5/14/2018 Afacerea koda - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/afacerea-skoda-55a92eda8953d 1/8

Afacerea Škoda a fost un puternic scandal politico-financiar care a zguduit

viaţa politică din România interbelică. La baza lui a stat un contract pentru

 înzestrarea armatei române cu armament, în valoare de aproximativ 7

miliarde lei, semnat în 1930 de guvernul Maniu cu Uzinele de armament

Škoda din Cehoslovacia. Stipulat în netă defavoare faţă de Statul Român,

contractul a provocat o puternică criză politică, scoţând la iveală corupţia

generalizată din aparatul administrativ al Statului, starea extrem de precară

a Armatei Române, violarea secretelor de stat, implicarea politicienilor până

la nivelele cele mai înalte şi culminând cu implicarea regelui Carol al II-lea şi

a camarilei regale. Cazul a scandalizat opinia publică şi a fost cap de afiş

pentru mai mulţi ani de la izbucnirea lui. A fost pe larg instrumentalizat de

partidele şi oamenii politici, având în final un efect devastator asupra

 încrederii populaţiei în instituţiile statului democratic, în contextul în careEuropa se afla în plin proces de înarmare şi în pragul izbucnirii celui de-al

Doilea Război Mondial.

Context

Armata Română a ieşit din Primul Război Mondial într-o condiţie de dotare

tehnică şi logistică complet necorespunzătoare necesităţilor de apărare ale

noului stat naţional reîntregit. După 1920, Armata a început un program de

modernizare, însă condiţiile politice şi financiare nefavorabile, au dus la o

finanţare necorespunzătoare cu nevoile acesteia. În primul rând, în România 

nu exista o industrie de armament autohtonă, iar statul era obligat să

apeleze la furnizori externi, care practicau preţuri foarte mari în raport cu

posibilităţile financiare ale ţării. În al doilea rând, pentru contractele de

 înarmare pe care statul român a reuşit să le contracteze, ele fie au fost prea

mici şi scumpe, faţă de necesităţi, fie Statul a fost incapabil să le onoreze.

Spre finalul anilor '30, Armata avea o dotare care echivala cu cea dinainte de

primul război mondial, cu toate că tehnica în acest domeniu suferise un

proces accelerat de modernizare. În plus, s-a verificat şi un fenomen defărâmiţare a contractelor de livrări de armament, motiv pentru care existau o

multitudine de furnizori, fiecare folosind standarde şi aparate diferite, care la

rândul lor necesitau mentenanţă sau piese de schimb corespunzătoare.

Această lipsă de omogenitate apăsa şi mai mult asupra bugetului, şi-aşa

foarte redus, al Armatei.

5/14/2018 Afacerea koda - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/afacerea-skoda-55a92eda8953d 2/8

Contractul

În data de 17 martie 1930, Ministerul Apărării Naţionale a semnat un

contract de furnizare de armament cu Uzinele Škoda, în valoare de 1.250

milioane lei pentru puşti mitraliere şi 5.500 milioane lei pentru tunuri (în total6,75 miliarde lei)[1]. După cum avea să susţină mai târziu Iuliu Maniu,

guvernul naţional-ţărănesc prezidat de el avea deja un plan de modernizare

şi înarmare cu mult înainte de această dată. Totodată, România încerca în

acest fel să-şi onoreze angajamentele economice faţă de Mica Înţelegere cu

Cehoslovacia, alianţă care până atunci nu jucase decât un rol minor. Din

partea Ministerului a semnat generalul Henri Cihoski.

Primele sesizări de nereguli

În 1931, la numai un an de la perfectarea contractului, de data aceasta subguvernul Iorga, apar primele indicii de nereguli. Noul ministru al Apărării,

generalul Constantin Ştefănescu Amza, un apropiat al regelui Carol al II-lea,

constată că echipamentul furnizat nu corespunde standardelor armatei şi

solicită sistarea temporară a comenzii. Nemulţumită, conducerea Uzinelor

Škoda îl acuză pe Amza că încearcă să saboteze contractul. [2] În ciuda

diferendelor, contractul se derulează în continuare.

