Al treilea raport de coeziune economică şi...

P a r t e a 1 — C o e z i u n e , c o m p e t i t i v i t a t e , o c u p a r e i c r e t e r e – A n a l i z i p r o g n o z e

AL TREILEA RAPORT DE COEZIUNE ECONOMIC I SOCIAL 27

Coeziune teritorial

Unul din scopurile centrale ale UE, fixate în Tratat, (Articol 2) e de a ‘promova progresul social i eco-nomic i un nivel înalt de ocupare profesionala precum i a atinge o dezvoltare echilibrat si dura-bila, în special prin crearea unui spatiu interior f rfrontiere, prin consolidarea coeziunii economice, si sociale i prin crearea unei uniuni economice imonetare...’. Aceasta implic faptul c popula ia nu trebuie s fie dezavantajat indiferent de locul un-de locuieste sau munceste în spa iul UE. Din acest motiv, în Proiectul de Constitu ie a fost inclu-s coeziunea teritorial (Articol 3) în vederea com-plet rii obiectivelor de coeziune economic i so-cial ale UE. Importan a acesteia e confirmat în Articolul 16 (Principii) al Tratatului, care stipuleazc cet enii trebuie s aib acces la serviciile esen iale, la infrastructura de baz i la înv -mânt, subliniind importan a serviciilor de interes economic general în vederea promov rii coeziunii sociale i teritoriale.

Conceptul coeziunii teritoriale dep e te no iunea de coeziune economic i social , aceasta o com-pleteaz i o intensific . În termeni de politici, sco-pul este de a atinge o dezvoltare echilibrat prin reducerea decalajelor existente, prin prevenirea discrepan elor teritoriale i prin a contribui la coe-ren a politicilor sectoriale cu impact teritorial i a politicii regionale. Ideea e de a lucra în direc iaamelior rii integr rii teritoriale i de a încuraja co-operarea între regiuni.

În cadrul UE, exist o serie de aspecte ale echili-brului teritorial, care amenin dezvoltarea armo-nioas a economiei Uniunii în anii urm tori:

la nivelul UE, o înalt concentrare a activit ii economice i a popula iei în zona central sau pentagonul (care se întinde între North Yorkshire în Anglia, Franche-Comté în Fran a, Hamburg în Germania de nord i Milano în Ita-lia de nord), identificat în cel de-al Doilea Ra-port de Coeziune i care acoper 18% din teri-toriul UE15, unde locuiesc 41% din popula ie,48% din PIB i 75% din cheltuieli pentru cerce-

tare i dezvoltare. Extinderea nu va face decât s sporeasc acest grad de concentrare prin faptul de a ad uga mult la teritoriului UE i la popula ia ei, îns la PIB — va contribui relativ pu in;

la nivel na ional persisten a dezechilibrului între zonele metropolitane i restul rii în termeni de dezvoltare economic , fapt care e o tr s turcaracteristic a rilor candidate;

la nivel regional, cre terea, sau cel pu inmen inerea, num rului de decalaje teritoriale în afar de cele calculate la PIB sau omaj. Dezvoltarea economic e înso it , în special, de congestii în cre tere i poluare i persisten aexcluderii sociale în principalele re ele urbane, pe când o serie de zone rurale sufer din cauza leg turilor economice inadecvate cu or elemici squ mijlocii din vecin tate i, prin urmare, de obicei, economiile lor sl besc. Ariile urbane mari tind a se extinde în defavoarea localit ilor rurale din împrejurime odat cu cre tereaactivit ii lor economice i a num rului popula-iei, creând, a a-numitele zone ‘rurbane’, pe

când în zonele rurale, în care nu exist deloc ora e, num rul popula iei scade i dis-ponibilitatea serviciilor de baz e în declin;

în cadrul regiunilor i ora elor, dezvoltarea a a-numitelor ghetouri de s r cie i excludere soci-al , de obicei, în zonele cu disponibilitate sc -zut a serviciilor esen iale;

în multe din zonele specifice dezavantajate de caracteristicile lor geografice (insule, zone cu popula ie sc zut din nordul îndep rtat i unele zone muntoase) se inregistreaza o populatie in scadere si in curs de imbatranire, pe când ac-cesul continu a fi o problem i mediul ambi-ant r mâne fragil, amenin at, de exemplu, de incendii repetate, secete i inunda ii;

in zonele periferice, cu o cumulare de dezavan-taje naturale i geografice (specificate în Artico-lul 299.2 al Tratatului UE), continuarea proble-melor severe economice i sociale, care sunt


AL TREILEA RAPORT DE COEZIUNE ECONOMIC I SOCIAL28

greu de solu ionat din cauza îndep rt rii lor, a izol rii, caracteristicilor topologice, climei, a di-mensiunilor mici ale pie ei i dependen a de un num r redus de produse.

