AFECTIVITATEA 1

AFECTIVITATEA 1

Prof. univ. dr. Mihai Anitei

TEORIILE AFECTIVITATIIProcesele afective sunt trairi subiective ce reflecta

relatiile omului cu mediul, si masura in care necesitatile lui interne sunt sau nu satisfacute

Afectivitatea desemneaza ansamblul proceselor afective (emotii, dispozitii, sentimente, pasiuni)

Emotiile sunt stari afective de scurta durata si de intensitate variabila.

Emotiile au trei componente: Componenta cognitiva: frica implica cunoasterea faptului ca

exista cineva in pericol Componenta fiziologica: se manifesta predominant

simpatetic(batai de inima, tensiune musculara etc.) Componenta comportamentala: acea stare presupune

tendinta de a scapa/evita situatia periculoasa

stimulul(situatia)->perceptia situatiei->emotia->expresia emotiilor(mimica,modificari fiziologice).

William James rastoarna aceastaordine si propune alta: stimul->perceptia stimulului->expresiaemotionala->emotia.

“Noi rationam gresit , spunea el. Consideram ca,vazand ursul in padure, ma sperii si atunci devin palid, mi sezbarleste parul, tremur , etc . De fapt ordinea ar fi inversa: vadursul, incep sa tremur, palesc etc ,si constiinta acestor modificarifiziologice este ceea ce numesc eu frica. Deci perceptia atrage dupa sine modificarile fiziologice. Iar constiinta acestora constituie ceea ce eu numesc emotie. Nu fiindca sunt trist plang , ci invers, fiindcaplang ma simt trist.” (William James)

TEORIILE MECANICISTE Teoria comuna in legatura cu emotiile: apare o situatie,

care este interpretata de persoana, ca apoi sa apara starea emotionala.

Au existat numeroase dezbateri privind emotiile si teoriile care stau la baza lor, dar exista trei directii generale -teoriile mecaniciste

-teoriile cognitiviste -teoriile pragmaticii emotionale.

TEORIILE MECANICISTE-dezbat doua aspecte:-problema originii emotiilor(centrala sau periferica)-relatia emotie-cognitie

TEORIILE MECANICISTE

Teoria James-Lange.-sf.sec.XIX- W.James sugereaza ca emotiile sunt nu o cauza, ci

un raspuns la anumite evenimente. Fiziologul C.Lange are aceeasi conceptie.

Conform teoriei, anumiti stimuli externi declanseaza in mod instinctiv anumite modele de excitatii pentru a face fata la doua modalitati de aparare: fuga sau frica (ex. ni se face frica pentru ca fugim).

Emotiile sunt doar reprezentari cognitive(produse secundare) ale raspunsurilor psihologice si comportamentale automate.

TEORIILE MECANICISTE - Teoria James-Lange se afla in concordanta cu

ipoteza feed-back-ului facial.- Teoria sugereaza ca ne putem schimba

sentimentele prin modificarea comportamentului.

Critici aduse Teoriei James-Lange:(1927)Cannon: - excitatia psihologica care

insoteste emotia A nu este fundamental diferita de excitatia care insoteste emotia B

-teoria James-Lange atribuia o atentie foarte mica cognitiei


Teoria Cannon-Bard: un anumit eveniment declanseaza raspuns fizic (excitare sau actiune) si trairea unei emotii in acelasi timp. Cannon(1927), Bard (1934)

Cand situatia este perceputa (procesata de creier) creierul stimuleaza activitatea autonoma si musculara dar si activitatea cognitiva.

Teoria Cannon-Bard. Walter Cannon (1927) împreună cu colegul său Philip Bard (1934) au fondat o nouă teorie care acordă în mod egal importanţă schimbărilor fiziologice şi proceselor cognitive.

Această teorie afirmă faptul că o emoţie se produce atunci când un obiect sau un eveniment este receptat la nivelul talamusului, etaj al creierului care ar conduce informaţia concomitent la nivel cortical, la nivelul muşchilor scheletici şi către sistemul nervos simpatic.