Izbucnirea scandalului

Titluri din ziarele vremii

5/14/2018 Afacerea koda - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/afacerea-skoda-55a92eda8953d 3/8

Scandalul propriu-zis izbucneşte în primăvara lui 1933, la trei ani de la

semnarea contractului. În urma unui telefon anonim, în data de 10 martie,

finanţele operează o percheziţie la sediul firmei din Bucureşti, pe motiv că

aceasta nu ar fi plătit mai multe impozite datorate statului. În seiful din

biroul lui Bruno Seletzki, reprezentantul Uzinelor Škoda, sunt găsite maimulte documente militare secrete din Arhiva Ministerului Apărării, cu privire

la sistemul naţional de apărare, documente despre contractele statului cu alţi

furnizori de armament. Pe lângă acestea sunt descoperite liste cu sume mari

de bani - circa 25 milioane lei, alocaţi unor nume codificate.

Reacţia iniţială a autorităţilor a fost ambiguă. Ministrul justiţiei, ţărănistul

Mihai Popovici, sistează percheziţia şi încearcă să muşamalizeze rapid cazul.

În aceeaşi seară, Bruno Seletzki pătrunde înapoi în sediul firmei, rupe sigiliile

şi sustrage mai multe documente. Toate acestea scapă presei, care nu întârzie să publice articole incendiare despre „Afacerea Škoda”. Scandalul se

extinde rapid şi în Parlament. Sub presiunea opiniei publice şi a

Parlamentului, pe 24 martie este arestat Bruno Seletzki. Implicat direct,

generalul Sică Popescu, din Corpul I Armată, se sinucide.

Aparent, scandalul se stinge odată cu condamnarea lui Seletzki la cinci ani de

 închisoare pentru deţinere de acte secrete şi violare de sigiliu. Seltezki este

apoi expulzat din România. Cu toate acestea, rămân nedesluşite chestiunea

persoanelor mituite care se aflau în spatele denumirii cifrate Paelaelibus,precum şi a sumei de 25 milioane mită.

Nemulţumiţi de atitudinea mult prea permisivă a guvernului PNL, un grup de

deputaţi din partidele de opoziţie, în frunte cu Nicolae Lupu, adresează o

interpelare oficială guvernului, pentru o prezentare mai clară a afacerii. Din

grupul de deputaţi făceau parte Constantin Bacalbaşa (independent), Virgil

Madgearu (PNŢ), Grigore Iunian (PRŢ), Octavian Goga (PNA). Chiar şi din

PNL s-au sesizat Gheorghe Brătianu sau Constaninescu-Bordeni. În urma

acestui demers, se profilează soluţia constituirii unei comisii parlamentarecare să ancheteze cazul în detaliu.

Comisia parlamentară

La mai bine de un an de izbucnirea scandalului, după numeroase interpelări

parlamentare, scandaluri politice şi discursuri furibunde, se materializează

comisia parlamentară însărcinată cu anchetarea afacerii Škoda. Comisia

5/14/2018 Afacerea koda - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/afacerea-skoda-55a92eda8953d 4/8

Camerei se constituie din 30 de deputaţi din toate partidele parlamentare şi

 începe lucrul la 12 mai 1934. Comisia Senatului se formează din 23 de

membri şi începe ancheta la 30 iunie. Ancheta îşi propunea să răspundă la

trei întrebări fundamentale: era contractul în dezavantajul statului român?

dacă da, cine era responsabil? cine erau persoanele corupte? Existau câtevaprobleme corelate: criza din Armată, prestigiul PNŢ, posibilitatea unei

 înscenări din partea PNL împotriva PNŢ, muşamalizarea iniţială a afacerii.

Cercetările au durat foarte mult - până în 7 decembrie 1934. Raportul nu a

apucat să intre în Parlament în ultima şedinţă a anului şi s-a amânat pe

motiv de „vacanţă de iarnă”. La reluarea activităţii parlamentare, s-a încercat

scoaterea din discuţie a raportului, s-au tărăgănat din nou lucrurile, pe fondul

scandalurilor dintre politicieni şi partide. Raportul comisiei a intrat în discuţie

abia la şedinţa din 8 martie 1935.

