Actinomyces

Genul Actinomyces consta intr-un grup heterogen de bacterii Gram-pozitive, in

principal facultativ anaerobe sau microaerobe, prezentand diferite grade de clasificare. In

cavitatea orala, Streptococii si Actinomyces formeaza o componenta fundamentala a

microflorei, fiind printre primii colonizatori in biofilmul microbian. Importanta genului

Actinomyces este data de marea sa capacitate de a adera de suprafetele orale,precum

dintii dar si de a agrega cu alte specii bacteriene.9,10

Taxonomie1

Regnul Bacteria

Increngatura Actinobacteria

Clasa Actinobacteria

Subclasa Actinobacteridae

Ordin Actinomycetales

Subordin Actinomycineae

Familie Actinomycetaceae

Gen Actinomyces

Specie Actinomyces odontolyticus, A. Dentalis, A. Denticolens, A. israelii, A.

naeslundii

Caractere generale

Traditional, bacteriologia descriptiva si diagnostica s-a bazat pe caracteristicile

fenotipice ale bacetriilor si de asemenea pe functiile lor. Identificarea bacteriilor din genul

Actinomyces se bazeaza pe morfologia coloniilor si a celulelor in particular si pe tiparele

de crestere in diferite conditii, de aerobioza sau anaerobioza. Actinomyces produc colonii

de diferite forme, de la colonii cu morfologie regulata, smooth, la cele rough. Anumite

specii prezinta caracteristici specifice ale coloniilor: A. Odontolyticus produce un pigment

rosu-maro pe mediu Geloza-Chocolat iar A. Israelii formeaza colonii albe,neregulate, de

forma unui molar. Genul Actinomyces nu poate fi privit ca stirct anaerob ci, mai degraba ca

facultativ anaerob sau microaerob. Acest gen fermenteaza glucoza intr-un mod

caracateristic pana la acid succinic, lactic si acetic.

Acest gen este reprezentat de un grup heterogen de bacterii Gram-pozitive, de

forma unor betigase drepte sau usor incurbate. Unele specii pot aparea sub forma de

cocobacili scurti. Fiind pleomorfe, anumite celule pot prezenta ramificari, pe cand altele,

precum A. Israelii sunt de forma filamentoasa. Identificarea lor nu se poate face doar pe ca

racteristicile morfologice datorita multitudinii formelor, fiind necesare diferite teste

suplimentare legate de metabolismul acestor bacterii, daca produc sau nu catalaza si

indol, daca reduc substraturi cu nitrati, etc.2

Mecanismele de adeziune ale diferitelor specii

Speciile de Actinomyces prezinta diferite modele de colonizare si distributie la

nivelul cavitatii orale, aceste modele putand fii corelate cu diferite specificitati fata de

anumite suprafete. Adezinele mediaza adeziunea acestor bacterii de celulele gazda dar si

fata de alte bacterii,indiferent daca fac parte din acelasi gen sau nu.

Anumite specii de Actinmoyces, precum A. Naeslundii si A. Viscosus, au o abilitate

crescuta de a adera la diferite substraturi cu ajutorul unor structuri speciale de suprafata,

cu fimbrii de tip 1 sau de tip 2. Fimbriile de tip 1(prezente in special la A.viscosus) au

afinitate mare fata de proteinele bogate in prolina si astfel se fixeaza de colagenul si de

smalt prin complexe adezine-receptor. Fimbriile de tip 2 prezente atat la A. Naeslundii cat

si la A. Viscosus se leaga de structuri epiteliale in principal si de alte bacterii. Fimbriile de

tip 2 faciliteaza si fagocitoza, legandu-se de receptorii care contin lactoza de pe

leucocitele polimorfonucleare. Altor specii de Actinomyces(A. Israelii, A. Meyeri) le lipsesc

aceste fimbrii si genele care codifica sinteza fimbriilor. A. Odontolyticus, pe de alta parte

sintetizeaza o adezina functional si structural diferita de fimbrii dar inrudita genetic. Se

presupune ca diferite structuri de suprafata a bacteriilor din acest gen au creat nisele

ecologice din cavitatea orala a acestor microorganisme. Mai mult, receptori de pe

suprafata acestor celule pot fi recunoscute de adezinele altor bacterii, aparand legaturi

intre diferite genuri de bacterii.3

Placa dentara-suprafata dentara

Acumularea de placa dentara incepe la cateva ore de la eruptia dintelui cu

colonizarea de Streptococi si specii de Actinomyces pe suprafetele dentare acoperite de

pelicula dobandita. Structuri de pe suprafata bacteriei interactioneaza cu componente din

pelicula dobandita, permitand bacteriei sa se ataseze de dinte in pofida actiunii salivare.

Primii colonizatori sunt de mare importanta pentru ca ei creeaza un substrat la care

celelalte bacterii se pot atasa si astfel influenteaza stadiile ulterioare de formare a placii

dentare prin proprietatiile lor de coadeziune. Abilitatea speciilor de Actinomyces de a se

agrera intre ele si de a adera de bacterii din alte genuri faciliteaza acumularea lor in placa

recenta. Acesti colonizatori prefera sa se ataseze de biofilmul deja format, in dauna

suprafetelor dentare acoperite de saliva.

S-a descoperit ca microorganismele supravietuiesc in complexe in biofilmul dentar.

Aceasta sugereaza ca exista o ordine a colonizarii a diferitelor bacterii. Spre exemplu, pe

masura ce gingivita avanseaza, se produce o schimbare in componenta microbiana a

placii dentate si astfel cresc speciile de Actinomyces si cele Gram-negative in dauna

speciilor de Streptococ.