Cortexul utilizează memoria experienţelor emoţionale trecute pentru a determina natura evenimentului sau obiectului perceput, generând astfel experienţa subiectivă a emoţiei.

Între timp, muşchii şi sistemul nervos simpatic produc arousalul fiziologic şi pregătesc individul să acţioneze pentru a se adapta la situaţia care a produs emoţia respectivă.

Teoria Cannon-Bard a eşuat însă în privinţa validităţii predictive, pentru că talamusul nu joacă rolul cu care l-au înzestrat cercetătorii.Dar dacă ar fi înlocuit talamusul cu sistemul limbic, teoria ar fi susţinută de rezultate şi la nivel experimental.

Studiile au arătat că până şi persoanele cu traumatisme ale coloanei vertebrale, traume care le împiedică să-şi perceapă arousalul corporal, au experienţe emoţionale distincte, chiar mai intense decât înaintea traumatismului (Bermond et al., 1991; Chwalisz, Diener, şi Challagher, 1988 ).

Acest fapt contrazice ipoteza teoriei James-Lange că experienţa emoţională ar depinde de perceperea arousal-ului corporal, şi susţine ipotezele teoriei Cannon-Bard că experienţa emoţională depinde de perceperea, la nivel cortical, a evenimentelor în derulare.


Critici aduse Teoriei Cannon-Bard:-vizeaza faptul ca raspunsul fizic si emotiile se

manifesta simultan. In realitate, se poate ca durerea sa declanseze excitare inainte de a ne simti deranjati.

-de asemenea, se poate ca o persoana sa se confrunte cu o situatie limita, dar abia dupa un timp, dupa ce a trecut pericolul, sa devina excitata si emotionata

Teoria proceselor oponente ale afectivităţii. Susţine faptul că mamiferele sunt înzestrate cu mecanisme ce contracarează emoţiile puternic pozitive sau puternic negative prin declanşarea unor răspunsuri emoţionale oponente, care au drept scop menţinerea homeostaziei. Conform opiniei psihologului Richard Solomon (1980) fondator al teoriei, emoţiile de contracarare debutează după declanşarea primei emoţii şi durează mai mult decât prima emoţie. Dacă prima emoţie se repetă, emoţiile oponente devin mai puternice, iar emoţia rezultantă devine un compromis între cele două stări emoţionale oponente.

Prin această teorie poate fi explicată depresia post-natală, care urmează adesea bucuriei de a da naştere unui copil sau euforia ce urmează sindromului de sesiune.

Teoria proceselor oponente ale afectivităţii promovează ipoteza conform căreia creierul uman ar fi programat împotriva hedonismului, pentru că cei ce trăiesc plăceri intense ar fi condamnaţi să experimenteze neplăceri la fel de intense.

TEORIILE COGNITIVISTE

Sustinatori ai teoriilor cognitiviste: G.Bower,R.Lazarus, S.Schachter, R.Zajonc

Principiul general: -evenimentul inductor este receptat, si mai apoi

interpretat;-odata interpretat, este codificat si transpus intr-o

forma de reprezentare interna;-in functie de reprezentarea interna, se adopta un

plan de pregatire pentru a actiona intr-un anumit fel;

-se face o evaluare a adaptarii la acea situatie.


S.Schachter: emotiile au modele generale pentru excitatia fizica.

-eticheta atribuita unei stari emotionale depinde in mare parte de modalitatea noastra de a percepe situatia, din punct de vedere cognitiv.

-evaluarea cognitiva se bazeaza si pe perceptia noastra despre evenimentele exterioare, si modul cum alti oameni raspund la aceleasi evenimente.

Teoria Schachter, a celor doi factori. Staneley Schachter, autorul acestei teorii, consideră emoţia ca pe un rezultat a doi factori: arousal-ul fiziologic şi atribuirea unor cauze acetor trăiri la nivel fiziologic.

