Acordul Basel II1

7/28/2019 Acordul Basel II1

http://slidepdf.com/reader/full/acordul-basel-ii1 1/32

PROIECT DE DIPLOMA 2010

CuprinsCuprins........................................................................................................................... 1

Introducere..................................................................................................................... 2

Alegerea temei de cercetare....................................................................................... 2

CAP.1. Riscul în activitatea bancară...............................................................................4

Riscul de credit............................................................................................................5

Riscul de lichiditate..................................................................................................... 6Risul de insolvabilitate.................................................................................................7

CAP.2. Implementarea reglementărilor privind prudenţa bancară...............................9

Privire de ansamblu asupra Basel I şi Basel II...........................................................12

CAP.3. Structura Acordului Basel II...............................................................................13

Expunerile faţă de bănci...........................................................................................15

CAP.4. Aplicarea prevederilor noului acord de capital - Basel II....................................20

Implementarea Basel II în România...........................................................................21

Rolul BNR în procesul supravegherii bancare............................................................23

Instrumentele necesare supravegherii bancare.....................................................25

Efectele preconizate ale Basel II în România............................................................26

Obiectivele post aderare ale României privind asigurarea prudenţei bancare..........27

CAP.5. Un posibil Acord Basel III ..............................................................................28

Concluzii....................................................................................................................... 29

Bibliografie:.................................................................................................................. 30

OPIS.............................................................................................................................. 32

1




Introducere

Alegerea temei de cercetare

Pornind de la aceste premise am considerat deosebit de importantă alegerea unei teme

care sa vizeze riscurile in activitatea bancară, punând accent pe informaţiile obţinute în ce priveste

asumarea riscurilor, precum şi pe activiatatea de supraveghere pe bază consolidată a instituţiilor de

credit.

Studiul este de actualitate fiind important de urmărit ceea ce se intamplă în sistemul

bancar odată cu implementarea Basel II în Romania dar şi cu condiţiile actualei crize economice ,

criză ce s-a propagat în sistemul bancar, fiind declanşată de creditele ipotecare cu risc ridicat.

Practic motivatia temei de cercetare se poate justifica astfel:

Pe de-o parte trebuie luate în calcul complexitatea riscurilor specifice sectorului

bancar, punând accent deosebit pe riscul de credit şi cel operaţional. Dată fiind această complexitate

a riscurilor în activitatea bancară, acestea reprezintă un domeniu aparte , deosebit de important, de

cercetare şi aplicare.

Pe de altă parte consider că un rol extrem de important, mai ales in contextul

actualei crize economice îl are supravegerea, disciplina si transparenţa bancară. Acestea vor

asigura stabilitate sistemului bancar si vor contribui la încrederea clienţilor în băn

2




Pentru orice economie naţională sectorul bancar este de o importanţă deosebită

prin funcţiile pe care le îndeplineşte, şi anume ca sistem de plăţi, de creditare a economiei sau de

transmitere a politicii monetare naţionale .

La sfarsitul deceniului trecut in majoritatea ţărilor Uniuni Europene s-a practicat

doctrina neoliberalista in mod excesiv in domeniul financiar bancar care confirmă efectele negative

pe care lipsa unor reglementări corespunzătoare le poate genera şi induce asupra sistemului bancar.

Lanţul de falimente declanşat în instiutţiile financiar bancare in ultimii ani a avut

consecinţe atât în plan naţional cât şi mondial deoarece între sistemele financiare natoionale există

interdependenţe puternice, efect cunoscut sub sub numele de ” efectul de domino”. Una din

consecinţele acestui fenomen a fost scăderea încrederii populaţiei în sisteme bancare, lucru care a

dus la perpetuarea actualei crize.

Stabilirea unui cadru legal solid şi transparent este foarte important pentru redarea

încrederii în sistemul bancar, autorităţile internaţionale au înaintat in inuie 1999 noi propuneri de

îmbunătăţire a reglementărilor Acordului Basel I. Acesta a luat nastere în 1988, când comitetul de la

Basel a publicat un set de cerinţe minime de capital pentru bănci.

Noile prevederi acordă o deosebită atenţie determinării gradului de capitalizare a

instituţiilor financiare, ca o funcţie de nivel totalizatort al riscurilor la care acestea se expunîn

derularea activităţii lor .

Ca şi scop imediat s-a stabilit îmbunătăţirea politicilor de management a băncilor şi

readaptarea acestor politici la realităţile unei lumi financiare ce-si desfăşoară activitatea în condiţiile

unui grad ridicat de incertitudine.

3




CAP.1. Riscul în activitatea bancară

Băncile deţin un rol foarte important in cadrul unei economii nationale, reprezentând un

segment indispensabil al acesteia , fară de care o economie modernă nu şi-ar puta exercita rolul si

funcţiile .Fiecare ţară încearcă să îşi creeze un sistem bancar cât mai solid capabil, sa-i

menţină eficienţa, chiar si în situaţii mai incerte sau neprevăzute şi să genereze informatii cat mai

credibile tuturor actorilor economici si , mai ales, factorilor de decizie macroeconomica.

Sectorul bancar romanesc s-a aflat dupa revolutie, intr-un proces de transformări absolut

necesare pentru asigurarea si mentinerea sănătatii economiei româneşti .

Practicile bancilor erau cele clasice, se bazau pe constituire si atragerea de depozite,

precum şi pe acordarea de credite, care mai au fost considerate, mai târziu, cea mai profitabilăactivitate bancară.

Prin anii ’80 s-a simtit nevoia unor noi activităţi cum ar fi tranzacţiile pe pieţele

financiare, generarea de venituri prin comisioane, acestea reprezentând o sursă importantă de venit

pentru bănci.

Anii ’90 au dus la o preocupare generală pentru inovaţia financiară în activitatea

bancară ce poate avea ca efect concentrarea riscului si creşterea volatilităţii în întreg sistemul

bancar, lucru vizibil mai ales în cazul riscului valutar şi riscului ratei dobanzii.În ultimul

deceniu,modificarea activităţii bancare s-a datorat activităţilor de pe pieţele financiare si

internaţionalizării fluxurilor finianciare . Progresul tehnologic si liberalizarea pieţelor financiare au

oferit noi provocări pentru bănci.

În prezent obiectivul managementului în domeniul bancar îl constituie maximizarea

valorii instituţiilor de credit , apreciat dupa gradul de profitabilitate şi nivelului de risc asumat.

