AFTA, ONICOMICOZA, STOMATITA, PERLEŞ,

VITILIGO

AFTA

Simptome şi semne Evoluand în puşee, aftele pot fi de marime foarte mica (aftele

miliare), sunt uriase (aftele necrotice ale lui Sutton). Aftele bucale sunt ulceraţii rotunde sau de forma ovala, pe fond gălbui şi înconjurate de un halou roşu inflamator. Ele afectează gingiile, marginea interna a buzelor şi fălcilor, marginile limbii. Aftele genitale, rar izolate, se observa in principal in boala lui Behcet, in care ele sunt asociate la numeroase afte bucale.

Afta este o leziune elementară care caracterizează stomatita aftoasa şi în general aftozele. Este localizată la nivelul mucoasei oro-faringiene, mai rar pe mucoasa genitală. Se prezintă sub forma unei ulceraţii de dimensiuni mici, de forma rotunda sau ovalară, care de obicei prezintă un burelet inflamator eritematos, fiind foarte dureroasă. Afta rezultă după spargerea unei vezicule pline cu lichid seros, izolate sau grupate. Afta se dezvolta dintr-o veziculă (uneori de origine virală) şi se însoţeşte de o senzaţie de arsură.

Diagnosticul Aftelor Bucale

Studii de laborator:

  nu sunt disponibile teste de laborator care sa confirme diagnosticul pentru a face diagnosticul diferenţial cu alte afecţiuni sunt necesare

hemoleucograma, profilul biochimic, status nutriţional nivelul seric al fierului poate fi scăzut la pacienţii deshidrataţi si catabolici, analiza urinii, biochimia serică pot diferenţia

hipoglicemia si acidoza metabolică. 

Diagnosticul diferenţial se face cu urmatoarele afecţiuni: artrita, conjunctivita, uretrita, boala Crohn, herps simplex, HIV/SIDA, boala celiaca, sifilis, lupus, varicela, zona zoster, boala Bechcet, cancerele mucoasei bucale, dermatita de contact, manifestaţii dermatologice ale bolilor gastrointestinale si hematologice, boala mina-picior-gura, pemfigus, febra periodică, faringita, sindromul de adenita cervicala centrala.

 

 

Tratament şi prevenire Tratamentul constă în aplicarea de

antiseptice, de anestezice locale si de antibiotice (tetraciclina), spalături de gură antiseptice, aport de vitamine din grupul B.

Măsurile de prevenire clasice sunt importante pentru aftele bucale: o buna igiena bucodentara si suprimarea alimentelor care declanseaza puşeele: şvaiterul, fructele uscate sau acide (nuci, alune etc.) si condimentele.

ONICOMICOZA

Ce este onicomicoza? Onicomicoza se referă la o infecţie fungică care afectează

degetele de la picioare şi mâini. Poate afecta orice component a unităţii unghiei, incluzind matricea unghială, patul unghial sau unghia în sine.

Onicomicoza nu este ameninţătoare de viată, dar poate determina durere, discomfort şi deformare locală, alături de limitari ocupaţionale şi psihologice. Efectele psihice şi psihosociale au impact asupra calităţii vieţii.

Pe măsură ce boala progresează poate interfera cu mersul, poziţia bipedă şi exerciţiile fizice. Onicomicoza este determinată de dermatofiţi, fungi şi ciuperci nondermatofite. Factorii de risc includ istoric familial, vârsta înaintată, sănatate deficitară, traumă anterioara, climat cald şi umed, imunosupresia, folosirea de băi comunale şi încaltămintea neaerisită.

Factorii de risc pentru aceste onicomicoze sunt: -istoric de contact cu persoane afectate -sănatate şi igienă deficitară -traumă anterioară, climat cald şi umed -incaltaminte strinsă, băi comunale

Semne si simptomeOnicomicoza este de obicei asimptomatică de aceea

pacienţii se prezintă la medic pentru motive cosmetice.

Pe masură ce boala progresează onicomicoza poate afecta mersul şi efectuarea de exerciţii fizice.

Pacientii pot acuza parestezii, durere, discomfort, pierderea dexteritatii.

Anamneza atentă arată factorii de risc pentru onicomicoza.

Diagnostic

Studii de laborator: pentru a exclude prezenţa fungilor se tratează mostra de unghie

cu hidroxid de potasiu mostrele se vor observa la microscop microscopia directă nu poate identifica specia patogena implicată se folosesc culturile fungice pentru a identifica organismul

Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afecţiuni: dermatita de contact, lichen plan, melanoma malign, psoriazis, paronichia bacteriana, boala Darier, paronichia congenital, boli tiroidiene, sindromul unghiilor galbene, melanonichia.

Tratament

Tratamentul onicomicozei depinde de tipul clinic al bolii, numărul de unghii afectate şi de severitatea afectării unghiei.

