezlonguri. Jacques, `ntorc`ndu-se, `[i d\du seama c\ era singur. Merse spre verand\ [i, prin spa]iul gol dintre storuri, v\zuo curte plantat\ cu o varietate de arbu[ti de piper printre carestr\luceau dou\ tractoare de un ro[u aprins. Ceva mai `ncolo, subsoarele `nc\ suportabil de la ora unsprezece, `ncepeau [iruri de vi]\ de vie. Dup\ c`teva clipe, fermierul intr\ cu o tav\ pe care pusese osticl\ cu lichior de anason, pahare [i o alt\ sticl\ cu ap\ de la ghea]\.

Fermierul `[i ridica paharul umplut cu lichiorul l\ptos. „Dac\ a]i fi `nt`rziat, a]i fi riscat s\ nu mai g\si]i nimic aici. ~n orice caz,nu un francez care s\ v\ dea informa]ii. – B\tr`nul doctor a fost cel

care mi-a spus c\ la ferma dumneavoastr\ m-am n\scut eu. – Da,ea f\cea parte din domeniul Saint-Apôtre, dar p\rin]ii mei aucump\rat-o dup\ r\zboi.“ Jacques privea `n jurul lui. „Dumnea-voastr\ nu v-a]i n\scut aici, s`nt sigur. P\rin]ii mei au reconstruit totul. – Oare l-au cunoscut pe tat\l meu `nainte de r\zboi? – Nucred. Se instalaser\ `ntì l`ng\ grani]a tunisian\, apoi au vrut s\ seapropie de civiliza]ie. Solferino, pentru ei, era civiliza]ia. – Nuauziser\ vorbindu-se despre fostul administrator? – Nu. De alt-minteri, fiind de prin partea locului, dumneavoastr\ [ti]i cum st\ treaba. Aici, nimic nu se p\streaz\. Se d\r`m\ [i se reconstruie[te.Oamenii se g`ndesc la viitor, d`nd uit\rii tot restul. – Bun, ziseJacques, v-am deranjat de poman\. – Ba nu, zise cel\lalt, mi-a f\-

cut pl\cere.“ {i ì z`mbi. Jacques `[i b\u paharul. „P\rin]ii dum-neavoastr\ au r\mas l`ng\ grani]\? – Nu, e zon\ interzis\. L`ng\ baraj. De altfel, se vede c\ nu-l cunoa[te]i pe tat\l meu.“ ~[i goli [iel paharul [i, g\sind parc\ `n ac]iunea aceea o surs\ suplimentar\ de `nsufle]ire, izbucni `n r`s : „E un vechi colonist. Genul de pe vre-muri. E dintre cei `njura]i la Paris, [ti]i doar. Dar e adev\rat c-a fost

PRIMUL OM 133

7

MONDOVI:COLONIZAREA {I TAT|L

a Acum, era mare... Pe drumul de la Bône la Mondovi, ma[ina

`n care se afla J. Cormery `nt`lnea jeepuri `n]esate cu arme [izb`rlite de-at`tea pu[ti [i care circulau `ncet...„Domnul Veillard?

– Da.“~ncadrat `n u[a micii lui ferme, b\rbatul care se uita la Jacques

Cormery era scund, dar `ndesat, cu umerii rotunzi. Cu m`na st`ng\ ]inea u[a sa deschis\, cu dreapta ì str`ngea zdrav\n usciorul, astfel`nc`t, l\s`nd parc\ loc de intrare `n cas\, oprea orice acces. S\ tot fiavut `n jur de patruzeci de ani, dac\ te ghidai dup\ rarul lui p\r c\runt care ì d\dea un aer roman. ]ns\ pielea t\b\cit\ a fe]ei lui re-gulate, cu ochi de culoare deschis\, trupul cam greoi dar f\r\ gr\sime[i f\r\ burt\ n pantalonii s\i kaki, espadrilele din picioare [i c\ma[a

lui albastr\ cu buzunare `l f\ceau s\ par\ mult mai t`n\r. Asculta,nemi[cat, explica]iile lui Jacques. Apoi : „Intra]i“, zise [i se d\du la oparte. ~n timp ce Jacques `nainta pe micul coridor cu pere]ii v\rui]i,ce nu avea alte mobile dec`t un cuf\r maroniu [i un suport pentru

a C\ru]\ tren vapor avion



un locotenent cumsecade care a[tepta ordine.) {efule, ce-i de f\cut? – ~n locul dumitale, a zis b\tr`nul, eu a[ lua calea maquis -ului1. |[tia or s\ `nving\. Nu mai exist\ b\rba]i `n Fran]a.“

Fermierul r`dea : „I-a zis-o `n fa]\ ! – P\rin]ii stau cu dumneavoastr\? – Nu. B\tr nul n-a mai vrut s\ [tie de Algeria. Locuie[te la Marsilia,

`ntr-un apartament modern... Mama `mi scrie c\ se tot `nv`rte prin odaie. – Iar dumneavoastr\? – Oh eu, r\m`n p`n\ la cap\t. Orice s-ar `nt`mpla, aici r\m`n.

Familia mi-am trimis-o la Alger [i o s\ cr\p aici. Asta n-o pot `n]elege cei de la Paris. ~n afar\ de noi, [ti]i cine o mai poate`n]elege? – Arabii.

– Exact. S ntem f\cu]i s\ ne n]elegem. Ei s`nt la fel de pro[ti [i debrute ca [i noi, dar au acela[i s`nge b\rb\tesc `n vine. O s\ ne mai omo-r`m pu]in, o s\ ne mai t\iem coaiele [i-o s\ ne tortur\m `nc\ pu]in. A-poi, vom re`ncepe s\ tr\im ca `ntre b\rba]i. }ara cere asta. Un lichior?

– Dar slab“, zise Jacques.

Ceva mai t`rziu ie[ir\ am`ndoi. Jacques l `ntrebase dac\ mai era cineva pe-acolo care s\-i fi putut cunoa[te pe p\rin]ii lui. Nu,socotea Veillard, dec`t b\tr`nul doctor care `l adusese pe lume [i carese retr\sese la pensie chiar la Solferino; altcineva nimeni. DomeniulSaint-Apôtre `[i schimbase de dou\ ori st\p`nii, mul]i muncitoriarabi muriser\ n cele dou\ r\zboaie, mul]i al]ii se n\scuser\. „Totulse schimb\ pe-aci, repeta Veillard. Treburile merg iute, iute, lumea uit\.“ Totu[i, poate c\ b\tr`nul Tamzal... Era paznicul uneia din fer-mele de la Saint-Apôtre. ~n 1913 trebuie s\ fi avut vreo dou\zeci deani. Oricum, Jacques putea vedea locurile unde se n\scuse.

Cu excep]ia p\r]ii de nord, regiunea era `nconjurat\ `n dep\rtarede mun]i, c\rora c\ldura amiezii le deforma contururile; p\reau ni[te

uria[e blocuri de piatr\ [i de brum\ luminoas\, printre care c`mpia Seybousei, c`ndva ml\[tinoas\, `[i `mpingea p`n\ la mare, spre nord,pe sub cerul alb de c\ldur\, viile ei cu r`ndurile perfect aliniate, cufrunzele alb\strite de stropitul cu sulfa]i [i cu ciorchinii deja negri; vii

PRIMUL OM 135

`ntotdeauna un dur. Are [aizeci de ani. Da’i de[irat, usc\]iv, ca unpuritan, cu capul lui de [cal]. E genul patriarh, `n]elege]i. ~[i de[ela muncitorii arabi, dar, ca s\ fim drep]i, scotea untul [i din fiii lui. Deaceea, anul trecut, c`nd a trebuit s\ plec\m de aici, a fost unt\mb\l\u! Regiunea devenise de nelocuit. Trebuia s\ te culci cupu[ca al\turi. C`nd ferma Raskil a fost atacat\, v\ aminti]i? – Nu,

zise Jacques. – Eh, tat\l [i cei doi fii m\cel\ri]i, mama [i fiica vio-late s\lbatec [i-apoi omor`te... Ce s\ mai spun... Prefectul a avut ideea nenorocit\ s\ le spun\ agricultorilor aduna]i c\ trebuiaurevizuite chestiunile [coloniale] [i felul nostru de a ne purta cu ara-bii, c\ gata, de-acu am dat pagina. B\tr`nul meu i-a replicat imediat c\ nimeni pe lume n-o s\ porunceasc\ la el acas\. Dar, apoi, mult timp n-a mai scos o vorb\. Noaptea se tot scula [i pleca pe-afar\.Mama se uita dup\ el printre jaluzele [i `l vedea plimb`ndu-se pedomeniu. C`nd i-a sosit ordinul de evacuare, n-a zis nimic. Termi-nase culesul viei [i pusese vinul `n c\zi. Atunci, a destupat c\zile,apoi s-a dus la un izvor cu ap\ s\lcie pe care el cu m`na lui `l ab\-

tuse, pe vremuri, [i i-a redat albia veche peste p\m`nturile lui, dup\ care a transformat un tractor `n plug de desfundare. Trei zile la r`nd, la volan, cu capul gol, nesco]`nd o vorb\, a smuls vi]a de viede pe toat\ `ntinderea propriet\]ii. ~nchipui]i-v\ situa]ia, cu b\tr`nuluscat ca sc`ndura trepid`nd pe tractorul lui, `mping`nd maneta deaccelerare c`nd br\zdarul nu r\sturna un butuc de vi]\ mai grosdec`t celelalte, neoprindu-se nici ca s\ m\n`nce, maic\-mea `i adu-cea p`ine, br`nz\ [i [soubressade ] pe care le `nghi]ea tacticos, a[a cum f\cuse totul, arunc`nd ultimul coltuc ca s\ accelereze, iar [i iar,[i toate acestea de la r\s\ritul soarelui p`n\ la apus, f\r\ s\ aruncevreo privire spre mun]ii de la orizont sau spre arabii care auziser\ ce se `nt`mpla [i veniser\ s\ vad\, st`nd la distan]\, t\c`nd [i ei. Iar

c`nd un c\pitan t`n\r, prevenit de nu se [tie cine, a venit s\ cear\ explica]ii, b\tr`nul meu i-a spus: „Tinere, dac\ tot ce-am f\cut noiaici e o crim\, atunci s\-i [tergem urmele.“ C`nd totul a luat sf`r[it,s-a `ntors la ferm\ str\b\t`nd curtea mustind de vinul scurs din c\zi[i a `nceput s\-[i fac\ bagajele. Muncitorii arabi `l a[teptau `n curte.(Era acolo [i o patrul\ trimis\ de c\pitan, nu prea se [tie de ce, cu

ALBERT CAMUS134

1 Mi[care de rezisten]\, de partizani (n.tr.)



din mìnile unei femei care, `n `nc\perea al\turat\, `[i `ntorcea capul.B\ur\ ceaiul fierbinte, mul]umir\ [i revenir\ pe drumeagul supra`n-c\lzit dintre vii. „O s\ m\ `ntorc la Solferino cu taxiul meu, zise Jac-ques. Doctorul m-a invitat la pr`nz. – M\ invit [i eu. Sta]i pu]in. M\ duc dup\ provizii.“

Mai t`rziu, `n avionul cu care se `napoia la Alger, Jacques `ncerca

s\ ordoneze pu]in datele culese. La drept vorbind, acestea erau s\race[i nici m\car una nu se raporta direct la tat\l s\u. Noaptea, `n modstraniu, p\rea s\ urce dinspre p\m`nt cu o rapiditate aproape m\sura-bil\, ca s\ `nghit\ p`n\ la urm\ avionul, care zbura drept, f\r\ nici omi[care, ca un [urub ce s-ar fi `nfipt direct `n grosimea nop]ii. Dar `ntunericul nu f\cea dec`t s\ sporeasc\ starea nepl\cut\ a lui Jacques,care se sim]ea dublu claustrat, at`t de avion c`t [i de neguri [i care res-pira anevoie. Revedea registrul de stare civil\ [i numele celor doimartori, nume absolut fran]uze[ti, a[a cum le g\se[ti, de pild\, pefirmele pariziene, iar b\tr`nul doctor dup\ ce ì povestise cum sosisetat\l lui [i cum se n\scuse el `nsu[i, ì spusese c\ era vorba de doi

negustori din Solferino, primii g\si]i la `ndem`n\, care fuseser\ deacord s\-i fac\ acel serviciu tat\lui s\u, [i ei aveau nume de prin pe-riferia parizian\, da, `ns\ nu era nimic ciudat `n asta, din moment ceSolferino fusese `ntemeiat de lupt\tori de la 1848. „Ah, da, spuseseVeillard, [i str\bunicii mei fuseser\ dintre \ia. De aceea b\tr`nul meueste s\m`n]\ de revolu]ionar.“ {i precizase c\ primii bunici erau, el undulgher din cartierul Saint-Denis, iar ea o sp\l\toreas\ de lux. Exista mult [omaj la Paris, oamenii se agitau, nc`t Constituanta votase cinci-zeci de milioane ca s\ expedieze o coloniea . Fiec\ruia i se promitea olocuin]\ [i de la 2 la 10 hectare. „V\ da]i seama ce de candida]i s-auprezentat. Peste o mie. {i to]i visau la P\m`ntul f\g\duin]ei. Mai cuseam\ b\rba]ii. Femeilor le era team\ de necunoscut. Dar ei ! C\ doar

nu degeaba f\cuser\ revolu]ia. Erau genul de oameni care cred `nMo[ Cr\ciun. Iar Mo[ Cr\ciunul lor purta burnus. Ei da, [i-au primit Mo[ Cr\ciunul lor, [i `nc\ cum. De plecat au plecat `n ’49, iar prima cas\ s-a construit `n ’54. ~ntre timp...“

PRIMUL OM 137

t\iate din loc `n loc de [iruri de chiparo[i sau de tufe de eucalip]i la umbra c\rora se ad\posteau casele. Cei doi str\b\teau un drumeag de]ar\, din care fiecare pas al lor st`rnea un nori[or de colb ro[cat. ~n fa]a lor, p`n\ la mun]i, spa]iul tremura [i soarele zumz\ia. C`nd ajunser\ la o c\su]\ a[ezat\ `n spatele unui p`lc de platani, erau leoarc\ de su-doare. Un cìne invizibil ì primi cu l\tr\turi furioase.

C\su]a, destul de [ubrezit\, avea o u[\ din lemn de dud, binez\vor`t\. Veillard b\tu. L\tr\turile se nte]ir\. P\reau s\ vin\ dintr-ocurticic\ `nchis\, de partea cealalt\ a casei. Dar nimeni nu r\s-punse, nimic nu se mi[c\. „Domne[te `ncrederea, spuse fermierul.~s acolo, `n\untru. Dar a[teapt\.

„Tamzal ! strig\ el, s`nt eu, Veillard.„Acum [ase luni au venit ni[te tipi dup\ ginerele lui, voiau s\

[tie dac\ \sta aproviziona maquis -ul. {i-apoi nu s-a mai [tiut nimicdespre el. Acum o lun\, i-au zis lui Tamzal c\ pesemne b\iatul a vrut s\ fug\ [i a fost ucis.

– Ah, f\cu Jacques. {i chiar aproviziona maquis -ul?

– Poate c\ da, poate c\ nu. Ce vre]i, \sta-i r\zboiul. Dar asta explic\ de ce u[ile se deschid a[a de greu `n ]ara ospitalit\]ii.“U[a tocmai se deschidea. Tamzal, mic, cu p\rul [ ]1, cu o p\-

l\rie de pai cu boruri mari pe cap, `mbr\cat `ntr-o salopet\ albastr\ peticit\, ì z`mbea lui Veillard, se uita la Jacques. „E un prieten. S-a n\scut aici. – Intr\, zise Tamzal, o s\ bei un ceai.“

Tamzal nu-[i aducea aminte nimic. Da, poate. Auzise de la ununchi de-al s\u de un administrator care st\tuse pe-acolo c`teva luni,dup\ r\zboi. „Nu, `nainte“, zise Jacques. Sau `nainte, da, era posibil,el era foarte t`n\r pe-atunci, [i ce s-a `nt`mplat cu tat\l lui? Fusese ucis`n r\zboi. „Mektub 2, zise Tamzal. Dar r\zboiul e o nenorocire.

– R\zboiul a existat dintotdeauna, spuse Veillard. Dar te obi[nuie[ti

repede cu pacea. {i-atunci crezi c-a[a e normal. Nu, normal e r\zbo-iula – Oamenii-s nebuni“, gr\i Tamzal duc`ndu-se s\ ia o tav\ cu ceai

ALBERT CAMUS136

1 Dou\ cuvinte ilizibile2 ~n arab\ : „Era scris“ (`n destin).a De dezvoltat a 48 [cifr\ `ncadrat\ de autor – n.ed.]



noapte dizlocate [i t\ioase de jos, erau Kabylia, partea s\lbatic\ [is`ngeroas\ a acelei ]\ri `ndelung s\lbatice [i s`ngeroase, c\tre careacum o sut\ de ani muncitorii de la ’48, `ngr\m\di]i `ntr-o fregat\ cu zbaturi, „Le Labrador , zicea b\tr`nul doctor, a[a se numea, v\ da]i seama, Le Labrador ca s\ mergi spre ]`n]ari [i spre soare“,Le Labrador se str\duia `n orice caz s\ ajung\ rotindu-[i paletele,

fr\m`nt`nd apa `nghe]at\ pe care mistralul o ridica furtunos, cupun]ile sale m\turate cinci zile [i cinci nop]i de un v`nt polar, [icuceritorii `n fundul calelor sale, bolnavi gata s\ crape, vomit`ndunii peste al]ii [i dorindu-[i moartea, p`n\ la intrarea `n portulBône, cu toat\ popula]ia pe cheiuri ca s\-i `nt`mpine cu muzic\ peaventurierii verzui la fa]\, veni]i de at`t de departe, p\r\sind capita-la Europei cu neveste, cu copii [i cu mobile, spre a ateriza abia ]in`ndu-se pe picioare, dup\ cinci s\pt\m`ni de exod, pe acest p\m`nt cu dep\rt\ri alb\strii, c\ruia ì descopereau nelini[ti]i miro-sul ciudat, a b\legar, a mirodenii [i a [ ]1.

Jacques `[i schimb\ pozi]ia `n fotoliu; dormea pe jum\tate. ~[i

vedea tat\l pe care niciodat\ nu-l v\zuse, c\ruia nu-i [tia nici m\car `n\l]imea [i statura, `l vedea pe cheiul acela din Bône printre emi-gran]i, `n timp ce scripe]ii de la bord coborau bietele mobile caresupravie]uiser\ c\l\toriei [i certurile izbucneau n leg\tur\ cu mobi-lele distruse. St\tea acolo, hot\r`t, sumbru, cu din]ii str`n[i, [i-apoinu era oare acela[i drumul pe care `l f\cuse de la Bône la Solferino,acum aproape patruzeci de ani, `ntr-o [aret\, sub acela[i cer tomna-tic? Dar drumul nu exista pentru emigran]i, pentru femeile [i copiiigr\m\di]i `n vehiculele anex\ ale armatei, pentru b\rba]ii merg`nd pe

jos, travers`nd oarecum la `nt`mplare c`mpia ml\[tinoas\ sau tufele joase [i spinoase, sub privirea du[m\noas\ a arabilor str`n[i `n ceter\zle]e [i dep\rtate [i ]in`ndu-se la distan]\, `nso]i]i aproape mereu de

haita url\toare a cìnilor kabyli, p`n\ c`nd au ajuns c\tre sear\ `naceea[i regiune ca [i tat\l s\u cu patruzeci de ani `nainte, plat\, `n-conjurat\ de `n\l]imi `n dep\rtare, f\r\ nici o locuin]\, f\r\ nici un pe-tec de p\m`nt lucrat, acoperit\ doar de ni[te corturi militare p\m`ntii,

PRIMUL OM 139

Acum, Jacques respira mai bine. Prima `ntunecime se decan-tase, se retr\sese ca o maree, l\s`nd `n urm\ o puzderie de stele [icerul era acum pe deplin `nstelat. Numai zgomotul asurzitor almotoarelor de sub el ì vuia `nc\ `n cap. ~ncerca s\ [i-l aduc\ `n fa]a ochilor pe b\tr`nul v`nz\tor de ro[cove [i de nutre], care, m\car el,`l cunoscuse pe tat\l lui, `[i aducea aminte vag de el [i repeta

`ntruna : „Nu era vorb\re], nu era deloc vorb\re]“. Dar zgomotul `labrutiza, `l cufunda `ntr-un fel de somnolen]\ nepl\cut\ `n care`ncerca zadarnic s\-[i revad\, s\-[i `nchipuie figura tat\lui, caredisp\rea `n spatele acestei ]\ri imense [i ostile, se topea `n istoria anonim\ a acelui sat, a acelei c`mpii. Am\nunte ale discu]iei lor la doctor se re`ntorceau la el cu aceea[i mi[care pe care o aveau [le-purile acelea care, dup\ spusele doctorului, ì aduseser\ pe coloniiparizieni la Solferino. Cu aceea[i mi[care, da, fiindc\ nu existaupe-atunci trenuri, nu, nu, ba da exista unul, dar nu mergea dec`t p`n\ la Lyon. Deci, [ase [lepuri trase de cai de edec, cu Marseieza [i C`ntecul plec\rii , desigur, c`ntate de fanfara municipal\, [i cu

binecuv`ntarea preo]ilor pe malurile Senei, cu drapelul pe care era brodat numele satului `nc\ inexistent, dar pe care pasagerii aveaus\-l creeze ca prin farmec. {lepul devia deja, Parisul luneca, deve-nea fluid, avea s\ dispar\, binecuv`ntarea divin\ s\ fie peste truda voastr\, [i p`n\ [i ateii convin[i, durii de pe baricade, t\ceau m`lc,cu inima str`ns\, nevestele lor speriate se lipeau de ei c\ut`ndu-lefor]a, iar `n cal\ trebuiau s\ se culce pe mindire, cu zgomotul m\t\-sos [i cu apa murdar\ la `n\l]imea capului, dar mai `ntì femeile sedezbr\cau `n spatele unor cear[afuri pe care [i le ]ineau ridicate una alteia. Unde era tat\l lui `n toate imaginile astea? Nic\ieri [i totu[i[lepurile acelea remorcate acum o sut\ de ani pe canalele toamneit`rzii, deviind timp de o lun\ pe rùrile [i fluviile acoperite cu ultimele

frunze uscate, escortate de aluni [i de s\lcii desfrunzite sub cerulcenu[iu, `nt`mpinate de c\tre ora[e cu fanfarele oficiale [i relansate cu`nc\rc\tura lor de noi ]igani nomazi spre o ]ar\ necunoscut\, `l `nv\]aumai multe lucruri despre t`n\rul mort din Saint-Brieuc dec`t amintirile[senile] [i dezordonate pe care se dusese s\ le caute. Acum, motoarele`[i schimbau tura]ia. Masele acelea sumbre, fragmentele acelea de

ALBERT CAMUS138

1 Un cuv`nt ilizibil



unde dormeau bolnavii, cu violonistul a[ezat pe o lad\ cu olantern\ l`ng\ el b`z`it\ de ]`n]ari [i alte insecte, cuceritorii cu rochiilungi [i costume de postav dansau, transpirau cu gravitate `n jurulunui mare foc de m\r\cini, `n timp ce la toate cele patru col]uri aletaberei paznicii vegheau s\-i apere pe asedia]i de leii cu coam\ neagr\, de ho]ii de vite, de bandele arabe [i, uneori, chiar de raziile

altor colonii franceze `n c\utare de distrac]ii sau de provizii. Mait`rziu, se `mp\r]ise `n fine [i p\m`ntul, `n parcele r\sp`ndite departede satul de bar\ci. Apoi se construise satul `nsu[i, cu metereze dinp\m`nt. Dar dou\ treimi din emigran]i muriser\, acolo ca [i `n toat\ Algeria, f\r\ s\ fi apucat s\ se ating\ de cazma [i de plug. Ceilal]icontinuau s\ fie parizieni la muncile c`mpului [i arau, pe cap cu

jobenul cu resort, cu pu[ca pe umeri, cu pipa `ntre din]i, [i numaipipa cu c\p\cel era `ng\duit\, niciodat\ ]ig\rile, din cauza incendi-ilor, cu chinina `n buzunar, chinin\ care se vindea `n cafenelele dinBône [i la cantina din Mondovi ca o consuma]ie oarecare, noroc, `ns\n\tatea dumitale, nso]i]i de nevestele lor n rochii de m\tase. Dar

`ntotdeauna cu pu[ca la `ndem`n\ [i cu solda]ii prin preajm\, [ichiar pentru a sp\la rufele `n Seybouse era necesar\ o escort\ pen-tru cele care odinioar\, la lavoarul din strada Arhivarilor, f\ceau oconversa]ie pa[nic\ `n timp ce treb\luiau, [i satul `nsu[i era deseoriatacat noaptea, cum s-a `nt`mplat `n ’51, `n timpul unei insurec]ii,c`nd sute de c\l\re]i cu burnus, `nv`rtindu-se `n jurul meterezelor,fugiser\ p`n\ la urm\ v\z`nd burlanele de la sobele de fier `ndrep-tate asupra lor de asedia]i `n chip de tunuri, construind [i trudind`ntr-o ]ar\ du[man\ care refuza ocupa]ia [i se r\zbuna pe tot ceg\sea, [i oare de ce se g`ndea Jacques la maic\-sa pe c`nd avionul,acum, urca [i cobora? Pentru c\ revedea c\ru]a aceea `mpotmolit\ pe drumul spre Bône, `n care coloni[tii l\saser\ o femeie `ns\rci-

nat\ ca s\ se duc\ dup\ ajutoare [i la `ntoarcere g\siser\ femeia cup`ntecul spintecat [i cu s`nii t\ia]i. „Era r\zboi, zicea Veillard. – S\ fim drep]i, ad\uga b\tr`nul doctor, fuseser\ nchi[i n pe[teri cu toa-t\ smalah1, da, da, \sta-i adev\rul, iar ei le t\iaser\ coaiele primilor

PRIMUL OM 141

nimic altceva dec`t un spa]iu gol [i de[ertic, ceea ce pentru ei repre-zenta cap\tul lumii, `ntre cerul pustiu [i p\m`ntul primejdios*, iar femeile pl`ngeau atunci noaptea de oboseal\, de team\ [i de deza-m\gire. Aceea[i sosire, noaptea, `ntr-un loc mizerabil [i ostil, aceia[ioameni [i-apoi... Oh ! Jacques nu [tia cum fusese pentru taic\-su, dar pentru ceilal]i fusese la fel, trebuiser\ s\-[i revin\ `n fa]a solda]ilor

care r`deau [i s\ se instaleze n corturi. Casele aveau s\ apar\ pe urm\,aveau s\ fie construite, avea s\ se `mpart\ p\m`ntul [i munca, munca sacr\ ce va salva totul. „Nu, munca n-a `nceput imediat...“, spuseseVeillard. Ploaia, ploaia algerian\, uria[\, brutal\, nesf`r[it\, curseseopt zile `n [ir, r`ul Seybouse se rev\rsase. Mla[tinile ajungeau acump`n\ la marginea corturilor, iar ei nu mai puteau ie[i, fra]i du[mani `nmurdara promiscuitate a imenselor corturi care r\sunau interminabilsub avers\ [i, ca s\ scape de duhoare, t\iaser\ trestii goale la mijloc ca s\ poat\ urina din\untru spre `nafar\, apoi, de cum `ncetase ploaia, seapucaser\ `ntr-adev\r de munc\ sub `ndrumarea dulgherului, trec`ndla construirea unor bar\ci u[oare.

„Ah! ce oameni stra[nici“, zicea Veillard r`z`nd. „{i-au ispr\vit vizuinile prim\vara, apoi au avut dreptul la holer\. Dac\ e s\ m\ iau dup\ b\tr`nul, bunicul dulgher [i-a pierdut de molim\ [i fiica [inevasta, care avuseser\ dreptate s\ [ov\ie `n privin]a c\l\toriei.

– Ei, da“, zicea merg`nd de colo-colo b\tr`nul doctor, r\mas drept ca un fus [i seme] `n jambierele lui [i care nu putea sta jos mult timp, „mureau cam zece pe zi, la epidemie. C\ldurile veniser\ prea devreme, oamenii cr\pau de ar[i]\ `n bar\ci. C`t despre igien\, nu-ia[a? Ce mai, mureau cam o duzin\ pe zi.“ Confra]ii lui, doctoriimilitari, erau dep\[i]i. Ciuda]i confra]i, de altminteri. Epuizaser\ toate leacurile. {i-atunci, au avut o idee. Trebuia s\ dansezi ca s\-]i`ncingi s`ngele. A[a c\ noapte de noapte, dup\ munc\, coloni[tii

dansau `ntre dou\ `nmorm`nt\ri, `n sunetele viorii. Ei bine, soco-teala n-a fost chiar gre[it\. Pe c\ldura aceea, oamenii transpirau dinplin, [i epidemia a `ncetat. „O idee de s\-]i spargi capul s-o g\-se[ti.“ Da, a fost o idee. ~n noaptea cald\ [i umed\, printre bar\cile

ALBERT CAMUS140

* Necunoscut 1 ~n arab\, curtea unui demnitar, dar [i familie numeroas\ (n.tr.)



ace de pin [i conuri de chiparos, sau l`ng\ zidurile umede la picioarele c\rora cre[tea m\cri[ul cu florile-i galbene, lespezilevechi, aproape `ngropate `n p\m`nt, deveniser\ ilizibile.

Mul]imi nenum\rate veniser\ aici de peste un veac, araser\,t\iaser\ brazde, tot mai ad`nci `n unele locuri, `n altele tot mainesigure, p`n\ c`nd un strat sub]ire de p\m`nt le acoperea cu totul [i

regiunea se re`ntorcea atunci la vegeta]ia s\lbatec\, iar ei procrea-ser\ [i disp\ruser\. La fel [i copiii lor. Iar fiii [i nepo]ii acestora setreziser\ pe acest p\m`nt a[a cum [i el se trezise, f\r\ trecut, f\r\ moral\, f\r\ lec]ie, f\r\ religie, dar bucuro[i de-a fi aici [i de-a fi `nlumin\, `ngrozi]i de noapte [i de moarte. Toate acele genera]ii, to]ioamenii aceia sosi]i din at`tea ]\ri diferite, sub cerul admirabil pecare urca deja semnul amurgului, disp\ruser\ f\r\ urme, `nchi[i `nsine. O imens\ uitare `i cuprinsese [i `ntr-adev\r asta degaja p\m`ntul acesta, asta se pogora din cer `mpreun\ cu noaptea pestecei trei b\rba]i care se `ntorceau pe drumul c\tre sat cu str`ngere deinim\ din pricina nop]ii, plini de angoasa* aceasta care `i cuprinde

pe to]i oamenii Africii c`nd seara grabnic\ se las\ peste mare, pestemun]ii lor neregula]i [i peste podi[uri, aceea[i angoas\ sacr\ de peversan]ii muntelui din Delfi unde seara produce acela[i efect, isc`ndtemple [i altare. Dar, pe p\m`nturile Africii, templele s`nt distruse[i nu mai r\m`ne dec`t greutatea asta insuportabil\ [i dulce peinimi. Da, cum muriser\ ! Cum mai mureau `nc\ ! T\cu]i [i `ntor[icu spatele la toate, a[a cum murise tat\l lui `ntr-o tragedie dene`n]eles departe de patria mum\, dup\ o via]\ pe deplin involun-tar\, de la orfelinat p`n\ la spital, trec`nd prin c\s\toria inevitabil\,o via]\ ce se construise `mprejurul lui, `n pofida lui, p`n\ c`ndr\zboiul l-a ucis [i l-a `ngropat, de-acum necunoscut pe vecie dec\tre ai s\i [i de propriu-i fiu, redat [i el uria[ei uit\ri care era patria

definitiv\ a oamenilor de rasa lui, locul de sf`r[it al unei vie]i `nce-pute f\r\ r\d\cini, [i at`tea memorii `n bibliotecile vremii pe care s\ le foloseasc\ copiii g\si]i la colonizarea acestei ]\ri, da, to]i aicifiind copii g\si]i [i pierdu]i care construiau fugare ora[e ca s\

PRIMUL OM 143

berberi, care la r`ndul lor... [i-atunci ajungem la primul criminal,[ti]i care, se numea Cain, [i de-atunci e r\zboi, oamenii s`nt groaz-nici, mai ales sub soarele feroce.“

{i, dup\ pr`nz, str\b\tuser\ satul, asem\n\tor altor sute de satede pe toat\ `ntinderea ]\rii, c`teva sute de c\su]e `n stilul burghez alsf`r[itului de veac XIX, `mp\r]ite pe c`teva str\zi care se `ntindeau

`n unghiuri drepte, cu c`teva construc]ii mari, cum ar fi cooperativa,casieria agricol\ [i sala festiv\, totul converg`nd spre chio[cul demuzic\ din arm\tur\ metalic\, sem\n`nd a manej sau a mare intrarede metrou [i unde, ani dup\ ani, orchestra municipal\ sau fanfara militar\ d\duser\ concerte `n zilele de s\rb\toare, `n timp ce pere-chile `mbr\cate de gal\ se plimbau primprejur, `n c\ldur\ [i praf,descojind arahide. Acum era tot duminic\, dar serviciile psiholo-gice ale armatei instalaser\ difuzoare `n chio[c, mul]imea era majo-ritar arab\, dar nu se `nv`rteau `mprejurul pie]ei, ci st\teaunemi[ca]i [i ascultau muzica arab\ altern`nd cu discursuri, iar francezii pierdu]i prin gloat\ sem\nau to]i `ntre ei, aveau acela[i aer

sumbru [i `ntors spre viitor, precum cei sosi]i c`ndva aici cuLabrador sau cei ce aterizaser\ prin alte p\r]i `n acelea[i condi]ii,cu acelea[i suferin]e, fugind de mizerie ori de persecu]ii [i d`ndpeste durere [i piatr\ goal\. Tot a[a fuseser\ [i spaniolii din Mahon,din care se tr\gea mama lui Jacques, sau alsacienii aceia care `n1871 refuzaser\ domina]ia german\ [i aleseser\ Fran]a, d`ndu-li-sep\m`nturile r\scula]ilor din ’71, uci[i sau `ntemnin]a]i, refractariiocup`nd locul l\sat de rebeli, persecuta]i-persecutori din care sen\scuse tat\l lui care, dup\ al]i patruzeci de ani, ajunsese n locurileastea, cu acela[i aer sumbru [i `nc\p\]`nat, `ntors cu totul spreviitor, precum cei ce nu-[i iubesc trecutul [i `l reneag\, emigrant el`nsu[i ca to]i cei care tr\iau [i tr\iser\ pe acest p\m`nt f\r\ s\ lase

urme, dec`t lespezile tocite [i verzui ale micilor cimitire ale colo-niz\rii, asemeni celui pe care, la urm\ de tot [i dup\ ce plecaseVeillard, Jacques `l vizitase `mpreun\ cu doctorul. Pe de o parte,construc]iile noi [i hidoase ale ultimei mode funerare, `mbog\]it\ la talcioc [i plin\ de zorzoane, `n care a e[uat pietatea contemporan\.Pe de alta, printre b\tr`nii chiparo[i, de-a lungul aleilor acoperite cu

ALBERT CAMUS142

* Anxietatea

145



vie]i, aceste momente c`nd p`n\ [i ridicolul [i odiosul Poloniusdevine impresionant deodat\ vorbindu-i lui Laerte, [i el `mplinise[aisprezece ani, apoi dou\zeci de ani, dar nimeni nu-i vorbise [i tre-buise s\ `nve]e singur, s\ creasc\ singur, `n for]\, `n putere, s\-[ig\seasc\ singur morala [i adev\rul, s\ se nasc\ `n sf`r[it ca b\rbat,pentru ca apoi s\ se nasc\ iar dintr-o na[tere [i mai grea, aceea

const`nd `n a se na[te altora, femeilor, ca to]i b\rba]ii n\scu]i `naceast\ ]ar\, care, unul c`te unul, `nv\]au s\ tr\iasc\ f\r\ r\d\cini [if\r\ credin]\ [i care to]i `mpreun\ azi, c`nd riscau anonimatul defini-tiv [i [tergerea singurelor urme sfinte ale trecerii lor pe acest p\m`nt,lespezile ilizibile pe care noaptea le acoperise acum `n cimitir, tre-buiau s\ `nve]e cum s\ se nasc\ altora, uria[ei mul]imi a cuceritorilor acum `nl\tura]i care ì precedaser\ pe acest p\m`nt [i c\rora ei tre-buiau s\ le recunoasc\ acum fraternitatea `ntru ras\ [i destin.