4




Riscul de credit

Băncile s-au impus şi rămân în continuare principalul intermediar în colectarea

depozitelor şi în constituirea creditelor .Îndeplinirea acestor funcţii, care echivalează în mare

măsură cu revânzarea a ceea ce s-a cumpărat anterior, pare la prima vedere o operaţiune comericală

pe cât de uşoară şi tentantă, fiindă materia primă cu care se lucrează sunt banii, pe atât de greu de

realizat în condiţiile de performanţă cerute acum. Această dificultate provine din natura şi

succesiune evenimentelor care au loc pe pieţele financiare şi în cadrul economiei reale.Evenimente,care sunt receptate în mod diferit de furnizorii fondurilor şi de beneficiarii creditelor , pentru că ei

nu pot prevedea momentul apariţiei şi amplitudinea desfăşurării lor.Fapt care le influenţează

rezultatele activităţii şi comportamentul , astfel încât băncile, luând parte la actul de schimb , prin

relaţia separată ce o au cu cele două categorii de agenţi economici şi prin operaţiile speculative pe

care le efectuează în nume propriu pe piaţa de capital, pe cea valutară, ori de plasament , în

investiţii materiale, ajung să se confrunte cu diferite categorii de riscuri.

Cel mai important risc pentru o bancă este cel de credit, pentru ca producerea luifacilitează apariţia şi a celorlatle riscuri specifice acestui domeniu de activitate. În sens restrâns,

riscul de credit se defineşte ca fiind posibilitatea ca împrumutul acordat , dobânda aferentă sau amb

eleobligaţii de plată asumate de debitor să nu fie rambursate băncii la scadenţă.Riscul de credit

“constă în pericolul ca, pe parcursul derulării unei tranzacţii una din părţi să sufere o pierdere în

legătură cu realizarea creanţelor pe care le are asupra celorlalţi participanţi”.1

Cea mai frecventă sursă a riscului de credit în economiile în tranziţie este neachitarea

concomitentă a obligaţiilor contractuale de către partenerii cuprinşi într-o relaţie comercială.

Blocajul financiar mai mult sau mai puţin generalizat restrânge volumul creditului nu pentru că nu

ar fi nevoie de mari împrumuturi, ci pentru că băncile refuză anumite solicitări de teama propagării

accidentelor financiare locale.O astfel de atitudine reticentă a băncilor este slăbită sau chiar

anihilată de accentuarea concurenţei pe piaţa creditului.Intensificarea acestei concurenţe atrage

după sine deplasarea accentului de pe latura calitativă pe cea cantitativă.

Analiza riscului de credit trebuie să se desfăşoare în două etape.Înaintea acordării

împrumutului se impune calcularea indicatorului riscului de credit, prin compunerea scorurilor pe

care solicitantul le obţine în urma evaluării categoriei de risc în care se încadrează şi a

1 Diaconescu M., p. 45.5




comportamentului său de plată.Categoria de risc la rândul ei se stabileşte prin calcularea punctajului

obţinut la variabilele cum ar fi:performanţa managerului, referinţele furnizorilor, experienţa înafaceri , gradul de risc al afacerii în sine, gradul de îndatorare.

Riscul de lichiditate

Băncile comerciale în caliatatea lor de intermediari financiari, au o anumită libertate

de acţiune în colectarea şi dimensionarea depozitelor şi în acordarea creditelor.Chiar Banca

Centrală asigură o anumită independenţă băncilor în schimbul acceptării unor reglementărispecifice, cum sunt constituirea de provizioane şi de rezerve obligatorii.Mar recent dereglementarea

care a devenit o adevărată religie în economiile dezvoltate a accentuat libertatea de decizie şi de

acţiune a băncilor.Doar că ele trebuie să cunoască limitele şi să-şi asume consecinţele acestei

autonomii, îndeosebi ale celor menifestate în zona lichidităţii.

Băncile au o poziţie privilegiată în relaţiile cu partenerii lor de afaceri, de care se

bucură foarte puţine alte societăţi comerciale. Din faptul că deschid conturi deponenţilor, că se

ocupă de conturile agenţilor economici, prin care ei fac operaşiuni şi plăţi, oferă credite celor careîndeplinesc condiţiile stabilite, s-ar putea trage concluzia că băncile au control deplin asupra

intrărilor şi ieşirilor de bani din propriul sistem.Această convingere se întăreşte dacă se iau în

considerare şi informaţiile unele speciale, altele confidenţiale, despre înregistrările şi mişcările cu

aceste conturi, ca şi despre activitatea clienţilor în general. Cu toate acestea gestiunea lichidităţii

băncilor, formată din fondurile proprii şi din soldurile clienţilor nu este lipsită de riscuri.

Riscul de lichiditate se manifestă nu pur şi simplu ca o ameninţare, ci mai degrabă ca o

posibilitate ca banca să nu-şi poată îndeplini, în condiţii normale anumite obligaţii de plată către

clienţi.

6




Risul de insolvabilitate

Insolvabilitatea reprezintă incapacitatea de restituire la scadenţă a creditului primit de

un agent economic.Doar că şi băncile pot ajunge într-o situaţie oarecum similară, anume de a

înregistra pierderi atât de mari, încât să pricliteze interesele creditorilor, chiar solictărilor acestora

de a li se converti depozitele în numerar n-au devenit încă contagioase.Reglând raportul dintre

nivelul dobânzii la credite şi cel la depozite , băncile acţionează de aşa manieră încât, în condiţii

normale reduc la maximum riscul lor de insolvabilitate.Prin contractele de acordare a creditelor şi a

celor de depozit, băncile au posibilitatea să cunoască şi să suprevegheze comportamentul clenţilor

care au luat împrumut şi de ai determina să acţioneze cât mai corect şi mia conform cu

angajamentele asumate, pentru a nu se transforma în surse de risc de insolvabilitate.

Rezltate mai bune se obţin dacă în formarea portofoliului de credite se folosesc alte

criterii, cum ar fi reacţia agenşilor economici debitori la schimbările previzibile şi la cele

neprevizibile din economie sau dispersarea împrumuturilor pe mai mult categorii de credite şsi a

datei scadenţelor activelor şi pasivelor.În acest fel, se poare adopta ca variantă de optimizare fie

creşterea ponderii plasamentelor pe termen scurt, fie creşterea ponderii pasivelor cu scadenţă

îndelungată.

Este evidentă necesitatea stringentă a supravegherii activităţilor băncilor pentru a

preveni apariţia cazurilor de insolvabilitate şi, ulterior pentru soluţionarea lor. Dacă supravegherea

este riguroasă şi profesională există posibilitatea ca riscurile individuale de insolvabilitate să

dispară, rămânând dificil sau imposibil de asigurat protecţia împotriva riscului global al prăbuşirii

pieţelor unor bunuri sau titluri financiare prin credite, ori disfuncţionalităţile din sistemul

interbancar de decontare care conduce la neîndeplinirea efectivă a obligaţiilor de plată.