-Antifungicele topice -Antifungicele orale -Terapia chirurgicala

STOMATITA

Ce este stomatita? Stomatita este o afecţiune inflamatorie a cavităţii bucale. Stomatita aftoasă reprezintă un răspuns inflamator exagerat în cel mai

fercit caz, dar poate fi şi rezultatul unei afecţiuni imune, nu se ştie încă sigur.

Această afecţiune nu este contagioasă.  Nu poate fi „luată” de la oricine sau transmisă oricui.

Se ştie că flora bacteriană sprofită bucală (care se găseşte în mod normal în cavitatea bucală) atacă mucoasa de pe limbă şi gingii.

Sunt mai vulnerabile zonele din jurul bazei dinţilor şi zonele lezate. Organismul, nefiind programat să lupte împotriva propriilor bacterii care în mod normal îl protejează de alte infecţii, ignora atacul şi zona infectată se ulcerează.

Durează mai multe zile până când ţesutul înconjurător să acţioneze pentru vindecare în timp ce recuperarea completă poate dura 10-20 de zile.

Alimentele sărate, picante sau acide nu produc ulcere aftoase, doar le agravează.

Este foarte importantă prezentarea la doctor pentru a stabili cauza acestei afecţiuni, mai ales dacă aftele recidivează.

CAUZE ŞI SIMPTOME

Cauze: atingere infecţioasă, de origine virală (herpes, varicela, zona etc.)

sau bacteriană alergie (la un aparat dentar din răşini sintetice, de exemplu) ulceraţie mecanică (frecarea dinţilor de gingie, aparat dentar prost

adaptat) micoză (margaritarel) cancer bucal etc. Ele sunt favorizate de o proastă stare generală (convalescenţă,

imunodepresie, tuberculoză, alcoolism sau malnutriţie). Simptome şi semne: Acestea depind de cauza stomatitei: durere a cavităţii bucale,

exacerbată prin deglutiţia şi luarea de alimente în gură, creşterea salivaţiei etc.

Mucoasa bucală poate prezenta vezicule, una sau mai multe afte sau o roseaţă difuză.

TRATAMENT Tratamentul local al unei stomatite consta in

bai de gura; tratamentul general vizeaza tratarea cauzei.

Teoretic se poate aplica pe aftele dureroase xilină, dar nu la copii. Este posibil să apară un tratament sistemic antiviral aprobat pentru copii dar trebuie doar să îl aşteptăm.

Dintre tratamentele naturiste care pot fi indicate sunt: argila activă, ceaiuol de tătăneasă, ceaiul de năpraznic, extractul din mlădiţe de Lemn Câinesc, ulei de sunătoare, ceaiul de muşeţel.

PERLEŞ

Inflamaţie cutanată localizată la comisurile buzelor.

Un perles, denumit popular zăbaluţa, este cauzat fie de un aparat dentar prost adaptat, fie de o infecţie cu o bacterie ca streptococul sau treponema (agentul sifilisului), sau cu o ciupercă microscopică precum candida.

El se traduce prin apariţia uneia sau mai multor fisuri mici la comisura buzelor.

Adesea perlesul este bilateral şi nedureros; pielea comisurilor poate fi roşie (micoza) sau ţesuturile subiacente pot fi infiltrate (sifilis).

Perlesul este foarte contagios în caz de sifilis; este însă puţin sau deloc contagios în celelalte cazuri.

În afara administrării penicilinei în caz de sifilis, tratamentul este local; nitrat de argint şi pomadă antibiotică împotriva streptococului, pomadă antifungică şi spălaturi alcaline ale gurii în caz de micoze.

VITILIGO

CE ESTE VITILIGO? Vitiligo este o afecţiune cronică a pielii caracterizată prin

apariţia unor pete albe cu contur precis pe diferite parţi ale corpului. Aceste pete sunt depigmentate datorită distrugerii melanocitelor – celulele responsabile pentru pigmentarea pielii. Depigmentarea poate fi mai mult sau mai putin importantă, iar zonele afectate au mărimi variabile.

Originea bolii nu este cunoscută, dar se crede ca este vorba de o boală autoimună în care anticorpii produsi de organism atacă şi distrug propriile melanocite.

Vitiligo apare mai întai sub forma unor pete mici depigmentate, care se extind şi cresc în dimensiuni odata cu trecerea timpului. Aceste modificări ale pielii determină la pacienţi apariţia stărilor de stres şi anxietate, datorită aspectului sau inestetic.Vitiligo afecteaza 1% - 2% din populaţie şi survine în general înaintea vârstei de 20 ani (la 50% din persoanele afectate). 

CAUZE ŞI FACTORICauze Originea bolii nu este cunoscută, dar se crede ca este vorba de o boala

autoimuna în care anticorpii produşi de organism atacă şi distrug propriile melanocite – celule responsabile pentru pigmentarea pielii.