Avionul cobora acum spre Alger. Jacques se g`ndea la miculcimitir din Saint-Brieuc unde mormintele solda]ilor erau mai bineconservate dec`t cele de la Mondovi*. Mediterana desp\r]ea `n eul

lui dou\ universuri, unul unde `n spa]iile m\surate amintirile [inumele erau p\strate, altul unde v`ntul de nisip [tergea urmeleoamenilor pe mari spa]ii. El `ncercase s\ scape de anonimat, devia]a s\rac\, ignorant\ `nc\p\]`nat\, el nu putuse tr\i la nivelulacestei r\bd\ri oarbe, f\r\ fraze, f\r\ alt proiect dec`t imediatul. Elb\tuse lumea, construise, crease, consumase fiin]ele, zilele lui fu-seser\ pline p`n\ la refuz. {i totu[i [tia acum `n fundul inimii c\ Saint-Brieuc [i ceea ce acesta reprezenta nu-i fusese niciodat\ nimic, [i se g`ndea la mormintele tocite [i verzui pe care tocmai lep\r\sise, accept`nd cu un fel de ciudat\ bucurie ca moartea s\-l rea-duc\ `n adev\rata lui patrie [i s\ acopere la r`ndul ei cu imensa-iuitare amintirea b\rbatului monstruos [i [banal] care crescuse, care

construise f\r\ nici un ajutor, `n s\r\cie, pe un ]\rm fericit [i sublumina primelor dimine]i ale lumii, pentru a aborda apoi, singur,f\r\ memorie [i f\r\ credin]\, lumea oamenilor vremii sale [i`ngrozitoarea [i exaltanta ei istorie.

PRIMUL OM 145

moar\ apoi pe vecie `n ei `n[i[i [i `n al]ii. De parc\ istoria oame-nilor, istoria aceasta care nu `ncetase nicic`nd s\ str\bat\ unul dincele mai vechi p\m`nturi ale ei l\s`nd acolo at`t de pu]ine urme, seevapora sub soarele necurmat `mpreun\ cu amintirea celor care cuadev\rat o z\misliser\, redus\ la crize de violen]\ [i de omor, la v`lv\t\i de ur\, la torente de s`nge iute umflate, iute secate precum

uedurile1 ]\rii. Noaptea, acum, se ridica singur\ din sol [i `ncepea s\ `nece totul, pe mor]i [i pe vii, sub minunatul cer mereu prezent.Nu, nu-[i va cunoa[te niciodat\ tat\l, care va continua s\-[i doarm\ somnul acolo, cu chipul contopit pentru totdeauna cu cenu[a.Exista un mister la omul acesta, un mister pe care voise s\-ldezlege. Dar p`n\ la urm\ nu era dec`t misterul s\r\ciei care face ca oamenii s\ fie f\r\ nume [i f\r\ trecut, [i s\ se piard\ `n imensa `mbulzeal\ de mor]i care au compus lumea, descompun`ndu-se pevecie. C\ci asta avea `n comun tat\l lui cu oamenii de pe Labrador .Mahonezii Sahelului, alsacienii Platourilor ~nalte, cu insula aceea imens\ `ntre nisip [i mare, pe care o enorm\ t\cere `ncepea acum s-o

acopere, asta `nsemna anonimatul, la nivelul s`ngelui, al curajului,al trudei, al instinctului, `n acela[i timp crud [i comp\timitor. {i elcare voise s\-i scape ]\rii f\r\ nume, mul]imii [i unei familii f\r\ nume, dar `n care cineva nu `ncetase s\ cear\ cu `nd\r\tnicie obscu-ritatea [i anonimatul, el f\cea de asemenea parte din trib, merg`ndorbe[te prin noapte l`ng\ b\tr`nul doctor care g`fìa la dreapta lui,ascult`nd fr`nturile de muzic\ venite dinspre pia]\, rev\z`nd fe]eledure [i de nep\truns ale arabilor din jurul chio[curilor, r`sul [i chipulvoluntar al lui Veillard, v\z`nd deopotriv\ cu o tandre]e [i o durerecare ì sf`[iau inima fa]a de agonizant\ a mamei lui `n momentulexploziei, drume]ind prin noaptea anilor pe p\m`ntul uit\rii undefiecare era primul om, unde el nsu[i trebuise s\ creasc\ singur, f\r\

tat\, necunosc`nd niciodat\ acele momente c`nd tat\l [i cheam\ fiuldup\ ce a a[teptat ca acesta s\ aib\ v`rsta `n]elegerii, pentru a-ipovesti secretul familiei, sau un vechi necaz, sau experien]a propriei

ALBERT CAMUS144

1 Curs temporar de ap\ `n regiunile aride; poate s\ se reverse cu extrem\ violen]\,dar dispare la fel de repede. (n.tr.) *Alger



IIFIUL SAU PRIMUL OM



1

LICEUL

a C`nd, la 1 octombrie din anul acela, Jacques Cormery b,nesigur `n grosolanii lui pantofi noi, ]eap\n `ntr-o c\ma[\ carep\stra `nc\ apretul, `mpov\rat cu un ghiozdan mirosind a lac [i a

piele, `l v\zu pe vatman, l`ng\ care Pierre [i cu el st\teau `n fa]\,`mping`nd manivela spre viteza `nt`i [i c`nd greoiul vehicul seurni din sta]ia Belcourt, `ntoarse capul `ncerc`nd s\ le z\reasc\,la c`]iva metri de acolo, pe mama [i pe bunica lui, aplecate `nc\ la geam, ca s\-l `nso]easc\ m\car `nc\ un pic `n aceast\ prim\ plecare spre misteriosul liceu, dar nu putu s\ le vad\ pentru c\ vecinul lui citea paginile interioare ale Depe[ei algeriene . Atuncise uit\ ]int\ `n fa]\, privind [inele de o]el pe care vagonul le`nghi]ea cu regularitate [i pe deasupra lor firele electrice vibr`nd`n diminea]a proasp\t\, `ntorc`ndu-se cu spatele, cu o oarecarestr`ngere de inim\, la cas\, la vechiul cartier pe care nu-lp\r\sise cu adev\rat niciodat\, dec`t `n rarele lui expedi]ii

(oamenii ziceau „mergem la Alger“ c`nd se duceau `n centru),`naint`nd `n sf`r[it tot mai repede [i, `n pofida um\rului fraternal lui Pierre aproape lipit de el, cu un sim]\m`nt de singur\tate

a De `nceput ori cu plecarea la liceu [i urmarea `n ordine, ori printr-o prezentare a adultului monstru, revenind apoi la perioada plec\rii la liceu p`n\ la boal\ b Descrierea fizic\ a copilului

PRIMUL OM 151ALBERT CAMUS150



se afla sub tutela na]iunii, ceea ce to]i puteau pricepe. Dar, `n ceprive[te tot restul, `ncepeau dificult\]ile. Pe chestionarele tip\ritecare li se `mp\r]iser\ nu [tia ce s\ scrie la rubrica „profesiunea p\rin]ilor“. Scrisese `ntì „gospodin\“, pe c`nd Pierre notase„func]ionar\ la Po[t\“. Dar Pierre ì precizase c\ gospodin\ nu era o profesiune, ci se zicea despre o femeie care st\tea acas\ [i `[i

vedea de menaj. „Nu, zise Jacques, ea se ocup\ de menajul altora [imai ales de al negustorului de m\run]i[uri de vizavi. – Atunci, zisePierre [ov\ind, cred c\ trebuie s\ scrii servitoare.“ Ideea aceasta nu-i trecuse prin cap niciodat\ lui Jacques din simplul motiv c\ acest cuv`nt, prea rar, nu era nicic`nd pronun]at la el acas\ – dar [ipentru c\ nimeni dintre cei ai casei nu avea sentimentul c\ ea muncea pentru al]ii, ci c\ `n primul r`nd ea muncea pentru copiii ei.Jacques `ncepu s\ scrie cuv`ntul, se opri [i sim]i deodat\ 1 ru[inea [iru[inea de a-i fi fost ru[ine.

Un copil nu reprezint\ nimic `n sine, ci p\rin]ii lui `l reprezint\.Prin ei se define[te el `nsu[i, prin ei este definit `n ochii lumii. Prin

ei se simte el judecat cu adev\rat, adic\ judecat f\r\ drept de apel,[i tocmai judecata aceasta a lumii o descoperea acum Jacques [i,odat\ cu ea, propria-i judecat\ condamn`nd inima lui rea. El nuputea [ti c\ meritul e mai mic, odat\ ce ai devenit b\rbat, `n a nucunoa[te sentimentele acestea ur`te. Pentru c\ e[ti judecat, bine saur\u, `n func]ie de ce e[ti [i mult mai pu]in `n func]ie de familia ta,`ntruc`t se `nt`mpl\ chiar ca familia s\ fie judecat\ la r`ndul ei dup\ copilul ajuns b\rbat. ~ns\ i-ar fi trebuit lui Jacques o inim\ de opuritate eroic\ excep]ional\ ca s\ nu sufere `n urma descopeririif\cute, dup\ cum i-ar fi trebuit o smerenie imposibil\ ca s\ nuprimeasc\ plin de m`nie [i ru[ine aceast\ suferin]\ care ì dezv\luia propria natur\. El nu avea nimic din toate acestea, dar un orgoliu

dur [i r\u care l-a ajutat m\car cu acel prilej `l f\cu s\ scrie ap\sat cuv`ntul „servitoare“ pe textul tip\rit, pe care i-l duse cu o fa]\ `mpietrit\ supraveghetorului care nici nu-l lu\ `n seam\. Cu toateacestea, Jacques nu dorea c`tu[i de pu]in s\ aib\ o alt\ stare social\

PRIMUL OM 151

nelini[tit\ spre o lume necunoscut\, `n care nu [tia cum trebuie s\ se poarte.

De fapt, nimeni nu-i putea sf\tui. Pierre [i cu el `[i d\dur\ repedeseama c\ erau singuri. Nici m\car domnul Bernard, pe care de alt-minteri nu `ndr\zneau s\-l deranjeze, nu le putea spune nimic despreliceul acela despre care n-avea habar. La ei acas\, ignoran]a era [i

mai total\. Pentru familia lui Jacques, latina, de exemplu, era uncuv`nt absolut lipsit de `n]eles. Faptul c\ existaser\ (except`nd tim-purile bestialit\]ii, pe care, dimpotriv\, [i le puteau imagina) vremuric`nd nimeni nu vorbea franceza, c\ se succedaser\ civiliza]ii(cuv`ntul `nsu[i nu `nsemna nimic pentru ei) ale c\ror obiceiuri [ilimb\ fuseser\ `ntr-at`t de diferite de-ale lor, adev\rurile acestea nu leajunser\ la urechi. Nici imaginea, nici lucrul scris, nici informa]ia vorbit\, nici cultura superficial\ ce apare din banala conversa]ie nu-iatinseser\. ~n casa aceea unde nu existau ziare, nici, p`n\ c`ndJacques le-a comandat din str\in\tate, c\r]i [i nici radio, unde nu eraudec`t obiecte de utilitate imediat\, unde numai familia era primit\,

cas\ rareori p\r\sit\ [i doar pentru a-i `nt`lni pe membrii aceleia[ifamilii ignorante, ceea ce Jacques aducea cu el de la liceu era inasim-ilabil [i t\cerea se ad`ncea `ntre familia lui [i el. Chiar [i la liceu nuputea vorbi despre familia lui a c\rei singularitate o sim]ea f\r\ a oputea traduce `n cuvinte, de[i izbutise s\-[i `nfr`ng\ invincibila-ipudoare care ì `ncle[ta gura c`nd era vorba de acest subiect.

{i nici m\car diferen]a de clas\ nu era aceea care l izola. ~n ]ara aceea a imigr\rii, a `mbog\]irii rapide [i a ruin\rii spectaculoase,hotarele `ntre clase erau mai pu]in marcate dec`t cele `ntre rase.Dac\ copiii ar fi fost arabi, sim]\m`ntul lor ar fi fost mai dureros [imai amar. De fapt, dac\ avuseser\ colegi arabi la [coala comunal\,`n schimb liceenii arabi erau o excep]ie, fiind `ntotdeauna fiii unor

notabilit\]i cu dare de m`n\. Nu, ceea ce ì desp\r]ea, [i pe Jacquesmai mult dec`t pe Pierre, fiindc\ singularitatea aceea era mai mar-cat\ la el acas\ dec`t `n familia lui Pierre, era imposibilitatea pecare o resim]ea de a o `ncadra `n valorile sau cli[eele tradi]ionale.La `ntreb\rile de la `nceput de an, desigur c\ putuse r\spunde c\ tat\l ì murise `n r\zboi, ceea ce era de fapt o situa]ie social\, [i c\

ALBERT CAMUS150

1 Sic




formularul. Bunic\-sa nu [tia s\ semneze. De altfel, ea `[i f\cea socotelile cu un sistem de discule]e care, `n func]ie de dungile de peele – o dung\ sau dou\ –, reprezentau unitatea, zecile sau suta. Jac-ques trebui s\-[i duc\ formularul nesemnat, zise c\ maic\-sa uitase,provoc\ `ntrebarea dac\ nimeni dintre ai s\i nu putea semna. R\s-punse c\ nu [i descoperi dup\ aerul surprins al profesorului c\ acest

caz era mai pu]in banal dec`t crezuse el p`n\ atunci.Era `nc\ [i mai dezorientat de tinerii din capital\ pe care ava-

tarurile carierei p\rinte[ti ì aduseser\ la Alger. Cel care i-a dat celmai mult de g`ndit a fost Georges Didier a , pe care un gust comunpentru orele de francez\ [i de lectur\ `l apropiase de Jacques p`n\ la un fel de prietenie foarte tandr\, care de altminteri st`rnea gelozia lui Pierre. Didier era fiul unui ofi]er catolic foarte practicant. Mama lui „f\cea muzic\“, sora lui (pe care Jacques n-o v\zu niciodat\,dar la care visa cu delicii) broda, iar Didier se preg\tea, dup\ spu-sele lui, pentru preo]ie. Extrem de inteligent, era intransigent `nchestiunile privind credin]a [i morala, domenii `n care avea certitu-

dini t\ioase. Nu putea fi auzit niciodat\ pronun]`nd un cuv`nt gro-solan, sau f\c`nd aluzie ca at`]ia al]i copii, cu o pl\cere nesf`r[it\, la func]iile naturale ale organismului sau la cele de reproducere, carede altminteri nu le erau deloc pe at`t de clare pe c`t l\sau ei s\ se`n]eleag\. Primul lucru pe care `ncerc\ el s\-l ob]in\ de la Jacques,c`nd prietenia lor se stabili, a fost s\-l determine s\ renun]e la grosol\nii. Lui Jacques nu ì era greu s\ renun]e, cu el. ~ns\, cuceilal]i, reg\sea imediat grosol\niile conversa]iei. (I se contura deja natura multiform\ care avea s\-i faciliteze at`tea lucruri [i s\-l fac\ apt s\ vorbeasc\ toate limbajele, s\ se adapteze tuturor mediilor [is\ joace toate rolurile, cu excep]ia...) Prin Didier `n]elese Jacquescum era o familie francez\ mijlocie. Prietenul lui avea `n Fran]a o

cas\ p\rinteasc\ la care se `ntorcea `n vacan]e, despre care ì vorbea ori ì scria mereu lui Jacques, cas\ av`nd un pod plin de cuferevechi, `n care se p\strau scrisorile familiale, amintiri, fotografii. El[tia istoria bunicilor lui [i a str\bunicilor, de asemeni a unui

PRIMUL OM 153

sau alt\ familie, iar maic\-sa, a[a cum era, r\m`nea dragostea luicea mai mare pe aceast\ lume, chiar dac\ o iubea cu disperare. Dar cum s\-i faci pe al]ii s\ `n]eleag\ c\ unui copil s\rac ì poate fi une-ori ru[ine f\r\ `ns\ a-[i dori nimic altceva?

Cu o alt\ ocazie, `ntrebat fiind de ce confesiune este, el r\spunse„catolic“. La `ntrebarea dac\ vrea s\ fie `nscris la cursul de religie,

amintindu-[i de temerile bunicii lui, r\spunse nu. „Vas\zic\, spusesupraveghetorul care era genul subtil ironic, dumneata e[ti un catolicnepracticant.“ Jacques nu putea explica nimic din cele ce se petreceaula el acas\, nici felul ciudat `n care ai s\i abordau religia. R\spunsedeci cu t\rie „da“, ceea ce provoc\ r`sul [i ì conferi o reputa]ie de tipc\pos exact `n momentul c`nd se sim]ea mai dezorientat.

~ntr-o alt\ zi, profesorul de literatur\, `mp\r]ind elevilor un formu-lar legat de o chestiune de organizare interioar\, le ceru s\-l aduc\ semnat de p\rin]i. Textul `nsu[i, care enumera tot ce li se interzicea elevilor s\ introduc\ `n liceu, de la arme la poze ilustrate, enumer`nd[i jocurile de c\r]i, era redactat `ntr-un fel at`t de `ngrijit, `nc`t Jacques

fu nevoit s\ `l rezume `n termeni simpli, pe `n]elesul mamei [i buniciilui. Doar maic\-sa putea sm`ng\li la baza textului o semn\tur\ gro-solan\ a . ~ntruc`t, dup\ moartea so]ului ei, trebuise s\ `ncaseze* `nfiecare trimestru pensia ei de v\duv\ de r\zboi, iar administra]ia, `ncazul acesta Trezoreria public\ – `ns\ Catherine Cormery zicea pur [isimplu c\ merge la trezorerie, care nu era pentru ea dec`t un numepropriu, lipsit de sens, [i care le d\dea copiilor, dimpotriv\, ideea unuiloc mitic cu resurse inepuizabile unde mamei lor i se d\dea voie s\ ridice, c`nd [i c`nd, modeste sume de bani –, ì cerea de fiecare dat\ osemn\tur\, dup\ primele dificult\]i, un vecin (?) o `nv\]ase s\ recopie-ze modelul unei semn\turi Vva Camus1 pe care ea o reu[ea de bine der\u, dar care era acceptat\. {i totu[i, a doua zi de diminea]\, Jacques

v\zu c\ mama lui, care plecase mult mai devreme dec`t el, ca s\ fac\ curat la un magazin care deschidea la primele ore, uitase s\ semneze

ALBERT CAMUS152

a Achitarea pensiei* S\ primeasc\.1 Sic (n.ed.) V\duva (n.tr.) a De revenit apoi asupra lui la moartea sa




ata[a at`t de str`ns de Didier, era ne`ndoielnic din cauza inimii aceluicopil n\zuind spre absolut, d\ruit total pasiunilor sale loiale (prima dat\ c`nd Jacques a auzit cuv`ntul loialitate (pe care `l citise de sutede ori) a fost din gura lui Didier) [i capabil de o tandre]e fermec\toa-re, dar [i din cauza calit\]ii lui de str\in, `n ochii lui Jacques farmeculprietenului devenind de-a dreptul exotic [i atr\g`ndu-l cu at`t mai

mult, dup\ cum, devenit adult, Jacques avea s\ se simt\ atras `n modirezistibil de femeile str\ine. Copilul familiei, al tradi]iei [i al religiei,prezenta `n ochii lui Jacques puterea de seduc]ie a aventurierilor t\b\ci]i de soare care se `ntorc de la tropice, `nchiz`nd `n ei un secret ciudat [i de ne`n]eles.

Dar p\storul kabyl, care, de pe muntele lui ple[uv [i ros desoare, se uit\ dup\ berze vis`nd la Nordul acela de unde sosesc eledup\ o lung\ c\l\torie, poate visa o zi `ntreag\, totu[i spre sear\ se`ntoarce la podi[ul cu arbu[ti de fistic, la familia `n tunici lungip`n\ la c\lcì [i la coliba mizeriei de unde [i-a tras r\d\cinile. Tot astfel Jacques se putea `mb\ta cu filtrele ciudate ale tradi]iei

burgheze (?), dar `n realitate r\m`nea alipit de cel care sem\na celmai mult cu el [i care era Pierre. ~n fiecare diminea]\, la ora [ase [iun sfert (cu excep]ia zilelor de duminic\ [i joi), Jacques cobora s\rind din patru `n patru treptele sc\rii casei sale, fugind prin ume-zeala anotimpului cald sau prin ploaia violent\ a iernii care ì umfla pelerina ca pe un burete de baie, ocolea f`nt`na de pe strada luiPierre [i, tot `n fuga mare, suia cele dou\ etaje ca s\ bat\ `ncet la u[\. Mama lui Pierre, o femeie frumoas\ cu forme pline, ì deschi-dea u[a care d\dea drept `n sufrageria mobilat\ s\r\c\cios. ~n fun-dul sufrageriei, de ambele p\r]i, se deschidea c`te o u[\ d`nd fiecare`n alt\ odaie. Una din acestea era a lui Pierre, care o `mp\r]ea cumaic\-sa, cealalt\ era a celor doi unchi ai lui, feroviari aspri, t\cu]i

[i z`mbitori. De cum intrai `n sufragerie, la dreapta, o chichinea]\ f\r\ aer [i f\r\ lumin\ slujea drept buc\t\rie [i cabinet de toalet\.Pierre `nt`rzia totdeauna. St\tea jos, `n fa]a mesei acoperite cumu[ama, cu lampa cu gaz aprins\ dac\ era iarn\, cu un bol maredin argil\ brun\ [i sm\l]uit\ `n mìni, `ncerc`nd s\ `nghit\ f\r\ s\ sefrig\ cafeaua cu lapte fierbinte pe care mama lui tocmai i-o turnase.

PRIMUL OM 155

str\mo[ care fusese marinar la Trafalgar, iar istoria aceasta `nde-lung\, vie `n `nchipuirea lui, ì oferea tot felul de exemple [i de pre-cepte `n comportarea sa de zi cu zi. „Bunicul zicea c\..., tata vrea s\...“ [i astfel `[i justifica rigoarea, puritatea lui zdrobitoare. C`ndvorbea despre Fran]a zicea „patria noastr\“ [i accepta dinainte sa-crificiile pe care aceast\ patrie le putea cere („tat\l t\u a murit pen-

tru patrie“, ì spunea lui Jacques...), pe c`nd no]iunea aceea depatrie era lipsit\ de sens pentru Jacques, care [tia c\ este francez, c\ aceasta `nsemna un oarecare num\r de datorii, dar pentru el Fran]a era o absent\ la care f\ceai apel [i care f\cea apel la tine uneori, dar oarecum `n felul acelui Dumnezeu despre care auzise vorbindu-se`n afara casei lui [i care, pare-se, era d\t\torul suprem al binelui [ial r\ului, asupra c\ruia nu puteai influen]a dar care, dimpotriv\,putea face tot ce voia cu soarta oamenilor. Iar sentimentul acesta als\u era [i mai dezvoltat la femeile din casa lui. „Mam\, ce e pa-tria a ?, o `ntrebase `ntr-o zi. Ea p\ruse speriat\, ca ori de c`te ori nupricepea ceva. „Nu [tiu, zisese ea. Nu. – E Fran]a. – A ! Da.“ {i

p\ruse u[urat\. ~n schimb, Didier [tia ce-i aceea, familia lui, prin[irul ei de genera]ii, exista cu t\rie pentru el, ca [i ]ara unde sen\scuse prin istoria ei, se referea la Ioana d’Arc chem`nd-o penumele mic [i, de asemenea, binele [i r\ul erau clar definite pentruel, precum soarta sa prezent\ [i viitoare. Jacques, dar [i Pierre, de[i`ntr-o mai mic\ m\sur\, se sim]ea altfel construit, f\r\ trecut, f\r\ cas\ p\rinteasc\, f\r\ pod `n]esat cu scrisori [i poze, cet\]eni teoreticiai unei na]iuni imprecise unde z\pada se a[ternea peste acoperi[uri,pe c`nd ei cre[teau sub un soare fix [i s\lbatic, `nzestra]i cu o moral\ dintre cele mai elementare care le interzicea, de pild\, furtul, care lerecomanda s\ apere mama [i femeia, dar care nu pomenea o vorb\ despre o droaie de probleme legate de femei, de raporturile cu supe-

riorii... (etc.), copii ne[tiu]i [i ne[tiutori chiar [i de Dumnezeu,ne`nstare s\-[i nchipuie o via]\ viitoare, ntr-at`t via]a prezent\ li sep\rea inepuizabil\ n fiecare zi sub protec]ia divinit\]ilor indiferenteal soarelui, ale m\rii sau ale mizeriei. {i `ntr-adev\r, dac\ Jacques se

ALBERT CAMUS154

a Descoperirea patriei n 1940




care avea un cap de june prim [i umeri sl\bu]i ; era ursul brun, unarab `nalt [i puternic, cu tr\s\turi greoaie, cu privirea ]int\ `nainte;era prietenul animalelor, un italian b\tr`n, cu fa]a [ tears\ [i cu ochiideschi[i la culoare, mult aplecat peste manivela lui, [ i care `[i dato-ra porecla faptului c\ aproape `[i oprise tramvaiul ca s\ nu loveasc\ un cìne neatent, iar alt\ dat\ la fel, ca s\ fereasc\ un cìne nesim]it

care `[i f\cea nevoile `ntre [ine; era [i Zorro, un tip umflat ca unc`rnat [i care avea chipul [i must\cioara lui Douglas Fairbanksa .Prietenul animalelor era [i preferatul copiilor. Dar admira]ia lor f\r\ margini era `nchinat\ ursului brun care, imperturbabil, drept ca bradul pe picioarele-i puternice, `[i conducea ma[in\ria zgomo-toas\ cu mare vitez\, ]in`nd zdrav\n cu m`na st`ng\, uria[\, m`nerulde lemn al manetei [i `mping`ndu-l, de cum ì permitea circula]ia,la viteza a treia, pe c`nd cu m`na dreapt\, vigilent\, se odihnea peroata groas\ a fr`nei, din dreapta cutiei de viteze, gata s\ `nv`rt\ cut\rie roata de c`teva ori [i s\ `mping\ manivela `n punctul mort,moment `n care vagonul cu motor patina greoi pe [ine. Tot cu ursul

brun se `nt`mpla ca, la cotituri [i la macaze, troleul cel lung al va-gonului, fixat cu un mare arc `n spiral\ pe acoperi[ul clasei `ntì, s\ sar\ cel mai ades de pe firul electric, de care se ]inea lipit printr-omic\ roti]\ cu obada scobit\, [i s\ se `nal]e brusc `ntr-un vacarm devibra]ii [i `ntr-o ploaie de sc`ntei. Atunci, `ncasatorul s\rea dintramvai, apuca funia cea lung\ fixat\ de cap\tul troleului [i care se`ncol\cea automat `ntr-o cutie de font\ din spatele vagonului por-tant [i tr\g`nd din r\sputeri, ca s\ `nving\ rezisten]a spiralei de o]el,apleca troleul `n spate [i, l\s`ndu-l `ncet s\ se ridice, `ncerca s\ plaseze iar firul electric `n scobitura roti]ei, `n mijlocul focului deartificii lansat de sc`ntei. Apleca]i mult `n afara vagonului sau, dac\ era iarn\, strivindu-[i nasul de geam, copiii urm\reau manevra [i,

atunci c`nd se `ncheia cu bine, le anun]au victoria `n gura mare celor dimprejur, astfel ca vatmanul s\ afle isprava f\r\ s\ se comit\ in-frac]iunea de a-i vorbi lui direct. ~ns\ ursul brun nu se sinchisea; ela[tepta, conform regulamentului, ca `ncasatorul s\-i dea semnalul de

PRIMUL OM 157

„Sufl\ `n ea“, ì spunea mama. El sufla, apoi bea plesc\ind, iar Jacques se proptea c`nd pe un picior c`nd pe altul, privindu-la . C`ndPierre termina cu masa, trebuia s\ intre `n buc\t\rioar\, unde ardea o lum`nare [i unde `l a[tepta `n fa]a chiuvetei de zinc un pahar cuap\ pe buza c\ruia [edea o periu]\ de din]i prev\zut\ cu o panglic\ groas\ dintr-o past\ de din]i special\, pentru c\ el suferea de o

supura]ie cu puroi a gingiilor. ~[i tr\gea repede pe el pelerina, `[ipunea ghiozdanul [i [apca de licean [i, a[a `nc\t\r\mat cum era, `[ifreca zdrav\n [i st\ruitor din]ii, apoi scuipa zgomotos `n chiuveta de zinc. Mirosul farmaceutic al pastei de din]i se contopea cu acela al cafelei cu lapte. Jacques, vag `ngre]o[at, `[i pierdea `ntre timpr\bdarea, nu-i ascundea acest lucru, [i adesea urma una din acele`mbufn\ri care stau la temelia prieteniei. Coborau atunci t\cu]i `nstrad\ [i mergeau p`n\ la sta]ia de tramvai f\r\ s\ z`mbeasc\. Alte-ori, dimpotriv\, se fug\reau r`z`nd [i `[i pasau `n goana mare unuldin ghiozdane ca pe o minge de rugby. Odat\ ajun[i `n sta]ie seopreau, p`ndind sosirea tramvaiului ro[u ca s\ afle cu care din cei

doi sau trei vatmani aveau s\ c\l\toreasc\.{i asta pentru c\ niciodat\ nu b\gau n seam\ cele dou\ remorci,ci urcau `n primul vagon, cel tractant, `ncerc`nd s\ ajung\ `n fa]\,dar cu greu, pentru c\ tramvaiul era `n]esat cu muncitori caremergeau `n centru, iar ghiozdanele le `ngreunau avansul. Ajun[i `nfa]\, ei profitau de orice cobor`re a c\l\torilor ca s\ se lipeasc\ delatura din fier [i sticl\ [i de cutia de viteze, `nalt\ [i `ngust\, pe careo manivel\ cu m`ner se `nv`rtea orizontal de-a lungul unui cerc alc\rui punct mort era marcat de o mare piedic\ de o]el `n relief, pec`nd alte trei grada]ii marcau vitezele progresive, iar o a cincea marca mar[arierul. Vatmanii, care erau singurii `n drept s\ m`nuias-c\ manivela aceea [i c\rora o pl\cu]\ a[ezat\ deasupra le interzicea

s\ vorbeasc\, se bucurau `n ochii celor doi copii de prestigiul semi-zeilor. Ei purtau o uniform\ aproape militar\ [i o [apc\ cu cozorocdin piele tare, except`ndu-i pe vatmanii arabi care purtau un fes.Cei doi copii ì distingeau dup\ aspect. Era „micul t`n\r simpatic“,

ALBERT CAMUS156

a {apca de licean a Fr`nghia [i clopo]elul




miroseau a cui[oare [i cafea, pr\v\lioare unde patronii lor arabi vin-deau produse de patiserie [iroind de untdelemn [i miere, cafeneleobscure [i profunde ale c\ror mari filtre de cafea f`sìau [i lansauaburi la acea or\ (`n timp ce seara, iluminate de l\mpi violente, eraupline de zgomote [i de voci, o mul]ime de b\rba]i c\lc`nd pe rume-gu[ul `mpr\[tiat pe parchet [i `nghesuindu-se la tejgheaua `nc\rcat\

cu pahare pline de un lichid opalescent [i cu farfurioare cu boabe decafelu]\, cu an[oa, cu ]elin\ t\iat\ felii, cu m\sline, cartofiori pr\ji]i[i alune), `n sf`r[it bazare pentru turi[ti unde se vindea hidoasa sticl\rie oriental\, `n vitrine plate `ncadrate de turnante `mp\nate cuc\r]i po[tale, [i baticuri maure n culori ]ip\toare.