Banca Naţională impune băncilor comerciale niveluri tot mai înalte ale capitaluluiminim deţinut de ele . Cunoscându-se faptul că relaţia dintre capitalul propriu şi riscul de

insolvabilitate este uneori mediată de cantitatea şi natura creditelor acordate, printre normele de

prudenţialitate bancară s-a introdus şi o altă prescripţie privind capitalul minim, anume, proporţia de

solvabilitate.Acest indicator, cunoscut şi sub denumirea de “ratio Cooke”, este rezultatul acordului

de la Basel din anul 1988 prin care s-a impus băncilor comerciale care au activitate internaţională o

procedură unitară de determinare a capitalului şi un prag minim al acestuia. Raţia Cooke, calculată

ca un raport între capitalul propriu şi activele totale, ajustate în funcţie de gradul lor de risc, nu

7




trebuie să fie mai mică de 8%.Prin această normă se urmăreşte oprirea declinului proparşiei

fondurilor proprii necesare garantării solidităţii sistemului bancar.În desfăşurarea activităţii bancare şi în aprecierea rezultatelor ei, trebuie să pornească

de la două premise:1) succesul în acest domeniu este condiţionate de menţinerea încrederii în

procedurile urmate ; 2) responsabilitatea deosebită a băncilor le obligă să adopte o atitudine

precaută în toate operaţiunile desfăşurate.

Uneori costurile adminstrării acestor riscuri sunt mai mari decât sumele care s-ar putea

pierde fără gestiunea lor. Aşadar este necesar să se cunoască pierderea probabliă, numită şi costul

riscului, înainte de elaborarea strategieie de gestiune a acesteia.

Parcurgerea temei ce vizează riscurile în activitatea bancară devine cu atât mai

interesantă cu cât modul de abordare a riscurilor la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene

tind spre un numitor comun, si anume Acordul Basel II.

Acest accord a fost introdus in România începând cu anul 2007, la început fiind aplicat

doar de către 3-4 bănci, după care s-a introdus obligativitatea ca toate băncile româneşti să treacă la

Acordul Basel II începând cu data de 01.01.2008, fapt ce ne determină să cercetăm mai amănunţit

implicaţiile acestuia asupra sistemului bancar românesc, dat fiind caracterul său de noutate.

Implementarea Acordului Basel II in România presupune o serie de provocări

continue şi foarte importante atât pentru instituţiile de credit: prin ajustarea managementului riscului

şi a sistemului informatic , obţinerera bazelor de date,pregătirea personalului,cât şi pentru Banca

Natională a României: prin adaptarea procesului de supraveghere bancară, elaborarea noului cadru

de reglementare ,etc.

Structura Basel II prezintă o descriere detaliată a măsurilor si standardelor pentru

adecvarea capitalului pe care autorităţile încearcă să le implementeze prin adoptarea de reguli

interne şi proceduri de aplicare .În plus Basel II intentionează să promoveze o abordare mai

avansată a supravegherii capitalului, care încurajează băncile să identifice riscurile cu care acestea

se pot confrunta şi să încerce sa dezvolte şi să îmbunătăţească modalităţile de gestionare a acestor

riscuri.

8




CAP.2. Implementarea reglementărilor privind prudenţa bancară

În ţările din Uniunea Europeană liberalizarea fluxurilor de capital a dus la generarea

unei competiţii între instituţiile financiare,care s-au lansat într-o cursă a finanţărilor acceptând la

plată unele tranzacţii cu un grad tot mai ridicat de risc.

Riscurile pe care băncile şi le asumau au au fost mai mari decât ritmul de capitalizare a

băncilor, astfel s-a generat o criză de amploare care a cuprins întregul sistem financiar mondial si ,

ca atare, cel european. Au fost instituite anumite intervenţii de către autorităţiile de supraveghere cu

scopul de a preveni riscurile la care băncile se expun.

F(x)

Pierderi

Fig .2.1.Distribuţia pierderilor aferente

portofoliului de credite al unei bănci

Provizioanele, Capitalul economic sunt nivelurile de protecţie ale unei instituţii

financiare, deoarece pe întreaga sa activitate aceasta este expusă riscurilor.

Probabilitatea de manifestare a pierderilor aparţinând unui portofoliu este fosrte mică,

dar atunci când acestea apar, au un efect dezastruos .

Fiecare instituţie de credit dispune de un registru istoric de date, în care sunt specificate

probabilităţile de faliment de asemenea şi mărimea pierderilor cauzate de încadrarea clienţilor în

diferite categorii de risc, iar E(P) reprezintă estimarea acelor pierderi.

Provizioanele, unul dintre nivelurile de protecţie al băncilor, a devenit obligatoriu

conform legislaţiei internaţionale, iar scopul acestuia era asigurarea siguranţei deponenţilor, de

asemenea provizioanele erau folosite în cazul apariţiei unor probleme de lichiditate ale băncilor.9

Provizioane Capital

economic

e

Pierderi

catastrofale

VaRE(P)




Un al doilea nivel de protecţie , nivelul de capital de care dispunea o bancă.Acest nivel

de capital se stabileşte ca o funcţie reprezentând maxinul dintre nivelul capitalului adaptat la nivelulde risc al băncii şi nivelul „capitalului economic”, conform formulei:

Capital max(Capital regl.,Capital ec.)

„Capitalul economic” este dat de nivelul de capital necesar acoperirii pierderilor

normale (peste cele medii aşteptate) generate de nerespectarea la termen de către clienţii băncii

aobligaţiunilor deplată asumate contractual. Atunci cand apar pierderi neprevăzute, peste nivelul

mediu normal înregistrat în condiţii obişnuite de creditare , surplusul acestor pierderi se va suportadin capitalul reprezentând aportul acţionarilor băncii. 2

Probabilitatea ca banca sa intre în incapacitate de plată este mai mare atunci când

nivelul capitalizării acesteia va fi mai scăzut, deci stbilirea nivelului capitalizării unei bănci în

termeni reali este foarte importantă.

Valoarea la risc (VaR) este o tehnică pentru estimarea probabilităţii ca pierderile unui

portofoliu să depăşească o valoare prestabilită, cunoscându-se un interval de încredere şi o anumită

perioadă de deţinere a portofoliului respectiv (de regulă, un an).Ultima parte a graficului, pierderile catastrofale sunt reprezentate de pierderile

neprevăzute ale unei bănci deci, pentru aceste pierderi nu există nici un fel de măsuri de protecţie.

Pe graficul de mai sus, aceste pierderi depăşesc limita valorii la risc (VaR).Când

pierdeile ajung să depăşeasă această zonă, instituţia devine insolvabilă, iar capitalul acesteia nu mai

ete suficient pentru achitarea datoriilor faţă de creditori.

În colcluzie, stabilirea pe baze reale a nivelului optim de capitalizare al unei bănci decătre autorităţile de reglementare în domeniul financiar-bancar prezintă o importanţă deosebită

permiţând capitalului să-şi îndeplinească funcţia de protejare a deponenţilor, acţionarilor şi

creditorilor băncii. Nivelul optim de protecţie se asigură prin absorbirea din timp a oricăror pierderi

care pot sa apară pe parcursul activităţii de creditare , ceea ce va prmite o diminuare a probabilităţii

de faliment a băncii respective si creşterea gradului de încredere a populaţiei in sistemul bancar.3

2 Phino, 20033 Saunders,Cornett, 2004

10




În planul supravegherii prudenţei bancare la nivel internaţional se disting câteva

direcţii clare de acţiune. Dintre acestea menţionăm: Acordul Basel I ,Directiva Europeană privindgradul de Adecvare a Capitalului şi respectiv Acordul Basel II.

