Cheltuieli privind uzura mijloacelor fixe (MF)

Modul de determinare şi deducere a acestor cheltuieli este stipulat în "Regulamentul cu privire la

modul de evidenţă şi calculare a uzurii mijloacelor fixe în scopul impozitării".

Obiectul calculării uzurii în scopuri fiscale sunt mijloacele fixe folosite în activitatea de

întreprinzător şi supuse uzurii.

Nu se calculează uzura pentru:

- construcţiile capitale nefinisate;

- mijloacele fixe în timpul reconstrucţiei sau reutilării tehnice la suspendarea completă a

funcţionării întreprinderii;

- mijloacele fixe, care sunt conservate;

- mijloacele fixe lichidate;

- loturile de pământ;

- vitele productive şi de muncă (cu excepţia cailor de muncă);

- plantaţiile perene, care n-au intrat pe rod;

- valoarea autoturismelor mai mare de 200 000 lei. În acest caz deducerea uzurii se limitează la

suma de 200 000 lei.

Pentru calcularea uzurii toate mijloacele fixe se clasifică în cinci categorii. Fiecare categorie a

mijloacelor fixe reprezintă comasarea a mai multor grupe de mijloace fixe similare după termenul de

exploatare şi norma uzurii. Pentru fiecare categorie este stabilită norma de uzură, care se calculează

din valoarea mijlocului fix la începutul perioadei de gestiune.

Tabelul nr. 2

Clasificarea mijlocelor fixe conform perioadei de funcţionare utilă

Categoria Norma uzurii, %

Termenii de exploatare,

conform clasificatorului de

MF, ani

I categorie 5 Mai mult de 40 ani

II categorie 8 De la 25 pînă la 39 ani

III categorie 12.5 De la 20 pină la 24 ani

IV categorie 20 De la 10 pină la 19 ani

V categorie 30 De la 1 an pînă la 9 ani

Mărimea uzurii mijloacelor fixe ce urmează a fi dedusă se determină prin înmulţirea bazei valorice a

mijloacelor fixe la finele perioadei de gestiune cu norma de uzură respectivă.

Baza valorică a mijloacelor fixe la finele perioadei de gestiune se determină ca baza valorică a

mijloacelor fixe la începutul perioadei de gestiune, majorată cu valoarea de intrare a mijloacelor fixe

nou-procurate sau create cu forţe proprii, ajustată cu suma corectărilor şi micşorată cu suma din

comercializarea lor sau cu baza valorică ajustată în cazul donaţiei, ieşirii forţate sau lichidării.

Pentru proprietatea raportată la categoria I calcularea uzurii se efectuează pentru fiecare obiect.

Pentru proprietatea raportată la categoriile II-V calcularea uzurii se efectuează prin aplicarea normei

de uzură la baza valorică a categoriei respective (la totalul MF din categoria respectivă).

Exemplu: Calculul uzurii în scopuri fiscale

Categoria MF

Norma uzurii

Valoarea rezidual

ă la începutul

anului fiscal

Întrări de MF pe

parcursul anului

Corec-tări

Ieşiri de MF

pe parcurs

ul anului

Valoarea reziduală la

sfîrşitul anului fiscal

Uzura MF

pentru anul fiscal

respectiv

Valoarea rezidual

ă la începutul

anului fiscal

următor1 2 3 4 5 6 7=3+4+5-

68=7*2 9=7-8

I 5% 250000 1700 251700 12585 239115II 8% 59000 59000 4720 54280III 12.5% 86000 33200 12500 106700 13338 93362IV 20% 118000 118000 23600 94400V 30% 96000 24000 72000 21600 50400Total 550000 92200 1700 36500 622700 75843 531557

Specific pentru metoda de calculare a uzurii în scopuri fiscale este, că nu se ţine cont de momentul

întrării sau a ieşirii mijloacelor fixe din uz.

Dacă la sfîrşitul anului fiscal la o categorie oarecare de mijloace fixe nu se află nici o proprietate sau

valoarea celor rămase este mai mică de 6000 lei, atunci valoarea restantă urmează a fi redusă

Exemplu: Ttrecerea valorii mijloacelor fixe totalmente la uzură

Categoria MF

Norma uzurii

Valoarea rezidual

ă la începutul

anului fiscal

Întrări de MF pe

parcursul anului

Corec-tări

Ieşiri de MF

pe parcurs

ul anului

Valoarea reziduală la

sfîrşitul anului fiscal

Uzura MF

pentru anul fiscal

respectiv

Valoarea rezidual

ă la începutul

anului fiscal

următor1 2 3 4 5 6 7=3+4+5-

68=7*2 9=7-8

V 30% 6640 1840 4800 4800 0

Determinarea venitului supus impozitării din creşterea de capital.

