Acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (1 octombrie)

8/4/2019 Acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (1 octombrie)

http://slidepdf.com/reader/full/acoperamantul-preasfintei-nascatoare-de-dumnezeu-1-octombrie 1/152

Acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (1 octombrie)

Index

Evanghelia şi Apostolul zilei .............................................................................. 3

Canon de rugăciune la Praznicul Acoperământului Maicii Domnului ......... 5

Acatistul Sfântului Acoperământ al Născătoarei lui Dumnezeu .................. 14

Rugăciunea mamei către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru aprimi cerescul ei acoperământ ......................................................................... 27



Rugăciune de pocăinţă către Maica Domnului .............................................. 28

Vieţile Sfinţilor - Cuvânt la Acoperământul Preasfintei Născătoare deDumnezeu........................................................................................................... 30

Sinaxar - Pomenirea Acoperământului Preasfintei noastre de Dumnezeu

Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria ......................................................... 39 Sfântul Nicolae Velimirovici - Proloagele de la Ohrida - Prăznuirea

cinstitului Acoperământ al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi PurureaFecioarei Maria ................................................................................................. 41

Cugetare.......................................................................................................... 42

Pomenirea Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos (2 octombrie) ..... 44

Cântare de laudă la Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos .............. 46

Cugetare ...................................................................................................... 47

Părintele Ilie Cleopa – Predică la Acoperământul Măicuţei Domnului ...... 49

Părintele Ilie Cleopa despre Maica Domnului ............................................ 62

Mult pot şi Sfinţii lui Dumnezeu, dar nici unul cât Maica Domnului ...... 65

Acoperământul Maicii Domnului cel mai lat decât norul ......................... 66

Părintele Arsenie Boca ne vorbeşte despre Maica Domnului ....................... 67

Sfântul Cuvios Maxim, mărturisitorul - Înfăţişarea Maicii Domnului ....... 70

Sfântul Andrei, cel nebun pentru Hristos - Acoperământul Prea SfinteiNăscătoare de Dumnezeu ................................................................................. 71

PS Calinic - Bucură-te, bucuria noastră „Acoperă-ne pe noi de tot răul cucinstitul tău Acoperământ!“ ............................................................................. 73

Pr. Nicolae Steinhardt - Maica Domnului ne aşteaptă pe toţi! ..................... 77

Arhimandrit Chiril (Pavlov) - Cuvânt la paraclisul Maicii Domnului despre însemnătatea lucrurilor mărunte din viaţa noastră ...................................... 78

Arhimandritul Chiril Pavlov – Naşterea Maicii lui Dumnezeu şi anoastră, milostivă mijlocitoare a celor păcătoşi şi nădejdea cea neruşinată

în neputinţe şi nevoi ....................................................................................... 85

Pr. Valentin Mordasov - Predică la Acoperământul Maicii Domnului ....... 94

Pr. Ciprian Negreanu (Cluj-Napoca) - Predică la Sfânta Liturghie deAcoperământul Maicii Domnului (2010) ........................................................ 96

Arhim. Serafim Man - Maica Domnului a avut momente de aleasă fericire,

dar cele mai multe i-au fost de grea suferinţă… .......................................... 102 Praznicul cinstitului Acoperământ al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Părintele Gheorghe Holbea despre Maica Domnului şi Femeia modernă 104

Puterea Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului .................................. 115

O frumoasă istorioară ..................................................................................... 118

Biserica Vlaherne ............................................................................................ 120

Icoane ............................................................................................................... 141



Evanghelia şi Apostolul zilei

Evanghelia

Ev. Luca 10, 38-42; 11, 27-28

38. Şi pe când mergeau ei, El a intrat într -un sat, iar o femeie, cu numeleMarta, L-a primi t în casa ei.39. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându -se la picioareleDomnulu i, asculta cuvântul Lui .40. Iar Marta se silea cu multă slujire şi apropiindu-se, a zis: Doamne, au nusocoteşti că sora mea m- a lăsat singură să slujesc? Spune- i deci să-mi ajute.



41. Şi, răspunzând, Domnul i - a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multete sileşti; 42. Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi -a ales, care nu se va luade la ea.

27. Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I -a zis:Fericit este pântecele care Te- a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i -ai supt!28. Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui

Dumnezeu şi - l păzesc.

Apostol

Epistola către Filipeni a Sfântului Apostol Pavel

Filipeni 2, 5-11

Fraţilor, 5. Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus, 6. Care, Dumnezeu f i ind în chip, n- a socotit o ştirbire a fi El întocmai cuDumnezeu,7. Ci S- a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oameni lorşi la înfăţişare aflându-Se ca un om,8. S- a smerit pe Sine, ascultător făcându- Se până la moarte şi încă moarte pecruce.9. Pentru aceea şi Dumnezeu L- a prea înălţat şi I - a dăruit Lui nume, care estemai presus de orice nume;10. Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi alcelor pământeşti şi al celor de dedesubt. 1 1. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava luiDumnezeu- Tatăl.



Canon de rugăciune la Praznicul Acoperământului Maicii Domnului

Troparul Acoperământului Maicii Domnului, glasul al 4-lea: Astăzi, poporulcel binecredincios, luminat prăznuim, umbriţi fiind prin venirea ta, Maica luiDumnezeu şi căutând către prea cinstită Icoana ta, cu umilinţă grăim: acoperă-ne pe noi cu cinstitul tău Acoperământ şi ne scapă de tot răul, rugând pe Fiul

tău, Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea 1

Irmosul: Deschide-voi gura mea şi se va umple de Duhul şi cuvânt voirăspunde Împărătesei Maici. Şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cântaminunile ei, bucurându-mă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi .

Cu cetele sfinţilor îngeri, cu soboarele proorocilor şi ale Apostolilor, întru mareslavă, ca o Maică a lui Dumnezeu intrând astăzi în Biserică, te rogi pentrucreştini, izbăvind de ispite şi de necazuri pe toţi şi îi acoperi cu mila ta.


Moise te-a numit cort şi toiag al lui Aaron; că tu ai înflorit pe Hristos, Pomulvieţii, către Care, având îndrăznire, roagă-te pentru noi cei ce te cinstim pe tine,Împărăteasă, să ne izbăvească de tot răul; ca să slăvim prazniculAcoperământului tău.




Nu precum înaintea Chivotului, de demult adunând David dansuri, saltă; ci, maiales acum, cu cetele Sfinţilor, înaintea ta alergând în Biserică, credincioşii,

închinându-ne, strigăm: roagă-te pentru poporul cel ce te cinsteşte! Ca, slăvind,cu cinste să prăznuim Acoperământul tău.


Te laudă Născătoare de Dumnezeu Cetele îngereşti şi te măresc patriarhii cuarhiereii, alergând înaintea feţei tale în Biserică. Deci, precum atunci SfântulAndrei te-a văzut, rugându-te pentru noi păcătoşii către Dumnezeu, aşa şi acumroagă-te să miluiască pe poporul cel ce slăveşte praznicul Acoperământului tău.

Catavasia: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvântrăspunde-voi Împărătesei Maici şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cântaminunile ei, bucurându-mă.

Cântarea a 3-a

Irmosul: Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti izvor viu şiîndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i întruDumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.


Ceea ce ai răsărit pe Spicul cel Dumnezeiesc cu adevărat, ca o holdă nearată;Bucură-te, masa cea însufleţită, care ai încăput Pâinea vieţii; Bucură-te Stăpână,care eşti izvorul Apei vieţii cel nedeşertat.


Robii tăi, Stăpână, în Biserica ta cu credinţă înainte stând, aşteptăm milele tale;cercetează smerenia noastră şi apără, cu Sfântul tău Acoperământ, pe întregul

popor de toată răutatea.


Ghedeon mai înainte lână te-a închipuit; că spre tine ca o rouă HristosDumnezeu S-a pogorât. Către Care, Născătoare de Dumnezeu, roagă-te, ca sădea po porului nostru biruinţă asupra vrăjmaşilor şi ca pe madianiţi surpându-i,

să prea mărească Sfântul tău praznic.




Ceea ce eşti mult numită Fecioară, de prooroci mai înainte închipuită cu cinste,de aceia care acum cu îngerii îţi slujesc; cu dânşii pentru noi către Dumnezeu te

roagă ca, bucurându-ne toţi luminat, să prăznuim ziua Sfântului tăuAcoperământ.


Mai mult decât razele soarelui, luminezi cu omoforul tău, cel ce străluceşte,Biserica şi po porul şi goneşti întunericul păcatelor noastre cu cercetarea ta,

Născătoare de Dumnezeu, rugându-te pentru noi Fiului tău şi Dumnezeuluinostru.

Catavasia: Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti izvor viuşi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, înDumnezeiască mărirea ta, de cununile măririi învrednicindu-i.

Cântarea a 4-a

Irmosul: Cel Ce şade în Slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit IisusCel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată şi a mântuit pe cei ce strigă:Mărire, Hristoase, Puterii Tale!


În glasuri de cântări, Fecioară, strigăm ţie, Ceea ce eşti cu totul lăudată: Bucură -te, munte gras şi închegat cu Duhul; Bucură-te, sfeşnic şi năstrapa care porţiMana, ce îndulceşte simţurile tuturor credincioşilor.


Mai mult decât Chivotul lui Aaron, pe tine, toată, Dumnezeu te-a sfinţit cuDuhul Sfânt, Născătoare de Dumnezeu şi îngerilor a poruncit să slujească ţie.Cu care roagă-te pentru cetate şi pentru popoarele care măresc cinstitul tău

praznic.


Vino acum cu slavă multă, în Biserica ta, Născătoare de Dumnezeu, cusoboarele tuturor Sfinţilor, precum te-a văzut în văzduh oarecând Sfântul

Andrei, rugându-te pentru creştini şi ne dăruieşte nouă mila ta.




Întăreşte, Stăpână, pe poporul nostr u, cel ce te cinsteşte pe tine, contravrăjmaşilor celor potrivnici, ca pe David asupra lui Goliat; ca, veselindu -ne, să

strigăm ţie: Bucură-te Acoperământul cel sfânt şi apărarea ţării noastre!


La tine, Doamnă, cădem cu credinţă şi închinându-ne, cu mulţumită îţi strigăm:Bucură-te, Fecioară de Dumnezeu dăruită, acoperământul şi îngrădirea noastrăşi ajutătoarea celor ce sunt în primejdii; miluieşte-ne pe noi, cei ce scăpăm latine, căci spre tine nădăjduim.

Catavasie: Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al Întrupării Tale, celei de sus,celei din Fecioară, proorocul Avacum avându-l în minte, a strigat: Slavă PuteriiTale, Doamne.

Cântarea a 5-a

Irmosul: Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioarăneispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născutFiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.


Pat te-a închipuit de demult Solomon şi cămară a Cerescului Împărat,înconjurată de Serafimi, care pentru tine s-a zis aceasta Născătoare deDumnezeu. Drept aceea, acum te rugăm, Maica lui Dumnezeu cea Preasfântă:acoperă-ne pe noi de toate primejdiile.


Ţie mai marii îngerilor şi cinstiţii prooroci cu Apostolii, ca Una care eşti Maicăa lui Dumnezeu, cu cinste îţi slujesc, văzându-te aducând rugăciuni pentru lumeşi cererile tale le ascultă Domnul. Miluieşte cetatea şi poporul, care nădăjduiescspre tine.


Marele între prooroci, Isaia a proorocit de tine, că pe Dumnezeu vei naşte fărăde ispită de nuntă şi tu, Preacurată Marie, te-ai făcut mai Sfântă decât toţi, că pe

Dumnezeu în pântece şi pe mâini L-ai purtat. Căruia pentru noi roagă-te,umbrind cu Acoperământul tău pe cei ce cu credinţă te mărim.




Cu duhovniceşti aripi zburând tainic soboarele Sfinţilor, au venit să-ţi slujeascăţie Născătoare de Dumnezeu, văzându-te pe norul cel uşor al măririi, rugându-te

Mântuitorului Hristos să dea biruinţă poporului asupra celor ce se oştescîmpotriva noastră.

Catavasia: Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară,neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născutFiu pe Cel f ără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

Cântarea a 6-a

Irmosul: Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cutotul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, mărind peHristos, Cel Ce S-a născut dintr -însa.


Preoţii cei de Dumnezeu înţelepţiţi, stând înainte în Biserica ta, cu poporul cel binecredincios, aşteaptă milele tale Născătoare de Dumnezeu. Schimbă spre bucurie întristarea noastră, tu care ai născut Bucuria ce a iertat păcatele tuturoroamenilor.


Ţie tot pământul îţi aduce daruri ca Împărătesei Maicii lui Dumnezeu; împăraţiişi domnii ţi se închină şi toate popoarele se veselesc, apăraţi fiind de toatărăutatea cu rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu.


Munte mare te-a însemnat Daniel mai înainte, că din tine fără de sămânţă S-a Născut Hristos, a risipit toată înşelăciunea diavolească şi a umplut tot pământulde credinţa Sa; către Care roagă-te, Născătoare de Dumnezeu, pentru noi, cei cecinstim praznicul Acoperământului tău.


Îngerescul glas str igă ţie Preacurată: Bucură-te, scaunul lui Dumnezeu, pe careIezechiel a văzut pe Domnul, întru asemănare omenească purtat de Heruvimi.

Cu care roagă-te pentru noi, Născătoare de Dumnezeu, să mântuiască sufletelenoastre.



Catavasie: Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cutotul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind peDumnezeu, Cel Ce s-a născut dintr -însa.

Condac, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţănaşte şi pământul peştera Celui Neapropiat aduce. Îngerii cu păstoriislavoslovesc şi magii cu Steaua călătoresc. Că pentru noi s-a născut PruncTânăr, Dumnezeu, Cel mai înainte de veci.

Fecioara astăzi, înainte stă în Biserică şi cu cetele Sfinţilor, nevăzut se roagă luiDumnezeu, îngerii cu ierarhii se închină şi Apostolii cu proorocii dănţuiesc; că

pentru noi roagă Născătoarea de Dumnezeu pe Dumnezeu Cel mai înainte deveci.

Cântarea a 7-a

Irmosul: N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului;ci, groaza focului bărbăteşte călcând-o, se bucurau cântând: Prea lăudateDoamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.


Neînsemnată de mulţi prooroci şi neştiută ai fost, Fecioară, de îngerii cereşti,

care slujesc lui Dumnezeu; iar acum toţi te ştim, Născătoare de Dumnezeu şitoţi simţim nevoie de ajutorul şi de sprijinul tău, Ceea ce eşti Binecuvântată.

Stih: Pr easfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi .

Munte eşti închegat cu Duhul, pe care l-a văzut Avacum şi izvorăşticredincioşilor dulceaţă de vindecări, Născătoare de Dumnezeu Fecioară;vindecă-ne şi pe noi, cei ce strigăm Fiului tău: Binecuvântat eşti, Dumnezeul

părinţilor noştri.


Cel Ce a plecat cerurile şi întru tine, Fecioară, S-a Sălăşluit, acum caută sprerugăciunea ta, Născătoare de Dumnezeu, Curată şi împlineşte cererea taîm părătească; Acestuia pentru noi cu osârdie roagă-te, căci spre tine nădăjduim,Ceea ce eşti Binecuvântată.




Făcătorule şi Mântuitorule al nostru, Hristoase Dumnezeule, primeşterugăciunea Maicii Tale pe care o aduce Ţie pentru noi, păcătoşii; ca, bucurându-ne, să strigăm: Prea lăudate Doamne al părinţilor noştri şi Dumnezeule, bine eşticuvântat.

Catavasia: N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, ci numai Făcătorului;ci, groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau cântând: Prea lăudateDumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat!

Cântarea a 8-a

Irmosul: Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei deDumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumearidică să-ţi cânte ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întu toţivecii.


Cu cetele îngerilor, Stăpână, cu cinstiţii şi măriţii prooroci, cu Apostolii şi cusfinţii mucenici şi cu arhiereii, te rogi lui Dumnezeu pentru noi păcătoşii, careslăvim în pământul nostru praznicul Acoperământului tău.


Surpă mândria, întărâtările şi sfaturile celor nedrepţi; pe cei ce încep războaie pierde-i, o, Maică a lui Dumnezeu, Împărăteasă cu totul cinstită! Înalţă frunteaevlaviosului nostru popor, ca, slăvind praznicul tău, Preacurată Născătoare deDumnezeu Fecioară, să cântăm: pe Domnul lucrurile, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţiîntru toţi vecii.


Cu gura şi cu sufletul, cu inimile arzând, aducându-ţi cântare cu credinţă neînchinăm prea curatului tău Omofor, Maica lui Dumnezeu, Prea binecuvântată;miluieşte-ne pe noi, cei ce ne rugăm ţie: pe Domnul Îl cântăm şi-L prea înălţămîntru toţi vecii.


De multe păcate fiind îngreunat, nu mă pricep să scriu după vrednicie laudeAco perământului tău, Născătoare de Dumnezeu; ci tu, o, Maică a lui Dumnezeu,

înfrumuseţează-ţi praznicul tău cu minuni, ca, toţi bucurându-ne, să cântăm peDomnul şi să-L prea înălţăm întu toţi vecii.



Catavasie:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-amântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea ridică să-Ţicânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-aIrmosul: Tot neamul pământesc să salte, cu Duhul fiind luminat şi să

prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita prăznuire a Maiciilui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu,Curată, pururea Fecioară.


Înalte Împărate, Cel Ce şezi împreună cu Tatăl şi eşti c ântat de Seraf imi ,caută spre rugăciunea cea de Maică, care Ţi se aduce pentru noi şi curăţeşte

păcatele noastre. Mântuieşte ţara noastră şi pe popor îl înmulţeşte; dăruieşte poporului sănătate trupului şi biruinţă asupra vrăjmaşilor, pentru rugăciunileMaicii Tale care Te- a născut.


Îngerescul glas îţi strigă ţie, Fecioară de Dumnezeu aleasă: Bucură-te, Ceea ce pe Adam iarăşi l-ai adus în Rai; Bucură-te, Ceea ce alungi demonii cu numeletău; Bucură-te, nădejdea creştinilor; Bucură-te, sfinţirea sufletelor; Bucură-te,

păzitoarea neamului nostru.


Pomeneşte-ne pe noi întru rugăciunile tale, Doamnă Fecioară Născătoare deDumnezeu, ca să nu pierim pentru mulţimea păcatelor noastre. Acoperă-ne penoi de toată răutatea şi de cum plitele ispite; căci spre tine nădăjduim şi cinstind

praznicul Acoperământului tău, pe tine te mărim.


Dar ai luat, ca o Maică a lui Dumnezeu, a vindeca neputinţa tuturor creştinilor,a-i izbăvi din primejdii, a le ierta păcatele, a-i mântui din robie şi de toate

nevoile. Nu ne trece cu vederea, dar, nici pe noi, Doamnă; că ştii cele ce netrebuie, spre sănătatea trupurilor şi mântuirea sufletelor.



Catavasie: Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maiciilui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu,Curată, pururea Fecioară.

Sedelna, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Ceea ce eşti folositoare caldă şi nebiruită, nădejdea cea încredinţată şineruşinată, zidule, acoperământul şi limanul celor ce năzuiesc spre tine, purureaFecioar ă Curată, roagă, cu îngerii, pe Fiul tău şi Dumnezeu, să dea lumiiîmpăcare, mântuire şi mare milă.



Acatistul Sfântului Acoperământ al Născătoarei lui Dumnezeu

Condacul 1Împărătesei celei alese mai înainte de veci, împărătesei celei mai înalte decâttoată făptura cerului şi a pământului, care a venit oarecând la rugăciune la

biserica din Vlaherne şi se ruga pentru cei din întuneric, acesteia şi noi, cucredinţă şi cu umilinţă îi serbăm Acoperământul ei cel luminos. Iar tu, ca ceeace ai putere nebiruită, izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile, ca să grăim ţie:B ucură- te, bucuria noastră acoperă- ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău

Acoperământ!

Icosul 1Mulţimea arhanghelilor şi a îngerilor, cu Înaintemergătorul, cu Teologul şi cusoborul tuturor Sfinţilor, împreună cu tine, Împărăteasa lor, stând în biserica din

Vlaherne şi ascultând rugăciunile tale pentru toată lumea, cu bucurie cântăm ţie: Bucură-te, bunăvoinţa Tatălui celui mai înainte de veci; Bucură-te, încăper e prea curată a lui Dumnezeu, a Fiului celui fără de ani; Bucură-te, locuinţă umbrită de puterea Duhului Sfânt; Bucură-te, mirare neîncetată a cetelor îngereşti; Bucură-te, spaima cea grozavă a puterilor celor întunecate ale iadului; Bucură-te, ceea ce eşti întâmpinată în văzduh de heruvimii cei cu ochii mulţi; Bucură-te, cea ale cărei laude le cântă serafimii cei cu câte şase aripi; Bucură-te, prea bunule Acoperământ, căruia cu credinţă ne închinăm noi,neamul creştinesc;



B ucură- te, bucuria noastră acoperă- ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!

Condacul 2

Sfântul Andrei cu Epifanie, văzându-te în biserică, în văzduh, rugându-te luiDumnezeu pentru creştini, au cunoscut că eşti Maica lui Hristos Dumnezeulnostru şi căzând la pământ cu credinţă, s-au închinat sfântului tău Acoperământ,cântând: Aliluia!

