Adrian Toni Neacsu Eficienta Concluziilor Orale Din Perspectiva Comunicării Judiciare

8/15/2019 Adrian Toni Neacsu Eficienta Concluziilor Orale Din Perspectiva Comunicării Judiciare

1/11

ţşă

ţşăţş

ă

ţşăţ

şă

ţşăţ

şă

ţşă

ţşă

ţşă ş

Eficiența concluziilor oraledin perspectiva

Comunicării judiciare.

O abordare experimentală.

ş

Sold to

[email protected]


2/11

2

Nota autorului:

Deși acest studiu pornește de la relatarea în presă a derulării

unei ședinţe de judecată, unde judecătorul și avocaţii implicaţisunt ușor de identificat, autorul precizează că analiza nuvizează în nici un fel evaluarea comportamentului saudeciziilor acestora. Demersul vizează exclusiv dezvoltareaabordărilor știinţifice privind desfășurarea ședinţei de judecată, din perspectiva tehnicilor Comunicării judiciare promovată prin lucrarea Convinge judecătorul – Tehnica șiarta convingerii instanţei (editura Wolters Kluwer, 2014,

ediia I). Autorul respinge, ca fiind împotriva regulilorloialităţii faţă de judecător și confraternităţii faţa de avocaţi,orice interpretare referitoare la critica susţinerilor șihotărârilor luate de judecătorii și avocaţii în proces.

Av. Adrian Toni Neacșu


3/11

3

1. Introducere

Ca orice metodă, comunicarea judiciară pe care o propun în lucrările mele1 arereguli , tehnici și instrumente specifice. Valorile ei fundamentale sunt

pragmatismul , realismul , minimalismul , eficienţa și dezambiguizarea.

Dar haideţi să dăm un exemplu, pentru a nu teoretiza acolo unde putemilustra.

Scopul final al avocatului litigator este convingerea judecătorului. Nedorim să-l convingem de dreptatea noastră, să ne dea câștig de cauză. Epragmatic și eficient să gândim astfel și mai ales să ne adecvăm întregulcomportament judiciar acestui scop. Pentru a reuși persuasiunea judecătoruluitrebuie să știm ce așteaptă de la noi acesta.

Prima condiţie, necesară dar nu suficientă, pentru a convinge judecătorul estedeci ca el să înţeleagă exact ceea ce îi cerem să facă. Dacă nu înţelege repede,complet și corect solicitarea noastră, comunicarea este bruiată, iar răspunsul

juridic al instanţei poate fi unul aleatoriu. Aceasta e regula: judecătorultrebuie să înţeleagă cererea noastră.

Solicitarea către instanţă trebuie să fie foarte clară, evidentă. Pretenţia tatrebuie să fie explicată simplu și cât mai precis. Frazele trebuie să fie cât maiscurte, iar toate cuvintele de prisos trebuie eliminate. Propoziţiile simple nutrebuie să aibă mai mult de 25 de cuvinte, iar frazele mai mult de 75 de cuvinte.

Aceasta e tehnica folosită.

Caracterul vag al cererii tale este principalul dușman în calea succesului tău.Repetă până totul devine clar și ușor de comunicat. Există un test simplu pecare îl poţi face pentru a verifica acuitatea propriei înţelegeri. TESTULPROPOZIŢIEI SAU AL FRAZEI. Dacă nu-ţi poţi sintetiza solicitarea

juridică într-o singură propoziţie, mai mult ca sigur că tu însuţi nu știi exactceea ce îi ceri instanţei . Atunci când comunici instanţei, ai grijă să scoţi înevidenţă solicitarea propriu-zisă. Începe cu concluzia dacă e posibil, scoate înevidenţă argumentele și dă-i posibilitatea să aibă un prim contact reușit vizual.

Acesta e instrumentul.

După apariţia primei cărţi, mai ales în seria de ateliere practice pe care amsusţinut-o, dar nu numai, am primit de nenumărate ori aceeași întrebare, lacare n-am putut răspunde niciodată mulţumitor. Deși pusă sub diferite forme,

întrebarea era aceeași. Ea suna ceva de felul, care este pană la urmă secretul pentru a convinge întotdeauna judecătorul? Ce trebuie să fac ca avocat

1

ș, ă ș ț , 2014 (ț ), 2016 (ț ), ă ă

ță, , 2016


4/11

4

pentru a fi sigur de câștig? Ce trebuie să schimb la mine pentru a convingemereu instanţa? Care este sfatul câștigător?