Aceste discrepan e teritoriale nu pot fi ignorate, deoarece, în afar de dificult ile serioase în zone-le periferice i cele ultra-periferice, sau problemele de congestie în unele zone centrale, afecteazcompetitivitatea general a economiei UE. Acope-rirea costurilor congestiei sau tratarea consecin e-lor sociale ale discrepan elor, presupune o alocare sub-optimal de resurse precum i un nivel mai sc zut de eficacitate i competitivitate economicdecât cel care s-ar putea atinge în regiunile afecta-te, fie acestea regiuni atractive centrale, sau zone întârziate periferice. Aceste probleme pot pune în mi care un proces cumulativ, în care, de exemplu, dificult ile de acces la centrele de cercetare iinovare sau la re elele TIC reduc i mai mult poten-ialul de dezvoltare economic a regiunilor, care

deja sunt întârziate.

Combaterea decalajelor teritoriale i atingerea unei structuri spa iale mai echilibrate de dezvoltare eco-nomic necesit o coordonare a politicilor de dez-voltare pentru ca acestea s fie coerente i consis-tente. Din acest motiv, Consiliul European de la Potsdam în 1999 a fixat Schema de Dezvoltare a Spatiului Comunitar (SDEC) .

Promovarea unei dezvolt ri echilibrate

Discrepan ele teritoriale în raspandirea geografica a asezarilor urbane

Sistemele urbane sunt motoarele dezvolt rii regio-nale, de aceea, în ceea ce prive te raspandirea lor geografic pe teritoriul UE, apar situa ii de dez-echilibru între centre i periferii. Analiza acestor sisteme, a poten ialelor lor i a m surii de coope-rare între ele, reveleaz urm toarele tendin e10:

în zonele-nucleu ale Europei i în capitale, se înregistreaz o cre tere. În aceste zone sunt concentrate cartierele centrale ale companiilor,

activit ile de cercetare i institu iile de înv -mânt i cultur (în Londra, în zonele urbane olandeze i în ora ele din nord-vestul Germani-ei se înregistreaz cre teri semnificative la nu-m rul popula iei). Peste 70 ora e i re ele ur-bane, din care 44 con in mai mult de 1 milion locuitori, furnizeaz toate aceste func ii strate-gice majore i pot fi considerate ca ’metropole’ ale cre terii economice de importan europea-n . Arcul care se întinde de la Londra la Milano trecând prin re eaua urban de pe malul Rinului (Essen i Koeln) e de o importan specialpentru aceste ora e;

în rile candidate, de i popula ia e în descre -tere, numarul populatiei capitalelor este în cre -tere, cu preponderen — Budapesta, Praga, Liubliana i capitalele rilor Baltice. Singura excep ie este Polonia, unde exist cinci zone mari metropolitane, care rivalizeaz cu Var o-via;

apari ia noilor tendin e care implic o dezvoltare mai pu in polarizat precum i cre terea num -rului de zone urbane în p r ile periferice ale UE, includ:

extinderea nucleului spre est, cu dezvolta-rea unor ora e precum Berlin, Munich iViena;

capitalele scandinave, Stockholm i Hel-sinki, în special, au devenit mai puternice economic datorit tehnologiilor noi;

în multe din zonele urbane de la periferiile UE, precum Dublin, Atena, Lisabona, s-a înregistrat o cre tere important în PIB pe cap de locuitor pe parcursul ultimului de-ceniu;

unele regiuni urbane situate în afara nucleului par a avea o popula ie i un poten ial economic destul de puternic pentru a atrage activit ile de cercetare i pentru a se conecta cu timpul la principalele centre europene i interna ionale de decize. Acestea sunt aparent capabile de a



stimula în viitor cre terea în zonele periferice ide a conduce la o dezvoltare mai echilibrat în UE.

Aproximativ 40 din regiunile urbane de acest tip, situate în afara ‘pentagonului’ pot fi identificate iclasificate dup patru criterii care indic punctele lor forte i slabe — num rul popula iei i cre tereaacestuia, competitivitatea lor, re elele lor de comu-nicare precum i gradul lor de implicare în econo-

mia cunoa terii. Lyon e un bun exemplu de oraputernic din toate aceste puncte de vedere, pe când Bilbao e axat pe unul din criterii (cunoa te-rea) iar Porto i Cracovia ating doar media celor 4 criterii luate împreun . În total, aceste 40 regiuni urbane au marcat o cre tere a PIB între 1995 i2000 de 3,3% — 4,1% pe an fa de 3% în metro-pole i 4–5% într-o serie de regiuni urbane perife-rice care se dezvolt rapid, dup cum se explicmai jos.