Atunci când individul trăieşte emoţia la nivel fiziologic acesta este tentat să identifice şi sursa acestei generatoare a acestei stări.

Atribuirea unei cauze acelei trăirii fiziologice particulare determină emoţia.

Teoria Schachter, a celor doi factori

Conform acestei teorii, atracţia interpersonală este explicată astfel: dacă cineva experimentează un intens arousal fiziologic în prezenţa unei persoane atrăgătoare, acesta poate să-i atribuie arousal-ul respectivei persoane, şi ca rezultat, să se simtă puternic ataşat de acestă persoană.


Experimentul lui Schachter si Singer(1962):-au aratat ca excitatia poate fi etichetata in mod diferit, in functie de situatia in

care se afla indivizii-participantilor li se spunea ca obiectivul este studiul efectelor unor vitamine

asupra vazului

-dupa ce primeau injectiile si manipularea cognitiva, participantii asteptau,alaturi de un complice, montarea aparatului folosit la experiment;atitudinea complicilor era diferita(era euforic/ binevoitor/nervos).

-comparatia sociala pe care subiectii o faceau cu complicele i-a condus la atribuirea excitabilitatii crescute fie bucuriei, fie furiei exprimate de complice.

Grupul 1 adrenalina Nici o informatie

Grupul 2 Adrenalina Info.eronata despre efecte

Grupul 3 Adrenalina Info.corecta despre efecte

Grupul 4 subs.inactiva Nici o informatie

Una dintre cele mai “pure” teorii ale emoţiei, din perspectiva cognitivistă, este teoria evaluării cognitive a psihologului Richard Lazarus (1991).

Similar teoriei celor doi factori, această teorie consideră că emoţia unei persoane, la un moment dat, depinde de interpretarea, de evaluarea făcută de acea persoană asupra situaţiei în care se află.

Teoria lui Lazarus

Evaluarea subiectivă a unei situaţii generează arousalul emoţional mai degrabă decât situaţia obiectivă luată în sine.

Dar, spre deosebire de teoria celor doi factori, elementul de noutate este oferit de diminuarea importanţei arousalului fiziologic (excitarea fiziologica).

Persoanele care prin prisma meseriei lor se confruntă cu suferinţa umană, cu boala, durerea şi moartea consideră că abilitatea cognitivă de a reevalua situaţiile generatoare de discomfort psihic şi suferinţă, capacitatea de a căuta şi găsi o explicaţie chiar şi în cele mai teribile dezastre, le ajută să facă faţă emoţional acestor situaţii, reevaluarea cognitivă servind în aceste cazuri drept mecanism de coping emoţional (McCammon, Durham, Allison şi Williamson, 1988).


-Replicarea experimentului lui Schachter si Singer a dus la rezultate diferite

Ex.:este putin probabil ca participantii sa imite comportamentul complicelui, dar percep o excitare in sens negativ, manifestata cu nervozitate, furie, gelozie (Zimbardo,1993)

R.Zajonc: emotia este o entitate independenta, autonoma, ce nu poate fi redusa la simpla cognitie

Argumente: -reactiile negative se produc in timp mai scurt decat reactiile

cognitive-reactiile afective ocupa un loc mai important in evolutia speciei

decat in evolutia individului(emotia preceda cognitia)-reactiile afective sunt relativ independente de vointa si ratiune

Robert Zajonc (1984) insistă asupra ideii că evaluarea cognitivă nu ar fi esenţială pentru experienţa emoţiei.

Simpatiile sau antipatiile apărute instantaneu faţă de o persoană străină, sau răspunsul emoţional la stimuli de care nu suntem conştienţi, susţin această idee, ceea ce indică faptul că o persoană poate avea experienţe emoţionale şi fără o evaluare cognitivă conştientă a stimulului sau situaţiei.