Unul din bazarele acelea, `n mijlocul arcadelor, apar]inea unuib\rbat gras, a[ezat `ntotdeauna `nd\r\tul vitrinelor lui `n umbr\ sau la lumina electric\, enorm, albicios, cu ochi exoftalmici, sem\n`nd cuacele lighioane peste care dai c`nd ridici pietre sau trunchiuri vechi,dar mai ales chel ca n palm\. Liceenii l porecliser\ din acest motiv„patinoarul de mu[te“ [i „pista de ]`n]ari“, pretinz`nd c\ insectele `n

cauz\, c`nd parcurgeau suprafa]a gola[\ a ]estei \leia, alunecau la cotituri [i nu-[i puteau ]ine echilibrul. Deseori, seara, ca un stol desturzi, elevii treceau s\-l vad\, fugind prin fa]a pr\v\liei, url`nd pore-clele nefericitului [i imit`nd cu „zz-zz-zz“ presupusul lunecu[ almu[telor. Negustorul cel gras ì `njura; o dat\ sau de dou\ ori `ncer-case, prea mult `ncrez`ndu-se `n for]ele lui, s\-i urm\reasc\, dar tre-buise s\ se lase p\guba[. Din senin, `ncepu s\ nu mai reac]ionezenicidecum `n fa]a n\valei de strig\te [i de batjocoriri, ba chiar, c`teva seri de-a r`ndul, ì l\s\ pe copii s\ prind\ tot mai mult\ `ndr\zneal\,`nc`t ace[tia venir\ p`n\ la urm\ [i ì urlar\ batjocurile `n fa]\. Deo-dat\, `ntr-o sear\, ni[te arabi, pl\ti]i de negustor, ap\rur\ brusc dinspatele st`lpilor unde se ascunseser\ [i `ncepur\ s\-i fug\reasc\ pe

copii. ~n seara aceea, Jacques [i Pierre nu sc\par\ de chelf\neal\ dec`t gra]ie vitezei lor excep]ionale. Jacques nu primi dec`t o palm\ peste ceaf\, apoi, revenindu-[i din surpriz\, `[i l\s\ `n urm\ adver-sarul. Dar doi sau trei colegi de-ai lor o `ncasar\ destul de zdrav\n.Liceenii, atunci, puser\ la cale devastarea pr\v\liei [i suprimarea fizic\ a st\p`nului ei, dar fapt e c\ sumbrele lor proiecte nu avur\ nici

PRIMUL OM 159

plecare tr\g`nd de fr`nghiu]a ce sp`nzura `n spate [i ac]iona unclopo]el a[ezat `n fa]\. Abia atunci pornea iar tramvaiul, f\r\ alteprecau]ii. Din nou buluci]i `n fa]\, copiii priveau atunci drumulmetalic lunec`nd sub ei [i peste ei, `n diminea]a ploioas\ sau ira-dioas\, bucur`ndu-se c`nd tramvaiul dep\[ea `n goana mare o [aret\ cu cai sau, dimpotriv\, se `ntrecea c`tva timp cu un automobil ce

`nainta anevoie. La fiecare oprire, tramvaiul se golea de o parte din`nc\rc\tura lui de muncitori arabi [i francezi, se umplea de clien]itot mai frumos `mbr\ca]i pe m\sur\ ce se apropia de centru, pleca iar b\t`nd din clopo]el [i parcurgea astfel de la un cap\t la cel\lalt `ntreg arcul de cerc `n jurul c\ruia se a[ternea ora[ul, p`n\ c`ndajungea deodat\ la port [i la spa]iul imens al golfului care se `ntin-dea p`n\ la marii mun]i alb\strii din fundul orizontului. ~nc\ treista]ii [i venea capul de linie, pia]a Guvernului, unde copiii coborau.Pia]a, `ncadrat\ din trei p\r]i de copaci [i de case cu arcade, d\dea spre moscheea alb\, apoi spre spa]iul portului. ~n mijloc se `n\l]a statuia ecvestr\ [i cabrat\ a ducelui de Orléans acoperit\ de cocleal\

sub cerul str\lucitor, dar al c\rui bronz, devenind negru, [iroia deploaie pe vreme ur`t\ ([i se povestea, inevitabil, c\ sculptorul, uit`nds\ fac\ un h\], se sinucisese), `n timp ce, de pe coada calului, apa sescurgea interminabil `n str`mta gr\dini]\ ap\rat\ de un grilaj, care`ncadra monumentul. Restul pie]ei era acoperit cu mici dale lucioa-se, peste care copiii, s\rind din tramvai, se lansau `n lungi patin\rispre strada Bab-Azoun care i ducea n cinci minute la liceu.

Strada Bab-Azoun era o strad\ str`mt\, pe care arcadele dinambele ei p\r]i, a[ezate pe enormi st`lpi p\tra]i, o str`mtau `nc\ [imai mult, l\s`nd loc numai liniei tramvaiului, exploatat\ de o alt\ companie, ce lega acest cartier de cele mai de sus cartiere aleora[ului. ~n zilele c\lduroase, cerul de un albastru dens se l\sa ca un

capac fierbinte peste strad\, iar umbra era proasp\t\ pe sub arcade.C`nd ploua, `ntreaga strad\ nu era dec`t o tran[ee ad`nc\ de piatr\ umed\ [i lucioas\. De-a lungul arcadelor se succedau pr\v\liilecomercian]ilor, negustori de ]es\turi angrosi[ti ale c\ror fa]ade erauzugr\vite n tonuri ntunecoase [i ale c\ror stive de stofe deschise la culoare str\luceau discret `n umbr\, magazine de coloniale care

ALBERT CAMUS158




cl\titele gata r\sucite, cu miere, [i de cealalt\, plate [i rotunde,cl\titele simple cu uleia . Pierre [i Jacques se d\deau `n v`nt dup\ pr\jiturile acelea [i, c`nd unul dintre ei, printr-o minune, avea c`]iva gologani, [i f\ceau timp s\ se opreasc\, s\ primeasc\ cl\tita cu ulei`ntr-o foaie de h`rtie, pe care uleiul o f\cea imediat transparent\, saucl\tita r\sucit\ pe care negustorul, `nainte s\ le-o ofere, o `nmuiase

`ntr-un borcan a[ezat chiar l`ng\ el [i l`ng\ vatr\, plin cu o miere`nchis\ la culoare [i `mpestri]at\ de mici f\r`me de cl\tite. Copiiiprimeau splendorile [i mu[cau din ele, neoprindu-se din fuga spreliceu, cu pieptul [i capul aplecate nainte ca s\ nu-[i p\teze hainele.

Tot `n fa]a bisericii Sainte-Victoire avea loc, la pu]in timp dup\ re`nceperea anului [colar, plecarea r`ndunelelor. ~ntr-adev\r, dea-supra str\zii, l\rgit\ `n acel loc, erau `ntinse foarte multe fire elec-trice, ba chiar [i cabluri de `nalt\ tensiune, care fuseser\ c`ndva folosite la manevra tramvaielor [i care acum, dezafectate, nu fu-seser\ totu[i `nl\turate. La prima r\cire a vremii, r\cire relativ\, dealtminteri, fiindc\ niciodat\ nu d\dea `nghe]ul, [i totu[i care sef\cea sim]it\ dup\ imensa ap\sare a caniculei timp de luni `n [ir,r`ndunicileb care zburau de obicei pe deasupra bulevardelor d`ndspre mare, peste pia]a din fa]a liceului sau pe cerul cartierelor s\race, plonj`nd uneori cu ]ipete stridente spre vreun fruct de ficus,vreun gunoi de pe mare sau vreo baleg\ proasp\t\, `ncepeau s\-[ifac\ apari]ii singuratice pe culoarul str\zii Bab-Azoun, zbur`ndceva mai jos `n `nt`mpinarea tramvaielor, p`n\ c`nd se ridicau toatedeodat\, ca s\ dispar\ n v\zduhul de deasupra caselor. Brusc, ntr-odiminea]\ le vedeai cu miile pe toate firele pia]etei Sainte-Victoire,pe acoperi[ul caselor, str`nse una `n alta, scutur`ndu-[i c\p[oarelepeste micul lor piept `ndoliat pe jum\tate, deplas`ndu-[i u[or picioru[ele, b\t`nd din coad\ ca s\ fac\ loc unei nou-venite, acope-

rind trotuarul cu micile lor dejec]ii cenu[ii [i produc`nd `mpreun\ un singur piuit surd, `ntret\iat de scurte c`rìeli tipice ca ni[te p`rì-turi, ntr-un conciliabil nesf`r[it care nc\ de diminea]\ se nst\p`nea

o urmare, c\ ncetar\ s\-[i mai persecute victima [i c\ luar\ obiceiuls\ treac\ iute, cu o bun\tate pref\cut\, pe trotuarul de vizavi. „Ne-amdezumflat, zicea Jacques, cu am\r\ciune. – La urma urmei, ìr\spunse Pierre, noi n-aveam dreptate. – N-aveam dreptate, iar acu’ne e fric\ de lovituri.“ Mai t`rziu, el avea s\-[i reaminteasc\ `nt`m-plarea aceasta, atunci c`nd a n]eles (cu adev\rat) c\ oamenii se pre-

fac a respecta legea dar niciodat\ nu cedeaz\ dec`t `n fa]a for]ei a .La mijlocul ei, strada Bab-Azoun se l\rgea pierz`ndu-[i arca-

dele pe o singur\ latur\ n favoarea bisericii Sainte-Victoire. Aceas-t\ bisericu]\ ocupa locul unei vechi moschei. Pe fa]ada ei v\ruit\ era scobit\ o ni[\ votiv\ (?) plin\ `ntotdeauna cu flori. Spre trotu-arul degajat d\deau flor\rii, cu florile deja expuse la ora c`nd tre-ceau copiii [i care ofereau bra]e `ntregi de st`njenei, de garoafe, detrandafiri sau de anemone, dup\ anotimp, puse `n cutii `nalte deconserve cu marginea de sus ruginit\ de apa cu care florile eraumereu stropite. Pe acela[i trotuar mai era [i o pr\v\lioar\ cu cl\titear\be[ti, `n realitate un biet cotlon unde cu greu ar fi putut intra treioameni. Pe una din laturile lui se `ncropise o vatr\, a c\rei circum-ferin]\ era `mpodobit\ cu pl\ci de faian]\ albastre [i albe [i pe carec`nta un uria[ ceaun cu ulei `ncins. ~n fa]a vetrei st\tea turce[te unpersonaj ciudat cu pantaloni ar\be[ti, cu bustul pe jum\tate gol `nzilele [i la orele caniculare, iar `n celelalte zile `mbr\cat cu o hain\ european\ prins\ sus, de revere, cu un ac mare de siguran]\ [i caresem\na, cu capul lui ras, cu chipul supt [i cu gura-i f\r\ din]i, cu unGandhi f\r\ ochelari; el, ]in`nd `n m`n\ un polonic ro[u pentruspum\, era atent la coacerea cl\titelor rotunde care sf`rìau `n ulei.C`nd cl\tita era gata, adic\ atunci c`nd marginile ei erau aurite, pec`nd aluatul extrem de fin din mijloc devenea [i translucid [i crocant (ca o feliu]\ de cartof pr\jit transparent), el strecura cu aten]ie

polonicul g\urit pe sub cl\tit\ [i o scotea iute afar\, l\s`nd-o pu]in s\ se scurg\ deasupra ceaunului, scutur`nd de dou\-trei ori polonicul,apoi o punea dinaintea lui pe o mic\ tarab\ protejat\ de un geam [if\cut\ din etajere g\urite pe care erau deja aliniate, de o parte

a {i el precum to]i ceilal]i

a Zlabias, Makroudb Vezi vr\biile din Algeria dat de Grenier (Sic – n.tr.)




interni la 7 [i un sfert, iar semi-internii aveau [i ei dreptul la ea.Familiilor celor doi copii nu le-ar fi trecut niciodat\ prin cap s\ renun]e la vreun drept oarecare, din moment ce se bucurau de at`t de pu]ine; a[a c\ Jacques [i Pierre se num\rau printre pu]inii semi-interni care soseau la 7 [i un sfert `n marea sal\ de mese alb\ [irotund\, unde internii, pic`nd `nc\ de somn, se instalau deja dinain-

tea lungilor mese acoperite cu zinc, av`nd `n fa]a lor boluri mari [ico[ule]e foarte largi de pìne `n care erau stivuite felii groase depìne uscat\, `n timp ce b\ie]ii de serviciu, arabi `n majoritate,`nf\[ura]i `n [or]urile lor p`n\ la g`t din p`nz\ grosolan\, treceauprintre r`nduri cu ibrice uria[e de servit cafeaua, c`ndva str\luci-toare, av`nd lungi ciocuri `ndoite, ca s\ verse `n boluri un lichidfierbinte care avea `n el mai mult cicoare dec`t cafea. Dup\ ce `[iexercitau astfel drepturile, copiii puteau, un sfert de or\ mai t`rziu,s\ vin\ `n sala de studii unde, sub supravegherea unui meditator, el`nsu[i intern, `[i recapitulau lec]iile `nainte de `nceperea orelor.

Marea diferen]\ fa]\ de [coala comunal\ era num\rul mare deprofesori. Domnul Bernard [tia tot [i preda tot ce [tia `n acela[i fel.La liceu, `ns\, profesorii se schimbau o dat\ cu materiile, iar metodele se schimbau `n func]ie de oamenia . Compara]ia devenea posibil\, adic\ trebuia s\ alegi `ntre cei `ndr\gi]i [i cei deloc`ndr\gi]i. Un `nv\]\tor, din acest punct de vedere, este mai apropiat dec`t un tat\, el ì ocup\ aproape tot locul, este inevitabil ca [i tat\l[i face parte din necesitate. Deci nu se mai pune problema dac\ `liube[ti sau nu. Este iubit, cel mai adesea, pentru c\ depinzi de el la modul absolut. Dar dac\, din `nt`mplare, copilul nu `l iube[te, sauprea pu]in `l `ndr\ge[te, r\m`n [i dependen]a [i necesitatea, or aces-tea seam\n\ destul de bine cu iubirea. La liceu, dimpotriv\, profe-sorii erau ca acei unchi `ntre care ai dreptul s\ alegi. ~n particular,

puteai s\ nu-i iube[ti, cum a fost cazul [i cu un anume profesor defizic\ foarte elegant n ]inuta lui exterioar\, dar autoritar [i grosolan`n limbaj, pe care nici Jacques [i nici Pierre nu l-au putut niciodat\

pe deasupra str\zii, sporea tot mai mult [i devenea aproape asurzitor c`nd `ncepea s\ se `nsereze [i c`nd copiii fugeau s\ prind\ tramvaielecu care se `ntorceau acas\, [i se curma brusc la un ordin invizibil,miile de c\p[oare [i de cozi alb-negre plec`ndu-se atunci peste p\s\-rile adormite. Timp de dou\ sau trei zile, sosite de prin tot Sahelul [i`nc\ mai de departe, p\s\rile veneau n mici stoluri u[oare, ncercau

s\-[i fac\ loc printre primele ocupante [i, `ncet-`ncet, se a[ezau pecorni[e de-a lungul str\zii, de o parte [i de alta a locului principal de`nt`lnire, sporindu-[i mereu, tot mai mult, pe deasupra trec\torilor,b\t\ile din aripi [i piuitul general care sf`r[ea prin a deveni asurzitor.Iar apoi, `ntr-o diminea]\, tot a[a de brusc, strada era goal\. ~n timpulnop]ii, chiar `nainte de ivirea zorilor, p\s\rile plecaser\ toate odat\ c\tre sud. Pentru copii, atunci ncepea iarna, cu mult nainte de data ei stabilit\, fiindc\ pentru ei nu existase niciodat\ o var\ f\r\ ]ipetelestridente ale r`ndunicilor pe cerul cald `nc\ al serii.

Strada Bab-Azoun d\dea, termin`ndu-se, ntr-o pia]\ mare unde, la st`nga [i la dreapta, se ridicau fa]\ `n fa]\ liceul [i cazarma. Liceulst\tea cu spatele la ora[ul arab, ale c\rui str\zi abrupte [i umede `nce-peau s\ se ca]ere de-a lungul colinei. Cazarma `ntorcea spatele m\rii.Dincolo de liceu `ncepea gr\dina Marengo; dincolo de cazarm\, carti-erul s\rac [i pe jum\tate spaniol Bab-el-Oued. Cu c`teva minute`nainte de [apte [i un sfert, Pierre [i Jacques, dup\ ce suiser\ sc\rile `nplin av`nt, intrau `n mijlocul unui val de copii pe la intrarea portarului,l`ng\ intrarea de onoare. Ajungeau la marea scar\ principal\, careavea afi[ate de ambele-i p\r]i panourile de onoare [i pe care o suiaucu aceea[i vitez\ nedomolit\ ca s\ ajung\ pe palier, unde `ncepea la st`nga scara duc`nd la etaje [i care era desp\r]it\ de curtea cea mareprintr-o galerie cu geamuri. Acolo, `n spatele unuia din st`lpii palieru-lui, `l descopereau pe Rinocer, care ì p`ndea pe cei ce `nt`rziau.

(Rinocerul era un supraveghetor general, corsican, mic [i nervos, care`[i datora porecla unei must\]i `n furculi]\.) ~ncepea o alt\ via]\.

Pierre [i Jacques ob]inuser\, din cauza „situa]iei lor familiale“,o burs\ de semi-internat. Prin urmare, `[i petreceau la liceu `ntreaga zi [i luau masa la cantin\. {coala `ncepea la ora 8 sau la 9, `nfunc]ie de zile, dar gustarea de diminea]\ li se servea elevilor

a Dl. Bernard era iubit [i admirat. ~n cel mai bun caz, profesorul de liceu era doar admirat, nimeni ne`ndr\znind s\-l iubeasc\.




at`tea atuuri de baz\. Dac\ Jacques ar fi fost mai pu]in oscilant,ceea ce ì compromitea cu regularitate `nscrierea pe panoul deonoare, dac\ Pierre s-ar fi descurcat mai bine la limba latin\, trium-ful lor ar fi fost absolut. ~n orice caz, `ncuraja]i fiind [i de profesoriilor, ei erau respecta]i. C`t despre jocuri, era vorba mai ales de fot-bal, iar Jacques descoperi `nc\ din primele recrea]ii ceea ce avea s\

devin\ pasiunea lui at`]ia ani la r`nd. Meciurile aveau loc `n recre-a]ia de dup\ pr`nzul luat la cantin\, [i `n cea de o or\ care des-p\r]ea, pentru elevii interni, semi-interni [i externii supraveghea]i,ultima or\ de curs de ora 4. ~n momentul acela, o recrea]ie de o or\ `ntreag\ le permitea copiilor s\-[i m\n`nce gustarea [i s\ se des-tind\ `naintea studiului c`nd, pe parcursul a dou\ ore, `[i puteauface lec]iile de a doua zia . Pentru Jacques nu se mai punea proble-ma gust\rii. Cu al]i fanatici de-ai fotbalului, el se repezea `n curtea cimentat\, ncadrat\ din cele patru p\r]i de arcade pe st`lpi gro[i (pesub care tocilarii [i elevii mai cumin]i se plimbau sporov\ind),str\juit\ de vreo patru sau cinci b\nci verzi [i plantat\ cu ficu[imari ap\ra]i de grilaje de fier. Cele dou\ echipe `[i `mp\r]eaucurtea, portarii se plasau la un cap\t [i la cel\lalt `ntre st`lpi [i ominge mare din cauciuc mousse 1 era a[ezat\ la centru. Nu exista arbitru [i de la primul [ut `ncepeau strig\tele [i goana. Acesta era terenul unde Jacques, care deja vorbea de la egal la egal cu cei maibuni elevi din clas\, c`[tiga [i simpatia celor mai r\i, care adesea primiser\ de la pronia cereasc\, dac\ nu un cap solid, m\car picioa-re zdravene [i un suflu inepuizabil. Acolo se desp\r]ea pentruprima dat\ de Pierre, care nu juca, de[i avea o dib\cie natural\: dar devenise mai fragil, cresc`nd mai repede dec`t Jacques, devenind [imai blond, de parc\ transplantarea nu i-ar fi reu[it prea bine2. ~nce-l privea, Jacques cre[tea greu, ceea ce ì aducea pl\cute porecle,

precum „Razant la firul ierbii“ [i „Cur-jos“, dar pu]in ì p\sa lui deasta [i, fugind ca nebunul cu mingea la picior, dribl`nd c`nd un

„`nghi]i“, de[i `n cursul anilor au fost nevoi]i s\ mai dea ochii cu elde dou\ sau de trei ori. Acela care avea cele mai multe [anse de a fiiubit era profesorul de literatur\, pe care copiii `l vedeau mai desdec`t pe ceilal]i [i, `ntr-adev\r, Jacques [i Pierre se ata[au de ela la aproape toate orele, neput`nd totu[i s\ se bizuie pe el, pentru c\ nu[tia nimic despre ei [i fiindc\, la terminarea orei de curs, el se

`ndrepta spre o via]\ necunoscut\ [i ei la fel, plec`nd spre acel carti-er `ndep\rtat unde nu exista nici o [ans\ ca un profesor de liceu s\ se instaleze, astfel c\ ei nu nt`lneau niciodat\ pe nimeni, nici profe-sori, nici elevi, pe tot traseul liniei lor de tramvai – numai cuvagoane ro[ii care deserveau cartierele din partea de jos a ora[ului(vagoane C.F.R.A.), `ntruc`t cartierele din partea de sus a ora[ului,mai elegante, fiind deservite, dimpotriv\, de o alt\ linie, cu vagoaneverzi, vagoanele T.A. Acestea din urm\, de altfel, ajungeau p`n\ la liceu, pe c`nd cele C.F.R.A. se opreau n pia]a Guvernului, se [ ]1 la liceu prin partea de jos a ora[ului. Astfel `nc`t, de cum se terminauorele, cei doi copii sim]eau desp\r]irea din chiar poarta liceului saupu]intel mai ncolo, n pia]a Guvernului, c`nd, p\r\sind grupul veselal colegilor lor, ei se ndreptau c\tre vagoanele ro[ii care i purtau ncartierele cele mai s\race. {i asta sim]eau, desp\r]irea, nicidecuminferioritatea. Ei erau din alt\ parte, asta-i tot.

~n timpul orelor de curs, dimpotriv\, desp\r]irea era abolit\.Uniformele de [colari puteau fi mai mult sau mai pu]in elegante,oricum ele sem\nau. Unicele rivalit\]i erau cele de inteligen]\ `ntimpul orelor [i de agilitate fizic\ `n timpul jocurilor. ~n aceste dou\ forme de concurs, cei doi copii nu erau ultimii. Forma]ia solid\ pecare cei doi copii o primiser\ la [coala comunal\ le d\duse o supe-rioritate care, din clasa a [asea, ì a[ezase `n plutonul frunta[.Ortografia lor imperturbabil\, calculele lor solide, memoria lor bine

exersat\ [i mai cu seam\ respectul [ ]2 ce le fusese inoculat fa]\ detoate cuno[tin]ele posibile erau, cel pu]in la `nceputul studiilor, tot

a De spus care dintre ei se ata[au? [i de dezvoltat?1 Un cuv`nt ilizibil2 Un cuv`nt ilizibil

a Curtea mai pu]in populat\ din cauza plec\rii elevilor externi1 Sau Mousse , o marc\ francez\ de cauciuc de slab\ densitate2 De dezvoltat




magazinele erau luminate, iar trotuarele gemeau de lume pe subarcade, `nc`t trebuia s\ fug\ uneori chiar pe mijlocul str\zii, printre[ine, p`n\ c`nd se z\rea venind un tramvai [i trebuia iar s\ sefofileze printre arcade, [i tot a[a, p`n\ li se deschidea `n fa]\, `nsf`r[it, pia]a Guvernului cu contururile luminate de chio[curile [itarabele negustorilor arabi, unde ardeau l\mpile cu acetilen\ al

c\ror miros era savurat de copii. Tramvaiele ro[ii a[teptau, deja pline ochi, de[i de diminea]\ nu erau a[a de `n]esate, a[a c\ uneoritrebuia s\ stai pe treptele vagoanelor, lucru totodat\ interzis [i to-lerat, p`n\ c`nd unii din c\l\tori coborau la vreo sta]ie, iar copiii se`ngr\m\deau [i ei `n masa de oameni, desp\r]i]i, nemaiput`nd `norice caz sporov\i [i trebuind s\ dea din coate [i s\-[i ml\die trupulca s\ ajung\ la una din barele de unde puteai vedea portul `ntune-cos `n care marile pacheboturi sem\nate cu lumini p\reau a fi, `nnoaptea m\rii [i a cerului, carcasele unor case incendiate din carep`rjolirea l\sase mormane de j\ratec. Marile tramvaie luminate tre-ceau atunci `ntr-un adev\rat vacarm pe deasupra m\rii, apoi c\deauparc\ pu]in spre interior [i defilau printre case tot mai s\r\c\cioasep`n\ la cartierul Belcourt, unde copiii se desp\r]eau, iar Jacquessuia sc\rile mereu neluminate spre lumini]a oval\ a l\mpii cu gazproiectat\ peste mu[ama [i peste scaunele din jurul mesei, l\s`nd `numbr\ restul od\ii `n care Catherine Cormery treb\luia prin fa]a bufetului ca s\ pun\ masa, `n timp ce bunica `nc\lzea `n buc\t\rietoc\ni]a de la pr`nz, iar fratele mai mare citea pe un col] de mas\ unroman de aventuri. Uneori trebuia s\ dai o fug\ p`n\ la b\canulmozabit, dup\ sare sau dup\ funtul de unt care lipsea `n ultima clip\, sau s\-l cau]i pe unchiul Ernest care perora la Gaby, la cafe-nea. La ora 8 toat\ lumea cina, `n t\cere, dac\ nu cumva unchiul nupovestea vreo aventur\ obscur\ care `l f\cea s\ r`d\ `n hohote, dar

`n orice caz niciodat\ nu venea vorba despre liceu, dec`t dac\ buni-ca nu-l `ntreba pe Jacques dac\ luase note bune, [i-atunci el zicea c\ da [i nimeni nu-l mai `ntreba nimic, cu at`t mai pu]in maic\-sa care d\dea din cap [i-l privea cu ochii ei bl`nzi c`nd el spunea c\ a luat note bune, `ns\ `ntotdeauna t\cut\ [i pu]in izolat\, „nu temi[ca, `i spunea ea mamei sale, m\ duc eu dup\ br`nz\“, [i-apoi nu

copac, c`nd un adversar, se sim]ea regele cur]ii [i al vie]ii. C`nd seauzea toba b\t`nd la sf`r[itul recrea]iei [i de `nceputul studiului, elpica parc\ din cer, oprindu-se brusc pe ciment, g`f`ind [i transpir`nd,m`nios c\ orele erau at`t de scurte, apoi revenindu-[i c`t de c`t,devenind con[tient de realitate [i repezindu-se din nou s\ intre `n r`ndcu colegii s\i, [terg`ndu-[i sudoarea de pe fa]\ din plin cu m`necile [i

`ngrozit deodat\ la g`ndul uzurii cuielor de pe talpa `nc\l]\rilor lui, la care se uita nelini[tit c`nd `ncepea studiul, `ncerc`nd s\ evaluezediferen]a cu starea lor din ajun [i cu luciul v`rfurilor [i `mp\c`ndu-sedoar la g`ndul c\ era chiar greu s\-]i dai seama de gradul real deuzur\. Dar asta numai c`nd nu intervenea c`te o stric\ciune irepara-bil\, precum talpa dezlipit\, c\puta t\iat\ sau tocul sc`lciat, care nul\sa nici un dubiu asupra primirii ce i se va face acas\; atunci `nghi-]ea `n sec cu stomacul crispat de-a lungul celor dou\ ore de studiu,`ncerc`nd s\-[i r\scumpere vina printr-o munc\ [i mai asidu\, de[itocmai atunci, `n ciuda tuturor sfor]\rilor lui, teama de b\taie aducea dup\ sine o neaten]ie fatal\. Studiul acela era [i cel care p\rea mainesf`r[it. Dura, la `nceput, dou\ ore. Apoi se prelungea c\tre c\derea nop]ii sau a serii. Ferestrele `nalte d\deau spre gr\dina Marengo.~mprejurul lui Jacques [i Pierre, a[eza]i al\turi, elevii erau mai t\cu]ica de obicei, obosi]i fiind de lucru [i de jocuri, absorbi]i de ultimeleteme. Mai ales spre sf`r[itul anului [colar, seara se l\sa peste pomiimari, peste r\zoarele [i p`lcurile de bananieri din gr\din\. Cerul tot mai verde se dilata totodat\, pe c`nd zgomotele ora[ului deveneau tot mai `ndep\rtate [i mai surde. C`nd afar\ era foarte cald [i una din fe-restre r\m`nea `ntredeschis\, se auzeau ]ipetele ultimelor r`ndunici pedeasupra gr\dini]ei, iar parfumul iasomiei [i al marilor magnolii dilu-au mirosurile mai acide [i mai amare ale cernelii [i riglei. Jacquesvisa, cu inima ciudat de str`ns\, p`n\ c`nd era chemat la ordine de

t`n\rul supraveghetor, care [i el [i preg\tea temele pentru Facultate.Trebuia s\ a[tepte ultima b\taie de tob\.

a La ora [apte urma n\vala afar\ pe por]ile liceului, goana, `ngrupuri zgomotoase, de-a lungul str\zii Bab-Azoun, unde toate

a Atacul pederastului

ALBERT CAMUS168



COTE}UL {I T|IATUL G|INII

Aceast\ profund\ tulburare `n fa]a necunoscutului [i a mor]ii, pecare o resim]ea `ntotdeauna la `ntoarcerea de la liceu acas\, care ìumplea deja inima spre sf`r[itul zilei cu aceea[i vitez\ precum`ntunericul care `nghi]ea rapid lumina [i p\m`ntul, [i care nu `nceta dec`t atunci c`nd bunica aprindea lampa cu gaz, pun`nd sticla pemu[ama, cu [picioarele] pu]in `ncordate st`nd pe v`rfuri, cu [oldulsprijinit de marginea mesei, cu trupul curbat `nainte, cu capul `ntr-oparte ca s\ vad\ mai bine c\u[ul de aprindere al l\mpii de sub abajur,cu o m`n\ pe roti]a zim]at\ de aram\ ce regla lungimea fitilului substicl\, cu cealalt\ frec`nd fitilul cu un chibrit aprins p`n\ c`nd fitilul numai fumega ci se aprindea `mpr\[tiind o dulce lumin\ clar\, [i bunica punea atunci la locul ei sticla de lamp\ care sc`r]ìa pu]in frec`ndu-sede din]i[orii cizela]i ai [\n]ule]ului de aram\ `n care era `nfipt\, apoi,]in`ndu-se iar dreapt\ `n fa]a mesei, cu un singur bra] ridicat, mai regla pu]in fitilul p`n\ c`nd lumina galben\, cald\, se `mpr\[tia egal pesuprafa]a mesei `ntr-un mare rotocol perfect, ilumin`nd cu o lumin\ mai bl`nd\, parc\ reflectat\ de mu[ama, chipul mamei [i al copilului,care de partea opus\ a mesei asista la ceremonie, iar inima lui sc\pa

treptat din str`nsoare pe m\sur\ ce lumina cre[tea.Aceea[i angoas\, pe care uneori `ncerca s\ [i-o `nving\ din

orgoliu sau vanitate, `l cuprindea c`nd bunica, `n `mprejur\ri anu-me, `l punea s\-i prind\ [i s\-i aduc\ o g\in\ din curte. Aceasta se`nt`mpla `ntotdeauna seara, `n ajunul vreunei s\rb\tori importante,de Pa[ti sau de Cr\ciun sau cu ocazia trecerii pe la ei pe-acas\ a

mai scotea o vorb\ p`n\ la sf`r[it, c`nd se scula s\ str`ng\ masa.„Ajut-o pe maic\-ta“, spunea bunica pentru c\ el lua aventurile luiPardaillan s\ le citeasc\ lacom. O ajuta [i se `ntorcea la lumina l\mpii, a[ez`nd c\r]oiul care vorbea de dueluri [i de curaj pe mu[a-maua neted\ [i goal\, `n vreme ce mama lui, tr\g`ndu-[i scaunuldeparte de lamp\, se a[eza la geam iarna sau vara pe balcon, uit`n-

du-se la circula]ia tramvaielor, a ma[inilor [i a trec\torilor, care ser\rea `ncet-`ncet a . Tot bunica era cea care ì spunea lui Jacques c\ trebuie s\ se culce, fiindc\ a doua zi se scoal\ la cinci [i jum\tate, [iel o `mbr\]i[a `ntì pe ea, apoi pe unchiul [i-abia apoi pe maic\-sa,care ì d\dea o s\rutare tandr\ [i distrat\, relu`ndu-[i pozi]ia nemi[cat\, `n penumbr\, cu privirea vag\ peste strad\ [i peste mer-sul vie]ii ce se scurgea neobosit `n josul taluzului pe care [edea ea,neobosit, `n timp ce fiul ei, `n acela[i fel neostoit, cu o str`ngere deinim\, o observa din umbr\, privind spatele ei slab [i `ncovoiat,plin de o `ngrijorare obscur\ `n fa]a unei nenorociri pe care nu oputea `n]elege.

a Lucien – 14 EPS – 16 Asigur\ri




`n toate p\r]ile. Trebuia totu[i s\-[i ia inima `n din]i, din moment cefusese desemnat ca fiind cel mai curajos. Dar agita]ia aceea a p\s\rilor pe `ntuneric, `n cotlonul acela de umbr\ [i de murd\rie, `lcople[ea cu o nelini[te cr`ncen\ ca o ghear\ `n stomac. A[tepta pu]in, se uita `n sus la noaptea curat\, la cerul spuzit de stele clare[i lini[tite, apoi se n\pustea drept `nainte, `nh\]a primul picior de

g\in\ aflat la `ndem`n\, tr\gea spre el pas\rea `nnebunit\ de spaim\ [i care cotcod\cea strident, p`n\ la porti]\, prindea atunci [i aldoilea picior cu cealalt\ m`n\ [i scotea violent g\ina din cote],smulg`ndu-i deja o parte din pene trec`nd-o prin cadrul str`mt alporti]ei, `n timp ce tot cote]ul r\suna de cotcod\celi stridente [i`nnebunite, iar b\tr`nul arab ie[ea `ntr-un dreptunghi de lumin\ ap\rut\ deodat\, vigilent. „Eu s`nt, domnule Tahar, spunea copilulcu o voce pierit\. Iau o g\in\ pentru bunica. – A, tu e[ti. Bine, cre-deam c\-s ho]ii“, [i intra `n\untru, l\s`nd curtea din nou `n bezn\.Jacques o lua atunci la fug\, pe c`nd g\ina se zb\tea nebune[te,izbind-o de pere]ii coridorului sau de barele sc\rii, bolnav de sil\ [ide fric\ sim]ind `n palm\ pielea groas\, rece, solzoas\ a labelor deg\in\, gonind `nc\ [i mai iute pe palier [i pe culoarul casei, [iap\r`nd deodat\ `n sufragerie `n chip de `nving\tor. ~nving\torul sedesena `n cadrul u[ii, ciufulit, cu genunchii verzi de clisa din curte,]in`nd or\tania c`t mai departe de trup, cu fa]a alb\ de spaim\.„Vezi, ì spunea bunica fratelui mai mare. E mai mic dec`t tine, dar te face de r`s.“ Jacques a[tepta, pentru a se umple de o dreapt\ m`ndrie, ca bunica s\ apuce cu o m`n\ ferm\ picioarele g\inii, carese potolea deodat\, parc\ `n]eleg`nd c\ `nc\puse pe mìni inexora-bile. Fratele lui `[i m`nca desertul f\r\ s\-i arunce vreo privire, cidoar o str`mb\tur\ de dispre] care sporea [i mai tare mul]umirea luiJacques. De altfel, satisfac]ia aceea nu dura prea mult. Bunica,