Analiza re elelor de cooperare între ora e mici imari indic existen a:

unei re ele compacte de ‘metropole’ în centrul Europei (acorduri de comer , universit i ifacilitati de leg tur ), care includ Londra, Pari-sul, Frankfurt, Amsterdam, Milano i, în viitorul apropiat — Berlinul;

în afara acestui grup, se atest lipsa cooper riistrategice între ora ele de talie mic i cele mari i în rile candidate — lipsa de re ele de ora e mici i or ele, cu excep ia Republicii Cehe i a Sloveniei.

Dezechilibrul intra-regional

Viitorul zonelor rurale e legat din ce în ce mai mult de dezvoltarea economiei rurale ca entitate i, în unele cazuri, aceasta necesit schimb ri reale la baza economic i social , la infrastructurile fizice, accesul la TIC i alte tehnologii noi, dezvoltarea de noi surse de ocupare a for ei de munc (precum întreprinderile mici i mijlocii (ÎMM) sau agro-turismul) i între inerea serviciilor publice. O ase-menea politic trebuie integrat într-o strategie regional care s implice dezvoltarea rela iilor economice i cooperarea cu ariile urbane.

Atingerea scopurilor fixate pentru zonele rurale variaz în functie de localizarea lor fa de ora elesus-men ionate. In linii mari se pot distinge trei ti-puri de zone rurale dup criteriul integr rii lor în restul economiei i leg turile lor cu centrele mari de activitate:

Discrepan ele dintre ora e i în interiorul lor

Conform Urban II Audit, date disponibile la in prezent pentru 189 ora e din UE15 (65 în pen-tagonul central i 124 în zonele periferice), se pot distinge discrepan e de trei tipuri: între ora ele din centru i cele de la periferii, între ora ele de talie mare i mijlocie i între zonele din interiorul ora elor. Concluziile principale sunt urm toarele:

Securitatea sc zut e mai pronun at în ora ele mari decât în cele mijlocii. În Regatul Unit, de ex-emplu, num rul cazurilor de atacuri violente e de dou ori mai înalt în ora ele mari decât cele mij-locii iar num rul crimelor de trei ori mai mare. Acest fapt este mai evident in orasele din partea central a UE decât la periferii.

La capitolul poluare se atest o tr s tur caracte-ristic centru — periferie, ora ele de la centru având 14 zile cu nivel de vârf de ozon pe an, în compara ie cu mai pu in de 1 zi pe an — în cele de la periferii.

omajul pare a fi mai mult în rela ie cu factorii na ionali decât cu situarea unui ora la centru sau la periferie, sau cu dimensiunile localit ii. Acela ilucru e valabil i pentru pragul s r ciei (propor ia popula iei cu nivel de trai sub pragul s r ciei at-inge 9% la centru i 16% la periferii). În acela itimp, exist discrepan e considerabile între diferite zone din interiorul ora elor, cu o diferenîn omaj, de exemplu, de 8 la 1 în Porto, unde rata medie e joas i în Marsilia - 5 la 1, unde aceasta e înalt .



zonele integrate în economia mondial , care înregistreaz o cre tere economic i o popula-ie în cre tere. Acestea sunt situate de obicei în

apropierea centrelor urbane, ocuparea aici e în sectorul industrial i servicii, îns cea mai mare parte a p mântului e utilizat în scopuri agricole (în Fran a, de exemplu, o treime din exploatatiile agricole sunt situate în asemenea zone). Cre terea înalt a popula iei i presiu-nea urbaniz rii semnaleaz faptul c e nevoie de o administrare mai eficient a utiliz rii p -mântului în vederea evit rii degrad rii mediului i utiliz rii ira ionale. În pofida cre terii impor-

tan ei lor, politicile urbane în rile Membre, cu excep ia Regatului Unit i a Suediei, nu acorddestul aten ie rela iei dintre zonele rurale icele urbane;

