Adrian Paunescu - Nebun de albAcum sunt mai pustiu ca totdeauna, De cnd ma simt tot mai bogat, de tine, Si-mi stau pe tmple soarele si luna, Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine.M-as jelui n fel de fel de jalben care nici n-as spune cum te cheama, Patrate negre si patrate albemi covrsesc gradina si mi-e teama.Si, uite, n-are cine sa ne-ajute, Abia-si mai tine lumea ale saleSi-ntr-un perete alb de muze muteNebunii negri cauta o cale.Prin gari descreierate - accidente, Marfare triste vin, n miezul verii, Iar eu sunt plin de gesturi imprudente, Ca sa te-apropii si ca sa te sperii.Jur-mprejur, privelisti aberante, Copii fragili ducnd parintii-n spate, Batrni cu sanii gri de os pe panteSi albatrosi venind spre zari uscate.Mi-e dor de tine si ti caut chipuln fiecare margine a firii, n podul palmei, daca iau nisipul, Simt un inel jucndu-se de-a mirii.Te-aud n batalii din vreme-n vreme, Ostasii garzii tale ti se-nchina, Iubita mea cu foarte mari probleme, Cu chip slavon si nume de regina.Fiorul rece prin spinare-mi trece, Cnd mi-amintesc cu gene-nlacrimateCa tu, de la etajul treisprezece, Voiai sa te arunci, sa scapi de toate.Dar tu-ntelegi, de fapt, ca nu se cadeSa-ti pui n cumpana ntreaga viata, Ca nu-s n joc abstractele rocade, Ci sngele ce fierbe sau ngheata.Neputincioasa, trista si frigida, Asa ai fost si apareai senina, Dar cel care-a stiut sa te deschidaNu-i fericit, ci mbatat de vina.De te lucram srguincios cu dalta, De te faceam din carnea mea, iubito, Nu deveneai, cum astazi esti, o alta, Pe care la caldura am trezit-o.Lasnd ambitiile de o parte, Ne aruncam n marea nemiloasaSi-mpreunati, ca filele-ntr-o carte, Ne facem, din sudoare, sfnta casa.Pe urma, vin ceilalti sa ne-o distrugaSi ochii tai ma cauta ntrunaSi eu nalt nefericita ruga, Purtnd pe tmple soarele si luna.Si te iubesc cu mila si cu groaza, Tot ce-i al tau mi se cuvine mie, Ca un nebun de alb ce captureazaRegina neagra, pentru vesnicie.Material descarcat de pe site-ul http://www.versuri-si-creatii.ro