Adezivii in stomatologie

4
Într-o perioadă mai scurtă decât o generaţie a ştiinţei dentare, tehnologia adezivă – odinioară o ştiinţă inovatoare – a devenit un element esenţial al stomatologiei restauratoare. Pentru mulţi clinicieni contemporani, nu există material restaurator sau tehnică aplicată în cursul unei zile de lucru tipice care să nu includă tehnologia adezivă. Istoric Primii adezivi dentari erau inseraţi direct pe smear layer-ul amelar şi dentinar. 1 Întrucât la acea vreme cercetătorii nu ştiau de prezenţa smear layer-elor, materialul relativ hidrofob utilizat nu putea penetra în profunzime, oferind forţe de legătură slabe reprezentate în mod esenţial de forţa intrinsecă de coeziune a stratului de smear layer, cu valori cuprinse între 5-10MPa. 2 În 1955, Buonocore 3 descoperea că gravarea acidă a smalţului creştea considerabil valoarea forţelor de adeziune la 20-25MPa, chiar dacă smear layer-ul nu era încă identificat. Un an mai târziu, acesta 4 constata că, aceeaşi procedură, dar executată la nivelul dentinei, conducea la o adeziune foarte redusă (5- 10MPa). În decursul următorilor 20 ani, progresul în ceea ce priveşte adeziunea la dentină a fost minim. Dar, datorită inovaţiei aduse de studiul menţionat, beneficiile gravării acide pentru facilitarea închiderii marginale în cazul restaurărilor compozite anterioare erau deja predate în facultăţile de profil (1978). Considerată prin prisma standardelor zilelor noastre o manevră brută, se utilizau bureţi de bumbac îmbibaţi în acid fosforic fluid în încercarea de a grava numai marginile de smalţ ale preparărilor. În afară de această unică tehnică adezivă, toate celelalte proceduri restauratoare despre care autorii au învăţat şi pe care le-au folosit pe durata studiilor şi apoi la scurt timp în practica curentă, se bazau pe forma retentivă, nu pe tehnologia adezivă. În 1982, Nakabayashi şi colab 5 au publicat clasicul articol ce clarifica procesul de adeziune dentinară şi diferenţia formarea stratului hibridic. Cercetarea lor demonstra cum infiltraţia 1

description

Adezivii in stomatologie

Transcript of Adezivii in stomatologie

I N T R O D U C E R E

ntr-o perioad mai scurt dect o generaie a tiinei dentare, tehnologia adeziv odinioar o tiin inovatoare a devenit un element esenial al stomatologiei restauratoare. Pentru muli clinicieni contemporani, nu exist material restaurator sau tehnic aplicat n cursul unei zile de lucru tipice care s nu includ tehnologia adeziv.

Istoric

Primii adezivi dentari erau inserai direct pe smear layer-ul amelar i dentinar.1 ntruct la acea vreme cercettorii nu tiau de prezena smear layer-elor, materialul relativ hidrofob utilizat nu putea penetra n profunzime, oferind fore de legtur slabe reprezentate n mod esenial de fora intrinsec de coeziune a stratului de smear layer, cu valori cuprinse ntre 5-10MPa.2n 1955, Buonocore3 descoperea c gravarea acid a smalului cretea considerabil valoarea forelor de adeziune la 20-25MPa, chiar dac smear layer-ul nu era nc identificat. Un an mai trziu, acesta 4 constata c, aceeai procedur, dar executat la nivelul dentinei, conducea la o adeziune foarte redus (5-10MPa). n decursul urmtorilor 20 ani, progresul n ceea ce privete adeziunea la dentin a fost minim.

Dar, datorit inovaiei aduse de studiul menionat, beneficiile gravrii acide pentru facilitarea nchiderii marginale n cazul restaurrilor compozite anterioare erau deja predate n facultile de profil (1978). Considerat prin prisma standardelor zilelor noastre o manevr brut, se utilizau burei de bumbac mbibai n acid fosforic fluid n ncercarea de a grava numai marginile de smal ale preparrilor. n afar de aceast unic tehnic adeziv, toate celelalte proceduri restauratoare despre care autorii au nvat i pe care le-au folosit pe durata studiilor i apoi la scurt timp n practica curent, se bazau pe forma retentiv, nu pe tehnologia adeziv.