zone rurale intermediare, relativ îndep rtate de centrele urbane, îns dotate cu linii de transport solide i infrastructuri dezvoltate rezonabil. Acestea tind a avea o popula ie stabil i se afl în procesul de diversificare economic .Într-o serie de ri Membre, exploatatiile agri-cole mari sunt situate anume în asemenea zo-ne. Aici se cere men inerea poten ialului agri-col, accelerarea diversific rii economice i in-tensificarea rela iilor cu ora ele de talie mic imijlocie;

zone rurale izolate, cu o densitate mica a populatiei, i deseori situate în zonele periferi-ce, departe de centrele urbane i de re elele principale de transport. Izolarea acestora e de-seori o consecin a caracteristicii topografice (de exemplu: lan urile de mun i), au o popula ie în curs de îmb trânire i sunt dotate necorespunzator cu infrastructuri, au un nivel slab de servicii de baz , un venit mic pe cap de locuitor i for e de munc insuficient calificate. Acestea sunt defectuos integrate în economia mondial . Popula ia lor e deseori dependentde agricultur i e în declin. Ele sunt situate în mare parte în Portugalia, nordul i nord-estul Spaniei, centrul Fran ei, Sco ia, Finlanda i Su-edia. Aici se necesit o revitalizare i o men i-nere a activit ii economice i punerea la dispo-

zi ie a serviciilor publice adecvate. E necesar sa se dezvolte leg turi cu ora ele, chiar dacacestea sunt foarte îndep rtate.

Regiuni cu dezavantaje geografice

Dup cum se subliniaz mai sus i în al Doilea Raport de Coeziune, regiunile cu caracteristici ge-ografice specifice permanente, ce împiedic dez-voltarea lor, precum de exemplu regiunile ultra-periferice, insulele, regiunile muntoase i cele slab populate din nordul îndep rtat al Europei, se con-frunt cu probleme serioase de accesibilitate iintegrare cu restul UE.

Cele apte regiuni exterioare ale UE includ 25 de insule plus Guyana i num r o popula ie de 4 mi-lioane de locuitori. Acestea sufer de acumul ri de dezavantaje naturale, care franeaza ameliorarea condi iilor economice i sociale, nu în cele din ur-m îndep rtarea lor atât de centrele economice iadministrative cât i de continent. Cea mai înde-p rtat — Réunion, e la peste 9.000 km de la Pa-ris i 1.700 km de la coasta Africii, pe când cele mai apropiate de continent, Insulele Canare, se afl totu i la 250 km de la coast . Gradul lor de îndep rtare e determinat de caracteristicile natura-le (multe sunt arhipelaguri mici în termeni de su-prafa terestr i locuitori), terenuri i tipuri de clim dificile.

Dac e s excludem Insulele Canare (unde se afla circa 45% din popula ia total a celor 7 regiuni ex-terioare cu PIB pe cap de locuitor cu 6% sub me-dia spaniol ), PIB pe cap de locuitor este doar de 57% din media UE în Réunion, Guyana i Açores, fapt caracteristic celor mai s race 10 regiuni. Acestea sufer de o întârziere acumulat în dez-voltarea economic , sunt dependente de agricultu-r i au rate înalte de omaj, îns popula ia cre terapid pe teritoriile franceze, dar scade în Madeira i Açores, care au o rat înalt de emigrare. În In-

sulele Canare, exista o presiune exercitata de cre terea popula iei, o supra-dependen de turism i o lips de diversificare în alte sectoare de activi-

tate.



In plus, exist 284 insule populate în UE15, de 9.4 milioane locuitori (3% din popula ia total a UE) io suprafa terestr de 95,000 km2 (3% din supra-fa a total a UE). Dezvoltarea economic a acesto-ra e împiedicat de izolarea lor relativ i de costu-rile ad ugate cauzate de aceasta. Mai mult, în ma-joritatea cazurilor acestea au terenuri muntoase isau fac parte din regiunile periferice întârziate, pre-cum de exemplu Mezzogiorno în Italia, unele regiuni din Grecia sau Sco ia. Multe din ele fac parte din arhipelaguri, care, în majoritatea cazuri-lor, se dovedesc a fi un impediment în plus, dacleg turile de transport pe uscat i serviciile publice sunt situate pe insula principal .

Insulele sunt distribuite aproape egal între Oceanul Atlantic, Marea Baltic i Mediteran , chiar dac in cele 119 insule din Mediterana populatia atinge 95% din popula ia insular , 85% din locuitorii locu-ind in Sicilia, Sardinia, Insulele Baleare, Creta iCorsica. Celelalte insule, din contra, tind a fi mai mici i mai slab populate, doar insula suedezGotland, insulele sco iene Lewis i Harris i princi-pala insul Orkney sunt de o m rime considerabi-l . PIB lor pe cap de locuitor în 2001 a fost de 72% din media UE i în majoritatea cazurilor (Insulele Baleare f când excep ie) mai jos decât în alte p r iale rilor la care apar in. Acestea sunt, de obicei, vulnerabile în temeni economici din cauza concen-tr rii activit ii în dou sectoare majore — agricul-tura i pescuitul i turismul.