Icosul 2Înţelegere neînţeleasă eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, întru apărarea

poporului celui dreptcredincios; pentru aceasta vrăjmaşii noştri nu pricep cât de puternică este rugăciunea Maicii lui Dumnezeu; însă noi, bineştiindatotputernica ta apărare, cu umilinţă grăim către tine: Bucură-te, prea milostivă, mângâierea tuturor celor scârbiţi şi împovăraţi; Bucură-te, povăţuitoare neadormită a tuturor celor orbiţi şi rătăciţi; Bucură-te, ceea ce cu rugăciunile tale degrabă potoleşti mânia lui Dumnezeu,cea cu dreptate pornită asupra noastră; Bucură-te, ceea ce cu atotputernică ameninţarea ta potoleşti patimile noastrecele rele;Bucură-te, puternică deşteptare a conştiinţelor celor adormite;Bucură-te, prin care iadul suspină şi duhurile răutăţii tremură; Bucură-te, prin care se deschid nouă, credincioşilor, porţile R aiului;B ucură- te, bucuria noastră acoperă- ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău

Acoperământ!

Condacul 3Puterea Celui Preaînalt umbreşte pe cei ce cu credinţă şi cu evlavie scapă la prea

puternicul tău Acoperământ, căci numai ţie, uneia, Preasfântă şi PreacuratăMaică a lui Dumnezeu, s-a dat a împlini toate cererile tale. Pentru aceasta,credincioşii de toate vârstele te măresc pe tine şi pe Fiul tău, cântând: Aliluia!

Icosul 3Având bogăţie de milostivire neîmpuţinată, tuturor până la marginile

pământului le întinzi mână de ajutor, Născătoare de Dumnezeu fecioară.Bolnavilor le dai vindecare, celor ce pătimesc alinare, orbilor vedere şi tuturorle dai toate, fiecăruia după a lui trebuinţă. Pentru aceasta cu mulţumire grăimţie: Bucură-te, tărie nesurpată şi ocrotirea tuturor creştinilor; Bucură-te, cea dintâi înfrumuseţare a sfintelor locaşuri şi altare; Bucură-te, îngrădirea cea sigură a tronurilor împărăteşti;

Bucură-te, ajutătoare neadormită a căpeteniilor de oraşe; Bucură-te, arhistrategă nebiruită a oştilor creştineşti;



Bucură-te, oglindă sfântă a dreptăţii pentru judecătorii cei nemitarnici; Bucură-te, minte desăvârşită a învăţătorilor; Bucură-te, binecuvântarea caselor şi a familiilor celor evlavioase; B ucură- te, bucuria noastră acoperă- ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău

Acoperământ!

Condacul 4Fiind cuprinşi de viforul multor nevoi, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, tuajută-ne nouă. Stând înaintea feţei altarului Domnului şi ridicând mâinile tale,roagă-te ca Domnul, Împăratul slavei, să caute la nevrednica noastră rugăciuneşi să asculte cererile celor ce cheamă numele tău cel sfânt şi cântă Fiului tău:Aliluia!

Icosul 4Auzit-a Domnul Dumnezeu pe Isus al lui Navi rugându-se şi a poruncit soareluide a stat până ce a biruit pe vrăjmaşii lui. Si acum Domnul Iisus auderugăciunile tale, împărăteasă aleasă a Duhului Sfânt. Pentru aceasta şi noi

păcătoşii, nădăjduind la Acoperământul tău, îndrăznim a cânta ţie ca Maicii luiDumnezeu: Bucură-te, ceea ce eşti luminată de Soarele cel veşnic, care ne luminezi pe noicu Lumina cea neînserată; Bucură-te, ceea ce ai luminat tot pământul cu strălucirea prea curatului tăusuflet;

Bucură-te, ceea ce ai veselit toate cerurile prin curăţia trupului tău; Bucură-te, Acoperământul şi păstrarea sfintelor locaşuri ale lui Hristos; Bucură-te, luminarea şi înţelepţirea păstorilor celor credincioşi ai Bisericii; Bucură-te, povăţuitoarea monahilor şi a monahiilor care neîncetat slujesc luiDumnezeu;Bucură-te, liniştea cea netulburată a bătrânilor celor evlavioşi; Bucură-te, veselia cea tainică a fecioarelor şi a văduvelor ce trăiesc în curăţie; B ucură- te, bucuria noastră acoperă- ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău

Acoperământ!

Condacul 5Văzătorul de Dumnezeu, Moise, luptând oarecând asupra lui Amalec, cândridica mâinile Israel biruia; iar când le lăsa în jos atunci Amalec învingea; însăajutat de cei ce-l sprijineau, a biruit pe vrăjmaşi. Tu însă, o, Maică a luiDumnezeu, ridicând mâinile tale la rugăciune către Fiul Tău, deşi nesprijinită denimeni, totdeauna biruieşti pe vrăjmaşii creştinilor şi eşti scut nebiruit celor cecântăm Fiului Tău: Aliluia!

Icosul 5



Văzutu-te-au pe tine cetele Sfinţilor, stând în văzduh, în biserica din Vlaherne,ridicând mâinile la rugăciune către Fiul tău şi Dumnezeu; iar arhanghelii cuîngerii cântau ţie cântare de mulţumire. Deci, prin mâinile tale cele mai sfintedecât ale lui Moise, întăreşte-ne şi pe noi, ce cu umilinţă cântăm ţie:

Bucură- te, ale cărei mâini sunt ţinute la rugăciune de însăşi dragostea şimilostivirea ta cea către noi; Bucură-te, că înaintea ta nu pot să stea vrăjmaşii noştri văzuţi şi nevăzuţi;

Bucură- te, ceea ce izgoneşti din sufletul nostru patimile şi poftele cele rele şispurcate;Bucură-te, ceea ce fără de ardere ţii pe mâinile tale focul cel dumnezeiesc al luiHristos şi pe noi cei reci ne aprinzi cu el; Bucură-te, aleasă încununare a celor ce, cu întreagă înţelepciune, se luptăîmpotriva patimilor;Bucură-te, convorbirea cea de-a pururea cu cei ce se nevoiesc în post şi întăcere; Bucură-te, grabnică ajutătoare a celor obosiţi de mâhnire şi de întristare; Bucură-te, ceea ce ne dai harul umilinţei şi al răbdării; B ucură- te, bucuria noastră acoperă- ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău

Acoperământ!

Condacul 6Propovăduitor al harului tău celui neîmpuţinat şi al milelor tale s-a arătat SfântulRomano, dulce cântătorul, când în vis a primit de la tine o foaie de hârt ie spre

mâncare, prin care înţelepţindu-se, a început a cânta cu înţelepciune întrumărirea ta şi a scris lauda Sfinţilor, cântând cu credinţă: Aliluia!

Icosul 6Strălucit-ai, fecioară a lui Dumnezeu, din aurora dreptăţii, pe Soarele celadevărat, Fiul tău, Care a luminat pe toţi cu înţelepciune de la Dumnezeu şi aadus la cunoştinţa adevărului pe cei ce au credinţă şi cântă ţie: Bucură-te, ceea ce ai născut cu trup pe Hristos, puterea şi înţelepciuneadumnezeiască;

Bucură-te, ceea ce ai ruşinat înţelepciunea cea deşartă a lumii acesteia şi pe ceiorbiţi de dânsa îi povăţuieşti la calea mântuirii; Bucură-te, păstrarea dreptei credinţe şi învăţătoarea dogmelor celor ortodoxe; Bucură-te, ceea ce tai eresurile şi rătăcirile cele pierzătoare; Bucură-te, ceea ce ştii cele cu anevoie de prevăzut şi la vreme le spui celor ce aunevoie de ele;Bucură-te, ceea ce ruşinezi pe cei mincinoşi şi ghicitorile cele deşarte; Bucură-te, ceea ce în ceasul nedumeririlor ne pui în minte gândul cel bun;

Bucură-te, ceea ce ne op reşti de la deprinderile cele vătămătoare şi de la

poftele cele rele;



B ucură- te, bucuria noastră acoperă- ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!

Condacul 7

Domnul atotvăzătorul şi îndelung-răbdătorul, voind să arate adâncul celnemărginit al iubirii Sale de oameni, te-a ales pe tine pentru a fi a Lui Maică şite-a făcut pe tine creştinilor apărătoare nebiruită. Că după judecata luiDumnezeu, chiar de ar fi cineva vrednic de osândă, totuşi, prin Acoperământultău cel puternic, capătă vreme de pocăinţă şi cântă: Aliluia!

Icosul 7Minunate a arătat Domnul faptele Sale, întru tine, Preacurată Maica Sa, când s-aarătat prea minunatul Acoperământ în mâinile tale, luminând mai mult decâtrazele soarelui şi acoperind poporul ce era în biserica din Vlaherne. Deci văzândei acest semn al milostivei tale apărări, cuprinşi de spaimă şi de bucurie, toţi aucântat ţie: Bucură-te, Acoperământ nefăcut de mână, care ca norul te-ai întins peste toatălumea;Bucură-te, ceea ce ai ţinut pe mâinile tale pe Fiul tău şi Arhiereul cel veşnic; Bucură-te, că prin aceasta ne arăţi milă şi har nouă în Biserica Ortodoxă; Bucură-te, stâlp de nor care ne acoperi pe noi credincioşii, ferindu-ne de toateispitele şi de smintelile lumii; Bucură-te, stâlp de foc care ne arăţi nouă tuturor calea mântuirii, chiar şi în

mijlocul întunecimii păcatelor; Bucură-te, vădită întărire a creştinilor nevoitori; Bucură-te, înţelepţire tainică a robilor lui Dumnezeu celor tăinuiţi în mijlocullumii;Bucură-te, ceea ce pe mine cel gol de fapte bune nu mă părăseşti, ci cuAcoperământul şi cu harul tău mă miluieşti; B ucură- te, bucuria noastră acoperă- ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău

Acoperământ!

Condacul 8Pe tine, ceea ce te-ai arătat din cer în biserica din Vlaherne, îngerii te-au cântat,apostolii te-au prea mărit, soborul ierarhilor şi al cuvioşilor şi ceata sfintelorfemei te-au lăudat, Înaintemergătorul şi cu Teologul s-au închinat, iar poporulce era în biserică cu veselie a cântat: Aliluia!

Icosul 8Domnul, Cel ce stăpâneşte toate cele de sus şi cele de jos, văzându-te pe tine,Maica Sa, stând în biserică şi cu umilinţă rugându-te Lui, a zis: cere, o, Maica

Mea, că nu Mă voi întoarce la tine, ci voi îndeplini cererile tale şi voi milui petoţi care cântă ţie:



Bucură-te, chivot al Legii întru care se păstrează sfinţirea a tot neamul omenesc; Bucură-te, năstrapă prea sfântă întru care se păstrează pâinea vieţii celei veşnice

pentru cei flămânzi de dreptate; Bucură-te, vasule cu totul de aur, întru care s-a gătit pentru noi Trupul şi

Sângele Mielului celui dumnezeiesc;Bucură-te, ceea ce ridici din patul durerii pe cei slăbiţi cu trupul, dar nu cuduhul şi cu credinţa; Bucură-te, ceea ce dai înţelegere şi lumină celor ce sunt întunecaţi la minte; Bucură-te, ceea ce cu înţelepciunea ta ne împiedici din calea cea rea a păcatelorşi a patimilor; B ucură- te, bucuria noastră acoperă- ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău

Acoperământ!

Condacul 9Toată firea îngerească îţi aduce laudă, pentru că eşti cu adevărat Maica luiDumnezeu şi apărătoarea tuturor celor ce se roagă ţie. Tu, cu Acoperământul tăucel dumnezeiesc, pe cei drepţi îi veseleşti, pe păcătoşi îi aperi; pe cei din

primejdii îi izbăveşti şi te rogi pentru toţi credincioşii care cântă: Aliluia! Icosul 9Ritorii cei mult-vorbitori, ca nişte peşti fără de glas nu se pricep cum să laudedupă vrednicie praznicul cel mare al prea cinstitului tău Acoperământ; căci toatecele grăite de dânşii nu sunt în stare a număra îndurările tale. Dar noi, văzândnenumăratele tale binefaceri, cu bucurie cântăm ţie:

Bucură-te, ceea ce ne păzeşti de molimă şi de bolile cele aducătoare de moarte; Bucură-te, ceea ce păzeşti oraşele şi satele de cutremurul cel năpraznic al

pământului; Bucură-te, ceeea ce cu mână tare ne izbăveşti pe noi din revărsarea apelor şi dincufundare;Bucură-te, ceea ce cu roua rugăciunilor tale ne izbăveşti pe noi de ardereafocului;

Bucură- te, ceea ce ne scapi de foametea cea duhovnicească şi trupească,hrănindu- ne cu pâinea vieţii;

Bucură-te, ceea ce abaţi de la capul nostru loviturile fulgerului şi ale trăsnetului; Bucură-te, ceea ce ne mântuieşti pe noi de năvălirea celor de alt neam şi deucigaşii cei tăinuiţi; Bucură-te, ceea ce prin pace şi prin dragoste ne izbăveşti de vrăjmaşii cei de ocredinţă cu noi şi de vrăjmăşia casnică; B ucură- te, bucuria noastră acoperă- ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău

Acoperământ!

Condacul 10

Vrând să mântuiască neamul omenesc din înşelăciunea vrăjmaşului, Domnul celiubitor de oameni te-a dăruit pe tine să fii Maică nouă pământenilor. Tu să fii



nouă ajutor, acoperământ şi scutire; celor întristaţi mângâiere, celor mâhniţi bucurie, celor asupriţi apărătoare şi să scoţi din adâncul păcatelor pe toţi cei cecântă: Aliluia!

Icosul 10Preasfântă Împărăteasă, cu îngerii stai împreună şi te rogi zicând: “Împărateceresc, primeşte pe tot omul ce se roagă Ţie şi cheamă numele meu întru ajutor,ca să nu plece nimeni de la faţa mea neajutat şi neascultat”. Această rugăciuneauzind-o adunarea Sfinţilor, cu mulţumire grăiesc ţie: Bucură-te, ceea ce dăruieşti cu roade binecuvântate pe cei ce lucrează cudreptate şi cu inimă curată; Bucură-te, ajutătoarea şi răsplătirea tuturor celor ce fac neguţătorie cu dreptate; Bucură-te, mustrarea tuturor călcătorilor de jurământ şi a celor ce agonisesc cunedreptate;Bucură-te, grabnică ajutătoare a celor ce sunt în primejdii pe uscat şi pe ape; Bucură-te, ceea ce veseleşti cu roadele credinţei pe părinţii cei fără de copii; Bucură-te, hrănitoarea cea nevăzută a celor sărmani; Bucură-te, apărătoarea cea tare a celor robiţi şi izgoniţi; Bucură-te, îngrijitoarea cea neadormită a celor ce sunt în legături şi în temniţe; B ucură- te, bucuria noastră acoperă- ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău

Acoperământ!

Condacul 11

Cântarea noastră cea cu umilinţă auzind-o, ia aminte la smerita noastrărugăciune, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că pe tine te rugăm: nu trece cuvederea glasul robilor tăi. La tine năzuim în năpaste, în mâhniri şi în necazurilenoastre şi înaintea ta stând, cu lacrimi ne rugăm şi cântăm: Aliluia!

Icosul 11Făclie primitoare de lumină văzându-te pe tine, la rugăciune în văzduh, în

biserica din Vlaherne, poporul ce era de faţă a strigat: “De unde este nouăaceasta ca să vină Maica Domnului nostru aici?” Iar Sfântul Andrei, cu

Epifanie, cu smerenie către tine se rugau zicând: Bucură-te, dătătoarea cea fără de zavistie a tuturor darurilor celor pământeşti şisufleteşti;Bucură-te, credincioasă solitoare a păcătoşilor celor ce pun început de pocăinţă; Bucură-te, pururea împreună-ajutătoare a celor ce se luptă împotriva patimilor şia curselor diavoleşti; Bucură-te, nevăzută îmblânzire a stăpânilor celor tirani şi cu nărav de fiară; Bucură-te, odihnă şi bucurie tainică a robilor celor blânzi şi primitori; Bucură-te, liniştea prea dorită a căsătoriţilor celor credincioşi;

Bucură-te, grabnică şi fără de suferinţă dezlegare a maicilor celor născătoare de prunci;



Bucură-te, Maică, ajutătoarea noastră, în ceasul sfârşitului nostru; B ucură- te, bucuria noastră acoperă- ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău

Acoperământ!

Condacul 12Harul cel dumnezeiesc cere-l nouă de la Fiul Tău şi Dumnezeul nostru. Întindenouă mână de ajutor. Depărtează de la noi pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul.Împacă viaţa noastră ca să nu pierim cumplit şi fără de pocăinţă şi primeşte -neîn sălaşurile cele veşnice, ocrotitoarea noastră, ca bucurându-ne, să cântăm:Aliluia!

Icosul 12Cântând puternicul tău Acoperământ, te lăudăm ca pe o mare solitoare a noastrăşi ne închinăm ţie, ceea ce te rogi pentru creştini. Noi credem şi nădăjduim căvei cere de la Fiul tău şi Dumnezeul nostru, bucuria cea vremelnică şi ceaveşnică, pentru noi toţi, cei ce cu dragoste cântăm ţie: Bucură-te, tare apărătoare a toată lumea; Bucură-te, sfinţirea tuturor stihiilor cereşti şi pământeşti; Bucură-te, binecuvântarea tuturor timpurilor anului;Bucură-te, călcarea curselor şi ispitelor ce vin de la trup, de la lume şi de ladiavol;Bucură-te, prea puternică împăcare a celor învrăjbiţi; Bucură-te, ceea ce te înduri de cei dispreţuiţi şi lepădaţi;

Bucură-te, ceea ce ridici din gropa pierzării pe cei deznădăjduiţi; B ucură- te, bucuria noastră acoperă- ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău

Acoperământ!

Condacul 13 (de trei ori)O, Prea cântată stăpână, Preacurată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, la tineridicăm ochii sufletului şi ai trupului; către tine întindem mâinile noastre celeslabe şi din adâncul inimii strigăm ţie: caută la credinţa şi la umilinţa sufletelornoastre. Acoperă-ne cu atotputernicul tău Acoperământ şi ne izbăveşte de toate

nevoile; iar în ceasul sfârşitului nostru, să stai lângă noi, o, întru tot bunăstăpână şi să ne izbăveşti de chinurile cele gătite pentru păcatele noastre, ca mântuindu-ne, pururea să cântăm: Aliluia!

Apoi se zice iar ăşi:

Icosul 1Mulţimea arhanghelilor şi a îngerilor, cu Înaintemergătorul, cu Teologul şi cusoborul tuturor Sfinţilor, împreună cu tine, Împărăteasa lor, stând în biserica din

Vlaherne şi ascultând rugăciunile tale pentru toată lumea, cu bucurie cântăm ţie: Bucură-te, bunăvoinţa Tatălui celui mai înainte de veci;



Bucură-te, încăpere prea curată a lui Dumnezeu, a Fiului celui fără de ani; Bucură-te, locuinţă umbrită de puterea Duhului Sfânt; Bucură-te, mirare neîncetată a cetelor îngereşti; Bucură-te, spaima cea grozavă a puterilor celor întunecate ale iadului;

Bucură-te, ceea ce eşti întâmpinată în văzduh de heruvimii cei cu ochii mulţi; Bucură-te, cea ale cărei laude le cântă serafimii cei cu câte şase aripi; Bucură-te, prea bunule Acoperământ, căruia cu credinţă ne închinăm noi,neamul creştinesc; B ucură- te, bucuria noastră acoperă- ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău

Acoperământ!

Condacul 1Împărătesei celei alese mai înainte de veci, împărătesei celei mai înalte decâttoată făptura cerului şi a pământului, care a venit oarecând la rugăciune la

biserica din Vlaherne şi se ruga pentru cei din întuneric, acesteia şi noi, cucredinţă şi cu umilinţă îi serbăm Acoperământul ei cel luminos. Iar tu, ca ceeace ai putere nebiruită, izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile, ca să grăim ţie:B ucură- te, bucuria noastră acoperă- ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău

Acoperământ!

Apoi se zic aceste rugăciuni:



Prima rugăciune

O, Preacurată Maică a Domnului, a puterilor celor de sus, Împărăteasa cerului şia pământului, atotputernică, apărătoarea şi tăria noastră, primeşte aceastăcântare de laudă şi de mulţumire de la noi nevrednicii robii tăi. Înalţă

rugăciunile noastre la tronul lui Dumnezeu şi Fiul tău, ca să fie milostivnedreptăţilor noastre. Să adauge harul Său tuturor celor ce cinstesc prea cinstitnumele tău şi cu credinţă şi cu dragoste se închină făcătoarei de minuni icoaneitale. Că nu suntem vrednici să fim miluiţi de Dânsul, dacă tu, stăpână, nu -L veimilostivi asupra noastră. Ţie toate sunt cu putinţă de la Dânsul şi pentru aceastanăzuim la tine, că eşti acoperitoarea noastră şi grabnică ajutătoare.

Auzi-ne pe noi, cei ce ne rugăm ţie; ocroteşte-ne pe noi cu atotputernicul tăuAcoperământ şi cere de la Dumnezeu Fiul tău să dea păstoriţilor noştri sfinţenie,

ca să privegheze şi să ocârmuiască sufletele noastre; ocârmuitorilor de oraşeînţelepciune şi putere; judecătorilor, dreptate şi necăutare la faţă; învăţătorilor,minte şi smerită înţelepciune; soţilor, dragoste şi înţelegere; fiilor, ascultare;asupriţilor răbdare; asupritorilor, frică de Dumnezeu, celor mâhniţi, răbdare şi

bucurie duhovnicească; neînfrânaţilor, înfrânare şi nouă tuturor, duhulînţelepciunii şi al dreptăţii.