`nc`ntat\ s\ aib\ un nepot viril, `l chema ca recompens\ s\ ia parte`n buc\t\rie la t\iatul g\inii. Se `ncinsese deja cu un mare [or] albastru [i, ]in`nd `n continuare cu o singur\ m`n\ labele g\inii,punea pe du[umea o farfurie mare, ciobit\, din faian]\ alb\, [i lun-gul cu]it de buc\t\rie pe care unchiul Ernest `l ascu]ea regulat cu opiatr\ lung\ [i neagr\, `nc`t lama, devenit\ tot mai str`mt\ [i mai

unor rubedenii mai `nst\rite pe care cei ai casei voiau `n acela[itimp s\ le cinsteasc\ dar [i s\ le p\c\leasc\, din decen]\, `n leg\tur\ cu starea de fapt a familiei. ~ntr-adev\r, pe vremea primilor ani deliceu, bunica ì ceruse unchiului Joséphin s\-i aduc\ g\ini ar\be[tidin excursiile lui comerciale duminicale [i `l mobilizase pe unchiulErnest s\-i construiasc\ `n fundul cur]ii, chiar pe solul mustind de

umezeal\, un cote] grosolan, `n care ea ]inea cinci sau [ase or\t\niicare ì d\deau ou\le [i uneori [i s`ngele lor. Prima dat\ c`nd bunica se hot\r`se s\ treac\ la o execu]ie, familia st\tea la mas\, iar ea ìceruse fratelui mai mare s\-i aduc\ victima. Dar Louis1 refuzase,sus]in`nd pe fa]\ c\ ì era fric\. Bunica r`sese `n batjocur\ [i ì cer-tase pe copiii \[tia n\scu]i `n puf care nu erau precum cei de pe vre-mea ei, cei n\scu]i `n fundul unor ]inuturi p\r\ginite, care nu setemeau de nimic. „Dar Jacques e mai curajos, [tiu eu asta. Ia du-tetu.“ Ca s\ spunem drept Jacques nu se sim]ea deloc mai curajos.~ns\, din moment ce se sus]inea contrariul, el nu putea da `napoi,a[a c\ s-a dus `n seara aceea. Trebuia s\ coboare scara b`jbìnd prinbezn\, apoi s-o ia la st`nga pe culoarul `ntotdeauna `ntunecos, s\ g\seasc\ u[a cur]ii [i s-o deschid\. Noaptea era mai pu]in `ntu-necoas\ dec`t coridorul. Se z\reau cele patru trepte alunecoase [i`nverzite care coborau spre curte. La dreapta, obloanele miculuipavilion care ad\postea familia frizerului [i familia arab\ filtrau olumin\ zg`rcit\. ~n fa]\, el abia z\rea petele alburiia ale or\t\niilor adormite pe jos sau pe stinghiile lor pline cu g\ina]. De cum ajun-gea la cote], abia de atingea cote]ul care se cl\tina, st`nd chircit pevine cu degetele deasupra capului, `nfipte `n ochiurile mari ale gar-dului de s`rm\, [i deodat\ `ncepea un c`rìt surd `nso]it de mirosulc\lù [i sc`rbos al dejec]iilor. El deschidea porti]a de [ipci de la nivelul solului, se apleca pentru a-[i strecura m`na [i bra]ul, pip\ia

dezgustat p\m`ntul gol sau vreun b\] g\in\]at [i `[i tr\gea iutem`na, cu inima c`t un purice, de team\, imediat ce `ncepea vacar-mul de aripi [i de picioare, c`nd or\t\niile zbur\t\ceau sau fugeau

1 Fratele lui Jacques este numit c`nd Henri, c`nd Louis.

a Deformate




`nc`ntat unchiul Ernest, el e curajos.“ ~ncremenit, Jacques se uita la mama lui, aflat\ ceva mai `ncolo, [i care c`rpea ciorapi cu ajutorulunei ciuperci mari de lemn. Maic\-sa `l privi. „Da, spuse ea, e bine,tu e[ti curajos.“ {i se `ntoarse spre strad\, iar Jacques, privind-o cuintensitate, sim]ea din nou cum nefericirea ì cuprinde inima str`n-s\. „Du-te la culcare“, zicea bunic\-sa. Jacques, nemaiaprinz`nd

l\mpi]a cu gaz, se dezbr\ca `n odaie la lumina s\rac\ provenind dinsufragerie. Se culca pe marginea patului dublu ca s\ nu trebuiasc\ s\-[i ating\ fratele sau s\-l jeneze. Adormea numaidec`t, dobor`t deoboseal\ [i de senza]ii, fiind uneori trezit de frate-s\u care se urca peste el ca s\ ocupe locul dinspre perete, `ntruc`t se scula mai t`rziudec`t Jacques, sau de maic\-sa care uneori se lovea de dulap `n`ntunericul `n care se dezbr\ca, apoi se suia `ncet `n patul ei [idormea at`t de u[or `nc`t puteai crede c\ vegheaz\, iar Jacques asta [i credea c`teodat\ [i ì venea s-o cheme, dar `[i spunea c\ oricumn-o s\-l aud\, [i-atunci se for]a s\ r\m`n\ [i el treaz, la fel de `ncet [i de u[or ca ea, neclintit [i nef\c`nd nici un zgomot, p`n\ c`ndsomnul se pr\v\lea peste el tot a[a cum se pr\v\lise [i peste mama lui dup\ o zi grea de sp\lat rufe sau de f\cut cur\]enie.

sub]ire de at`ta folosin]\, nu mai era dec`t un fir str\lucitor. „Staiacolo.“ Jacques se ducea `n locul ar\tat, `n fundul buc\t\riei, `ntimp ce bunica se plasa drept `n cadrul u[ii, `mpiedic`ndu-le ie[irea at`t g\inii c`t [i b\iatului. Lipit cu [alele de chiuvet\, sprijinit cuum\rul [st`ng] de perete, el se uita, `ngrozit, la gesturile precise alesacrificatorului. ~ntr-adev\r, bunica tr\gea farfuria exact sub lumina

l\mpi]ei cu gaz de pe o mas\ de lemn, la st`nga intr\rii. Culca g\ina pe jos [i, pun`ndu-[i genunchiul drept pe du[umea, ì imobiliza complet picioarele, o strivea aproape cu mìnile ca s-o `mpiedice s\ se zbat\, ì apuca apoi cu m`na st`ng\ capul, pe care i-l tr\gea c\trespate pe deasupra farfuriei. Cu cu]itul ascu]it ca un brici, ea ìreteza apoi `ncet g`tul `n dreptul locului unde b\rba]ii au m\rul luiAdam, l\rgind t\ietura [i sucindu-i g`tul pe m\sur\ ce cu]itulp\trundea mai ad`nc `n cartilagii cu un zgomot oribil, [i o ]inea peg\ina scuturat\ de teribile smucituri imobil\, `n timp ce s`ngelecurgea, ro[u-aprins, `n farfuria alb\, iar Jacques `l privea curg`nd,cu picioarele moi, ca [i c`nd ar fi fost vorba de propriu-i s`nge decare se sim]ea golit. „Ia farfuria“, zicea bunica dup\ un timpnesf`r[it. G\ina nu mai s`ngera. Jacques a[eza pe mas\, cu preca-u]ie, farfuria `n care s`ngele `ncepea deja s\ se `nchege. Bunica azv`rlea l`ng\ farfurie g\ina cu penele acum f\r\ str\lucire, cu ochiisticlo[i peste care deja se l\sau pleoapele rotunde [i `ncre]ite. Jac-ques privea corpul nemi[cat, picioarele cu ghearele acum al\turate,sp`nzur`nd f\r\ putere, creasta tern\ [i fle[c\it\, `n fine, moartea,apoi pleca spre sufrageriea . „Eu nu pot privi la a[a ceva“, ì spusesefrate-s\u prima oar\, cu o furie re]inut\. „E dezgust\tor. – Ba nu“,zicea Jacques cu o voce nesigur\. Louis `l m\sura cu un aer `n acela[itimp ostil [i inchizitorial. {i Jacques `[i reveni. ~[i ascunse angoasa,groaza aceea teribil\ care `l cov`r[ise `n fa]a nop]ii [i a `nsp\i-

m`nt\toarei mor]i, g\sindu-[i `n orgoliu, [i numai `n orgoliu, o voin]\ de curaj care sf`r[i prin a-i servi drept curaj. „}i-e fric\, asta-i tot,spuse el `n sf`r[it. – Da, zise bunica revenind `n odaie, de-acu’numai Jacques se va duce dup\ g\ini la cote]. – Sigur, sigur, zicea

a A doua zi, mirosul puiului jumulit [i p`rlit

PRIMUL OM 175



fotbal, cel mai des cu o minge de c`rpe [i cu echipe de pu[tani, arabi[i francezi, care se formau spontan. Dar, `n restul anului, cei doicopii mergeau la Casa invalizilor din Kouba a unde mama lui Pierre,care nu mai lucra la po[t\, era lenjereas\-[ef\. Kouba era numeleunui deal, la est de Alger, la cap\tul unei linii de tramvaib. De fapt,acolo `nceta ora[ul, iar c`mpia domoal\ a Sahelului `ncepea cu ver-

san]ii ei armonio[i, cu ape destul de bogate, cu p\[uni aproape grase[i cu ]arini av`nd p\m`ntul ro[u [i reav\n, str\b\tute din loc n loc degarduri vii din chiparo[i `nal]i sau din trestii. Vi]a de vie, pomii fruc-tiferi, porumbul cre[teau `mbel[ugat [i f\r\ mari sfor]\ri. Pentru celsosit de la ora[ [i din cartierele-i joase, umede [i calde, aerul era de-a dreptul tare [i trecea drept binef\c\tor. Pentru locuitorii Algeruluicare, de cum se bucurau de ceva bunuri sau venituri, `ntorceauspatele verii din Alger aleg`nd Fran]a mai temperat\, era de ajuns ca aerul respirat undeva s\ fie pu]in mai proasp\t ca s\-l boteze „aer dinFran]a“. Astfel, la Kouba se respira aer din Fran]a. Casa invalizilor,care fusese creat\ la pu]in timp dup\ r\zboi pentru mutila]i pen-siona]i, se afla la cinci minute de sta]ia terminus a tramvaiului. Era oveche m`n\stire, vast\, cu o arhitectur\ complicat\ [i `mp\r]it\ `n maimulte aripi, cu ziduri foarte groase, v\ruite, cu galerii acoperite [i cumari s\li boltite [i r\coroase, n care fuseser\ instalate s\lile de mese[i dependin]ele. Cea pentru ruf\rie, condus\ de doamna Marlon,mama lui Pierre, se g\sea `n una dintre s\lile cele mari. Acolo ìprimea ea `ntì pe copii, `n mirosul de fier de c\lcat fierbinte [i deruf\rie umed\, `n mijlocul celor dou\ muncitoare, una arab\, cealalt\ francez\, puse sub comanda ei. Ea ì d\dea fiec\rui copil c`te obucat\ de pìne cu ciocolat\, apoi, suflec`ndu-[i m`necile peste fru-moasele ei bra]e proaspete [i puternice: „Pune]i-v\ astea n buzunar pentru gustarea de la ora 4 [i fugi]i `n gr\din\, c\ am treab\“.

Copiii r\t\ceau c`tva timp pe sub galerii [i prin cur]ile interioare,[i cel mai ades `[i `nghi]eau gustarea numaidec`t ca s\ scape de coltu-cul stingheritor [i de ciocolata care li se topea ntre degete. ~nt`lneau

JOILE {I VACAN}ELE

Numai joia [i duminica, Jacques [i Pierre `[i reg\seau universul(cu excep]ia unor zile de joi c`nd Jacques era consemnat, adic\ re]inut la liceu, [i trebuia (dup\ cum preciza un bilet de la suprave-gherea general\ pe care Jacques i-l d\dea la semnat mamei lui dup\ ce i-l rezumase prin cuv`ntul pedeaps\) s\ petreac\ dou\ ore, de la 8la 10 (iar uneori [i patru `n cazurile grave), la liceu, efectu`nd `ntr-osal\ anume, `n mijlocul altor vinova]i, sub supravegherea unui pe-dagog `n general furios c\ fusese mobilizat `n ziua aceea, o lucrarescris\ c`t se poate de steril\ a . Pierre, `n opt ani de liceu, n-a fost con-semnat niciodat\. Dar Jacques, prea agitat `ns\ [i prea vanitos,f\c`nd deci pe nebunul din pl\cerea de-a atrage aten]ia, colec]iona popririle. Degeaba i explica el bunicii c\ pedepsele erau n leg\tur\ cu purtarea, ea nu putea face deosebirea `ntre stupiditate [i proasta comportare. ~n ochii ei, un elev bun era negre[it virtuos [i cuminte;de asemenea, virtutea ducea direct la [tiin]\. Astfel, pedepsele de joierau agravate, cel pu]in n primii ani, de b\t\ile ncasate miercurea).

~n joile f\r\ popreal\ [i duminicile, diminea]a era ocupat\ decomisioane [i de treburile casei. Apoi, dup\-masa, Pierre [i Jean 1

puteau ie[i `mpreun\. Vara, era plaja Sablettes sau c`mpul de ma-nevre, un mare maidan care cuprindea un teren de fotbal marcat grosolan [i numeroase piste pentru juc\torii de bile. Se putea juca

a La liceu nu chelf\neal\, ci „castan\“1 Este vorba de Jacques.

a Acesta ì era numele?b Incendiul




stins `n umbr\, apoi de-a lungul buc\t\riilor cu recipiente enorme,ceaune [i crati]e mari ce `mpr\[tiau un miros st\tut de gr\sime`ncins\. ~n ultima arip\, z\reau camerele de c`te dou\ sau trei paturiacoperite cu p\turi cenu[ii, av`nd dulapuri de lemn alb. Apoi, co-borau `n gr\din\ pe o scar\ exterioar\.

Casa invalizilor era `nconjurat\ de un mare parc, aproape `n

`ntregime l\sat `n paragin\. C`]iva invalizi luaser\ asupra lor `ntre]i-nerea, `n jurul casei, a unor tufe de trandafiri [i a unor r\zoare de flori;mai era [i o gr\dini]\ de zarzavaturi, `nconjurat\ de un gard `nalt dintrestii uscate. Dar mai departe, parcul care fusese splendid c`ndva,acum era p\r\ginit. Imen[i eucalip]i, palmieri regali, cocotieri, arboride cauciuca cu un trunchi enorm ale c\rui crengi joase se `nr\d\cinaumai departe [i formau astfel un labirint vegetal plin de umbr\ [i detain\, chiparo[i gro[i, solizi, portocali viguro[i, tufe de leandri de om\rime extraordinar\, roz [i albi, st\p`neau peste alei [terse unde argi-la devorase pietri[ul, roase de un h\]i[ frumos mirositor de seringas,iasomii, clematite, pasiflore, caprifoi `n tufe invadate [i ele la baz\ deun vajnic covor de trifoi, oxalide [i buruieni. S\ te plimbi prin jungla aceea parfumat\, s\ te ca]eri, s\ te pite[ti `n ea cu nasul la firul ierbii,s\-]i croie[ti drum cu cu]itul prin potecile `nc`lcite [i s\ ie[i de-acolocu picioarele zg`riate [i cu fa]a plin\ de ap\ era o be]ie.

Dar fabricarea unor otr\vuri `ngrozitoare ocupa [i ea o bun\ parte din dup\-amiaz\. Copiii `ngr\m\diser\, sub o veche banc\ depiatr\ rezemat\ de o bucat\ de zid acoperit\ cu vi]\ s\lbatic\, otrus\ `ntreag\ f\cut\ din tuburi de aspirin\, flacoane de medica-mente sau c\lim\ri vechi, cioburi de vesel\ [i c\ni cr\pate, careconstituia laboratorul lor. Acolo, pierdu]i `n h\]i[ul cel mai dens alparcului, feri]i de priviri, ei `[i preparau misterioasele filtre. Baza acestora era leandrul roz, numai pentru c\ auziser\ spun`ndu-se `n

jurul lor c\ umbra lui era malefic\ [i c\ imprudentul care adormea sub el nu se mai trezea niciodat\. Prin urmare, foile de leandru [ifloarea, c`nd ì venea vremea `nfloritului, erau m\cinate m\runt `ntre dou\ pietre p`n\ c`nd se forma un terci nepl\cut (v\t\m\tor) al

`n drumul lor invalizi, c\rora le lipsea ori un bra] ori un picior, saucare erau instala]i `n mici c\rucioare cu ro]i de biciclet\. Nu eraupe-acolo oameni desfigura]i sau orbi, ci doar mutila]i, `mbr\ca]icurat, purt`nd uneori c`te o medalie, cu m`neca de la c\ma[\ sau de la hain\, ori cu cracul pantalonului, `mp\turite grijuliu [i ]inute cu un acmare de siguran]\ n jurul ciotului invizibil, iar lucrul nu era oribil [i

ei erau mul]i. Copiii, dup\ ce `[i reveniser\ din surpriza primei zile,se uitau la ei tot a[a cum se uitau la tot ce era nou [i trebuia imediat `ncorporat ordinii lumii. Doamna Marlon le explicase c\ oamenii ace[-tia `[i pierduser\ bra]ul sau piciorul `n r\zboi, iar r\zboiul f\cea `ntr-a-dev\r parte din universul lor, ei n-auzeau vorbindu-se dec`t de el,care influen]ase at`tea lucruri `n jurul lor `nc`t puteau lesne `n]elegec\ `]i po]i pierde la r\zboi bra]ul sau piciorul, ba chiar mai mult, c\ `lpo]i defini drept epoca din via]\ c`nd oamenii `[i pierd picioarele [ibra]ele. Acesta era motivul pentru care universul acela de infirmi nuera c`tu[i de pu]in trist n ochii copiilor. Unii oameni erau ei t\cu]i [isumbri, ce-i drept, dar majoritatea erau tineri, z`mbitori [i [i luau nr`s propria infirmitate. „N-oi fi av`nd eu dec`t un picior“, zicea unuldin ei, blond, cu un chip puternic [i p\trat, plin de s\n\tate, [i pe care`l vedeai adeseori b`ntuind prin sala lenjereselor, „dar te mai pot `nc\ pocni cu el drept `n tur“, le spunea el copiilor. {i, sprijinindu-se `nbaston cu m`na dreapt\, iar cu st`nga de parapetul galeriei, se sus-]inea `n mìni [i `[i lansa piciorul unic `n direc]ia lor. Copiii r`deau cuel, apoi fugeau c`t ì ]ineau picioarele. Li se p\rea normal s\ fie sin-gurii care s\ poat\ fugi sau s\-[i poat\ folosi ambele bra]e. O singur\ dat\, lui Jacques, care f\cuse o entors\ juc`nd fotbal [i trebui s\-[it`rasc\ laba piciorului c`teva zile, ì trecu prin cap c\ invalizii de joinu mai puteau `n toat\ via]a lor s\ fug\ [i s\ prind\, ca el, un tramvaidin mers, sau s\ dea un [ut unei mingi. Ceea ce era miraculos `n

mecanica uman\ `l frap\ deodat\, laolalt\ cu o spaim\ oarb\ la g`ndul c\ [i el ar putea fi c`ndva mutilat, dar apoi uit\ totul.

Ei* mergeau de-a lungul s\lilor de mese cu jaluzelele pe jum\-tate trase [i ale c\ror mese mari, cu toat\ suprafa]a din zinc, luceau

* Copiii a Ceilal]i copaci uria[i




trei laturi, puteai domina parcul [i, dincolo de parc, o r`p\ care des-p\r]ea dealul Kouba de unul din podi[urile Sahelului. Terasa era ast-fel orientat\ `nc`t, `n zilele c`nd v`ntul de est, totdeauna violent la Alger, se st`rnea, era lovit\ din plin dintr-o parte. Copiii, `n zileleacelea, alergau spre primii palmieri, la picioarele c\rora z\ceau `ntot-deauna lungi ramuri uscate. Cur\]au grijulii cap\tul crengii ca s\

`nl\ture ]epii [i s-o poat\ ]ine bine cu am`ndou\ mìnile. Apoi, t`r`ndramurile dup\ ei, fugeau pe teras\; v`ntul b\tea cu furie, [uier`nd prinmarii eucalip]i care `[i agitau nebune[te crengile cele mai de sus,despletind palmierii, bo]ind cu un zgomot de h`rtie largile frunze lus-truite ale arborilor de cauciuc. Trebuia s\ te ca]eri pe teras\, s\ `nal]iramurile de palmier [i s\ stai cu spatele la v`nt. Copiii apucau atuncicu n\dejde ramurile acelea uscate [i sc`r]ìtoare, cu am`ndou\ mì-nile, ap\r`ndu-le par]ial cu propriul trup, apoi se `ntorceau brusc.Dintr-o dat\, ramura se lipea str`ns de ei, i respirau mirosul a praf [ia paie. Jocul consta atunci `n a merge contra v`ntului ridic`nd ramura tot mai sus. ~nving\tor era cel ce putea ajunge primul la marginea terasei f\r\ ca v`ntul s\-i smulg\ creanga din mìni [i care putea r\-m`ne n picioare cu creanga n\l]at\ la cap\tul bra]elor, cu tot corpulsprijinit pe un picior `ntins `nainte, lupt`nd victorios [i c`t mai mult timp cu putin]\ contra for]ei turbate a v`ntului. Acolo, `n\l]at dea-supra acelui parc [i a platoului frem\t`nd de copaci, sub cerulstr\b\tut cu mare vitez\ de nori uria[i, Jacques sim]ea v`ntul sosit dela extremit\]ile ]inutului cum cobora de-a lungul crengii de palmier [i bra]elor lui ca s\-l umple cu o putere [i o imens\ bucurie ce `lf\ceau s\ scoat\ ne`ntrerupte [i lungi strig\te, p`n\ c`nd, cu bra]ele [iumerii reteza]i de efort, el d\dea `n sf`r[it drumul crengii pe care fur-tuna o smulgea dintr-o dat\ laolalt\ cu strig\tele lui. Iar apoi, seara,culcat, rupt de oboseal\, `n t\cerea od\ii `n care mama lui dormea

abia sim]it, el asculta `nc\ `n sinea lui cum urlau tumultul [i furia v`ntului pe care avea s\-l iubeasc\ toat\ via]a.

Tot joia a era ziua c`nd Jacques [i Pierre se duceau la biblioteca municipal\. Dintotdeauna Jacques devorase c\r]ile ce ì c\deau `n

c\rui aspect numai promitea o groaznic\ moarte. Acest terci era l\sat `n aer liber, drept care c\p\ta imediat ni[te iriz\ri de-a dreptul`nsp\im`nt\toare. ~n tot acest timp, unul din copii d\dea fuga s\ umple cu ap\ o sticl\ veche. Conurile de chiparos erau m\cinate [iele. Copiii erau `ncredin]a]i de puterea lor malefic\ pe motivulnesigur al chiparosului ca pom din cimitire. Dar conurile erau cu-

lese din pomi, nu luate de pe p\m`nt c\ci acolo uscarea le conferea o nepl\cut\ aparen]\ de s\n\tate seac\ [i dur\ a . Cele dou\ terciurierau atunci amestecate `ntr-o can\ veche [i diluate cu ap\, apoifiltrate printr-o batist\ murdar\. Sucul ob]inut astfel, de un verdenelini[titor, era atunci m`nuit de copii cu toate preacu]iile ce se pot lua cu o otrav\ fulger\toare. Era v\rsat cu grij\ `n tuburi de aspirin\ sau `n flacoane farmaceutice c\rora li se punea capacul la locevit`ndu-se orice contact cu lichidul. Restul r\mas era atunci ames-tecat cu diferite alte terciuri, din toate poamele s\lbatice careputeau fi culese, `n scopul de a ob]ine serii de otr\vuri tot mai tari,grijuliu numerotate [i puse `n ordine sub banca de piatr\ p`n\ `ns\pt\m`na urm\toare, astfel `nc`t prin fermentare elixirele s\ devin\ definitiv funeste. C`nd aceast\ tenebroas\ treab\ era `ncheiat\, J. [iP. contemplau `nc`nta]i colec]ia de flacoane groaznice [i amu[inaucu delicii izul amar [i acid ce se degaja de pe piatra m`njit\ cu terciverde. Otr\vurile acelea, de fapt, nu erau nim\nui destinate. Chi-mi[tii evaluau cantitatea de oameni pe care ì puteau ucide [i du-ceau uneori optimismul at`t de departe `nc`t b\nuiau c\ fabricaser\ o cantitate suficient\ pentru a pustii tot ora[ul. {i totu[i nu seg`ndiser\ nicic`nd c\ drogurile lor magice i-ar fi putut debarasa devreun coleg sau de vreun profesor detestat. Fapt e c\ `n realitate einu detestau pe nimeni, ceea ce avea s\-i jeneze `ndeajuns la v`rsta adult\ [i `n societatea `n care urmau s\ tr\iasc\.

Dar zilele cele mai formidabile erau acelea c`nd b\tea v`ntul. Una din laturile casei d`nd spre parc se termina cu ceea ce fusese c`ndva oteras\ [i a c\rei balustrad\ de piatr\ z\cea `n iarb\ la baza mareluisoclu de ciment pardosit cu dale ro[ii. De pe terasa descoperit\ pe

a De restabilit ordinea cronologic\ a Trebuie separa]i de mediul lor.




lor cele mai profunde (despre care n-a venit `nc\ timpul s\ vorbim,dar vom vorbi mai `ncolo etc.). Hotarul dintre cele dou\ universuri(unul pr\fuit [i f\r\ pomi, unde locul era rezervat oamenilor [ipietrelor care ì ad\posteau, cel\lalt plin de florile [i de copaciicare ofereau adev\ratul lux al lumii acesteia) era `nchipuit de unbulevard destul de vast, cu ambele trotuare plantate cu minuna]i

platani. ~ntr-adev\r, pe una din p\r]i se `n[irau vilele, iar pecealalt\, mici imobile ieftine. Biblioteca municipal\ a fost instalat\ pe aceast\ a doua parte.

Era deschis\ de trei ori pe s\pt\m`n\, printre care joia, seara dup\ programul de munc\ [i joia diminea]a. O t`n\r\ nv\]\toare, cuun fizic destul de ingrat, [i care `[i d\ruia gratuit c`teva ore din tim-pul s\u acelei biblioteci, era a[ezat\ `n spatele unei mese destul demari din lemn alb [i se ocupa de registrele de `mprumut. Camera era p\trat\, pere]ii erau pe de-a ntregul acoperi]i de rafturi din lemn alb[i cu c\r]i legate `n p`nz\ neagr\. Mai erau [i o m\su]\ cu c`teva scaune `n jurul ei pentru cei ce doreau s\ consulte rapid un dic]ionar,pentru c\ nu era dec`t o bibliotec\ de `mprumut, [i un fi[ier alfabeticpe care nici Jacques nici Pierre nu-l consultau niciodat\, metoda lor const`nd `n a se plimba prin fa]a rafturilor, a alege o carte dup\ titlu[i mai rar dup\ autor, a-i nota num\rul [i a-l scrie pe fi[a albastr\ prin care se cerea lucrarea. Ca s\ ai dreptul de a `mprumuta, trebuia s\ aduci doar o chitan]\ de chirie [i s\ pl\te[ti o sum\ minim\.Primeai atunci un cartona[ pliant pe care c\r]ile `mprumutate erau`nscrise exact ca n registrul ]inut de t`n\ra nv\]\toare.

Biblioteca avea `n majoritatea ei romane, dar multe dintre eleerau interzise copiilor sub cincisprezece ani [i r`nduite deoparte. Iar metoda pur intuitiv\ a celor doi copii nu ducea la o adev\rat\ alegereprintre cele r\mase. Dar `nt`mplarea nu e neap\rat contrar\ `n dome-

niul culturii [i, devor`nd totul laolalt\, cei doi pofticio[i `nghi]eau tot ce era mai de soi deopotriv\ cu tot ce era mai de r`nd, f\r\ a-[i batede altfel capul s\ re]in\ ceva, [i chiar nere]in`nd mai nimic, dec`t ociudat\ [i puternic\ emo]ie care, de-a lungul s\pt\m`nilor, lunilor [ianilor, f\cea s\ apar\ [i s\ se dezvolte `n ei un `ntreg univers deimagini [i de amintiri ireductibile la realitatea n care tr\iau zi de zi,

m`n\ [i le `nghi]ea cu aceea[i aviditate cu care tr\ia, se juca sauvisa. Dar lectura ì permitea s\ evadeze `ntr-un univers inocent `ncare bog\]ia [i s\r\cia erau la fel de interesante pentru c\ erau la felde ireale. L’Intrépide, albumele groase de jurnale ilustrate pe careel [i colegii lui [i le `mprumutau p`n\ c`nd coperta cartonat\ deve-nea cenu[ie [i aspr\ la pip\it iar paginile interioare erau `ndoite [i

rupte, `l purtaser\ la `nceput `ntr-o lume comic\ sau eroic\, potolin-du-i dou\ necesit\]i esen]iale, setea de veselie [i cea de curaj. Gus-tul eroismului [i al fastului era ne`ndoios foarte accentuat la cei doib\ie]i, dac\ e s\ ne lu\m dup\ consumul de necrezut la care sededau c`nd era vorba de romane de cap\ [i spad\, [i dup\ u[urin]a cu care amestecau personajele din Pardaillan `n via]a lor de zi cu zi.Marele lor autor era ntr-adev\r Michel Zévaco, iar Rena[terea, maiales cea italian\, pigmentat\ cu pumnale [i otrav\, `n mijloculpalatelor romane [i florentine [i al pompelor regale sau pontificale,era domeniul de predilec]ie al acestor doi aristocra]i pe care ìputeai vedea uneori, pe strada galben\ [i pr\fuit\ unde locuia Pierre, arunc`ndu-[i provoc\ri [i tr\g`nd din teac\ lungile riglel\cuite [ ]1, lans`ndu-se printre l\zile de gunoi `n dueluri `nver[u-nate ale c\ror urme se cuno[teau apoi mult timp pe degetea . Nici nule-ar fi fost cu putin]\ `n acele momente s\ g\seasc\ altfel de c\r]i,din cauz\ c\ prea pu]in\ lume citea `n cartierul acela [i pentru c\ ei`n[i[i nu puteau cump\ra, din an `n pa[te, dec`t c\r]ile popularecare z\ceau `n pr\v\lia negustorului de c\r]i.

Dar, cam pe c`nd intrau ei la liceu, o bibliotec\ municipal\ a fost instalat\ `n cartier, la jum\tatea drumului dintre strada locuit\ de Jacques [i `n\l]imile unde `ncepeau cartiere mai distinse cu vile`nconjurate de mici gr\dini, pline de plante parfumate carecre[teau spornic pe pantele umede [i calde ale Algerului. Aceste

vile `nconjurau marele parc al pensionului Sainte-Odile, pensionat religios care nu primea dec`t fete. ~n acest cartier, deopotriv\ apropiat [i dep\rtat de al lor, Jacques [i Pierre `ncercar\ emo]iile

1 Un cuv`nt ilizibila Se b\teau cu adev\rat ca s\ fie d’Artagnan sau Passepoil. Nimeni nu voia s\ fieAramis, Athos [i Porthos `n cel mai r\u caz.




`nc`t Jacques ar fi putut deosebi cu ochii `nchi[i o carte din colec]ia Nelson de edi]iile curente pe care le publica atunci Fasquelle. {ifiecare din acele mirosuri, mai `nainte chiar ca lectura s\ fi `nceput,`l r\pea pe Jacques `ntr-un alt univers plin de f\g\duieli deja []i-nute] care `ncepea deja s\ `ntunece `nc\perea `n care st\tea, s\ fac\ s\ se [tearg\ chiar cartierul cu zgomotele sale, ora[ul [i lumea

`ntreag\ ce avea s\ dispar\ complet odat\ lectura `nceput\ cu o l\-comie nebun\, exaltat\, care sf`r[ea prin a-l arunca pe copil `ntr-obe]ie total\ din care ordinele repetate nu izbuteau nici m\car s\-lsmulg\ a . „Jacques, pune masa, e a treia oar\ c\-]i spun.“ Punea `nsf`r[it masa, cu o privire goal\ [i lipsit\ de expresie, un pic r\t\cit\,intoxicat parc\ de lectur\, `[i relua cartea de parc\ n-ar fi p\r\sit-oniciodat\. „Jacques, m\n`nc\,“ m`nca `n sf`r[it o hran\ care, `n po-fida consisten]ei sale, i se p\rea mai pu]in real\ [i mai pu]in solid\ dec`t cea pe care o g\sea `n c\r]i, apoi str`ngea masa [i `[i relua cartea. Uneori maic\-sa se apropia de el `nainte de a se duce s\ sea[eze `n col]ul ei. „E de la bibliotec\“, zicea ea. Rostea gre[it acelcuv`nt pe care-l auzea din gura fiului ei [i care nu-i spunea nimic,recuno[tea `ns\ coperta c\r]ilor b. „Da“, spunea Jacques f\r\ s\ ridice capul. Catherine Cormery se apleca peste um\rul lui. Se uita la dublul dreptunghi de sub lumin\, la a[ezarea regulat\ a r`ndu-rilor; [i ea respira mirosul [i uneori `[i trecea peste pagin\ degetele`n]epenite [i zb`rcite de la apa sp\latului de rufe ca [i cum `ncerca s\ cunoasc\ mai bine ce era aceea o carte, s\ se apropie ceva maimult de acele semne misterioase, ne`n]elese pentru ea, dar `n carefiul ei g\sea at`t de des [i timp de ceasuri `ntregi o via]\ care ei ìera necunoscut\ [i de unde se `ntorcea cu privirea aceea pe care oa]intea asupra ei ca asupra unei str\ine. M`na deformat\ m`ngìa bl`nd capul b\iatului care nu reac]iona, ea suspina, iar apoi se

ducea s\ se a[eze, departe de el. „Jacques, du-te la culcare.“ Bunica repeta ordinul. „Mìne ai s\ `nt`rzii.“ Jacques se ridica, `[i preg\tea ghiozdanul pentru orele de a doua zi, f\r\ s\ lase cartea pus\ la

dar ne`ndoielnic nu mai pu]in prezente `n mintea acestor copiipasiona]i care `[i tr\iau visele tot at`t de violent ca [i via]a ab.

