AF 32
2
Am băgat de seamă că la cei mai mulţi oameni caracterul pare îndeosebi potrivit cu o anume vârstă, în care se prezint ă mai bine. Unii sunt foarte pl ăcuţ i ca tineri, şi apoi s-a isprăvit. Altora le şade bine ca bărbaţi activi şi în putere, dar la bătrâneţe nu mai plătesc nimic. Câţ iva, din contră, au tocmai la bătrâneţ e cea mai mare trecere, fiindcă în urma eperienţei sunt mai îngăduitori şi mai potoliţi! aşa se întâmplă adeseori cu francezii. Cauza trebuie să fie ca şi caracterul are ceva copilăros, bărbătesc sau bătrânesc, şi astfel vârsta corespunde cu dânsul sau lucrează în contra lui ca un corectiv. "recum pe corabie nu ne dăm seacă că mergem înainte, decât văzând că obiectele de pe ţărm dau înapoi şi devin tot mai mici, asemenea nu simţim că înaintăm mereu în vârstă, decât observând că oamenii din ce în ce mai bătrâni ne par încă tineri. Am arătat mai sus, cum şi pentru ce tot ce vedem, ce facem şi ce ni se întâmplă lasă mai puţină miră în minte, cu cât înaintăm mai mult în vârstă. #n acest înţeles s-ar putea zice că în tinereţe trăim cu conştiinţa întreagă, iar la bătrâneţe numai pe $umătate. Cu cât devenim mai bătrâni, cu atât trăim cu mai puţină conştiinţă ! lucrurile trec repede pe dinaintea noastră fără a ne produce impresie, precum nici obiectul de artă nu ne mai impresionează! dacă l-am văzut de sute de ori! facem ce vrem de făcut, şi apoi nu mai ştim dacă am făcut-o. %evenind viaţa altfel din ce în ce mai puţin conştientă, cu cât se apropie mai mult de inconştienţa finală, şi pasul timpului devine mai grăbit. #n copilărie, noutatea tuturor obiectelor şi întâmplărilor le întipăreşte pe fiecare din ele în conştiinţă! de aceea ziua este nesfârşit de lungă. &ot aşa şi în copilărie, unde o singură lună pare mai lungă decât patru petrecute acasă. 'outatea lucrurilor însă nu împiedică, nici în copilărie nici la drum, ca timpul în aparenţă prea lung să ne devie şi în realitate (prea lung), şi să-l petrecem în unele momente mai cu greu decât la bătrâneţe sau acasă. Cu vremea însă, prin lunga deprindere cu aceleaşi imagini şi întâmplări, intelectul devine aşa de netezit, încât din ce în ce mai multe impresii lunecă peste el fără a lăsa urme! astfel zilele devin tot mai puţin însemnate şi prin urmare mai scurte! orele copilului sunt mai lungi decât zilele bătrânului. *e vede doar că timpul vieţii noastre are o mişcare accelerată ca o g+iulea rostogolită pe un perete înclinat şi precum la un disc în rotaţie orice punct se mişcă cu atât mai repede cu cât este mai departe de centru aşa timpul fiecărui om curge din ce în ce mai iute, cu cât se depărtează mai mult de începutul vieţii lui. "utem dar admite că lungimea unui an în aprecierea simţului nostru stă în raport invers cu uoţientul anului împărţit prin vârstă când d. e. anul este /0 a vârstei noastre, ne apare de zece ori mai lung decât când este /01. această deosebire a rapidităţii timpului are cea mai +otărâtoare înrâurire asupra felului eistenţii noastre la fiecare vârstă. 2a face mai întâi din copilărie epoca cea mai lungă a vieţii şi cea mai bogată în aduceri aminte, deşi cuprinde numai vreo cincisprezece ani! şi apoi ne supune urâtului în proporţie inversă cu vârsta noastră! copiii cer mereu distracţie, fie prin $oc, fie prin lucru îndată ce ea încetează, îi cuprinde cel mai c+inuitor urât. 3i tinerii sunt încă foarte epuşi urâtului şi se gândesc cu gri$ă la orele neocupate. 4a vârsta bărbătească urâtul dispare din ce în ce mai mult! bătrânilor le e vremea totdeauna prea scurtă şi zboară cu iuţeala săgeţ ii. *e înţ elege că vorbesc de oameni, nu de dobitoace îmb ătrâni te. "ri n ace ast ă accelerare a curgerii timpului se pierde dar urâtul, şi fiindcă pe de altă artă şi pasiunile cu c+inurile lor au amuţit, greutatea vieţii, presupunând numai că s-a păstrat sănătatea, ne apasă în realitate mai puţin decât la tinereţe. %e aceea în limba germană epoca bătrâneţii, până a nu a$unge la debilitate şi la infirmităţi, se numeşte die besten Jahre. Aşa şi sunt în adevăr cu privire la ti+na şi comoditatea noastră! însă anilor tinereţii în care suntem primitori de orice impresie şi în toate se înfăţişează cu vioiciune în conştiinţă, le rămâne o precădere ei sunt timpul rodniciei, primăvara înfloririi sufleteşti. Căci adevărurile profunde le dobândim numai prin intuiţie şi nu prin reflecţie abstractă, cu alte cuvinte prima lor percepere este imediată şi se făptuieşte prin o impresie momentană, prin urmare nu se poate produce decât atunci când aceasta este tare, vioaie şi adâncă. Aici totul atârnă de la modul cum întrebuinţăm anii tinereţii. 5ai târziu putem avea influenţă asupra altora, c+iar asupra lumii întregii, fiindcă noi
-
Upload
alexpacoro -
Category
Documents
-
view
213 -
download
0
description
lb rom
Transcript of AF 32
Am bgat de seam c la cei mai muli oameni caracterul pare ndeosebi potrivit cu o anume vrst, n care se prezint mai bine. Unii sunt foarte plcui ca tineri, i apoi s-a isprvit. Altora le ade bine ca brbai activi i n putere, dar la btrnee nu mai pltesc nimic. Civa, din contr, au tocmai la btrnee cea mai mare trecere, fiindc n urma experienei sunt mai ngduitori i mai potolii; aa se ntmpl adeseori cu francezii. Cauza trebuie s fie ca i caracterul are ceva copilros, brbtesc sau btrnesc, i astfel vrsta corespunde cu dnsul sau lucreaz n contra lui ca un corectiv.
