7 descoperiri noi despre ADHD

Pe zi ce trece cercetătorii fac progrese în ceea ce privește descoperirea tratamentului pentru ADHD, dar și în ceea ce privește felul în care afectează copiii și cum poate fi controlat mai ușor. Din păcate este o boală greu de investigat, de aceea medicii fac eforturi pentru a găsi metode și tehnici utile de a evalua și controla boala. lată câteva descoperiri recente!

Deficitul de atenție este un "defect" neurologic și se caracterizează în principal prin incapacitatea copilului de a se concentra pe o anumită activitate. Este una dintre cele mai frecvente tulburări comportamentale.

1. Unii copii cu ADHD nu manifestă simptome clasiceCând spui ADHD te gândești aproape instant la un copil permanent agitat, impulsiv,

incontrolabil etc. Deși acestea sunt semne clasice, este esențial să știi că nu toți cei care suferăde ea au tulburarea. Mai mult chiar, specialiștii avertizează că unii dintre ei sunt chiar calmi. În acest fel, boala rămâne nediagnosticată și netratată afectând pe termen lung viața copilului.

2. Nu toți copiii impulsivi și hiperactivi au ADHDAcelași lucru este valabil și în sens invers. Nu toți copiii care sunt agitați și impulsivi

suferă de ADHD. Aceștia sunt tratați adesea pentru o boală pe care nu o au. Aceste comportamente pot fi simptom al altor boli ca apneea de somn, probleme de vedere, afecțiuni ale auzului, stres sau traumele emoționale severe etc.

3. ADHD-ul poate fi diagnosticat mai devreme de 3 aniPreșcolarii au în general și în mod firesc o atenție scăzută și o putere de concentrare

slabă, astfel că uneori medicii sunt ezitanți în a se pronunța cu privire la diagnosticul de ADHD la această vârstă. Însă boala nu apare la vârsta preșcolară, debutul ei putând fi identificat mai devreme de această vârstă. Semnele includ agresivitate excesivă, probleme în a se concentra la sarcini și activități simple și comportamente incontrolabile frecvente. Aceste reacții trebuie investigate cu atenție la medic.

4. Mulți copii care ar trebui să beneficieze de medicație nu o iauPărinții se feresc să administreze medicamente copiilor și au mari rețineri când vine

vorba de a da medicație pentru ADHD. Deși aceasta este absolut necesară și utilă (începând cu vârsta școlară), aceștia sunt îngrijorați din cauza efectelor secundare din ce în ce mai controversate.

Deși se numesc stimulente sau excitante, ele ajută la stimularea neurotransmițătorilor din creier pentru a controla hiperactivitatea și impulsurile și nu determină accentuarea lor. Medicii susțin că o doză administrată în proporții corecte îl pune la adăpost pe copil de efectesecundare severe.

5. ADHD-ul nu se tratează numai cu medicamenteAceastă tulburare nu este ca o durere de cap pentru care iei un medicament și trece. În

conduita terapeutică a bolii intră medicația, dar și implicarea părinților în a ajuta copilul să se descurce cât mai bine cu boala și să aibă o copilărie fericită. De asemenea, o parte importantă din tratament o constituie terapia comportamentală la psiholog sau psihoterapeut.

În plus, mai există o serie de tratamente alternative pentru ADHD (arta, acupunctura, dieta, biofeedback etc.) care pot contribui la controlarea eficientă a bolii.

6. Copiii cu ADHD sunt predispuși accidentărilor

Acești micuți sunt mai predispuși să se rănească în mici accidente casnice sau de joacă. Spre deosebire de alți copii ei sunt incapabili să se gândească de 2 ori înainte să acționeze și atunci sunt supuși mai adesea accidentărilor.

7. ADHD-ul apare adesea ”la pachet” cu o altă afecțiuneCopiii bolnavi au și afecțiuni asociate. Ei nu sunt diagnosticați numai cu această boală.Majoritatea au pe lângă ADHD și deficiențe de învățare, boli mentale grave, depresie,

tulburare bipolară, sindrom Tourette etc.