Raportul comisiei parlamentare

Referitor la întrebările fundamentale cărora îşi propusese să le găsească un

răspuns, raportul a stabilit în primul rând că statul român a fost categoric

defavorizat în contractul cu Uzinele de armament Škoda. Existau daune de

cel puţin 1,7 miliarde lei în comenzi, prin practicarea de preţuri crescute

ilegal în dauna statului. Mai mult, s-a descoperit că interesele industriale

naţionale fuseseră neglijate, factorii de decizie competenţi nefiind consultaţi.

Mai bine de o treime din contract ar fi putut fi repartizat firmelor autohtone

5/14/2018 Afacerea koda - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/afacerea-skoda-55a92eda8953d 5/8

cu profil industrial precum Uzinele Reşiţa, Malaxa, Vulcan, Copşa-Mică, Cugir,

Astra, Vulcan, Romloc.

În ce priveşte chestiunea responsabilităţilor, comisia parlamentară i-a indicat

doar pe directorul ceh Bruno Seletzki şi pe Romulus Boilă, membru PNŢ, care

nu a putut justifica o parte din avere. Colonelul Sică Georgescu a fost învinuit

că ar fi primit comisioane. Răspunzător a fost considerat şi fostul ministru al

apărării, generalul Cihoski, cel care semnase contractul. Alt învinuit a fost

ministrul justiţiei Mihai Popovici, care a sistat percheziţia din 10 martie 1933.

În sfârşit, în pledoaria finală, răspunzător pentru întreaga afacere a fost făcut

guvernul PNŢ din 1930, prezidat de Maniu.

A treia întrebare, referitoare la comisioanele plătite unor persoane sus-puse,

nu s-a putut clarifica. Comisia a stabilit că în spatele denumirilor cifrate, se

găseau comisioane, cheltuieli administrative, onorarii pentru avocaţi, în

general mită pentru birocraţie. Însă nu a putu stabili niciun nume sau

personaj concret.[3] 

Responsabilitatea lui Maniu

Dezbaterile care au urmat prezentării raportului comisiei parlamentare, au

durat mai bine de o lună. S-a delimitat o critică aspră la adresa PNŢ şi a lui

Iuliu Maniu. Ţărăniştii au ripostat acuzând liberalii de orchestrarea întregului

scandal împotriva partidului şi a liderului său, de o amplă campanie decalomniere împotriva lor. Maniu a argumentat cu buna sa credinţă, subliniind

necesitatea de înarmare, planurile guvernului său, dorinţa PNŢ de a grăbi

 înarmarea ţării, în contextul unei Europe în plină campanie de înarmare, în

frunte cu Germania, dar şi a pretenţiilor revizioniste ale Ungariei.

Maniu s-a disculpat, susţinând mai departe că nu era la cunoştinţă de

neregulile din contract. El a mers mai departe acuzând pe colonelul Pompoiu

de falsificarea unui proces verbal care l-ar fi indus în eroare. Însă colonelul

Pompoiu era prim-comisar regal, un apropiat al Regelui Carol al II-lea, lucru

care complica şi mai mult chestiunea. Mai mult, Maniu considera că s-ar fi

intervenit pe lângă Seletzki, pentru a face acuzaţii la adresa guvernului său.

Concluzia era că afacerea era o înscenare la adresa PNŢ, cu concursul PNL, al

regelui şi al camarilei. Astfel, rolurile aproape că se inversează. Din principal

acuzator, PNL se găseşte în banca acuzaţilor. Paradoxal, atacurile la adresa

5/14/2018 Afacerea koda - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/afacerea-skoda-55a92eda8953d 6/8

lui Maniu, indiferent de provenienţa lor, eşuează. Liderul ţărănist continua să

fie cel mai popular politican.

Noul contract

Între timp, guvernul PNL prezidat de Gheorghe Tătărescu, face demersuri

pentru stabilirea unui nou contract cu Uzinele Škoda. Prim ministrul

cehoslovac l-a contactat pe Tătărescu, atrăgându-i atenţia că în joc se află o

 „chestiune de democraţie”, că uzinele Krupp exploatează chestiunea în

favoarea lor. La mijloc erau angajamentele României faţă de statul

Cehoslovac, în cadrul Micii Înţelegeri. Guvernul cehoslovac era nemulţumit de

prejudiciul de imagine pe care-l sufereau Uzinele, iar relaţiile cu România

riscau să degenereze.