Zonele muntoase se g sesc pe tot teritoriul UE15, reprezentând 40% din suprafa a terestr i având o popula ie de 67 milioane, adic circa 18% din popula ia UE. Odat cu l rgirea la EU25, acestea vor reprezenta aproape aceea i propor ie a popu-la iei, îns o suprafata terestr lejer inferioar , de-oarece în noile ri Membre densitatea popula iei în zonele muntoase e u or mai înalt decât în alte regiuni. Zonele muntoase sunt mai dependente de agricultur decât alte zone, în special în rile can-didate, dar i în UE15. Cu toate c multe din aces-te zone se afl în apropierea centrelor economice i a pie elor mari, datorita terenului, cheltuielile de

transport tind a fi înalte i majoritatea activit ilor agricole — inadecvate.

omajul tinde a fi mai pronuntat în cele mai perife-rice zone muntoase, precum zonele de nord a ri-lor nordice, Sco ia, Irlanda de Nord i Regatul Unit, lan ul de mun i din sudul Spaniei, Corsica, Italia de sud i Sicilia. i dimpotriv , omajul e relativ sc -zut în alte p r i: în zonele muntoase din apropierea centrelor industriale urbane importante, sau care con in asemenea nuclee, dup cum sunt zonele din Wales, Apeninii de Nord, în Italia, i de-a lun-gul p r ilor de nord i de sud ale Alpilor, în Fran a, Germania i Italia. Excep ie fac Ardennes, în Bel-gia i mun ii Ore în Republica Ceh i Germania.

Cu toate c e înc nevoie de cercet ri ulterioare, concluziile studiilor efectuate sugereaz c diversi-ficarea economic de la agricultur la servicii tinde a se desf ura în mod mai accelerat în zonele co-linare decât în regiunile muntoase i c existen aora elor mari în zonele de munte sau în apropie-rea lor este un stimulent important pentru activita-tea industrial (sau, alternativ, c dotarea cu re-surse a zonelor de munte poate conduce la dez-voltarea ora elor mari în vecin tate), i c ocupa-rea în sfera serviciilor tinde a fi înalt în cele mai prospere regiuni muntoase, preponderent în turism (dup cum e cazul în Alpi sau în servicii publice în regiunile populate rar) (în special în Suedia i Fin-landa).

De la intrarea Finlandei i a Suediei în UE în 1994, subiectul zonelor slab populate a devenit important pentru politica de coeziune. Unele p r i sub-arctice i arctice din aceste dou ri, au o densitate me-

die a popula iei de circa 5 locuitori pe km2, cifr cu mult mai joas decât oriunde în UE, cu excep iaHighlands and Islands în Sco ia11.

PIB mediu pe cap de locuitor în aceste zone e de 87% din media UE, cu mult mai jos decât în alte p r i ale rilor respective. omajul tinde de ase-menea a fi superior mediei na ionale. În general o mare parte din ocupare e în sectorul serviciilor, în special servicii publice, în Suedia, pe când în Fin-landa un num r mai mare a popula iei e ocupat în agricultur i industrie, în special în industria fores-tier , celuloz i papet rie.



1.6 Transformaril in structura popula iei, 1996-1999: componente principaleţ

EUROPEAN SPATIAL PLANNINGOBSERVATION NETWORK

© Asociaţia EuroGeographics pentru frontiere administrative

0 100 500 km

bilanţ de migrare pozitiv şi bilanţ natural pozitiv

bilanţ de migrare pozitiv şi bilanţ natural negativ

bilanţ de migrare negativ şi bilanţ natural negativ

bilanţ de migrare pozitiv şi bilanţ natural negativ

bilanţ de migrare negativ şi bilanţ natural pozitiv

bilanţ de migrare negativ şi bilanţ natural pozitiv

Creşterea populaţiei cu

Descreşterea populaţiei cu

date nu sunt disponibile

AT, CH, DE, FI, EL, MT, NL, PT, SE, UK: NUTS2

Surse: Baza de date ESPONOriginea datelor:UE15 şi N12: Eurostat;Oficiile Naţionale de Statistică: Norvegia şi Elveţia