Con]inutul acelor c\r]i, `n fond, prea pu]in conta. Ce conta cuadev\rat era ce sim]eau ei de la bun `nceput intr`nd `n bibliotec\,unde ei nu vedeau pere]ii cu c\r]i negre, ci un spa]iu [i orizonturimultiple care, `nc\ din pragul u[ii, ì r\peau vie]ii `nguste a cartie-

rului. Apoi venea momentul c`nd, `narma]i fiecare cu cele dou\ c\r]i la care aveau dreptul, str`ng`ndu-le bine cu cotul sub bra], sestrecurau pe bulevardul `ntunecos la ora aceea, strivind sub picioa-re fructele rotunde ale platanilor `nal]i [i evalu`nd deliciile pe carele puteau ob]ine din c\r]i, compar`ndu-le deja cu cele din s\pt\m`na trecut\, p`n\ ce, ajun[i `n strada principal\, `ncepeau s\ le deschid\ sub lumina [ov\ielnic\ a primului felinar pentru a spicui din elec`te o fraz\ (de ex. „era de o putere pu]in obi[nuit\“) care s\ le`nt\reasc\ vesela [i avida lor n\dejde. Se desp\r]eau la iu]eal\ [ifugeau spre sufragerie ca s\-[i etaleze cartea pe mu[ama, sub lumi-na l\mpii de gaz. Un puternic miros de lipici se degaja din cartona-

jul grosolan care `n acela[i timp le zg`ria degetele.Felul `n care era tip\rit\ cartea `l informa deja pe cititor asupra

pl\cerii pe care urma s\ o aib\ la citit. Lui Pierre [i lui Jacques nu lepl\ceau paginile culese larg, cu margini late, cu care se sim]eau bineautorii [i cititorii rafina]i, ci paginile pline de caractere mici alerg`ndde-a lungul r`ndurilor strict justificate, umplute p`n\ la refuz decuvinte [i de fraze, precum acele enorme str\chini rustice din carepo]i m`nca mult [i bine f\r\ s\ le dai de cap\t [i care pot, doar ele,potoli anumite apetituri enorme. Pe ei nu-i interesa rafinamentul, einu cuno[teau nimic [i voiau s\ [tie totul. Pu]in le p\sa c\ era cartea prost scris\ [i grosolan culeas\, numai s\ fi fost limpede scris\ [iplin\ de via]\ violent\; c\r]ile acelea, [i doar ele, le d\ruiau materia

lor de vise, asupra c\rora puteau mai apoi dormi ad`nc.Fiecare carte avea, `n plus, un miros deosebit dup\ h`rtia pe

care era tip\rit\, miros fin, tainic, `n fiecare caz, dar at`t de unic

a Pagini din dic]ionarul Quillet, mirosul plan[elor b Domni[oar\, Jack London e voie?

a De dezvoltat b D\duser\ la f\cut pentru el (unchiul Ernest) un mic birou din lemn alb.




venind dinspre maic\-sa lo]iunea [lampero] de care ea se folosisedin plin pentru acea ocazie, bunica merg`nd dreapt\ [i m`ndr\,dojenindu-[i fiica atunci c`nd aceasta se pl`ngea c\ o dor picioarele(„Asta o s\ te-nve]e minte s\-]i mai iei pantofi prea mici la v`rsta ta“), `n timp ce Jacques le ar\ta neobosit magazinele [i negustoriicare c\p\taser\ un loc at`t de important `n via]a lui. La liceu, u[a de

onoare era deschis\, ghivece cu plante `mpodobeau de sus [i p`n\ jos laturile sc\rii monumentale pe care primii p\rin]i [i elevii `nce-peau s-o urce, familia Cormery fiind venit\, fire[te, cu mult timp`nainte, a[a cum s`nt `ntotdeauna s\racii care au pu]ine obliga]iisociale [i pl\ceri [i care se tem c\ nu vor ajunge la timp a . Se ajun-gea atunci `n curtea celor mari, plin\ de r`nduri de scaune `nchiriatede la o `ntreprindere pentru baluri [i concerte, `n timp ce `n fundulcur]ii, sub ceasul cel mare, o estrad\ t\ia curtea pe toat\ l\]imea ei,acoperit\ de fotolii [i scaune, `mpodobit\ [i ea, [i `nc\ din bel[ug,cu plante verzi. Curtea se umplea `ncetul cu `ncetul de toalete `nculori deschise, femeile alc\tuind majoritatea. Primii sosi]i alegeaulocurile la ad\post de soare, sub copaci. Ceilal]i `[i f\ceau v`nt cuevantaie arabe, din pai fin `mpletit, `mpodobite pe margini cu ciu-curi din l`n\ ro[ie. Deasupra asisten]ei, albastrul cerului se coagula [i se f\cea tot mai intens sub dogoarea c\ldurii.

La ora dou\, o orchestr\ militar\, invizibil\ `n galeria supe-rioar\, ncepea Marseieza , to]i cei prezen]i se sculau `n picioare, iar profesorii, cu bonete p\trate [i robe lungi a c\ror etamin\ era deculoare diferit\ dup\ specialitatea lor, intrau, av`ndu-l `n frunte pedirectorul de studii [i pe personajul oficial (`n general un `nalt func]ionar al Guvernului general) `ns\rcinat cu corvoada `n anulacela. Un nou mar[ mar]ial acoperea zgomotul instal\rii profeso-rilor, iar imediat apoi personajul oficial lua cuv`ntul [i `[i exprima

punctul de vedere asupra Fran]ei `n general [i asupra `nv\]\m`ntu-lui `ndeosebi. Catherine Cormery asculta f\r\ s\ `n]eleag\, dar f\r\ s\ manifeste vreodat\ ner\bdare sau oboseal\. Bunica auzea, dar

subsuoar\, iar apoi, ca un om beat, adormea greoi, dup\ ce-[i stre-curase cartea sub perna sul.

Astfel, ani de zile, via]a lui Jacques se `mp\r]i inegal `ntre dou\ vie]i pe care nu le putea lega una de alta. Timp de dou\sprezeceore, `n b\taia tobei, `ntr-o societate de copii [i de `nv\]\tori, printre

jocuri [i studiu. Timp de dou\ sau t rei ore de via]\ diurn\ `n casa

din vechiul cartier, al\turi de mama lui cu care nu se `nt`lnea cuadev\rat dec`t `n somnul s\racilor. De[i partea cea mai veche a vie]ii lui era `n realitate acel cartier, via]a lui prezent\ [i `nc\ [i maimult viitorul lui erau la liceu. Astfel `nc`t cartierul, `ntr-un anumefel, se confunda `n cele din urm\ cu seara, somnul [i visul. Exista el oare, de altfel, acel cartier, [i nu era cumva acel de[ert `n care s-a transformat ntr-o sear\ pentru copilul devenit incon[tient? C\derea pe ciment... Nim\nui, `n orice caz la liceu, nu-i putea vorbi despremama [i despre familia lui. Nici un coleg, nici un `nv\]\tor, `n to]ianii care-l desp\r]eau de bacalaureat, nu veni vreodat\ la el acas\.C`t despre mama [i bunica sa, ele nu veneau niciodat\ la liceu, `nafar\ de o singur\ dat\ pe an, la `mp\r]irea premiilor, la `nceputullui iulie. ~n ziua aceea, e adev\rat, intrau pe poarta mare a liceului,`n mijlocul unei mul]imi de p\rin]i [i de elevi `mbr\ca]i de du-minic\. Bunica `[i punea rochia [i fularul negru de gal\, CatherineCormery `[i punea o p\l\rie `mpodobit\ cu tul cafeniu [i strugurinegri din cear\, o rochie de var\ cafenie, `mpreun\ cu singuriipantofi cu tocuri semi-`nalte pe care-i avea. Jacques purta o c\ma[\ alb\ cu guler Danton [i m`neci scurte, pantaloni mai `nt`i scur]i, apoilungi, dar `ntotdeauna cu grij\ c\lca]i `n ajun de mama sa, [i,merg`nd ntre cele dou\ femei, le conducea el nsu[i c\tre tramvaiulro[u, cam pe la ora unu dup\-amiaz\, le instala pe o banchet\ dinprimul vagon [i a[tepta `n picioare `n fa]\, uit`ndu-se prin geam la

maic\-sa care-i z`mbea din c`nd `n c`nd, [i care verifica tot timpuldrumului pozi]ia p\l\riei sau felul `n care st\teau ciorapii, sau loculmicu]ului medalion din aur reprezent`nd-o pe Fecioar\ [i pe care `lpurta pe un l\n]i[or sub]ire. ~n pia]a Guvernului, ncepea traseul zil-nic pe care copilul `l f\cea o singur\ dat\ pe an `mpreun\ cu cele dou\ femei, de-a lungul `ntregii str\zi Bab-Azoun. Jacques adulmeca

a Iar cei pe care destinul i-a `nzestrat cu zg`rcenie nu se pot `mpiedica, undeva `nsinea lor, s\ se cread\ r\spunz\tori [i ei simt c\ nu trebuie s\ m\reasc\ aceast\ vinov\]ie general\ prin mici lipsuri...

PRIMUL OM 187



f\r\ s\ n]eleag\ prea mult. „Vorbe[te bine“, i spunea ea fiicei sale,care o aproba cu un aer p\truns. Ceea ce o `ncuraja pe bunica s\-[ipriveasc\ vecinul sau vecina din st`nga [i s\ le z`mbeasc\, con-firm`nd printr-un semn din cap judecata pe care tocmai o expri-mase. ~n primul an, Jacques b\gase de seam\ c\ bunica sa era singura care purta fularul negru al femeilor spaniole b\tr`ne [i se

sim]i stingherit. Acea fals\ ru[ine, la drept vorbind, nu-l p\r\siniciodat\; hot\r` pur [i simplu c\ nu putea face nimic atunci c`nd`ncerc\ cu timiditate s\-i vorbeasc\ despre p\l\rie bunic\-sii, poza din manuscris original 233 iar ea ì r\spunse c\ nu avea bani depierdut [i c\ de altfel fularul ì ]inea cald la urechi. ~ns\, atunci c`ndbunic\-sa se mai adresa vecinilor ei `n timpul [edin]ei de premiere,se sim]ea ro[ind ur`t. Dup\ personajul oficial, se scula `n picioarecel mai t`n\r profesor, `n general sosit `n anul acela din metropol\ [i care `n mod tradi]ional avea sarcina s\ rosteasc\ discursulsolemn. Discursul putea s\ dureze de la o jum\tate de or\ p`n\ la oor\, iar t`n\rul universitar nu sc\pa niciodat\ ocazia s\-l `mp\nezecu aluzii de cultur\ [i fine]e umanist\ care-l f\ceau pur [i simplu dene`n]eles pentru acel public algerian. Dat\ fiind c\ldura, aten]ia sc\dea, iar evantaiele se mi[cau mai repede. Chiar [i bunica `[iar\ta oboseala privind `n alt\ parte. Doar Catherine Cormery,atent\, primea f\r\ s\ clipeasc\ ploaia de erudi]ie [i de `n]elepciunecare c\dea* asupra ei `ncontinuu. C`t despre Jacques, d\dea dinpicioare, ì c\uta pe Pierre [i pe ceilal]i colegi din ochi, le atr\gea aten]ia prin semne discrete [i `ncepea cu ei o lung\ conversa]ie dinstr`mb\turi. Aplauze puternice mul]umeau `n fine oratorului pentruc\ binevoise s\ `ncheie [i `ncepea apelul premian]ilor. Se `ncepea cu clasele mari [i, `n cursul primilor ani, `ntreaga dup\-amiaz\ sepetrecea pentru cele dou\ femei cu a[teptarea pe scaune ca s\ se

ajung\ la clasa lui Jacques. Doar premiile de excelen]\ erau salutatede o fanfar\ a muzicii invizibile. Premian]ii, din ce `n ce mai tineri, seridicau `n picioare, mergeau de-a lungul cur]ii, urcau pe estrad\,primeau str`ngerea de m`n\ pres\rat\ cu vorbe frumoase a oficialului,

* Aluneca.




iar ea se `ntorcea spre strad\, `n atitudinea care-i era familiar\, departeacum de liceu, pe care nu-l va revedea dec`t peste un an, `n timp ce`ntunericul cuprindea `nc\perea iar primele l\mpi se aprindeau dea-supra str\zii*, unde nu mai circulau dec`t hoinari f\r\ chip.

Dar dac\ mama p\r\sea atunci pentru totdeauna acel liceu abia `ntrez\rit, Jacques reg\sea f\r\ tranzi]ie familia [i cartierul din care

nu mai ie[ea.Vacan]ele l readuceau [i ele pe Jacques n familie, m\car n cursul

primilor ani. Nimeni la ei acas\ nu avea concedii, b\rba]ii munceauf\r\ `ntrerupere, de-a lungul `ntregului an. Doar accidentul de munc\,atunci c`nd erau angaja]i de `ntreprinderi care-i asiguraser\ `mpotriva acestui gen de riscuri, le oferea un r\gaz, iar vacan]a lor trecea prinspital sau pe la medic. Unchiul Ernest, de pild\, ntr-o perioad\ n carese sim]ise sf`r[it, „se pusese pe asigurare“, cum zicea el, sco]`ndu-[ide bun\ voie cu rindeaua o f`[ie groas\ de carne de pe palma mìnii.C`t despre femei, [i despre Catherine Cormery de asemeni, ele mun-ceau f\r\ `ntrerupere, pentru simplul motiv c\ odihna `nsemna pentruei mese mai pu]in consistente. {omajul, care nu era asigurat prinnimic, era r\ul cel mai de temut. Asta explica faptul c\ acei lucr\tori,`n familia lui Pierre ca [i `n cea a lui Jacques, care `n via]a zilnic\ erau`ntotdeauna oamenii cei mai `ng\duitori, erau xenofobi `n problemelecare ]ineau de lucru, acuz`ndu-i pe r`nd pe italieni, pe spanioli, peevrei, pe arabi [i `n cele din urm\ p\m`ntul `ntreg c\ le fur\ munca – atitudine cu siguran]\ descump\nitoare pentru intelectualii care facteoria proletariatului, [i totu[i foarte omeneasc\ [i foarte scuzabil\.Nu domina]ia lumii sau privilegii de bani [i de timp liber le disputauace[ti na]ionali[ti nea[tepta]i celorlalte na]ionalit\]i, ci privilegiulrobiei. Munca `n acel cartier nu era o virtute, ci o necesitate care, pen-tru a te face s\ tr\ie[ti, ducea la moarte.

~n toate situa]iile, [i oric`t de grea ar fi fost vara `n Algeria, atuncic`nd vapoarele supra`nc\rcate luau cu ele func]ionari [i oameni nst\ri]ica s\ se refac\ `n s\n\tosul „aer al Fran]ei“ (iar cei ce se `ntorceauaduceau de acolo fabuloase [i incredibile descrieri de p\[uni grase

apoi a directorului de studii, care le `nm`na pachetul de c\r]i (dup\ ce-l primise de la un aprod urcat `naintea premiantului de la piciorul estradei, unde fuseser\ depuse l\zi rulante pline cu c\r]i).Apoi, premiantul cobora `n sunet de muzic\ `n mijlocul apaluzelor,cu c\r]ile sub bra], radios [i c\ut`ndu-i cu privirea pe ferici]ii p\rin]icare-[i [tergeau lacrimile. Cerul se f\cea un pic mai albastru,

pierdea din c\ldur\ printr-o sp\rtur\ invizibil\ undeva deasupra m\rii. Premian]ii urcau [i coborau, mar[urile se succedau, curtea segolea treptat, `n timp ce acum cerul `ncepea s\ se fac\ verde, [i seajungea la clasa lui Jacques. De `ndat\ ce era rostit numele claseilui, `[i `nceta [otiile [i devenea grav. C`nd apelul ajungea la numelelui, se ridica `n picioare, cu capul v`jìnd. ~n spatele lui, abia de oauzea pe mama lui, care n-auzise, spun`nd bunicii lui: „A spusCormery? – Da“, zicea bunica, `mbujorat\ de emo]ie. Drumul deciment pe care-l str\b\tea, estrada, vesta oficialului cu lan]ul ei de la ceas, z`mbetul bl`nd al directorului de studii, uneori privirea pri-etenoas\ a c`te unuia dintre profesorii lui, pierdut n mul]imea de peestrad\, apoi re`ntoarcerea `n sunetul muzicii spre cele dou\ femeideja `n picioare pe locul de trecere, maic\-sa uit`ndu-se la el cu unfel de bucurie uimit\, iar el ì d\dea s\ ]in\ palmaresul gros, bunica `[i lua din ochi vecinii drept martori, totul mergea prea repede dup\ interminabila dup\-amiaz\, iar Jacques se gr\bea atunci s\ sereg\seasc\ acas\ [i s\ se uite la c\r]ile care-i fuseser\ d\ruitea .

Se `ntorceau `n general `mpreun\ cu Pierre [i cu mama lui b,bunic\-sa compar`nd pe t\cute `n\l]imea celor dou\ teancuri de c\r]i.Acas\, Jacques lua mai `ntì palmaresul [i f\cea, la cererea buniciisale, semne la paginile care con]ineau numele lui, pentru ca ea s\ lepoat\ ar\ta vecinilor [i familiei. Apoi `[i f\cea inventarul comorilor.{i `nc\ nu terminase c`nd o vedea `ntorc`ndu-se pe maic\-sa deja

`mbr\cat\, `n papuci, `ncheindu-[i nasturii la bluza de p`nz\ [itr\g`ndu-[i scaunul spre fereastr\. ~i z`mbea: „Ai lucrat bine“, zicea ea [i d\dea din cap privindu-l. O privea [i el, a[tepta, nu [tia ce anume,

a Oamenii m\rii b Ea nu v\zuse liceul sau altceva din via]a lui zilnic\. Asistase la o reprezenta]ieorganizat\ pentru p\rin]i. Nu asta era liceul, era...

*Trotuarelor




nicic`nd nici v`ntul, nici z\pada [i nici ploile scurte, iar din vremea facerii lumii [i p`n\ `n acea zi de septembrie, ea nu ar fi fost dec`t acel enorm mineral uscat de galerii supra`nc\lzite, `n care trudeau`ncet, un pic r\t\ci]i, cu privirea fix\, fiin]e acoperite de praf [i desudoare. Iar apoi, dintr-o dat\, cerul str`ns asupra lui `nsu[i p`n\ la ultima `ncordare se cr\pa `n dou\. ~nt`ia ploaie de septembrie, vio-

lent\, generoas\, inunda ora[ul. Toate str\zile cartierului `ncepeaus\ luceasc\, `n acela[i timp cu frunzele l\cuite ale ficu[ilor, fireleelectrice [i [inele tramvaiului. Pe deasupra dealurilor care dominauora[ul, un miros de p\m`nt ud venea dinspre c`mpurile mai`ndep\rtate, s\ aduc\ prizonierilor verii un mesaj de spa]iu [i de li-bertate. Atunci copiii d\deau buzna `n strad\, alergau prin ploaie `nhainele lor u[oare [i lip\iau ferici]i `n p`raiele largi [i spumeg`ndedin strad\, posta]i `n cerc `n b\ltoacele mari, ]in`ndu-se pe dup\ umeri, cu chipul numai ]ipete [i r`sete, cu capul dat pe spate spreploaia necurmat\, c\lcau `n picioare `n caden]\ strugurii nouluicules pentru a face s\ ]`[neasc\ o ap\ murdar\ mai `mb\t\toaredec`t vinul.

A, da, c\ldura era cumplit\, [i adesea `nnebunea pe aproapetoat\ lumea, mai enervat\ de la o zi la alta [i neav`nd nici for]\, nicienergie de a reac]iona, a striga, a insulta sau a lovi, iar enervarea seacumula precum c\ldura `ns\[i, p`n\ ce, `n cartierul ro[cat la culoare [i trist, ici-colo f\cea explozie – ca `n ziua aceea `n care, pestrada Lyon, aproape la marginea cartierului arab numit Marabout,`n jurul cimitirului s\pat `n lutul ro[u al colinei, Jacques v\zuie[ind din pr\v\lia pr\fuit\ a frizerului maur un arab, `mbr\cat `nalbastru [i cu capul ras, care f\cu c`]iva pa[i pe trotuar `n fa]a copi-lului, `ntr-o ciudat\ atitudine, cu corpul aplecat `nainte, cu capulmult mai `napoi dec`t p\rea cu putin]\ s\ fie, [i `ntr-adev\r nu era

cu putin]\. Frizerul, care-[i pierduse min]ile pe c`nd `l b\rbierea,t\iase dintr-o singur\ lovitur\ a briciului s\u lung beregata `ntins\,iar cel\lalt nu sim]ise nimic sub t\i[ul u[or dec`t s`ngele care-lasfixia, [i ie[ise, alerg`nd ca o ra]\ c\reia i s-a t\iat prost g`tul, `ntimp ce frizerul, imobilizat pe dat\ de clien]i, urla cumplit – pre-cum c\ldura `ns\[i `n cursul acelor zile interminabile.

unde apa curgea `n plin\ lun\ august), cartierele s\race nu schimbauabsolut nimic `n via]a lor [i, departe de a se goli pe jum\tate precumcartierele din centru, p\reau dimpotriv\ c\ v\d sporindu-le popula]ia,deoarece copiii se rev\rsau `n num\r mare pe str\zia .

Pentru Pierre [i Jacques, r\t\cind pe str\zile uscate, purt`nd ni[teespadrile g\urite, pantaloni scur]i vechi [i un mic tricou din bumbac

r\scroit pe g`t, vacan]a `nsemna `n primul r`nd c\ldura. Ultimele ploidatau din aprilie sau mai, cel mai t`rziu. De-a lungul s\pt\m`nilor [ilunilor, soarele, tot mai fix, tot mai cald, uscase, apoi secase, apoipr\jise zidurile, m\cinase tencuiala, pietrele [i olanele transform`n-du-le `ntr-un praf fin care, dup\ cum b\teau v`nturile, acoperisestr\zile, vitrinele magazinelor [i frunzele tuturor str\zilor. ~ntregcartierul devenea atunci, `n iulie, un soi de labirint cenu[iu [i gal-benb, pustiu ziua, cu toate jaluzelele tuturor caselor cu grij\ nchise,[i peste care soarele domnea feroce, dobor`nd c`inii [i pisicile `npragul caselor, silind fiin]ele vii s\ mearg\ lipindu-se de ziduri pen-tru a nu-i sim]i atingerea. ~n luna august, soarele disp\rea `nd\r\tulunui cer cenu[iu de c\ldur\ cu consisten]a unor c`l]i grei, ap\s\tor,

umed, din care cobora o lumin\ difuz\, alburie [i obositoare pentruochi, ce stingea pe str\zi ultimele urme de culoare. ~n atelierele dedog\rie, ciocanele r\sunau mai molcom, iar lucr\torii se opreauuneori pentru a-[i pune capul [i bustul acoperite de sudoare sub jetulde ap\ rece al pompeic. ~n apartamente, sticlele cu ap\ [i cele, mairare, cu vinuri erau `nf\[urate `n c`rpe ude. Bunica lui Jacques circu-la prin nc\perile umbrite cu picioarele goale, mbr\cat\ cu o simpl\ c\ma[\, mi[c`ndu-[i mecanic evantaiul din pai, f\c`nd treab\ diminea]a, t`r`ndu-l pe Jacques `n pat pentru siest\ [i a[tept`nd apoiprima r\coare a serii pentru a re`ncepe treaba. Vreme de s\pt\m`ni`ntregi, vara [i robii ei se t`rau astfel sub cerul ap\s\tor, jilav [i torid,

p`n\ ce ajungea s\ fie uitat\ p`n\ [i amintirea temperaturilor r\coroase [i a apelor * iernii, ca [i cum lumea n-ar fi cunoscut

a Mai sus juc\rii c\lu[eii cadourile utileb Ro[cat c Sablettes? [i alte ocupa]ii ale verii

* Ploi




copilul nu c`[tiga bani [i nici nu muncea ca `n timpul anului [colar, iar acea situa]ie gratuit\ era sc\ldat\ `n ochii ei de toate luminile iadului.Lucrul cel mai simplu era a[adar s\-i g\seasc\ un loc de munc\.

De fapt, nu era un lucru at`t de simplu. Se g\seau desigur, `nanun]urile publicitare, oferte de servici pentru mici func]ionari saucurieri. Iar doamna Bertaut, l\pt\reasa al c\rei magazin mirosind a

unt (insolit pentru n\rile [i cerul gurii deprinse cu uleiul) se g\sea l`ng\ pr\v\lia frizerului, i le citea bunicii. ~ns\ patronii cereau ntot-deauna candida]ilor s\ aib\ m\car cincisprezece ani, [i era greu s\ mint\ f\r\ obr\znicie asupra v`rstei lui Jacques care nu era prea `nalt pentru cei treisprezece ani ai s\i. Pe de alt\ parte, cei ce d\deauanun]urile visau `ntotdeauna s\ dea peste subalterni care s\ fac\ totu[i carier\ la ei. Primii c\rora bunica (`mpopo]onat\ a[a cum of\cea pentru ie[irile importante, incluz`nd [i faimosul fular) li-lprezent\ pe Jacques `l considerar\ prea t`n\r sau refuzar\ scurt s\ angajeze un func]ionar pentru dou\ luni. „N-avem dec`t s\ spunemc\ o s\ r\mì, zise bunica. – Dar nu-i adev\rat. – Nu-i nimic. O tecread\.“ Nu asta voia Jacques s\ spun\, [i cu adev\rat nu se sin-

chisea s\ [tie dac\ va fi sau nu crezut. ~ns\ i se p\rea c\ acel fel deminciun\ ì va sta `n g`t. Desigur, min]ise adesea acas\, pentru a seferi de vreo pedeaps\, pentru a p\stra o moned\ de 2 franci, [i mult mai des pentru pl\cerea de a vorbi sau de a se l\uda. Dar dac\ minci-una i se p\rea ne`nsemnat\ `n leg\tur\ cu familia sa, o g\sea mortal\ fa]\ de str\ini. ~n mod neclar, sim]ea c\ nu po]i min]i `n ceea ceprive[te esen]ialul fa]\ de cei pe care-i iube[ti, pentru motivul c\ atunci nu vei mai putea tr\i al\turi de ei nici nu-i vei mai putea iubi.Patronii nu puteau cunoa[te despre el dec`t ceea ce li se spunea, [ideci nu-l vor cunoa[te, minciuna va fi total\. „Haidem“, spuse buni-ca `nnod`ndu-[i fularul, `ntr-o zi `n care doamna Bertaut ì semnalase

c\ un mare magazin de articole de fier\rie din Agha solicita un t`n\r angajat pentru clas\ri. Magazinul de fier\rie se g\sea pe una dinrampele care urcau spre cartierele din centru; soarele de la jum\tatea lunii iulie o cocea [i accentua mirosurile de urin\ [i gudron careurcau dinspre [osea. La parter, se afla un magazin `ngust, dar foartead`nc, `mp\r]it `n dou\ `n sensul lungimii de o tejghea acoperit\ cu

Apa, venit\ din cataractele cerului, sp\la atunci brutal copacii,acoperi[urile, zidurile [i str\zile de praful verii. Noroioas\, umfla rapid p`raiele, bolborosea feroce la gurile de canalizare, sp\rgea aproape `n fiecare an chiar canalele [i acoperea atunci [oselele,]`[nea pe dinaintea ma[inilor [i tramvaielor ca dou\ aripi galbenelarg desf\cute. Marea `ns\[i devenea noroioas\ pe plaj\ [i `n port.

Prima apari]ie a soarelui f\cea apoi s\ ias\ aburi din case [i str\zi,din `ntreg ora[ul. C\ldura se putea `ntoarce, `ns\ ea nu mai era atot-puternic\, cerul era mai deschis, respira]ia mai u[oar\ [i, dincolo dedensitatea luminii soarelui, o palpitare a aerului, o f\g\duial\ de ap\ anun]au toamna [i `nceperea [coliia . „Vara e prea lung\“, zicea buni-ca, nt`mpin`nd cu acela[i suspin de u[urare ploaia de toamn\ [i ple-carea lui Jacques, al c\rui trop\it pe loc de plictiseal\ de-a lungulzilelor toride, n nc\perile cu jaluzelele trase, i sporea enervarea.

Ea nu `n]elegea de altfel c\ o perioad\ a anului era `n mod spe-cial desemnat\ ca s\ nu faci atunci nimic. „Eu n-am avut niciodat\ vacan]\“, spunea ea, [i era adev\rat, nu cunoscuse nici [coala, nicitimpul liber, muncise de c`nd era copil, [i muncise f\r\ `ntrerupere.

Admitea ca, pentru un beneficiu mai mare, nepotul ei s\ nu aduc\ bani `n cas\ timp de c`]iva ani. ~ns\, `nc\ din prima zi, `ncepuse s\ rumege asupra celor trei luni pierdute [i, atunci c`nd Jacques intr\ `n clasa a treia, ea socoti c\ venise vremea s\-i g\seasc\ ce s\ fac\ `n timpul vacan]ei. „Ai s\ munce[ti vara asta“, ì spuse ea la sf`r[itul anului [colar, „[i ai s\ aduci ceva bani acas\. Nu po]i sta a[a f\r\ s\ faci nimicb.“ ~n realitate, Jacques g\sea c\ avea multe def\cut `ntre mersul la sc\ldat, expedi]iile la Kouba, sportul, hoin\reala pe str\zile din Belcourt [i lecturile din reviste ilustrate, romane popu-lare, almanahul Vermot [i inepuizabilul catalog al manufacturii dearme din Saint-Étiennec. F\r\ s\ mai pun\ la socoteal\ drumurile de

f\cut pentru cas\ [i micile treburi la care `l punea bunic\-sa. Dar toateastea `nsemnau pentru ea tocmai s\ nu fac\ nimic, din moment ce

a La liceu – tichetul de abonament. – demers `n fiecare lun\ – satisfac]ia de a r\spunde: „Abonat“ [i verificarea victorioas\.b Interven]ia mamei – Va fi obosit.c Lecturile nainte? cartierele de sus?




Privea cerul de var\ de deasupra capetelor lor [i se g`ndea la mirosulde fier, la biroul plin de umbre, se g`ndea c\ va trebui s\ se trezeasc\ devreme mìne [i c\ vacan]a abia `nceput\ se sf`r[ise.

Vreme de doi ani, Jacques lucr\ `n timpul verii. ~n magazinul defier\rie mai `ntì, apoi la un agent maritim. De fiecare dat\, vedea cuteam\ c\ vine ziua de 15 septembrie, dat\ la care trebuia s\ plece din

servici. Vacan]a se sf`r[ise, `ntr-adev\r, de[i vara era aceea[i ca odini-oar\, cu c\ldura ei, cu plictiseala ei. ~ns\ ea pierduse ceea ce alt\dat\ o transfigura, cerul ei, spa]iile ei, zgomotul ei. Jacques nu-[i maipetrecea zilele `n cartierul ro[cat al s\r\ciei, ci `n cartierul din centru,`n care cimentul `nlocuia tencuiala s\racului d`ndu-le caselor o cu-loare cenu[ie mai distins\ [i mai trist\. ~nc\ de la ora opt, din momen-tul `n care Jacques intra `n magazinul care mirosea a fier [i a umbr\, olumin\ se stingea `n el, cerul disp\ruse. O saluta pe casier\ [i urca `nbiroul mare [i prost luminat de la etajul `ntì. Nu era loc [i pentru el `n

jurul mesei centrale. Contabilul cel b\tr`n, cu must\]ile ng\lbenite dela ]ig\rile r\sucite de m`n\ pe care le tot sugea c`t era ziua de lung\,ajutorul de contabil, un b\rbat la vreo treizeci de ani pe jum\tate chel

cu bust [i `nf\]i[are ca de taur, doi angaja]i mai tineri, dintre care unulzvelt, brun, musculos, cu un profil frumos venea totdeauna cu c\m\-[ile ude leoarc\ [i lipite de corp, r\sp`ndind un pl\cut miros de marepentru c\ se ducea s\ fac\ baie de pe dig `n fiecare diminea]\ `naintede a se `ngropa `n birou pentru tot restul zilei, iar cel\lalt, gras [i veselnu-[i putea controla vitalitatea jovial\, doamna Raslin, `n fine, secre-tara direc]iei, un pic cabalin\, destul de pl\cut\ `ns\ la privit `n rochi-ile ei de p`nz\ sau de doc `ntotdeauna de culoare roz, dar care plimba peste toat\ lumea o privire sever\, to]i ace[tia erau `ndeajuns pentru a `nc\rca masa cu dosarele lor, cu registrele lor [i cu ma[ina lor de scris.Jacques st\tea a[adar pe un scaun a[ezat la dreapta u[ii directorului,

a[tept`nd s\ i se dea ceva de f\cut [i, cel mai adesea, era vorba declasarea facturilor sau a coresponden]ei comerciale `n fi[ierul care`ncadra fereastra, din care ì pl\cea la `nceput s\ scoat\ clasoarele cu[nur, s\ le m`nuiasc\ [i s\ le miroas\, p`n\ ce mirosul de h`rtie [i declei, pl\cut la `nceput, sf`r[i prin a deveni pentru el mirosul `nsu[i alplictiselii, sau i se cerea s\ verifice `nc\ o dat\ o lung\ adunare [i o

e[antioane din fier [i cu clan]e, iar cea mai mare parte a pere]ilor era `nzestrat\ cu sertare purt`nd etichete misterioase. ~n dreapta intr\rii,tejgheaua avea deasupra ei un grilaj din fier forjat `n care fusese ame-najat un ghi[eu pentru cas\. Doamna vis\toare [i trecut\ care st\tea `n spatele grilajului o invit\ pe bunica s\ urce la birouri, la etajul`ntì. O scar\ de lemn, din fundul magazinului, ducea `ntr-adev\r la

un birou mare a[ezat [i orientat ca [i magazinul, [i `n care cinci sau[ase func]ionari, b\rba]i [i femei, erau a[eza]i `n jurul mesei maricentrale. O u[\ de pe una din laturi d\dea `n biroul directorial.

Patronul era `n c\ma[\ cu gulerul desf\cut, `n biroul lui supra-`nc\lzit a . O ferestruic\, `n spatele s\u, d\dea spre o curte `n care nuajungea soarele, de[i era ora dou\ dup\-amiaz\. Era scund [i gras, `[i]inea degetele mari de la mìni petrecute prin ni[te bretele late deculoare albastru deschis [i avea respira]ia t\iat\. Nu se distingea obrazul din care ie[i vocea joas\ [i g`fìt\ care o invit\ pe bunica s\ ia loc. Jacques respira mirosul de fier care domnea pretutindeni `n acea cas\. Imobilitatea patronului i se p\rea a fi cea a ne`ncrederii [i `[isim]i picioarele tremur`nd la ideea minciunilor pe care va trebui s\ le

spun\ `n fa]a acelui om puternic [i de temut. Bunica `ns\ nu tremura.Jacques urma s\ `mplineasc\ cincisprezece ani, trebuia s\-[i fac\ ositua]ie, [i s\ `nceap\ f\r\ s\ mai z\boveasc\. Dup\ p\rerea patronu-lui, nu p\rea s\ aib\ cincisprezece ani, dar dac\ era inteligent... [i pen-tru c\ veni vorba, avea cumva certificat de studii? Nu, avea burs\. Ceburs\? Ca s\ mearg\ la liceu. Era a[adar la liceu? ~n ce clas\? Atreia.{i renun]a la liceu? Patronul era [i mai nemi[cat, i se vedea mai bineacum obrazul, iar ochii lui rotunzi [i l\pto[i c\tau de la bunic\ la copil.Sub privirea aceea, Jacques tremura. „Da, spuse bunica. S`ntem prea s\raci.“ Patronul se destinse imperceptibil. „E p\cat, spuse el, dinmoment ce era `nzestrat. Dar `]i po]i face o situa]ie bun\ [i `n comer].“

Situa]ia cea bun\ `ncepea modest, e adev\rat. Jacques urma s\ c`[tige150 de franci pe lun\ pentru opt ore de prezen]\ zilnic\. Putea `ncepede mìne. „Vezi, spuse bunica. Ne-a crezut. – Dar c`nd o s\ plec, cumo s\-i explic\m? – Las’ pe mine. – Bine“, spuse copilul resemnat.

a Un nasture de guler, guler deta[abil




de indiferen]\ proprie algerienilor. C`nd sosea patronul, la un sfert deor\ dup\ ei, sau c`nd ie[ea din biroul s\u pentru a da un ordin sau a verifica o factur\ (pentru afacerile serioase, l convoca pe b\tr`nul con-tabil sau pe func]ionarul interesat `n biroul s\u), caracterele se v\deaumai bine, ca [i cum acei b\rba]i [i acea femeie nu se puteau defini dec`t `n raporturile cu puterea, b\tr`nul contabil nepoliticos [i independent,

doamna Raslin pierdut\ `n visarea ei sever\, [i ajutorul de contabildimpotriv\ de o des\v`r[it\ servilitate. ~n timpul zilei `ns\, se b\gauto]i `n cochilia lor, iar Jacques a[tepta pe scaun ordinul ce i-ar fi dat prilejul unei agita]ii derizorii pe care bunica lui o numea munc\ a .