Cu toate că neclarităţile nu fuseseră nici pe departe elucidate, guvernul

Tătărescu încheie un nu contract cu Škoda, de fapt o reeditare a contractului

iniţial. La comanda iniţială mai sunt adăugate câteva baterii de tun, pentru a

acoperi paguba suferită de statul român.[6] La 8 aprilie 1935, contractul intră

 în Camera Deputaţilor şi este aprobat. În aceste condiţii, scandalul

degenerează.

Achitarea acuzaţilor

În procesul intentat celo acuzaţi, toţi cei implicaţi au fost achitaţi în februarie1936. Justiţia nu a putut proba vinovăţia nici unuia dintre acuzaţi: Romulus

Boilă şi averea pe care nu o putea justifica sau comisioanele pentru Sică

Georgescu. Singurul condamnat rămâne cehul Seletzki.

Consecinţe

Afacerea Škoda a avut numeroase implicaţii pentru viaţa politică din România

interbelică. Rezultatul anchetei nu a mulţumit pe nimeni, însă a constituit un

punct culminant într-un proces mai amplu, care frământa societatea română.

Europa se înarma, iar Armata română nu făcuse aproape niciun progres.

Configuraţia politică europeană se schimba, naţional-socialismul din

Germania devenea o forţă de neoprit. Se apropia cel de-al doilea război

mondial, iar scandalul Škoda periclitase înarmarea Armatei române. Dotarea

sa era complet depăşită.

5/14/2018 Afacerea koda - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/afacerea-skoda-55a92eda8953d 7/8

În ceea ce priveşte scena politică internă, scandalul a scos în primul rând la

iveală o duşmănie ireconciliabilă între cele două mari partide româneşti: PNL

şi PNŢ. Opinia publică, complet bulversată, şi-a pierdut încrederea în

politicieni. După cum concluziona ziarul „Adevărul” din 11 iulie 1934: „Nici o

afacere din câte cunoaşte cronica scandalurilor politice de la noi, nu a produsatâta vâlvă şi nu a dat atâtea pagini de senzaţional ca afacerea Skoda!” [7] 

PNŢ-ul, care câştigase primele alegeri cu adevărat democratice, ieşea şifonat

de acuzaţiile de corupţie şi cu un electorat dezamăgit de promisiunile

neîmplinite. Partidul istoric PNL, apărea acum responsabil cu discreditarea

PNŢ şi a lui Maniu. A reieşit, de altfel, un consens general asupra corupţiei

generalizate din politică şi administraţia statului. S-a periclitat astfel

 încrederea în instituţiile democratice. [8] 

Pe acest fond a avut loc o creştere masivă a popularităţii grupărilor care

susţineau un mesaj anti-corupţie. De acest deficit democratic a beneficiat în

special Mişcarea Legionară, care avea un mesaj politic explicit anticorupţie.

De fragilitatea şi dezbinarea clasei partidelor politice, a beneficiat în final

regele Carol al II-lea, care avea să instaureze dictatura regală, în 1938.

Bibliografie

Academia Română, Istoria românilor. vol. VIII. România întregită

(1918 - 1940), 2003 ISBN 973-45-0431-2  Chioveanu, Mihai, Afacerea Skoda, în revista Sfera Politici, nr. 84,

2000, [1] 

Maner, Hans-Christian, Parlamentarismul în România (1930-1940),

Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004 ISBN 973-45-0483-5, p. 288 -

322

Lecturi suplimentare

Casimir, Al. V Afacerea Skoda pe înţelesul tuturor , Tiparul Românesc,

Bucureşti, 1935

Note

5/14/2018 Afacerea koda - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/afacerea-skoda-55a92eda8953d 8/8

1. ↑ Giurescu, Dinu C. (coord), Istoria României în date, Editura

Enciclopedică, Bucureşti, 2003 ISBN 973-45-0432-0 (anul 1930)

2. ↑ Chioveanu, p.16

3. ↑ Manner, p. 299

4. ↑ Istoria românilor, vol.VIII, p. 342

5. ↑ Istoria românilor, vol.VIII, p. 343

6. ↑ Istoria românilor, vol.VIII, p. 344

7. ↑ Chioveanu, op. cit, p. 18

8. ↑ Manner, p.320-322