Emmanuelle Pagano s-a ndscut in 1969. Dupi studii deestetica filmului, a fost profesoard de arte plastice, pAnish se dedice in totalitate prozei, beneficiintl de numeroaserezidenfe - printre care, cea mai recent6, la vila romandMddicis (aprilie 2013 - septembrie 2014). Dupb succesulprimei cdrfi, povestirea extinsi Powr €tye chez moi (Pentru a

.fi lc mine,2A02), apdrut6 sub pseudonimul Emma Schaak,vor veni pe rAnd voiumele semnate cu numele sdu real,mai intAi Fss deasnt les gens (Nu tn fala oamenilar, 2004),autoarea remarcAndu-se apoi cu Le Tiroir h cheaeux (Taaacu pfiy, 2005) cel dintAi roman publicat la prestigioasaeditur5 I).O^L. din Paris, unde vor vedea lumina tiparuluigi urrnitoarele volume: Les Adolescents troglodytes (2A07,trzlarele Premiu pentm Literaturs al Uniunii Europenepe anul 2AA9), Les Mcritts gamines (Mfrinile pugtonice,2008),L'Absence d'oiseaux d'eau (Absenfa pdsdrilor de apd, 2010),culegerea de nuvele Un renard d mains nues (O awlpe cumfrinile gaale,2012), respectiv romanul Nouons-naus (Sd ne

legdn't, 2073). Autoticliunile prozatoarei franceze au fosttraduse in germanS, iialianS, spaniolS, maghiari, bulgard,qi acum, iatd, in limba rornAnd.

Emmanuelle Pagano

ADOLESCENTII TROGLODITI

Roman

Traducere din limba francezS de

Daria BArsan

Casa Chrfii de $tiinlaCluj-Napoca,20L4

Profesorilor gcolilor gi liceelar din Vercorc Sud gi HnuteArddche, lui Daniel (cel cu aacile albe pi Citrotn_ut 2CV),lui Marie-Paule, lui Mattaury. Lui Mo'nique, fostd tnadld-toare la gcoala Bertoire, chiar dacd aici trigez cu altimetrul.

Pdrinlilor eleailor, in special lui St|phane.

P azni cil or I ac ului ls s arld s.

Gdndacului de Colorado al tui Jean_philippe.

Nu este o multumire, tnsd acest romnn (re)aine si rjinamintirea, durerea gi enigma lui Misty.

Cupnws

Joi, L septembrie

Miercuri,26 octombrie

Mar{i, 15 noiembrie

Luni,5 decembrie

Marfi,3 ianuarie

Vineri, 17 februarie

7

43

53

79

95

119

164165

]oi, L septembrie

(pauzk)

Ca de obicei, m-atn s5turat foarte repede de pe-trecere gi de h6rmhlaia ei. M*am indepdrtat discret,lu6nd-o pe drumul ingust cu morile de vAnt, apoi pe ocirare la dreapta, prin pidure. Am fdcut pipi in rni-reasma pimAntului. M-am agezat pe o piatrd platb,rdcoroas6 qi oclihnitoare. Fetrecerea din depirtare iqirispAndea in surdind bagii in spatele meu. DacA mXaplecam md durea pufin capul, iar asta-mi fdcea gro-zav de bine. Am scormonit p6mAntui urned. Am gdsito ghindd crdpatd, pulin putrezitl, qi am b5gat-o inbuzunar, apoi rni-am frecat mAinile" Dar nu-mj foloseala nimic cd le-am curHfat de pHrnAnf chci m-am riclicatciudati gr, pe toat6 durata drumului, arn str&ns tarejumitatea de ghindd, aproape s-o strivesg in palmaurnedd. $tiu de ce eram ciudat4 pentru ci petrecereaasta avea deja ceva din prima zi de gcoal[. Ecor.rl tiru-lui la talere mi urmXrea, chiar gi in fundul pddurii, dincaLtza vAntului care-gi schimha direcfia. $i aduse tot devAnt, nigte muqte mari gi urAte, de un verde fluores-cent rni se puneau pe ceaf6. Mergeam din ce in ce maiiritatd. Prin luminiquri, dogoarea imi incingea obrajii.Ilrin pidure dimpotrivS, la umbra violacee de invaziac5ldirugelor, aveam impresia stiruitoare cd-mi erachiar frig. Nu existd cale de mijloc pe podip, fkrh pfi-

mdveri" doar extreme. Ba e cald, ba nt-r mai e, acttm evar6, acurn e iarni. $i iar incepe gcoala.