Aşa, Doamnă Preasfântă, milostiveşte-te asupra noastră şi asupraneputinciosului tău popor. Pe cei rătăciţi povăţuieşte-i pe calea cea bună, pe cei

bătrâni îi sprijineşte, pe prunci îi păzeşte şi pe noi toţi ne apără şi ne ocroteşte cu



milostivirea ta. Pe toţi scoate-ne din adâncul păcatului şi ne luminează ochiiinimii noastre spre căutarea mântuirii.

Milostivă fii nouă aici în această viaţă, iar la înfricoşătoarea judecată să te rogi

pentru noi către Fiul tău şi Dumnezeul nostru. Că tu, Doamnă, eşti mărireacelor cereşti şi nădejdea pământenilor. Tu eşti, după Dumnezeu, nădejdea şiapărătoarea noastră a tuturor celor ce ne rugăm ţie cu credinţă. Deci ne rugămţie, atotputernică ajutătoarea noastră şi ţie ne predăm pe noi înşine, unul pe altulşi toată viaţa noastră, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

A doua rugăciune

Împărăteasa noastră cea prea bună şi nădejdea noastră, Născătoare deDumnezeu, primitoarea săracilor şi ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniţi

şi acoperitoarea celor necăjiţi; vezi nevoile noastre; vezi mâhnirea noastră,ajută-ne ca pe nişte neputincioşi; hrăneşte-ne ca pe nişte străini; necazurilenoastre le ştii, deci dezleagă-le precum voieşti, că n-avem alt ajutor afară detine, nici altă mângâiere bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să ne

păzeşti şi să ne acoperi, în vecii vecilor. Amin.



A treia rugăciune

Preacurată, Doamnă şi Stăpână, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care poţiface tot binele, primeşte aceste cinstite daruri, care se cuvin numai ţie, de la noi,nevrednicii robii tăi, ceea ce eşti aleasă din toate neamurile şi te-ai arătat maiînaltă decât toate făpturile cereşti şi pământeşti. Căci pentru tine a fost cu noi

Domnul puterilor şi prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu şi ne-amînvrednicit de Sfântul Trup şi de preacuratul Lui Sânge. Pentru aceasta fericităeşti în neamurile neamurilor, ceea ce eşti de Dumnezeu fericită, mai luminatădecât heruvimii şi mai cinstită decât serafimii.

Şi acum, Preasfântă stăpână, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, întrutot-lăudată, nu înceta a te ruga pentru nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim desfatul celui înşelător şi de toată primejdia şi să fim păziţi nevătămăţi de toatălovirea cea înveninată a diavolului; ci până în sfârşit cu rugăciunile tale păzeşte-

ne pe noi neosândiţi. Ca prin paza şi cu ajutorul tău fiind mântuiţi, slavă, laudăşi închinăciune, pentru toate, să înălţăm Unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorultuturor, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.



Imnografie

Tropar la Praznicul Acoperământului Maicii Domnului: Astăzi, poporul cel binecredincios, luminat prăznuim, umbriţi fiind prin venirea ta, Maica luiDumnezeu şi căutând către prea cinstită Icoana ta, cu umilinţă grăim: acoperă-ne pe noi cu cinstitul tău Acoperământ şi ne scapă de tot răul, rugând pe Fiultău, Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre.

Condac la Praznicul Acoperământului Maicii Domnului: Fecioara astăzi,înainte stă în Biserică şi cu cetele Sfinţilor, nevăzut se roagă lui Dumnezeu,

îngerii cu ierarhii se închină şi Apostolii cu proorocii dănţuiesc; că pentru noiroagă Născătoarea de Dumnezeu pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci.



Rugăciunea mamei către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru aprimi cerescul ei acoperământ

Maica lui Dumnezeu, tămăduieşte rănile sufleteşti şi trupeşti ale copiilor mei (numele), pe care le-am pricinuit prin păcatele mele. Îi încredinţez pe de-a-ntregul Domnului meu Iisus Hristos şi ocrotirii tale cereşti, Preacurată. Amin.



Rugăciune de pocăinţă către Maica Domnului

Stăpână prea milostivă şi bună, primeşte rugăciunea mea cea ticăloasă ce seaduce ţie din gură netrebnică, deşi toate le ştii şi mai ales neputinţa mea. Că eu

prin tine scap la bunătatea Fiului tău şi prin tine, Doamna mea, m-am abătut din

calea ce ducea s pre moarte. Şi ştiind faptele şi toate mişcările mele, cele din zi şidin noapte, cele cu lucrul şi cuvântul, cele întru ştiinţă şi întru neştiinţă,îndreptează-mă, că eu pe tine te am mijlocitoare către Hristos, Dumnezeulnostru.

Miluieşte-mă şi mă ajută, îndemnându-mă la tot lucrul bun, după voia Fiului tăuşi Dumnezeului nostru. Tu ştii, Stăpână prea bună, că din braţele maicii melespre tine am alergat, ţie am fost dăruit, deşi rău m-am ocârmuit, dar nu am ştiutaltă scăpare, părtinitoare, sprijinire şi mijlocitoare către Dumnezeu fără numai

pe tine. Şi acum, Stăpâna mea, mărturisindu-mi toate faptele mele celenecuvioase, te rog să mi le ştergi şi să mă miluieşti.

Ştii, Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, că sunt ca o oaie rătăcită şi ca unstrăin smerit, care nu are unde să îşi plece capul, fără numai la tine, Maica luiHristos, Dumnezeul meu. Tu eşti, Stăpână, ajutorarea mea, tu curăţia mea, tuacoperământul meu, tu chezăşuitoarea mea către Dumnezeu, tu tatăl meu, tumaica mea, tu povăţuitoarea mea şi întru tine îmi pun toată nădejdea mea. Tucunoşti sărăcia mea şi ştii că nu am pe nimeni, fără numai pe tine şi pe Hristos,Cel ce s-a născut din tine. Să nu te îngreţoşezi de mine, nici să mă lepezi de lafaţa ta, Preacurată, ca să nu biruiască mulţimea răutăţilor mele bunătatea ta, că



al tău este noianul milostivirii, ca ceea ce eşti Maica lui Dumnezeu cel milostiv. Numai de voieşti şi eu m-am mântuit. Nimeni nu se împotriveşte ţie, că eştiMaică a lui Iisus Hristos, Dumnezeul meu, Cel ce a făcut toate.

Ştiu că multe sunt păcatele mele şi nu sunt vrednic a privi la înălţimea ceruluidin pricina fărădelegilor mele, dar dacă tu vei binevoi cine se va împotrivi?Ajută-mi, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, mie, celui fără de îndrăzneală şisă nu mi se socotească îndrăzneala întru păcat, ci iartă-mă degrabă şi dă-miumilinţă. Dă-mi izvor de lacrimi, suspinare şi zdrobire de inimă, ca să plâng

păcatele mele, că eu sunt cel ce am nelegiuit înaintea Fiului Tău şi Dumnezeumai mult decât toată firea. Şi ştiu, Stăpâna mea, că sunt fără de răspuns,nevrednic de toată iubirea ta de oameni, ci vrednic de toată osânda. De aceasta,

prin tine, scap la mila Fiului tău, a Stăpânului şi Făcătorului meu cel bun. Deciocârmuieşte-mă şi mă învaţă, Născătoare de Dumnezeu. Şi cerând în dar mila tacea bogată, miluieşte-mă precum voieşti şi nu mă lepăda de la faţa ta, nici nu mădepărta de acoperământul tău, nu mă înstrăina de milostivirea ta. Miluieşte-mă

pe mine, cel ce spre tine am toată nădejdea şi arată-ţi întru mine puterea ta, Născătoare de Dumnezeu. Că de mă vei mântui pe mine, păcătosul, mare va fimila ta, mare milostivirea ta, mare nepomenirea ta de rău, mare îndelungărăbdarea ta. Iar de vei milui pe cel vrednic, nu va fi lucru minunat.

De aceea ajută-mi, milostiveşte-te spre mine şi-mi întinde mâna ta mie,leneşului, trândavului, nemulţumitorului, împietritului, neumilitului, judecă-

torului strâmb, gânditorului de rău, desfrânatului, hulitorului, ocărâtorului,clevetitorului, celui plin de toată fapta rea, de cuvinte viclene şi gânduri urâte,celui străin şi gol de toată fapta cea bună şi vrednic de toată osânda şi pedeapsa.

Cu adevărat, Stăpâna mea Preasfântă, Născătoare de Dumnezeu, milostiveşte-tespre mine, lipsitul şi ticălosul, şi fă cu mine milele tale bogate. Ca, fiindmântuit, să laud pe Cel ce S-a întrupat din tine, Hristos Dumnezeul nostru şi petine te măresc, mântuirea mea, sprijinirea mea, mângâierea mea şi păzitoareamea din toate zilele vieţii mele. Ajută-mi mie, Stăpâna mea cea sfântă, ajută-mi

şi iarăşi strig, ajută-mi.

Şi mă învredniceşte ca să fac voia Fiului tău şi Dumnezeului meu în toate zilelevieţii mele, să mă tem de El şi să-I slujesc cum se cuvine. Şi aşa, săvârşindu-mă,Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, să fiu povăţuit de Sfinţii îngeri lalocaşurile cele dumnezeieşti şi luminoase prin mijlocirea ta cea bineprimită,unde să-I slăvesc în veci pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea ceaPreasfântă. Amin.



Vieţile Sfinţilor - Cuvânt la Acoperământul Preasfintei Născătoare deDumnezeu

În vremurile cumplite cele mai de pe urmă, când s-au înmulţit păcatelenoastre, s-au înmulţit şi primejdiile asupra noastră, încât s-au împlinitcuvintele Sfântului Pavel, care zicea: "Primejdi i de la tâlhari, primejdii dela rudenii, primejdii de la neamuri, primejdii în cetăţi, primejdii în

pustiuri, primejdii pe mare, primejdii între fraţii cei mincinoşi " (2 Cor. XI,26). Când cuvintele Domnului s-au împlinit: "Că se va scula neam pesteneam şi împărăţie peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pealocuri ", când ne supără pe noi năvălirile cele de alt neam, războaiele celedintre noi şi rănile cele purtătoare de moarte, atunci Prea Curata şi prea

Binecuvântata Fecioară Maria, Maica Domnului, ne dă nouă Acoperământul spre apărare, ca din toate primejdiile să ne scape pe noi de



foamete, de ciumă şi de cutremure să ne apere, de războaie şi de răni să neacopere şi să ne păzească pe noi sub Acoperământul său nevătămaţi.

Despre acest lucru s-a făcut încredinţare în Constantinopol în împărăţia lui

Leon cel Înţelept, împăratul cel drept credincios, întru prea slăvita biserică aPrea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, cea din Vlaherna.

După săvârşirea cântării celei de toată noaptea, într - o zi de Duminică, înluna octombrie, ziua întâi, f i ind de faţă şi mulţimea poporului la ceasul al

patrulea din noapte, Sfântul Andrei, cel ce era întru totul al lui Hristos, şi - a ridicat ochii în sus şi a văzut - o pe Împărăteasa Cerului, pe Acoperitoareaa toată lumea, Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şirugându- se, strălucind ca soarele şi acoperind poporul cu cinstitul său

Omofor.

Văzând aceasta Sfântul Andrei a zis către ucenicul său Epifanie: " Oarevezi, frate, pe Împărăteasa şi pe Doamna tuturor, care se roagă pentrutoată lumea?"

Iar el a răspuns: "O văd, sfinte părinte, şi mă înspăimânt".

Precum odată Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu a văzut pe cer unsemn mare, o femeie îmbrăcată în soare, aşa şi Sfântul Andrei din bisericaVlahernei, cea asemănătoare cerului, a văzut -o pe Mireasa cea fără demire îmbrăcată în porfiră ca soarele.

Semnul văzut de Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu închipuia peAcoperitoarea noastră cea preamilostivă, care s-a săvârşit în acea vreme cânda arătat tulburarea întregii făpturi: "Se făcură fulgere, glasuri şi tunete,cutremur şi grindină mare şi un semn mare s- a arătat pe cer - o femeieîmbrăcată în soare".

Deci, pentru ce semnul acela care înainte închipuia pe Prea CurataFecioară Maria nu s- a arătat mai înainte de fulgere, de tunete, de glasuri,de cutremur şi de grindină, când încă toate stihiile erau în pace, ci numaiatunci când s- a făcut tulburarea cea înfricoşată a cerului şi a pământului?

S- a făcut, pentru ca să se arate că Acoperitoarea noastră cea prea bună, învremea cea rea când năvăleşte nevoia asupra noastră, atunci vine înajutorul nostru şi ne ocroteşte pe noi de fulgerele amăgitoarei deşertăciunilumeşti, care nu strălucesc îndelung, de glasurile mândriei vieţii şi de cele

ale slavei deşarte, de tunetele năpădirii năprasnice a vrăjmaşului, decut remurul patimilor şi de grindina pedepsei celei de sus care năvăleşte



asupra noastră pentru păcate. Căci, atunci când toate aceste primejdii nesupără pe noi, îndată, ca un semn mare, se arată Ajutătoarea cea grabnicăa neamului creştinesc, păzindu- ne şi acoperindu-ne pe noi .

Acesta este semnul pe care l-a dat Domnul celor ce se tem de El, pentru ca eisă fugă din faţa arcului, căci în lumea aceasta suntem puşi ca un semn spresăgetare şi zboară asupra noastră săgeţile din toate părţile, unele din arculvrăjmaşilor celor văzuţi, care îşi încordează arcul asupra noastră şi se laudăîntru mândria lor, iar altele din arcul vrăjmaşilor nevăzuţi, încât noi ne jelimaşa: "Nu putem să suferim săgetăturile diavoleşti". Altele vin de la fireacea care se luptă asupra duhului, iar altele de la arcul mâniei şi îngroziriicelei drepte a lui Dumnezeu, despre care David zicea: "De nu vă veţiîntoarce, sabia Sa o va luci, arcul Său l - a încordat şi l - a gătit pe el. Şi întru

dânsul a gătit vasele morţii, săgeţile Sale celor ce se ard le-a lucrat " . (Psalm 7, 12)

Cu toate săgeţile acelea, ca să nu fim răniţi de moarte, ni s- a arătat nouăacel semn, ca să fugim din faţa arcului sub Acoperământul Preacuratei şiPrea-binecuvâ ntatei Fecioare, cu al cărei Acoperământ, apărându-ne ca o

pavăză, ne ferim întregi de săgetări. Căci această apărătoare a noastră areo mie de paveze spre apărarea noastră, cum grăieşte către dânsa DuhulSfânt: Ca turnul lui David grumajii tăi: o mie de paveze spânzura pedânsul, toate săgeţile celor puternici.

A zidit odată David un turn al său prea frumos şi prea înalt, între Sionul celce stă pe muntele înalt şi între Ierusalim cel pus mai jos şi fiică a Sionului l-anumit. Şi era turnul acela între dânşii ca grumazul între trup şi cap, căci cuînălţimea sa întrecea Ierusalimul şi ajungea Sionul. Iar pe turnul acela erauatârnate pavezele şi toate armele cele de război şi pentru apărareaIerusalimului.

Deci, aseamănă Duhul Sfânt pe Prea Curata Fecioară Maria cu turnul lui

David; căci aceasta, fiind fiica lui David, mijloceşte între Hristos, capul Bisericii, şi între credincioşii care sunt trupul Bisericii Lui, întrecândBiserica ca ceea ce este cu adevărat mai înaltă decât toţi; iar pe Hristosajungându-L , ca cea care I - a dat trup, mijloceşte şi acum, când a stat învăzduh între cer şi pământ, între Dumnezeu şi între oameni, între Hristosşi Biserica cea care se luptă, ca turnul lui David între Sion şi întreI erusalimul cel pl in de pavezele celor tari .

Iar paveze sunt rugăciunile ei pentru noi, cele întru tot puternice către

Dumnezeu, care s-au auzit de cei vrednici în vremea cinsti tul ui ei Acoperământ, pentru că se ruga cu umilinţă ca o maică către Fiul şi



Făcătorul său, grăind cuvinte de rugăciune milostivitoare şi de îndurare,zicând:

"Împărate ceresc, primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine şi

cheamă în tot locul Preasfânt numele Tău; şi unde se face pomenireanumelui meu, pe acel loc îl sfinţeşte şi preamăreşte pe cei ce Tepreamăresc pe Tine. Iar celor ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, MaicaTa, primeşte-le toate rugăciunile şi făgăduinţele şi de toate nevoile şirăutăţile îi izbăveşte".

Unele dintre rugăciunile acestea ale ei oare nu sunt paveze care apărăBiserica? Cu adevărat sunt paveze nebiruite, cu care vom putea să stingemtoate săgeţile cele aprinse.

Sfântu l Ambrozie zice despre turnul lui David că pentru două pricini era zidit: spre apărarea cetăţii şi pentru împodobirea ei. Zice el: "A zidit Davidun turn care să fie spre apărare şi spre înfrumuseţarea cetăţii. Spreapărare, că de departe priveşte pe vrăjmaşi şi îi izgoneşte pe ei de la cetate,iar spre înfrumuseţare, că pe toate zidirile cele înalte ale Ierusalimului leîntrece cu înălţimea sa".

De aceea nu în zadar s- a asemănat cu turnul acela Acoperitoareanoastră, care ne este nouă turn de tărie în faţa vrăjmaşului, căci cuadevărat ne apără pe noi şi ne împodobeşte. Ne apără,

când pe vrăjmaşii noştri cei văzuţi şi nevăzuţi îi izgoneşte de la noideparte,când pe cei robiţi din legături îi scapă,când pe cei chinuiţi de duhuri necurate îi izbăveşte,când pe cei mâhniţi îi mângâie,

pe cei năpăstuiţi îi apără, pe cei flămânzi îi hrăneşte,când celor înviforaţi le face adăpost şi

pe bolnavi îi cercetează.

Şi ne împodobeşte pe noi acoperind înaintea lui Dumnezeu goliciunea ceade ruşine a sufletului nostru, iar cu slujirile sale prea înalte, asemeni unor

prea scumpe podoabe şi unor multe daruri, ca nişte nesecate visterii,împlinind lipsa noastră, ne face bineprimiţi pe noi înaintea ochilorDomnului.

Ea împodobeşte pe cei ce nu au îmbrăcăminte de nuntă şi îi îmbracă cu

haina sa şi îi face ca şi cum nu s - ar vedea de ochiul cel atotvăzător ruşinea



goliciunii lor sufleteşti , lucru care se închipuia înainte în pământul celnevăzut şi neîmpodobit, acoperit atunci de ape.

Căci pământul cel neîmpodobit şi deşert era chipul sufletului celui păcătos, care şi-a pierdut duhovniceasca sa frumuseţe şi s-a făcut

deşert de lucruri bune şi străin de darul lui Dumnezeu. Iar apele, care acopereau pământul cel neînfrumuseţat, înainte auînchipuit milostivirea Sfintei Fecioare Maria, Născătoarea de

Dumnezeu, ca pe o mare nesecată şi ca nişte râuri ce cu nelipsire spretoţi se revarsă şi pe toţi îi acoperă.

Când Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor, la fel se purta şi pedeasupra pământului celui neînfrumuseţat şi acoperit de ape, ca şi cum,nevăzând lipsa lui de frumuseţe, tăinuit închipuia aceea că sufletul celacoperit prin milostivul Acoperământ al Fecioarei Născătoare de Dumnezeu,chiar dacă ar fi lipsit de frumuseţe, nu se va păgubi de darul Duhului Sfânt.

Căci Acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu va acoperi lipsalui de frumuseţe, ca o apă pe pământul cel neînfrumuseţat şi cu bună

podoabă a darului său îl va înfrumuseţa şi pe Sfântul Duh îl va atrage ladânsul.

Ne înfrumuseţează pe noi Preacurata Fecioară, când pe cei păcătoşi îi facedrepţi şi pe cei necuraţi îi face curaţi.

Feri citul Anastasie Sinaitul grăieşte pentru dânsa aşa: "Pe magi, îisăvârşeşte apostoli şi pe vameşi, evanghelişti, iar pe desfrânate mai cinstitedecât pe fecioare le face. Aşa pe Maria Egipteanca, care a fost desfrânată,a făcut - o acum mai cinstită decât pe multe fecioare şi cea care mai înainteera întunecată şi necurată, acum ca soarele străluceşte în împărăţia luiHristos prin mi j locir ea Preacuratei F ecioare Maria, care tuturor celor cealeargă la dânsa le este acoperământ şi înfrumuseţare".

Ea împodobeşte tot Ierusalimul duhovnicesc, adică Biserica lui Hristos, carecântă astfel către dânsa în praznicul acesta de acum: "O, ce minunatăînfrumuseţare a tuturor credincioşilor eşti, împlinirea proorocilor, slavaaposto lilor şi podoaba mucenicilor, lauda fecioarei şi prea minunatul

Acoperământ a toată lumea!"

Pe turnul lui David, împreună cu pavezele, erau săgeţile celor puternici. Şiacest însufleţit turn, Preacurata Fecioară Maria, are cu ea săgeţile celor

puternici, adică rugăciunile sfinţilor, cei ce se roagă împreună cu dânsa. Căci

nu singură s- a arătat în biserică stând în văzduh, ci cu oştile îngereşti şi cumulţime de sfinţi, care în haine albe şi cu cucernicie stăteau împrejurul ei.



