Avantaj Absolut Si Relativ

29
a) Teoria avantajului absolut (modelul Adam Smith) Tezele dezvoltate de Adam Smith în „The Wealth of Nations”, lucrare publicată în 1776, reprezintă punctul de plecare al teoriilor clasice privind comerţul internaţional. Conform teoriei sale, ţările ar trebui să se specializeze în producerea acelor bunuri pentru care dispun de un avantaj absolut, astfel încât să producă şi să exporte mărfurile pentru care este mai productivă şi să importe mărfurile la care alte ţări sunt mai competitive. În opinia sa, acest fel de comerţ ar fi

Transcript of Avantaj Absolut Si Relativ

Page 1: Avantaj Absolut Si Relativ

a) Teoria avantajului absolut (modelul Adam Smith)

Tezele dezvoltate de Adam Smith în „The Wealth of Nations”, lucrare publicată în 1776,

reprezintă punctul de plecare al teoriilor clasice privind comerţul internaţional. Conform teoriei

sale, ţările ar trebui să se specializeze în producerea acelor bunuri pentru care dispun de un

avantaj absolut, astfel încât să producă şi să exporte mărfurile pentru care este mai productivă şi

să importe mărfurile la care alte ţări sunt mai competitive. În opinia sa, acest fel de comerţ ar fi

reciproc avantajos pentru partenerii care acţionează în deplină libertate economică, iar avantajul

absolut ar consta în diferenţa de preţ pentru acelaşi tip de marfă, dar produsă în ţări diferite.

„Dacă o ţară străină ne poate furniza bunuri mai ieftine decât le-am produce noi – e mai bine să le

cumpărăm de la ea, cu o parte din produsul activităţii noastre, utilizate într-un mod din care

Page 2: Avantaj Absolut Si Relativ

putem trage oarecare folos”.

Avantajul absolut reprezintă posibilitatea de a produce un bun cu o cantitate mai mică de

factori (input) decât oriunde altundeva în lume. Smith combate teoria mercantilistă, a jocului cu

sumă nulă. Prin participarea la comerţul internaţional, „avuţia” tuturor ţărilor poate fi sporită,

specializarea urmând a se realiza pe baza principiului avantajului absolut.

Prin specializarea în producerea acelor produse pentru care sunt mai eficiente, toate ţările

vor beneficia de pe urma participării la schimburile internaţionale. A. Smith considera că

principiul care guvernează schimburile de mărfuri atât pe piaţa internă cât şi pe piaţa mondială

este determinarea valorii mărfurilor prin munca încorporată în ele. Dacă fiecare agent economic

ia în mod liber deciziile pe care le consideră utile pentru atingerea scopului său, atunci se va

Page 3: Avantaj Absolut Si Relativ

obţine şi binele general. Toate se petrec ca şi cum „o mână invizibilă” i-ar dirija pe oameni spre

rezultate care asigură funcţionarea echilibrată a economiei naţionale.

Pentru a-şi demonstra teoria sa, Adam Smith a analizat pentru început ţara A prin prisma

unui singur factor de producţie, respectiv productivitatea muncii (economie unifactorială),

7exprimată prin numărul de ore necesar pentru producerea unei unităţi de măsură din produsele X

şi Y. Simbolizând O=ore, M=muncă, rezultă că necesarul unitar de muncă pentru produsul X este

OMX, iar pentru Y este OMY. Se poate defini, deasemenea, totalul resursei de muncă a unei ţări

cu M. Întrucât toate economiile au resurse limitate, indiferent cât de mari ar fi acestea, există

limite în nivelul producţiei şi, întotdeauna, pentru a putea produce mai mult dintr-un produs,

economia trebuie să renunţe la producţia altor mărfuri, existând, deci, renunţări la comerţ. Aceste

Page 4: Avantaj Absolut Si Relativ

renunţări pot fi ilustrate grafic prin intermediul frontierei posibilităţilor de producţie (FP).

Graficul 1. Frontiera posibilităţilor de producţie

Cantitatea maximă din produsul Y ce poate fi produsă, luând decizia să se producă o

anumită cantitate din produsul X, este reprezentată de linia FP, cantitatea totală de muncă fiind

limitată. Frontiera posibilităţilor de producţie (FP) ilustrează diferitele mixuri de bunuri pe care

economia le poate produce: fie PPi din producţia de X, fie respectiv FFi din producţia de Y.