$tiu ci azi e prima zi de gcoali, dar acum douisiptimAni, in timpul Sirbdtorii Panselu{elor, din cau-

za vAntului qi a gbl5giei, ?mi era deja mintea la copiiimei gi nu aveam chef de ast4 nu incX.

La fel ca-n fiecare arL mi-a revenit cheful de ei abia

azi-dirnineafH, cAnd m-am trezit cu mult mai devreme,

ca sd me duc dupi microbuz la garaj gi si mX pregd-

tesc linigtitb si conduc incet in noapte, apoi sd mergsi-i iau, aproape unul c6te unul, in zorii primei lor zilede qcoali.

In apropierea lacului existl un teren plat unde potgara. Pe margine a crescut un mir. Merele putrezite pepdmAnt se iipesc de ro!i, strivite gi flegcdite, cAnd trecpeste ele. Cobor gi culeg de pe jos dou6, coapte nurrraibine. Zorile mijesc, abia se vede, a sosit timpul, darmai am vreme s[ cobor. De aici, din parcarea mea, nuse vede apa, insd iacul da, se vede bine cA arborii suntusca{i, gdunogi in mijloc. Dimineafa devreme, scobitr-l-

rile lor sunt pline de promoroaci. Este craterul lacului,Lacul, paaza rne4 marea me4 timpul meu.

Fac deseori pauza asta intre trasee, inainte, dup5.Nu-i chiar toamnS, cAci nici merele ru; o simt inci,

suntem doar la inceputul lui septembrie, inch se lumi-neazh" devreme, dar inceperea gcolii face frunzeie sd

cadi, asta o poate vedea oricine, iar pantofii mei sunttimezi de roua zorilor, in parcarea asta de la poalelep6durii care inconjoar5 lacul,

in curAnci se va lurnina de ziud mult mai tArziu gi

n-c.r s5-i mai vdd pe copiii mai mari decAt cAnd e noap-te la ei"

Ir45 apropii de copacii de la poale, de dolina stropi-td de spumh sau de nimic. O iau pe cdrare, pe linia astape care am trasat-o chiar eri, ca si trec fir[ grab[, saufird si aqtept, agitatd qi dornici sX ajung repede prin-tre increngdturi gi stropii de ap5. C[rarea coboari pe

10 11

nesimlite aproape, cu ramuri ca nigte gheare, valuri de

aer rece qi uinecl, miresme de apH qi, in unele zile, su-

nete indepirtate de castori, ca la rAu, pe vremea cAnd

eram mic. Freamdte care se desprind de paqii rnei, de

amintirea mea.

La capXtul drumului este un mesteacHn plAngdtor,inalt bdtrAn gi incovoiat, iar sub el se aflS adhpostulmeu, oval gi strArnt, dar confortabil. Mi aqez, dar laculrece, spumegAnd printre ridicinile lui, cenugiu sau

negru, este atAt de zgomotos, in ciuda linigtii din mine,in ciuda singurbtdfilor noastre.

Lacul acesta mr-i niciodati linigtit, este un cratervulcanig atAt surd, cAt pi orb, un hdu cenugiu, cu zgo-motosul lui val miienar. Cu cAt iese el mai pufin laivealS, cu atAt il vedem noi mai pufin, iar el iqi face

mai departe de cap, cavernos.

Lacul de la ferma din fund, cel artificial, este multmai linigtit.