Rugăciunile cele către Dumnezeu ale tuturor sfinţilor acelora sunt casăgeţile celor puternici care pot să gonească toate taberele vrăjmaşului.

Ştie Doamna Preacurată Născătoare de Dumnezeu că război este viaţa

noastră pe pământ. Căci vrăjmaşul se războieşte asupra noastră cu toate puterile sale, pornind împotriva noastră taberele sale şi înconjurându-ne penoi cu toate legiunile sale: " Înconjuratu-ne- au pe noi câini mulţi,adunarea celor vicleni ne-a cupri ns, deschis-au asupra no astră gura lor,ca un leu ce răpeşte şi răcneşte".

Pentru aceea cereasca Împărăteasă, vrând să ne ajute, a pornit asupravrăjmaşului nostru pe toate cereştile puteri, a chemat pe prooroci, peapostoli, a adunat pe mucenici, pe fecioare, pe cuvioşi, pe cei drepţi şi cu

aceştia a venit să ne ajute nouă şi să se aşeze împrejurul nostru, ca să nedea nouă biruinţă asupra vrăjmaşului. Căci printr -însa se ridică biruinţele, printr-însa cad jos vrăjmaşii.

A venit cu îngereşti oşti, că este mai înainte văzută de Iacov ca o scară pecare mulţimea îngerească o înconjoară.

Pomenind aici de scara lui Iacov, poate să se întrebe cineva: pentru ceîngerii pe dânsa neîncetat se urcau şi se coborau?

Înţelegând că scara aceea era înainte închipuirea Fecioarei Maria, du pă cumspune cuvântul cel bisericesc despre dânsa: "Bucură-te, podul cel ce duci laceruri şi scara cea înaltă pe care a văzut-o Iacov", se va şti pentru ce nu auodihnă pe scară îngerii: Că cea întru rugăciune neadormită, Născătoareade Dumnezeu, porunceşte îngerilor ca, împreună cu dânsa, neîncetat săajute oameni lor ca, suindu- se, să înalţe la Dumnezeu rugăciunile celor cese roagă: iar pogorându- se, să aducă de la Dumnezeu oamenilor ajutor şidaruri.

Această scară şi acum a pogorât cu sine din cer mulţimea îngerilor,aducându- ne nouă de sus acoperire şi apărare. A veni t cu îngeri i , caîngerilor săi să le poruncească să ne păzească pe noi în toate căile noastre.

Şi pe soborul tuturor sfinţilor l -a adus cu sine, ca, făcând pentru noisobornicească rugăciune, pe ale noastre umile rugăciuni soborniceşte să leaducă la Fiul său şi Dumnezeul nostru.

Între toţi sfinţii ce s- au arătat în biserică cu Preacurata Fecioară, doi eraumai aleşi: Sfântul I oan Înaintem ergătorul - altul mai mare decât el nu s-anăscut între cei născuţi din femeie - şi Sfântul Ioan Cuvântătorul de

Dumnezeu, pe care îl iubea Iisus şi care s-a rezemat pe pieptul Lui .



Pe amândoi rugătoarea noastră, Fecioara Maria, i -a luat cu ea larugăciunea cea pentru noi, ca pe cei ce au multă îndrăzneală către

Dumnezeu, ca prin ajutorul lor să plece mai degrabă pe Dumnezeu spremilă, pentru că mult poate rugăciunea ajutor ându-se.

Şi a stat Preacurata Fecioară între aceşti sfinţi precum chivotul între doiheruvimi, precum scaunul Domnului Savaot între serafimi, precum Moise cumâinile întinse între Aaron şi Or; iar Amalicul iadului cade cu toatăstăpânirea şi puterea sa cea întunecată.

Deci să prăznuim Acoperământul Preasfintei Fecioare Născătoare deDumnezeu, aducându-ne aminte de acea preamărită arătare a ei care a fost în

biserica Vlahernei, fiind văzută de Sfântul Andrei şi de Epifanie.

Să prăznuim, mulţumind Acoperitoarei noastre pentru această prea maremilostenie arătată spre neamul creştinesc, şi cu tot dinadinsul s- o rugăm peea ca, acum şi întotdeauna, cu milostivire să ne acopere pe noi, cei careavem nevoie de Acoperământul ei, de vreme ce fără de Acoperământul şisprij inul ei nouă, celor ce întotdeauna m âniem pe Dumnezeu, nu ne estecu putinţă a trăi, pentru că, greşind mult, cădem sub multe certări, dupăcum zice Sfânta Scriptură: "Multe sunt bătăile păcătosului" (Psalm 31, 11).

Acum am fi pierit pentru fărădelegile noastre, de nu ne-ar f i acoperi t pe

noi preamilostiva Stăpână; căci de nu ar fi stat înainte Sfânta Fecioară,rugându-se pentr u noi , cine ne- ar fi izbăvit pe noi de atâtea nevoi sau cinene- ar fi păzit până acum liberi?

Ne sfătuieşte Proorocul Isaia: " As cundeţi - vă cât de puţin, până ce va trecemânia Domnului " . (Isaia 26, 20)

Unde vom putea să ne ascundem de mânia Domnului? Acoperământ nune- am agonisit nicăieri ca să scăpăm noi, pătimaşii, în afară de

Acoperământul Sfintei Fecioare Maria, Stăpâna lumii, care pentru sine şi prin gura Duhului Sfânt, grăieşte: "Eu ca negura am acoperit pământul".

Deci sub Acoperământul acesta să ne ascundem, care acoperă tot pământulca o negură.O, Prea Cinstită Fecioară Născătoare de Dumnezeu, pentru ce te asemeni

cu un lucru urât ca negura? Oare nu- ţi sunt ţie soarele, luna şi stelele spreasemănare?

Precum şi cu mirare s-a zis despre tine: "Cine este aceasta care se iveşte cao di mineaţă, frumoasă ca luna şi aleasă ca soarele?



Iar negura ce fel de frumuseţe are, că nu te scârbeşti de asemănarea ei? Negura când cade pe pământ se înmulţeşte şi îl acoperă; atunci toate fiarele scapă de vânători, pentru că nimeni nu le poate vâna".

Aceasta este taina pentru care Preacurata Fecioară Maria s-a numit negură,căci şi pe noi ne acoperă din calea vânătorilor.

Noi, păcătoşii, pentru omenia noastră, dobitoace şi fiare suntem, dupăcuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur. Pântecelui îi plăcem ca urşii, trupulîl îngrăşăm ca pe un cal, ţinem minte răul la fel ca şi cămila, răpim la fel ca lupul, ne mâniem ca şerpii, muşcăm ca scorpia, suntem vicleni ca vulpea şiaruncăm otrava răutăţii la fel ca viperă.

Pe noi, care suntem astfel, ne ajung vânătorii, ne ajunge dreaptamânie a lui Dumnezeu, izbândind toate meşteşugurile noastre celerele: " Dumnezeul izbânzil or, Domnul Dumnezeul izbânzi lor cuîndrăzneală a stat".

Ne ajung pe noi şi fărădelegile noastre, încât grăim fiecare:" Apucatu-m- au fărădelegile mele şi n- am putut să văd".

Ne apucă pe noi vrăjmaşul cel nevăzut: "Făcutu-s-a ca un ursvânător, pândindu- mă pe mine ca leul în ascunzişuri".

Ne apucă pe noi şi vrăjmaşul cel văzut. A zis vrăjmaşul: " Gonind, voiprinde, voi uci de cu sabia mea. Stăpîni -va mâna mea" .

Dar să îndrăznim să avem negura cea gândită care ne acoperă pe noi, pe Preasfânta Fecioară Maria, spre care nădăjduim să scăpăm, că sub Acoperământul ei nici un fir din capul nostru nu va pieri.

Numai cu umilinţă către dânsa să strigăm, zicând: Acoperă-ne pe noi cu Acoperământul tău, că tu eşti acoperitoarea noastră, Preasfântă FecioarăMaria. În ziua răutăţilor noastre, acoperă-ne pe noi. Toate zilele vieţiinoastre sunt rele, precum odată Iacov cel din Legea Veche a zis: "Puţine şi

rele au fost zilele anilor vieţii mele".

Rele sunt zilele noastre în care vedem numai rele şi singuri într -însele multerăutăţi facem, adunându-ne nouă mânie în ziua mâniei.

Deci, în toate zilele noastre cele rele, o, Sfântă Fecioară Maria,Născătoare de Dumnezeu, de al tău milostiv Acoperământ avemtrebuinţă şi te rugăm acoperă-ne pe noi în toate zilele noastre, dar maiales în ziua cea rea, când sufletul se va despărţi de trup: de faţă să stai

nouă în ajutor şi să ne acoperi pe noi de duhurile rele din văzduh şi în



ziua înfricoşatei judecăţi de apoi să ne acoperi pe noi întru ascunsulAcoperământul tău.

Amin.



Sinaxar - Pomenirea Acoperământului Preasfintei noastre de DumnezeuNăscătoarei şi pururea Fecioarei Maria

În aceast ă lună, în ziua întâi, prăznuim pomenirea Acoperământului Preasfintei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria.

Trebuie să ştim că acest praznic a început a se prăznui pentru o pricină caaceasta: în zilele împăratului Leon cel Înţelept în Constantinopol, spre o

duminică, făcându- se priveghere de toată noaptea în sfânta biserică Vlahernaa Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, în întâia zi a lunii octombrie, şimulţimea poporului stând înainte, ca la patru ceasur i de noapte fi ind, SfântulAndrei cel nebun pentru H ristos şi - a ridicat ochii în sus împreună cu uceniculsău, Fericitul Epifanie, şi au văzut pe Împărăteasa cerului, pe ocrotitoarea atoată lumea, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând învăzduh şi rugându- se, strălucind cu lumină şi acoperind pe popor cu cinstitulsău omofor, înconjurată de oşti cereşti şi de mulţime de sfinţi, care stăteau înhaine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai aleşi, Sfântul

I oan înai ntemergătorul şi Evangheli stul I oan.



Iar cele cu umilinţă graiuri ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu şiDumnezeul nostru I isus Hristos, acestea s-au auzit:

"Împărate ceresc, primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine, şi

cheamă în tot locul preasfânt numele Tău; şi unde se face pomenireanumelui meu, acel loc îl sfinţeşte, şi preamăreşte pe cei ce Te preamăresc peTine, şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine Maica Ta. Primeşte-letoate rugăciunile şi făgăduinţele şi-i izbăveşte din toate nevoile şi răutăţile".

Ştiind şi noi pe solitoarea şi pe acoperitoarea noastră, să năzuim către dânsa cuumilinţă strigând:

"Acoperă- ne pe noi cu acoperământul tău, Preasfântă Fecioară, în ziua

răutăţilor noastre; acoperă-ne în toate zilele noastre, iar mai ales în ziua cearea când sufletul de trup se va despărţi, de faţă să ne stai întru ajutor, şi să neacoperi pe noi de duhurile cele rele din văzduh, cele de sub cer, şi în ziuaînfricoşătoarei judecăţi, să ne acoperi pe noi întru ascunsul Acoperăm ântuluitău".



Sfântul Nicolae Velimirovici - Proloagele de la Ohrida - Prăznuireacinstitului Acoperământ al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea

Fecioarei Maria

Din vremurile cele mai vechi Biserica a cinstit-o pe Preasfânta Născătoare deDumnezeu ca patroană şi apărătoare a poporului creştinesc de pretutindeni care,

prin rugăciunile ei mijlocitoare cheamă mila Fiului ei asupra noastră, a păcătoşilor.

Ajutorul Preasfintei Maicii Domnului s-a arătat limpede şi mereu de-a lungultimpului, atât către persoane, cât şi către comunităţi de oameni şi popoare, petimp de pace şi pe timp de război, în pustiile sihaştrilor şi în mijlocul cetăţilor şivuietului lumii.

Evenimentul pe care îl prăznuieşte astăzi Biserica ortodoxă de pretutindeniconfirmă limpede că Maica Domnului este pururea apărătoarea poporuluicreştinesc.

Spre ziua de întâi octombrie a anului 911 (Sinaxarul Sărbătorii din Mineiul pe

Octombrie menţionează că acea zi era o Duminică (Bucureşti: Ed. Inst. Bibi. şide Misiune al B.O.R., 2004, p. 32).), în timpul domniei împăratului Leon celînţelept, se făcea în Sfânta Biserică Vlaherne din Constantinopol priveghere detoată noaptea. Biserica era plină de popor. Sfântul Andrei cel nebun pentruHristos stătea într-un ungher mai în spate, împreună cu ucenicul său, Epifanie.

La ora patru dimineaţa, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu s-a arătat înaintea poporului, stând în văzduh, ţinându-şi omoforul întins ca un acoperământdeasupra capetelor credincioşilor. Ea era îmbrăcată în purpură încrustată cu aur

şi strălucea cu lumină negrăită, în jurul ei se aflau apostolii, sfinţii, mucenicii şifecioarele.



Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos a zis către ucenicul său iubit, Epifanie:"O vezi, frate, pe Împărăteasa şi Doamna tuturor cum se roagă pentru întreagalume?"

Iar Epifanie a zis: "O văd, Părinte şi mă minunez!"

Acesta este evenimentul pe care îl przănuieşte Biserica astăzi, eveniment ce ainstituit Sărbătoarea cinstitului Acoperământ al Preasfintei Născătoare deDumnezeu, spre a ne ţine în minte pururea că prin a noastră smerită nevoinţă şirugăciune, putem primi şi noi, în greutăţile vieţii noastre, neîncetatul ajutor al Doamnei şi Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarea, cea care ne acoperă penoi cu cinstitul ei Acoperământ.

Cugetare

Preasfânta Născătoar e de Dumnezeu adesea s-a arătat credincioşilor celor aflaţiîn nevoie: uneori ca să îi întărească mai departe pe calea asprelor nevoinţe,alteori ca să îi vindece de boală sau să le descopere anumite taine de neapăratătrebuinţă sufletelor lor.

În Marea Lavră din Sfântul Munte Athos au avut loc două astfel de minunatearătări, asemănătoare între ele.

În timpul unui Sfânt şi Mare Post, la vremea cântării Acatistului celui mare,Sfântul Ioan Kukuzel şedea în biserică, obosit, înaintea icoanei Preasfintei

Născătoare de Dumnezeu. Cum şedea, a adormit.

Sfântul I oan Kukuzel



Chiar atunci Cea Sfântă şi Preacurată s-a arătat lui şi i-a zis: "Bucură-te, o, Ioane! Cântă şi nu înceta a cânta, căci iată pentr u aceasta eu cu tine voi fipururea!"

Zicând aceasta, ea a pus un ban de aur în mâna Sfântului Ioan. Când s-a trezitdin aţipire, iată banul de aur era în palma lui.

După aceea, nenumărate minuni s-au lucrat la acea sfântă icoană a Maicii Domnului, precum şi de la banul de aur de ea dăruit Sfântului Ioan Kukuzel.

A doua arătare s-a făcut înaintea Sfântului Grigorie monahul care, ca şi SfântulIoan Cucuzel, era cantor bisericesc.

Patriarhul Kallistos hotărâse ca la Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel mare,să se cânte în cinstea Maicii Domnului De tine se bucură...( De tine se bucurătoată făptura, Ceea ce eşti plină de dar, soborul îngeresc şi neamul omenesc;

Ceea ce eşti Biserică sfinţită şi Rai cuvântător, lauda fecior iei din care

Dumnezeu S-a întrupat şi Prunc S -a făcut Cel mai înainte de veci Dumnezeul nostru; că mitrasul tău scaun l -a făcut şi pântecele tău mai desfătat decâtcerurile l-a lucrat. De tine se bucură toată făptura, Ceea ce eşti plină de dar,Slavă ţie. ) în loc de obişnuita cântare Cuvine- se cu adevărat... Dar succesorulsău, Patriarhul Pilotei, a anulat hotărârea înaintaşului lui şi a poruncit să se cânteCuvine- se cu adevărat, ca la toate Sfintele Liturghii de peste an, ca fiind o

cântare mai scurtă.

Cu toate acestea, la vecernia Botezului Domnului, de faţă fiind PatriarhulGrigorie al Alexandriei, Sfântul Grigorie a cântat după vechea rânduială: De tine se bucură, îndată după aceasta, Cea Sfântă şi Preacurată i s-a arătat lui şi

precum odinioară Sfântului Ioan Cucuzel, i-a dăruit şi lui un galben de aur şi i-azis: "Recunoscătoare îţi sunt pentru cântarea ce aduci cinstirii mele."

De la această slăvită minune s-a instituit ca totdeauna la Liturghia Sfântului

Vasile cel Mare să se cânte în cinstea Maicii Domnului cântarea De tine sebucură.

Liturghia Sfântului Vasile cel mare se slujeşte de zece ori pe an: în şapte din Duminicile Sfântului şi Marelui Post (cu excepţia Duminicii Floriilor) şi deasemenea în ajunul Naşterii Domnului, la Praznicul însuşi al Sfântului (1ianuarie), şi în ajunul Botezului Domnului (5 ianuarie).



Pomenirea Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos (2 octombrie)

Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos a fost de neam slav. El a căzut de tânărrob în război şi a fost cumpărat de către Theognost, un bărbat foarte bogat dinConstantinopol, pe vremea împăratului Leon cel înţelept (fiul împăratului Vasilemacedoneanul).

Andrei era un tânăr foarte frumos la trup şi la suflet. Theognost 1-a îndrăgitmult şi i-a îngăduit să stea la învăţătura sfintelor slove. Andrei a iubit multînvăţătura cărţii şi cu dragoste se ruga lui Dumnezeu, cu dragoste mare mergeaşi la Sfintele Slujbe ale Bisericii.

Supunându-se unei vedenii cereşti ce i se arătase în vis, el a luat asupra sacum plita nevoinţă a nebuniei pentru Hr istos. El s-a dus la fântâna de undescotea apă pentru stăpânul lui şi cu un cuţit şi-a tăiat în fâşii hainele de pe el,

prefăcându-se că este nebun.

Stăpânul lui, Theognost s-a umplut de durere, 1-a legat în lanţuri şi 1-a dus laBiserica Sfintei Anastasia, izbăvitoarea de farmece, ca să se citească rugăciuni

pentru robul lui, Andrei. Dar Andrei nu se vindecă deloc şi de aceea stăpânul luii-a dat drumul, ca unuia ce şi-a pierdut minţile. Andrei se prefăcea ziua nebun,iar noaptea întreagă se ruga lui Dumnezeu.

El a vieţuit până la moarte fără să aibă nici un adăpost al lui. El nopţile şi le petrecea mergând pe străzile marii cetăţi, aproape gol şi mâncând pâine numaicând se îndura cineva de el să i-o dea. El împărţea tot ceea ce primea cu



cerşetorii pe care îi şi certa cu cuvinte batjocoritoare, astfel încât să nu se vadă prefăcătoria lui, iar răsplata să nu primească, decât numai de la Unul Dumnezeu.De aceea harul Domnului s-a revărsat peste el din belşug, iar Andrei s-a făcutvăzător cu duhul în inimile oamenilor şi văzător şi al îngerilor şi al duhurilor

necurate.

El a luat putere să alunge duhurile necurate de la oameni şi să scoată oameniidin păcatele lor.

Sf ântul Andrei fost răpit la cer, unde a văzut în duh frumuseţile cereşti. El L-avăzut şi s-a închinat înaintea Domnului Hristos Care şedea pe Tronul Slavei,împreună aflându-se cu ucenicul lui iubit, E pifanie, el a văzut-o pe Sfânta

Născătoare de Dumnezeu în Biserica din Vlaherne cum acoperă poporul cucinstitul ei Omofor.

Această vedenie este de atunci înainte prăznuită de Biser ica Ortodoxă de pretutindeni, la fiecare întâi octombrie al anului, sărbătoare care se numeşte aSfântului Acoperământ al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (vezi ziua de l octombrie).

El a auzit cuvinte care la inima omului nu s-au suit şi pe care buzelor omeneştinu le este îngăduit să le grăiască.

După o viaţă de mucenicie neîncetată, care aproape că nu are egal în istoriaBisericii, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos s-a săvârşit către Domnul înanul 911. [în ziua de 28 mai, în vârstă fiind de 66 de ani.(Prăznuirea de astăzi aSfântului se datorează fără îndoială apropierii faţă de Sărbătoarea cinstitului

Acoperământ, care s-a instituit în Biserică prin intermediul lui. Vezi pe larg

minunata viaţă a acestui mare Sfânt în cartea închinată în întregime lui: Sfântul

Andrei cel nebun pentru Hristos, trad. din Ib. greacă de Ieroschim. Ştefan Lacoschitiotul, Asociaţia Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos: Editura Evanghelismos, 2002, 224 pp.)]



Cântare de laudă la Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos

Sfântul Andrei noaptea o trece

Sub cerul înstelat,

pe Domnul rugând:

..Stăpâne Doamne Sfinte, Treime Sfântă Mântuirea şi învierea sufletelor noastre care zac în somn!

O , Stăpâne Doamne I isuse,

Cela Ce mai dulce eşti Decât viaţa, Comoara Bucuriei şi Frumuseţe eternă, Mă rog Ţie, Curăţeşte păstorii, luminează regii,

Mângâie necăjiţii şi sfinţeşte lumea!

Nu mă despărţi de ei pe mine, păcătosul,

Andrei cel pentru Tine nebun, N u mă despărţi de necăjitul tău popor, Doamne!"