Această ipoteză este susţinută de cercetări în domeniul neuro-psihologiei şi neurologiei.

TEORIILE PRAGMATICII EMOTIONALE(TEORIILE FUNCTIONALISTE)

Idee principala: emotiile nu sunt folositoare vietii umane, sunt doar un factor perturbator al ordinii interindividuale si intraindividuale

C.Darwin “expresia emotiilor este comuna omului si animalelor”; exista trei principii care explica majoritatea expresiilor si gesturilor involuntare, asa cum au loc sub influenta emotiilor si senzatiilor:

1. Principiul perenitatii obiceiurilor utile. Explica si faptul ca bebelusii prezinta reactii emotionale, desi nu au avut cum sa le invete.

TEORIILE PRAGMATICII EMOTIONALE

2. Principiul expresiei antitetice a emotiilor opuse. Ex.:la un caine care ameninta, gura este larg deschisa, urechile ridicate, in timp ce la un caine supus urechile sunt pleostite, gura inchisa

3. Principiul actiunii directe a sistemului nervos.

Predeterminarea patternului expresiv ce corespunde predeterminarii structurilor nervoase.

Exista o scurgere a fortei nervoase (care anunta ideile de catharsis si de descarcare dezvoltate mai tarziu de psihoterapeuti).

TEORIILE PRAGMATICII EMOTIONALE

N.Frijda propune patru principii de baza ale emotiilor, punand accentul pe relatiile individului cu mediul:

1. Principiul activitatii relationale (este activitatea care stabileste, diminueaza, neaga relatiile fizice si cognitive ale subiectului si mediului in care traieste).

2. Principiul eficacitatii interactive (unele comportamente expresive pot fi intelese ca actiuni ale subiectului ce au ca scop modificarea relatiilor pe care le are cu mediul in care traieste).

3. Principiul activarii (activarea se refera strict la orientarea si pregatirea intentionala pentru actiune, efort sau raspuns)

4. Principiul inhibitiei

EXPRIMAREA EMOTIILOR

C.Darwin: recunoasterea universala a expresiilor fetei are un rol deosebit in supravietuire (expresiile faciale pot anunta apropierea unui dusman)

Cercetatori precum Brown, Buss, Eckman, Izard, considera ca exista expresii faciale

universal valabile, care transmit aceleasi emotii, indiferent de persoana sau de cultura din care aceasta face parte.

Ex. In experimentul lui Eckman(1980), atat studenti la colegii europene, cat si locuitori ai muntilor din Noua Guinee, au recunoscut aceleasi emotii in poze

IPOTEZA FEED-BACK-ULUI FACIAL

Expresiile faciale reflecta starile emotionale pe care le traim.

Ipoteza feed-back-ului facial sustine ca relatia cauzala dintre emotii si expresivitatea fetei poate functiona si in sens opus

-cand li se inducea participantilor la experimente dorinta de a zambi, s-a constatat ca ei exprimau mai multe sentimente pozitive (Ekman,1993)

Teoria feedback-ului facial. Această teorie creditează ideea că expresia facială a unei persoane îi afectează acesteia trăirile afective.

Cu alte cuvinte, expresii faciale particulare induc trăiri emoţionale particulare.

Experienţa emoţională ar fi cauzată de perceperea schimbărilor fiziologice, si astfel teoria James-Lange a inspirat teoria feed-back-ului facial.

Conform opiniei lui Paul Ekman (1992), teoreticienii contemporani adepţi ai acestei teorii, consideră că evoluţia l-a înzestrat pe om cu expresii faciale care furnizează creierului diferite modele de feedback senzorial ale nivelului de tensionare a muşchilor, în felul acesta fiind evocate diferite emoţii.