Pe p6m6ntul de sub mesteacdnul meu, lacul igi ve-de necontenit de zgomotul lui, un zgon'rot care rnd

surprinde deseori inainte sH ajung. Md c[liuzeqte de-a

Iungul zrlei abia mijite. Un zgomot grav gi plin, de

parcE vulcanul stins n-ar fi murit cu adevdrat.

CAnd eram mic, mi prefdceam adesea cd am mu-rit, in joacb, voiam ca lumea sH mh jeleasc6. 1\4[ bo-ceam singur, deseori lAng5 un copac, sub coroana luisau cif[rat in ef ca astdzi in mesteacdnul meu plAng6-tor, ascunsH printre ramurile lui subqiri.

MSnAnc unul din mere, agezati in copacul meufeminiry cu goldurile imbibate de ap6" Spun asta, dar

nu m-am uitat niciodat5. N-am luat niciodatd o floarede mesteac5n intre degete, s-o deschid gi sh aflu, dealtfel nu sunt singur4 mi intreb cine se sinchisegte desexul arborilor. Chiar cred c5 rnesteachnul nu e ca sal-cia, ci are doud sexe, florile femeieqti sunt mai sus/ pecrengiie mai tnalte. Ridic ochii, dar nu vdd nimic, nu enici anotimpul, nici momentul potrivit. Nu vid decAtun pdienjenig de ramuri mohorAte, un alburiu aproapealbastm, un albastru spdldcit gi murdar, cufundat inturbdrie. Mesteacdnul este gi mai plAngdtor, gi maiincovoiat gi molatic decAt o salcie. indepirtez crengilecare mH impiedici sd vdd noroiul de la picioarele mele.O migcare greoaie se simte la r[ddcina lui gi, foarterepede, lovesc valurile adAnci. Lacul absoarbe toat[lurnina, nu reflect6 nimic, nici privire, nici chip, nici zi,nici nori. Arunc cotorul pi nu vid, nici mdcar nu ghi-cesc unde cade. Mesteac5nul meu e albastru ca tolicopacii din jurul lacului. Aproape deloc portocaliu,nici mdcar toamn4 din cauza prezenfei dominante,impunStoare, a coniferelor, gi aproape deloc verdevara, din cauza craterului cenuqiu, aproape negru, alvulcanului plin de golul de api. Fdri claritate sau foar-te pufini iarna. Aici este spaliul meu albastru-inchis.Copacii nu sunt atingi de anotimpuri, de atAtea deceniiabia dacd tin'rpul gi valurile au l6sat vreo urmi asupraior. Mesteacdnul meu e albastr4 ca tot ce-i in jur, pdtatde vAnXtii, fhr6, fuunze, iarna ia culoarea bleumarin a

molizilor, f[r[ vArstS" ia forma apei, a lacrirnilor, se

indreaptd ugor, apoi, cu frunzele lucioase gi fine, estetivit de spuma !6rmului, dar lacul nu se revars[ decAtasupra lui, iar mesteacinul meu se spa15 in acelagi loccu aph/ cu aerul lacului, iar eu ged sub el. La adipost.Pauza mea.

T2 13

M[ opresc aici, pentru cd am nevoie de lac Ai de

umbrd ca s['mi amintesc, si-mi bocesc memoria ca o

bitrAnh. Memoria trebuie curifati gi umplutf, in fieca-

rc zi.CAnd eram copil, md ascundeam, ciutam ascunzi-

guri ca acesta, ca sd-mi pun gAndurile in ordine, iarmama mi strig4 uneori chiar de lAngd mine, f6ri sd

mH vadd, vocea ei se ingroga inainte de-a se indep[rt4apoi revene4 pieca iar qi se oPrea destul de departe

incAt sd mi pot pune in sfArgit pe gAnduri.