O vreme am încercat să răspund. Am încercat să rezum și să explic ideile cărţiimele cât de mult posibil. Aceste răspunsuri nu mă mulţumeau nici pe mine și

nici pe cei care îmi adresaseră întrebarea.

Și era normal să fie așa. Răspunsurile pe care le dădeam erau nemulţumitoarepur și simplu pentru că întrebarea era pusă greșit. Nu exista niciun secret ultimpentru a avea succes ca avocat. Nu deţine nimeni cheia suprema a persuasiuniiinstanţei. Nu poţi câștiga întotdeauna. Nu există o mecanică a succesului, pecare dacă o stăpânești convingi toţi judecătorii pe care îi întâlnești.

Concluzia nu este una pesimistă. Ea spune doar că justiţia este o problemăomenească. Dosarele se câștigă prin muncă, metodă și talent. Din faptul că

nimeni nu deţine secretul câștigului permanent înseamnă și că nu e nimeni înfaţa căruia poţi pierde de fiecare dată. Din faptul că justiţia e făcută de oameni,rezultă și că actorii ei principali, judecătorii, pot fi convinși sau mișcaţi printehnică și sensibilitate. Judecătorul nu este un automat insensibil, ci un om culogică și sensibilitate, cărora tu ca avocat te poţi adresa.Nu există deci un secret suprem, același de fiecare dată, de a câștiga dosarul.

Există în schimb un set de principii, de reguli și de tehnici care îţipot ușura sarcina de a convinge judecătorul.

Eficienţa avocatului în atingerea scopului suprem poate fi radical îmbunătăţităprin metodă. Aceasta vă propun în lucrarea următoare: o metodă aplicată. Dedata asta este vorba despre o analiză a concluziilor orale pe care o vom face dinperspectiva comunicării judiciare așa cum o înţelegem noi2.

2 ă ș

ț ț ț ă, ț ă /ță,

, , ș

ță, ș ă ș ț . ă ă ș ș ș

ță ț ă ț ă.


5/11

5

2. Judecătorul: Nu ne înrobiţi!

O imagine care se repetă, în diferenţe doar de nuanţe, de câteva mii de ori pe zi în instanţele noastre3. O sală de judecată ca oricare alta. Sala freamătă într-unmurmur mărunt dar insistent. Avocatul, cu foile întinse pe întreaga tăblie amesei continuă să vorbească. Sunt concluziile orale, vorbește de multă vreme.Din când în când ridică privirea dar în rest stă cu ea sprijinită de hârtiile scoasela imprimantă din faţa lui.

Judecătorul privește în gol, pe deasupra umărului lui, fixând cumva vag ultima bancă. Grefierul stă cu pixul în aer, apoi îl coboară brusc și notează ceva febril,după care iarăși se oprește, ridică vârful vertical și așteaptă. Se uită concentratla buzele avocatului și așteaptă cuvintele care vor declanșa iarăși consemnareamecanică în caiet. Procurorul nu a mai ridicat capul din dosarul din faţa lui de10 minute.

Desfășurarea evenimentelor în continuare poate urmări câteva scenariiposibile, nu foarte multe. Este posibil ca avocatul să încheie rapid fiindcă dejaepuizase susţinerea. Este posibil să înţeleagă din vreun gest mai subtil sau nual judecătorului că este momentul să încheie ceva mai devreme de finalulprogramat. Este posibil ca judecătorul să-l oprească începând să pună întrebăripunctuale, pe lucruri pretins neclare din expunerea orală. Sau este posibil caavocatul să continue neîntrerupt să vorbească încă o oră.

Noi vom urmări însă, în folosul cercetării noastre și a cauzei Comunicării judiciare, desfășurarea consemnată4 de un jurnalist care a participat laședinţă, aflată și ea în rândul scenariilor posibile.

Judecătorul izbucnește:

Mai aveţi 3 minute.

Nu se poate… Vă solicit cu respect sa terminaţi în 3 minute!

Și eu vă rog cu respect să mă lăsaţi să închei! Concluziile nu înseamnă să citiţi de pe foi.

Dar nu citesc..mă uit să zic cu exactitate anumite date. Nu vorbiţi două minute fără să vă uitaţi pe pagini… Nune înrobiţi! Vorbiţi de multă vreme. Aveţi 3 minute de acum!

Judecătorul a rostit ultima replică autoritar și teatral, lovind cu palma în masă.

3 În 2014, instanțele judecătorești au scos pe fond peste 8.350 de dosare pe zi lucrătoare.

