Introducere

Activitatea de evaluare în aparenţă este un lucru simplu, care poate fi efectuat rapid, cu uşurinţă de către

orice economist. În practică, acest lucru este departe de realitate. Evaluarea bunurilor presupune cunoştinţe

vaste în diverse domenii atât economice, juridice cât şi inginereşti. Cunoaşterea obiectului evaluării este o

precondiţie absolut necesară evaluării acestuia.

Conform Legii RM cu privire la activitatea de evaluare nr. 989-XV din 18.14.2002, evaluării se supun

diverse obiecte: bunuri mobile, bunuri imobile şi drepturile asupra lor; active nemateriale – drepturile asupra

obiectelor proprietăţii industriale, drepturile de autor, drepturile asupra resurselor naturale etc.;

întreprinderile în calitate de complexe patrimoniale; afacerea (businessul); valorile mobiliare, obligaţiile

debitoare şi creditoare; lucrările şi serviciile, informaţia; alte obiecte. Evaluarea acestora poate fi benevolă

şi/sau obligatorie. Evaluarea obligatorie se efectuează din iniţiativa autorităţilor administraţiei publice

centrale şi locale precum şi în cazul: privatizării sau altui mod de înstrăinare a obiectelor evaluării (sechestru

etc.); transmiterii dreptului de folosinţă asupra obiectelor proprietate publică a statului sau dării în arendă a

acestora; transmiterii obiectelor evaluării în administraţie fiduciară; exproprierii obiectelor evaluării pentru

cauza de utilitate publică; impozitării bunurilor şi încasării forţate a impozitelor; reorganizării şi lichidării

întreprinderilor de stat, municipale, precum şi a întreprinderilor insolvabile, indiferent de tipul de

proprietate; apariţiei litigiului patrimonial în legătură cu hotărârea instanţei de judecată; depunerii în gaj a

obiectelor de proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ – teritoriale; transmiterii obiectelor

evaluării în calitate de contribuţie în capitalul social al întreprinderilor; utilizării obiectelor de proprietate

intelectuală create din contul mijloacelor bugetare şi introduse în circuitul economic de către agenţii

economici, indiferent de tipul lor de proprietate; introducerii obiectelor de proprietate intelectuală în circuitul

economic al întreprinderilor cu tip de proprietate preponderent de stat; solicitării organului care efectuează

înregistrarea persoanei juridice; modificării legislaţiei. Astfel, luând în consideraţie şi situaţiile de evaluare

benevolă, evaluarea bunurilor apare drept o activitate de necesitate permanentă, avînd în vedere situaţiile

uzuale cu care se confruntă agenţii economici în activitatea lor. Prezenta lucrare conține bază teoretică

privind metoda cheltuielilor în estimarea valorii de piață a bunurilor imobile și un exemplu de estimare a

valorii de piață a unui bun imobil comercial prin utilizarea acestei metode .