C`nd nu mai rezista, clocotind literalmente pe scaunul s\u, cobo-ra `n curte `nd\r\tul magazinului [i se izola `n closetele turce[ti, cuziduri din ciment, abia luminate [i unde domnea mirosul amar deurin\. ~n acel loc `ntunecos, `nchidea ochii [i, respir`nd mirosulfamiliar, visa. Ceva obscur, orb, se mi[ca `n el, la nivelul s`ngelui [ial speciei. Revedea uneori picioarele doamnei Raslin `n ziua `n care,c\z`ndu-i o cutie cu ace de g\m\lie `n fa]\, el `ngenunchease pentru a le aduna de pe jos [i, `n\l]`nd capul, v\zuse genunchii desf\cu]i sub

fust\ [i coapsele `n lenjerie de dantel\. Nu v\zuse niciodat\ p`n\ atunci ce purta o femeie pe sub fust\, iar acea viziune nea[teptat\ `lf\cu s\-[i simt\ gura uscat\ [i-l umplu de un tremur aproape ne-bunesc. I se dezv\luia o tain\ pe care, `n pofida ne`ncetatelor saleexperien]e, nu avea s-o epuizeze vreodat\.

De dou\ ori pe zi, la amiaz\ [i la ora [ase, Jacques se n\pustea afar\, cobora repede strada `n pant\ [i s\rea `n tramvaiele `n]esatede lume, garnisite cu ciorchini de c\l\tori pe toate sc\rile [i carereaduceau lucr\torii [`n] cartierul lor. Str`n[i unii `ntr-al]ii `nc\ldura ap\s\toare, st\teau t\cu]i, adul]ii [i copilul, ntor[i spre casa care-i a[tepta, transpir`nd lini[tit, resemna]i cu acea via]\ `mp\r]it\

`ntre o munc\ lipsit\ de suflet, lungi alerg\turi `n tramvaie necon-fortabile [i la sf`r[it un somn imediat. Jacques sim]ea mereu cum ise str`nge inima privindu-i `n anumite seri. Nu cunoscuse p`n\ atunci dec`t bog\]iile [i bucuriile s\r\ciei. ~ns\ c\ldura, plictiseala,

f\cea pe genunchi, a[ezat pe scaunul lui, sau ajutorul contabilului `linvita s\ „cola]ioneze“ o serie de cifre `mpreun\ cu el [i, mereu `n pi-cioare, puncta cu s`rguin]\ cifrele pe care cel\lalt le enumera cu o voceposac\ [i surd\, spre a nu-[i deranja colegii. Prin fereastr\, se puteauvedea strada [i cl\dirile de pe partea opus\, dar niciodat\ cerul. Uneori,dar nu prea des, `l trimiteau pe Jacques la cump\r\turi ca s\ caute

material de birou la papet\ria care se g\sea l`ng\ magazin sau s\ expe-dieze la po[t\ un mandat urgent. Po[ta se afla la dou\ sute de metri peun bulevard larg ce urca dinspre port `n v`rful dealurilor pe care era construit ora[ul. Pe acel bulevard, Jacques reg\sea spa]iul [i lumina.Po[ta ns\[i, instalat\ n interiorul unei imense rotonde, era luminat\ detrei u[i mari [i o cupol\ vast\ din care se rev\rsa lumina a . Dar cel maiadesea, din nefericire, ì d\deau lui Jacques sarcina s\ expedieze la po[t\ coresponden]a la sf`r[itul zilei, plec`nd de la birou, [i asta nsem-na atunci o corvoad\ n plus, c\ci era nevoit s\ alerge, la ceasul la carelumina ncepea s\ scad\, spre o po[t\ n\p\dit\ de o mul]ime de clien]i,s\ stea la coad\ `n fa]a ghi[eelor, iar a[teptarea ì lungea [i mai mult timpul de lucru. Practic, vara cea lung\ se scurgea pentru Jacques `n

zile sumbre [i lipsite de str\lucire [i cu ocupa]ii ne`nsemnate. „Nu po]ista f\r\ s\ faci nimic“, zicea bunica. Tocmai, `n acel birou avea Jacques impresia c\ nu face nimic. Nu refuza munca, de[i nimic nu`nlocuia pentru el marea sau jocurile de la Kouba. ~ns\ adev\rata munc\ era pentru el cea de la dog\rie, de pild\, un lung efort muscular,o `n[iruire de gesturi `ndem`natice [i precise, mìni aspre [i u[oare, [ivedeai ap\r`nd rezultatul eforturilor tale: un butoi nou pe deplin termi-nat, f\r\ nici o fisur\ [i pe care lucr\torul l putea atunci admira.

~ns\ munca asta de birou nu venea de nic\ieri [i nu ducea la nimic.A vinde [i a cump\ra, totul se nv`rtea n jurul acestor ac]iuni mediocre[i greu de apreciat. De[i tr\ise p`n\ atunci `n s\r\cie, Jacques desco-

perea `n acel birou vulgaritatea [i pl`ngea dup\ lumina pierdut\. Colegiis\i nu erau r\spunz\tori de acea senza]ie sufocant\. Erau amabili cu el,nu-i porunceau nimic cu asprime [i chiar severa Dn\. Raslin ì z`mbea uneori. ~ntre ei, vorbeau pu]in, cu acel amestec de cordialitate jovial\ [i

a Opera]ii po[tale?a Vara lec]iile dup\ bacalaureat – capul abrutizat n fa]a lui




cald\, spre cabina unui ofi]er sau uneori a comandantuluia . Trec`nd,privea cu aviditate acele mici cabine nguste [i goale n care se con-centra esen]ialul unei vie]i b\rb\te[ti, [i pe care `ncepu de atunci s\ le prefere camerelor mai luxoase. Era `nt`mpinat cu amabilitate pen-tru c\ [i el z`mbea amabil [i pentru c\ ì pl\ceau acele chipuri deb\rba]i aspri, privirea pe care le-o conferea tuturor o anume via]\

solitar\, [i pentru c\ ar\ta acest lucru. Uneori c`te unul dintre ei vor-bea un pic franceza [i ì punea `ntreb\ri. Apoi o lua din loc,mul]umit, spre cheiul dogor`tor, spre rampele fierbin]i [i munca dinbirou. Pur [i simplu, cursele acelea prin c\ldur\ `l istoveau, dormea greu, iar luna septembrie `l afla sl\bit [i nervos.

Vedea cu u[urare sosind zilele de c`te dou\sprezece ore la liceu, ntimp ce sporea `n el jena de a fi nevoit s\ declare la birou c\-[i aban-donase postul. Cel mai greu fusese la magazinul de fier\rie. Ar fipreferat cu la[itate s\ nu se duc\ la servici, iar bunica s\ mearg\ s\ explice orice. ~ns\ bunicii i se p\rea foarte simplu s\ suprime toate for-malit\]ile, n-avea dec`t s\-[i `ncaseze banii [i s\ nu se mai `ntoarc\ acolo, f\r\ alt\ explica]ie. Jacques, c\ruia i s-ar fi p\rut foarte firesc s\

o trimit\ pe bunic\-sa s\ `ncaseze fulgerele patronului, [i, `ntr-unanume sens, e adev\rat c\ ea era r\spunz\toare de situa]ie [i de min-ciuna pe care aceasta o atr\gea, se indigna totu[i, f\r\ s\ poat\ explica de ce, n fa]a acestei eschiv\ri; n plus, i se p\ru conving\tor argumen-tul: „Dar patronul o s\ trimit\ pe cineva aici.“ „Este adev\rat, zisebunica. Ei bine, n-ai dec`t s\-i spui c\ ai s\ lucrezi la unchiul t\u.“Jacques pleca deja cu os`nda `n suflet, c`nd bunica ì spuse: „{i mai cuseam\ ia-]i mai `ntì banii. Ai s\-i vorbe[ti dup\.“ ~n seara cu pricina,patronul chema pe fiecare func]ionar n cotlonul lui spre a-i nm`na sa-lariul. „}ine, b\iete“, i spuse el lui Jacques ntinz`ndu-i plicul. Jacques`ntindea deja o m`n\ [ov\itoare, c`nd cel\lalt ì z`mbi. „Merge foarte

bine, s\ [tii. Po]i s\ le-o spui p\rin]ilor t\i.“ Deja Jacques vorbea [id\dea explica]ii c\ nu se va mai ntoarce. Patronul se uita la el uluit, cubra]ul `nc\ `ntins spre el. „De ce?“ Trebuia s\ mint\, iar minciuna nuie[ea. Jacques r\mase mut [i cu un asemenea aer de nefericire `nc`t

oboseala ì dezv\luiau blestemul ei, cel al muncii imbecile a c\reimonotonie interminabil\ reu[e[te s\ fac\ totodat\ zilele prea lungi[i via]a prea scurt\.

La agentul maritim, vara se dovedi mai pl\cut\ pentru c\ birourile d\deau spre Bulevardul M\rii [i mai ales pentru c\ o partedin lucru se petrecea `n port. Jacques trebuia `ntr-adev\r s\ urce la

bordul vapoarelor de toate na]ionalit\]ile care f\ceau escal\ la Alger [i pe care agentul, un b\tr`n frumos cu chip trandafiriu [i p\r buclat,avea sarcina s\ le reprezinte pe l`ng\ diversele administra]ii. H`rtiilede bord erau aduse de c\tre Jacques la biroul `n care erau traduse [i,dup\ o s\pt\m`n\, era `ns\rcinat el `nsu[i s\ traduc\ listele deprovizii [i anumite conosamente atunci c`nd erau redactate `nenglez\ [i direc]ionate spre autorit\]ile vamale sau c\tre marile casede import care luau `n primire m\rfurile. Jacques trebuia a[adar s\ se duc\ regulat `n portul comercial Agha pentru a lua acele h`rtii.C\ldura pustia str\zile ce coborau spre port. Rampele grele dinfont\ care mergeau de-a lungul lor erau `ncinse [i nu puteai s\ leatingi cu m`na. Pe cheiurile largi, soarele f\cea ca totul s\ fie pustiu,

`n afar\ de spa]iul din jurul vapoarelor care tocmai acostaser\, cupartea lateral\ lipit\ de chei, `n jurul c\rora se agitau docherii,purt`nd pantaloni alba[tri sufleca]i p`n\ la genunchi, cu bustul gol [ibronzat [i av`nd pe cap un sac ce acoperea umerii p`n\ la [ale [ipeste care `nc\rcau sacii de ciment, de c\rbune sau coletele cumuchie t\ioas\. F\ceau un du-te-vino pe pasarela care cobora de pepunte pe chei, sau intrau direct `n p`ntecele cargoului prin u[a largdeschis\ a calei, merg`nd iute pe b`rna ce fusese aruncat\ `ntre cal\ [i chei. Dincolo de mirosul de soare [i praf care urca dinspre cheiurisau cel al pun]ilor supra`nc\lzite de pe care se topea gudronul [i pecare toate ferec\turile ardeau, Jacques recuno[tea mirosul caracte-

ristic al fiec\rui cargou. Cele din Norvegia miroseau a lemn, celecare veneau din Dakar sau cele braziliene aduceau cu ele o arom\ decafea [i de mirodenii, cele germane miroseau a ulei, cele englezemiroseau a fier. Jacques se urca de-a lungul pasarelei, ì ar\ta unuimarinar, care n-o pricepea, cartea de vizit\ a agentului maritim.Apoi era condus, de-a lungul coridoarelor `n care p`n\ [i umbra era a Accidentul docherului? De v\zut jurnalul




castron cu ap\, unchiul Ernest care, a[ezat, l purica pe r\bd\torul Bril-lant pe care-l ]inea imobil ntre picioare, [i maic\-sa care tocmai sosise[i desf\cea pe un col] al bufetului un mic balot de lenjerie murdar\ care-i fusese dat\ la sp\lat, Jacques naintase [i pusese pe mas\, f\r\ s\ spun\ nimic, h`rtia de 100 de franci [i monedele mari pe care le ]inuse`n m`n\ `n tot timpul drumului. F\r\ s\ zic\ nimic, bunica `mpinsese

spre el o moned\ de 20 de franci [i str`nsese restul. Cu m`na, o atinsesepe Catherine Cormery pe [old ca s\-i atrag\ aten]ia [i-i ar\tase banii:„De la fiul t\u. – Da“, spusese ea, iar ochii ei tri[ti `l m`ngìaser\ pre] de o clip\ pe copil. Unchiul d\dea din cap, ]in`ndu-l pe Brillant care-[icredea supliciul terminat. „Bun, bun, zicea el. Tu, b\rbat.“

Da, era b\rbat, pl\tea ceva din ceea ce datora, iar ideea de a fidiminuat pu]in s\r\cia acelei case `l umplea de acea m`ndrieaproape r\ut\cioas\ care le vine b\rba]ilor atunci c`nd `ncep s\ sesimt\ liberi [i nesupu[i la nimic. {i `ntr-adev\r, la re`nceputul anu-lui [colar care urm\, c`nd intr\ `n curtea rezervat\ clasei a doua, numai era copilul dezorientat care, cu patru ani mai `nainte, p\r\siseBelcourt `n zori, cl\tin`ndu-se pe pantofii lui cu ]inte, cu inima

str`ns\ la ideea lumii necunoscute care-l a[tepta, iar privirea pe careo cobora asupra colegilor s\i `[i pierduse din nevinov\]ie. Multelucruri de altfel `ncepeau `n momentul acela s\-l smulg\ copiluluicare fusese. {i dac\, `ntr-o zi, el, care acceptase p`n\ atunci cur\bdare s\ fie b\tut de bunica lui ca [i cum acest lucru ar fi f\cut parte din obliga]iile inevitabile ale unei vie]i de copil, ì smulsev`na de bou din mìni, dintr-o dat\ nebun de violen]\ [i de furie [iat`t de hot\r`t s\ loveasc\ acel cap alb ai c\rui ochi limpezi [i reci `lscoteau din fire `nc`t bunica `n]elese, se d\du `nd\r\t [i plec\ s\ se`nchid\ `n camera ei, lament`ndu-se desigur asupra nefericirii de a fi crescut copii denatura]i, dar convins\ deja c\ nu-l va mai bate

niciodat\ pe Jacques, pe care cu adev\rat nu-l mai b\tu niciodat\,aceasta `nsemna c\ `ntr-adev\r copilul murise `n acel adolescent slab [i musculos, cu p\rul zb`rlit [i cu privirea n\valnic\, ce lucrasetoat\ vara pentru a aduce un salariu acas\, tocmai fusese numit por-tar titular al echipei liceului [i, cu trei zile mai devreme, `ncercasepentru `ntìa dat\, gata s\ le[ine, ce gust avea gura unei fete tinere.

patronul `n]elese. „Te `ntorci la liceu? – Da“, spuse Jacques [i `n mij-locul temerii [i nefericirii sale o u[urare brusc\ ì aducea lacrimile `nochi. Furios, patronul se ridic\ n picioare. „{i tu [tiai asta c`nd ai venit aici. {i bunic\-ta o [tia [i ea.“ Jacques nu putu dec`t s\ dea din cap.Zgomotul vocilor umplea acum `nc\perea; fuseser\ necinsti]i, iar el,patronul, detesta necinstea. {tia el oare c\ avea dreptul s\ nu-l pl\teas-

c\ [i apoi ar fi un mare prost, nu, n-o s\-l pl\teasc\, s\ vin\ bunic\-sa,o s-o primeasc\ a[a cum se cuvine, dac\ i s-ar fi spus adev\rul, l-ar fiangajat poate de altfel, dar minciuna asta, ah ! „nu se mai poate duce la liceu, s`ntem prea s\raci“ [i se l\sase p\c\lit. „E din pricina asta, spusedintr-o dat\ Jacques r\t\cit. – Ce, din pricina asta? – Pentru c\ s`ntems\raci“, apoi t\cu [i cel\lalt fu cel care, dup\ ce-l privise, ad\ug\ ncet:„... c\ a]i f\cut asta, c\ mi-a]i spus povestea asta?“ Jacques, cu din]iistr`n[i, privea `n jos. Se l\s\ o t\cere interminabil\. Apoi patronul lu\ plicul de pe mas\ [i i-l `ntinse: „Ia-]i banii. Pleac\, zise el brutal.

– Nu“, spuse Jacques. Patronul ì v`r` plicul `n buzunar: „Du-te.“ Pestrad\, Jacques alerga, pl`ng`nd acum [i cu mìnile ag\]ate de gulerulhainei ca s\ nu ating\ banii care-i frigeau buzunarul.

S\ mint\ pentru a avea dreptul s\ nu aib\ vacan]\, s\ munceasc\ departe de cerul verii [i de marea pe care le iubea at`ta, [i iar\[i s\ mint\ pentru a avea dreptul s\-[i reia activitatea la liceu, nedreptatea asta i str`ngea inima de moarte. C\ci lucrul cel mai r\u nu era n aceleminciuni pe care `n cele din urm\ era incapabil s\ le rosteasc\, mereugata de o minciun\ din pl\cere [i incapabil s\ se supun\ minciunii dinnecesitate, ci mai ales `n acele bucurii pierdute, acele momente detihn\ ale anotimpului [i ale luminii ce-i erau r\pite, iar anul nu maiera atunci dec`t o `n[iruire de treziri gr\bite [i de zile posace [i preci-pitate. Ceea ce era regal n via]a lui de s\rac, bog\]iile de ne`nlocuit decare se bucura at`t de deplin [i at`t de lacom, trebuia s\ le piard\ pen-

tru a c`[tiga c`]iva gologani care n-ar putea cump\ra nici a mia partedin acele comori. {i totu[i, `n]elegea c\ trebuia s-o fac\, [i chiar ceva `n sinea lui, atunci c`nd se r\zvr\tea cel mai tare, se m`ndrea c\ o f\-cuse. C\ci singura compensa]ie a acelor veri sacrificate, a nimicnicieiminciunii, o aflase n ziua primei sale pl\]i c`nd, intr`nd n sufrageria ncare se g\seau bunic\-sa cur\]`nd cartofi pe care-i arunca apoi `ntr-un

PRIMUL OM 203



de a fi ceva mai pu]in dec`t omul cel mai umil, [i oricum nimic pel`ng\ mama sa. Da, tr\ise astfel printre jocurile m\rii, ale v`ntului,ale str\zii, sub povara verii [i sub ploile ap\s\toare ale scurtei ierni,f\r\ tat\, f\r\ tradi]ie transmis\, dar g\sind un tat\ timp de un an, [ichiar `n momentul `n care trebuia, [i avans`nd prin intermediul fi-in]elor [i lucrurilor [ ]1, cunoa[terea care i se deschidea pentru a-[i

fabrica ceea ce sem\na cu o conduit\ (de ajuns pe vremea aceea pentru `mprejur\rile care i se ofereau, insuficiente mai t`rziu `n fa]a cancerului lumii) [i pentru a-[i f\uri propria sa tradi]ie.

Dar oare astea erau totul, acele gesturi, acele jocuri, acea `ndr\zneal\, acel elan, familia, lampa cu gaz [i scara `ntunecoas\,frunzele de palmier `n v`nt, na[terea [i botezul `n mare, [i `n sf`r[it veri obscure [i trudnice? Erau acele lucruri, o, da, a[a se petrecu-ser\, dar mai era [i partea confuz\ a fiin]ei, ceea ce `n el, `n cursultuturor acelor ani, se agitase surd precum acele ape ad`nci care, subp\m`nt, din str\fundul labirinturilor st`ncoase, n-au v\zut nicic`ndlumina zilei [i care reflect\ totu[i o lumin\ surd\, nu se [tie de undevenit\, aspirat\ poate din centrul `nv\p\iat al p\m`ntului prin ni[te

capilare pietroase spre aerul negru al acelor v\g\uni `nfundate, [idin care vegetale v`scoase [i [presate] `[i iau `nc\ hrana spre a tr\iacolo unde orice via]\ p\rea cu neputin]\. Iar acea mi[care oarb\ din el, care nu `ncetase niciodat\, pe care o `ncerca `nc\ [i acum,foc negru ascuns `n\untrul lui ca unul din acele focuri de turb\ stinse la suprafa]\ dar a c\ror combustie r\m`ne `n interior, depla-s`nd fisurile exterioare ale turbei [i acele greoaie v`ltori vegetale,astfel `nc`t suprafa]a noroioas\ are acelea[i mi[c\ri ca [i turba mla[tinilor, iar din acele ondul\ri compacte [i insensibile se n\[teau`nc\ `n el, zi dup\ zi, cele mai violente [i cele mai cumplite dintredorin]ele sale precum angoasele de[ertice, nostalgiile sale cele mai

fecunde, bru[tele sale exigen]e de nuditate [i sobrietate, aspira]ia sa de asemenea la a nu fi nimic, da acea mi[care confuz\ de-a lungultuturor acelor ani se potrivea cu acea imens\ ]ar\ din jurul lui a c\rei ap\sare o sim]ise, copil fiind, cu nem\rginita mare `n fa]a lui,

2

CONFUZ SIE{I

O! da, a[a era, via]a acelui copil fusese astfel, via]a ns\[i fuseseastfel `n insula s\rac\ a cartierului, legat\ de s\r\cia lucie, `nmijlocul unei familii infirme [i ignorante, cu s`ngele lui t`n\r [i clo-cotitor, cu o poft\ de via]\ devorant\, cu inteligen]a ne`mbl`nzit\ [i

lacom\, [i din plin cu un delir de bucurie `ntret\iat de bru[telefr`n\ri pe care i le aplica o lume necunoscut\, l\s`ndu-l atunci des-cump\nit, dar lu`nd-o repede de la cap\t, `ncerc`nd s\ `n]eleag\, s\ [tie, s\ asimileze acea lume pe care n-o cuno[tea, [i asimil`nd-o`ntr-adev\r pentru c\ o aborda cu aviditate, f\r\ s\ caute s\ sefofileze `n interiorul ei, cu bun\voin]\, dar f\r\ slug\rnicie, [i f\r\ s\ duc\ `n cele din urm\ niciodat\ lips\ de o certitudine lini[tit\, osiguran]\ da, deoarece `i d\dea asigurarea c\ va ajunge la tot cevoia [i c\ nimic din ceea ce apar]ine acestei lumi [i doar acesteilumi nu-i va fi niciodat\ cu neputin]\, preg\tindu-se ([i preg\tit [ide s\r\cia copil\riei sale) s\ se simt\ la locul s\u oriunde, pentru c\

nu dorea nici un loc, ci doar bucuria, fiin]ele libere, for]a [i tot ceea ce are via]a bun, tainic [i care nu se cump\r\ [i nici nu se va cump\ra niciodat\. Preg\tindu-se chiar cu ajutorul s\r\ciei s\ fie `nstare `ntr-o bun\ zi s\ primeasc\ banul f\r\ s\-l fi cerut vreodat\ [if\r\ a-i fi vreodat\ supus, a[a cum era el, Jacques, acum, la patruzeci de ani, domnind peste at`tea lucruri [i at`t de sigur totu[i 1 Un cuv`nt ilizibil




mi[carea pe care nu se putea `mpiedica s-o adopte, [i `n majoritatea timpului ei erau cei care-l ]ineau pe arabul ce se b\tea cu furie [ifrenezie pentru a-l face s\ plece `nainte de sosirea poli]i[tilor re-pede `n[tiin]a]i [i repede veni]i, [i care-i luau pe sus f\r\ discu]ie pecombatan]i, pe trec\tori, brutaliza]i pe sub ferestrele lui Jacquesspre a merge la comisariat. „Bie]ii de ei“, zicea maic\-sa v\z`ndu-i

pe cei doi oameni `n[f\ca]i [i `mpin[i de umeri, iar, dup\ plecarea lor, amenin]area, violen]a, teama d\deau t`rcoale, pentru copil, pestrad\, `l l\sau cu g`tul uscat din cauza unei nelini[ti necunoscute.Acea noapte din el, da acele r\d\cini obscure [i amestecate care-llegau de acel p\m`nt splendid [i `nfrico[\tor, de zilele lui dogo-r`toare ca [i de serile lui care se l\sau repede str`ng`ndu-]i inima, [icare fusese ca o a doua via]\, mai adev\rat\ poate sub aparen]elecotidiene ale primei vie]i [i a c\rei istorie va fi fost poate f\cut\ dintr-o `n[iruire de dorin]e confuze [i de senza]ii puternice [i indes-criptibile, mirosul [colilor, al grajdurilor cartierului, al le[iei de pem`inile mamei sale, al iasomiei [i al caprifoiului `n cartierele dinpartea de sus a ora[ului, al paginilor dic]ionarului [i al c\r]ilor

devorate, [i mirosul acru al closetelor de la el de acas\ sau de la magazinul de fier\rie, cel al s\lilor mari [i reci de clas\ unde i se`nt`mpla s\ intre singur `nainte sau dup\ ore, c\ldura colegilor prefera]i, mirosul de l`n\ cald\ [i de dejec]ie pe care-l t`ra Didier dup\ el, sau cel al apei de colonie pe care mama vl\jganului deMarconi o r\sp`ndea din bel[ug peste el [i care-l f\cea pe Jacques,a[ezat `n banc\ `n clasa lui, s\ se apropie [i mai mult de prietenullui, parfumul acelui ruj de buze pe care Pierre `l luase de la una dinm\tu[ile lui [i pe care-l tot miroseau de mai multe ori, tulbura]i [inelini[ti]i ca ni[te c`ini care intr\ `ntr-o cas\ prin care a trecut ofemel\ `n c\lduri, `nchipuindu-[i c\ femeia este acel bloc de par-

fum dulceag de bergamot\ [i de crem\ care, `n lumea lor de stri-g\te, de transpira]ie [i de praf, le aducea revela]ia unei lumirafinatea [i delicate, [i a seduc]iei de nespus, de care nici m\car grosol\niile pe care le rosteau `n acela[i timp `n jurul batonului de

iar `n spatele lui acel spa]iu nesf`r[it de mun]i, platouri [i de[ert care era numit interiorul, iar `ntre cei doi primejdia permanent\ despre care nimeni nu vorbea pentru c\ ea p\rea fireasc\ dar pecare Jacques o percepea atunci c`nd, `n micu]a ferm\ cu `nc\periboltite [i cu pere]i v\rui]i de la Birmandreis, m\tu[a trecea la ceasulculc\rii prin camere pentru a vedea dac\ fuseser\ bine trase

uria[ele z\voare peste obloanele din lemn pline [i groase, ]inut `ncare se sim]ea `ntr-adev\r azv`rlit, ca [i cum ar fi fost primullocuitor, sau primul cuceritor, debarc`nd acolo unde domnea `nc\ legea for]ei [i unde justi]ia era f\cut\ spre a pedepsi f\r\ de mil\ ceea ce moravurile nu putuser\ preveni, av`nd `n jurul lui acelpopor atr\g\tor [i nelini[titor, apropiat [i totu[i distinct, pe l`ng\ care treceai zi dup\ zi, [i uneori se n\[tea prietenia, sau camarade-ria, iar, la c\derea serii, ei se retr\geau totu[i `n casele lor necunos-cute, `n care nu puteai niciodat\ p\trunde, baricadate dimpreun\ cufemeile lor pe care nu le vedeai niciodat\ sau, dac\ le vedeai pestrad\, nu [tiai cine erau, cu v\lul lor p`n\ la jum\tatea obrazului [icu frumo[ii lor ochi senzuali [i bl`nzi pe deasupra ve[m`ntului alb,

[i erau at`t de numero[i `n cartierele `n care erau concentra]i, at`t denumero[i `nc`t numai prin num\rul lor, de[i resemna]i [i obosi]i,f\ceau s\ pluteasc\ o amenin]are invizibil\ pe care o puteai sim]i `naerul str\zilor `n anumite seri `n care izbucnea o `nc\ierare `ntre unfrancez [i un arab, `n acela[i mod `n care ar fi izbucnit `ntre doifrancezi [i doi arabi din cartier, ea nu era `ns\ primit\ la fel, iar ara-bii din cartier, `mbr\ca]i `n salopetele lor decolorate sau `n djellaba ,tunica lor larg\ [i s\r\c\cioas\, se apropiau agale, venind din toatep\r]ile `ntr-o mi[care continu\, p`n\ ce masa pu]in c`te pu]in agluti-nat\ d\dea afar\ din mijlocul ei, f\r\ violen]\, doar prin mi[carea de reunire, pe cei c`]iva francezi atra[i de martorii `nc\ier\rii, iar

francezul care se b\tea, d`ndu-se `nd\r\t, se pomenea dintr-o dat\ `n fa]a adversarului s\u [i a unei mul]imi de chipuri `ntunecate [i`nchise care i-ar fi r\pit orice curaj dac\ n-ar fi fost crescut tocmai`n acea ]ar\ [i dac\ n-ar fi [tiut c\ doar curajul `]i `ng\duia s\ tr\ie[ti, iar atunci el `nfrunta acea mul]ime amenin]\toare [i caretotu[i nu amenin]a nimic, poate doar prin prezen]a ei [i prin a De ad\ugat listei




ca acele vizite funebre, ale m\tu[ilor despre care i se spunea: „levezi pentru ultima oar\“, [i `ntr-adev\r chipurile lor, corpurile lor,ruinele lor, iar ea voia s\ plece ]ip`nd, sau acele mese de familie peo fa]\ de mas\ brodat\ de o str\bunic\ moart\ de mult timp [i la care nimeni nu se g`ndea, `n afar\ de ea care se g`ndea la t`n\ra sa str\bunic\, la pl\cerile ei, la pofta ei de via]\, aidoma ei, minunat

de frumoas\ `n str\lucirea tinere]ii ei, [i toat\ lumea ì f\cea com-plimente la acea mas\ `n jurul c\reia se `n[irau pe pere]i portrete defemei tinere [i frumoase care erau chiar acelea care-i f\ceau com-plimente [i care erau decrepite [i uzate. Atunci, cu s`ngele clo-cotind, voia s\ fug\, s\ fug\ spre o ]ar\ `n care nimeni nici nu ar `mb\tr`ni nici nu ar muri, `n care frumuse]ea ar fi nepieritoare, via]a ar fi mereu s\lbatic\ [i str\lucitoare, [i care nu exista, pl`ngea la `napoiere `n bra]ele lui, iar el o iubea cu disperare.

Iar el de asemeni, mai mult poate dec`t ea, deoarece se n\scusepe un p\m`nt f\r\ str\mo[i [i f\r\ memorie, `n care nimicirea celor care-l precedaser\ fusese nc\ [i mai total\ [i n care b\tr`ne]ea nu-[ig\sea nici unul din ajutoarele melancoliei pe care ea le prime[te `n

]\rile civilizate [ ]1, el ca o lam\ solitar\ [i aflat\ mereu `n vibra]iesortit\ s\ fie sf\r`mat\ dintr-o lovitur\ [i pentru totdeauna, o pur\ pasiune de a tr\i ciocnindu-se cu o moarte total\, el sim]ea ast\zivia]a, tinere]ea, fiin]ele sc\p`ndu-i, f\r\ a putea cu nimic s\ le salve-ze [i l\sat doar `n voia speran]ei oarbe c\ acea for]\ obscur\ ce-l`n\l]ase vreme de ani de zile deasupra zilelor, `l hr\nise nem\surat,egal\ celor mai aspre `mprejur\ri, ì va furniza de asemeni, [i cuaceea[i generozitate neobosit\ cu care-i d\ruise ra]iunile sale de a tr\i, ra]iuni de a `mb\tr`ni [i de a muri f\r\ revolt\.

ruj nu reu[eau s\-i apere, [i dragostea pentru trupuri `nc\ dincopil\ria sa cea mai fraged\, pentru frumuse]ea lor ce-l f\cea s\ r`d\ de fericire pe plaj\, pentru c\ldura lor ce-l atr\gea ne`ncetat,f\r\ vreo idee precis\, animalic, nu pentru a le poseda, ceea ce elnu [tia s\ fac\, ci doar pentru a p\trunde `n str\lucirea lor, a se spri-

jini cu um\rul de um\rul colegului, cu un puternic sentiment de

abandon [i de `ncredere, [i aproape a le[ina atunci c`nd m`na uneifemei `n aglomera]ia tramvaielor o atingea ceva mai `ndelung pe a sa, dorin]a, da, de a tr\i, de a tr\i `nc\, de a se amesteca cu tot ceare p\m`ntul mai cald, ceea ce f\r\ s-o [tie a[tepta de la maic\-sa,ce nu ob]inea sau poate nu `ndr\znea s\ ob]in\ [i reg\sea al\turi decìnele Brillant c`nd se lungea pe jos lipit de el la soare [i ì respira mirosul tare al bl\nii, sau `n mirosurile cele mai puternice [i maianimalice `n care c\ldura formidabil\ a vie]ii era `n pofida tuturor lucrurilor p\strat\ pentru el care nu se putea lipsi de ea.

~n obscuritatea aceea din el, lua na[tere acea ardoare fl\m`nd\,acea nebunie de a tr\i care existase `ntotdeauna `n el [i chiar [i aziì p\stra fiin]a intact\, f\c`nd pur [i simplu mai amar – `n s`nul fa-

miliei sale reg\site [i `n fa]a imaginilor copil\riei sale – sentimentuldintr-o dat\ cumplit c\ vremea tinere]ii fugea, precum acea femeiepe care o iubise, o da, o iubise cu o dragoste puternic\ din str\fun-dul inimii [i cu `ntreg trupul, da, dorin]a devenea regal\ al\turi deea, iar lumea, atunci c`nd se retr\gea din ea cu un mare strig\t mut `n clipa suprem\ a posesiunii `[i reg\sea ordinea arz\toare, iar el oiubise din cauza frumuse]ii ei [i a acelei nebunii de a tr\i, ge-neroase [i disperate, care ì era proprie [i care o f\cea s\ refuze, s\ refuze ideea c\ timpul ar putea trece, de[i ea [tia c\ el trece `n chiar clipa aceea, nevoind s\ se poat\ spune despre ea `ntr-o bun\ zi c\ era `nc\ t`n\r\, ci s\ r\m`n\ dimpotriv\ t`n\r\, mereu t`n\r\, izbuc-

nind `n pl`ns `ntr-o zi `n care el ì spusese r`z`nd c\ tinere]ea trece [ic\ zilele se scurg: „o, nu, o, nu, zicea ea sc\ldat\ `n lacrimi, `miplace at`t de mult dragostea“, [i, inteligent\ [i superioar\ `n at`tea privin]e, poate tocmai pentru c\ era cu adev\rat inteligent\ [i supe-rioar\, ea refuza lumea a[a cum era ea. Ca `n acele zile `n care,`ntoars\ pentru o scurt\ [edere `n ]ara str\in\ `n care se n\scuse, [i 1 Un cuv`nt ilizibil



ANEXE



FILAI4) Pe vapor. Siest\ cu copil + r\zboi din 1914.

*5) La locuin]a mamei – atentat.

*6) C\l\torie la Mondovi – siest\ – colonizarea.

*7) La locuin]a mamei. Urmare a copil\riei – reg\se[te copil\ria

[i nu pe tat\. Afl\ c\ el este primul om. Doamna Leca.