O, Sfinte Părinte Andreie, prea plinule de înţelepciune dumnezeiască, Tu care lumea o ai învăţat cu cuvânt părut de nebunie,Tu cu limba lumii lumii ai grăit,Şi prin păruta nebunie pe Hristos ai preaslăvit! Oamenii te-au dispreţuit pentru păruta- ţi nebunie,

Iar câinii te-au lătrat pe drum. Dar tu altar ai fost Domnului din înălţime



Altar Domnului întru gunoiul lumii arzând.

Tu lumea ai cădit cu rugăciunile tale

De tine, a lumii minune, lumea vrednică nu-i.

O. Slavă ţie, Sfinte Părinte Andreie, Rugămu-te, roagă pe Domnul pentru noi!

Cugetare

Iată una din vedeniile pe care le-a avut Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos:era la Constantinopol un monah vestit pentru sfinţenia vieţii lui şi la el veneamult popor care îi cerea sfat şi rugăciune. Acest monah însă bolea în ascunsde patima dracului iubirii de arginţi. Banii pe care îi primea îi strângea, nu îidădea la nimeni.

Sfântul Andrei 1- a întâlnit odată pe stradă şi a văzut încolăcit în jurul gâtuluilui un şarpe cumplit. Sfântului Andrei i s- a făcut milă de monah, s-a apropiatde el şi a început să- 1 sfătuiască: „Frate, de ce ţi -ai pierdut sufletul? De ce te- ai legat cu dracul iubir i i de bani? De ce i -ai dat loc în inima ta? De ce strângiaurul, ca şi când ai vrea să îl iei cu tine în groapă, în loc să îl împarţi lasărmani? De ce te sugrumi cu zgârcenia? În timp ce alţii mor de frig şi defoame, tu te bucuri pri vind l a grămada de aur! Asta- i calea pocăinţei pe careai făgăduit - o la călugărie? Asta îţi este ţie cinstea de monah? Oare nu- ţi vezidracul căruia îi dai voie să te strângă de gât?"



La aceste cuvinte ochii duhovniceşti ai monahului s- au deschis şi a văzut cu groază cum hidosul diavol stă chiar lângă el.

La cuvintele lui Andrei dracul i - a dat drumul monahului şi a fugit, alungat de

puterea rugăciunii Sfântului.

În locul lui a apăut un înger luminos al Domnului, îngerul lui păzitor, căciinima monahului se schimbase deja în bine.

El îndată s- a dus şi a împărţit tot aurul săracilor şi nevoiaşilor. De atunciînainte, el a plăcut Domnului întru toate şi s- a făcut şi mai vestit pentrusfinţenia vieţii lui decât fusese înainte.



Părintele Ilie Cleopa – Predică la Acoperământul Măicuţei Domnului

Părinţilor, fraţilor şi iubiţi credincioşi, Sfânta şi dumnezeiasca Evanghelie aduminicii de astăzi este una din cele mai scurte Evanghelii de peste an. Arenumai patru paragrafe, adică patru versete, dar această dumnezeiascăEvanghelie, deşi e atât de scurtă, cu atât este mai înaltă şi aduce Bisericii lui

Hristos cea mai înaltă şi mai desăvârşită învăţătură pentru mântuirea sufleteloromeneşti.

În Evanghelia de astăzi se cuprinde toată mântuirea omului, pe scurt, căci ea neînvaţă iubirea de vrăjmaşi. Nici un învăţător de lege de mai înainte n-a adus înlume o învăţătură aşa de desăvârşită pentru mântuirea oamenilor, precum ceacuprinsă în Evanghelia de astăzi, care este adusă de Însăşi Înţelepciunea şiCuvântul lui Dumnezeu, de Domnul Dumnezeul şi Mântuitorul nostru IisusHristos, pentru noi, păcătoşii şi pentru a noastră mântuire.

Noi ne gândim că e cu neputinţă a se duce la îndeplinire cu lucrul învăţăturaEvangheliei de astăzi. Dar nu este aşa; nu este deloc aşa. Bunul Dumnezeu şiPrea Sfântul Mân tuitor niciodată n- a spus vreo învăţătură în lume care să nuse poată împlini de oameni. Căci El, fiind Dumnezeu desăvârşit, ştie adânculneputinţei firii omeneşti.

Şi cum a început El să înveţe această învăţătură a iubirii de vrăjmaşi? Princuvintele: „Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi asemenea lor”(Luca 6, 51). Iată cât de mare adevăr şi cât de mare dreptate se găseşte aici.Omule, vrei tu ca altul să-ţi fure locul tău? Sau să te ocărască sau să te



necinstească sau să-ţi clătească lucrul tău sau să se răzbune sau să-ţi facă altrău? Deci, dacă nu vrei, nu fă nici tu altuia! Eu nu vreau ca altul să măvorbească de rău. Deci nu trebuie să-l bârfesc nici eu. Eu nu vreau ca altul să măduşmănească; deci nu trebuie să-l duşmănesc nici eu. Eu nu vreau ca altul să

fure din grădina mea sau din via mea; deci nu fur nici eu de la altul. Eu n -aşvrea să-l batjocorească sau să-l necinstească cineva pe copilul meu sau pe minesă mă ocărască în public – să nu fac nici eu aşa! Eu n-aş vrea niciodată, când măduc undeva, să mă treacă cineva cu vederea, ci aş vrea să -mi zică bună-dimineaţa, să mă cinstească şi să-mi dea atenţie; deci să fac şi eu tot aşa!

Iată măsura dreaptă pe care n-o poate tăgădui nimeni: ce voiesc să-mi facă altul,să-i fac şi eu lui şi atunci se păstrează toată dreptatea lui Dumnezeu şi dragosteacaldă de aproapele.

Şi după ce a arătat Mântuitorul această dreptate şi această cumpănă aEvangheliei, a trecut la o învăţătură şi mai desăvârşită, adică să iubim nu numai

pe prieteni, ci şi pe oricare om, fie chiar şi pe vrăjmaşi. Căci auziţi ce zice: „Şidacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce dar este vouă? Căci şi păcătoşii iubesc pe ceice îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce dar estevouă? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi dacă daţi împrumut celor de la carenădăjduiţi să luaţi înapoi, ce dar este vouă? Că şi păcătoşii păcătoşilor dau cuîmprumut, ca să primească înapoi întocmai” (Luca 6, 32-34) adică, aceia dauîmprumut, dar cu condiţia să li se dea înapoi întocmai cât au dat.

Auziţi: „şi păcătoşii păcătoşilor”! Cine sunt aceştia? Când a zis „păcătoşii păcătoşilor” a arătat şi alt fel de păcătoşi, nu numai pe acei care se află în legeadarului. Păcătoşi suntem noi, care greşim după ce am cunoscut voia lu iDumnezeu, iar păcătoşii despre care vorbeşte aici Mântuitorul sunt aceia care n-au cunoscut pe Dumnezeu, păgânii, care fac toată fărădelegea fără mustrare deconştiinţă, căci nu au lege. Deci aceia fac păcat chiar atunci când dau cuîmprumut la vecinii lor sau la alţii, dar cu condiţia să li se dea înapoi tot atât, sănu lipsească nimic din măsura lor. Dar noi, când dăm, auzi ce trebuie să facem.

Se spune în continuare la paragraful de mai sus al Evangheliei: „Iubiţi pevrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva înschimb şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt, că El estebun şi cu cei nemulţumitori şi răi” (Luca 6, 35). Iată deci altă învăţătură maiînaltă decât cea de la începutul Evangheliei de azi. Aceea ne-a spus să facemaltora ce vrem să ni se facă nouă, iar aici a spus ceva mai înalt; a spus nu numaiatâta, ci să faci bine chiar celui care te-a urât, să iubeşti pe acela care teduşmăneşte pe tine. Şi Apostolul ne învaţă în chip asemănător, sfătuindu-ne că

nu se biruieşte rău cu rău, ci răul se biruieşte cu binele (Romani 12, 21).



Dar noi, păcătoşii, zicem: dar eu cum să binecuvântez sau cum să-l iubesc peacela care mă ocărăşte şi mă bate şi mă vatămă şi pururea mă ponegreşte? Cumsă-i fac eu bine aceluia? Deci zicem că-i cu neputinţă aceasta. Că nu pot eu să-lmai iubesc pe acela care mi-a dat o palmă sau m-a ocărât sau mi-a luat ceva sau

m-a batjocorit sau m-a vorbit de rău faţă de altul. Da, aşa este: noi nu putem, pentru neputinţa noastră. Dar să nu credeţi că lucrul este în orice fel cuneputinţă. Lucrul este cu putinţă prin Dumnezeu, Care ne stă pururea într -ajutor,dacă noi ne silim. Cu puterea noastră nu putem face nimic bun. Dar cu puterealui Dumnezeu – toate se pot. Căci zice Mântuitorul: „Toate sunt cu putinţăcelui ce crede” (Marcu 9, 23). Dacă porunca aceasta înaltă n-ar fi împlinit-onimeni, nici în legea darului, nici mai înainte de ea, am putea socoti aceastăînvăţătură peste putinţă. Păgânii şi alte popoare necreştine spun că este cuneputinţă ca să iubim pe cel ce ne face rău. Dar noi n-avem dreptul să zicemaceasta.

Iată, încă în legea veche David iubea pe Saul şi când spunea că acesta a căzut la pământ, că-l muncea duhul cel necurat – care era duhul epilepsiei – şi-l trântea jos, David mergea la vrăjmaşul său Saul, la Saul care îl prigonea şi căuta să-lomoare, se ducea şi-i cânta psalmi. Şi duhul cel rău, auzind puterea psalmilor, seducea de la Saul, care se liniştea. Nu mai spumega, nu se mai dădea cu capul de

pământ, nu-l mai muncea dracul, căci trebuia să fugă, izgonit de David, carevenea şi cântând psalmi, îl izgonea.

Dar Saul ce făcea? Când se scula de jos, întreba unde-i David şi punea mâna pesuliţă, să-l omoare. Şi de trei ori a lovit cu suliţa în perete, socotind să-l omoare

pe David. Auzi pe cine voia Saul să-l omoare? Pe doctorul lui! David îl făceasănătos, izbăvindu-l de dracul care-l muncea fără odihnă, iar el se lupta cu

binefăcătorul lui, ca să-l omoare! Întreba unde-i David, voind să-l ucidă, că laaceasta îl îndemna duhul zavistiei şi răutatea din inima lui.

Dar David şi-a arătat dragostea faţă de vrăjmaşul său şi cu alt prilej. Cânddormea Saul în pustiul Zif şi oştirea lui dormea cu dânsul, David – care era

prigonit de Saul de patru-cinci ani – a găsit pe Saul în peşteră, unde dormea el şiostaşii săi. Şi Abisai, un general din oastea lui David, îl sfătuia: „AcumDumnezeu a dat pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; îngăduie-mi deci să-l pironescde pământ cu suliţa”. Dar auzi ce spune David: „Să nu- l ucizi, căci cine îşi varidica mâna asupra unsului Domnului şi va rămâne nepedepsit?” (I Regi 26,7-10). Că Saul era uns al împărăţiei. S-a dus David la capul lui Saul şi i-a luatnumai suliţa şi ulciorul cu apă, ca să ştie că a fost aproape de el şi a plecat pe undeal mai departe, de unde a început a striga către Abner, generalul lui Saul: Hei,de ce nu păzeşti pe împăratul vostru? S-au sculat şi generalul şi ceilalţi şi au

început a se întreba: Măi, cine strigă? David, pe care-l urmăreşte împăratul înmuntele Hachila şi în pustia Zif şi în atâtea părţi, ca să-l omoare. Da – striga



David – şi am fost în peşteră; iată suliţa lui Saul în mâna mea, iată ulciorul dincare bea apă! Am fost la capul lui, dar n-am vrut să-l omor. Şi a auzit Saul căDavid a fost lângă dânsul şi că i-a cruţat viaţa zicând: Mă tem de Dumnezeu săfac rău celui ce vrea să-mi ia viaţa. Şi aşa David, înainte cu vreo o mie de ani de

Sfânta Evanghelie, a împlinit Evanghelia de astăzi, adică a iubit pe vrăjmaşulsău. Saul îl căuta cu patru mii de ostaşi pe David în toate părţile Palestinei ca să -l omoare, să-i ia viaţa, iar acela, când l-a avut în mâna lui, i-a cruţat viaţa,zicând: Nu, Doamne fereşte, nu-i voi face vreun rău, că este unsul Domnului! (IRegi 26, 11-16). Vezi dragostea de vrăjmaşi împlinindu-se încă înainte de legeadarului?

Dar Moise nu tot aşa a făcut? Poporul cârtea împotriva lui şi se răzvrătiseîmpotriva lui Dumnezeu, abătându-se la idolatrie. Iar el, când a văzut căDumnezeu i-a spus: „Eu mă uit la poporul acesta şi văd că este popor tare decerbice. Lasă- Mă dar acum să se aprindă mânia Mea asupra lor, să-i

pierd…”, a zis: „O, Doamne, rogu- mă acum, de vrei să le ierţi păcatul acesta,iartă- i; iar de nu, şterge- mă şi pe mine din cartea Ta, în care m- ai scris”(Ieşirea 32, 8-9, 31-32). Adică vreau să mor mai bine eu decât să piară ei, cutoate că ei m-au amărât şi au cârtit împotriva mea şi puţin a lipsit să nu mă ucidăcu pietre la Rafidim, pentru că i-am scos din Egipt. Iată dar cum poruncaevanghelică de azi, care ne pare cu neputinţă nouă, păcătoşilor, au împlinit -ototuşi alţi aleşi ai lui Dumnezeu, cu mii de ani înainte de venirea Mântuitoruluiîn lume.

Dar arhidiaconul Ştefan, uşa mucenicilor, cea dintâi cale a lui Hristos care amers în urma Lui, cum a murit? Aceia îl ucideau pe el cu pietre, iar el, f ăcândrugăciuni, a îngenuncheat şi când îl loveau bolovani mulţi, unul după altul, pânăl-au zdrobit, el văzând că se sfârşeşte, a zis cu glas mare: „Doamne Iisuse,

primeşte duhul meu!… Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta. Şi zicândacestea, a adormit” (Faptele Apostolilor 7, 59-60). Şi aşa sluga cea bună dupăStăpânul Hristos s-a dus. Vedem multe pilde de acestea, pe care nu este timp săle povestim; multe pilde avem – şi în Vechiul şi în Noul Testament – care

dovedesc că mulţi aleşi ai lui Dumnezeu au împlinit Evanghelia de astăzi cudesăvârşire, încă din vechime.

Apostolii ce spun? Când erau huliţi şi prigoniţi, răspundeau prin vorbire de bineşi mângâiere. Şi nici unul – zice – nu se răzbuna cu rău, ci biruiau răul cu

binele. Deci împlineau această poruncă a Evangheliei.

Iar Mântuitorul nostru Iisus Hristos a îndeplinit-o mai înainte de toţi cei dinlegea darului. Căci, când era pe Sfânta Cruce răstignit, se ruga pentru aceia care

îi băteau cuie în mâini şi picioare şi zicea: „Părinte, iartă- le lor, că nu ştiu ce



fac!” (Luca 23, 34). Deci Mântuitorul şi cu cuvântul şi cu fapta ne-a învăţat că putem să iubim pe vrăjmaşi.

Dumnezeu, dacă n-ar face acest lucru cu oamenii şi cu popoarele de pe faţa

pământului, n-ar mai lăsa nici un om pe tot globul. Oare cum plouă El pestetoate popoarele pământului care n-au cunoscut pe Dumnezeu? Cum plouă El peste creştinii care sunt numai cu numele creştini şi-L răstignesc în toată clipacu fărădelegile lor? Îl înjurăm, Îl batjocorim, Îl hulim, ne abatem la necredinţă,la ură; cum plouă peste noi?! Ar trebui să plouă numai în grădina celui ce-Lcinsteşte pe El, ar trebui să răsară soarele numai peste cel drept, iar la ceilalţi, la

păcătoşi, să fie întuneric. Dar nu e aşa. Dumnezeu fiind prin fire prea bun şi prea milostiv, răsare Soarele Său şi peste cei buni şi peste cei răi şi plouă şi peste drepţi şi peste nedrepţi.

Dacă Dumnezeu S - ar judeca cu oamenii şi dacă ar aduce mânie în toate zilele pentru păcatele noastre, ar trebui să stăm mereu fără să răsară soarele şi fărăsă avem picătură de apă pe faţa pământului, pentru că toţi şi în toată vremeasuntem vrăjmaşii lui Dumnezeu, pentru că nu împlinim poruncile Lui, ci -Lurâm şi ne împotrivim voii Lui. Dar Dumnezeu nu face aşa şi nu ţinesocoteală de păcatele noastre. În bunătatea Lui cea nemărginită, acoperă cumila şi dragostea Sa toate neputinţele şi răutăţile şi fărădelegile lumii.

Dar poate va zice cineva: Dumnezeu poate face acestea, că este Dumnezeu

Atotputernic, dar eu sunt om şi, după legea firii, eu nu pot să -l iubesc pe cel cemă urăşte. Da, nu putem noi, dar poate Dumnezeu. Şi noi, dacă ne rugăm luiDumnezeu şi dacă rămânem întru el, putem face pururea acest lucru. Căci zice:

„Rămâneţi întru Mine şi Eu întru voi… căci fără de Mine nu puteţi facenimic” (Ioan 15, 4-5). Dacă ne rugăm Prea Sfântului şi Prea BunuluiDumneze u, El ne ajută şi nouă ca să iubim pe cei ce ne urăsc, să facem binecelor ce ne fac rău, să binecuvântăm pe cei ce ne vatămă pe noi. Pentru cădacă Dumnezeu a făcut aceasta fiind fără de păcat, noi, păcătoşii, nu trebuieoare să ne iubim unul pe altul şi să ne purtăm sarcina unul altuia?

Dar – zice Sfântul Maxim, m ărturisitorul – poate nu poţi să iubeşti pevrăjmaşul tău când te simţi nedreptăţit de dânsul, poate aceasta nu o poţi facedeocamdată. Dar măcar taci, rabdă şi roagă- te lui Dumnezeu! Măcar nu terăzbuna pe el şi măcar în suflet poartă cu înţelegere neputinţa acestuia învremea lui de tulburare. După aceea te vei ruga cu lacrimi lui Dumnezeu şi - ţiva da ţie dar şi putere să- l iubeşti din toată inima pe cel ce ţi - a făcut rău. Darîntâi şi întâi te roagă.



Sunt cinci feluri de dragoste. În Evanghelie se vorbeşte de dragostea luiDumnezeu, de iubirea aproapelui. Sfântul Maxim spune că sunt cinci felur i deiubiri şi din cele cinci, două sunt bune, una mijlocie şi două de lepădat.

Cele două bune sunt: să iubim pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul şi din toată puterea şi să iubim pe aproapele ca pe noi înşine.

O altă iubire este dragostea cea firească, pe care o au părinţii pentrucopii şi copiii pentru părinţi şi pe care o au fraţii şi surorile şi rudeniiledupă trup între ei, adică de origine firească. Aceasta nu este decondamnat, adică nu trebuie să o ocolim, dar nici nu câştigăm marelucru din ea, fiind firească şi sădită de Dumnezeu în om.

Apoi mai sunt două feluri de iubiri: cea trupească, când cineva iubeşte pealtul cu patimă şi cea însoţită cu iubirea de argint, când cineva iubeşte pe

altul că-i dă bani sau îi dă altă avere. Acestea sunt pătimaşe şi sunt delepădat. Ba chiar şi cea mijlocie este de condamnat atunci când eexagerată (Filocalia II, “Suta a doua a capetelor pentru dragoste”, cap.9, 10). Iar celelalte două sunt bune.

Ne spun Sfinţii Părinţi: Caută la firea ta, omule şi dacă voieşti să- ţi facă altulbine şi să- i fie milă de tine când eşti tulburat şi ispitit şi necăjit, să- ţi fie şi ţiemilă de altul, deopotrivă cu tine. Şi el e om şi el e ispitit şi el are necazuri şi elare ispite şi el are diavoli care îl asupresc şi el are patimi înăuntru şi în afară şi el e tulburat de duhuri şi ispite; deci să nu

- l urâm, că

şi tu mâine vei avea

aceleaşi încercări. Şi aşa vom învăţa dragostea de aproapele, dacă vom socoticele ale firii, că suntem adică de o fire cu dânsul şi că nu putem să- i stăm înajutor nici o clipă fără harul şi mila lui Dumnezeu.

Dar să privim spre noi şi spre porunca Evangheliei de astăzi. Dacă noi nu numaică nu iubim pe cei ce ne fac rău, nu numai că nu binecuvântăm pe cei ce ne

blestemă, nu numai că nu dăm cu împrumut la acela de la care trebuie să nu negândim să luăm înapoi, ci căutăm să ne răzbunăm numaidecât asupra celui cene-a făcut rău, atunci nu mai suntem fiii lui Dumnezeu, ci fiii urgiei şi ai mâniei

lui Dumnezeu. Căci avem în mintea noastră gândul de a ne răzbuna pe cel cene-a făcut rău. Atunci nu mai este duhul lui Dumnezeu în noi şi ni ci nu mai estedragostea lui Iisus Hristos în inimile noastre, ci suntem nişte tâlhari, nişteucigaşi de bună voie, chiar dacă n-am face ucidere, o dată ce pândim să nerăzbunăm cu răutate asupra fratelui şi căutăm să dărâmăm slava lui sau cinstealui sau orice din cele ale lui, care sunt date de Dumnezeu; suntem ucigaşi maiînainte de a face ucidere. De ce? Căci ucidem slava şi cinstea lui, averea lui şialtele ca acestea.

