Va recomand un articol despre iertare si despre capacitatea noastra de a ierta. Cred ca pasul numit iertare se subsumeaza talentului de a trai frumos, intr-o lume care nu se mai gandeste demult la un astfel de talent sau care raporteaza acest talent la succesul material, atat de valorizat astazi.Poate ca oamenii pe care trebuie sa ii ierti si care ti-au generat diverse probleme in viata, au fost adusi pe calea ta tocmai pentru a contribui la cresterea ta, nu pentru a te rani.In functie de capacitatea ta de a ierta, poti continua relatiile cu acestia sau poti sa iesi din aceste relatii, cu sufletul insanatosit. Tu alegi.

ACTIUNEA FUNDAMENTALA DE A IERTA

 “Printre calităţile absolut necesare pentru ca un om să treacă de o anumită etapă a evoluţiei sale se află şi capacitatea de a ierta.Există o limită peste care nu mai putem trece dacă nu vom avea o mare putere de a ierta.Cu alte cuvinte, capacitatea de a ierta este un indicator obiectiv cu ajutorul căruia se poate evalua nivelul de conştiinţă sau gradul de evoluţie spirituală.Sunt rari oamenii care se nasc cu o asemenea capacitate puternic dezvoltată, însă căile spirituale tradiţionale au prevăzut o serie de mijloace prin care aspirantul să-şi dezvolte puterea de a ierta.Aici se ţine cont de o condiţionare reciprocă dintre puterea de a ierta şi importanţa de sine sau orgoliul sau ceea ce numim generic egoul unei fiinţe umane.Cu cît egoul este mai mare sau mai puternic, cu atît capacitatea de a ierta este mai mică sau mai slabă. Această corelaţie a fost transformată într-o tehnică directă de evoluţie spirituală prin sugerarea faptului că trebuie să iertăm chiar şi atunci cînd în mod firesc nu simţim nici pe departe acest lucru; să fim conştienţi de ceea ce se produce în sufletul nostru atunci cînd iertăm şi să realizăm astfel miracolul transcendenţei.În condiţii normale de viaţă, această metodă de evoluţie spirituală prin exersarea iertării este inutilizabilă sau foarte puţin eficientă, deoarece, bărbaţii, chiar dacă recurg uşor la iertare, ei o fac adeseori formal, fără sentiment, fără emoţie, în timp ce femeile chiar dacă se implică emoţional şi sentimental în actul iertării, nu recurg prea des la iertarea necondiţionată şi totală; altfel spus, ele iartă mai greu.Exersînd totuşi în mod conştient iertarea, miracolele devin din ce în ce mai palpabile. Toată viaţa ni se transformă dacă vom ierta tot ceea ce la un moment dat ne-a cauzat prejudicii emoţionale intense sau chiar mai puţin intense. În psihologie se cunoaşte deja faptul că orice emoţie sau sentiment negativ care nu a fost asimilat pînă la capăt rămîne în “corp” ca un fel de focar toxic, ca un fel de greutate pe aripile sufletului. Acest lucru va conduce treptat la apariţia bolilor.Iertarea este una dintre cele mai eficiente metode de purificare psihică, de ardere a reziduurilor emoţionale. Cealaltă metodă constă în înţelegerea cauzelor care au produs acele trăiri, însă este o metodă mai dificilă, care presupune o mare putere de detaşare