Detalii pe www.csm1909.ro4 www,clujust.ro, 22.01.2015, http://www.clujust.ro/judecator-catre-mateut-la-judecatoria-cluj-napoca-concluziile-nu-inseamna-sa-cititi-mai-aveti-3-minute-de-acum/


6/11

6

Cronicarul consemnează că avocatul vorbea deja de aproape două ore și căprocesul începuse cu 4 ore în urmă.

A mai vorbit o vreme după care, cu aceeași expresie de voinţă pe chip judecătorul l-a oprit definitiv: „ Aţi depășit timpul . Vă rog să încheiaţi”.

Apoi comunică către ceilalţi avocaţi care așteptau să le vină rândul decizialuată. Durata concluziilor se limitează la maxim maxim o jumătate de oră

pentru fiecare avocat , în baza art. 388 alin. 3 din Cod Procedură Penală. Leaduce de asemenea la cunoștinţă că au posibilitatea să depună concluzii scrisela dosar, în termen de 7 zile.

Pentru că ceea ce jurnalistul a consemnat din această ședinţă de judecatăreprezintă un material didactic de excepţie pentru studiul aplicat alComunicării judiciare, în cazul de faţă în legătură cu regulile concluziilor

orale în faţa instanţei, vom reproduce și celelalte rigori de comportament judiciar solicitate de judecător:

Au fost administrare destule mijloace de probă. Suferimde maladia lipsei de sinteză.

Vă rog cuvinte clare și forme juridice clare, în legătură cudiscuţiile contradictorii în ce privește o schimbare de încadrare

juridică.

Către procuror în timpul concluziilor orale: Vorbiţi prea complicat pentru a consemna grefierul.

Instanţa pune în vedere reprezentantului parchetului sădepună și sub formă de note scrise.


7/11

3. Premise și truisme

Orice face avocatul în faţa instanţei ar trebui să se subordoneze unui scopprecis. Depune cereri, ridică excepţii, invocă apărări pentru a obţine maximulposibil din situaţia juridică a clientului său. Nici un avocat nu-și dorește înmod programatic să piardă procesul și este rezonabil să credem că va evita săfacă acele lucruri despre care are cunoștinţă că vor duce inevitabil la acestdeznodământ.

Dimpotrivă, putem presupune cu destulă certitudine că avocatul îșidorește să câștige procesul în favoarea clientului său. Ar trebui sămergem mai departe cu acest raţionament și să consemnăm ca fiind o axiomăcă procesul nu poate fi câștigat decât de cel căruia instanţa îi dădreptate. Cum instanţa înseamnă întotdeauna, în abordarea pragmatică pecare o propunem, judecători concreţi, credem că se susţine cu îndreptăţire în

acest pas silogismul potrivit cu care procesul va fi câștigat de către cel căruia judecătorul sau judecătorii din complet, în calitatea lor de persoane cu însușiriraţionale și emoţionale umane, îi dau dreptate.

E un fel mai riguros de a spune pleonasmul că avocatul depinde de judecător.

Un judecător văzut însă nu ca un mecanism inert și abstract, ci ca persoanăconcretă, cu raţionamente și emoţii personale, cu concepţii despre viaţă șichiar prejudecăţi individuale, cu bune și rele, cu sentimente și așteptări

personale, cu un nivel de pregătire știinţifică, profesională și cu experienţădiferite de la caz la caz. Judecătorul nu este Der Mann ohne Eigenschaften allui Musil5.

În faţa acestui judecător uman (să ne înţelegem bine, singurul întâlnit în oriceinstanţă din lumea asta care nu este cerească) îţi poţi crește șansele de a-ţiatinge scopul dacă îl cunoști și îl anticipezi bine, dacă îi ști preferinţele, dacă îţiadaptezi comportamentul, dacă reușești să-l convingi la nivel logico - raţional,dacă eviţi asperităţile emoţionale, dacă…

În cele din urmă, miză finală a prezenţei profesionale în faţa judecătorului estepersuasiunea lui, orientarea lui logică și emoţională în sensul dorit, creareaintimei convingeri a acestuia cu privire la problema dedusă judecăţii lui.

5 Omul f ără însușiri, titlul operei de referință (1930) a autorului german Robert Musil (1860 –1942)


8/11

4. Comunicarea judiciară sau știinţa eficienţei în instanţă

Acesta este punctul în care vom defini drept obiect de cercetare aComunicării judiciare pe care o promovăm comportamentul judiciarformal și informal al subiecţilor implicaţi în soluţionarea dosarelor de

judecată, relaţionarea complexă parte/avocat –instanţă, procedeele, tehnicile,regulile și principiile care stau la baza caracterului persuasiv al procesului decomunicare în instanţă, teoria și practica comunicării verbale și non verbaleeficiente într-un spaţiu tehnic bine delimitat. Comunicarea judiciară studiază

procesele logice și psihologice precum și formele lingvistice și nonverbale careinfluenţează eficienţa comunicării în cadrul instanţelor de judecată.