Precum pe corabie nu ne dm seac c mergem nainte, dect vznd c obiectele de pe rm dau napoi i devin tot mai mici, asemenea nu simim c naintm mereu n vrst, dect observnd c oamenii din ce n ce mai btrni ne par nc tineri.
Am artat mai sus, cum i pentru ce tot ce vedem, ce facem i ce ni se ntmpl las mai puin mir n minte, cu ct naintm mai mult n vrst. n acest neles s-ar putea zice c n tineree trim cu contiina ntreag, iar la btrnee numai pe jumtate. Cu ct devenim mai btrni, cu att trim cu mai puin contiin; lucrurile trec repede pe dinaintea noastr fr a ne produce impresie, precum nici obiectul de art nu ne mai impresioneaz; dac l-am vzut de sute de ori; facem ce vrem de fcut, i apoi nu mai tim dac am fcut-o. Devenind viaa altfel din ce n ce mai puin contient, cu ct se apropie mai mult de incontiena final, i pasul timpului devine mai grbit. n copilrie, noutatea tuturor obiectelor i ntmplrilor le ntiprete pe fiecare din ele n contiin; de aceea ziua este nesfrit de lung. Tot aa i n copilrie, unde o singur lun pare mai lung dect patru petrecute acas. Noutatea lucrurilor ns nu mpiedic, nici n copilrie nici la drum, ca timpul n aparen prea lung s ne devie i n realitate prea lung, i s-l petrecem n unele momente mai cu greu dect la btrnee sau acas. Cu vremea ns, prin lunga deprindere cu aceleai imagini i ntmplri, intelectul devine aa de netezit, nct din ce n ce mai multe impresii lunec peste el fr a lsa urme; astfel zilele devin tot mai puin nsemnate i prin urmare mai scurte; orele copilului sunt mai lungi dect zilele btrnului. Se vede doar c timpul vieii noastre are o micare accelerat ca o ghiulea rostogolit pe un perete nclinat i precum la un disc n rotaie orice punct se mic cu att mai repede cu ct este mai departe de centru: aa timpul fiecrui om curge din ce n ce mai iute, cu ct se deprteaz mai mult de nceputul vieii lui. Putem dar admite c lungimea unui an n aprecierea simului nostru st n raport invers cu quoientul anului mprit prin vrst: cnd d. e. anul este 1/5 a vrstei noastre, ne apare de zece ori mai lung dect cnd este 1/50. aceast deosebire a rapiditii timpului are cea mai hotrtoare nrurire asupra felului existenii noastre la fiecare vrst. Ea face mai nti din copilrie epoca cea mai lung a vieii i cea mai bogat n aduceri aminte, dei cuprinde numai vreo cincisprezece ani; i apoi ne supune urtului n proporie invers cu vrsta noastr; copiii cer mereu distracie, fie prin joc, fie prin lucru: ndat ce ea nceteaz, i cuprinde cel mai chinuitor urt. i tinerii sunt nc foarte expui urtului i se gndesc cu grij la orele neocupate. La vrsta brbteasc urtul dispare din ce n ce mai mult; btrnilor le e vremea totdeauna prea scurt i zboar cu iueala sgeii. Se nelege c vorbesc de oameni, nu de dobitoace mbtrnite. Prin aceast accelerare a curgerii timpului se pierde dar urtul, i fiindc pe de alt art i pasiunile cu chinurile lor au amuit, greutatea vieii, presupunnd numai c s-a pstrat sntatea, ne apas n realitate mai puin dect la tineree. De aceea n limba german epoca btrneii, pn a nu ajunge la debilitate i la infirmiti, se numete die besten Jahre. Aa i sunt n adevr cu privire la tihna i comoditatea noastr; ns anilor tinereii n care suntem primitori de orice impresie i n toate se nfieaz cu vioiciune n contiin, le rmne o precdere: ei sunt timpul rodniciei, primvara nfloririi sufleteti. Cci adevrurile profunde le dobndim numai prin intuiie i nu prin reflecie abstract, cu alte cuvinte: prima lor percepere este imediat i se fptuiete prin o impresie momentan, prin urmare nu se poate produce dect atunci cnd aceasta este tare, vioaie i adnc. Aici totul atrn de la modul cum ntrebuinm anii tinereii. Mai trziu putem avea influen asupra altora, chiar asupra lumii ntregii, fiindc noi nine ne-am terminat dezvoltarea i nu mai suntem supui impresiilor; dar lumea are mai puin influen asupra noastr. Aceti ani sunt prin urmare epoca faptelor i a lucrrii, iar anii dinti sunt epoca perceperii i a cunotinelor primordiale.