De aceea bine a spus dumnezeiescul Evanghelist Ioan că cel ce urăşte pe fratelesău, acela ucigaş de om este, chiar dacă n-a ucis cu mâna sau cu băţul, căci cu



gândul îl urăşte şi caută să se răzbune şi pândeşte pe fratele său să-i facă vreunrău. El este un ucigaş în inima sa şi de-l va găsi moartea aşa, vai şi amar! Căucigaş este şi cu ucigaşii va avea parte. Dacă a murit cineva întunecat la inimă şinu a iertat pe fratele său, nu poate să primească iertare în ziua judecăţii şi în

ceasul morţii, căci zice Domnul că de nu vom ierta noi din inimă greşalelefratelui nostru, nici Tatăl nostru Cel din cer nu ne va ierta nouă greşalele noastre(Matei 18, 35; Marcu 11, 25-26).

Nu a zis să spui numai din buze: “Dumnezeu să te ierte”. Căci auzi pedumnezeiescul Evanghelist Matei: „De nu veţi ierta – fiecare fratelui său – dininimile voastre…” (18, 35). Deci, nu-i de ajuns să zici numai atâta: “Dumnezeusă te ierte”, dar inima ta să fie plină de zavistie şi de mânie; aceasta nu-i iertare.Dumnezeu caută la inimă, că i-a zis lui Samuil la alegerea lui David, când

proorocul credea că Dumnezeu va alege pe fratele acestuia, Eliab, văzându-l câteste de voinic şi frumos: „Nu te uita la înfăţişarea lui şi la înălţimea staturiilui; Eu nu mă uit ca omul; căci omul se uită la faţă, iar Domnul se uită lainimă” (I Regi 16, 7).

Deci, să ştiţi că nu putem zice Tatăl nostru, nu putem zice „şi ne iartă nouă,Doamne, păcatele noastre”, dacă în inima noastră avem un pic de ură pe cineva.În zadar ne rugăm, că Dumnezeu la inimă se uită. Dacă avem ură pe vecinul şi

pe fratele nostru, în zadar ne rugăm, când inima noastră e plină de răutate, dezavistie, de răpire şi de toată râvna cea rea. Deci, să ne silim cu inima noastră,

să o convingem că trebuie să iubim pe fratele nostru şi să cerem ajutorul luiDumnezeu să ne ajute să facem acest lucru şi abia atunci să avem îndrăzneală înrugăciunea noastră către Dumnezeu. Dacă nu, are să se întâmple ce spuneSfântul I saac Sirul : „Sămânţă pe piatră este rugăciunea celui ce are mânieasupra fratelui său”. Ai semănat pe piatră; se prinde? Aşa e rugăciunea noastrăcând ne rugăm lui Dumnezeu, dacă avem ură şi răutate asupra fratelui. Nu se

prinde sămânţa pe piatră, nici cuvintele rugăciunii noastre nu au îndrăzneală laDumnezeu, atâta vreme cât avem ură pe cineva.

Aşa, fraţii mei, să ne rugăm Prea Sfântului Dumnezeu şi Prea Sfintei Lui Maici, să ne ajute să iubim pe fraţii noştri din inimă. Dacă nu, suntemdeparte de adevărul Evangheliei şi dragostea lui Iisus Hristos nu petrece înnoi.

Şi după ce a spus Mântuitorul aşa, a adăugat la urmă: „Deci fiţi voi milostivi precum Tatăl vostru este milostiv”. Auzi unde ne trimite?! Să luăm pildă peDumnezeu! Dacă El plouă peste drepţi şi peste nedrepţi, dacă face să răsarăsoarele Său şi peste cei buni şi peste cei răi şi dacă pe cei drepţi îi iubeşte pentru

dreptate şi pe cei păcătoşi îi miluieşte pentru mila Sa cea negrăită, să fim şi noiaşa! Pe toţi să-i miluim, pe toţi să-i iertăm, de toţi să ne fie milă.



Zice Sfântul Maxim în capetele pentru dragoste: „Vrei să te asemeni cu Dumnezeu? Să iubim pe cei drepţi pentru că sunt drepţi, dar şi de cei păcătoşisă- ţi fie milă, cum I - a fost Mântuitorului, Care a venit să cheme nu pe ceidrepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă”.

Fariseii zic: „Iată că Învăţătorul vostru mănâncă şi bea cu vameşii şi cu curveleşi cu tâlharii!”. Şi eu le spun: „Da, a venit să iubească pe cei drepţi, dar nici de

păcătoşi n-a fost fără grijă, ci a purtat grijă de mântuirea lor, că I-a fost milă. I-afost milă lui Dumnezeu şi de cei păcătoşi şi de cei drepţi. Că noianul milostiviriiLui este peste tot. Deci aşa să fim şi noi: pe cei drepţi să -i iubim pentru dreptate,iar de cei păcătoşi să ne fie milă, că-i robit de satana, e robit de vrăjmaşul nostrucel nevăzut, de dracul de care se teme toată suflarea. E om neputincios şi el areîn firea sa durere şi gânduri şi întristare şi frică şi mânie şi neputinţe şi înrăire degânduri – fel de fel de neputinţe. Dacă

- i om neputincios şi dacă îl vedem că

-i păcătos, noi suntem din altă fire? Suntem şi noi din acelaşi lut, plini de păcateşi pe dinăuntru şi pe dinafară. Şi dacă aşteptăm să ne miluiască şi pe noi Cinevadin ceruri – Dumnezeu – să ne fie milă şi nouă de vrăjmaşii noştri.

Dacă vedem aşa de multe neputinţe şi dacă Dumnezeu priveşte la noi deşi avemmilioane şi milioane de neputinţe pe care noi nu le cunoaştem şi pe toate leleagă şi pe toate le vindecă şi cu roua milei Sale ne aduce la pocăinţă şi nuvoieşte să ne pierdem, ci până în ceasul cel mai de pe urmă ne aşteaptă să neîntoarcem, să ne pocăim ca să dobândim împărăţia cea veşnică a Lui, să ne fie

milă şi nouă de fratele, aducându-ne aminte că şi el e om şi mai ales greşeşte dinneputinţă şi din neştiinţă şi din slăbiciunea inimii şi din răutatea satanei. Căciaşa cum greşim noi, aşa greşeşte şi el. De aceea să ne fie milă unuia de altul, să

purtăm sarcina unul altuia, ca să împlinim Legea lui Hristos, adică legeadragostei care ne porunceşte iubirea de vrăjmaşi.

Iubiţi credincioşi, trecem la alt lucru. Astăzi Biserica lui Hristos ceadreptmăritoare sărbătoreşte Acoperământul Maicii Domnului. Sărbătoare mare

pentru Biserica lui Hristos şi pentru tot creştinul.

Mai întâi să ştim cum a luat fiinţă praznicul acesta. Aceasta s-a întâmplat înConstantinopol, pe vremea împăratului Leon cel înţelept, care a fost un împăratcreştin şi a făcut mult bine Bisericii lui Hristos. De aceea Dumnezeu a vrut ca întimpul împărăţiei lui să se facă o minune ca aceasta. Se făcea o priveghere detoată noaptea spre Duminică la Biserica din Vlaherne, care se afla pe malulmării, unde era hramul Maicii Domnului. Şi acolo la biserică era multă lumeadunată, fiind biserică mare. Şi s-a întâmplat că a venit la biserică şi SfântulAndrei, care se făcuse şi se zicea nebun pentru dragostea lui Hristos, după ce

auzise de la Apostolul Pavel că cel nebun al lui Hristos este mai înţelept decâttoată lumea.



Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos stătea în biserică în timpul privegherii,la ceasul al patrulea din noapte, adică la ora zece noaptea. Şi a ridicat ochii însus deasupra norodului în biserică şi a văzut pe Maica Domnului că ţinea unomofor, adică un brâu aşa cum e omoforul la arhierei. Omoforul acesta strălucea

mai mult decât soarele şi îl ţinea deasupra poporului. Maica Domnului eraînconjurată de toţi îngerii cerului şi de toţi sfinţii, cel mai aproape de dânsa fiindSfântul Ioan Botezătorul şi Sfântul Ioan Evanghelistul. Şi a auzit -o pe MaicaDomnului zicând aşa: „Împărate Ceresc, primeşte pe tot omul care se roagă Ţieşi cheamă numele meu întru ajutor, ca să nu plece nimeni de la faţa meaneajutorat şi neascultat” (Acatistul Acoperământului Maicii Domnului, icosul10). Stând aşa Sfântul Andrei şi având mintea curăţită prin raza Sfântului Duh, azis către ucenicul său, Epifanie: „Fratele meu, oare vezi tu pe Împărăteasatuturor cum acoperă poporul în biserică cu Sfântul ei acoperământ şi auzi cumse roagă pentru toată lumea şi cum mijloceşte pentru noi, oamenii, în bisericaaceasta?”.

Îndată ce a zis cuvintele acestea – auzind şi Epifanie rugăciunea cu care se rugaea Mântuitorului – deodată a dispărut vedenia din biserică.

Şi au păstrat ei taina aceasta o vreme, iar mai pe urmă au spus patriarhului şialtora că Maica Domnului a fost în biserică în noaptea aceea, la priveghere şi aacoperit poporul cu dumnezeiescul ei acoperământ. Şi din acel an a început a seserba, mai întâi la Constantinopol, apoi în Rusia şi la alte popoare creştine,

sărbătoarea aceasta, care se cheamă în ruseşte Pocrov, adică AcoperământulMaicii Domnului.

Astăzi, când sărbătorim Acoperământul Maicii Domnului, au sosit la noi mila şiîndurările ei.

Fraţii mei, după Prea Sfânta şi de viaţă făcătoarea Treime, în ceruri, nu existăaltă persoană, altă faţă mai înaltă pe scara duhovnicească decât MaicaDomnului. Aşa ne învaţă Biserica lui Hristos şi toţi dumnezeieştii învăţători ai

Bisericii. Deci, pentru că Dumnezeu a înălţat pe Maica Domnului la atâta slavăşi cinste veşnică, ca să fie mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără deasemănare decât Serafimii (Axionul Maicii Domnului), adică mai presus detoate cetele îngereşti cu slava, cu puterea şi cu darul, să ştiţi că prin rugăciunilePrea Curatei Maici a lui Dumnezeu se ţine lumea aceasta până astăzi.

Mila Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a Părintelui Său şi a Prea Sfântului Duh, adică a Prea Sfintei Treimi, care coboară pestetoată lumea, este numai prin mijlocirea Maicii lui Dumnezeu, care este Mama

noastră cea din ceruri. Avem o mamă duhovnicească, ce mijloceşte şi pururea



se roagă pentru toate popoarele de pe faţa pământului, dar mai cu seamă pentru popoarele creştineşti.

Aşa Maica milei, Maica milostivirii, Maica cea pururea cinstită şi prea

nevinovată şi mai presus decât toată făptura, când se dezlănţuie pe faţa pământului războaie între popoare şi răutăţi, Maica Domnului mijloceşte îngenunchi înaintea Prea Sfintei Treimi să le potolească şi să le liniştească, să -I fiemilă de atâta amar de oameni care mor vinovaţi sau nevinovaţi. Când seîntâmplă secetă pe faţa pământului şi nu plouă şi pier dobitoacele şi păsările, sau cum zice proorocul Ieremia, că „boul va rage de secetă şi s -a uscat iarba

pământului şi ne mor dobitoacele în turme”, când e atâta secetă că ţipă păsărilede sete în văzduh, Maica Domnului pleacă genunchii şi se roagă: „Doamne, dă -le ploaie. Ştiu că Ţi-au greşit, ştiu că Te-au amărât, Doamne, ştiu că merită

pedeapsă, ştiu că merită să-i risipeşti pe toţi pentru păcate, ca toţi să moară desete. Dar tinde mila Ta, adu-Ţi aminte de neputinţa omului, adu-Ţi aminte căsunt ţărână şi greşesc din neputinţă, greşesc din răutatea diavolului care cautăsă-i piardă”. Şi aşa pleacă mila Mântuitorului, Care trimite iarăşi ploaie şi nor pe

pământ.

Când pornesc din radă vapoare încărcate cu bogăţii mari şi cu mult popor, peoceane şi pe mări şi se ridică f urtuni mari, tulburări ale stihiilor şi este cuneputinţă să mai scape vapoarele din acele furtuni, atunci Prea Curata Stăpânăaduce ruga ei peste acea corabie în care se roagă în genunchi, unul, cu credinţă.

Şi iată că acel unul – cum spune Sfântul Efrem – salvează prin mijlocirea MaiciiDomnului o corabie. Ea zice: „Doamne, adu-Ţi aminte de cei din corabie; suntnecredincioşi, sunt trufaşi, sunt mândri, sunt curvari, sunt cămătari, suntnegustori iubitori de argint şi nu Te cunosc pe Tine, dar iată că înlăuntrulcorabiei o biată văduvă strigă către mine: Doamne, nu ne îneca; MaicaDomnului, du-ne la liman, ajută-mă să ajung acasă, că am copii mici şi nu arecine să-i îngrijească”.

Aţi auzit? Prea Sfântul Dumnezeu, pentru rugăciunile acelei văduve, pe care I le

aduce Maica Domnului, Îşi întoarce mânia Sa, se liniştesc valurile mării, face sărăsară din nou soarele şi ajunge corabia cu bine la liman.

Când este boală pe faţa pământului sau fel de fel de epidemii, ciumă sau tifossau câte boale trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, când mor copiii, mor

părinţii, mor fraţii şi surorile şi se despart unii de alţii, ea le aduce scăpare. Nimeni nu are putere să aducă sănătate lumii, decât Bunul Dumnezeu. CăciMaica Domnului, ca o Maică prea bună, cade iar în genunchi şi se roagă:„Doamne, trimite sănătate şi fă văzduhul să le fie sănătos. Doamne, ridică

osteneala şi durerea de pe văduve şi de pe copii, de peste sărmani şi de peste totomul, că sunt mulţi, Doamne, care mă cheamă în ajutor şi voiesc ca prin



rugăciunile mele să capete mila şi îndurarea Ta”. Şi aşa boala şi molima şi oricealtă durere, încetau cu darul lui Hristos, când nici doctorii nu mai ştiau ce săfacă cu atâţia morţi, cu atâţia răniţi, cu atâţia care transmit boală. Iar MaicaDomnului se străduieşte ca pe toţi să-i facă sănătoşi şi pe toţi să-i mângâie.

S-au zidit în lume închisori şi sunt atâtea boale pentru oamenii care au greşit luiDumnezeu, că zice: „Cel ce păcătuieşte împotriva Ziditorului său, să cadă înmâinile doctorului” (Iisus Sirah 38, 15). Aşadar şi boala şi temniţa sunt pentrucă am mâniat pe Dumnezeu. Dar Dumnezeu ştie şi atunci, undeva în temniţeleacelea, pe cei care poartă lanţuri la mâini şi la picioare şi se chinuie şi văzând căn-au altă nădejde, îşi îndreaptă gândurile lor către Prea Curata, Prea SfântaMaica Domnului, Fecioara, izvorul milei şi al îndurării: „Maica Domnului,scoate-mă de aici; am greşit, ne rugăm Ţie. Tu poţi să dai un gând bun stăpâniriicare ne-a robit aici, căci Tu poţi să-i îmblânzeşti pe stăpânitori; scoate-ne deaici, că e greu. Dă drumul la tot deţinutul” – cum s-a întâmplat în ţara noastră.Cine a făcut această milă şi îndurare? Maica Domnului, Prea Curata şi PreaSfânta Maică a milei. Ea le-a dat conducătorilor ţării gând bun şi dragoste, încâti-a eliberat, cu condiţia să fie cuminţi de acum înainte. Aşa a făcut MaicaDomnului cu cei de la închisori, cu cei din boale, cu cei de pe mare şi cu toţi de

pe uscat.

Dar să vedem ce va mai face Maica Domnului în viaţa noastră. În casele unora,după cum vine la urechea noastră, este mare tulburare. Nu se împacă soţul cu

soţia, nu se iubesc fraţii, se bat, se judecă, se ceartă – neorânduială. Şi atunci,văzând biata mamă atâta zbucium în familia ei sau tata sau bunicul, care e maicredincios, pune mâna pe un Acatist al Maicii Domnului, îngenunchează undevasingur într-o cameră şi începe a se ruga: „Maica Domnului, linişteşte casanoastră, linişteşte pe tata, pe mama, pe copii, pe ceilalţi, şi dă-le înţelegere,dragoste, alinare”. S-a dus ura, s-a risipit iuţirea, tulburarea, dorinţa derăzbunare şi s-a liniştit familia. De cine? Maica Domnului, cu mila ei, cuîndurarea ei, a coborât mila lui Dumnezeu peste acele suflete care o cheamă înajutor.

Dar avem şi ceata monahilor şi monahiilor care duc mare război contra firii.Căci spune dumnezeiescul Scărar: „Monahul este sila necontenită a firii şităierea voii până la moarte”. Călugărul este un ostaş al lui Dumnezeu care seluptă cu firea sa până la ultima suflare. Firea cere mâncare şi el se luptă să

postească; firea cere somn, el priveghează; firea dă îndemnul la lucruri deşarte,el se luptă să păzească curăţia şi nici cu mintea să nu greşească lui Dumnezeu;firea cere răzbunare, avere sau slavă, el se luptă pentru smerenie, pentru sărăcieşi pentru gânduri de umilinţă şi cele asemenea (Exaimeronul Marelui Vasile,

aşezăminte călugăreşti, 1855).



În războiul nevăzut al fiecărui suflet de creştin, şi mai cu seamă al monahilor,cea mai mare ajutătoare şi ocrotitoare este Maica Domnului, Maica milei şi amilostivirii. El se roagă Mântuitorului să-l izbăvească de toate patimile trupeşti:„Doamne, nu-mi lăsa în primejdie fecioria, depărtează gândur ile necurate de la

inima mea, de la mintea mea. Nu vreau nici cu gândul să-Ţi greşesc, pentru căam auzit că se poate preacurvi chiar numai în gând”. Şi atunci, Maicamilostivirii linişteşte ispitele acelui călugăr sau călugăriţe şi le dă gând liniştit,gând curat în inimă şi aşa este slava şi mila Prea Sfintei Maici a Domnului pestecei ce duc viaţă curată şi în feciorie. Ea este pururea grabnică ajutătoare şi

pentru monahi şi pentru monahii şi pentru tot creştinul care are sfântul şidumnezeiescul botez.

Dar, fraţilor, vine ceasul cel mai de pe urmă, când fiecare din noi avem sătrecem pragul acestei vieţi. Va veni moartea azi, mâine, poimâine; nu ştim cândvine ziua aceea. Vai de noi şi de noi în vremea morţii! Spaima va fi mare, căcisatana – cum se arată în Războiul nevăzut – toată viaţa luptă să ne ducă prin

păcate la iad, la veşnica muncă, dar niciodată nu dă el atâta luptă ca în vremeamorţii.

Să se ştie că patru sunt asupririle cele mai primejdioase cu care ne dă războivrăjmaşul în vremea morţii. Întâi este războiul împotriva credinţei; al doilea,împotriva nădejdii; al treilea, împotriva smereniei, cu slava deşartă şi cumândria; al patrulea, cu nălucirile cele de multe feluri şi prefacerile slujitorilor

nedreptăţii în îngeri de lumină.

Şi ne învaţă Sfântul Nicodim Aghioritul în ce chip trebuie a se lupta cinevaîmpotriva acestor mari asupriri şi grele ispite din vremea morţii. Şi iată cum:când vrăjmaşul va începe a ne da război cu mincinoasele lui apucări pringânduri de necredinţă în mintea noastră, atunci trebuie să ne tragem înapoidegrabă, de la minte la voire, zicând: „Du-te înapoia mea, satano, tată alminciunii, căci nu voiesc nici măcar să te aud pe tine, fiindcă destul îmi este miea crede cele ce crede Biserica cea sfântă a lui Hristos!”. Şi să nu dăm loc în

inima noastră gândurilor necredinţei, precum este scris de înţeleptul Solomon:„De se va sui peste tine duhul celui puternic – adică al vrăjmaşului – să nu-ţilaşi locul tău” şi dacă vrăjmaşul şarpe îţi va aduce îndoială în ce crede Biserica,nu-l băga pe el în seamă şi să nu răspunzi lui. Ci văzând minciuna şi viclenialui, fereşte-te foarte de el. Iar dacă eşti puternic în credinţă şi în gând şi voieştisă faci pe vrăjmaşul de ruşine, răspunde lui: „Biserica crede adevărul”. Şi de-ţiva zice ţie: „Ce este adevărul?”, zi lui: „Acela pe care îl crede Biserica” şi

pururea fii în gând cu rugăciunea către Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Iar când ne va război cu deznădejdea, să ne aducem aminte de mila şi bunătatealui Dumnezeu, Care a venit în lume să moară pentru noi, păcătoşii.



Când ne va război cu slava deşartă şi mândria, să ne socotim că suntem praf şicenuşă şi să punem toate isprăvile noastre pe seama lui Dumnezeu. Să necunoaştem cu adevărat greutatea păcatelor şi a răutăţilor noastre, dar să nudeznădăjduim de mila lui Dumnezeu, căci auzi ce zice Duhul Sfânt: „Mântui -va

Domnul sufletele robilor Săi şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc spre Dânsul” (Psalmii 33, 21).

Iar dacă ne vor da nouă război cu nălucirile şi preface rile lor în chip de îngeri delumină, să stăm tare întemeiaţi în smerenia cugetului nostru şi să zicem:„Schimbaţi-vă, ticăloşilor, în întunericul vostru, că mie nu îmi trebuie vedenii!