n 1982, Nakabayashi i colab5 au publicat clasicul articol ce clarifica procesul de adeziune dentinar i diferenia formarea stratului hibridic. Cercetarea lor demonstra cum infiltraia rinoas a dentinei gravate acid transforma complet suprafaa cristalin, acido-sensibil i relativ hidrofil ntr-o structur organic, acido-rezistent i hidrofob.2 n esen, faza mineral acido-solubilizat a dentinei originale a fost extras i nlocuit de rin n cursul infiltraiei rinii. Noua suprafa nu era nici dentin, nici rin, ci un hibrid al amndurora. Rezultatele prezentate ilustrau esena conceptului de gravare total, practicat actualmente, o teorie rspndit cu 2 ani mai devreme de ctre Fusuyama.6 i astzi, tehnologia adeziv cu gravare acid total este considerat nc standardul de aur al tehnologiei adezive, cnd vine vorba de comparaii n literatura de specialitate contemporan.7-9Anterior progreselor realizate n domeniul restaurrilor nemetalice i a introducerii filozofiei stomatologiei conservatoare, tehnologia adeziv nu reprezenta o necesitate. La sfritul anilor 70, o faet acrilic prefabricat a fost lipit chimic la structura dintelui gravat.10 n anii 80, s-a introdus fabricarea i aplicarea faetelor laminate ceramice.11,12 Studiile ntreprinse de Calamia i Simonsen au subliniat n continuare tratamentele de suprafa, precum gravarea cu acid hidrofluoric i silanizarea pentru o mai bun retenie13 a acestor restaurri revoluionare din porelan. Cu aceste noi terapii restauratoare n joc, progresul spre tehnologia adeziv dovedit i sigur s-a accelerat i mai mult.

Cercettorii i companiile productoare de materiale dentare au dedicat timp i sume de bani impresionante pentru a dezvolta tiina tehnologiei adezive, oferind medicilor dentiti mai multe cunotine i precizie n aplicarea unei mari varieti de tehnici. De exemplu, progresele inovatoare ca tehnica adeziv umed (sau ud) descris de Kanca14 a asigurat pai importani spre nelegerea proceselor adezive de ctre industria dentar. Doi ani mai trziu, prin intermediul studiilor sale electronomicroscopice, Gwinnett a constatat c tehnicile menionate de Kanca au condus la straturi hibridice mai groase15 ce pot fi asociate cu fore adezive mai mari i o nchidere mai etan.

De-a lungul timpului i, n primul rnd pe baza considerentelor de marketing, adezivii dentari au fost clasificai n generaii, dnd natere la o nomenclatur ce cuprinde prima generaie, a doua generaie, a treia generaie, etc., a aptea generaie. n efortul de a clarifica diferena n privina tehnicii i a aplicaiei clinice, sistemul de clasificare generaional a dat fru liber unei organizri i mai descriptive.

Astzi, cele dou clasificri principale utilizate pot fi categorisite astfel:

sisteme adezive cu gravare-i-cltire sau cu gravare total (anterior menionate ca adezivi de generaia a patra i a cincea);

sisteme adezive autogravante (denumite anterior ca a asea i a aptea generaie de adezivi).

Adezivi cu gravare i cltire

Acetia sunt disponibili ca sisteme n trei (generaia a patra) sau dou etape (generaia a cincea). n mod tipic, adezivii cu gravare i cltire genereaz valori de adeziune de fond crescute att la smal, ct i la dentin. Dac suprafaa pe care se aplic adezivul conine o parte semnificativ mai mare de smal dect de dentin sau are o circumferin de smal ce va ajuta la asigurarea integritii marginale, se prefer sistemul gravare-i-cltire.

Paii de baz ai sistemelor adezive de tip gravare-i-cltire includ urmtoarele:

demineralizarea suprafeei cu un agent acid;

eliminarea smear layer-ului;

penetrarea monomerilor adezivi n spaiile create de acid;

polimerizarea monomerilor adezivi pentru a forma o legtur mecanic microscopic la smal sau la dentin.

Cei doi parametri tehnici ce trebuie clinic controlai, fiind direct corelai cu succesul procedurii, sunt reprezentai de controlul umiditii i eliminarea solventului.16 Literatura de specialitate respinge n mod clar reclamaiile privind sensibilitatea postoperatorie dac tehnicile sunt efectuate conform indicaiilor.17Adezivi autogravani

Acetia sunt disponibili sub form de sisteme n dou etape (generaia a asea) i ntr-o singur etap (generaia a aptea). Niciunul dintre aceste sisteme nu reduce necesitatea unei etape separate de gravare acid, dei exist o diferen distinctiv n privina performanei cnd suprafaa dentar este reprezentat de smal, ndeosebi dac aceasta a fost instrumentat i/sau gravat separat.18,19 Primerii auto-gravani folosesc smear layer-ul dentinei instrumentate ca substrat de legtur legitim. Datorit variaiilor de aciditate a primerilor auto-gravani din diferitele produse comerciale pot exista diferene n privina profunzimii la care penetreaz n smear layer i grosimea rezultat a stratului de legtur format. Aplicaiile auto-gravante pot include proceduri n care suprafaa de legtur primar este dentina, precum lipirea pivoilor endodontici, reconstituirile de bonturi sau coroanele totale.

Produse adezive integrate

Ionomerii de sticl, compomerii i ionomerii de sticl modificai cu rin pot reprezenta alternative excelente cnd vine vorba de anumite opiuni restauratoare sau de cimentare. Restaurarea combinat ionomer-compozit, denumit n general tehnica sandvi, asigur o legtur sigur, de durat i izoleaz dentina prin reacia de chelaie dintre ionii de Ca2+ ai ionomerului de sticl20 i dentin, legtura micromecanic a compozitului la suprafaa ionomerului i un rezultat estetic acceptabil cu restaurarea finalizat.21PAGE 3

_1493052389.unknown