Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Istorie si Filosofie

Departamentul Filosofie si Antropologie

Lucru Individual

Ontologie si teoria cunoasterii

Tema:”Adevarul absolut”

A elaborate studenta anului I ,Sirghi Marina

Lector universitar: Vrabie Victori

Chisinau 2015

Care este adevarul absolute? Exista un singur ceva (putem sa-i spunemDumnezeu), si nu

exista nimic altceva. Acest ceva este dincolo(inainte) de timp si spatiu, le transcende, acestea

fiind creatia lui.Fiind dincolo de timp, acest ceva nu are inceput si nici sfarsit, in sensul nostru,

omenesc. In schimb se pare ca are constienta este constient. De asemenea, are vointa (altfel nu ar

fi creat ce a creat).Are si putere de creatie, poate crea orice . Din ce? din el insusi,evident,

neexistand nimic altceva (nu exista vid, sau nimic, totul este acel ceva). Intrebarea care se ridica

este: Ceea ce creaza acel ceva este real sau este iluzie? La nivelul lui, adica la nivel absolut, este

o iluzie. La nivelul nostru, adica la nivel relativ,este foarte real.

Deci acel ceva a hotarat la un moment dat sa creeze relativul:Aceasta lume, acest univers,

sau poate si altele. De ce a decis acest lucru, nu putem sti din starea in care ne aflam acum. Poate

se plictisea, sau poate a dorit, asa cum scrie in Conversatii cu Dumnezeu, sa traiasca experienta a

ceea ce este, si nu putea face acest lucru in absenta unei referinte (nu poti experimenta albul daca

totul e alb, trebuie sa mai existe cel putin inca o alta culoare, se pare ca Dumnezeu a ales sa

creeze negrul, adica opusul lui total).Cum a reusit sa creeze relativul, iar nu stim, decat ca l-a

creat din el insusi.Deci acel ceva nu este separat de creatia sa, ci aceasta creatie este tot el,dar la

un alt nivel de constienta. Eu cred ca aceasta a fost cea mai dificila problema: cum sa uite cine

este? Si se pare ca a rezolvat-o creand diverse nivele de constienta deasupra celei absolute,

si prin manipularea inteligenta a informatiei, prin filtrarea acesteia pe diverse nivele (de

exemplu, noi acum nu (mai) avem acces la toate informatiile).Citind Comuniune cu Dumnezeu,

am identificat, zic eu, trei caracteristici fundamentale ale lui acel ceva:

 1.lipsa separarii

2. lipsa nevoii,

3. constienta despre cine si ce este el insusi.

 

Acel ceva a decis sa creeze opusul a ceea ce este el, si astfel a creat separarea, nevoia si

ignoranta/uitarea lui cine este. Am pus creat intre ghilimele pentru ca la modul absolut nu a putut

schimba nimic el ramane in continuare tot ceea ce exista, neseparat de nimic, fara nevoi si

constient de sine dar a creat (sau mai bine si-a creat lui insusi, la un anumit nivel) iluzia ca exista

si altceva. Se pare ca pentru aceasta a avut nevoie sa creeze mai intai timpul si spatiul.Se pare ca

acestea au aparut prin explozia, sau pulverizarea acelui ceva in miliarde de miliarde de parti, atat

la nivel fizic cat si metafizic (suflete, entitati sau cum dorim sa le numim).Nu stim exact cum a

putut sa faca toate acestea, dar este cert rezultatul: noi traim acum intr-o lume in care exista

separare,nevoie si uitare.