Ereditatea poate fi un factor favorizant, datorită incidentei crescute a bolii in cadrul unei familii. La unele persoane, se pare un eveniment (arsura solară, un şoc emotional sau un stres puternic) a dus la declanşarea bolii. Totuşi, nu s-a demonstrat ca unul din acesti factori constituie cauze ale vitiligo.

În general, vitiligo este asociat cu o alta boala:- afecţiuni tiroidiene – observate in 30% din cazuri- boli ce antrenează o insuficienţă suprarenală – insuficienţa a secretiei glandelor suprarenale- boala lui Biermer (anemia pernicioasa, determinată de o carenţă în vitamina B12) - pelada – boala a pielii caracterizata prin căderea părului pe anumite porţiuni

Factori de risc bolile autoimune – hipotiroidie sau hipertiroidie (în forma lor autoimuna),

boala Addison anemia pernicioasa sau diabetul de tip 1 – cresc riscul de apariţie a bolii

antecedentele familiale de vitiligo – observate în 30% din cazuri loviturile, tăieturile, arsurile solare sau contactul cu anumite produse chimice

(fenoli utilizaţi în fotografie sau in vopselele pentru păr) un şoc emoţional sau un stres puternic

SEMNE ŞI SIMPTOMEPrincipalul semn al bolii îl constituie apariţia pe

piele a unor pete albe cu contur bine definit.Deşi orice regiune a corpului poate fi afectată

de vitiligo, depigmentarea se produce în special:

pe organele genitale la nivelul axilelor pe zonele expuse la soare: mâini, picioare,

faţă şi buze pe zonele supuse fricţiunii (genunchi)

DIAGNOSTIC

Studii de laborator: se testeaza tirotropina pentru afecţiuni tiroidiene hemoleucograma pentru anemie antitiroglobulina serică şi anticorpii anti- peroxidaza antitiroidiana glicemia a jeun si hemoglobina glicozilata.

Vitiligo se diagnostichează prin examenul cu lampa Wood la persoanele cu pielea albă şi arată fluorescenţă.

  Examenul histologic.

Examinarea microscopică a pielii implicate arată o absenţă completa a melanocitelor în asociere cu o pierdere totală a pigmentării epidermice. Se pot observa infiltrate limfocitice perifoliculare şi perivasculare superficiale la marginea leziunilor, considerat un proces mediat celular de distrugere a melanocitelor. Modificările degenerative au fost observate în keratinocite şi melanocite la marginile leziunii şi pielea adiacentă.

Diagnosticul diferenţial se face cu urmatoarele afecţiuni: boala Adisson, sindromul Alezzandrini, leucoderma chimica, nevus halo, hipomelanoza idiopatica gutata, melanom malign, nev anemic, piebaldism, pitiriazis alba, depigmentarea postinflamatorie, sclerodermia, tinea versicolor, scleroza tuberoasa, sindrom Vogt-Koyanagi-Harada.

TRATAMENT Obiectivul tratamentului constă în limitarea extinderii şi a numărului zonelor depigmentate. În unele cazuri,

tratamentul medical pentru vitiligo nu este necesar. Măsurile de autoîngrijire – utilizarea cremelor de protecţie solară şi aplicarea produselor cosmetice – sunt suficiente.

  Nici o terapie unică pentru vitiligo nu dă rezultate bune la toţi pacienţii. Răspunsul la terapie este variabil.

Tratamentul trebuie individualizat, iar pacientul trebuie avertizat de riscurile asociate cu terapia.

  Tratamentul medicamentos -Corticoterapia-Corticosteroizii contribuie la repigmentarea pielii, în special dacă medicaţia este iniţiată cât mai

curând. Fotochimioterapia prin metoda PUVA-Metoda PUVA asociază administrarea medicamentului psoralen (pe cale

orala sau prin aplicare topica) şi radiaţiile ultraviolete (UVA). Fototerapia cu UVB de banda îngustă-Terapia cu radiaţii ultraviolete UVB de banda îngustă este utilizată drept

alternativa la metoda PUVA. Depigmentarea-Obiectivul acestui tratament este depigmentarea pielii de pe întregul corp, pentru a obţine un

aspect uniform al pielii. Terapia laser-Terapia cu laser excimer care produce raze monocromatice poate trata petele limitate, stabile de

vitiligo.

  Tratamentul chirurgical Grefa de piele-Grefa de piele este indicată în cazul petelor de vitiligo de mici dimensiuni. Transplantul de melanocite-Această procedură constă în recoltarea unei bucaţi de piele pigmentate şi punerea ei

într-o soluţie specială ce stimulează dezvoltarea melanocitelor. Apoi, melanocitele din cultura sunt transplantate în zonele depigmentate afectate de vitiligo.

VĂ MULŢUMIM!