IPOTEZA FEED-BACK-ULUI FACIAL

Posibile legaturi dintre feed-back-ul expresiilor faciale si emotii:

1. Declansarea- contractiile intense ale muschilor faciali, folosite in exprimarea fricii, intensifica declansarea emotiilor

2. Schimbarea temperaturii creierului, si eliberarea de neurotransmitatori.

3. Feed-back-ul chinestezic al contractiilor muschilor faciali pot induce anumite stari ce pot fi asemenea sentimentelor. Ex.zambetul ‘Duchenne’ poate induce sentimente placute.

1.2. Modelul celor patru sisteme motivational- afective

Furia

Bucuria

Tristetea

Frica

Modelul celor patru sisteme motivational- afective

1. Chinezii din lumea antica: fericirea, furia, tristetea si frica (emotii instinctive);

2. J. Watson, 1924: : frica, furia si dragostea (emotii innascute);

3. K. Bridges, 1932: emotia difuza (stare emotionala bazala);

4. C. Izard, 1984,1990, 1992: emotiile sunt prezente si diferentiate inca de la nastere- apar ca raspuns la nevoile copilului;

1. FURIA Eckman, anii `60: emotiile si expresiile

faciale aferente trairii emotiilor au un caracter universal;

Simptomele furiei:•Senzatiile de tensiune musculara;•Batai rapide ale inimii;•Senzatie de caldura;•Strangerea pumnului;•Inrosirea fetei;•Cresterea ritmului de respiratie

1. Furia

Functiile emotiei de tip furie:

1. Pregatirea in vederea actionarii (lupta sau fuga);

2. Comunicarea cu alti indivizi (expresiile faciale)

Cauzele declansarii furiei Furia (cognitivistii)– rezultatul unei serii

de evaluari psihologice instantanee asupra evenimentelor respective din care este alcatuita intreaga noastra viata.

Aprecierea evenimentului:- Nedorit;- Intentionat;- Contrar sistemului nostru de valori;- Capabil prin reactia noastra la furie.

Furia si mecanismele de aparare

Freud (Teoria pulsiunilor)– transferul unei emotii catre obiectul care l-a declansat

Mecanismele de aparare: mecanisme folosite pentru controlarea emotiilor si pentru a proteja constiinta de anumite emotii dureroase sau inacceptabile, pentru evitarea fricii.

Mecanisme de aparare impotriva furiei

Trecerea la actiune;

Deplasarea; Regresia; Reveria; Somatizarea; Izolarea; Formatiunea

reactionara;

Rationalizarea; Disocierea; Proiectia; Clivajul; Sublimarea; Suprimarea; Umorul.

Modalitati de control al furiei:

Explozia: furia este lasata sa se manifeste extrem de repede, intr-un mod incontrolabil si din motive lipsite de importanta;

Inhibitia: innabusirea/ disimularea fata de ceilalti, uneori chiar fata de noi insine

Controlul excesului de furie:

Asa DA Asa NUMinimalizarea cauzelor care provoaca furia;

Acumularea starilor de iritare din cauza celor mai nesemnificative motive

Stabilirea si amintirea prioritatilor; Acordarea de importanta fiecarui eveniment in care sunteti implicat

Considerearea punctului de vedere al celuilalt

Considerarea ca fiind intentionata fapta celuilalt

“Noaptea sfetnic bun”; Reactionarea pe loc

A ramane concentrat pe cauza maniei dv.

Amintirea momentelor trecute de furie

Acordarea sansei la explicatie celeilalte persoane

A nu da sanse la explicatii

2. BUCURIA

FERICIREA: “stare subiectiva de bine”, “suma de momente de bucurie”, “dispozitie pozitiva”.

Gradul de satisfactie al individului: compararea asteptarilor cu rezultatele obtinute

Trairea emotionala a acestuia : emotii agreabile versus emorii dezagreabile (tristete, furie, rusine, etc.)

2. BUCURIA Teoria GAP (teoria diferentelor):

estimarea propriei stari de fericire in functie de :- Diferenta dintre ceea ce dorim si ceea ce avem

deja;- Diferenta dintre actualele conditii de viata si cele

din trecut;- Diferenta dintre ce avem noi si ce au altii.