*„C`nd, dup\ ce-l s\rutase din toate puterile de dou\ sau de trei

ori, str`ng`ndu-l l`ng\ ea [i dup\ ce-i d\duse drumul, `l privea [i `lstr`ngea din nou pentru a-l mai s\ruta o dat\ ca [i cum, m\sur`ndplinul de dragoste (pe care tocmai `l f\cuse), ar fi hot\r`t c\ lipsea `nc\ o m\sur\ [i1. {i apoi, imediat apoi, `ntorc`ndu-se, p\rea c\ nuse mai g`nde[te la el [i, de altfel, la nimic, [i-l privea chiar, uneori,cu o stranie expresie ca [i cum el ar fi fost acum `n plus, deranj`nduniversul gol, `nchis, restr`ns `n care ea se mi[ca.“

1 Fraza se opre[te aici.

PRIMUL OM 213



*Mahomezii care debarc\ `n grupuri mici cu valiza [i copiii.

Cuv`ntul lor face c`t un `nscris. Nu folosesc niciodat\ un spaniol.Au constituit bog\]ia litoralului algerian.

Birmandreis [i casa Bernardei.Istoria lui [Dr. Tonnac] primul colonist de la Mitidja.

Cf. de Bandicorn, Istoria coloniz\rii Algeriei , p. 21.Istoria lui Pirette, id., p. 50 [i 51.FILAII

Un colonist `i scria `n 1869 unui avocat:„Pentru ca Algeria s\ reziste tratamentelor medicilor ei, e

nevoie ca ea s\ aib\ [apte vie]i.“*

Sate `nconjurate de [an]uri sau de metereze ([i de turnule]e la cele 4 col]uri).

*Din 600 de coloni[ti trimi[i `n 1831, 150 mor `n corturi. Marele

num\r de orfelinate din Algeria a[a se explic\.*

La Boufarik, ei ar\ cu pu[ca pe um\r [i chinina `n buzunar.„Are o mutr\ de Boufarik“. 19% mor]i `n 1839. Chinina se vinde `ncafenele ca un produs de consum.

*Bugeaud `[i c\s\tore[te coloni[tii solda]i la Toulon dup\ ce a

scris primarului de la Toulon s\ aleag\ 20 de logodnice zdravene. Aufost „c\s\toriile pe nepus\ mas\“. Dar, la fa]a locului, `[i schimb\ logodnicele c`t mai bine cu putin]\. Este na[terea lui Fouka .

*

Munca `n comun la `nceput. S`nt kolhozuri militare.*Colonizare „regional\“. Cheragas a fost colonizat\ de 66 de

familii de horticultori din Grasse .*

Prim\riile din Alger nu au arhive `n cea mai mare parte a timpului.



FILAIV

Important\ de asemeni tema comediei. Ceea ce ne salveaz\ decele mai rele dureri ale noastre, este acel sentiment de a fi abando-nat [i singur, dar nu `ndeajuns de singur totu[i pentru ca „\ilal]i“ s\ nu ne „cerceteze“ `n nenorocirea noastr\. ~n acest sens, clipelenoastre de fericire s`nt uneori cele `n care sentimentul abandon\riinoastre ne umple [i ne `nal]\ `ntr-o triste]e nesf`r[it\. ~n acest sensde asemeni fericirea nu este adesea dec`t sentimentul `nduio[at alnefericirii noastre.

Lovindu-i pe cei s\raci – Dumnezeu a pus `ng\duin]a al\turi dedisperare la fel ca leacul al\turi de boal\ a .

*

T`n\r fiind, le ceream fiin]elor mai mult dec`t puteau ele d\rui:o prietenie continu\, o emo]ie permanent\.

{tiu s\ le cer acum mai pu]in dec`t pot ele d\rui: o tov\r\[ie lip-sit\ de fraze. Iar emo]iile lor, prietenia lor, gesturile lor nobilep\streaz\ `n ochii mei `ntreaga lor valoare, de miracol: un `ntregefect al harului.

Marie Viton: avion

FILAIII

10 Saint-Brieuc1

*14 – Malan20 – Jocurile copil\riei30 – Alger. Tat\l [i moartea lui (+ atentat)42 – Familia 69 – Domnul Germain [i {coala 91 – Mondovi – Colonizarea [i tat\l

*II

101 – Liceu140 – Confuz sie[i145 – Adolescentul2

1 Cifrele corespund paginilor manuscrisului.2 Manuscrisul se opre[te la pagina 144. a Moartea bunicii



PRIMUL OM(NOTE {I PLANURI)

„Nimic nu are valoare fa]\ de via]a umil\,ignorant\, `nd\r\tnic\...“

Claudel, Schimbul

FILAV

Fusese regele vie]ii, `ncununat cu daruri str\lucitoare, cu dorin]e,for]\, putere [i pentru toate astea venea el s\-i cear\ iertare ei, carefusese roaba supus\ a zilelor [i a vie]ii, care nu [tia nimic, nu dorisenimic nici nu `ndr\znise s\ doreasc\ [i care totu[i p\strase intact unadev\r pe care el `l pierduse [i care doar el justifica faptul de a tr\i.

Zilele de joi la Kouba Antrenament, sportul

UnchiBacalureat boal\ O, mam\, o duioaso, copil scump, mai mare dec`t timpul meu,

mai mare dec`t istoria care te subjuga, mai adev\rat\ dec`t tot ce amiubit pe lumea asta, o, mam\ iart\ fiului t\u de a fi fugit de noaptea adev\rului t\u.

Bunica, tiran, dar servea la mas\ st`nd `n picioare.Fiul care face s\-i fie respectat\ mama [i `l love[te pe unchiul s\u.



Sau totu[iConversa]ie asupra terorismului:~n mod obiectiv ea este r\spunz\toare (solidar\)Schimb\ adverbul sau te lovescCe?Nu lua de la Occident ce are el mai prost. Nu mai spune `n mod

obiectiv sau te lovesc.De ce?

Mama ta s-a culcat `naintea trenului Alger-Oran? (troleibuzul).Nu `n]eleg.Trenul a s\rit `n aer, 4 copii au murit. Mama ta nu s-a clintit.

Dac\ obiectiv ea este totu[i r\spunz\toare*, atunci tu aprobi s\ fie`mpu[ca]i ostaticii.

Ea nu [tia.Nici aceea. Nu mai spune niciodat\ `n mod obiectiv.Recunoa[te c\ exist\ inocen]i sau te omor [i pe tine.{tii c\ o voi putea face.Da, te-am v\zut.

*

Jeana

este primul om.S\ ne servim atunci de Pierre ca reper [i s\-i d\m un trecut, o]ar\, o familie, o moral\ (?) – Pierre – Didier?

* Solidar\ a Cf. Istoria coloniz\rii




Arestat apoi pentru g\zduire.D\deau s\ li se coac\ la cuptor Cei doi franciBunica, autoritatea ei, `n hazna energia eiEl fur\ moneda

*

Sim]ul onoarei la algerieni.*

A `nv\]a dreptatea [i morala `nseamn\ a judeca ce e bine [i ce er\u `ntr-o pasiune dup\ efectele ei. J. `[i poate da frù liber `n pri-vin]a femeilor – dar dac\ ele ì r\pesc tot timpul...

*„M-am s\turat s\ tr\iesc, s\ ac]ionez, s\ simt pentru a spune c\

\sta are dreptate iar \la nu. M-am s\turat s\ tr\iesc conform ima-ginii pe care al]ii mi-o `nf\]i[eaz\ despre mine. Decid autonomia,pretind independen]a `n interdependen]\.“

*Pierre s\ fie oare artistul?

*Tat\l lui Jean c\ru]a[?

*Dup\ boal\ Marie, P. face o criz\ gen Clamence (nu-mi place

nimic...), J. (sau Grenier) este cel care ì d\ c\derii replica.

*De opus mamei universul (avionul, ]\rile cele mai `ndep\rtate

legate `mpreun\).

*Pierre avocat. {i `nc\ avocat al lui Yveton1

*

„A[a cum s`ntem curajo[i [i m`ndri [i puternici... de-am avea ocredin]\, un Dumnezeu, nimic nu ne-ar putea atinge. ~ns\ noi nu

*Iubiri adolescente pe plaj\ – [i seara care se las\ peste mare – [i

nop]ile `nstelate.

*~nt`lnire cu arabul la Saint-Étienne. {i acea fraternitate a celor

doi exila]i `n Fran]a.

*Mobilizare. C`nd tat\l meu a fost chemat sub drapel, el nuv\zuse niciodat\ Fran]a. A v\zut-o [i a fost ucis.

(Ceea ce o umil\ familie ca a mea a dat Fran]ei.)

*O ultim\ conversa]ie cu Saddok atunci c`nd J. este deja `mpotri-

va terorismului. ~ns\ l prime[te pe S., dreptul de azil fiind sacru. La mama lui acas\. Conversa]ia lor are loc `n prezen]a mamei sale. La sf`r[it, „Prive[te“, spune J. ar\t`nd-o pe mama sa. Saddok se ridic\,se duce la mama lui J., cu m`na pe inim\, pentru a o `mbr\]i[a pemama lui `nclin`ndu-se dup\ moda arab\. Or J. nu l-a v\zut nicio-dat\ f\c`nd acest gest, c\ci era francizat. „Ea este mama mea, spune

el. A mea a murit. O iubesc [i o respect ca [i cum ar fi mama mea.“(Ea a c\zut din cauza unui atentat. Se simte r\u.)

*Sau totu[i:Da v\ detest. Onoarea lumii pentru mine tr\ie[te la cei oprima]i,

nu la cei puternici. {i dezonoarea zace doar acolo. C`nd vreodat\ `nistorie un oprimat va [ti... atunci...

La revedere, spune Saddok.R\mì, te vor prinde.E mai bine. Pe ei ì pot ur`, [i-i `nt`lnesc `n ur\. Tu e[ti fratele

meu [i s`ntem desp\r]i]i...

Noaptea J. este pe balcon... Se aud `n dep\rtare dou\ `mpu[c\turi [i o fug\... – Ce-i asta? spune mama. – Nu-i nimic. – Ah ! M\ temeam pentru tine.El ì cade `n bra]e...

1 Militant comunist care pusese explozibil `ntr-o uzin\. Ghilotinat `n timpulr\zboiului din Algeria.

i fl d l i i i bi d i

PRIMUL OM 223

i i b i \ ` \ \ l i \ \i d

ALBERT CAMUS222



Apoi am aflat c\ n-aveam destul\ inim\ pentru a iubi cu adev\rat [iam crezut c\ mor de dispre] fa]\ de mine `nsumi. Am admis apoi c\ nici ceilal]i nu iubeau cu adev\rat [i c\ trebuia doar s\ accept de a fi cam la fel ca toat\ lumea.

Apoi am decis c\ nu [i c\ trebuia s\-mi repro[ez mie `nsumi c\ nus`nt `ndeajuns de mare [i s\ dezn\d\jduiesc `n voie a[tept`nd s\-mi fie

dat prilejul de a deveni mare.Altfel spus, a[tept momentul de a fi ]ar [i de a nu m\ bucura deacest lucru.“

*{i iar\[i:Nu po]i tr\i al\turi de adev\r – „[tiind“ –, cel ce o face se

desparte de ceilal]i oameni, nu se mai poate `mp\rt\[i `ntru nimicdin iluzia lor. E un monstru – [i \sta s`nt eu.

*Maxime Rasteil: Calvarul coloni[tilor de la 1848. Mondovi – De intercalat istoria Mondovi-ului?Ex. 1) morm`ntul `ntoarcerea [i [ ]1 la Mondovi

1 bis Mondovi `n 1848 – 1913.*

Latura spaniol\ sobrietate [i senzualitateenergie [i nada 2

*J.: „Nimeni nu-[i poate `nchipui r\ul de care am suferit...

S`nt cinsti]i oamenii care au `nf\ptuit lucruri mari. ~ns\ ar tre-bui f\cut mai mult `nc\ pentru unii care, `n pofida a ceea ceerau, au [tiut s\ se fereasc\ de a comite cele mai mari tic\lo[ii.Da, cinsti]i-m\.“

*

Conversa]ie cu locotenentul para[utist: – Vorbe[ti prea bine. O s\ vedem al\tur i dac\ o s\ [tii la fel debine s\ dai din gur\. Haidem.

aveam nimic, a trebuit s\ `nv\]\m totul, [i s\ tr\im doar pentruonoare care-[i are lipsurile ei...“

*Ar trebui s\ fie `n acela[i timp istoria sf`r[itului unei lumi –

str\b\tute de regretul dup\ anii aceia de lumin\...

*

Philippe Coulombel [i ferma cea mare de la Tipasa. Prietenia cuJean. Moartea lui `n avion deasupra fermei. Este g\sit cu man[a `nfipt\ `n [old, cu chipul strivit de tabloul de bord. O mas\ inform\ s`nger`nd\ pres\rat\ cu cioburi de sticl\.

*Titlu: Nomazii. ~ncepe cu o mutare [i se termin\ cu evacuarea

de pe p\m`nturile algeriene.

*2 glorific\ri: femeia s\rac\ [i lumea p\g`nismului (`n]elegere [i

fericire.).

*Toat\ lumea `l iube[te pe Pierre. Succesele [i orgoliul lui J. `i

atrag du[m\nii.*

Scen\ de lin[aj: 4 arabi arunca]i de pe Kassour.

*Mama sa este Hristos.

*A face s\ se vorbeasc\ despre J., a-l aduce, a-l prezenta prin

intermediul celorlal]i [i prin portretul contradictoriu pe care cu to]ii`mpreun\ `l fac asupra lui.

Cultivat, sportiv, libertin, singuratic [i cel mai bun dintre pri-eteni, de o loialitate f\r\ pat\ etc. etc.

„Nu iube[te pe nimeni“, „nu-i pe lume inim\ mai generoas\“,„rece [i distant“, „cald [i `nfl\c\rat“, to]i `l g\sesc energic `n afar\ de el, mereu culcat.

A face astfel ca personajul s\ creasc\ .C`nd el vorbe[te: „Am nceput s\ cred n nevinov\]ia mea. Eram

un ]ar. Domneam peste toate [i peste to]i, la dispozi]ia mea (etc.).

1 Cuv`nt ilizibil2 Cuv`nt spaniol nsemn`nd: nimic. (n.tr.)

PRIMUL OM 225

Bi d i ` ` i \ \ i \ i f\ \ ` d i l\

ALBERT CAMUS224



*Sf`r[it. Ea `[i `nal]\ c\tre el mìnile cu articula]ii noduroase [i-i

m`ngìe obrazul. „Tu e[ti cel mai mare.“ Era at`ta iubire [i adora]ie`n ochii ei `ntuneca]i la culoare (`n orbita un pic `mb\tr`nit\) `nc`t cineva din el – cel care [tia – se r\zvr\ti... ~n clipa urm\toare, o lua `n bra]e. Din moment ce ea, cea mai clarv\z\toare, `l iubea, trebuia s\ accepte [i el acest lucru, [i pentru a recunoa[te acea iubire tre-buia s\ se iubeasc\ un pic pe sine `nsu[i...

*Subiect din Musil: c\utarea salv\rii spiritului `n lumea modern\ –

D: [Frecventare] [i desp\r]ire `n Poseda]ii .

*Tortur\. C\l\u din solidaritate. Nu m-am putut niciodat\

apropia de nici un om – acum s`ntem cot la cot.

*Starea cre[tin\: senza]ia pur\.

*Cartea trebuie s\ fie neterminat\. Ex.: „{i pe vaporul care-l rea-

ducea `n Fran]a...“*

Gelos, se face c\ nu este [i joac\ personajul omului de lume. {iapoi nu mai este gelos.

*La 40 de ani, recunoa[te c\ are nevoie de cineva care s\-i arate

calea [i care s\-i aduc\ dojan\ sau laud\: un tat\. Autoritatea [i nuputerea.

*X vede un terorist tr\g`nd `n... ~l aude alerg`nd `n spatele lui pe

o strad\ `ntunecoas\, nu se mi[c\, se `ntoarce brusc, `l face s\ cad\

pun`ndu-i piedic\, revolverul cade. Ia arma [i-l ]ine pe cel\lalt la respect, apoi se g`nde[te c\ nu-l poate preda, `l ia cu el pe o strad\ `ndep\rtat\, `l pune s\ fug\ dinaintea lui [i trage.

*T`n\ra actri]\ care este `n tab\r\: firul de iarb\, prima iarb\ `n

mijlocul zgurei [i acel sentiment acut de fericire. Pr\p\dit [i vesel.

– Bine , dar vrea u mai `nt` i s\ v\ prev in, c\ci f\r\ `ndo ial\ dumneavoastr\ nu a]i `nt`lnit vreodat\ b\rba]i. Asculta]i cuaten]ie. V\ consider r\spunz\tor pentru ce se va `nt`mpla al\-turi, dup\ cum spune]i. Dac\ nu cedez, n-o s\ fie nimic. Pur [ isimplu, o s\ v\ scuip `n fa]\ `n public `n ziua `n care acest lucruva fi cu putin]\. Dar dac\ nu cedez [i totu[i o s\ scap, fie c\ va fi peste un an sau peste 20, o s\ v\ omor, pe dumneavoastr\ personal.

– Ave]i grij\ de el, spuse locotenentul, e unul care face pe durula .

*Amicul lui J. se las\ ucis, „pentru ca Europa s\ devin\ posi-

bil\.“ Pentru a face Europa, e nevoie de o victim\ voluntar\.

*J. tr\ie[te cu patru femei n acela[i timp [i duce a[adar o via]\ vid\ .

*C.S.: c`nd sufletul prime[te o prea mare suferin]\, ì vine un fel

de apetit pentru nenorocire care...

*

Cf. Istoria mi[c\rii Combat.*

Chatte care moare la spital `n timp ce radio-ul vecinului de-biteaz\ prostii.

– Boal\ de inim\. Mort ambulant. „Dac\ m-a[ sinucide, m\car a[ avea ini]iativa.“

*„Tu singur\ vei [ti c\ m-am sinucis. ~mi cuno[ti principiile.

Uram sinuciderile. Din cauza a ceea ce ele produc celorlal]i . Tre-buie, dac\ ]ii la acest lucru, s\ fardezi realitatea. Din generozitate.De ce ]i-o spun? Pentru c\ ]ie `]i place nenorocirea. E un cadou pe

care ]i-l fac. Poft\ bun\ !“*

J.: „Via]a trepidant\, re`nnoit\, multiplicitatea fiin]elor [i expe-rien]elor, puterea de re`nnoire [i de [pulsare] (Lope).“

a ~l nt`lne[te dezarmat [provoac\ ] duelul.

d t \ i i d\ ` \ \ \ ` l l\ t El

PRIMUL OM 227

M i t` i l i b t J t \ t E ? D [

ALBERT CAMUS226



dreapta, c\ruia i se d\ `n gur\ s\ m\n`nce, pe care-l spal\ etc. El`nchide la loc u[a.

*El [tie c\ are un cancer, dar nu spune c\ [tie. Ceilal]i cred c\

joac\ teatru.

*Partea I: Alger, Mondovi. {i `nt`lne[te un arab care-i vorbe[te

despre tat\l s\u. Raporturile lui cu lucr\torii arabi.*

J. Douai: Ecluza.

*Moartea lui Béral la r\zboi.

*Strig\tul lui F. `nl\crimat\ c`nd afl\ de leg\tura lui cu Y.: „{i eu s`nt

frumoas\.“ {i strig\tul lui Y.: „Ah ! s\ vin\ cineva s\ m\ ia de aici.“

*Dup\, mult dup\ dram\, F. [i M. se `nt`lnesc.

*Hristos n-a aterizat `n Algeria.

*~nt`ia scrisoare primit\ de la ea [i sentimentul lui `n fa]a pro-

priului nume scris de m`na ei.

*~n mod ideal, dac\, de la un cap la altul, cartea ar fi scris\ mamei –

[i s-ar afla abia la sf`r[it c\ ea nu [tie s\ citeasc\ –, da asta ar fia .

*{i ceea ce dorea el mai mult pe lume, [i anume ca mama lui s\

citeasc\ tot ce era via]a [i trupul lui, acest lucru era cu neputin]\.Iubirea lui, singura lui iubire va fi pe veci mut\.

*De smuls aceast\ familie s\rman\ destinului celor s\rmani care

este acela de a dispare din istorie f\r\ a l\sa urme. Cei mu]i.Ei erau [i s`nt mai mari dec`t mine.

*

Mai t`rziu ea-l iube[te pe Jean – pentru c\ este pur . Eu? Dar eu [numerit ] ca tu s\ m\ iube[ti. Tocmai. Cei care [provoac\ ] dragostea,chiar dec\zu]i fiind, s`nt regii [i justificatorii lumii.

*28 nov. 1885: na[terea lui C. Lucien la Ouled-Fayet; fiu al lui

C. Baptiste (43 ani) [i al lui Cormery Marie (33 ani). C\s\torit `n1909 (13 nov .) cu domni[oara Sint „s Catherine (n\scut\ la 5 nov.1882). Decedat la Saint-Brieuc la 11 oct. 1914.

*La 45 de ani, compar`nd datele, descoper\ c\ fratele s\u s-a

n\scut dup\ dou\ luni de la c\s\torie? Or unchiul care tocmai i-a descris ceremonia vorbe[te de o rochie sub]ire lung\...

*Un medic o ajut\ s\-l nasc\ pe al doilea fiu `n casa cea nou\ `n

care au fost `ngr\m\dite mobilele.

*Ea pleac\ `n iulie ’14 cu copilul umflat de `n]ep\turile

]`n]arilor de pe Seybouse. August, mobilizare. So]ul `[i ajunge din

urm\ [unitatea ] direct la Alger. Fuge `ntr-o sear\ pentru a-[i`mbr\]i[a cei doi copii. Nu-l vor mai revedea p`n\ la anun]area mor]ii sale.

*Un colonist, care, expulzat fiind, distruge viile, face s\ ias\ `n

eviden]\ toat\ am\r\ciunea... „Dac\ ceea ce am f\cut noi aici este ocrim\, trebuie s-o [tergem...“

*Mama (`n leg\tur\ cu N.): ziua `n care ai fost tu „primit“ –

„c`nd ]i s-a dat prima.“

*

Criklinski [i dragostea ascetic\.*

Se mir\ c\ Marcelle pe care tocmai [i-a f\cut-o amant\ nu sesinchise[te de nefericirea ]\rii. „Vino“, spune ea. Deschide o u[\:copilul ei de 9 ani – n\scut cu forcepsul cu nervii motori zdrobi]i – paralizat, nevorbind, cu partea st`ng\ a chipului mai `nalt\ dec`t

a T.I. subliniat

PRIMUL OM 229

De `nceput cu noaptea na[terii. Cap. I, apoi cap. II: 35 de anii i b di l S i B i

ALBERT CAMUS228



*Mama: ca un M`[kin ignorant. Nu cunoa[te via]a lui Hristos, `n

afar\ de cea de pe cruce. {i cine totu[i e mai aproape de el?

*Diminea]a, `n curtea unui hotel din provincie, a[tept`nd pe M.

Acel sentiment de fericire pe care nu-l putuse vreodat\ `ncerca dec`t `n provizoriu, `n ne`ng\duit – care prin faptul c\ era ne`ng\duit `mpiedica fericirea asta s\ dureze vreodat\ – o otr\vea chiar `n mare parte a timpului, mai pu]in `n rarele d\]i `n care seimpunea, ca acum, `n stare pur\, `n lumina u[oar\ a dimine]ii,printre daliile `nc\ lucind de rou\...

*Istoria lui XX.Vine, for]eaz\, „s`nt liber\“ etc., face pe femeia liber\. Apoi se a[ea-

z\ goal\ `n pat, face totul pentru... finalmente un am\r`t de [ ]1. Nefericit.~[i p\r\se[te so]ul – disperat etc. So]ul i scrie celuilalt: „Dumneata

e[ti r\spunz\tor. Continu\ s-o vezi sau ea se va sinucide.“ De fapt, e[ecsigur: fiin]\ `ndr\gostit\ de absolut, [i `n cazul \sta `ncerci s\ cultivi

imposibilul – a[adar ea se sinucide. Sose[te so]ul. „{tii ce m\ aduce. – Da. – Bun, ai de ales, te omor sau m\ omori. – Nu, dumitale trebuies\-]i revin\ povara alegerii. – Omoar\.“ De fapt, tipul de blocaj n carevictima nu este cu adev\rat r\spunz\toare. Dar [f\r\ `ndoial\ ] era r\spunz\toare de altceva pentru care nu a pl\tit niciodat\. T`mpenie.

*Ea are `n ea spiritul de distrugere [i de moarte. Ea este [menit\ ]

lui Dumnezeu.

*Un naturist: `n stare de ne`ncredere perpetu\ fa]\ de hran\, de

aer etc.

*~n Germania ocupat\:Bun\ seara, Herr offizer.

mai t`rziu, un om va cobor` din tren la Saint-Brieuc.

*Gr.1, pe care l-a recunoscut ca p\rinte, s-a n\scut acolo unde

adev\ratul tat\ a murit [i este `ngropat.

*Pierre `mpreun\ cu Marie. La `nceput, el n-o poate avea: de

aceea `ncepe s-o iubeasc\. Dimpotriv\, J. cu Jessica, fericirea ime-diat\. De aceea are nevoie de timp ca s-o iubeasc\ cu adev\rat – corpul ei o ascunde.

*Dricul pe platourile `nalte [Figari].

*P\]ania ofi]erului neam] [i a copilului: nimic nu merit\ s\ mori

pentru el.

*Paginile dic]ionarului Quillet : mirosul lor, plan[ele.

*

Mirosurile dog\riei: tala[ul are mirosul mai [ ]2 dec`t rumegu[ul.*

Jean insatisfac]ia lui ve[nic\.

*P\r\se[te casa adolescent pentru a se culca singur.

*Descoperirea religiei `n Italia: prin art\.

*Sf`r[itul cap. I: `n vremea asta, Europa `[i acorda tunurile. Ele

au izbucnit [ase luni mai t`rziu. Mama sose[te la Alger, cu un copilde patru ani de m`n\, cu cel\lalt `n bra]e, acesta din urm\ tumefiat

de `n]ep\turile ]`n]arilor de la Seybouze. S-au `nf\]i[at la bunica instalat\ `n trei `nc\peri ale unui cartier s\rac. „Mam\, `]imul]umesc c\ ne prime[ti.“ Bunica, dreapt\, cu ochii limpezi [iaspri privind-o: „Fata mea, va trebui s\ munce[ti.“

1 Grenier 2 Un cuv`nt ilizibil


c\ o iube[te pe Jessica c\ `n sf`r[it iube[te iar restul lumii vine ca

PRIMUL OM 231

Bun\ seara spune J `nchiz`nd u[a Tonul vocii lui `l uime[te {i

ALBERT CAMUS230



c\ o iube[te pe Jessica, c\ `n sf`r[it iube[te, iar restul lumii vine ca o umbr\ al\turi de ea.

*Nu m\ aflam `n nimic din ceea ce am spus sau am scris. Nu eu

m-am c\s\torit, nu eu am fost tat\, nu eu... etc...

*Memorii numeroase pentru a-i `ncorpora pe copiii g\si]i colo-

niz\rii Algeriei. Da. Noi to]i aici.

*Tramvaiul de diminea]\, de la Belcourt la pia]a Guvernului. ~n

fa]\, vatmanul [i manetele sale.

*O s\ povestesc istoria unui monstru.Istoria pe care o s-o povestesc...

*Mama [i istoria: I se anun]\ sputnikul: „Oh, nu mi-ar place

acolo sus !“

*

Capitol de-a-nd\ratelea . Ostateci sat Kabyl. Soldat scopit – cer-cetare atent\ etc., din aproape `n aproape p`n\ la prima `mpu[c\tur\ a coloniz\rii. Dar de ce s\ ne oprim acolo? Cain l-a ucis pe Abel.Problem\ tehnic\: un singur capitol sau n contrapunct?

*Rasteil: un colonist cu o stra[nic\ musta]\, cu favori]i c\run]i.Tat\l s\u: un dulgher din cartierul Saint-Denis; mama sa: sp\-

l\toreas\ de lenjerie fin\.To]i coloni[tii parizieni de altfel ([i mul]i din cei de la 1848).

Mul]i [omeri la Paris. Constituanta votase 50 de milioane pentru a expedia o „colonie“:

Pentru fiecare colonist:o locuin]\ 2 p`n\ la 10 hectaresemin]e, culturi etc.Ra]ii de alimente

Bun\ seara, spune J. `nchiz`nd u[a. Tonul vocii lui `l uime[te. {i`n]elege c\ mul]i dintre cuceritori nu au acest ton dec`t pentru c\ s`nt jena]i s\ cucereasc\ [i s\ ocupe.

*J. vrea s\ nu fie. Ce face el, `[i pierde numele etc.

*Personaj: Nicole Ladmiral.

*„Triste]ea african\“ a tat\lui.

*Sf`r[it. ~l ia pe fiul s\u la Saint-Brieuc. ~n mica pia]\, posta]i unul

`n fa]a celuilalt. Cum tr\ie[ti? spune fiul. Ce? Da, cine e[ti tu etc.(Fericit) el sim]i c\ `n jurul lui umbra mor]ii devenea mai compact\.

*Noi b\rba]ii [i femeile acestei epoci, ai acestui ora[, n aceast\ ]ar\,

ne-am str`ns `n bra]e, ne-am respins, ne-am cuprins din nou, ne-amdesp\r]it `n sf`r[it. Dar `n tot acest timp n-am `ncetat de a ne ajuta s\ tr\im, cu acea minunat\ complicitate a celor care au de luptat [i de

suferit mpreun\. Ah! asta nseamn\ iubirea – iubirea pentru to]i.*

La 40 de ani, dup\ ce toat\ via]a, comandase carne fript\ `ns`nge `n restaurante, `[i d\du seama c\-i pl\cea `n realitate fript\ c`t trebuie [i deloc `n s`nge.

A te elibera de orice preocupare pentru art\ [i form\. A reg\si con-tactul direct, f\r\ intermediar, a[adar inocen]a. Auita aici arta, `nseamn\ a uita de sine . A renun]a la sine nu din virtute. Dimpotriv\, a-]i accepta infernul. Cel ce vrea s\ fie mai bun se prefer\, cel ce vrea s\ se bucurese prefer\. Doar cel ce accept\ ceea ce vine dimpreun\ cu consecin]ele,renun]\ la ceea ce este, la eul s\u. Acela este atunci `n contact direct.

A reg\si m\re]ia grecilor sau a marilor ru[i prin acea inocen]\ de gradul 2. A nu avea team\. Anu avea team\ de nimic... Dar cine`mi va veni `n ajutor!

*Dup\-amiaza aceea, pe drumul de la Grasse spre Cannes, unde

`ntr-o exaltare de necrezut descoper\ brusc, [i dup\ ani de leg\tur\,

Pentru a se duce s\ [i spele rufele `ntr un afluent al Seybouze i

PRIMUL OM 233

Nu exist\ cale ferat\ (nu mergea dec`t p`n\ la Lyon) De unde

ALBERT CAMUS232



Pentru a se duce s\-[i spele rufele `ntr-un afluent al Seybouze-i,era nevoie de o escort\ de solda]i.

Metereze construite + [an]uri de c\tre armat\. C\su]e [i gr\dini,construiesc cu m`na lor.

Cinci sau [ase lei rag `n jurul satului. (Leu de Numidia cucoam\ neagr\.) {acali. Mistre]i. Hien\. Panter\.

Atacuri asupra satelor. Furturi de vite. ~ntre Bône [i Mondovi, un car se `mpotmole[te. C\l\torii se duc s\ cear\ `nt\riri, cu excep]ia unei tinerefemei `ns\rcinate. O reg\sesc cu p`ntecele spintecat [i cu s`nii t\ia]i.

Prima biseric\, patru ziduri din chirpici, f\r\ scaune, c`teva b\nci.Prima [coal\: o colib\ din pr\jini [i r\muri[. 3 surori.P\m`nturile: parcele dispersate, se ar\ cu pu[ca pe um\r.

~ntoarcerea `n sat seara.O coloan\ de 3 000 de solda]i francezi `n trecere face razie `n

sat `n cursul nop]ii.Iunie ’51: r\zmeri]\. Sute de c\l\re]i `n burnus `n jurul satului.

Mimeaz\ tunuri pe micile metereze cu burlane de sob\.

*

~n realitate, parizienii pe ogor; mul]i se duceau la c`mp pe capcu joben cu resort, iar so]iile lor `n rochii de m\tase.

*Interzis fumatul ]ig\rii. Doar pipa cu c\p\cel era `ng\duit\.

(Din cauza incendiilor.)

*Casele cl\dite `n ’54.

*~n departamentul Constantine, dou\ treimi din coloni[ti au

murit aproape f\r\ s\ se fi atins de h`rle] sau de plug.Vechi cimitir al coloni[tilor, imensa uitare1.

*Mama. Adev\rul este c\, `n pofida iubirii mele, nu putusem tr\ila nivelul acelei r\bd\ri oarbe, f\r\ fraze, f\r\ proiecte. Nu putusemtr\i via]a ei ignorant\. {i cutreierasem lumea, cl\disem, creasem,

Nu exist\ cale ferat\ (nu mergea dec`t p`n\ la Lyon). De undecanale – pe [lepuri trase de cai de la edec. Marseieza , C`ntecul ple- c\rii , binecuv`ntarea clerului, drapel `nm`nat pentru Mondovi .

6 [lepuri fiecare de 100 la 150 m. Instala]i pe saltele de paie.Femeile pentru a-[i schimba lenjeria se dezbr\cau `n spatele unor cear[afuri pe care [i le ]ineau unele altora.

Aproape o lun\ de c\l\torie.

*La Marsillia, `n Lazaretul cel mare (1500 persoane), timp de o

s\pt\m`n\. ~mbarca]i apoi pe o veche fregat\ cu zbaturi: Labrador .Plecarea sub suflul mistralului. Cinci zile [i cinci nop]i – to]i bolnavi.

Bône – cu `ntreaga popula]ie pe chei spre a `nt`mpina coloni[tii.Obiectele `ngr\m\dite `n cal\ [i care dispar.De la Bône la Mondovi (pe vehiculele-anex\ ale armatei, iar

b\rba]ii pe jos pentru a l\sa loc [i aer femeilor [i copiilor) nu exista drum. Cu aproxima]ie prin c`mpia ml\[tinoas\ sau prin h\]i[uri, subprivirea ostil\ a arabilor, `nso]i]i de haita url\toare a c`inilor kabyli – 8 XII 481. Mondovi nu exista, corturi militare. Noaptea, femeile

pl`ngeau – 8 zile de ploaie algerian\ peste corturi, [i uedurile dau pedinafar\. Copiii `[i f\ceau nevoile sub corturi. Dulgherul construie[tead\posturi u[oare acoperite cu cear[afuri pentru a proteja mobilele.Trestiile scobite t\iate pe malurile Seybouze pentru ca s\ poat\ copiiiurina din\untru spre afar\.

4 luni `n corturi apoi bar\ci provizorii din sc`nduri; fiecare barac\ dubl\ trebuia s\ g\zduiasc\ [ase familii . ~n prim\vara lui ’49: c\lduripremature. Oamenii se coc `n bar\ci. Paludism apoi holer\. 8 p`n\ la 10 mor]i pe zi. Fiica dulgherului, Augustina, moare, apoi nevasta lui.Cumnatul de asemeni. (S`nt nmorm`nta]i ntr-un banc de tuf vulcanic.)

Re]eta medicilor: Dansa]i ca s\ v\ `ncinge]i s`ngele.