Primul Acord de la Basel a fost elaborat în anul 1988 şi aducea un element de noutate

faţă de reglementările anterioare în domeniu ideea imbunătăţirii calităţii managementului riscului şi

stabilirea unui nivel al capitalizării băncii calculat în funcţie de senzitivitatea la risc a activelor sale

(a creditelor acordate).

Procedura de aplicare a prevederilor Acordului prevedea stbilirea nivelului capitalurilor

proprii ca o sumă între capitalul social al băncii, rezervele acesteia, datoria subordonată şi

provizioanele de risc din care urmau să se deducă: activele intangibile şi participaţiile de natura

imobilzărilor financiare la alte instituţii de creditare .

Nivelul capitalului urma sa se determine în funcţie de gradul de risc asociat activului si

nu debitorului ca atare.

Tabel 2.1. Gradul de risc asociat activului

0% 20% 50% 100% 100% Variabil

Tipul activului Cash& Cumpărări Imprumut Alte Active Produse derivate

Depozite de pe ipotecar active din

la banca piaţa afara

centrală monetară bilanţului

În cazul deschiderii unor linii de credit de exemplu, pentru doi clenţii ai băncii,

ponderea de capital pe care banca trebuia sa o deţină în fiecare din cele două cazuri era de 100%.

Iar, probabilitatea de manifestare a riscului de credit (a riscului ca unul dintre clienţi să nu îşi

îndeplinească la scadenţă obligaţiile de plată) este mult mai mare în cazul unor clienţi cu bonitate

financiară mai redusă decât in cazul clienţilor cu un standing financiar solid.

În ceea ce priveşte valoarea capitalului propriu Acordul I prevedea, în plus,unele cerinţe

restrictive. Aceasta trebuia sa acopere în proporţie de peste 50% datoriile băncii şi provizioanele11




constituite împotriva riscului de creditare, pentru ca banca respectivăsă poată fii încadrată în

categoria băncilor cu un grad adecvat de capitalizare.

„Principalele obiective pe care acest prim acord le urmărea în planul disciplinei

financiar-bancare constau în protecţia clienţilor împotriva eventualelor riscuri sistemice care pot să

apară la nivel financiar, în conferirea unei stabilităţi sporite sistemului bancar si în imprimarea unui

grad ridicat de eficienţă operaţiunilor bancare prin diminuarea probabilităţii de apariţie şi

manifestare a pierderilor la nivelul portofoliului de credite gestionat de către bancă.

Acordul Basel II a definit un nou sistem de evaluare a riscului pentru detereminarea

nivelului optim de capitalizare care cuprinde trei etape numite cei trei piloni ai Acordului Basel.

Cei trei piloni pe care se bazează noul Acord Basel II fac referire, la necesitatea

menţinerii unor limite minime de capital, la o întărire a procesului supravegherii prudenţiale precum

si la definirea unor reguli minime de disciplină de piaţă. Băncile naţionale vor putea solicita

băncilor comerciale din jurisdicţia lor constituirea unui nivel al capitalului în exces , faţă de nivelul

minim reglementat prin Basel II, în cazul în care identifică factori suplimentari de risc precum:

-riscuri asociate activităţii de creditare (concentrarea pe anumite sectoare sau firme şi

lipsa unei diversificări corespunzătoare a portofoliului de credite al băncii, existenţa unor puternice

corelaţii între diversele credite din portofoliu etc.)

O abordare succintă a celor trei piloni ai Acordului Basel II ne permite să ne formulăm

o imagine de ansamblu asupra îmbunătăţirilor aduse de Noul Acord prevederilor Acordului Basel I

privind capitalizarea bancară, precum şi asupra aspectelor care mai necesită eventuale revizuiri

ulterioare.”

4

Privire de ansamblu asupra Basel I şi Basel II

În condiţiile unor cantităţi limitate de capital în economie, acest capital ar trebui

alocat doar activităţilor economice capabile să genereze un nivel adecvat al venitului ajustat cu

costul riscului. Noţiunea de „capital economic” respectă această cerinţă substituindu-se cu succes

4 Ioan Trenca „Noi cerinţe privind managementul de creditare”.12




metodologiei pe care se baza anterior Acordul Basel I, aceea a determinăii capitalului pe baza unor

reglementări nediferenţiate şi stricte.

Capitalul economic reprezintă în acelaşi timp şi un important instrument de măsură a

efcienţei activităţii financiare desfăşurate de către bănci.Spre deosebire de nivelul capitalului

reglementat prin norme standard de adecvare, capitalul economic şi corespondentul său

„RAROC”(Risk Adjusted Return on Capital) permitredarea cu o mai mare exactitate a eficienţei

gradului de utilizare a capitalurilor proprii ale unei bănci prin luarea în calcul a senzitivităţii la risc a

acestor capitaluri.

În opoziţie indicatorul ROE (Return on Equity) care reprezintă un raport între profitul

net înregistrat de către instituţia bancară în decursul unei anumite perioade de timp şi capitalul pe

care această instituţie îl alocă activităţii desfăşurate. Acest raport nu este în măsură să redea cu un

grad suficient de acurateţe eficienţa instituţiei bancare respective, dat fiind faptul că la un nivel

identic al capitalizării bancare două instituţii de credit pot sa fie expuse unor niveluri diferite de

risc, care,evident, presupun şi niveluri diferite ale profitabilităţii.

Prin exemplificarea data mai jos vom pune în evidenţă sensurile noţiunii de capitaleconomic, prin compararea nivelului acestiua cu nivelul de capital reglementat, determinat prin

respectarea cerinţelor Acordului Basel I.

Stabilirea comparativă a costului capitalului atât în cadrul Basel I cât şi Basel II.

CAP.3. Structura Acordului Basel II

13




Pilonul I Pilonul II Pilonul III

Cerinţe minime de Supravegherea Instrumentecapital - Abordarea adecvării capitalului- necesare încantitativă a supraveherea

cerinţelor prudenţiale Abordarea calitativă prudenţialăa cerinţelor prudenţiale

Reguli flexibile de determinare - Evaluarea de către autorităţile Cerinţe de raportaredetaliată a cerinţelor minime de capital de supraveghere de la nivel detaliata către BNR şi către public

Riscul de credit: naţional a procedurilor interne privind informaţii care ar

-Abordare de adaptare a capitalului la profilul putea afecta pe viitor standardizată de risc al băncii profilul de risc al băncii:-Abordare bazată pe - Impunerea cerinţei de menţinere

modele interne a unui capital în exces faţă de nivelul - structura acţionariatului

-Varianta de bază minim indicat de Pilonul I - expunerile la risc-Varianta avansată - adecvarea capitalului-Riscul de piaţă la proflul de risc

-Riscul operaţional

-Abordarea indicatoruluide bază

-Abordarea standardizată-Abordarea evaluării avansate

5

Una dintre primele îmbunătăţiri aduse de noul acord constă in extinderea sfereiriscurilor financiare ce stau la baza stabilirii nivelurilor minime de capitalizare pentru a include atât

riscul de piaţă cât şi pe cel operaţional.Este vorba, în principal de abordarea standardizată şi de cea

avansată.Abordarea standardizată utlizează atât ponderi fixe de risc corespunzător fiecărei categorii

de active, cât şi evaluări externe ale creditului pentru a consolida senzitivitatea acestora la

riscuri.Abordarea avansată, bazată pe modele interne pentru riscul de credit, reprezintă o inovaţie a

Acordului Basel II şi diferă de cea standardizată.Diferenţa constă în faptulcă evaluările interne

aleriscurilor cheie sunt folosite drept intrări primare în calculul cerinţei minime de capital.Ponderile5 Florin Georgescu “ Stadiul pregătirii pentru aplicarea reglementărilor Basel II în sistemulbancar românesc”.