Cu mulli ani in urmf in pldure, peste vocea ma-

mei meie, am auzit o talangd chiar lAngi ascunzdtoa-

rea mea. M-am intrebat ce ciuta acolo vaca aia, aqa

departe de primele pdguni. M-am uitat pulin dupd ea,

dAnd la o parte tufigurile. Dar cHutam prea sus. Deo-

dat6 am vdzut-o, intinsS, cu trupu-i covArgitor, tolinitdin frunzele umede qi fragile, iar frunzele astea, pe care

le vedeam iegind din corpul ei imens gi ingrdmddite pe

pdmAntul imbibat de api, imi d5deau o stare de rdu.

Era cea mai suferindi vacd pe care-o vdzusem. Nu era

o vacb de-a noastr5, nici de-a altora, niciuna din vacilepe care le cunogteam, qi chiar cunogteam multe, zeci

de vaci. Era alb5, murdar5, plini de crarnPe gi gAfAia

zgomotos. A dat sX se ridice, cAnd m-a simfit, dar amqtiut s-o liniqtesc, punAnd mAna chiar acolo unde odurea. Sh apegi exact unde trebuie. Picioareie incorda-te ale vilelului erau ieqite in afar6. Pielea burfii sfAgiate

atArna goall. Era prea tirziu, apa cd am tras cu nepdsa-

re (nephsare fafi de vocea incd prezent[ a mamei me-

le), cu toati forfa mea de pugti de opt sau nouX ani, numai ptiu cAfi aveam, ca s-o ajut sd scoati vifelul mort.Era uriag, greoi, prea mare, un vifel pentru nigte gol-

duri solide, un vilel de concurs. Brafele-mi giroiau desAnge gi de noroi, amestecat cu frunze moarte qi ume-de. N-am reugit sf,-lscot. Am vrut si alerg qi si anunfpe cineva, d.ar nu, nu eram sigur ci ficusem ce trebuia.N-am anunfat pe nimeni, imi auzeam din nou numelestrigat de rnama qi mi-a fost team[ sd nu mA certe.M-arn intors nu prea repede la ferm5, incercAnd s6-mistdpAnesc emotia care-mi dfldea frisoane in tot corpul.Aq fi putut si gterpelesc unealta utilizatF- la fdtatulvifeilor, clar nu gtiam s-o folosesc Ai n-aq fi putut sd carchestia aia imens5, mai lungd decAt mine. Mi gAn-deam, trdgeam de timp.

Mama pdrea supdrat[ din cauza hainelor melemurdare de pidure. S-a agezat in genunchi ca s5-mispund n-o sX te cert, imi place cAnd te joci in pidure,dar te rog sd ai grt16, n-am de gAnd sd ies ca s[-ntindrufe la uscat pe vremea asta.

Pentru mama vremea asta insemna pe de o parteburnifa, negura/ umezeala care existau intotdeaunaacoio, la ferma din fund, ploaia, ceafa sau zbpada, bachiar ploai4 ceafa gi zdpada, amestecate de vAnt, cealaformati de zHpada curat5, agitati de viscol, iar pe dealtd parte ?nsemna tot timpul de care-i nevoie pentrurufe, curdfenie gi toate celelalte. Mama ne repeta in-truna voi nu gtili cAt timp ili iau astea qi deja e vremeade muls, taicS-tu are nevoie de tine la grajd., Axel, iartu, hai gi ajut6-mb si car cogul te rog.

Apucam un mAner de-al cogului, mama pe celelalt,gi urcam cu el in hambar.

Nirneni n-a pomenit nimic de-o vaci venitd si fete,si moari gi si putrezeasci in pidurea din pArlile noas-

1.4 15

tre. $tiu cAt de tare miros imediat hoiturile astea mari,dar nimeni n-a zis nimic. $i nici eu.

Poate ci visasem totul, ca s[-mi inventez a scuz6,

un pretext pentru murddria mea, pentru emofie, unpretext ntrmai pentru mine.

RememorAndu-mi copildri4 m5-ntreb dac6 apele

lacului artificial au dus cu ele aceste hoituri, sau ce-a

mai rdmas din ele. Mie mi-a rdmas amintirea trudeipline de sAnge gi noroi, de frunze uscate, cu care m-amcur[fat gi mi-am qters nasul dupi acee4 plAngAnd.