Iar ei danseaz\ `n fiecare noapte `ntre dou\ `nmorm`nt\ri, cu unl\utar al\turi.Concesiunile nu aveau s\ fie distribuite dec`t `n 1851. Tat\l

moare. Rosine [i Eugène r\m`n singuri.

1 ~ncercuit cu o linie de c\tre autor 1 „Imensa uitare“ este ncercuit de autor.

*

PRIMUL OM 235

consumasem fiin]ele Zilele mele fuseser\ pline ochi – `ns\ nimic

ALBERT CAMUS234



*Partea I Nomazii

1. Na[tere `n cursul mut\rii. 6 luni dup\ r\zboia . Copilul. Alger,tat\l `n uniform\ de zuav pe cap cu p\l\rie de pai pleca la atac.

2. 40 de ani dup\. Fiul `n fa]a tat\lui `n cimitirul din Saint-Brieuc.Se re`ntoarce `n Algeria.

3. Sosirea `n Algeria pentru „evenimente“. Cercetare.C\l\torie la Mondovi. Reg\se[te copil\ria [i nu pe tat\l.Afl\ c\ el este primul omb.

Partea a II-a Primul om

Adolescen]a: Lovitura de pumnSport [i moral\

B\rbatul: Ac]iune politic\ (Algeria), Rezisten]a

Partea a III-a Mama

Iubirile~mp\r\]ia: vechiul camarad de sport, vechiul prieten Pierre,

b\tr`nul `nv\]\tor [i istoria celor dou\ angaj\ri ale sale.

Mama 1

~n ultima parte, Jacques `i explic\ mamei sale problema arab\,civiliza]ia creol\, soarta Occidentului. „Da, spune ea, da.“ Apoiconfesiune complet\ [i sf`r[it.

*Exista un mister la acel om, [i un mister pe care voia s\-ll\mureasc\.

consumasem fiin]ele. Zilele mele fuseser\ pline ochi – `ns\ nimicnu-mi umpluse inima precum...

*{tia c\ avea s\ plece, s\ se `n[ele iar\[i, s\ uite ceea ce [tia. ~ns\,

tocmai, ceea ce [tia el, era c\ adev\rul vie]ii sale se afla acolo, `n`nc\perea aceea... Va fugi ne`ndoielnic de acel adev\r. Cine poateoare tr\i cu adev\rul s\u? Este `ns\ de ajuns s\ [tii c\ el se afl\ acolo, este de ajuns `n sf`r[it s\-l cuno[ti, iar el s\ alimenteze `n tineo [fervoare] tainic\ [i t\cut\, fa]\ de moarte.

*Cre[tinismul mamei la sf`r[itul vie]ii ei. Femeii s\race, nefe-

ricite, ignorante [ ]1 s\-i arate sputnikul? Fie ca crucea s\-i fiesprijin!

*~n ’72, c`nd ramura patern\ se instaleaz\, ea succed\:„comunei„revoltei arabe din ’71 (primul ucis din Mitija a fost un

`nv\]\tor.)

Alsacienii ocup\ p\m`nturile r\zvr\ti]ilor.*

Dimensiuni ale epocii.

*Ignoran]a mamei `n contrapunct cu toate [ ]2 din istorie [i din

lume.Bir Hakeim: „e departe“ sau „acolo“.Religia ei e vizual\. {tie ce a v\zut f\r\ a putea interpreta. Isus

`nseamn\ suferin]a, el cade etc.

*Lupt\toare.

*De scris [ ]3 s\u, pentru a reg\si adev\rul.

1 Un cuv`nt ilizibil2 Un cuv`nt ilizibil3 Dou\ cuvinte ilizibile

a Mondovi n ’48b Mahonezii n 1850–Alsacienii n ’872–’873–-’914.1 ~ntreg acest pasaj a fost `ncadrat cu o linie de c\tre autor.

*

PRIMUL OM 237

~ns\ `n cele din urm\ nu exist\ dec`t misterul s\r\ciei care face

ALBERT CAMUS236



*Colierele de iasomie v`ndute de arabi. {iragul de flori parfu-

mate galbene [i albe [ ]1. Colierele se ofilesc repede [ ]2, florile`ng\lbenesc [ ]3, `ns\ mirosul `ndelungat, `n camera s\rac\.

*Zile de mai la Paris unde pungu]a alb\ a florilor de castani

plute[te pretutindeni `n aer.

*O iubise pe mama sa [i pe copilul ei, tot ceea ce nu depindea de el

de a alege. {i `n cele din urm\, el care contestase totul, care reconsi-derase totul, nu iubise niciodat\ dec`t necesitatea. Fiin]ele pe care soar-ta i le impusese, lumea a[a cum ì ap\rea ea, tot ceea ce `n via]a sa nuputuse evita, boala, voca]ia, gloria sau s\r\cia, steaua sa `n fine. ~n ceprive[te restul, tot ce fusese nevoit s\ aleag\, se str\duise s\ iubeasc\,ceea ce nu-i acela[i lucru. Cunoscuse ne`ndoielnic uimirea, pasiunea [ichiar clipele de tandre]e. ~ns\ fiecare clip\ `l azv`rlise iar\[i spre alteclipe, fiecare fiin]\ spre alte fiin]e, nu iubise nimic, `n sf`r[it, din ceea ce alesese, n afar\ doar de ceea ce ncetul cu `ncetul i se impusese prin

circumstan]e, durase datorit\ nt`mpl\rii tot at`t c`t [i datorit\ voin]ei, [i`n cele din urm\ devenise necesitate: Jessica. Dragostea adev\rat\ nueste o alegere nici o libertate. Inima, inima mai ales nu este liber\. Ea este inevitabilul [i recunoa[terea inevitabilului. Iar el, cu adev\rat, nuiubise niciodat\ din toat\ inima lui dec`t inevitabilul. Acum nu-i mair\m`nea dec`t s\-[i iubeasc\ propria moarte.

*a Mìne, [ase sute de milioane de galbeni, miliarde de galbeni,

de negri, de tuciurii, se rostogoleau spre Europa... [i `n cel mai buncaz [o vor converti]. Atunci tot ce fuseser\ `nv\]a]i, el [i cei aidoma lui, tot ce `nv\]ase el de asemeni, din acea zi oamenii din rasa lui,toate valorile pentru care el tr\ise, vor muri de inutilitate. Ce va

~ns\ `n cele din urm\ nu exist\ dec`t misterul s\r\ciei care facefiin]ele f\r\ nume [i trecut.

*Tinere]e pe plaje. Dup\ zilele pline de strig\te, de soare, de vio-

lente eforturi, de dorin]\ surd\ sau strident\. Seara se las\ pestemare. Un l\stun ]ip\ sus `n v\zduh. Iar angoasa ì str`nge inima.

*~n cele din urm\ `l ia ca model pe Empedocle. Filozoful [ ]1

care tr\ie[te singur.

*Vreau s\ scriu aici povestea unui cuplu legat prin acela[i

s`nge [i toate diferen]ele. Ea asem\n\toare cu tot ce arep\m`ntul mai bun, iar el `n mod calm monstruos. El azv`rlit `ntoate nebuniile istoriei noastre; ea str\b\t`nd aceea[i istorie ca [icum ar fi cea a tuturor timpurilor. Ea t\cut\ `n mare parte a tim-pului [i dispun`nd abia de c`teva cuvinte pentru a se exprima; elvorbind ne`ncetat [i incapabil s\ g\seasc\ printre mii de cuvinteceea ce ea putea spune printr-una singur\ din t\cerile sale...

Mama [i fiul.*

Libertatea de a adopta orice ton.

*Jacques, care se sim]ise p`n\ acum solidar cu toate victimele,

recunoa[te acum c\ este solidar [i cu c\l\ii. Triste]ea lui. Defini]ie.

*Ar trebui s\ po]i tr\i ca un spectator al propriei tale vie]i. Pen-

tru a-i ad\uga visul care ar `ncheia-o. ~ns\ tr\ie[ti, [i al]ii `]iviseaz\ via]a.

*O privea. Totul se oprise, iar timpul se desf\[ura zumz\ind. Ca

`n acele spectacole de cinema `n care, imaginea disp\r`nd `n urma unui deranjament, nu mai auzi n `ntunericul s\lii dec`t desf\[urarea mecanic\... `n fa]a ecranului gol.


1 {ase cuvinte ilizibile2 Dou\ cuvinte ilizibile3 Dou\ cuvinte ilizibilea Viseaz\ n timpul siestei.

*

PRIMUL OM 239

mai avea atunci valoare? ...T\cerea mamei sale. El `[i depunea

ALBERT CAMUS238



*a Saddok:1) – Dar de ce s\ te `nsori astfel, Saddok?

– Trebuie oare s\ m\ `nsor ca francezii? – Ca francezii sau altfel ! De ce s\ te supui unei tradi]ii pe care tu o

consideri prosteasc\ [i crud\ b? – Pentru c\ poporul meu s-a identificat cu aceast\ tradi]ie, pen-

tru c\ nu are nimic altceva, pentru c\ a r\mas fixat `n ea, [i pentruc\ a te separa de aceast\ tradi]ie `nseamn\ a te separa de el. Deaceea voi intra m`ine `n aceast\ camer\, [i voi despuia o necunos-cut\, [i o voi viola `n vacarmul `mpu[c\turilor.

– Bine, p`n\ atunci, hai s\ `not\m.

2) Ei, cum r\m`ne? – Ei spun c\ deocamdat\ trebuie consolidat frontul ant ifascist,

c\ Fran]a [i Rusia trebuie s\ se apere `mpreun\. – Nu se pot oare ele ap\ra f\c`nd s\ domneasc\ dreptatea la ele

acas\?

– Ei spun c\ asta va fi pentru mai t`rziu, c\ trebuie s\ a[tept\m. – Dreptatea nu va a[tepta [i tu o [tii bine. – Ei spun c\ dac\ nu a[tepta]i, ve]i sluji n mod obiectiv fascismul. – {i de aia e bun\ `nchisoarea pentru fo[tii vo[tri tovar\[i. – Ei spun c\ e regretabil c\ este a[a, dar c\ nu se poate proceda altfel. – Ei spun, ei spun. Iar tu taci. – Eu tac.~l privea. C\ldura `ncepea s\ creasc\.

– Atunci, m\ tr\dezi?Nu spusese: „tu ne tr\dezi“ [i avea dreptate c\ci tr\darea

prive[te trupul, individul singur etc... – Nu. P\r\sesc ast\zi partidul...

3) – Aminte[te-]i de 1936.

mai avea atunci valoare? ...T\cerea mamei sale. El `[i depunea armele `n fa]a ei.

*M. are 19 ani. El avea pe atunci 30, [i nu se cuno[teau unul pe

altul. El `n]elege c\ nu te po]i re`ntoarce pe firul timpului, s\ `mpiedici fiin]a iubit\ s\ fi existat, s\ fi f\cut, s\ fi suferit, nu posezinimic din ceea ce alegi. C\ci ar trebui s\ alegi o dat\ cu primul ]ip\t de la na[tere, iar noi ne na[tem desp\r]i]i – `n afar\ de mam\. Nuposed\m dec`t necesarul, [i trebuie s\ ne ntoarcem la el [i (de v\zut nota precedent\) s\ ne supunem lui. Ce nostalgie totu[i [i ce regret!

Trebuie s\ renun]\m. Nu, s\ `nv\]\m s\ iubim ceea ce este impur.

*~n cele din urm\, i cere iertare mamei lui – Pentru ce, ai fost un fiu

bun – Dar asta e pentru tot restul pe care ea nu-l poate [ti [i nici m\car `nchipui [ ]1 c\ este singura n stare s\ ierte (?).

*Deoarece am inversat, s\ o ar\t pe Jessica `n v`rst\ mai `nainte

de a o ar\ta t`n\r\.

*O ia `n c\s\torie pe M. pentru c\ ea n-a mai cunoscut vreun b\rbat

iar el este fascinat de acest lucru. A luat-o `n c\s\torie din cauza defectelor lui `n fond. Va `nv\]a mai apoi s\ iubeasc\ femeile care aufost de folos – adic\ – s\ iubeasc\ necesitatea `ngrozitoare a vie]ii.

*Un capitol despre r\zboiul din ’14. Incubator al epocii noastre.

V\zut de mam\? Care nu cunoa[te nici Fran]a, nici Europa, nicilumea. Care crede c\ schijele de obuz s`nt autonome etc.

*Capitole alternate care i-ar conferi o voce mamei. Comentariul

acelora[i fapte dar cu vocabularul ei de 400 de cuvinte.

*~n fond o s\ vorbesc despre cei pe care `i iubeam. {i doar

despre asta. Bucurie profund\.


a Toate astea `ntr-un stil [netr\it ] liric nerealist tocmaib Francezii au dreptate, ns\ ra]iunea lor ne oprim\. {i de aceea eu aleg nebunia arab\,nebunia oprima]ilor.

Iluminare pe drumul de la Cannes la Grasse...

PRIMUL OM 241

– Eu nu s`nt un terorist pentru comuni[ti. S nt terorist `mpotriva

ALBERT CAMUS240



p d d C s ss

*Iar el [tia c\, chiar dac\ ar trebui s\ se `ntoarc\ la acea usc\ciune

`n care tr\ise tot timpul, i-ar consacra via]a sa, inima sa, recuno[tin]a `ntregii sale fiin]e care-i `ng\duise o dat\, o singur\ dat\ poate, dar odat\, s\ aib\ acces...

*De `nceput ultima parte cu aceast\ imagine:m\garul orb care r\bd\tor vreme de ani de zile se `nv`rte `n

jurul noriei, `ndur`nd loviturile, natura feroce, soarele, mu[tele,`ndur`nd iar\[i, iar din acea lent\ `naintare `n cerc, aparent steril\,monoton\, dureroas\, apele ]`[nesc neostoit...

*1905. R\zboiul din Maroc al lui L.C.1 Dar, la cel\lat cap\t al

Europei, Kaliayev.

*Via]a lui L.C. ~n `ntregime involuntar\, `n afar\ de voin]a lui de

a fi [i de a persista. Orfelinat. Lucr\tor agricol obligat s\-[i ia `n

c\s\torie femeia. Via]a lui se construie[te astfel f\r\ voia lui – iar apoi r\zboiul `l ucide.

*Se duce s\-l vad\ pe Grenier: „Oamenii asemeni mie, am re-

cunoscut-o, s`nt datori s\ asculte. Le trebuie o regul\ imperioas\ etc.Religia, dragostea etc.: cu neputin]\ pentru mine. Am decis a[adar s\ v\ dau ascultare.“ Ceea ce urmeaz\ (nuvel\).

*Finalmente, el nu [tie cine este tat\l s\u. Dar el `nsu[i cine este?

Partea a 2-a.

*Cinematograful mut, lectura subtitr\rilor pentru bunica.

*Nu, eu nu s`nt un fiu bun: un fiu bun este acela care r\m`ne. Eu

am str\b\tut lumea, am `n[elat-o cu vanit\]ile, gloria, o sut\ de femei.

s o s p o [ o s pofrancezilor.

– Eu s`nt francez. {i femeia asta este. – {tiu. Cu at`t mai r\u pentru voi. – Atunci m\ tr\dezi.Ochii lui Saddok str\luceau cuprin[i parc\ de febr\.

*Dac\ `n cele din urm\ aleg ordinea cronologic\, doamna Jacquessau doctorul vor fi ni[te descenden]i ai primilor coloni[ti de la Mon-dovi.

S\ nu ne pl`ngem, spune doctorul, `nchipui]i-v\ doar pe primiino[tri p\rin]i, aici... etc.

*4) – {i tat\l lui Jacques ucis pe Marna. Ce mai r\m`ne din acea

via]\ obscur\? Nimic, o amintire impalpabil\ – scrumul u[or alunei aripi de fluture arse `n incendiul p\durii.

*Cele dou\ na]ionalisme algeriene. Algeria `ntre ’39 [i ’54 (rebe-

liunea). Ce devin valorile franceze `ntr-o con[tiin]\ algerian\, cea a primului om. Cronica celor dou\ genera]ii explic\ drama actual\.

*Colonia de vacan]\ la Miliana, trompetele caz\rmii diminea]a [i seara.

*Iubiri: ar fi vrut s\ fie toate virgine de trecut [i de b\rba]i. {i

singurei fiin]e pe care o `nt`lnise [i care a fost `ntr-adev\r astfel `iconsacrase via]a lui dar nu putuse niciodat\ s\ fie el `nsu[i fidel.Voia a[adar ca femeile s\ fie ceea ce nu era el `nsu[i. Iar ceea ce elera `l trimitea `nd\r\t la femeile care i se asem\nau [i pe care leiubea [i le poseda atunci cu furie [i for]\.

*Adolescen]\. For]a ei de via]\, credin]a ei `n via]\. ~ns\ el scuip\ s`nge. Deci cam asta ar fi via]a, spitalul, moartea, singur\tatea, aceast\ absurditate. De unde, disperarea. Iar `n str\fundul lui: nu, nu, via]a este altceva.

*1 Probabil Lucien Camus, tat\l

*

PRIMUL OM 243

– Dar, n-o iubeai dec`t pe ea? – Ah! N-am iubit-o dec`t pe ea?

ALBERT CAMUS242



Jacques, la evadarea din sala de redac]ie clandestin\, ucide unurm\ritor (se str`mba, se cl\tina, un pic `ndoit `n fa]\. Atunci Jacquessim]i urc`nd `n el o cumplit\ furie: `l lovi o dat\ `n plus de jos `n sus`n [g`t], [i o enorm\ gaur\ g`lg`i pe dat\ la baza g`tului, apoi, turbat de dezgust [i de furie, `l lovi `nc\ o dat\ [ ]1 drept `n ochi f\r\ s\ seuite unde lovea...)... apoi se duce la Wanda.

*}\ranul berber s\rac [i ignorant. Colonistul. Soldatul. Albul f\r\

p\m`nt. (~i iubea, pe ace[tia, [i nu pe acei meti[i cu pantofi galbeni as-cu]i]i [i fulare care doar luaser\ de la Occident ce avea acesta mai r\u.)

*Sf`r[it.~napoia]i p\m`ntul, p\m`ntul care nu este al nim\nui. ~napoia]i

p\m`ntul care nu-i aici de v`nzare nici de cump\rat (da [i Hristos n-a debarcat niciodat\ `n Algeria de vreme ce chiar [i c\lug\rii aveauaici proprietate [i concesiuni).

{i el exclam\, uit`ndu-se la maic\-sa, iar apoi la ceilal]i:

„~napoia]i p\m`ntul. D\rui]i `ntreg p\m`ntul s\racilor, celor cen-au nimic [i care s`nt at`t de s\raci `nc`t nici m\car n-au dorit vreo-dat\ s\ aib\ [i s\ posede, celor ce s`nt aidoma ei `n aceast\ ]ar\,imensa turm\ a celor ce tr\iesc `n mizerie, majoritatea arabi, [i c`]iva francezi [i care tr\iesc sau supravie]uiesc aici din `nc\p\]`nare [iputere de a `ndura, `n singura onoare care merit\ pe lume, cea a s\racilor, da]i-le lor p\m`ntul a[a cum se d\ ceea ce este sacru celor ce s`nt sacri, iar eu atunci, s\rac din nou [i `n sf`r[it, azv`rlit `n celmai r\u exil la cap\tul lumii, voi z`mbi [i voi muri fericit, [tiind c\ s`nt `n sf`r[it reuni]i sub soarele sub care m-am n\scut p\m`ntul pecare l-am iubit at`t de mult [i cei [i cea pe care i-am cinstit.

(Atunci marele anonimat va deveni fecund [i m\ va acoperi deasemenea – Voi reveni n aceast\ ]ar\.)

*R\zmeri]\. Cf. M`ine `n Algeria, p. 48, Servier.

, p p

*C`nd, l`ng\ morm`ntul tat\lui s\u, simte timpul disloc`ndu-se –

aceast\ nou\ ordine a timpului este cea a c\r]ii.

*Este omul lipsei de m\sur\: femeile etc.Deci [hiper-ul] este pedepsit `n el. Apoi [tie.

*Nelini[tea `n Africa atunci c`nd seara rapid\ coboar\ peste mare

sau peste platourile `nalte sau peste mun]ii fr\m`nta]i. Este nelini[tea sacrului, spaima `n fa]a ve[niciei. Aceea[i care, la Delfi, unde seara,produc`nd acelea[i efecte, a f\cut s\ r\sar\ templele. ~ns\ pe p\m`ntulAfricii templele s`nt distruse, [i nu mai r\m`ne dec`t aceast\ ap\sareimens\ peste inim\. Cum mor ei atunci ! T\cu]i, retra[i din toate.

*Ceea ce nu le pl\cea la el era algerianul.

*Raporturile lui cu banii. Datorate pe de-o parte s\r\ciei (el nu-[i

cump\ra nimic) pe de alt\ parte orgoliului s\u: nu se t`rguia niciodat\.*

Confesiunea mamei pentru a `ncheia.„Tu nu m\ `n]elegi, [i totu[i e[ti singura care poate s\ m\ ierte.

Mul]i oameni se ofer\ s-o fac\. Mul]i al]ii de asemenea strig\ pe toatetonurile c\ s`nt vinovat, iar eu nu s`nt vinovat atunci c`nd ei mi-o spun.Al]ii au dreptul s\ mi-o spun\ [i eu [tiu c\ au dreptate, [i c\ ar trebui s\ ob]in iertarea lor. Numai c\ ceri iertare celor despre care [tii c\ pot s\ te ierte. Pur [i simplu asta, s\ ierte, [i nu s\-]i cear\ s\ meri]i iertarea, s\ a[tep]i. [~ns\ ] pur [i simplu s\ le vorbe[ti, s\ le spui totul [i s\ prime[tiiertarea lor. Cei [i cele c\rora a[ putea s\ le-o cer, [tiu c\ undeva `ninimile lor, `n ciuda bun\voin]ei lor, nu pot [i nici nu [tiu s\ ierte. O

singur\ fiin]\ putea s\ m\ ierte, ns\ n-am fost niciodat\ vinovat fa]\ deel [i i-am dat prea-plinul inimii mele, [i totu[i m-a[ fi putut duce spreel, am f\cut-o adesea n t\cere, ns\ el a murit iar eu s`nt singur. Tu sin-gur\ o po]i face, `ns\ tu nu m\ `n]elegi [i nu m\ po]i citi. De aceea `]ivorbesc, `]i scriu ]ie, doar ]ie, [i, c`nd totul se va sf`r[i, voi cere iertaref\r\ alt\ explica]ie iar tu mi vei z`mbi...“

1 Patru cuvinte ilizibile

Tineri comisari politici ai F.L.N. care au adoptat ca pseudonim

ALBERT CAMUS244



DOU| SCRISORI

p p pnumele de Tarzan.

Da eu comand, eu ucid, eu tr\iesc `n mun]i, sub b\taia soarelui[i a ploii. Ce-mi propuneai tu mai bun: manevr\ la Béthune.

{i mama lui Saddok, cf. p. 115.

*Confrunt`ndu-ne cu... `n istoria cea mai veche din lume s`ntem

primii oameni – nu cei ai declinului a[a cum se spune `n [ ]1 ziare,ci aceia ai unor zori nesiguri [i diferi]i.

*Copii f\r\ Dumnezeu [i f\r\ tat\, mae[trii care ne erau propu[i

ne produceau oroare. Tr\iam f\r\ legitimitate – Orgoliu.

*Ceea ce se nume[te scepticismul noilor genera]ii – minciun\.De c`nd oare omul de treab\ care refuz\ s\-l cread\ pe mincinos

este scepticul?

*Noble]ea meseriei de scriitor st\ `n rezisten]a la oprimare, deci

la consim]\m`ntul la singur\tate.*

Ceea ce m-a ajutat s\ suport soarta potrivnic\ m\ va ajuta poates\ primesc o soart\ prea favorabil\ – {i ceea ce m-a sprijinit estemarea idee, foarte marea idee pe care eu mi-o fac despre art\.

Nu c\ ar fi pentru mine mai presus de toate, ci pentru c\ nu sedesparte de nimeni.

*Excep]ie f\c`nd pentru [antichitate] Scriitorii au `nceput cu sclavia.Ei [i-au cucerit libertatea – nu se pune problema [ ]2

*K.H.: Tot ceea ce este exagerat este insignifiant. ~ns\ DomnulK.H. este insignifiant `nainte de a fi exagerat. A ]inut s\ cumuleze.

1 Un cuv`nt ilizibil2 Patru cuvinte ilizibile



19 noiembrie 1957

Drag\ domnule Germain,

Am l\sat s\ se mai sting\ pu]in zgomotul care m-a `nconjurat `ntoate zilele acestea, `nainte de-a veni s\ v\ vorbesc din toat\ inima.Mi s-a f\cut o mult prea mare onoare, pe care nici n-am c\utat-o,nici n-am cerut-o. Dar c`nd am aflat [tirea, primul meu g`nd, dup\ mama mea, a fost la dumneavoastr\. F\r\ dumneavoastr\, f\r\ acea

m`n\ afectuoas\ pe care i-a]i `ntins-o copilului s\rac care am fost,f\r\ `nv\]\turile dumneavoastr\ [i f\r\ exemplul dumneavoastr\,nimic din toate acestea nu s-ar fi `nt`mplat. Eu nu-mi exagerezimportan]a acestui gen de onoruri. Dar aceasta este cel pu]in oocazie s\ v\ spun ce a]i fost [i ce s`nte]i dumneavoastr\ `ntotdeauna pentru mine, [i s\ v\ `ncredin]ez c\ str\daniile dumneavoastr\,truda dumneavoastr\ [i inima generoas\ cu care le-a]i f\cut d\inu-iesc mereu `n unul din micii dumneavoastr\ [colari care, `n pofida v`rstei, n-a `ncetat s\ v\ fie elevul dumneavoastr\ recunosc\tor. V\ str`ng `n bra]e cu toat\ puterea.

Albert Camus

p\r\se[ti. Dar p`n\ atunci, `mi p\reai a fi `n aceea[i situa]ie precum

PRIMUL OM 249



colegii t\i. Aveai `ntotdeauna tot ce-]i trebuia. Ca [i fratele t\u, eraidr\gu] `mbr\cat. Cred c\ nu-i pot aduce un elogiu mai mare mameitale.

Revenind la cartea domnului Brisville, ea are o bogat\ icono-grafie. {i am avut o foarte mare emo]ie cunosc`ndu-l, din poz\, pebietul t\u Tat\ pe care l-am considerat `ntotdeauna „camaradul meu“.Domnul Brisville a avut amabilitatea s\ m\ citeze: `i voi mul]umi.

Am v\zut lista tot mai ampl\ a lucr\rilor care `]i s`nt consacratesau care vorbesc de tine. {i `ncerc o mare satisfac]ie constat`nd c\ celebritatea ta (\sta-i adev\rul adev\rat) nu ]i s-a suit la cap. Air\mas Camus: bravo.

Am urm\rit cu interes peripe]iile multiple ale piesei pe care aiadaptat-o [i montat-o: Poseda]ii. Te iubesc prea mult ca s\ nu-]idoresc cea mai mare reu[it\: cea pe care o meri]i. De asemeni, Mal-raux vrea s\-]i dea un teatru. {tiu c\ este o adev\rat\ pasiune, la tine. Dar... vei putea tu oare s\ duci la bun sf`r[it toate aceste acti-vit\]i pe care le `nfrun]i? ~mi este team\ pentru tine s\ nu te `nhami

la prea multe. {i, permite-i vechiului t\u prieten s\ ]i-o spun\, ai oso]ie dr\gu]\ [i doi copii, care au nevoie de so] [i de tat\. ~nleg\tur\ cu aceasta, o s\-]i povestesc ce ne spunea c`teodat\ direc-torul nostru de la {coala normal\. Era foarte, foarte sever cu noi,ceea ce ne `mpiedica s\ vedem, s\ sim]im c\ ]inea realmente la noi.„Natura are un catastif mare `n care `nsemneaz\ minu]ios toateexcesele pe care le comite]i.“ M\rturisesc c\ acest sfat plin de cu-min]enie m-a re]inut de multe ori, tocmai c`nd eram c`t pe ce s\-luit. A[a c\, nu uita, `ncearc\ s\ nu `ncarci cu `nsemn\ri pagina alb\ ce ]i-a fost rezervat\ n Marea Carte a naturii.

Andrée `mi aminte[te c\ noi te-am v\zut [i te-am auzit la o emi-siune literar\ a televiziunii, emisiune dedicat\ Poseda]ilor. Era emo]ionant s\ te vedem r\spunz`nd `ntreb\rilor puse. {i, f\r\ s\-midau seama, eu f\ceam remarca mali]ioas\ c\ ]ie nici prin cap nu-]itrecea c\, p`n\ la urm\, eu tot te voi revedea [i auzi. Asta a maicompensat pu]in absen]a ta din Alger. Noi nu te-am v\zut cam demulti[or...

Alger, azi, 30 aprilie 1959

Drag\ b\iete,

Am primit, trimis\ chiar de tine, cartea Camus pe care a binevoit s\-mi scrie o dedica]ie autorul ei, Domnul J.Cl. Brisville.

Nu-]i pot exprima toat\ bucuria pe care mi-ai f\cut-o cu gestult\u at`t de atent [i nici nu [tiu cum s\-]i mul]umesc. Dac\ s-ar putea, l-a[ str`nge tare `n bra]e pe b\iatul care ai devenit [i care va

r\m`ne `ntotdeauna pentru mine „micul meu Camus“.Nu am citit `nc\ lucrarea, ci doar primele pagini. Cine este

Camus? Am impresia c\ acei care `ncearc\ s\-]i p\trund\ persona-litatea nu se descurc\ prea bine. Tu ai dovedit `ntotdeauna opudoare instinctiv\ `n a-]i dezv\lui natura, sentimentele. }i le dez-v\lui `ns\ pentru c\ e[ti simplu, direct. {i bun, pe deasupra! Acesteimpresii mi le-ai dat `nc\ din clas\. Pedagogul care vrea s\-[i fac\ meseria con[tiincios nu neglijeaz\ nici o ocazie de a-[i cunoa[teelevii, copiii s\i, iar astfel de ocazii se prezint\ mereu. Un r\spuns,un gest, o atitudine, toate s`nt extrem de revelatoare. Deci am temeis\ cred c\ `l cunosc bine pe simpaticul pu[ti care ai fost, iar copilul,cel mai adesea, este chiar s\m`n]a b\rbatului ce va deveni. Pl\cerea ta de a fi `n clas\ se manifesta `n totul. Chipul t\u oglindea optimis-mul. {i studiindu-te, eram departe de a ghici adev\rata situa]ie a familiei tale. Am `ntrez\rit-o doar atunci c`nd mama ta a venit s\ m\ vad\ `n leg\tur\ cu `nscrierea ta pe lista candida]ilor la Burse.De altfel, aceasta se `nt`mpla tocmai c`nd tu erai pe cale s\ m\

PRIMUL OM 251

~mi aduc aminte de vizita pe care ai f\cut-o, `mpreun\ cu~nainte de a termina, vreau s\-]i spun la ce grea `ncercare s`nt

ALBERT CAMUS250



colegii t\i comunian]i ca [i tine, `n clasa noastr\. Erai vizibil fericit [i m`ndru de costumul pe care `l purtai [i de s\rb\toarea la care luaiparte. Sincer vorbind, am fost bucuros de `nc`ntarea voastr\, con-sider`nd c\ dac\ v\ face]i comuniunea, `nseamn\ c\ v\ pl\cea?{i-atunci...

supus, ca `nv\]\tor laic, confrunt`ndu-m\ cu proiectele amenin-]\toare urzite contra [colii noastre. Cred c\, `n toat\ cariera mea,am respectat ce este cel mai sf`nt la un copil: dreptul lui de a-[ic\uta adev\rul. V-am iubit pe to]i [i cred c\ am f\cut tot ce mi-a stat `n putin]\ ca s\ nu-mi manifest ideile, spre a nu influen]a astfelt`n\ra voastr\ inteligen]\. C`nd venea vorba despre Dumnezeu (este`n program\), spuneam c\ unii cred, al]ii nu. {i c\, `n plenitudinea religiilor, m\ limitam s\ le indic pe cele existente, c\rora leapar]ineau cei ce asta `[i doreau. Ca s\ spun tot adev\rul, ad\ugamc\ exist\ persoane care nu practic\ nici o religie. {tiu prea bine c\ asta nu le place acelor care ar vrea s\ fac\ din `nv\]\tori ni[tecomis-voiajori de religie [i, ca s\ fiu mai precis, de religie catolic\.La [coala normal\ din Alger (instalat\ pe atunci `n parcul Galland),tat\l meu, precum to]i colegii lui, era obligat s\ mearg\ la liturghie[i s\ se `mp\rt\[easc\ `n fiecare duminic\. ~ntr-o zi s\tul p`n\ pestecap de aceast\ constr`ngere, [i-a pus ostia „consacrat\“ `ntr-unevanghelier pe care l-a `nchis! Directorul {colii a fost informat

despre fapta lui [i n-a ezitat s\-l dea afar\ pe tat\l meu din [coal\.Iat\ ce-[i doresc partizanii „{colii libere“ (libere... de a g`ndi ca ei).Dat\ fiind compozi]ia actualei Camere a deputa]ilor, m\ tem c\ nenorocirea se va `nt`mpla. Le Canard encha`né a semnalat c\,`ntr-un departament, vreo sut\ de clase ale {colii laice func]ioneaz\ sub crucifixul ag\]at de perete. V\d `n acest lucru un atentat abomi-nabil contra con[tiin]ei copiilor. La ce se va ajunge, poate, pestec`tva timp? G`ndurile acestea m\ `ntristeaz\ profund.

Drag\ b\iete, am umplut [i a 4-a pagin\: or asta `nseamn\ s\ abuzez de timpul t\u [i te rog s\ m\ scuzi. Aici, totul este `n regul\.Christian, ginerele meu, va `ncepe m`ine cea de-a 27-a lun\ de ser-viciu militar!

Afl\ c\, chiar dac\ nu scriu, eu tot m\ g`ndesc ades la voi to]i.Doamna Germain [i cu mine v\ `mbr\]i[\m tare pe to]i patru.

Al vostru, cu afec]iune,Germain Louis



Cuprins

Nota editorului francez.............................................. 5Nota traduc\torului român......................................... 7

I. C|UTAREA TAT|LUIPe deasupra [aretei... ............................................ 11Saint-Brieuc.......................................................... 223. Saint-Brieuc [i Malan (J.G.) ............................ 284. Jocurile copilului ............................................. 345. Tat\l. Moartea lui. R\zboiul. Atentatul............ 476. Familia.............................................................. 63Étienne.................................................................. 77

6 bis. {coala .........................................................1057. Mondovi : Colonizarea [i tat\l .........................132

II. FIUL SAU PRIMULOM1. Liceul................................................................149Cote]ul [i t\iatul g\inii .........................................169Joile [i vacan]ele...................................................1742. Confuz sie[i ......................................................202

ANEXEFila I...........................................................................211Fila II .........................................................................212Fila III ........................................................................214Fila IV........................................................................215Fila V 216

Albert Camus - Primul Om

Documents

Transcript of Albert Camus - Primul Om