14




de risc şi capitalul aferent sunt determinate prin combinaţii de intrări cantitative furnizate de

instituţiile de credit şi de formule specificate prin acord, bazate pe tehnici moderne de managemental riscurilor şi care implică evaluări statistice.

Instituţiile de credit trebuie deci, să furnizeze propriile lor estimări prvind probabilitatea

de nerambursare şi săutilizeze atât estimările făcute de autoritatea de supraveghere pentru celelalte

componente ale riscului de credit, cât şi funcţiile de ponderare stabilite de Basel II în scopul

determinării cerinţei de capital. Basel II permite deci, instituţiilor de credit să utliizeze notaţiile

interne pentru măsurarea riscului de credit dar acordă o mare importanţa şi notaţiilor externe ale

agenţiilor de rating.

Analiza volumului de capital necesar a fi constituit de bancă corespunzător riscurilor

asociate diferitelor categorii de debitori – conform prvederilor Acordului Basel II – relevă faptul că

nivelul de capital asociat împrumuturilor acordate firmelor private va fi cu mult mai ridicat acesta

urmând a se diminua pentru emisiunile garantate de stat astfel 6

Tab.3.1. Expuneri faţă de autorităţi şi bănci centrale

AAA la A la BBB la BB la

AA- A- BBB- B- Sub B- Necotate

0% 20% 50% 100% 150% 100%

Expunerile faţă de bănci

6 BIS, 2004, pp. 15-1915




Tab.3.2. Expuneri faţă de bănci

AAA la A la BBB la BB la

AA- A- BBB B- Sub B- Necotate

Opţiunea 1 0% 20% 50% 100% 150%

50%

Opţiunea 2 20% 20% 20% 50% 150%

20%

Prevederile primului pilon pe care se structurează Acordul Basel II sunt completate la rândul

lor cu prevederile pilonului 2 „Supraveghere prudenţială” şi respectiv ale pilonului 3 „Reguli de

publicitate şi transparenţă” care stabilesc instrumentele necesare punerii în practică a primului

pilon.

Pilonul I: Stabileşte cerinţele de capital pentru riscul de credit, riscul de piaţă şi cel

operaţional.

Noul Acord menţine definiţia capitalului necesar eligibil iar proporţia limită a

capitalului total să nu fie mai mică de 8% faţă de expunerea la risc. Acoperirea cerinţelor de capital

minim, cu metodologie si regulamente specifice pentru risc de credit si risc operaţional. Tot in

cadrul Pilonului I se stabileşte metoda de evaluare a capitalului propriu pe baza noilor exigente de

clasificare a tipurilor de riscuri: risc de credit, risc operational, risc de piată. În ceea ce priveste

riscul de credit, fată de Acordul Basel I, Acordul Basel II prezintă o rafinare alternativă, cu o

detaliere semnificativă a normelor metodologice.

16




Riscul de piaţă nu face neapărat obiectul unei schimbări, el fiind tratat încă din 1988, la

apariţia Acordului Basel I. Riscul operaţional reprezintă marea surpriză de ansamblu a abordăriiBasel II. Ce este de fapt riscul operaţional? Conform Comitetului Basel II, riscul operaţional este

riscul de pierderi directe si indirecte rezultate din erori procedurale, sistemice sau umane sau riscuri

care pot decurge din evenimente externe. Provocările aduse de aceste riscuri sunt demne de a fi

tratate cu toată atentia: impactul unui astfel de risc se propagă in intreaga bancă si poate afecta

relatia cu clientii si satisfactia lor, fără ca implicatiile cantitative, valorice să poată fi măsurate cu

exactitate.Măsurarea riscului operaţional este realizată direct de către bancă, iar un prim pas esenţial

este inventarierea lor pe categorii si crearea unor metodologii care să identifice, planifice si asume

planuri de evitare a acestor riscuri ca si planuri de criză si remediere a efectului riscului operational,

o dată ce un eveniment din această categorie a avut loc.

Metoda indicatorului de bază presupune determinarea necesarului de capital prin

aplicarea unui procent de 15% din venitul mediu brut din ultimii trei ani (veniturile excepţionale

nefiind incluse).

Metoda standardizată presupune:

-descompunerea operaţiunilor băncii pe trei tipuri si subtipuri de activităţi

-aplicarea unor procente cuprinse între 12% şi 18% indicatorilor relevanţi pentru fiecare

subtip de operaţiune.

Pentru determinarea necesarului de capital se însumează rezultatele obţinute anterior.

Bank of International Settlements –BIS preciza în ultimul său raport din iunie 2004:

“Este absolut necesar ca cerinţele minime de capital ale primului pilon să fie susţinute

de o implementare robustă ale celui de-al doilea, incluzând aici eforturile băncilor în vederea

stabilirii nivelului de decvare a capitalului şi, respectiv eforturile autorităţilor de supervizare de a

revizui aceste metode de calcul.În plus, prevederile privind publicitatea, stabilite de pilonul 3 al

Acordului sunt esenţiale în asigurarea unei concordanţe între disciplina de piaţă si ceilalţi doi

piloni”.7

7 BIS,2004,p.3.17




Pilonii II si III abordează calitativ cerinţele prudenţiale prin intermediul procesului de

supraveghere .Consider că autoritatea de supraveghere joacă un rol activ în evaluarea procedurilor

interne ale băncilor cu privire la adecvarea capitalului în funcţie de risc.Obiectivul procesului de

supraveghere este acela de a asigura instituţiile de credit că au suficient capital pentru a-şi acoperi

riscurile la care sunt expuse şi de a încuraja băncile să dezvolte tehnici mai performante de

gestionare si de monitorizare a riscurilor.

Disciplina de piaţă este încurajată de promovarea unui set de cerinţe de raportare mai

detaliate de către autoritatea de supraveghere si de public.

Pilonul II: Asigurarea supravegherii prudentiale: reprezintă crearea si validarea unui set

de proceduri interne fiecărei institutii financiare, prin care se evaluează adecvat si consistent

fondurile proprii corespunzătoare profilului de risc de catre organismele tutelare.