Pentru că metoda noastră de cercetare este și va rămâne cea empirică, ne vom întoarce la modelul experimental care a declanșat această analiză. Să verificăm, cu instrumentele de lucru ale comunicării judiciare, ceea ce s-a

întâmplat în sala de judecată.

Cursurile și tratatele teoretice, tradiţia orală a avocaţilor, iar uneori și practica,supraestimează importanţa concluziilor orale în faţa judecătorului. Realitateași chiar bunul-simţ spun ca preponderent dosarele se câștigă prin strădaniefăcută în scris. Expunerile orale sunt spectaculoase, pot puncta uneori laimpresia artistică în faţa unui public neavizat, dar au o eficienţă limitată.Rareori convingerea judecătorului se formează în sala de judecată și foarte raro soluţie poate fi schimbată doar printr-o performanţă orală deosebită.


9/11

5. Judecătorul este un ascultător slab.

Omul este proiectat fiziologic să fie un foarte prost ascultător. Înactivitatea socială curentă reţinem puţin din ceea ce auzim.

În primul rând, viteza de gândire curentă a omului este mai mare decât vitezacu care putem vorbi. Viteza medie cu care o persoană obișnuită vorbește estede 125 de cuvinte pe minut6. Avem însă capacitatea mentală de a înţelege pecineva vorbind cu 400 de cuvinte pe minut, asta presupunând că ar existacineva capabil de această performanţă. Atunci când ascultăm pe cineva folosimdoar 25% din capacitatea noastră mentală. Acest lucru explică tehnic de ce estegreu să te concentrezi o perioadă lungă pe expunerea orală a celui din faţa ta:gândurile îţi fug la propriu.

În al doilea rând, suntem ascultări total ineficienţi. Studiile demonstrează că

ascultătorul obișnuit nu reţine dintr-o prezentare de 10 minute mai mult 50%din ceea ce s-a spus. În 48 de ore această memorie se înjumătăţește, rămânândo eficienţă de doar 25% din ceea ce s-a vorbit.Judecătorul, oricât de antrenat ar fi să reţină, și presupunând că ar avea șideterminarea să asculte și să urmărească toată expunerea avocatului, nu vaface nici el excepţie notabilă: își va aduce aminte la pronunţare doar parţialcomplicaţiile factuale și juridice expuse oral de avocat. Cu cât momentuldeciziei va fi mai îndepărtat (urmează alte dosare, pronunţarea se amână), cuatât cantitatea informaţională reţinută va fi mai mică, desigur mult sub 25%.

De notat nu-și poate nota decât ideile principale, raţionamentele juridice mari,cele care desigur se găsesc și în scris.

Grefierul însuși notează sintetic, în măsura în care înţelege („Vorbiţi preacomplicat pentru a consemna grefierul”) și doar cu o finalitate limitată, pentrua redacta practicaua.

Judecătorii nu citesc caietul de note al grefierului pentru a-și readuce amintedetaliat în vederea luării deciziei expunerea orală. Judecătorii nu audiază nici

înregistrările audio ale ședinţei, doar pentru a-și împrospăta memoria

performanţei orale la care au asistat. Iau decizia bazându-se pe piesele dindosar și pe formarea în timp, pas cu pas, a unei păreri asupra situaţiei juridicedin dosar.

6

Date preluate din Models of Working Memory: Mechanisms of Active Maintenance andExecutive Control, by Akira Miyake and Priti Shah, © Cambridge University Press, 1999


10/11

10

6. Importanţa și funcţiile reale ale concluziilor orale.

Concluzionăm că o expunere orală prelungită în faţa judecătorului esteineficientă sub aspectul finalităţii ei.

Nu atârnă în mod decisiv în mecanismul de formare a convingerii judecătorului și de luare a deciziei. Neavând un rol pozitiv determinant,concluziile orale pot avea însă unul negativ. Ele reprezintă întotdeauna oultimă impresie subiectivă a judecătorului în legătură cu dosarul pe caretocmai îl va închide și cu privire la prestanţa și atitudinea subiecţilor lui. Fiindo formă de interacţiune socială, calitatea, cantitatea, conţinutul și formacomunicării orale produc asupra receptorului, judecătorul în cazul nostru,emoţii, trăiri, gânduri, stări sufletești.