şi nu are aceeaşi eficienţă ca actul iertării. Pe calea creştină, iertarea este măsura iubirii şi foarte des este menţionată ca metodă eficientă de evoluţie spirituală. Ea este pomenită chiar şi în rugăciunea fundamentală Tatăl Nostru.Capacitatea de a ierta, în prezent, nu constituie o virtute, ci chiar o condiţie de supravieţuire.Fără puterea de a ierta devenim nişte conglomerate de resentimente şi ură supuse autodistrugerii. În sprijinul veridicităţii acestor afirmaţii vine înţelegerea a ceea ce este omul şi a legăturilor sale cu Universul sau, altfel spus, înţelegerea profundă a principiului corespondenţei dintre microcosmos şi macrocosmos.Serghei Nikolaevici Lazarev, în lucrarea sa «Armonia dintre fizic, psihic, spirit şi destin» afirma: “Este timpul să renunţăm la reprezentarea materialistă primitivă conform căreia omul începe şi se sfîrşeşte cu existenţa sa fizică. Omul este un sistem informatic energetic foarte complex, din care doar cîteva procente îl constituie corpul fizic, cea mai mare parte reprezentînd-o straturile informativ-energetice ale subconştientului”.De asemenea Walt Whitman afirma: “Nu încap în întregime între pălărie şi ghete”.Prin intermediul straturilor sale informativ-energetice, omul se află într-o permanentă legătură cu întreg Universul, fiind parte constituentă a acestuia, supus regulilor sale. Ştim că orice celulă a organismului nostru, pentru existenţa ei deplină, trebuie nu numai să funcţioneze neîncetat, dar şi să respecte regulile unităţii cu întreg organismul.Cînd pentru o celulă disparată problema propriilor ei interese, a propriei ei supravieţuiri este pusă mai presus decît interesele organismului, cînd ea se dezvoltă după o lege proprie, diferită de cele după care trăieşte organismul, acest lucru se poate transforma într-un proces oncologic.Omul, aşadar, ca celulă a lumii, se află într-o permanentă interdependenţă cu aceasta.Swami Shivananda ne face cunoscut că toate fiinţele umane comunică atît între ele, cît şi cu întreaga natură prin intermediul misterioaselor energii ale gîndului. Gîndurile sublime elevează mintea şi purifică sufletul, gîndurile rele excită mintea şi umplu sufletul cu emoţii morbide şi întunecate.Trebuie să fim întotdeauna atenţi la ceea ce gîndim, căci tot ceea ce iese din mintea noastră se întoarce înapoi. Prin rezonanţă, o minte angrenată de gînduri malefice acţionează ca un magnet, atrăgînd în jurul ei gînduri similare şi amplificînd astfel răul iniţial.Gîndurile rele aruncate în atmosfera mentală otrăvesc minţile receptive, contribuind astfel la degradarea acestei lumi şi odată cu ea şi a noastră. Astăzi, suportarea răului nu este o condiţie suficientă pentru păstrarea integrităţii sufletului şi a trupului.În situaţia actuală, principala condiţie de supravieţuire o reprezintă eforturile conştiente şi active pentru restabilirea spiritualităţii, a umanismului, a înţelegerii armoniei lumii. Iată aşadar de ce am spus anterior că este atît de necesar să manifestăm iertarea şi bunătatea faţă de semenii noştri.Această atitudine este necesară în primul rînd pentru a ne asigura propria sănătate. Orice sentiment al jignirii de care omul nu se poate debarasa timp îndelungat reprezintă un mare pericol. Oamenii au încercat în mod intuitiv să dezamorseze, să scape de

sentimentul de supărare, să nu-i dea voie să se acumuleze. Modalităţile pentru a face acest lucru l-au constituit bocetul, spartul veselei, diverse alte izbucniri nervoase.Însă atunci cînd supărarea este ţinută timp îndelungat, ea devine cu mult mai periculoasă, afectîndu-ne chiar şi sănătatea corpului nu numai pe cea a sufletului. Oamenii sănătoşi, de regulă, nu-şi permit să ţină prea mult timp supărarea.Ura, sentimentul jignirii, gîndurile nearmonioase în general, cauzează, prin procesele de rezonanţă declanşate, apariţia unor substanţe toxice în sînge, care cel mai adesea se depun la încheieturi, producînd reumatism. Lipsa iertării, ura înverşunată, sînt cele mai puternice cauze ale bolilor; ele întăresc arterele sau ficatul, afectînd chiar vederea şi sănătatea ochilor. Aşadar, în loc să-i punem cuiva întrebarea: “Ce ai?”, mai bine îl întrebăm: “Cu cine anume ai ceva ?”Manifestînd iertare, bunătate, dorinţe de bine şi gînduri binefăcătoare obţinem o impenetrabilă armură împotriva oricărui atac malefic. Iisus ne învaţă: “Iubiţi-i pe duşmanii voştri, binecuvîntaţi-i pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă la Dumnezeu pentru cei ce vă supără şi vă prigonesc”. Iisus ne învaţă aceasta ştiind că dacă binecuvîntăm cu adevărat un om, el nu mai are putere să ne facă nici un rău.Acum, cunoscînd acestea, avem toate motivele să dorim şi să urmărim să stăpînim arta de a fi iertători şi buni. Atunci cînd totuşi ne confruntăm cu dificultăţi în practicarea sa, este bine să ne gîndim că nimeni nu condamnă un infirm, ci îl tratează cu compasiune şi bunăvoinţă. Cei care au mintea infirmă, plină de prejudecăţi şi de dorinţe egoiste, au într-adevăr dreptul la compasiunea noastră.Pentru a verifica dacă într-adevăr am dobîndit puterea de a ierta, putem face următorul test mental: trebuie să ne gîndim la cineva care ne-a înşelat odată şi ne-a făcut mult rău. În continuare ne închipuim că cineva vine şi ne spune că acelei persoane i s-a petrecut ceva minunat. Dacă nu simţim bucurie, înseamnă că nu l-am iertat şi că ura mai mocneşte în noi. Mulţi dintre noi am avut abces dentar în trecut.Desigur că acum nu ne mai doare, pentru că l-am tratat atunci. Ne amintim de el, dar nu mai suferim. Acesta este secretul iertării: să ne amintim de necazuri, dar să nu mai suferim din cauza lor şi să nu mai purtăm veşnice resentimente celor care le-au provocat. Dacă nu reuşim să trecem această probă, însemnă că ne păcălim singuri şi că încă nu avem puterea de a ierta, ceea ce înseamnă că bolile bat la uşă, iar evoluţia spirituală stagnează.Arta de a ierta trebuie învăţată şi realizată cu înţelepciune. Nu trebuie să exagerăm în nici o privinţă.Să iertăm jignirile, dar să fim atenţi să nu cădem în extrema cealaltă, pentru că vom fi luaţi drept proşti şi vom suporta fel de fel de accese de mînie, ţipete şi lacrimi, prin care mulţi ar putea încerca să-şi impună voinţa. Să fim binevoitori dar fermi, dacă avem dreptate.Să nu încurajăm răutatea sau egoismul. Putem să-i iertăm în inima noastră pe cei care fac răul din plăcere şi să-i corectăm printr-o acţiune exterioară fermă şi înţeleaptă.

Să fim mereu în slujba binelui, nu a intereselor meschine ale unora din jur. Fideli idealurilor noastre şi valorilor spirituale înalte, să judecăm mereu prin prisma adevărurilor eterne, căci numai Binele adevărat este bun pentru toţi.Întrebat fiind ce este bunătatea, Alexandru Vlahuţă scria inspirat: “O frumuseţe copleşitoare pe care o percepi direct cu sufletul”.Să lăsăm aşadar şi noi această frumuseţe să se manifeste în fiinţa noastră, să ne înnobileze sufletele şi astfel vom pătrunde sensul cuvintelor lui Swami Vivekananda: “Lumea ne apare bună şi pură doar dacă viaţa noastă este bună şi pură”.Dacă am ajuns să stăpînim suficient de bine arta de a ierta, vom putea să îndrăznim să invocăm Graţia lui Dumnezeu pentru a ne ierta propriile greşeli.În această direcţie, Iisus a fost cît se poate de clar afirmînd că omul trebuie să facă primul pas: Cere şi ţi se va da, caută şi vei găsi, bate şi ţi se va deschide. Cînd omul se adresează lui Dumnezeu şi îi cere iertare pentru cele înfăptuite, în sufletul şi trupul său se produc schimbări uluitoare. În acel moment omul îşi recunoaşte imperfecţiunea, se deschide în faţa celui ce ne-a creat şi primeşte de la acesta puterea pentru a se transforma în bine, pentru a intra în armonie cu Universul.În Iudaism şi Creştinism există o sărbătoare numită Duminica Iertării, cînd omul cere iertare pentru toate ofensele şi nedreptăţile pe care le-a săvîrşit cu sau fără voie. Dacă acest lucru se face cu sinceritate, intră în funcţiune mecanismul căinţei şi are loc autopurificarea în subconştient.Astăzi însă, sensul căinţei este înţeles într-un mod confuz. Pentru unii oameni pocăinţa reprezintă un şir de remuşcări inutile, o autoflagelare sau părere de rău asupra a ceea ce a fost în trecut. Prin asemenea trăiri, omul nu poate decît să-şi facă rău şi nimic altceva.A te pocăi înseamnă a-ţi îndrepta toate forţele asupra propriei tale schimbări şi niciodată să nu-ţi mai repeţi greşelile. În timpul căinţei are loc ruperea lanţurilor dintre cauze şi efecte. În creştinism tîlharul răstignit pe cruce, care s-a pocăit, s-a ridicat mai sus decît un sfînt pentru că el a avut nevoie de eforturi de zeci de ori mai mari pentru a se întoarce către Dumnezeu. Aspiraţia prin căinţă către divin determină înălţarea spirituală a omului, indiferent de greutatea păcatelor care îl împovărează.Gîndirea omenească limitată, meschină şi egoistă este generatoare de dureri, supărări şi moarte.Iisus a tăiat cu sabia discriminării sale divine absoluta lor nerealitate şi a spus că grijile şi supărările trebuie să fie complet depăşite. Iertarea este semnul distinctiv al omului superior cu un suflet sănătos şi o inimă mare.Lipsa puterii de a ierta nu înseamnă doar lipsa calităţilor mai sus menţionate, ci un blocaj enorm în calea evoluţiei spirituale. Puterea de a ierta nu trebuie să cunoască limite, nu poţi să spui că ceva poate fi iertat, iar altceva este de neiertat.Incapacitatea de a ierta este spaima egoului şi slăbiciunea lui, percepţia predominant materialistă sau senzorială a vieţii. Atunci cînd cineva spune că nu poate ierta, de fapt, el spune că nu vrea să ierte!Exerciţii pentru dezvoltarea capacităţii de a ierta

În primul rînd trebuie să învăţăm să ne iertăm pe noi înşine. Cel puţin odată pe săptămînă este necesar să realizăm următoarele lucruri:

1. aşezăm pe o masă curată o icoană a lui Iisus sau orice alt simbol al divinităţii pe care o aveţi în conformitate cu opţiunile dumneavoastră religioase;

2. aprindem o lumînare şi oferim lumina acesteia ca ofrandă divinităţii;3. rostim o rugăciune, de exemplu Tatăl nostru, de trei ori;4. rememorăm pe rînd toate păcatele pe care le-am făcut cu trupul, cu mintea sau

cu vorbirea în zilele care au trecut de la ultima realizare a acestui procedeu;5. manifestăm o căinţă reală şi intensă faţă de Dumnezeu implorîndu-l să ne ierte

toate aceste păcate;6. manifestăm o hotărîre fermă şi ne luăm angajamentul de a nu mai repeta

păcatele pe care le-am făcut;7. ne iertăm pe noi înşine pentru fiecare păcat în parte;8. aducem mulţumire lui Dumnezeu.

O a doua tehnică foarte valoroasă bazată pe acţiunea de a ierta constă în a rememora toate fiinţele cu care aţi interacţionat de-a lungul vieţii şi să le cereţi iertare după ce în prealabil le veţi ierta dumneavoastră pe ele. Veţi rosti următoarele cuvinte:“… (Numele sau elementele de identificare ale persoanei în cazul în care nu vă mai amintiţi sau nu cunoaşteţi numele ei, de exemplu “coleg al meu din clasa primară” sau “şofer al maşinii care m-a stropit cu noroi”) te iert din tot sufletul pentru toate suferinţele ştiute şi neştiute pe care mi le-ai provocat prin gîndurile, vorbele şi faptele tale.”Apoi ne cerem iertare de la persoana respectivă rostind cuvintele:“… (Numele persoanei), iartă-mă pentru toate relele ştiute şi neştiute pe care ţi le-am adus prin gîndurile, vorbele şi faptele mele.”Conştientizăm apoi destrămarea asemenea unui fum a tuturor legăturilor care existau între sufletul nostru şi sufletul celui pe care l-am iertat şi de la care ne-am cerut iertare. Rostim cuvintele:“… (Numele persoanei), mă eliberez acum de toate condiţionările sufletului ştiute sau neştiute care au provenit din ură, ranchiună sau alte resentimente faţă de tine.”Pentru a avea eficienţă deplină este necesar să ne reamintim toate persoanele cu care am interacţionat de-a lungul vieţii. Pentru aceasta este necesar să vă întocmiţi o listă cu numele sau elementele de identificare ale tuturor celor cu care aţi interacţionat vreodată, chiar şi ale acelor persoane despre care ştiţi că nu v-au supărat niciodată.Veţi vedea că pe măsură ce veţi întocmi aceste liste şi veţi pune în practică această metodă de vindecare a sufletului, veţi trezi o grămadă de amintiri de care nu mai ştiaţi nimic de mult timp.”sursa: aici