Aceastre ESPON

ă hartă nu reflectă în mod necesar opiniaComitetului de Monitoriza



În regiunile suedeze, cre terea PIB a fost încetinitîncepând cu anii 1990 (rata cre terii fiind doar de aproape jum tate din media UE) respectiv ocupa-rea nu a recuperat înc pierderile de locuri de munc din perioada crizei de la începutul anilor 1990. Popula ia e în general în declin, cu o ratcare se întâlne te de obicei doar în regiunile cu probleme structurale serioase. În anii 1990, Kainnu i Laplandia în Finlanda au pierdut anual în medie

1% din popula ia lor, pe când în Norrbotten, Sue-dia, popula ia a sc zut cu 0.6% pe an12 (Tabel A1.8).

Probleme comune ale zonelor cu dezavantaje geografice

Toate aceste regiuni, independent de localizarea lor în UE, au probleme comune de acces la pie ele importante, fapt ce m re te costurile atât pentru c l torii cât i pentru transport i împiedic dezvol-tarea lor economic . În acela i timp, construc iainfrastructurilor de tot felul i punerea la dispozi iea serviciilor de îngrijire a s n t ii, înv mânt ialte servicii de baz , cost de obicei mai scump din cauza naturii, a terenului i a îndep rt rii locali-t ii i e mai dificil de justificat din cauza num rului sc zut al popula iei deservite. În multe cazuri, po-pula ia sau dimensiunile pie ei, se afl sub ‘linia critic ’ necesar pentru a garanta prezen a investi-iilor în termeni economici. Aceast problem con-

st în faptul c popula ia e în curs de îmb trânire i sc dere i c popula ia tân r p r se te aceste

zone (Harta 1.6).

În ce prive te insulele, acestea au un nivel critic de popula ie de circa 4–5.000 locuitori, deasupra acestui nivel, num rul cre te, de obicei. O bunparte din aceasta o constituie popula ia tân r ;educa ia i serviciile de îngrijire a s n t ii fiind la un nivel bun. Sub acest nivel, de obicei se observo emigrare net , popula ie în curs de îmb trânire iservicii inadecvate.

În zonele muntoase din UE15, densitatea popula i-ei (51 locuitori pe km2) e mai joas de jum tate din media UE, de i în zonele din apropierea imediat ,aceasta tinde a fi mult mai înalt , reflectând astfel

atractivitatea lor relativ ca loc de trai i de munc .În medie, se atest un declin curent al popula iei, de i multe din aceste zone au început s atragpopula ia i antreprenorii. În rile candidate, se observ acela i tablou: cu toate c densitatea po-pula iei în asemenea zone e de dou ori mai mare decât cea a UE i doar pu in mai joas decât me-dia în alte p r i.

Un acces mai echilibrat la Serviciile de Interes Economic General

De i unele regiuni întâlnesc dificult i, egalitatea în accesul la infrastructurile de baz , la serviciile esen iale i la cunoa tere — care constituie ‘Servi-ciile de Interes Economic General’ — pentru fieca-re persoan independent de locul ei de trai, e o condi ie cheie pentru coeziunea teritorial .

Accesibilitatea zonelor muntoase

Un index a fost constituit, ca parte a unui studiu re-cent despre zonele muntoase, pentru clasificarea acestora, în functie de gradul lor de accesibilitate lor, luând în considera ie distan a pe cale aeriana de capitalele na ionale i alte ora e precum i de uni-versit i i de facilit ile de îngrijire a s n t ii, pre-cum i de re elele de transport dense (drumuri, c iferate i aeroporturi).

Zonele muntoase cu accesibilitate ‘foarte bun ’ sau ‘bun ’ sunt situate în nordul Angliei, în Sicilia i Slo-vacia. Printre acestea se enumer Alpii, Carpa ii, Sude ii, toate zonele germane i Ardennes, precum i trei zone în Spania i dou în Portugalia. Zonele

cu accesibilitate ‘satisf c toare’ se situeaz în jurulprimelor dou grupuri. Sunt incluse aici unele zone din Grecia, Spania, Wales i Finlanda, precum i‘Masivul Central’ în Fran a. Ariile cu accesibilitate ‘sc zut ’ se situeaz la nordul celui de al treilea grup, în special Highlands and Islands în Sco ia, precum i majoritatea zonelor muntoase din Suedia i Finlanda.



Accesul la un sistem de transport eficient, cu leg -turi adecvate cu zona-nucleu a UE, e primul factor pentru a clasifica o regiune drept periferica. Regi-unile cu acces mai bun la pia e de desfacere sunt mai productive i mai competitive decât altele. În prezent, re eaua de drumuri tinde a fi mai dezvolta-t în centrul UE decât in zonele periferice, dar de iconstruc ia autostr zilor în ultimii anii a crescut, accesibilitatea de la regiunile periferice la centru, unde sunt concentrate pie ele, las mult de dorit. Acestea sunt foarte slab dezvoltate în majoritatea regiunilor Obiectiv 1 în Portugalia, Grecia, în vestul Irlandei i în rile Baltice (Harta A1.5).

Acela i lucru se refer si la c ile ferate, dezvolta-rea acestora fiind i mai întârziat în regiunile peri-ferice. România, Bulgaria, sudul i centrul Italiei inordul Danemarcei, precum i Grecia i unele p r iale Spaniei indepartate de linia TGV Madrid-Sevilia au o accesibilitate extrem de sc zut la zonele de centru ale UE, pe calea ferat (Harta A1.6).

Accesibilitatea la regiunile centrale pe cale aeriane mult mai bun din cauza prezen ei aeroporturilor interna ionale în cele mai îndep rtate zone, de iameliorarea conectivit ii prin acest mijloc trebuie pus în actualitate, dat fiind cantitatea mic de m rfuri care sunt, în general, transportate pe cale aerian (Harta A1.7).

De i construc ia re elelor trans-europene va ameli-ora accesibilitatea în special în rile candidate — Bulgaria i România, în special — acest efect va varia considerabil între regiunile de la periferie, depinzand de cât de bine acestea sunt conectate cu rutele principale, fapt legat, la rândul s u, de starea re elelor secundare.

Accesul la tehnologiile noi, în special la TIC, e foarte important pentru regiunile periferice i pen-tru cele cu dezavantaje geografice. Nu doar din cauz c acestea ar reduce semnifica ia distan ei i a timpului necesar pentru a ajunge în centrul

UE, dar i mai important: din cauz c limitarea accesului la TCI, cu siguran , contribuie la sc de-rea posibilit ilor lor de dezvoltare i împiedica ezarea întreprinderilor în aceste regiuni.

Priorit ile dezvolt rii

De i condi iile economice i sociale variaz enorm în regiunile cu dezavantaje geografice, acestea sunt de obicei mai pu in prospere i au un nivel mai înalt de omaj decât ara în care sunt situate, sau, în cazul regiunilor exterioare — ara la care apar in. In cazul ultimelor, atat PIB pe cap de locui-tor cat i ocuparea profesionala sunt inevitabil in-fluen ate de performan a economic a economiilor na ionale la care sunt parte.

Dezavantajele geografice nu înseamnintotdeauna circumstan e economice nefavorabile. De fapt, dup cum demonstreaz o serie de exemple, acestea pot fi transformate, în mod po-ten ial, în capitaluri pozitive, care ar putea deschi-de perspective noi de dezvoltare. In plus, multe din aceste regiuni constituie o parte important din patrimoniul natural al UE i sunt utilizate ca locuri de odihn , cultur , etc. Din acest motiv ele trebuie protejate i popularea lor trebuie asigurat , fapt care înseamn c e vital de a ameliora accesibili-tatea lor i a continua dezvoltarea serviciilor esen-iale.

Tot atât de important e ca modalitatea de dezvolta-re economica, pe care o urmeaz , s respecte pa-trimoniul lor natural i s nu pun în pericol nici una din caracteristicile lor geografice, care ar pu-tea fi un aspect-cheie în avantajul lor comparativ nu numai ca loc de trai, dar i pentru instalarea întreprinderilor în aceste zone. Dup cum econo-mia bazat pe cunoa tere e în dezvoltare, proximi-tatea materiei prime sau chiar a pie elor importante devine o determinant din ce în ce mai nesemnifi-cativ de situare i atractivitatea împrejurimilor fizi-ce i naturale — de o importan în cre tere — împreun cu disponibilitatea serviciilor esen iale ia facilit ilor men ionate mai sus.