Biomaterialele sunt folosite extensiv, atat in medicina cat si in stomatologie, ca de

exemplu in implante ortopedice, catetere, implante dentare. Adeziunea bacteriilor de

suprafetele solide depinde de mai multi factori, incluzand caracteristicile speciei, factori de

mediu(de ex. Prezenta anumitor proteine), si de proprietatile suprafetei care va fi

colonizata. Pentru un anume material, anumite specii si anumite genuri de bacterii adera

diferit.

Adeziunea microorganismelor de tip Actinomyces de biomateriale, precum

dispozitive contraceptive intrauterine sau proteze inlocuitoare de sold, este implicata in

procese infectioase la aceste niveluri. Similar, implantele dentare furnizeaza suprafete

dure, favorabile acumularii placii microbiene, si astfel cauzand actinomicoze care vor duce

la pierderea acestor proteze.3

Patologie asociata

Chiar daca speciile de Actinomyces fac parte din flora normala, rezidenta a cavitatii

orale, ele contribuie la diferite boli cauzate de placa dentara, spre exemplu caria dentara,

gingivite sau boala parodontala. Actinomyces sunt gasite de obicei in infectiile endodontice

ca facand parte dintr-o infectie polimicrobiana.

In ciuda faptului ca genul Actinomyces a fost asociat cu gangrenele pulpare, ele

este legat mai ales de cazurile in care tratamentul de canal a esuat. Actinomyces sunt

capabile de a cauza infectii in spatiul periradicular si astfel impiedica vindecarea

periapicala prin mijloace convetionale de tratament. Anumite specii ale genului au fost

frecvent izolate din dentina alterata din leziuni carioase radiculare. Speciile izolate au fost

mai ales A. Naeslundii, A. Israelii si A. Gerencseriae, dar inca rolul individual al speciilor

de Actinomyces nu este cunoscut in evolutia procesului carios radicular. Au fost publicate

multe studii legate de prevalenta speciilor de Actinomyces atat in boala cat si in sanatatea

parodontala. Cu toate acestea, microbiocenoza subgingivala de Actinomyces atat a

pacientilor cu boala parodontala cronica cat si a pacientilor sanatosi din punct de vedere

parodontal a fost similara.

In ultimii ani, speciile de Actinomyces au atras atentia multor medici, in special

datorita cresterii prezentei clinice si a asocierii acesotra cu diferite boli. Mai mult, pe langa

bolile intraorale pe care le cauzeaza, Actinomyces pot actiona si ca patogeni majori si pot

determina boli sistemice, cauzand abcese, fibroza tisulara sau diferitie sinuzite.4

Intraoral, Actinomyces pot determina osteoradionecroza suprainfectata, boala

aparuta in urma radioterapiei asupra unui cancer situat in zona gatului sau a capului.

Osteoradionecroza poate duce la fractrui de mandibula si de foarte multe ori necesita

interventii rezective si reconstructive asupra maxilarului. Candida si diferitele specii

cariogenice joaca un rol major in inrautatirea conditiei bolnavului, in suprainfectarea

leziunii. Spre deosebire de studiile clinice mai vechi, cele recente au aratat un rol

important pe care il au speciile de Actinomyces in agravarea unei osteoradionecroze, fiind

mai des implicat decat ceilalti agenti cauzali. Prezenta bacteriilor din genul Actinomyces in

aceasta boala a fost de peste 64%, indiferent de varsta pacientului sau de cantitatea de

radiatii. Pe de alta parte, in cazul pacientilor cu suprainfectie cu Actinomyces, in

antecedente aparea o extractie sau o expunere accidentala a osului, aceasta parand a fi

cauza osteoradionecrozei.5

Speciile de Actinomyces sunt o prezenta frecventa in patologia orala: 80% dintre

pacientii cu afectare periapicala, cu boli parodontale si cu alveolita umeda. Aceste lucruri

aparand indiferent de starea de sanatate generala si chiar la persoana cu o igiena orala

acceptabila.6 Frecvent, aceste bacterii sunt prezente in peri-implantite, cauzand esecul in

aceste tipuri de tratamente. Un agent etiologic important fiind A. Odontolyticus.7 De

asemenea au mai fost intalnite microorgansime de acest tip in chisturi dentare dar si in

osteomielita postiradiere si de alte etiologii.8

3 Nanna Sarkonen. Oral Actinomyces Species in Health and Disease: Identification,Occurrence and Importance of Early Colonization 2008;

7Nanna Sarkonen, Eija Kononen et al. Characterization of Actinomyces species isolated from failed dental implant fixtures 2005;

6 Ilana Kaplan, Karen Anavi et al. The clinical spectrum of Actinomyces-associated lesions of the oral mucosa and jawbones: correlations with histomorphometric analysis 2009;

5Torsten Hansen. Actinomyces in infected osteoradionecrosis—underestimated? 2008;

8 Ilana Kaplan, Karen Anavi et al. CLINICO-PATHOLOGIC ANALYSIS OF ACTINOMYCES ASSOCIATED LESIONS OF THE ORAL CAVITY AND JAW BONES 2008;

4 T. Hansen, W. Wagner et al. Infected osteoradionecrosis of the mandible: follow-up studysuggests deterioration in outcome for patients with Actinomyces-positive bone biopsies 2009;

1 www.microbewiki/Index.Php/Actinomyces_Tax