Adevarul despre minciuna Nimeni nu ne spune adevarul despre minciuna. Nimeni nu ne spune decat ca o minciuna este un mare pacat si ca ar trebui sa ne simtim vinovati pentru orice modificare pe care o aducem realitatii prin cuvintele pe care le spunem. Adevarul este ca nimeni nu ne poate spune ce este cu adevarat...ADEVARAT! Dupa ce criteria ar trebui sa definim adevarul atata timp cat aceeasi realitate este perceputa atat de diferit de fiecare dintre noi. Ceea ce pentru noi este alb pentru voi s-ar putea sa fie negru doar pentru ca asa ati fost edicati sa considerati. Asadar daca nu stim ce este adevarat si ce fals, daca traim in epoca in care unu plus unu nu mai fac de mult doar doi, cum mai putem spune ce este o minciuna? Veti spune ca este un neadevar, o realitate care nu exista decat in mintea celui care spune minciuna...dar nu cumva fiecare opereaza cu o realitate proprie care nu este adevarata decat pentru sine? Credeti ca atunci cand spunem Te iubesc spunem un adevar 100% avand in vedere ca adevarata iubire suporta totul, nu judeca, nu limiteaza libertatea si mai ales nu raneste...? Cei care se crampneaza de adevar sunt cei pentru care lumea este un tablou alb- negru, sunt cei care nu pot accepta decat ce le spune egoul sa accepte si care iau minciuna drept atac la persoana si lipsa de bun simt...nu spune nimeni ca minciuna trebuie sa fie valorizata in viata de zi cu zi, spunem doar ca ea trebuie inteleasa ca mesaj, si ca metoda de comunicare. Cel care spune o minciuna transmite de fapt un mesaj clar celui caruia i-o spune. Mesajul poate fi: nu am suficienta incredere in tine pentru a-ti dezvalui viata mea, ma vei judeca daca iti voi spune adevarul asa ca mai bine evit acest lucru, nu te intereseaza pe tine ce fac cu viata mea, nu imi pasa ce parere ai tu, nu vreau sa te ranesc cu un adevar incomod, Iti voi spune cand ma voi simti sit e voi simti pregatit...si lista o puteti continua voi. Sunt mesaje clare si mai

presus de orice...sunt mesaje adevarate care exprima exact ce simte si gandeste in momentul acela omul care allege sa nu spuna adevarul. Putem spune ca singurul moment cand suntem sinceri cu noi insine este atunci cand mintim, caci atunci stim exact ce facem, suntem constienti de fiecare cuvant, il gandim dinainte si ne facem un adevarat esafodaj de rationamente si argument pentru a-l face plauzibil. Pare un paradox periculos si nu trebuie luat decat ca pe un exercitiu logic. Nu suntem adeptii reclamelor mincinoase care pun in pericol vietile oamenilor, nici adeptii minciunilor politice si economice care ne transforma in masa de manevra. Tot ceea ce incercam sa spunem este ca minciuna este de fapt un mesaj despre adevarul interior al fiecaruia, ca ea in sine este un mesaj. POrnind de la idea ca cei din jur sunt oglinzile noastre, asta inseamna ca un om care ne minte nu face altceva decat sa oglindeasca o minciuna proprie. Ar trebui sa nu ne mai simtim jigniti cand sotul, prietenul, parintele, copilul, colegul sau necunoscutul ne minte...caci daca am spune mereu adevarul asta nu ne-ar deranja! Sa incercam mai bine sa ne dam seama ce anume ii impiedica sa ne spuna adevarul, ce anume din comportamentul si atitudinea noastra ii opreste sa fie ei insisi. Daca vrem adevar, sa fim mai intai in stare sa fin sincere cu noi insine. Adevarul este ca ne mintim tot timpul...pentru ca refuzam sa recunoastem faptul ca tot ce nu ne place la cei din jur este de fapt in noi! Asta este Adevarul!