Pilonul III: Asigurarea disciplinei de gestionare a riscului de piată, prin promovarea

transparentei.

Comitetul Basel impune transparenţa comunicării informaţiilor exacte si detaliate

privitoare la gestiunea riscurilor. Informaţiile obligatoriu de publicat sunt organizatorice, strategice

si metodologice în domeniul riscurilor, financiare (structura si valoarea totală a fondurilor proprii si

metodologii contabile de gestiune a activelor, pasivelor, provizioanelor), informaţii referitoare la

riscurile de credit (total, repartizare), informaţii despre riscul operaţional (evenimente posibil

generatoare de pierderi)

Conform aspectelor prezentate mai sus, ar trebui să apreciem faptul că cerinţele care

ţin de disciplina pieţelor impuse de Pilonul III al Acordului Basel sunt destinate oferirii băncilor un

stimulent puternic pentru a-si conduce afacerile într-o manieră cât mai sigură şi mai eficientă.

Pentru o discilplină eficace a pieţelor este nevoie de informaţii sigure şi oportune.Astfel

se face posibilă asumarea riscului de către participanţii de pe piaţă, de asemenea şi adminstrarea

capitalului împotriva pierderilor si riscului de expunere ce ar putea mări aceste pierderi. Aceastadeci, conduce la o transparenţă şi claritate în faţa problemei de administrare a capitalului.

18




În figura următoare se poate observa legătura dintre cei trei piloni şi rolul lor în

asigurarea stabilităţii financiare.

STABILITATE FINANCIARĂ

19

Consolidareamanagementuluiriscului în bănci

Supraveghere

a prudenţială

şi riscul

sistemic

Consecvenţa înprocedurile de

supreveghere

Cadrul nouluicapital




Figura.3.1. Legătrua dintre cei tre piloni şi rolul lor în asigurarea stabilităţii financiare

CAP.4. Aplicarea prevederilor noului acord de capital - Basel II

Aplicarea prevederilor noului acord Basel II este unul din cele mai importante

proiecte derulate la nivelul sistemului bancar romanesc în cursul anului 2006, cu termen de aplicare

la începutul anului 2007. Obiectivele principale ale implementării Noului Acord de Capital Basel II

– Directiva 2000/12/CE revizuită si actualizată sunt :

− asigurarea unui cadru mai flexibil pentru stabilirea cerintelor de capital, in

concordantă cu profilul de risc al institutiilor de credit

− crearea premizelor pentru consolidarea stabilitătii sistemului financiar-bancar.

Pe langă pregătirea individuală a fiecărei instituţii de credit, la nivelul sistemului

bancar românesc a fost demarat un proiect pentru implementarea prevederilor Noului Acord de

Capital Basel II .

20




Implementarea Basel II în România

Proiectul a fost lansat in luna iulie a anului 2005 de Banca Natională a Romaniei, care a

definit obiectivele, strategia si planul de acţiuni. Obiectivele stabilite de banca Centrală pentru

implementarea Basel II :

− transpunerea în legislatia romanească a noilor cerinţe prudenţiale

− dezvoltarea mijloacelor de supraveghere prudentială

− dezvoltarea sistemelor de administrare a riscurilor la nivelul instituţiilor de credit

Ca orice schimbare, implementarea Basel II în România presupune o serie de aspecte

pozitive la nivelul sistemului bancar românesc, dintre care :

-urmăreşte specificul fiecărei bănci şi profilul de risc al acesteia;

-presupune dezvoltarea pieţei agenţiilor de rating,

-presupune metode diversificate de evaluare a riscurilor ,

-duce la stabilirea unor cerinţe de capital de la un nivel simplu, spre un nivel mai

sofisticat,

-stimulează transparenţa şi disciplina bancară,

-presupune validarea modelelor interne ale instituţiilor de credit de către Banca

Naţională a României,

-stabileşte desfăşurarea procesului de supraveghere bancară la nivelulcerinţelor

Pilonului 2 al Acordului etc.

În ciuda numeroaselor avantaje ale acestui acord , există şi dezavantaje:

21




-Acordul Basel II presupune alocarea de resurse umane şi financiare suplimentare,

costuri care se estimează că vor fi compensate pe termen mediu prin diminuarea cerinţelor decapital.

- “inducerea unei discriminări între bănci (îndeosebi între băncile de talie mică şi cele

mari), datorită faptului că băncile mici nu mai pot, din considerente financiare si umane, să utilizeze

cele mai avansate metode de evaluare a riscurilor, să dispună de cele mai adecvate proceduri de

control intern, audit şi administrare a riscurilor, fiind obligate astfel să-şi majoreze indicatorii de

solvabilitate, îndeosebi prin creşterea capitalului social, pentru a se încadra într-un profil de risc

adecvat. Să menţionăm că normele BNR prevedeau că până la 30 mai 2005 capitalul social şi

fondurile proprii ale instituţiilor de credit să fie de cel puţin 370 mild lei. Băncile mari devenind

astfel mai puternice beneficiind de avantajul “to big to fail” şi puteau impune preţurile

serviciilor bancare de pe poziţii de monopol. Penalizarea intreprinderilor mici şi mijlocii prin

sistemele de rating intern. Este cunoscut faptul că IMM-urile sunt considerate mai riscante şi

22




prezintă o calitate mai scazută în cazul unor clasificări specifice. Aceasta va duce la prabuşirea

creditului pentru IMM-uri şi la creşterea în acelaşi timp a ratelor dobânzii. “8

Modificarea dobânzilor active la credite şi a produselor credit, în funcţie de calitatea

solicitantului de credit, pentru cei mai riscanţi dobânzile vor fi mai mari incluzând şi o primă de risc

superioară.

Rolul BNR în procesul supravegherii bancare

Strategia de implementare a Acordului Basel II stabilită de către Banca Naţională a

României cuprinde patru etape:

-etapa I- de iniţiere a dialogului, de realizare a schimbului de informaţii cu alte entităţi

naţionale cum ar fi: Ministerul Finanţelor Publice, Asociaţia Română a Băncilor ,

Comisia Naţonală a Valorilor Mobiliare precum şi alte entităţi internaţionale( autorităţi

de supraveghere) implicate în acest acord;

-etapa II – dezvoltarea mijloacelor de realizare a supravegherii bancare la standardele

impuse de Basel II prin:

a)transpunerea în legislaţia naţională a sistemului de raportări prudenţiale, prin

O.U.G.nr.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.

b) elaborarea ghidului de validare a modelelor interne;

c) stabilirea condiţiilor de implementare a Basel II în cadrul instituţiilor de credit;

- etapa III - validarea modelelor interne de rating ale instituţiilor de credit;

-etapa IV – verficarea aplicării Basel II în cadrul instituţiilor de credit.

8 Dr. Cosmin BRENDEA Analist bancar la societatea de consultanţă financiar-bancarăSMITH&SMITH”.

23




Aşa cum prevede Directiva Europeană privind adecvarea capitalului, România şi

Bulgaria trebuie să facă progrese considerabile în domeniul supravegherii prudenţiale pentru a se putea alinia noilor cerinţe ale Acordului Basel II.