PlAngeam mult qi des cAnd erarn mic, nu qtiu de ce.

Tot aqa m-am pus pe un plAns stragnic dupi ce

m-am operat, cAnd m-am ttezit, gi primul lucru pe care

l-am simfit a fost o durere atAt de cumplitS incAt mi se

revirsa din camea vie a vaginului meu nou-nouf pA-

nd-n pAntecele mamei mele. Eram amefitd, sub efectulmorfinei, aqa c5-mi intorceam amintirile pe toate pirfi-le. Purtam pe brale hoilul greu al vifelului mort. Des-

chideam iar ochii. $i de data asta fineam fetusul, atAt

de uqor, de firav, in mAinile mele mici de biiefag in-spiimAntat, speriat de bebelugul minuscul, neterminat,speriat de tot sAngele scurs, de gAlgAitul celui care

avea si bdlteascd mai departe, speriat de fipetele tat[-lui meu care-mi zicea dd-i drumul, apdsAnd cu toatdputerea lui pe bazinul mamei mele, incercAnd prosteg-te sd opreascH hemoragia. Ea renunfase deja, secituit5.Locuiam prea departe de spital, iar rnama ii spusese

fratelui meu, care voise si cheme pompierii, lasf,, doargtiu ce-i de fdcut, gtii bine ci nu-i prima datd, oricumprea viscole;te afar6.

Sub efectul morfinei, gi al durerii pe care n-o preaalina, vedeam cele dou6 cadavre, vifelul uriag gi fr5!io-rul meu, micul fetus vAnit, inotAnd vii in apele lacului.Vifelul prea greoi s-a scufundat. Boful mic - frifiorulmeu, sutioara mea - parcd era legdnat de unduirilevaiurilor, era ridicat la suprafa{5, eu intindeam o mAnidelirAnd, atingeam un bral scos la iveal6, un piciorsublire qi albAstrui, un umdr firav gi scofAlcit, ca unlemn care plutea.

N-o s[ am niciodatd copii, repeta intruna fratelemeu, dacd faci asta, n-o sE ai niciodat5 copii, D4 toc-mai fdcusem asta gi era cu atAt mai rdu. sau cu atAt maibine, dac6 nu trebuia s6 am niciodat6 copii morfi.

Albastrul valurilor gi cel ai copacilor nu sunt la fel"dar la umbra lacului nu se pot distinge.

't6 17

(in drum spre gcoalX)

Conduc spre umbrele adolescente, pufin infrigura-te, cred, in aceasth primi dimineafd.

Pe cei doi care stau cel mai departe ii iau prima da-

ti. Sunt niqte biieli neobipnuifi, prieteni, dar despir-

!ifi. Nu se agazd niciodati unul lAngd celdlalt qi totugi

sunt mereu impreun6.Primul de pe traseu, cel care se trezegte cel mai

devreme, este copilul cel mai mare dintr-o familiefoarte izolati gi supus6, cu nepisare, bArfelor' Umbllvorba pe-aici cd marna lui ar fi vr5jitoare, cbci in loc siarunce urzicile in b6ligar, cum fac behenii, ea le pune

peste tot, in supi, ceaiuri, fierturl dar qi pentru ci are

cirfi in toatd casa, chiar gi in bucAtirie' Biialul ei cel

mare se numegte Sylvain gi are pielea fini (datoritX

cataplasmelor cu urzicdimpotriva acneei), ochi clprui,cu sprAncene stufoase. Apoi o rnai are pe Lise, lumi-noas5, diafan6, gi un frifior mai mic, Minuit de doi ani

gi jumdtate, minuscul fali de ghiozdanul din spatele

lui gi blond-auriu din cap pAn[-n picioare, cu piele cu

tot. Se agiti in asemenea hal, incAt te-ntrebi dacidoarme vreodati (Lise mi-a spus intr*o sear6, suspi-

nAnd, inci nu i-am g6sit intrerupdtorul).