Nu am trebuinţă în acest ceas decât de mila lui Dumnezeu şi de milostivireaLui”. Şi chiar de ai cunoaşte că multe din semnele arătate ar fi de la Dumnezeu,întoarce-te de la dânsele şi goneşte-le departe de la tine cât poţi. Şi să nu te temică nu place lui Dumnezeu acest lucru şi această întoarcere a ta ce o faci,socotindu-te nevrednic de acele vedenii. Căci dacă vedeniile ar fi de laDumnezeu, El ştie să te curăţească prin ele şi nu-I va părea rău dacă tu legoneşti. Pentru că Cel ce dă dar celor smeriţi, nu îl ia pe el de la dânşii pentrulucrurile ce le fac unii ca aceştia din smerenie.

Aşadar, ţineţi minte, fraţii mei, că acestea sunt armele cele mai de obşte pe careobişnuiesc vrăjmaşii noştri draci a le unelti împotriva noastră în ceasul cel maide pe urmă al morţii. Şi fiecăruia îi dă război după plăcerile şi patimile la care îlcunoaşte că este supus mai mult. Şi să nu uiţi a cere cu toată inima în ceasul

acela ajutorul rugăciunilor Prea Sfintei şi Pr ea Curatei Maici a lui Dumnezeu şigrabnicul ei ajutor te va izbăvi şi va aduce peste sufletul tău mila ei şi îndura reaPrea Puternicului Dumnezeu! Amin.



Părintele Ilie Cleopa despre Maica Domnului

La sfârşitul anului 2005, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declaratcă se are în vedere deschiderea procesului de canonizare a Părintelui Cleopa şitrecerea sa în rândul sfinţilor, în calendar, cu numele: Cuviosul Cleopa de laSihăstria.

***

1. Părintele Cleopa avea mare evlavie la Maica Domnului, ”ÎmpărăteasaHeruvimilor şi a Serafimilor şi Stăpâna noastră?”. De aceea nu era zi în care să -ifi rămas necitit Acatistul Bunei Vestiri şi câteva canoane din Bogorodicina.

2.Spunea Părintele Cleopa: ”Ştiţi voi cine-i Maica Domnului? Ea esteÎmpărăteasa Heruvimilor, Împărăteasa a toată făptura, cămara întrupării luiDumnezeu-Cuvântul, uşa luminii, că lumina cea neapropiată gânditoare prin eaa venit în lume. Ea este uşa vieţii, că Viaţa Hristos prin ea a intrat în lume. Eaeste poarta cea încuiată prin care n-a trecut nimeni decât Domnul, cum spuneProorocul Iezechiel”.

3. Mai spunea: ”Maica Domnului este scara către cer, pod către cer; porumbiţa

care a încetat potopul păcatelor, precum porumbiţa lui Noe a adeverit încetarea potopului. Este cădelniţa dumnezeiască, căci a primit focul dumnezeirii şiBiserică a Preasfântului Duh. Maica Domnului este Mireasa Tatălui, MaicaCuvântului şi Biserica Duhului Sfânt”.

4.Spunea iarăşi: ”Când vezi icoana Maicii Domnului cu Pruncul Hristos în braţe, tu ştii ce vezi acolo? Cerul şi pământul! Cerul este Hristos, Cel mai presusde ceruri; Ziditorul cerului şi al pământului. Iar Maica Domnului reprezintă

pământul, adică toate popoarele de pe faţa pământului, că ea este din neamul

nostru. Este din seminţie împărătească şi arhierească”.



5.Zicea bătrânul: ”Braţele Maicii Domnului sunt mult mai puternice decâtumerii heruvimilor şi ale prea fericitelor tronuri. Deci pe cine ţine FecioaraMaria în braţe? Voi ştiţi pe cine ţine? Pe Cel ce a făcut cerul şi pământul şi toatecele văzute şi nevăzute”.

6. Iarăşi spunea: ”Ştiţi voi cine este Maica Domnului şi câtă cinste, câtă putereşi câtă milă are? Este mama noastră, că are milă şi de săraci şi de văduve şi decreştini. Pururea se roagă Mântuitorului Hristos pentru noi toţi”.

7. Aproape în fiecare predică Părintele Cleopa îi întreba pe creştini: ”Aveţi voiicoana Maicii Domnului în casă?”, ”Dar candeluţă la icoana Maicii Domnuluiaveţi?” Şi îi sfătuia: ”Să luaţi ocrotitoare şi ajutătoare pe Maica Domnului,Mama noastră din cer şi de pe pământ! Împărăteasa cerului şi a pământului!

Dacă o veţi lua pe ea ocrotitoare, citindu-i dimineaţa un acatist cu candeluţaaprinsă şi seara un paraclis, veţi avea ajutor şi în timpul vieţii şi în clipa morţii şi

în ziua Judecăţii… Ştiţi voi cât poate Maica Domnului înaintea TronuluiPreasfintei Treimi? Dacă nu era ea, cred că lumea aceasta se pierdea cu multmai devreme!”

8. Celor care dădeau slujbe la biserică, le zicea: ”Aici am pus slujbe mari, dardacă omul acasă nu face nimic, se împlineşte ceea ce zice în Sfânta Scriptură:Când unul se roagă şi celălalt nu se roagă, unul zideşte şi celălalt strică! Atât vădau: după rugăciunile de dimineaţă să citiţi Acatistul Bunei Vestiri cu candeluţaaprinsă. O să vedeţi că Maica Domnului este grabnic ajutătoare!”



9.” Tinerilor care voiau să se căsătorească, le dădea sfaturi, îi binecuvânta, lefăcea pomelnic pentru sfintele slujbe şi le spunea: ”Rugaţi-vă la MaicaDomnului cu post şi metanii şi citiţi Acatistul Bunei Vestiri!”

10. “Zicea iarăşi ucenicul: ”Cât timp am fost ucenic la Părintele Cleopa, el făceade obicei aceasta pravilă: Rugăciunile dimineţii, Acatistul Mântuitorului cucanonul şi Acatistul Maicii Domnului, mai ales al Bunei Vestiri. Iar dacă în ziuaaceea era vreun sfânt care avea acatist, citea şi acatistul sfântului. Apoi citea şila Psaltire şi trei-patru canoane din Bogorodicina (Canoanele Maicii Domnului).Apoi vorbea cu credincioşii care veneau la sfinţia sa.”



Mult pot şi Sfinţii lui Dumnezeu, dar nici unul cât Maica Domnului

Să aveţi mare evlavie, fraţilor, la Fecioara Maria şi fericită este casa şi familiaaceea care are în casă icoana Maicii Domnului şi în fiecare dimineaţă îi citeşteAcatistul şi cinstitul ei Paraclis şi toţi ştiu rugăciuni către Maica Domnului.

Mult pot şi Sfinţii lui Dumnezeu, dar nici unul cât Maica Domnului. Dacă nu era Maica Domnului în ceruri, între Sfânta Treime şi noi, lumea asta se

pierdea de mult. Ea pururea stă în genunchi şi se roagă Preasfintei Treimi. Eaeste a patra faţă duhovnicească din ceruri. Întâi este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt,adică Sfânta Treime, apoi a patr a este Maica Domnului.

Auziţi cum cântă Biserica: Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi maimărită fără de asemănare decât serafimii… Aţi auzit? De ce? Ea a purtat în

pântecele ei pe cel ce a zidit serafimii şi heruvimii din nefiinţă. Ea n-a purtat unsfânt în pântecele ei; ci pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cel ce a făcut heruvimii şiserafimii numai cu gândirea, pe care L-a purtat în pântecele ei. Şi ea n-areîmpărtăşire de Dumnezeu cu participare, cum au heruvimii sau serafimii sau

prea fericitele tronuri.

(Ne vorbeşte părintele Cleopa vol. 7, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 22)



Acoperământul Maicii Domnului cel mai lat decât norul

Câtă slavă are Maica Domnului! Auziţi ce spune în Acatistul SfântuluiAcoperământ: „Bucură-te, acoperământul lumii, cel mai lat decât norul". Un nor

poate să acopere un oraş, o ţară, dar Maica Domnului cu acoperământul şi cumila ei acoperă toate popoarele lumii, că atâta putere a primit de la Mântuitorul.

Oricine şi oriunde o cheamă: în pădure, în pustie, la câmp, în cetate, în casă, laînchisoare, oriunde ar fi, ea aude, pentru că este pusă acoperitoare şimijlocitoare a întregii lumi către Dumnezeu.

(Părintele Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie,Edi tur a Teognost, Clu j-Napoca, 2004, p. 151 )



Părintele Arsenie Boca ne vorbeşte despre Maica Domnului

Nu se poate vorbi numai despre Maica Domnului. Ea e prevăzută de Providenţăîndată după căderea omului. Deci pomenirea Ei pune din plin problema refaceriiomului. Primul om refăcut, e Iisus, Fiul Ei şi toţi ucenicii lui Iisus, deci Ea e şiMaica Bisericii.

A fost instituită, chiar de Iisus, când era pe cruce, ca maică a creştinătăţii, cândi-a dat pe Ioan de fiu şi lui Ioan i-a dat-o pe Ea de maică.

Dacă viaţa noastră s-ar reduce numai la viaţa aceasta, cea între leagăn şimormânt, toată zdroaba vieţii ar fi fără sens. Dar viaţa noastră nu e numai atâta. Ştim de la Iisus, că vom purta şi chipul pe care ni l -a arătat El, schimbându-Sela faţă. Aceasta încă, când Se va naşte în noi Iisus, aşa cum S-a născut în SfântaFecioară. Prin asceză şi iubire sufletul nostru trebuie să ajungă la curăţia sufletului

fecioară, în care se va naşte chipul nostru veşnic.

Nu e prin urmare numai o urmare a Domnului, o „imitatio Christi”, ci şi ourmare a Maicii Domnului. Iar Maica Domnului n-a fost scutită de nici una dindur erile omeneşti. De mică a cunoscut refugiul şi prigoana lui Irod. Sabiadurerilor a fost profeţită pentru sufletul Ei.

Ea e modelul desăvârşit de curăţie şi iubire, duse până la jerfă: dovadă, că puţinierau până sub crucea Răstignitului şi printre cei puţini, era Maica Domnului.



Tot aşa, pe lângă orice răstignit al vieţii acesteia, puţini mai rămân pentru elcătre Dumnezeu şi printre cei puţini, e Maica Domnului. – Căci, spre a ajunge larefacerea noastră, trebuie să trecem prin multe răstigniri şi avem trebuinţă de oinimă de mamă pentru noi către Dumnezeu.

Dumnezeu ne părăseşte uneori; sfinţii nu sunt ascultaţi, dar iubirea de mamăîntoarce asprimea Dreptăţii lui Dumnezeu din nou în iubire.

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, „Cuvinte vii”, Editura Char isma, Deva,2006

“Când te-a lepădat Dumnezeu şi nici sfinţii nu se mai roagă pentru tine, a mairămas cineva care nu te-a părăsit: e Maica Domnului, iar Maica Domnului eascultată.„Între robii lui Dumnezeu şi Maica lui Dumnezeu e o deosebire fără margini” – zice Sfântul Ioan Damaschin. Dacă Moise, un rob, poate, prin rugăciunea lui, săoprească urgia lui Dumnezeu şi nu-L lasă să se răzbune pe închinătorii la idoli,

– cu atât mai mult rugăciunea Sfintei Fecioare Maria, va opri să nu cadă urgiadivină, peste păcătosul popor creştin.



Al VII-lea Sobor ecumenic, având în vedere rătăcirile ereticilor despre Sfinţi şidespre MaicaDomnului, hotărăşte: „A cinsti şi a mări mai întâi pe Născătoareade Dumnezeu: mai înaltă decât toate puterile cereşti; iar de asemenea şi pesfintele Puteri îngereşti, fericiţii şi întru tot lăudaţii Apostoli şi Prooroci, pe

sfinţii mucenici, morţi pentru Hristos, pe sfinţii şi de Dumnezeu purtătoriidascăli şi toţi drepţii cuvioşi bărbaţi şi a cere mijlocirea lor, pentru că ei ne potapropia de împăratul tuturor – Dumnezeu.”

Şi cântă Biserica: „Sub milostivirea Ta scăpăm Stăpână, Născătoare deDumnezeu Fecioară ! Întru rugăciunile noastre nu ne lăsa pe noi în scârbe, ci nemântuieşte din nevoi: Una, curată, Binecuvântată: Preasfântă Născătoare deDumnezeu.”

Părintele Arsenie Boca: “Maica Domnului nu ne părăseşte niciodată “

“Când te-a lepădat Dumnezeu şi nici Sfinţii nu se mai roagă pentru tine, a mairămas cineva care nu te-a părăsit: e Maica Domnului, iar Maica Domnului eascultată”

Binecuvântarea Maicii Domnului fie asupra ta, a noastră, a tuturor!



Sfântul Cuvios Maxim, mărturisitorul - Înfăţişarea Maicii Domnului

Scriptura vorbeşte despre înfăţişarea Sa trupească şi despre podoabele Ei, căcitotul la ea a fost minunat, faimos şi vestit. Căci îi plăcea să înveţe şi era oucenică bună, păstrând orice cuvânt bun şi plină de cugetare la dumnezeieştile

Scripturi şi de toată înţelepciunea, căci urma să se facă Maică a Cuvântului şiînţelepciunii lui Dumnezeu, potrivită cuvântului şi vestirii prin viu grai, dupăcum este scris: deschis-a gura sa cu înţelepciune şi a pus rânduială limbii sale,căci acestea sunt cuvintele lui Solomon spuse despre ea şi următoarele: aîmbrăcat tăria şi frumuseţea sa prin harul şi tăria care s-au născut din ea şi s-aîmbrăcat în frumuseţe.

Bine este, cu adevărat şi un lucru foarte potrivit să pomenim şi aceste cuvintece-şi urmează unele altora. Femei fără număr au avut bogăţii spirituale sau

materiale. Multe au avut putere, dar tu le-ai întrecut pe toate prin fire şi princunoaştere, ai sporit mai mult decât toate în harul dumnezeiesc printr -o naşteremai presus de fire.

(Sfântul Cuvios Maxim, m ărturisitorul, Viaţa Maicii Domnului, tradusă dediacon Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1998, p. 13)



Sfântul Andrei, cel nebun pentru Hristos - Acoperământul Prea SfinteiNăscătoare de Dumnezeu

La Paraclisul Sfintei Soros (în partea de sud a Bisericii Vlaherna există Paraclisul Sfintei Soros, unde se păzeau veşmântul, giulgiul şi o parte din brâulPrea Sfintei Născătoare de Dumnezeu), care se află în Biserica din Vlaherne, sefăcea odată priveghere de toată noaptea.

Acolo a mers odată şi fericitul Andrei, făcând cele obişnuite ale sale, precum şiEpifanie împreună cu un rob al său.

Epifanie avea obiceiul să stea cât timp putea, o dată până la miezul nopţii şi altădată până dimineaţa.

Era aproape al patr ulea ceas di n noapte (după ceasul bizantin), când fericitul Andrei o văzu pe Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu Maria înaintând de lauşile împărăteşti către jertfelnic. Părea foarte înaltă şi avea un alai de Sfinţicinstit şi strălucitor, purtând haine albe. În mijlocul lor se deosebeau Cinsti tul

Înaintemergător şi Ioan Teologul, care stăteau la dreapta şi la stânga Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Dintre acei purtători de haine albe, uniimergeau înainte, iar alţii le urmau, cântând imne şi cântări duhovniceşti.



Când s-a apropiat de amvon, Cuviosul i -a spus lui Epi fanie:- Vezi, fiul meu, pe Doamna şi Stăpâna lumii? - Da, cinstite Părinte, - a răspuns tânărul.

Între timp Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu a îngenuncheat şi s-a rugatmultă vreme. Îl ruga pe Fiul ei pentru mântuirea lumii şi îşi uda cu lacrimisfânta ei faţă. După rugăciune a intrat în Jertfelnic, unde s-a rugat pentrucredincioşii care privegheau.

Când şi - a împlinit rugăciunea, şi -a scos de pe capul ei cel preacurat maforiul ( maforiul este un veşmânt al Maicii Domnului care seamănă cu o eşarfă, daracoperă şi capul şi se închipuieşte în iconografie totdeauna prin culoarea roşuînchis) ei cel strălucitor cu o mişcare cuviincioasă şi plină de har şi aşa cum o

vedeau, înaltă şi impunătoare, l -a întins cu preasfintele sale mâini caAco perământ (această arătare minunată a Prea Sfintei Născătoare de DumnezeuSfântului Andrei, s-a făcut pricină de a se rândui Praznicul SfântuluiAcoperământ (1 oct.)) deasupra celor din biserică.

Multă vreme au privit amândoi veşmântul întins care iradia o slavădum nezeiască la asemănare cu chihlimbarul.

Cât timp se văzu acolo Doamna Născătoare de Dumnezeu, se văzu şi Sfân tulveşmânt cum răspândea harul lui. Când Aceea a început să urce către cer, aînceput şi dumnezeiescul veşmânt să se strângă puţin câte puţin şi să seîndepărteze dinaintea vederii.

Acest sfânt veşmânt ce îl văzuseră acolo închipuia harul pe care îl dă Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu credincioşilor.

Această vedenie a văzut - o şi Epifanie, cu darul şi cu mijlocirea Cuviosului.

(" Sfântul Andrei, cel nebun pentru H r istos"

Ed.Evanghelismos)



PS Calinic - Bucură-te, bucuria noastră „Acoperă-ne pe noi de tot răul cucinstitul tău Acoperământ!“

Sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului, pe care o vom prăznui peste doarcâteva zile, nu are temei scripturistic. Despre Sfântul Acoperământ s-a scrisdoar în apocrifele: Cuvântul Sfântului Ioan Teologul despre adormirea

Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (aprox. secolul al IV-lea), Urcarea la cer aMaicii Domnului (secolul al IV-lea) şi Adormirea Stăpânei noastre Născătoarede Dumnezeu şi în veci Fecioara Maria (secolul al VII-lea), aceasta din urmă afost scrisă de Ioan, arhiepiscop al Tesalonicului.

Prima atestare documentară a sărbătorii închinate Sfântului Acoperământdatează din secolul al V-lea. Poate că nu s-ar fi luat în discuţie această sfântărelicvă, dacă împărăteasa Pulheria, soţia lui Marcian (450-457), nu ar fi cerut

patriarhului Iuvenalie al Ierusalimului, în timpul celui de-al IV-lea Sinod

Ecumenic de la Calcedon (451), să îi trimită moaştele Maicii Domnului pentru ale aşeza în Biserica Panaghia (a Preasfintei) din Vlaherne, ctitoria sa. Atunci, patriarhul Iuvenalie i-a răspuns că în mormântul Maicii Domnului au fost găsitedoar brâul şi acoperământul său, deoarece Maica Domnului a fost ridicată cutrupul la cer. Cele două relicve, potrivit dorinţei împărătesei, au fost aduse încapitală; brâul a fost aşezat la Chalcoprateia (poarta de bronz), iaracoperământul la Biserica Panaghia din cartierul Vlaherne. Prin mijlocireaMaicii Domnului, ele au devenit palladium, protectoarele capitalei, în special întimpul invaziilor avarilor (626), perşilor (677), arabilor (717), ruşilor (860), darşi în alte împrejurări.



Simbolul dreptăţii, al înfrânării şi al dependenţei omului de Dumnezeu

Acoperământul era un articol vestimentar (Isaia 3, 17), care s-a păstrat custricteţe şi în perioada talmudică. Astfel, femeile purtau un văl sau un şal mai

lung, ce le cădea pe umeri şi pe spate. Ele îl foloseau uneori şi pentru a căra într -însul alimente precum grâu, porumb, orz ş.a. (Rut 3, 15). Cel mai adesea,acoperământul era făcut din păr de cămilă, din ţesături de cânepă sau in; pentrusărbători se purta unul din materiale mai preţioase, precum lâna sau porfira.

Deşi uneori acoperământul Maicii Domnului a fost confundat cu brâul ei,descoperit odată cu acoperământul în mormântul din Ghetsimani şi păstrat, deasemenea, în Constantinopol, în biserica Chalcoprateia, ele sunt în realitate douărelicve diferite. Fără îndoială, brâul era un alt obiect vestimentar, întâlnit laorientali, care a apărut din motive practice, pentru a încinge hainele lungi şilargi, mai ales în cazul preoţilor vetero-testamentari. Brâul era şi practic, dar şiestetic. Ulterior, Isaia i-a dat şi o interpretare simbolică (Isaia 11, 5), văzând în

brâu simbolul dreptăţii, al înfrânării şi al dependenţei omului de Dumnezeu.Practica acoperirii capului a fost preluată de primii creştini, apoi de bizantini.

Spre deosebire de acoperămintele pe care le purtau orientalele, acoperământulMaicii Domnului apare în icoane, începând cu secolul al V-lea, ca fiindîmpodobit cu trei stele, simbol al Pururea Fecioriei Maicii Domnului: înainte, întimpul şi după Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Arătarea Maicii Domnului credincioşilor care se aflau în Biserica Panaghia dinVlaherne se găseşte relatată în viaţa Sfântului Andrei „cel nebun pentru Hristos“(† 956) şi în cea a ucenicului său Epifanie.