O analiză asupra progreselor înregistrate de România în adoptarea reglementărilor

Acordului Basel II relevă faptul că ţara noastră a făcut deja primii paşi spre racordarea la noile

cerinţe internaţionale privind supravegherea prudenţială prin pachetul legislativ elaborat în ultimii

ani.

Cu toate acestea, România este încă departe de atingerea obiectivelor sale de

încadrare în prevederile Acordului Basel II datorită unor probleme operaţionale care mai persistă

încă în implementarea acstui acord. Dintre acestea am putea aminti: costurile ridicate de

infrastructură privind investiţiile în soluţiile IT dedicate ; lipsa unor baze de date suficiente care să

permită aplicarea pe criterii de eficienţă ridicată a modelelor interne şi asa simpliste de evaluare a

pierderilor rezultate din manifestarea riscului de creditare şi stabilirea pe această cale a unui nivel

optim de adecvare a capitalului; inexistenţa unor sisteme de rating intern, transparente si aplicabile

tuturor calselor de active şi, în fine, lipsa unei bune cunoaşteri a acordului de către instuţiile

financiare avizate.

La o primă evaluare beneficiile aduse de Basel II sunt incontestabile, astfel abordarea

acestor prevederi prudenţiale va deschide calea către o îmbunătaţire a manageentului portofoliilor

de credite ale băncilor, prin creşterea preocupării vizând dezvoltarea unor modele performante de

evaluare si gestiune a riscului de creditare. În plus revigorarea reglementărilor privind capitalul şi

tendinţele de convergenţă înregistrate la nivel internaţional în determinarea acestuiavor conduce în

cele din urmă către o reducere a pierdeilor din credite ale instituţiilor financiare, precum şi la oîmbunătăţire a imaginii de piaţă a băncilor care activează la nivel naţional.

Creditele reprezintă una dintre cele mai importante surse de finanţare a societăţilor

comercial iar determinarea costului creditului care urmează a fi acodat societăţilor comerciale se

stabileşte în funcţie de riscurile asociate acestora. Ca atare, evaluarea bonităţii clienţilor în

conformitate cu sistemele de clasificare implementate de agenţiile internaţionale recunoscute de

rating ar putea impune costuri exagerate ale capitalului de împrumut, în special în ceea ce priveşte

societăţiile mici, necotate la Bursă sau societăţile relativ noi, pentru care nu se poate urmări oevoluţie istorică în timp a indicatorilor financiari asociaţi acestora. Potrivit reglementărilor Basel II,

24




ponederea de capital necesar a fi deţinută de băncile care finanţează astfel de agenţi economici

poate fi încadrată în intervalul 100%-150%, ceea ce va atrage o imobilizare de proporţii acapitalurilor proprii a acelor bănci. În consecinţă, aceste instituţii vor încerca să-şi recupereze

marjele de profitabilitate prin perceperea unor rate ale dobânzii sensibil majorate în ceea ce priveşte

cienţii încadraţi în clasele superioare de risc.

În plus potrivit unei din reglementările întâlnite atât în Acordul Basel II, cât şi la nivelul

legislaţiei româneşti, expunerea maximă a unei bănci faţă de un singur debitor nu poate depăşi 20%

din totalul capitalurilor proprii ale acelei bănci.

Scopul de bază al oricărei reglementări prudenţiale constă în asigurarea protecţiei

clienţilor, acţionarilor şi creditorlor unei bănci prin definirea unui nivel suficient al capitalizării

bancare.

Prezenta lucrare caută să demonstreze faptul că un bun indicator al necesarului de

fonduri destinate asigurării unui nivel optim de protecţie l-ar constitui “capitalul economic”.Această

noţiune a fost introdusă recent în practica financiară şi defineşte acel nivel al capitalului necesar

acoperirii pierderilor normale, peste cele medii estimate ale unei bănci. Nivelul optim de protecţie

se asigură prin absorbire din timp a oricăror pierderi neprevăzute care pot să apară pe parcursul

activităţii de creditare a unei bănci, ceea ce va permite o diminuare a probabilităţii de faliment a

băncii respective şi creşterea gradului de încredere al populaţiei în sistemul bancar naţional.

Instrumentele necesare supravegherii bancare

Conform Acordului Basel II există o serie de instrumente folosite pentru facilitarea

procesului de supraveghere dupa cum urmează:

-COREP (Common Reporting) sau raportarea comună este un cadru standardizat folosit

pentru raportarea prudenţială în Uniunea Europeană, fiind dezvoltat de Comitetul European

al Supravegherii Bancare .

25




Implicarea COREP este necesară deoarece diminuează costurile instituşiilor de

raportare si facilitează schimbul de informaţii între insituţiile de supraveghere.COREP se referă lacerinţele de raportare pentu fondurile corespunzătoare si cerinţele de capital pentru riscul de credit

şi cel operaţional.

În România, COREP ar trebui să fie implementat treptat, începând din acest an la

nivel individual, iar de anul viitor la unul consolida

-FINREP (Financial Reporting) este un cadru de lucru standardizat folosit de autorităţiile de

supraveghere prudenţială din Uniunea Europeană.

Este necesar în special pentru a asigurara compararea informaţiilor raportate

autorităţiilor de supraveghere bancară din Uniunea Europeană.

FINREP conţine o serie de informaţii fundamentale ( balanţa şi declaraţiile de venit), de

asemenea si alte informaţii in funcţie de decizia autorităţilor supervizoare.

În România, FINREP ar trebui implementat treptat, urmărind aceeaşi paşi ca şi COREP.

Filtrele prudenţiale sunt ajustări ale informaţiilor financiare obţinute după aplicarea

IFRS (International Financial Standard Reports) pentru a fi folosite în scopuri prudenţiale.Sunt

esenţiale în special pentru calcularea fondurilor corespunzătoare unei bănci.

Implementarea acestor instrumente pentru supraveghere bancară necesită o mulţime

de schimbări în sistemul IT atât al instituţiilor de credit cât şi al Băncii Centrale.

Efectele preconizate ale Basel II în România

26




Odată cu implementarea Basel II în România se aşteaptă ca mai devreme sau mai

târziu să se aducă îmbunătăţiri sistemului bancar, cum ar fi:

-întărirea stabilităţii financiare a sistemului;

- asigurarea un cadru flexibil pentru calcularea necesarului de capital adecvat riscului

caracteristic fiecărei bănci cu drepturi depline şi responsabilităţi;

-intensificarea cooperării şi parteneriatului cu Comunitatea Bancară care participă activ în

implementarea Basel II, pentru că deţine un procent semnificativ al pieţei bancare din

România.

Obiectivele post aderare ale României privind asigurarea prudenţei bancare

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, toată lumea dorea implementarea

Basel II pentru a-i demonstra utilitatea.Pentru aceasta întregul sistem bancar trebuie sa ia în

considerare cel puţin următoarele obiective:

-creşterea intermedierii financiare bazată pe un sistem bancar modern, bine structurat,

reglementat prudenţial pentru a-i evita declinurile financiare şi pentru a contribui la

stabilitatea macroeconomică.