2. BUCURIA Duchenne de Boulogne (sec. XIX) realizeaza

diferenta (harta expresiilor umane faciale) intre tipuri de zambete in functie de expresiile faciale asociate: zambetul de complezenta, zambetul de curtoazie si zambetul sincer.

Tipuri de actori: actor mediocru (suras vid), actorul bun (surasul fals), actorul foarte bun (surasul lui Duchenne)

2. BUCURIA Buna dispozitie: stare de fond:

- Ne determina sa fim deschisi catre ceilalti;

- Ne determina sa fim creativi;- Ajuta la adoptarea de hotarari bune;- Ne determina sa fim mai indrazneti;- Ne determina sa ne asumam riscuri

exagerate;- Ne determina sa fim prea docili.

CHIPURILE FERICIRII:

1. Fericirea perceputa ca o suma de bucurii;

2. Fericirea perceputa ca o stare prelungita de multumire;

3. Fericirea ca scop atins in activitatea desfasurata;

4. Fericirea ca serenitate (echilibru sufletesc).

FACTORII CE DETERMINA FERICIREA

1. PERSONALITATEA- Extrovertitii si persoanele stabile din

punct de vedere emotional au sanse crescute de a fi fericiti;

- Nivelul de fericire este reglat in functie de capacitatile individuale, imediat ce se face adaptarea la situatia de esec sau de succes cu care ne-am confruntat.

FACTORII CE DETERMINA FERICIREA

2. SANATATEA3. CASATORIA4. PRACTICA RELIGIOASA

- Oamenii religiosi au un nivel de fericire mai ridicat decat cei nepracticanti.

5. ACTIVITATEA6. PRIETENII SI RELATIILE

- fericirea este determinata de relatia stabilita in sprijinul social si adaptarea la situatii stresante ale individului.

7. BANII

SPRIJINUL SOCIAL Sprijin emotional Sprijin prin respect Sprijin informativ Sprijin material

VARSTA- factor ce influenteaza fericirea

• Fericirea se diminueaza pe masura inaintarii in varsta

Varsta primei tinereti

Varsta adulta Varsta maturitatii

Varsta batranetii

BUCURIE EUDEMONIA MULTUMIRE SERENITATE

3. TRISTETEA Tristetea reprezinta emotia

asociata pierderii;

Tipuri de pierderi:- Pierderea unei fiinte iubite;- Pierderea unui obiect valorizat;- Pierderea statutului social;- Pierderea valorilor/scopurilor.

3. TRISTETEA Expresie faciala caracteristica universala:

sprancenele adopta o pozitie oblica, ridurile de pe frunte se cuteaza – “omega melancolica”

FUNCTIILE TRISTETII

1. Ajuta la evitarea situatiei ce determina aceasta emotie;

2. Determina retragerea si reflectarea la propriile greseli;

3. Atragerea atentiei si simpatiei celorlalti;4. Protejeaza, pe moment, de agresivitatea

celorlalti;5. Ajuta la manifestarea simpatiei si a empatiei

fata de tristetea altor persoane.

DOLIUL Doliul: tristetea provocata de pierderea

unei persoane dragi. Factori : - Sensibilitatea personala la pierderi;- Modalitatea de producere a pierderii;- Intensitatea si durata relatiei; doliul

patologic- Complexitatea emotiilor resimtite in legatura

cu persoana pierduta;- Sprijinul acordat de persoanele din preajma.

TRISTETE versus DEPRESIETRISTETE DEPRESIE

Emotie normala Tulburare patologica

Stare variabila si tranzitorie Stare de durata

Influenta moderata asupra organismului

Tulburari persistente vale somnului si poftei de mancare;

Ameliorarea starii datorita evenim. placute

Nu este influentata de momentele placute

Placerea despre sine putin modificata

Viziune negativa asupra propriei persoane si durabila

AVANTAJELE TRISTETII

Il invata pe individ sa evite situatiile ce genereaza emotia tristetii;

Ajuta la relevarea situatiei si greselilor facute;

Atrage atentia si simpatia celorlalti; Protejeaza de agresiunea celorlalti Permite manifestarea simpatiei si

empatiei fata de ceilalti.