Costul oportun reprezintă numărul de UM din produsul Y la care economia trebuie să

renunţe pentru a produce suplimentar o UM din produsul X. Astfel, costul oportun al produsului

X exprimat în produsul Y este dat de raportul dintre Productivităţile muncii, exprimate prin

numărul de ore necesar pentru producerea unei UM din produsul X, respectiv Y.

Page 5: Avantaj Absolut Si Relativ

Într-o economie concurenţială, oferta este determinată de înclinaţia indivizilor de a-şi

maximiza veniturile. În economia noastră simplificată A, întrucât munca este singurul factor de

producţie, oferta la produsele X si Y va fi determinată de mişcarea forţei de muncă spre oricare

sector care plăteşte salarii mai mari. Dacă producţia X creşte de la P la Pi, iar producţia Y scade

de la F la Fi, preţul la produsul X va scădea, iar la produsul Y va creste. În consecinţă, salariile

din sectorul Y tind să crească, ceea ce va determina pe muncitorii din sectorul X să se mute în

sectorul Y. Ca rezultat, producţia si oferta de Y vor creste si se vor reduce în sectorul X, iar

muncitorii vor migra din X spre Y, până în momentul echilibrării pieţei. În absenţa comerţului

internaţional, ţara A va produce ambele mărfuri, iar preţurile relative ale produselor vor fi egale

Page 6: Avantaj Absolut Si Relativ

cu necesarurile unitare de muncă respective.

8Pentru a explica avantajul din comerţul internaţional în cadrul modelului “avantaj

absolut”, Adam Smith a presupus că în lume există două ţări, A şi B, fiecare producând două

produse, X si Y. Deasemenea, el a presupus că, iniţial, între A şi B nu circulă produsele, capitalul

sau forţa de muncă. În perioada analizată, se presupune că populaţia, preferinţele si tehnologiile

rămân constante.

Tabelul 1. Specializarea în producţie şi avantajul din comerţ prin prisma avantajului

absolut

Din tabel rezultă că ţara A este mai productivă (unităţi de producţie pe unitatea de timp)

decât B la producţia produsului X, deci are avantaj absolut la acest produs, iar ţara B este mai

productivă decât A la produsul Y, la care are avantaj absolut. În loc ca fiecare ţară să producă

Page 7: Avantaj Absolut Si Relativ

ambele produse, ele decid ca A să producă marfa X la care este mai productivă, iar B marfa Y la

care este mai productivă. Rezultatul este că în ţara A producţia la produsul X creşte la mai mult

decât suma producţiilor separate ale celor două ţări la acest produs (de la 9 la 12), iar ţara B, de

asemenea, produce la produsul Y mai mult decât suma producţiei separate la acest produs (de la 9

la 12). După specializare, făcând schimb de produse între ele, X contra Y, cele două ţări câştigă

din comerţ, întrucât vor dispune pentru consum de o mai mare cantitate din fiecare produs decât

în cazul producţiei ambelor produse si nefăcând comerţ (12 X si 12 Y faţă de 9 X si 9 Y).

Aşa cum am văzut, economiştii clasici au considerat că elementul determinant al valorii

unei mărfi este munca necesară pentru producerea ei. Potrivit acestei teorii, în exemplul nostru,

ţara B poate să producă o unitate de măsură – UM din produsul Y la un preţ de 1/6 din munca

Page 8: Avantaj Absolut Si Relativ

anuală, iar ţara A la un preţ de 1/3 din munca anuală. Astfel, ţara B are un avantaj absolut de 0,16

ani muncă pe UM din produsul Y (1/3 – 1/6 = 0,16). Acest avantaj de preţ oferă comercianţilor

un stimulent de a cumpăra produsul Y din ţara B şi a-l vinde în ţara A, cu presupunerea că nu ar

exista cheltuieli de transport. Din aceleaşi motive se consideră profitabil să se cumpere produsul

X din ţara A şi să se vândă în ţara B.