-monitorizarea stabilităţii financiare, pentru a asigura o alocare mult mai eficientă a

resurselor şi a amortiza posibilele şocuri şi efectullor advers asupra aconomiei globale.

-creşterea puterii administrative a Băncii Centrale, pentru a-i asigura stabilitate sistemului

financiar, deci să-şi atingă scopurile- stabilitatea preţurilor;

-dezvoltarea calitativă a procesul de supraveghere;

-conducerea la o anumită convergenţă între obiectivele instituţiilor de credit şi aautorităţilor de supraveghere.

27




În concluzie, viitorul întregului sistem bancar din România, în special al Băncii

Naţionale a României ca o autoritate de supreveghere, este prevăzut ca fiind unul activ şi plin de provocări destinate angrenării acestuia în concordanţă cu standardele Uniunii Europene.

CAP.5. Un posibil Acord Basel III

O îmbunătăţire Acordului Basel II este un nou Acord numit Basel III, reprezentând o consecinţă

şi o luare de poziţie în faţa crizei financiare pentru a consolida şi îmbunătăţii sectorul bancar prin

acţiuni protective.

Propunerile principale ale Basel III conţin elemente foarte utile, de amintit raportul

dintre creanţe şi capital, amortizarea capitalului şi propunera de a face faţă ciclicităţii evenimentelor

din premize bazate pe pierderile aşteptate. AcordulBasel III va conţine trei nivele.

Primul nivel al Acordului Basel III va cuprinde următoarele propuneri:

28




1.Va creşte calitatea, consitenţa şi transparenţa bazei de capital.

2.Creşterea capitalului minim pentru băncile universale si mărirea

provizioanelor pentu viitoarele pierderi.

Al doilea nivel al acordului se va numi: Standardul lichidităţii minime

Introduce o lichiditate globală minimă pentru băncile internaţionale şi anume o lichiditate de 30

de zile ,o cerinţă a ratei de acoperire susţinută de un raport de lichiditate pe termen lung.

Acest cadru de lucru include un sistem comun de monitorizare a măsurătorilor pentru a asista

autorităţile de supraveghere în identificarea şi analizarea tendinţei riscului de lichiditate.

Noul raport de acoperire a ichidităţii are scopul de a asigura o lichiditate pentru ipostaza unei alte

schimbări majore pe piaţă. Acest lucru înseamnă că va trebui să ceară băncilor menţinerea unui

nivel adecvat de active ce pot fi schimbate în numerar pentru a raspunde nevoilor de lichiditate în

următoarele 30 de zile.

Cel de-al treilea nivel al Basel III ar trebui să ajute la stăpânirea creşterilor excesive a gradului

de îndatorare din sistemul bancar, prin introducerea unor măsuri suplimentare împotriva tentativelor

de jonglare cu cerinţele legate de risc.

Ar trebui să existe şi o perioadă de graţie de aproximativ 10 ani, similară cu cea acordată

implementărilor regulilor Basel II.

Concluzii

În concluzie, lucrarea de faţă doreşte să demonstreze importanţa deosebită pe care

reglementarea şi supravegherea pe baze prudenţiale a principalelor componente a sistemului bancar

o prezintă, pentru asigurarea sănătăţii economico-financiare a unei ţări.Pentru aceasta este nevoie ca

reglementările internaţionale în domeniu să se plieze pe specificul activităţilor desfăşurate de

diferitele instituţii financiare, precum şi pe infrastructura financiară aflată la dispoziţia unei ţări.

29




Prin urmare, România va trebui într-o primă etapă să depună eforturi susţinute în vederea

dezvoltării cadrului optim care să permită punerea în aplicare a unor prevederi precum: dezvoltareaunor baze de date statistice, validarea modelelor interne ale instituţiilor de credit de către BNR,

preluarea şi transpunerea în legislaţia românească a Directivelor europene şi dezvoltarea bazelor de

date privind creditele.

Numai dezvoltarea unui cadru legislativ solid şi coerent în domeniul supravegherii prudenţiale,

corelat cu cerinţele europene în domeniu, precum şi cooperarea strânsă la nivel regional între

instituţiile de reglementare în domeniul bancar vor permite României să nu ia startul greşit în acest

proces atât de important a supravegherii pe baze prudenţiale a propriului sistem bancar.

Bibliografie:

Carţi:

Alvarez,G., 2005 – „Operational Risk – Practical Approaches to Implementation”.

Berea, O. Aurel , 2001 – „Strategie bancară”.

Bichi, C., Dumitru, I,. Moinescu, B., 2003 – „Reglementare şi supraveghere bancară”.

Brajovic Bratanovic, Sonja, Hennie van Greuning, 2003 – „Analiza şi managemetul riscului bancar”.

30




Craciun, B. Claudia, 2005 – Activitatea bancară şi finanţarea comerţului internaţional”.

Ionescu, L.C., Toader, F., 1999 – „English for banking”.

Owen M., 2004 – „Preparing for the pain of Basel II”.

Prunea Petru – „Riscul în activitatea economică”.

Trenca, I., 1999 – Managementul operaţiunilor bancare”.

Trenca, I., 2004 – „Metode şi tehnici bancare”.

Reviste de specialitate şi periodice:

Basel Comitee on Banking Supervision, 2003 – „Sound practices for the managemet andsupervision of operational risk”.

Bichi, C., 2005 – „Basel II and operational risk”

Georgescu F., 2006 – „Managementul riscului în perspectiva Basel II „.

Ziarul finanaciar, 4 iunie 2009 – „Economia României urmează pas cu pas previziunile pecare le-a făcut Michael Porter în urmă cu un an şi jumătate la Bucureşti”

Ziarul finanaciar, 19 iunie 2009 – „Băncile germane nu au dat încă drumul la credite”.p.18Ziarul finanaciar, 3 iunie 2009 – „BNR dezvăluie câţi bani a împrumutat băncilor în2009”,p.6;

Legislaţie:

Regulamentul Băncii Naţionale a României nr.24/29 din 14.12.2006 privinddeterminarea cerinţelor minime de capital ale instituţiilor de credit şi ale firmelor deinvestiţii pentru riscul operaţional.

Adrese Web:

1. www.bnr.ro Banca Naţională a României;

2. www.birouldecredit.ro Biroul de credit;

3. www.insse.ro Institutul Naţional de Statistică;

4. www.bis.org Banca Reglementărilor Internaţionale;

31

http://www.bnr.ro/

http://www.birouldecredit.ro/

http://www.insse.ro/

http://www.bis.org/

http://www.bnr.ro/

http://www.birouldecredit.ro/

http://www.insse.ro/

http://www.bis.org/




OPIS

Prezenta lucrare conţine:

Număr pagini 30 Număr figuri 2

Numar tabele 3

Acordul Basel II1

Documents

Transcript of Acordul Basel II1