Suma cresterii sau pierderilor de capital se determină de către contribuabili in cazurile vînzării,

schimbului sau altei forme de înstrăinare (scoatere din uz) a activelor de capital.

27. Active de capital pentru contribuabili se consideră:

a) acţiunile si alte tipuri de proprietate .Acţiunea poate fi sub formă de:

- certificat confecţionat prin metoda tipografică;

- înscriere in contul analitic deschis pe numele proprietarului ei sau deţinătorului nominal in

registrul deţinătorilor hîrtiilor de valoare ale societăţii.

Din categoria alte tipuri de proprietate fac parte orice documente, care certifică deţinerea de către

contribuabil a unei anumite cote-părţi in capitalul agentului economic;

b) proprietatea privată nefolosită in activitatea de întreprinzător (bunuri imobiliare şi mijloace de

transport)

c) terenurile de pămînt;

d) opţioanele la procurarea sau vînzarea activelor de capital. Opţionul este condiţia care prevede

dreptul la alegere. Ca activ de capital, opţionul reprezintă un document, in care este stabilit dreptul

la procurarea sau vвnzarea activelor de capital.

Crestere de capital se consideră excedentul sumei încasate in rezultatul vînzării, schimbului sau

altei forme de înstrăinare (scoatere din uz) a activului de capital în raport cu baza valorică a acestui

activ.

Suma încasată ca urmare a vînzării, schimbului sau altui mod de înstrăinare (scoatere din uz) a

activelor de capital se alcătuieste din mijloacele bănesti si valoarea, apreciată la preţurile de piaţă ale

activelor de capital, rezultate din înstrăinare.

Baza valorică a activului de capital este suma achitată de contribuabil pentru procurarea lui (este

identică cu suma încasată de proprietarul precedent al activului de capital ca urmare a înstrăinării

(scoatere din uz) a lui, corectată conform prevederilor pct.33) sau suma cheltuielilor suportate de

contribuabil pentru crearea acestui activ de capital.

În toate cazurile baza valorică a activului de capital se reduce cu mărimea uzurii, epuizării sau altor

modificări fizice ale activului de capital, care reduce preţul lui de piaţă si se majorează cu mărimea

recondiţionărilor sau altor modificări fizice, care majorează preţul lui de piaţă. Baza valorică redusă

sau majorată in acest mod se numeste bază valorică ajustată.

Sumele achitate pentru procurarea, cheltuielile suportate pentru crearea, precum si reducerile sau

majorările preţului de piaţă in rezultatul modificărilor fizice ale activelor de capital urmează a fi

confirmate documentar.

Activele de capital aflate in posesia contribuabilului la 1 ianuarie 1998 se consideră procurate la

preţurile de piaţă, in vigoare la această dată.

Baza valorică a activului de capital, obţinută de către contribuabil ca rezultat al unei donaţii după 1

ianuarie 1998 este preţul ce reprezintă mărimea maximă dintre baza valorică ajustată a activului de

capital ce s-a creat la donator sau preţul lui de piaţă la momentul donaţiei.

Baza valorică a activelor de capital sub formă de acţiuni sau alte titluri de proprietate in activitatea

de întreprinzător obţinută ca rezultat al contribuţiei la capitalul unui agent economic efectuate după

1 ianuarie 1998 este valoarea contribuţiei exprimată in bani conform documentelor de fondare a

agentului economic.

Cresterea sau pierderile de capital nu se recunosc in cazul transmiterii (redistribuirii)

activelor de capital între:

a) soţi; sau

b) fostii soţi, in cazul cînd o astfel de redistribuire (transmitere) rezultă din necesitatea

împărţirii proprietăţii comune in caz de divorţ.

Mărimea cresterii de capital recunoscute, rezultată din înstrăinarea de către contribuabil a locuinţei,

se micsorează cu suma de 10 000 lei pentru fiecare din anii ce urmează după anul 1997, pe

parcursul căruia (sau cărora) ea a fost in posesia cetăţeanului si s-a considerat ca locuinţă de bază a

lui.

Locuinţă de bază se consideră locuinţa care s-a aflat in posesia contribuabilului pe parcursul a nu

mai puţin de 3 ani, perioadă care expiră la data înstrăinării şi care pe tot parcursul ultimilor 3 ani, i-a

servit drept domiciliu de bază.

Domiciliu de bază se consideră locul de trai permanent al contribuabilului, unde are viză de

domiciliu (resedinţă).

