UNIREA SI REFORMELE LUI ALEXANDRU IOAN

CUZA

Cine a fost Al. I. Cuza?Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; născut la 20 martie 1820, Bârlad, Moldova, astăzi în România și decedat la 15 mai 1873, Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. A participat activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru unirea Principatelor.

Unirea Principatelor

Romane

Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. În 1861, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.

La Conferinţa marilor puteri, Imperiul Otoman şi Imperiul Habsburgic refuză să recunoască dubla alegere a lui Al. I. Cuza. Acest lucru se va realiza în august-septembrie 1859.

În perioada 1859-1862 au fost luate măsuri pentru realizarea deplină a unirii celor două Principate:

capitala a fost stabilită la Bucureşti; s-au unificat armata, vămile, poşta şi telegraful; stemă comună; realizarea unui curs monetar unic; unificarea guvernelor şi adunărilor legislative

la 24 ianuarie 1862.

Reformele sale

1.Secularizarea averilor mănăstirești

Legea secularizării averilor mănăstirești a fost dată de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza cu scopul de a lua toate proprietățile și averile anumitor Biserici și mănăstiri și a le trece în proprietatea statului, pentru „a spori avuția țării”. Domnitorul Ioan Cuza a instituit un impozit de 10% asupra veniturilor nete ale mănăstirilor, bisericilor, anumitor seminarii, centre de asistență socială etc. Măsura adoptată în 1863, la 4 ani de la Unirea Principatelor, era fundamentală pentru formarea noului stat român, întrucât 1/4 din suprafața arabilă a țării aparținea mănăstirilor românești aflate sub influență preponderent greacă. Aceste proprietăți generau anual venituri de circa 7 milioane de franci, bani care luau calea străinătății și pe care călugării greci instalați în mănăstiri îi cheltuiau fără să dea socoteală autorităților și fără să aducă un folos real românilor .

2.Reforma agrară

Reforma agrară din 1864 a fost o măsură luată de guvernul Mihail Kogălniceanu în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, prin care țăranii clăcași erau eliberați de obligațiile față de boieri și erau împroprietăriți cu pământ. A fost primul pas către începerea procesului de modernizare a statului roman și, cu toate că a avut numeroase lipsuri, a rupt legăturile cu economia și societatea de tip feudale

3.Reforma fiscală

Reforma fiscală a fost materializată prin instituirea impozitului personal și a contribuției pentru drumuri, generalizată asupra tuturor bărbaților majori, printr-o nouă lege a patentelor, prin instituirea impozitului funciar și alte măsuri care au făcut ca la sfârșitul anului 1861, în preajma deplinei lor unificări administrativ-politice, Principatele Unite Române să fie dotate cu un sistem fiscal modern.

4.Reforma învățământului

Legea instrucţiunii prin care învăţământul primar devine gratuit şi obligatoriu.Prin legea Instructiunii publice din 25 noiembrie 1864, care a stat la baza invatamantului romanesc timp de peste trei decenii, s-au stabilit trei grade de invatamant: primar, secundar, superior. Prin Legea instrucţiunii publice, învăţământul primar de patru ani devine obligatoriu şi gratuit. În fiecare sat urma să fie deschisă câte o şcoală. Era o performanţă care continua să rămână un deziderat pentru mute ţări occidentale. Se extindea învăţământul secundar şi cel universitar. Al. I. Cuza a introdus alfabetul latin, ceea ce a contribuit la modernizarea instruirii şi a culturii în general.

5.Reforma justiției

Reforma justitiei consta in elaborea și promulgarea : 1)Legii contabilității, 2)Legii electorale3)Legii consiliilor județene, 4)Codul Penal 5)Legii instrucțiunii publice 6)Crearea Consiliului de Stat.

6.Reforma transporturilor

Prima linie de cale ferată din România Alexandru Ioan Cuza a acordat companiei engleze Barkley-Stanisforth construirea liniei ferate București-Filaret-Giurgiu (fiind calea cea mai scurtă care lega capitala țării cu Dunărea și astfel cu restul lumii)

ADUNĂRILE AD - HOCPrin tratatul de pace de la Paris din 1856 (semnat la 30 martie), Poarta otomană şi Rusia acceptă formarea unor Adunări ad-hoc, care să consulte populaţia în legătură cu Unirea. Acestea s-au întrunit în 1857 şi au funcţionat cateva luni (septembrie-octombrie). Pentru prima oară, au fost admişi într-o instituţie oficială şi oameni care reprezentau interesele poporului român (ţărani, meşteşugari, comercianţi, intelectuali,reprezentanţi ai bisericii). Deşi au fost unele tentative de zădărnicire a acestei acţiuni consultative, n-au reuşit în scopul lor. Adunările ad-hoc au devenit celebre prin folosirea, cu eleganţă, a ceea ce nu fusese stipulat în condiţiile iniţiale ale Unirii principatelor, impuse de către Marile Puteri de atunci. Profitând ingenios de o greşeală generată de exprimarea juridică a timpului, Adunările ad-hoc au ales în loc de doi domni, pe acelaşi, Alexandru Ioan Cuza, dar de două ori, la 5 ianuarie, respectiv la 24 ianuarie. Rezoluţiile Adunărilor ad-hoc au fost similare: unirea celor două principate. În august 1858, reprezentanţii marilor puteri europene au căzut de acord în privinţa unirii Ţării Româneşti cu Moldova, sub conducerea unui domnitor ales de către români. Turcia a ridicat unele obiecţii şi a condiţionat unirea numai pe timpul vieţii domnitorului ales. La 24 ianuarie 1859 era ales, nu fără unele acţiuni subversive ale elementelor reacţionare, ostile Unirii, Alexandru Ioan Cuza.

JURĂMÂNTUL DE CREDINŢĂ AL DOMNITORULUI CUZA

În urma votului, domnul Principatelor Unite a depus jurământul de credinţă: „Jur să păzesc cu sfinţenie drepturile şi interesele patriei, să fiu credincios Constituţiei, în textul şi spiritul ei, să priveghez la respectarea legilor pentru toţi şi în toate, uitând toată prigonirea şi ura, iubind deopotrivă pe cel ce m-a iubit şi pe cel ce m-a urât, neavând înaintea ochilor mei decât binele şi fericirea naţiei române." 

Bibliografie

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Ioan_Cuzahttps://www.google.ro/

http://weheartit.com/dashboard

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ad-hoc

ELEVI : IONESCU ANDREEA MUSTOCEA ALEXANDRA

MAFTEI MIRELA VOICU ANDREEA

PROFESOR :MARIN IONUT DUMITRU

CLASA : A VIII-A