Acestea trei exista in diverse gradatii. Eu consider ca regnul animal traieste ca experieta

cele trei iluzii la nivel maxim:separare totala, nevoie totala, uitare totala (animalele se considera

separate total unele de altele, au nevoi fara a caror indeplinire nu pot supravietui, si pentru a

caror indeplinire trebuie sa lupte cu celelalte animale, deoarece resursele nu sunt infinite; si

evident uitarea este totala, uitarea a ceea ce sunt cu adevarat). Mai mult, animalele nu au nici o

sansa sa se elibereze din aceasta stare. Este clar ca daca s-au nascut asa, asa vor muri. Nu exista

iluminare sau mantuire la acest nivel.Ajungem acum la om. Omul este un animal superior, in

sensul ca are o inteligenta superioara.O paranteza referitoare la inteligenta si la gandire. Eu cred

ca inteligenta este o calitate rezultata din marirea memoriei ca o nevoie de adaptare, dar, mai

profund, este determinata de separare si de nevoie. Dumnezeu in forma absoluta nu are nevoie de

inteligenta,deoarece nu are nevoi (apropo, mi-am adus aminte de filmul ForrestGump, in care se

arata cum un om cu o inteligenta sub minimul de admitere intr-o scoala normala in engleza:

stupid se comporta mult mai intelept decat oamenii normali, are succes si chiar ii poate ajuta pe

acestia, prin ceea ce este si simte).Pe de alta parte, daca ne uitam in jur la complexitatea acestei

lumi si la inteligenta cu care a fost construita, nu putem sa nu ne minunam. Luati, de exemplu,

corpul unui animal, sau al unui om, si incercati sa descifrati modul lui de functionare o sa va ia o

viata,ba chiar mai mult. De fapt medicii studiaza acest corp de sute, da canu de mii de ani, si tot

nu au ajuns la capat.

 

Deci trebuie sa admitem ca exista o inteligenta superioara care a putut crea toate acestea,

sau cel putin a facut posibila evolutia la un asemenea nivel de complexitate.Sa revenim la omul

ca animal superior. Constatam ca o inteligenta superioara nu-l ajuta sa se elibereze din

capcana separarii, nevoii si uitarii. Si aceasta deoarece toate simturile ii arata ca este separatde

restul lumii, si deci de ceilalti oameni. Nevoile exista si ele:hrana, apa, caldura, sunt doar cele

primare. Ulterior, masina (de lux), vila cu piscina, avion personal etc.Si in plus nu-si aduce

aminte cine este el, cine este Dumnezeu...Nu-si aduce aminte de alte vieti, daca au existat… Nu-

si aduce aminte nici macar de nasterea lui si de primii ani din aceasta viata !Nu este de mirare

deci ca oamenii, in marea lor majoritate, se comporta ca si animalele, in sensul de fiecare

pentru el. Cel mult se ajunge la fiecare, pentru el si ai lui, unde ai lui pot sa fie:familia, clubul de

fotbal, tara, rasa, religia, planeta etc. Toate sunt forme de separare, de a crea bariere de tipul noi

contra celorlalti.Si iata ca viata omului a ajuns o lupta continua, ca si cea a animalelor fata de

care se considera superior. Pot sa spun ca omul este de multe ori mai jos decat animalele,

deoarece acestea fac multe lucruri rele din instinct, fara ratiune, in timp ce deseori omul face

rau premeditat, gandit, planificat.Ce am denumit rau mai sus? La modul general, orice actiune,

vorba sau gand care confirma separarea, nevoia si uitarea. Astfel: crima,furtul, violul etc. fac

parte din rau. Dar nu numai acestea.

Constatam ca majoritatea gandurilor, vorbelor si faptelor oamenilor fac parte din rau, si

vor face parte atat timp cat oamenii vor considera ca sunt oameni, adica fiinte separate unele

de altele, si avand nevoi.Binele incepe doar cand oamenii (nu multi, ci chiar foarte putini la

inceput) incep, in urma a numeroase si lungi suferinte, foarte probabil in cursul mai multor vieti,

sa constientizeze aceasta suferinta perpetua in care traim, si sa inceapa sa caute altceva:Adevarul,

Pacea, Linistea, numiti-l cum vreti. Oamenii incep sa inteleaga ca fiecare pentru el nu face decat

sa perpetueze suferinta, ca binele adevarat este pentru toti si nu doar pentru unii,ca binele care

este doar pentru unii nu este de fapt bine. Ei incep sase respecte, incep sa fie mai atenti la ceilalti,

la suferinta tuturor, incep sa nu se mai considere separati unii de ceilalti, ci ca facand parte din

aceeasi familie.