Câştigul general din această activitate comercială constă în transferul de muncă din

sectorul produsului Y în sectorul produsului X în ţara A şi din sectorul produsului X în sectorul

produsului Y în ţara B. Fiecare unitate transferată în acest mod duce la creşterea producţiei

mondiale a produsului X cu 3 UM, întrucât producţia ţării A creşte cu 6 UM, iar producţia ţării B

scade cu 3 UM. De asemenea, producţia mondială a produsului Y creşte cu 3 UM, întrucât

Page 9: Avantaj Absolut Si Relativ

producţia ţării B creşte cu 6 UM, iar producţia ţării A scade cu 3 UM. Acest simplu argument a

9fost de natură să demonstreze că schimbul de mărfuri dintre ţări conduce, prin specializarea

ţărilor în produsele cu avantaj absolut, la creşterea producţiei şi a consumului mondial.

Deşi A. Smith a realizat un progres în analiza comerţului exterior comparativ cu părerile

mercantiliştilor (ideea schimbului liber între ţări, identificarea avantajului absolut în comerţul

interior şi exterior, precum şi faptul că schimburile de mărfuri şi bani se derulează după anumite

reguli) el ignoră faptul că pe piaţa mondială există parteneri inegali, că din comerţul exterior unii

pierd, alţii câştigă, convins fiind că „mâna invizibilă“ funcţionează identic atât pe piaţa internă

cât şi pe cea mondială, deci că piaţa este capabilă să asigure în mod spontan autoreglarea

economiei de piaţă. De asemenea, a analizat legea cererii şi a ofertei care dirijează schimbul de

Page 10: Avantaj Absolut Si Relativ

mărfuri, însă nu a studiat legile care guvernează producţia de mărfuri.

Cu toate limitele teoriilor lui, Adam Smith a ajuns la concluzia cu care sunt de acord şi

alţi economişti şi anume că participarea unei ţări la schimburile comerciale internaţionale

constituie o sursă importantă de progres, ideea avantajului absolut obţinut din participarea ţărilor

la schimburile comerciale internaţionale, fiind amplu analizată de urmaşii săi, timp de un secol şi

jumătate.

b)Teoria avantajului comparativ (modelul David Ricardo)

La începutul secolului al XIX-lea, plecând de la ideile predecesorului lor, A. Smith,

R.Torrens şi D. Ricardo analizează relaţiile economice dintre ţări şi elaborează „Teoria costurilor

comparative de producţie şi a avantajelor relative reciproce în comerţul internaţional” care ar

Page 11: Avantaj Absolut Si Relativ

explica motivele şi consecinţele diviziunii internaţionale a muncii, respectiv principiile alocării

raţionale a resurselor şi câştigul care poate fi obţinut din comerţul internaţional de către ţările

participante.

D. Ricardo considera că nu ar fi necesar ca fiecare ţară să producă absolut toate mărfurile

de care are nevoie, ci, fiecare ţară ar trebui să se specializeze în producerea unor mărfuri pentru

care dispune de un anumit avantaj (comparativ) exprimat în unităţi de timp de muncă sau pe baza

legii valorii. Avantajul relativ, în viziunea lui D. Ricardo constă în „câştigul realizat de către o

naţiune care produce şi vinde la extern bunurile pe care le realizează cu costuri de producţie mai

mici relativ cu alte bunuri naţionale, iar în schimbul lor procură alte mărfuri a căror realizare la

Page 12: Avantaj Absolut Si Relativ

intern se dovedeşte mai puţin avantajoasă”. Modelul său se limita însă la analiza a două ţări şi a

două produse. Mesajul lui D. Ricardo constă în liberalizarea comerţului internaţional precum şi în

necesitatea dezvoltării schimburilor comerciale între naţiuni ca sursă a progresului economic, a

binelui universal al tuturor: „Fiecare ţară îşi consacră în mod natural capitalul şi munca acelor

genuri de activităţi care îi sunt cele mai avantajoase. Această urmărire a avantajului individual

este admirabil legată de binele universal al tuturor”.

El absolutizează noţiunea de avantaj relativ, considerând că liberalismul schimburilor

economice internaţionale ar conduce în mod automat spre un avantaj reciproc al tuturor

partenerilor, obţinând armonia universală a intereselor lor. Această teorie nu sesizează însă,

Page 13: Avantaj Absolut Si Relativ

consecinţele diferite ale acestei liberalizări asupra diferitelor economii naţionale cu dimensiunea,

potenţialul, structura şi eficienţa lor extrem de diferită (mai ales asupra ţărilor cu un caracter

economic preponderent agrar). D.Ricardo admite că schimburile mondiale sunt de cele mai multe

ori neechivalente, însă nu găseşte soluţii pentru această realitate economică destul de gravă. El

porneşte în demonstrarea teoriei lui de la o ipoteză pe care istoria nu a confirmat-o: superioritatea

productivităţii muncii în industria dintr-o ţară agrară comparativ cu productivitatea muncii

industriei dintr-o ţară industrială, ignorând existenţa reală a unor contradicţii de interese între

parteneri inegali, participanţi la schimburile economice internaţionale.

