ACTUL JURIDIC CIVIL

I. Definiţie

- este o manifestare de voinţă sau, după caz, un acord de voinţe

- făcut cu intenţia de a produce efecte juridice, adică de a naştemodificastinge

operaţiune juridică ( negotium iuris )

ACT înscris constatator ( instrumentum probationis )

II.Clasificarea actelor juridice.

A. În funcţie de numărul părţilor :

supuse comunicării (ex: oferta, denunţarea)

unilaterale nesupuse comunicării (ex: testamentul)

Acte juridice bilaterale

plurilaterale

NU trebuie pus semnul egalităţii între noţiunile de parte a actului juridic civil şi persoană, întrucât o parte poate fi formată din două sau mai multe persoane. (ex: două persoane care deţin în coproprietate un bun pe care îl vând vor reprezenta o sigură parte a actului juridic civil, pe aceea de vânzător).

un raportjuridiccivil

B. În funcţie de scopul urmărit la încheierea lor :

Acte comutative

cu titlu oneros

Acte aleatorii

Acte juridice Acte dezinteresate

cu titlu gratuit

Liberalităţi

Cu titlu oneros = acel act la încheierea căruia fiecare dintre părţi doreşte obţinerea unui avantaj, folos, contraprestaţie în schimbul obligaţiei asumate. (art. 1172 alin. 1 NCC)

Cu titlu gratuit = acel act prin intermediul căruia una dintre părţi se obligă să

procure celeilalte un beneficiu, fără a obţine în schimb vreun avantaj. (art. 1172 alin. 2 NCC)

la momentul încheierii lor existenţa drepturilor şi obligaţiilor părţilor este certă, iar întinderea lor este determinată sau deteminabilă

prin natura lor sau prin voinţa părţilor oferă cel puţin uneia dintre părţi şansa unui câştig şi o expune totodată la riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor şi incert.

dispunătorul procură un beneficiu cuiva fără să îşi micşoreze patrimoniul (ex: mandat gratuit, depozit gratuit)

dispunătorul îşi micşorează patrimoniul cu folosul patrimonial procurat gratificatului (ex: donaţie)

C. După criteriul efectului lor :

constitutive

Acte translative

declarative

D. În raport de importanţa lor :

de conservare

Acte de administrare

de dispoziţie

E. În funcţie de modul de formare :

consensuale

Acte solemne

reale

prin care se creează raporturi juridice care au în conţinutul lor drepturi şi obligaţii noi, inexistente anterior. (ex: constituirea unei ipoteci, a uzufructului)

prin care se strămută un drept dintr-un patrimoniu în altul. (ex: contractul de vânzare-cumpărare)

acelea care definitivează drepturi preexistente. (ex:partajul, tranzacţia)

reprezintă o măsură de preîntâmpinare a pierderii unui drept. (ex: somaţia, întreruperea unei prescripţii)

este acel act prin care se tinde la o punere în valoare a unui bun sau a unui patrimoniu. (ex: asigurarea unui bun, închirierea)

are ca rezultat ieşirea din patrimoniu a unui drept (ex: vânzarea, donaţia)

care se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor cu privire la elementele esenţiale ale contractului, fărăr a mai fi necesară vreo altă formalitate. (ex. contrctul de vânzare)

pentru a căror validitate este necesar să fie îndeplinite formalităţile prevăzute de lege.(ex: cotractul de donaţie)

pentru validitatea cărora este necesară remiterea bunului(ex: contractul de gaj, împrumutul de consumaţie)

F. În funcţie de momentul în care îşi produc efectele :

între vii (inter vivos)

Acte

pentru cauză de moarte (mortis causa)

G. În raport de rolul voinţei părţilor la stabilirea conţinutului:

subiective

Acte

condiţie

H. După raportul dintre ele :

principale

Acte

acesorii

de a cărui esenţă este nelegarea momentului producerii efectelor lui de moartea celui (celor) care-l fac (ex: vânzarea, mandatul)

de a cărui esenţă este producerea efectelor numai la moartea autorului, acest act fiind făcut tocmai în considerarea morţii (ex : testamentul)

acel act juridic în care voinţa părţilor are un rol deosebit, în sensul că părţile sunt cele care stabilesc conţinutul actului juridic. (ex: contractul de antepriză)

acel act în care subiectele de drept îşi manifestă voinţa ca regulile ce formează o anumită instituţie juridică să le devină aplicabile (ex: căsătoria, adopţia )

acel act care are o existenţă de-sine-stătătoare ,independentă, astfel încât soarta sa nu e în raport de dependenţă faţă de un alt act. ( ex: contractul de vânzare )

acel act care nu are o existenţă-de sine-stătătoare, depinzând de un alt act. (ex: gajul)

I. După legătura lor cu cauza (scopul) :

cauzale

Acte

abstracte

J. În raport de modalitatea încheierii actelor juridice , acestea pot fi :

strict personale

Acte prin reprezentare

K. După legătura lor cu modalităţile, deosebim :

pure şi simple

Acte afectate de modalităţi

a căror valabilitate implică valabilitatea cauzei, în sensul ca ele nu sunt detaşate de cauza (scopul) lor.

Cauza ilicită sau imorala atrage nulitatea absolută

Lipsa cauzei atrage nulitatea relativă, cu excepţia cazului în care contractul a fost greşit calificat si poate produce alte efecte juridice.

elimină punerea în discuţie a valabilităţii cauzei.(ex: titlurile de valoare)

nesusceptibile de a se încheia prin reprezentare(ex: testamentul, căsătoria)

pot fi încheiate atât personal cât şi prin reprezentare.(ex: contractul de vânzare)

nu sunt afectate de modalităţi (ex: recunoaşterea de filiaţie)

cuprind modalităţi (termen, condiţie sau sarcină)

L. După reglementarea lor legală (şi denumirea) :

numite (tipice)

Acte nenumite(atipice)

au o denumire şi o reglementare prevăzută expres de lege(ex: contractul de vânzare)

nu au o denumire şi o reglementare prevăzută expres de lege