Am pus mai sus peste tot bine si rau intre ghilimele, deoarece nu exista, la modul absolut,

bine si rau.Constatam ca, in lumina definitiei date mai sus pentru rau, Dumnezeu este capul

rautatilor, deoarece a creat separarea, nevoia si uitarea.Si iata ca revenim la motivatia lui, care

devine de cea mai mare importanta. Ce a urmarit Dumnezeu cand a (si-)a creat toata aceasta

suferinta ? Trebuie sa fie ceva foarte important, cred eu, daca a facut si face un asemenea efort.

Si cred ca daca am avea raspunsul la aceasta intrebare, am putea sa dam mai mult sens vietilor

noastre, sa ne gasim implinirea.Deci, ca o concluzie, constatam ca noi, oamenii, ne aflam in cel

mai rau loc posibil in raport cu absolutul, traind ca experienta opusul aceea ce este Dumnezeu:

separare, nevoie, uitare.Cred ca am mai zis: aici separarea este totala, nevoia este totala,uitarea

este totala.Concluzia mea este ca putem emite o afirmatie socanta (pentru religia crestina, cel

putin): nu exista alt iad decat acesta in care ne aflam.Budistii afirma, cu alte cuvinte, cam acelasi

lucru. Iata de ce nu este nici o fericire ca exista reincarnarea: nu facem decat sa ne intoarcem

aici, iara si iara, si sa suferim din nou si din nou. Mai mult, Buddha spune ca sinuciderea nu

este o solutie.Trebuie sa fii destul de sensibil sufleteste ca sa simti aceasta suferinta a separarii,

nevoii si uitarii. Nu multi oameni o resimt foarte acut. As spune ca evolutia spirituala inseamna

a resimti totmai acut aceasta suferinta. Multi oameni evoluati pe care i-am cunoscut resimt

aceasta suferinta. De multe ori chiar ma intreb: la ce-mi foloseste descoperirea si simtirea

adevarului, daca sufar mai mult ?Pe de alta parte, din punctul de vedere al absolutului, al lui

Dumnezeu, ne aflam in cel mai interesant loc, ne aflam in locul pe care si l-a dorit cand a inceput

creatia. Ne aflam in locul unde exista separare, nevoie si uitare adica ne aflam in plin negru.Cand

te afli in plin negru, orice culoare reusesti sa creezi, este mai aproape de alb. Cand te afli in plin

intuneric, chiar si cea mai mica lumina poti crea, chiar si cu o bricheta sau cu o lumanare, se

vede deci, ce avem de facut ? Nimic altceva decat sa fim lumina in intuneric. Cum ? Aici

lucrurile nu sunt asa de simple precum nu au fost nici pentru Dumnezeu cand a creat aceasta

lume. Trebuie sa intelegem foarte clar ce este lumina si ce este intunericul (poate si mesajul de

fata o sa ajute putin). Daca am definit intunericul ca fiind separare, nevoie si uitare, rezulta ca

lumina este orice lucru care le poate micsora pe acestea trei si pe toate cele care deriva din ele:

esecul, cerintele, judecarea, condamnarea, superioritatea (si care nu mai stiu de vazut comuniune

cu Dumnezeu). Pentru reducerea nevoii: orice ne poate ajuta sa constientizam ca nu avem asa de

multe nevoi pe cat am fost (si suntem) invatati de catre aceasta societate care incurajeaza

consumul. De vazut daca exista cu adevarat acei tibetani care nu mananca decat radacini si nu au

nevoie de haine groase iarna, dar in schimb cunosc si practica cele mai tari arte martiale.Apropo,

este nevoie de practicarea de: exercitii fizice, pentru corp, exercitii mentale pentru minte,

exercitii spirituale pentru spirit. Sa pastram in buna stare de functionare tot ce ne-a dat

Dumnezeu, nu?