Judecătorul se poate amuza, poate fi uimit, poate fi încântat, poate fi extaziat,

dar la fel de bine se poate enerva, se poate plictisi, se poate irita ori poate fiscos din sărite (“Aveţi 3 minute de acum!” - și a bătut cu palma în masă) . Dece e important să lași o ultimă impresie bună judecătorului? Nu numaiComunicarea judiciară are răspunsul previzibil, ci și elementarul instinctde supravieţuire.

Concluziile orale au însă o altă funcţie procesuală. Deși relevanţa lor înmecanismul decizional al judecătorului este minoră, ele joacă un rol important

în regia procesului civil sau penal în România. Etapa concluziilor pe fond estemomentul de glorie a avocatului din dosar, iar judecătorul știe asta și în

principiu este dispus să-l respecte. În punerea în scenă a procesului, etapaconcluziilor orale, adică vorbitul sintetic liber de către avocat, este binedeterminată.

La fel cum judecătorul trebuie să dea ultimul cuvânt inculpatului, pentru cascenariul procedural prevede asta ca pe o formalitate necesară, la fel el trebuiesă permită avocatului să-și pună în scenă o mică reprezentaţie a talentului în

vorbitul liber. Este o convenţie asumată. Avocatul trebuie să aibă ocazia să-și încheie prestaţia tehnica în dosar prin apelul la practica unei retorici orale detip clasic: concluziile orale. Judecătorul este dispus să permită reprezentaţia,

indiferent de cât de puţin ajutor practic pentru soluţia în dosar va primi dinasta, dar va limita abuzul (Vorbiţi de multă vreme!).

Exprimarea orală nu are nici o legătură cu cea așternută în scris. Au regulidiferite, transmit informaţia în mod diferit, sunt receptate în mod diferit.

Vorbitorul nu are decât o șansă să fie înţeles. Dacă a pierdut momentul, el estenerepetabil. Atunci când urmărește un text scris, lectorul poate oricând revenisă recitească pentru a analiza un argument sau o afirmaţie. Oralitatea

înseamnă însă volatilitatea. Atunci când avocatul vorbește instanţei trebuie săpăstreze, dacă vrea să fie urmărit, oralitatea. Dacă vorbește ca și când și-ar citi

notele scrise încalcă regulile jocului și sfidează limitele fiziologice ale judecătorului (Concluziile nu înseamnă să citiţi de pe foi ).


11/11

11

Iese din regia procesului și transformă în mod egoist momentul concluziilororale în moment de glorie personală, desconsideră locul, momentul șiautoritatea celui din faţa lui ( Nu vorbiţi două minute fără să vă uitaţi pe

pagini… Nu ne înrobiţi!).

Desigur, judecătorul are obligaţia profesională să asculte orice. Până la o limităo va și face. Însă, dacă într-adevăr avocatul își propune să-l convingă și săcâștige procesul își va permite să spune orice și oricum, asumându-și oricerisc? Pentru a fi convins, judecătorul trebuie mai întâi, previzibil, să fie atent.Nu poţi convinge pe cineva care nu te urmărește. Cu atât mai puţin îl poţiconvinge pe cel pe care îl torturezi, abuzând de timpul pe care e obligat să ţi-lacorde ( Suferim de maladia lipsei de sinteză ).

Judecătorul este un tehnician al dreptului. Judecătorii zilei de astăzi nu au

disponibilitatea a asculta exordii nesfârșite și a se entuziasma în faţa figurilorstilistice și tehnicii oratorice stăpânite de vorbitor. Au nevoie de o comunicaretehnică, în vorbe și construcţii juridice clare. (Vă rog cuvinte clare și forme

juridice clare. )

Ei își doresc concluzii clare, complete, incontestabile, care să lămurească pedeplin situaţia juridică. Își doresc și așteaptă ca avocaţii să performeze înprimul rând în ce privește acurateţea tehnică. Nu vor paronomază,antanaclază, calambur, catahreză ori metonimii , adică figurile retoriceclasice, pentru că nu au ce face cu ele. După terminarea ședinţei, judecătorul

are de luat o hotărâre. și i-ar prinde bine un ajutor de specialitate, aplicat, de laavocat.

Avocat Adrian Toni Neacșu

2016

©toate drepturile rezervate©

Adrian Toni Neacsu Eficienta Concluziilor Orale Din Perspectiva Comunicării Judiciare

Documents

Transcript of Adrian Toni Neacsu Eficienta Concluziilor Orale Din Perspectiva Comunicării Judiciare