DEZAVANTAJELE TRISTETII EXCESIVE

Determina o inhibare excesiva; Determina o reflectare prea mare la

propriile greseli; Poate epuiza intregile resurse de

bunavointa ale celorlalti; Persoana trista poate deveni

vulnerabila. Determina o sensibilitate crescuta la

orice eveniment trist.

4. FRICA

Evolutionistii- “ne temem pentru ca asa ne este scris in gene”;

- emotie care ajuta specia umana sa supravietuiasca.

Comportamentalistii- “ne temem deoarece trupul nostru este supus emotiei”.

- reactia fizica de spaima – sistem de avertizare menit sa ne determine mai vigilenti.

4. FRICA

Cognitivistii- “ne este teama pentru ca ne gandim la asta”

- Frica- emotie de a ne proteja

Curentul culturalist- “ne este teama pentru ca asa am invatat”

4. FRICA Centrul de coordonare

fundamentala pentru frica se afla in nucleul amigdalian, in lobul temporal din zona laterala a cortexului cerebral.

Functii ale reactiilor de spaima:1. Evitarea sau limitarea

oagubelor;2. Pregatirea pentru a

reactiona in fata cauzei declansarii fricii: fuga, solutii pentru rezolvarea situatiei;

3. 3 F- functie a fricii: • fight (lupta), • flight (fuga),• freeze (nemiscarea)

FRICA versus ANXIETATE Frica - Reactie la o situatie

reala de primejdie, - Este de scurta durata, - Are un obiect clar ce o

determina - Este caracterizata de

manifestari fizice (tensiune, tremuraturi, etc)

FRICA versus ANXIETATE Anxietatea- anticiparea unei

primejdii presupusa sau iminenta;

- Poate deveni cronica- Nu are un obiect exact

asupra careia se concentreaza

- Are ca manifestari nelinistea si grijile

TIPURI DE TEMERI Temeri innascute:

temeri excesive ce se manifesta din stadiile timpurii;

Temeri naturale: ajuta individul sa supravietuiasca;

Temeri culturale:au ca obiect viitorul

FRICA

Frica reprezinta o emotie care se poate invata:

- Experienta unei traume unice;

- Prin intermediul experientelor repetate/ stresante;

- Prin efect retroactiv

BOLILE ASOCIATE FRICII Fobiile: frica incontrolabila de

o anumita situatie sau de un anumit lucru (maladii psihologice)

- Fobiile specifice: frica intensa dar limitata la anumite situatii si/ sau animale (fobia sociala, claustrofobia, etc.)

- Stresul post-traumatic / “nevroza traumatica”: trairea unei experiente traumatizante (fobie experimentala)

BOLILE ASOCIATE FRICII Cautatorii de

senzatii tari sensation seekers: cauta sa se afle cat mai mult in pericol

Controlul fricii

Mecanismele fricii: - Informarea in legatura cu ceea ce nu

cunoastem, - Invatarea unei metode de relaxare pe

care o practicam in situatii de panica,- Adoptarea unei atitudini active.

Controlul fricii

ASA DA ASA NU

Acceptarea fricii ca stare emotionala normala

Sa se resimta rusine in legatura cu emotia traita

Dezvoltarea mijloacelor de control a fricii

Adoptarea unei atitudini pasive

Invatarea unei intensitati a fricii

Dorirea absentei fricii

Confruntarea fricii Agravarea/mentinerea fricii

Analiza obiectiva a riscurilor reale

Sa nu se reflecte asupra temerilor

.

SFARSIT

AFECTIVITATEA 1

Documents

Transcript of AFECTIVITATEA 1