Persoana care face o donaţie se consideră că a vîndut bunul donat la un preţ ce reprezintă mărimea

maximă dintre baza lui valorică ajustată sau valoarea lui estimată la preţuri de piaţă in momentul

donaţiei.

La data decesului contribuabilului, toată proprietatea acestuia (cu excepţia celei, venitul de pe urma

căreia este scutit de impozite) se consideră ca fiind vîndută mostenitorilor la preţul ei de piaţă.

Pentru contribuabilul care a decedat baza valorică a activelor de capital ce se transmit prin mostenire

este egală cu valoarea lor estimată la preţurile de piaţă la data transmiterii.

Proprietatea, venitul de pe urma căreia este scutit de impozite, include:

a) locuinţa de bază a contribuabilului decedat;

b) proprietatea privată materială a contribuabilului decedat, care nu a fost utilizată in activitatea de

întreprinzător si nu a rezultat din activitatea de investiţii;

c) anuităţile si alt venit de pe urma utilizării proprietăţii, cu caracter de plăţi periodice, care sunt

impozabile pentru mostenitori.

Pentru mostenitori, baza valorică a activelor de capital, venitul de pe urma cărora este scutit de

impozite, este egală cu baza valorică ajustată a lor, care s-a creat la contribuabilul decedat.

Suma cresterii de capital in perioada declarată, care este inclusă in componenţa venitului brut, este

egală cu 50% din suma excedentară a cresterii de capital recunoscută in perioada declarată asupra

oricăror pierderi de capital suportate pe parcursul acestei perioade.

Exemplul 10 : D-l Vlad Casraveţ în anul fiscal curent a vîndut un apartament cu două odai la

preţul de 353 000 lei, valoarea lui de bază fiind evoluată de 62 600 lei. Apartamentul respectiv a

fost locuinţa de bază a D-lui Casraveţ din 07.08.2004.

Rezolvare :

1. Creşterea de capital: 353 000 - 62 600=290 400 lei

2. Reduceri: 10 000 lei/an *9 ani =90 000lei

3. Venit supus impozitării: (290 400 – 90 000)*50% =100 200 lei

Acest venit se va impozita conform cotelor progresive compuse în cadrul venitului global.

Prezentarea Declaraţiei fiscale privind impozitul pe venit.

Prezentarea declaraţiei fiscale cu privire la impozitul pe venit forma VEN 08 se efectuează de

următorii contribuabili, indiferent de prezenţa obligaţiei fiscale privind achitarea impozitului:

1) persoane juridice rezidente

- societăţi pe acţiuni

- societăţi cu răspundere limitată

- cooperative

- întreprinderi de arendă

- întreprinderi de stat şi municipale

- fonduri de investiţii

- instituţii private din domeniul finanţelor, ocrotirii sănătăţii, învăţămîntului, ştiinţei şi

culturii

- asociaţii obşteşti

- asociaţii ale patronilor

- fundaţii

- organiţaţii social-politice

- organizaţii sindicale

- organizaţii religioase

- organizaţii şi uniuni ale avocaţilor şi notarilor

- alte organizaţii prevăzute de legislaţie

2) întreprinderile rezidente cu statut de persoană fizică

- întreprinderile individuale

- gospodăriile ţărăneşti

3) reprezentanţele permanente ale nerezidenţilor Republicii Moldova

4) socieăţile, care desfăşoară activitate de întreprinzător pe bază de parteneriat care are cel mult 20

de membri rezidenţi şi corepunde repartizării proporţionale ale veniturilor şi pierderilor între

proprietari.

Termenul de prezentare a declaraţiei fiscale cu privire la impozitul pe venit este stabilit pînă

la 31 martie a anului fiscal următor celui de gestiune.

În cazul depistării de către contribuabil, după 31 martie a unor informaţii sau a

greşelilor şi omisiunilor prezentate în declaraţie la organele fiscale, contribuabilul are dreptul

să prezinte o dare de seamă corectată nu mai tîrziu de data stabilită pentru darea de seamă

pentru perioada fiscală următoare.

Darea de seamă corectată nu poate fi prezentată după anunţarea unui control fiscal sau pe o

perioadă supusă unei verificări documentare sau după ea.

În cazul încetării activităţii de către contribuabil pe parcursul anului fiscal, peroana

responsabilă a contribuabilului este obligată să informeze în scris organele fiscale teritoriale despre

acest fapt în termen de 5 zile de la data încetării activităţii. În termen de 60 zile de la luarea deciziei

de încetare a activităţii, să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit.