Acțiune, timp și spațiu în opera epică

Acțiunea cuprinde totalitatea evenimentelor declanșate de modificarea unui factor din situația inițială, care determină o evoluție în vedere regăsirii stării de echilibru de la început, prin situație înțețegându-se relația dintre personaje la un moment dat.

Trecerea de la o situație la alta se realizează prin:

- introducerea de personaje noi.- înlăturarea personajelor deja existente- modificarea legăturilor dintre ele

Cadrul spațio-temporal este alcătuit din totalitatea indicilor de spațiu și timp prezenți într-o opera literară (ex. Incipitul romanului Enigma Otiliei de George Călinescu – București, strada Antim, începutul verii anului 1909).

Spațiul narativ se definește prin repere socio-istorice și poate fi:

- cu localizare precisă/ cu localizare nedeterminată.- real/ imaginar- deschis/ închis

Spațiul închis:

- camera/ celula/ cavoul, casa/ închisoarea, castelul, cetatea, orașul- are semnificații pornind de la securitate, protecție, confort, până la

claustrare, angoasă, moarte

Spațiul deschis:

- câmpul, grădina, parcul, pădurea, câmpul de luptă, marea, traseul călătoriei, tărâmul exotic

- se asociază cu dorința de evadare, de aventură, explorare sau, dimpotrivă, cu sentimental pierderii identității și al căutării securității inițiale a spațiului securizat

Timpul narativ presupune distincția între timpul povestit (când se produc evenimentele relatate) și timpul povestirii (timpul când se desfășoară actul povestirii. În text se pot distinge:

- timpul istoriei sau timpul narațiunii (momentul când se întâmplă acțiunea)

- timpul discursului sau timpul narării (momentul în care faptele sunt relatate)

- timpul lecturii sau timpul cititorului

În raport cu timpul povestirii, timpul povestit poate fi:

- anterior (narațiune la trecut, evocare)- simultan (narațiune la prezent)- posterior (relatarea la viitor)