Din aceast cauz , dezvoltarea economic a aces-tor zone sensibile, mai mult ca oriunde, trebuie s in cont de necesitatea de protec ie a mediului ambiant, fapt care nu înseamn doar integrarea acestei priorit i în procesele de decizie, dar i, unde e posibil, c utarea op iunilor noi, care s



© Asociaţia EuroGeographics pentru frontiere administrative

0 100 500 km

1.7 Diversitatea teritorial :ă gradul de fragmentare a zonelor naturale

Mai puţin de 20% din zonele naturale

Canarias (E)

Guadeloupe Martinique Réunion

Guyane (F)

Açores (P)

Madeira

între 20% şi 50% din zonele naturale; fragmentare înaltă

între 20% şi 50% din zonele naturale; fragmentare moderată

între 20% şi 50% din zonele naturale; fragmentare joasă

Mai mult de 50% din zonele naturale

Zone create

date nu sunt disponibile

Zone naturale = toate zonele (nivel NUTS3)cu excep

Surse: CORINE Landcover

ţia zonelor create şi agricole



amelioreze mediul i s intensifice competitivitatea regional . Exemple de optiuni noi cu beneficii de ambele p r i sunt: cur area zonelor poluate de activitatea industrial i transformarea lor în locali-t i pentru dezvoltarea noilor întreprinderi, moder-nizarea leg turilor de c i ferate în vederea îmbu-n t irii accesibilit ii ca substitut pentru autostr zi, sau dezvoltarea surselor de energie curat , rege-nerabil , în vederea substituirii centralelor electri-ce, care produc energie pe baz de c rbune sau petrol, ce nu doar consum resursele rare, dar ipolueaz atmosfera.

De i asemenea op iuni nu sunt u or de g sit în toate cazurile, doctrina centrala a politicii de dez-voltare, atât în zonele sensibile cât i în celelalte zone, ar trebui s se bazeze pe strategii care mi-nimizeaz orice fel de deteriorare a mediului, pen-tru a asigura c acestea sunt viabile pe termen îndelungat i nu reprezint doar un mijloc de sti-mulare a cre terii de scurt durat .

Problemele de mediu sunt foarte acute în cadrul UE, atât în zonele cu o concentrare înalt a popu-la iei i cu activitate economic diversificat , cât iîn cele cu presiune asupra resurselor naturale, în special din partea agriculturii, dar i din partea in-dustriei minere i a altor activit i similare. Aceste zone nu sunt distribuite echilibrat în UE, ci dimpo-triv — concentrate în anumite p r i (Harta 1.7). În aceste zone e necesara ameliorarea mediului iprevenirea deterior rii lui pe viitor. La fel de impor-tant e de a preveni deteriorarea mediului în zonele naturale sau semi-naturale, unde activitatea uma-n se amestec progresiv, sau care sunt abando-nate i devin din ce în ce mai fragmentate sau sunt lipsite de protec ia resurselor lor naturale. Aceste scopuri trebuie s fie, deci, parte integral din stra-tegia de dezvoltare economic a UE în vederea asigur rii unei dezvolt ri durabile.

Factorii ce determin cre tereaeconomica, ocuparea profesionala i competitivitatea

În martie 2000, la Summit-ul de la Lisabona, Uniu-nea European i-a propus s devin cea mai competitiv i dinamic economie bazata pe cu-noa tere din lume, capabil de cre tere sus inuti durabil cu locuri de munc mai numeroase i

mai bune i cu o coeziune social mai strâns . În acest scop au fost identificate o serie de priorit i:

a pune accentul pe inovare i întreprinderi, mai ales prin creareade leg turi mai strânse între institu iile de cercetare i industrii, prin amelio-rarea condi iilor pentru cercetare i dezvoltare, prin îmbun t irea accesului la finan are iknow-how i încurajarea întreprinderilor noi;

a asigura ocuparea complet , prin accentuarea necesit ii de creare a locurilor de munc , pen-tru a spori productivitatea i calitatea muncii ia promova formarea continu ;

a asigura o pia a muncii inclusiv , în care sse reduc omajul i decalajele sociale i regi-onale în accesul la locurile de munc ;

a ‘conecta’ Europa, mai ales printr-o integrare mai strâns i prin ameliorarea posibilit ilor de transport i telecomunica ii i a re elelor energetice;

a proteja mediul ambiant, cu atât mai mult dacinovarea e stimulat ; a introduce tehnologii noi, de exemplu, în energie i transport.

Politica european de coeziune contribuie conside-rabil la aceste obiective, în special în regiunile în care mai exist poten ial economic i de ocupare neutilizat i care poate fi realizat prin intermediul politicilor de coeziune dirijat , intensificând astfel cre terea economiei UE ca entitate.

Pentru ca dezvoltarea regional s fie sus inut , e necesar ca politicile s creeze condi ii favorabile la nivel na ional, în special circumstan e macro-

Al treilea raport de coeziune economică şi...

Documents

Transcript of Al treilea raport de coeziune economică şi...