10Cu toate limitele teoriei lui, D. Ricardo a contribuit la îmbogăţirea ştiinţelor economice cu

termeni noi, mult dezbătuţi de generaţiile următoare: cost de producţie (timpul de muncă necesar

Page 14: Avantaj Absolut Si Relativ

pentru obţinerea mărfurilor), cost relativ sau comparativ (costul exprimat prin comparaţie cu cel

al altor mărfuri) sau avantaj relativ (expresia fie a celui mai mare avantaj absolut, fie a celui mai

mic dezavantaj absolut).

În prima jumătate a secolului al XIX lea, economia de piaţă şi liberalismul care aduseseră

omenirii mari realizări, au început să fie dezaprobate de masa largă a populaţiei, de micii

producători ruinaţi de concurenţa marilor întreprinderi capitaliste şi de patronatul din ţări mai

puţin dezvoltate sau care au trecut mai târziu la dezvoltarea economiei moderne de piaţă.

Din analizarea Teoriei avantajelor relative sau comparative - David Ricardo (1817) se pot

evidenţia următoarele concluzii: fiecare ţară se va specializa în producerea acelor bunuri pentru

care este cea mai avantajată sau cel mai puţin dezavantajată, respectiv în producerea acelor

Page 15: Avantaj Absolut Si Relativ

bunuri ale căror costuri comparative sunt cel mai puţin ridicate.

În exemplul dat de D. Ricardo, se porneşte de la ipoteza următoare: schimburile se

realizează între două ţări, Anglia şi Portugalia, cu două produse, ţesături şi vin. Cheltuiala de

muncă necesară pentru a produce câte o unitate din fiecare bun (ULR), exprimată în ore-om este:

Analizând avantajele absolute (Ţesături: 90 < 100 avantaj absolut Portugalia; Vin: 80 <

120 avantaj absolut Portugalia) observăm că Portugalia are avantaj absolut în producţia ambelor

produse.

Analizând avantajele relative prin prisma costurilor oportune:

Ţesături (costul unei unităţi de ţesătură exprimat în unităţi vin):

• Portugalia: 90/80 = 1,125

• Anglia: 100/120 = 0,833

Observăm că Anglia are avantaj relativ la ţesături.

Page 16: Avantaj Absolut Si Relativ

Vin (costul unei unităţi vin în unităţi ţesături):

• Portugalia: 80/90 = 0,888

• Anglia: 120/100 = 1,2

Observăm ca Portugalia are avantaj relativ la vin.

Interesul specializării conform teoriei avantajului relativ este:

Pentru Anglia: dacă ar trăi în autarhie, pentru 1 u.ţ. ar primi 0,833 u.v.; dacă ar exporta în

Portugalia, ar primi 1,125 u.v. Anglia are deci interesul să importe vin portughez atât timp cât îl

poate plăti, în termeni de ţesături, cu un preţ:

P < 120/100 unităţi ţesături / o unitate vin

Pentru Portugalia: dacă ar produce singură ţesături, ar trebui să plătească pentru 1 unitate

ţesături, 1,125 unităţi vin; dacă ar importa ţesăturile, ar plăti 1 unitate ţesături cu 0,833 unităţi

vin. Portugalia are deci interesul să importe ţesăturile, dacă preţul lor, în termeni de vin exportat,

este:

Page 17: Avantaj Absolut Si Relativ

P < 90/80 unităţi vin/ o unitate ţesături.

Limitele posibile ale schimbului internaţional: 80/90< P < 120/100.

Prin urmare fiecare ţară se va specializa în producerea acelui bun la care înregistrează o

productivitate mai ridicată în propria economie.

11Legea avantajului comparativ se poate enunţa astfel: Este întotdeauna mai avantajos

pentru două ţări să dezvolte relaţii comerciale bilaterale, cu condiţia ca ele să se specializeze în

producerea acelui bun în care înregistrează cel mai mare avantaj relativ sau cel mai mic

dezavantaj relativ.