Minunea cu acoperământul Maicii Domnului s-a petrecut în timpul împăratuluiLeon cel înţelept (886-912). Se spune că în ziua de 1 octombrie a anului 911, întimpul unei privegheri de toată noaptea în Biserica Panaghia din Vlaherne, pe laora 4 dimineaţa, Sfântul Andrei şi ucenicul său Epifanie au văzut-o pe Maica

Domnului intrând în biserică, fiind însoţită de Sfinţii Ioan Botezătorul şi IoanEvanghelistul, precum şi de alţi Sfinţi. Ajunsă în mijlocul bisericii, ea aîngenuncheat şi a început să se roage atât de intens, încât lacrimile îi scăldaufaţa. După ce s-a ridicat de la rugăciune şi-a scos acoperământul pe care l-aridicat deasupra capului ei, aşa încât să îi acopere pe toţi cei prezenţi în biserică.Deşi a fost vorba despre o minune, Biserica greacă nu a dat amploare acesteisărbători.

Cinstirea Sfântului Acoperământ s-a dezvoltat mai mult în Biserica Ortodoxă

r usă, încă din secolul al XII-lea; de atunci s-a extins în aproape toate BisericileOrtodoxe.



Icoana protectoarei şi mijlocitoarei noastre în faţa lui Dumnezeu

Slujba acestei sărbători a fost alcătuită, în secolul al XII-lea, de AndreiBogoliubov, prinţ de Vladimir. Icoana praznicului redă momentul din Biserica

Panaghia din Vlaherne: Maica Domnului este aşezată pe un nor în mijlocul bisericii, având în mâini sfântul său acoperământ. În planul de sus estereprezentat Hristos, în cel de jos sunt credincioşii, în dreapta şi în stânga MaiciiDomnului sunt cetele sfinţilor, între care Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul IoanEvanghelistul, Profetul David, Sfinţii Apostoli, precum şi ierarhi şi cuvioşi,femeile mironosiţe etc. În amvon se află un tânăr cu aureolă, care este îmbrăcatîn diacon şi ţine în mâna stângă un sul pe care stă scris condacul NaşteriiDomnului („Fecioara astăzi...“), în timp ce cu dreapta pare să dirijeze un cor.Erminia spune că acest tânăr ar fi Sfântul Roman Melodul (secolul al VI-lea),dar acest lucru este puţin probabil. În stânga jos sunt Marcian şi Pulheria, ctitoriiBisericii Panaghia din Vlaherne, iar în dreapta jos, Sfântul Andrei vorbeşte cuEpifanie, probabil despre cele întâmplate în zorii zilei. Graţie acestei revelaţii,iconografii au reprezentat-o pe Maica Domnului Orantă, adică rugându-se şimijlocind ca o împărăteasă înaintea Fiului Său.

Cea mai cunoscută biserică din Constantinopol, dintre cele închinate MaiciiDomnului, a fost Biserica Panaghia din Vlaherne, unde a stat SfântulAcoperământ până în 1087. Anna Comnena relatează, în lucrarea sa istorico-

panegirică Alexiada, cum tatăl său Alexie I, comnenul (1080-1118) a luat cu

sine Sfântul Acoperământ drept protector, iar înaintea luptei de la Dristra(Bulgaria) împotriva pecenegilor, popor semi-nomadic de origine turcă din Asiacentrală, ţinând întins în mâini Sfântul Acoperământ, i-a fost răpit de un vânt

puternic. De atunci i s-a pierdut urma.

Bisericii Panaghia din Vlaherne i-au fost puse temeliile de către împăraţiiMarcian şi Pulheria şi a fost terminată de construit de către Leon cel mare (457-474), care a adăugat Hagiasma (un agheasmatar ridicat pe locul IzvoruluiTămăduirii) şi Lousma (Baia Sfântă, o scăldătoare pentru oamenii bolnavi). A

rezistat pericolelor pe care le-au reprezentat tulburările perioadei iconoclaste;datorită icoanei Maicii Domnului Vlachernitissa, făcătoare de minuni, a rezistatşi altor pericole, dar nu şi incendiului din 1434.

În 1867, turcii au cedat breslei blănarilor greci locul pe care s -a construit o mică biserică, în care au inclus şi Izvorul Tămăduirii. Această biserică a fost preluatăde Patriarhia Ecumenică, care a înfrumuseţat-o cu picturile lui EirenarchosCovas (1964).

Primele biserici închinate prăznuirii Sfântului Acoperământ al Maicii Domnuluis-au construit în Rusia, încă din secolul al XII-lea. Una dintre cele mai



cunoscute, pentru arhitectura sa, este Catedrala Acoperământului - Pocrov - dela Nerl, construită în 1165 de prinţul Andrei Bogoliubov, devenit sfânt. Dealtfel, în jurul anului 1164, la propunerea lui, sărbătoarea a fost trecută încalendar. La Novgorod exista Mănăstirea Zverin cu hramul Sfântului

Acoperământ (secolul al XII-lea), iar în Moscova, în timpul ţarului Ivan celgroaznic (1530-1584), a fost construită Catedrala Sfântului Acoperământ pelocul Bisericii Sfintei Treimi, cunoscută astăzi drept Catedrala Sfântului Vasilecel blajin.

Nici ţara noastră nu duce lipsă de biserici şi mănăstiri, de spitale şi azile,orfelinate şi centre de plasament care sunt puse sub protecţia AcoperământuluiMaicii Domnului. Dintre ele, cele mai cunoscute sunt Schitul Pocrov(Mănăstirea Neamţ) şi bisericile din spitale, având acest hr am, cum este cea dela Spitalul de Recuperare din Iaşi.

Acatistele, paraclisele şi rugăciunile adresate Maicii Domnului ocupă un loccentral în viaţa Bisericii şi a credincioşilor; dintre acestea face parte şi AcatistulAcoperământului Maicii Domnului.



Pr. Nicolae Steinhardt - Maica Domnului ne aşteaptă pe toţi!

Nu-mi este ruşine să mi-o închipui pe Maica Domnului, zbătându-se, cerând,implorând, intervenind, stăruind; după cum nu-mi este ruşine a mi-o închipuicopilăreşte - dar nu eretic - alergând la poarta Raiului cu o chisea de argint în

mână şi cu mahrama pe braţ ca să întâmpine pe mucenicii Fiului ei, să le ureze bun venit, să-i îmbie cu neînchipuit de bună dulceaţă şi să le şteargă sudoareafrunţii şi sângele cu mahrama ei cea sfântă.

De aceea, bună socotim rugăciunea creştineasc ă dinainte de culcare, care uneştecele două evlavii: „O, prea cinstită şi de viaţa făcătoare crucea Domnului!Ajută-mi cu Sfânta Doamnă Fecioară Născătoare de Dumnezeu şi cu toţi sfinţiiîn veci, Amin”.

(Nicolae Steinhardt, Dăruind vei dobândi, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia,2006, pp. 294-295)



Arhimandrit Chiril (Pavlov) - Cuvânt la paraclisul Maicii Domnului despre însemnătatea lucrurilor mărunte din viaţa noastră

Ceea ce eşti păzitoare creştinilor nebiruită şi rugătoare neîncetată către

Făcătorul, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor cisârguieşte ca o bună spre ajutorul nostru, care cu credinţă ne rugăm ţie:Grăbeşte spre rugăciune şi te nevoieşte spre îmblânzire, apărând pururea pecei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu - aşa glăsuieşte deseori cudeosebită înduioşare Sfânta Biserică spre cinstirea şi lauda PreabinecuvântateiFecioare Născătoare de Dumnezeu, aşternând înaintea ei toate rugăciunilenoastre nevrednice şi atribuindu-i ei tot ajutorul cel venit la bună vreme de sus.

Biserica admite ca adevăr neîndoielnic faptul că Acoperământul Preasfintei

Născătoare de Dumnezeu se întinde peste tot neamul omenesc şi îndeosebi peste neamul creştinesc şi peste fiecare dintre noi în parte. PreasfântaFecioară, ca o Maică mult iubitoare, iubeşte tot neamul omenesc, dar cel maimult pe creştini;

Poate ea să rămână indiferentă faţă de viaţa şi soarta oamenilor, să nu poartegrijă de ei, să nu îi acopere cu Acoperământul ei? Rugăciunile ÎmpărăteseiCereşti, săvârşite pentru noi, sunt primite cu bunăvoire de Fiul ei şi Dumnezeu.La rugămintea ei, El a săvârşit prima Sa minune, prefăcând apa în vin în CanaGalileii. Şi această lecţie evanghelică este pentru creştini cea mai



îmbucurătoare dovadă a acelui adevăr, că Maica Domnului mijloceşte în chipneobosit pentru creştini înaintea Fiului ei. Să ne amintim, iubiţilor, această istorie evanghelică şi să ne oprim la ea,cercetând-o mai în amănunt. Să luăm aminte la faptul că evenimentul petrecut în

Cana Galileii nu are, parcă, o aşa de mare însemnătate; totuşi, PreasfântaFecioară nu a lăsat nici acest lucru mărunt al vieţii fără atenţia ei deosebită,încredinţându-ne că Acoperământul ei se întinde peste toată viaţa noastră, pestetoate împrejurările, atât peste cele neînsemnate, cât şi peste cele ce au mareînsemnătate pentru noi.

Viaţa fiecărui om în parte, dar şi a noroadelor întregi, este alcătuită, în princi pal,din mărunţişuri – din grija pentru hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, din satisfacereamodestă a nevoilor modeste, din supărările, necazurile şi bucuriile de zi cu zi.Au loc şi evenimente importante, însă mult mai rar decât cele mărunte, în carese scurge cea mai mare parte a vieţii omeneşti. Aceste mărunţişuri, cu toate că

par neînsemnate, în totalitatea lor au cea mai mare însemnătate – şi trupească şisufletească. Ele fac viaţa noastră amară sau plăcută, anevoioasă sau uşoară. Înfuncţie de ele se formează şi orientarea şi starea morală, caracterul moral aloamenilor. Sub influenţa împrejurărilor fericite unii oameni se desăvârşesc învirtuţi, alţii, dimpotrivă, încep să se afunde în păcate.

Astfel, de exemplu, în bunăstare şi fericire, într -un om sporesc mulţumirea desine, bunătatea, bunăvoinţa, binefacerea, mulţumirea faţă de Dumnezeu, iar într -

altul se dezvoltă iubirea de sine, moleşeala, nepăsarea faţă de nenorocirilealtora, înclinaţia către desfătări şi alte patimi, pe care le poate avea un om bogatşi fericit. La fel se întâmplă şi cu cei ce trăiesc sub povara lipsurilor, subinfluenţa împrejurărilor nefericite: la unii sporesc virtuţile, iar la alţii – patimile;intr-unii iau naştere răbdarea, lăsarea în voia lui Dumnezeu, bărbăţia, sârguinţa,rugăciunea, iar într -alţii – nerăbdarea, cârteala, lenevia, deznădejdea cu urmărileei cele pierzătoare.

Importanţa lucrurilor mărunte din viaţa noastră este foarte mare, de aceea,

este cu neputinţă să le trecem cu vederea şi trebuie să le dăm o atenţie dedouă ori mai mare, ca prin toate mijloacele să fie îndreptate şi să slujeascăspre folosul , spre binele omului .

Şi prima confirmare a acestui lucru o vedem în faptul că Preasfânta Fecioară nutrece cu vederea nici evenimentele, care sunt neînsemnate la prima vedere înviaţa oamenilor, ci ele stau sub Acoperământul ei şi sunt obiectul mijlocirii eiînaintea Iubitului ei Fiu. Cu ce prilej a mijlocit ea către Fiul ei singura dată

pomenită în Evanghelie? – Cu prilejul isprăvirii vinului la nunta din Cana

Galileii. Nu era, oare, un lucru mărunt al vieţii faptul că la nunta se sfârşisevinul, se sfârşise după ce îl băuseră? Se cuvenea, parcă, să dea atenţie acestui



fleac Preasfânta Fecioară Maria – marea Sfântă şi nevoitoare şi cu atât mai mult,Dumnezeu-Omul Iisus Hristos? Şi, totuşi, ce au făcut? Şi Maica Domnului şiHristos au căutat cu milostivire la acest lucru mărunt! Maica Domnului a înţelescu inima ei iubitoare că lipsa vinului la nuntă ar fi pricinuit mâhnire şi mirilor şi

oaspeţilor lor, ar fi întunecat veselia tuturor în cel mai solemn moment al vieţiinoilor căsătoriţi şi le-ar fi lăsat pentru totdeauna o amintire neplăcută. Şi, iată,ea însăşi, fără să o fi rugat altcineva, hotărăşte să-i ajute pe aceşti oameni. MaicaDomnului, după cum se vede, nu socoteşte acest lucru mărunt al vieţii unmărunţiş sufletesc. Şi se îndreaptă rugătoare către Fiul ei – Dumnezeu-Omulspre a înlătura necazul, ce îi aştepta pe oaspeţii chemaţi la nuntă.

Nu mai au vin (I oan 2,3) - Îi spune Ea lui Hristos, rugându-L prin aceastăînştiinţare să-i izbăvească pe noii căsătoriţi de necazul ce părea cu neputinţă deînlăturat. Şi ce face Hristos? Socoteşte El, oare, că acest lucru mărunt al vieţii – lipsa vinului la nuntă şi mijlocirea Maicii Sale sunt nedemne de atenţia Sa? Nu,începătorul nevoinţei, Purtătorul Crucii şi Învăţătorul Hristos spune numai căeste prea devreme pentru împlinirea cererii Maicii Sale, însă nu socoteşte nicirugămintea ei nepotrivită, nici faptul însuşi nedemn de atenţia Sa.

Şi acolo, ca şi în tot locul, le vine oamenilor în ajutor, încredinţându- ne că şinoi trebuie să fim atenţi cu tot ceea ce alcătuieşte viaţa, a noastră şi aaproapelui nostru. Căci în viaţă nimic nu este neînsemnat şi lipsit deimportanţă. Amin.

Anul 1961

Despre păzirea şi întărirea legăturii noastre cu Preasfânta Născătoare deDumnezeu

Iubiţi fraţi şi surori, istoria Bisericii cunoaşte foar te multe exemple ale ocrotiriideosebite şi ale ajutorului, pe care Maica Domnului le-a arătat în general, câteunui popor sau unui oraş întreg şi în special, creştinilor iubitori de Dumnezeu.

Acoperământul Împărătesei Cereşti s-a întins îndeosebi peste Biserica grecilor,ce aveau capitala la Bizanţ – Constantinopol, peste Sfântul Munte Athos şivieţuitorii lui – sfinţii călugări şi peste Pământul nostru rusesc – când strămoşiinoştri se distingeau prin bună cuviinţă şi evlavie, prin credinţă tare şi adâncă .Despre exemplele acestei ocrotiri nu vom vorbi acum, însă ele sunt foartemângâietoare şi preţioase pentru toţi şi în toată vremea.

Acoperământul Preasfintei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu, neînvaţă să avem nădejde vie şi tare în Pronia lui Dumnezeu şi în mijlocirea ei

plină de milă şi atotputernică, îndreptată către noi. Acoperământul ei neîncredinţează în mod grăitor că toată viaţa noastră se află sub influenţa şi



lucrarea binefăcătoare şi mântuitoare pentru noi ale Proniei celei de sus, neîncredinţează că Preacurata Fecioară, la fel ca toţi Sfinţii, este prezentă în viaţanoastră, izbăvindu-ne de mari rele şi nenorociri şi trimiţându-ne de sus

binecuvântare şi ajutor ceresc.

Acoperământul Maicii Domnului şi al sfinţilor ni se arătă în chip diferit. Ni searată prin dăruirea bunătăţilor pământeşti, prin păzirea vieţii noastre şi prinnenumăratele binefaceri, ce se revarsă fără încetare asupra noastră de laDumnezeu, insuflându-ne să-L iubim, să-I mulţumim şi să-L slăvim din toatăinima şi din tot sufletul. Ni se arată chiar în necazurile şi nenorocirile noastre,care ne învaţă să răbdăm, să nădăjduim în Dumnezeu şi să ne lăsăm în voia Luicea întru tot sfântă. Şi, în sfârşit, ni se arată în ajutorul cel mai presus de fire. Edrept, după originea lor, toate lucrările acestea sunt lucrările Proniei luiDumnezeu şi izvorăsc din Dumnezeu, Care, fiind Singurul Stăpân Atotputernicşi Preabun al lumii, toate le cârmuieşte şi pentru toţi este Izvor nesecat al tuturor

bunătăţilor, sufleteşti şi trupeşti. Dar, când revarsă asupra noastră nespuseledaruri ale milelor şi indurărilor, Domnul lucrează prin uneltele harului, alesespecial pentru aceasta.

El a proslăvit cetele sfinţilor Săi, car e fiind plini de har, revarsă harul din belşug tuturor celor ce cer şi se roagă. Totuşi, aşa cum în lumea văzută toatestelele revarsă una şi aceeaşi lumină, dar nu în aceeaşi măsură, aşa şi în lumeaduhovnicească, toţi sfinţii prea măriţi şi proslăviţi de Dumnezeu pot dărui harul

lui Dumnezeu celorlalţi, dar nu în aceeaşi măsură. Maica Domnului, fiind mai presus decât toţi sfinţii, mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără deasemănare decât Serafimii, este cea dintâi mijlocitoare, după Iisus Hristos,

pentru noi înaintea lui Dumnezeu şi cea dintâi, care dăruieşte daruri binecuvântate tuturor celor ce le caută.

Nimeni din cei ce aleargă la Tine nu iese ruşinat, Născătoare de DumnezeuFecioară; ci cerând dar bun, primeşte dăruirea către cererea cea d e folos -aşa crede şi învaţă Sfânta Biserică.

Însă, că acest Izvor nesecat al tuturor bunătăţilor, duhovniceşti şi trupeşti, să fiedeschis totdeauna pentru noi, ca noi să fim totdeauna vrednici deAcoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, trebuie să ne străduim dinrăsputeri să păzim şi pe cât va fi cu putinţă, să întărim legătura noastră lăuntricăcu ea. Cu cât mai strânsă va fi legătura duhovnicească între noi şi Preasfânta

Născătoare de Dumnezeu, cu cât mai puternică va fi legătura noastră lăuntricăcu ea, cu atât mai mult şi mai des ne vom bucura de atotputernicul eiAcoperământ şi vom primi de la ea mari mile.



Dar ce măsuri, vom fi întrebaţi, trebuie să luăm pentru a păzi şi a întări aceastălegătură duhovnicească cu Împărăteasa Cerească? – Aceleaşi măsuri, care ajutăla apropierea dintre oameni şi întăresc legăturile de prietenie între ei. În viaţa obişnuită de zi cu zi, mai mult decât orice, îi apropie pe oameni

revederile dese, discuţiile ziditoare, schimbul de gânduri şi simţăminte. Aceleaşilucruri sunt necesare şi pentru păzirea şi întărirea legăturii noastre lăuntrice cuMaica Domnului. De aceea, adresările dese în rugăciune către Pr easfânta

Născătoare de Dumnezeu şi contemplarea plină de evlavie a acelei măreţii, ce oînalţă deasupra tuturor fiinţelor pământeşti şi cereşti – sunt cele dintâi condiţiispre a păzi şi a spori legătura noastră duhovnicească cu ea. Ştim că mulţi sfinţinevoitori prin rugăciune neîncetată către Preasfânta Fecioară Maria au izbutit săintre în legături filiale desăvârşite cu ea, atât de apropiate, încât s-au învrednicitsă fie vizitaţi în chip văzut de aceasta, cum li s-a întâmplat, de exemplu,Sfântului Grigorie al Neo-Cezareei, Cuviosului Serghie de Radonej, CuviosuluiSerafim de Sarov şi multor, multor altora. Să ne străduim şi noi, iubiţi fraţi şisurori, cât mai des cu putinţă şi mai sârguincios să alergăm cu rugăciuni cătreCereasca noastră Împărăteasă.

Dacă în îndeletnicirile noastre obişnuite ne sunt cu neputinţă rugăciunileîndelungi, pe care le săvârşeau marii nevoitori, atunci cele mai scurte şisăvârşite cu atenţie – întotdeauna vor fi cu putinţă.

Cine şi ce ne va putea împiedica să citim la pravila de dimineaţă şi de seară, cu

osârdie, cu dragoste şi evlavie câteva rugăciuni către Maica Domnului? Cine şice ne va putea împiedica să mergem la slujbele bisericeşti, îndeosebi în zi lele desărbători şi duminici ca, lepădând toate grijile lumeşti, să ne îndreptăm curugăminţi osârdnice către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu? Să ne străduimsă sporim rugăciunile noastre către Împărăteasa Cerească – atât pe cele de acasă,cât şi pe cele obşteşti. Un exemplu bun de urmat să ne fie în această privinţă

binecredincioşii noştri înaintaşi, care nu numai la vreme de necaz, ci în toatăvremea se îndreptau cu rugăminţi osârdnice către Preasfânta Născătoare deDumnezeu şi de multe ori primeau de la ea ajutor minunat şi mai presus de fire.

Nici pe noi nu ne va lăsa să pierim, ci totdeauna ne va ajuta şi ne va mântui, devom alerga la ea mai des şi cu mai multă însufleţire, strigând şi suspinând dininimă.

Să ne amintim, totuşi, iubiţi fraţi şi surori, că nici în viaţa noastră obişnuitărevederile dese şi discuţiile vii nu alcătuiesc singura condiţie a spoririicunoaşterii şi apropierii dintre oameni. Cel mai mult îi apropie pe oameni şiîntăresc legătura de prietenie între ei unitatea de idei, îndeletnicirile, ostenelileşi plăcerile comune, asemănarea firilor şi a viziunii asupra lucrurilor. Aşadar, un

alt mijloc important pentru susţinerea şi întărirea legăturii dorite de noi şi acomuniunii religioase cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu constă în a avea



aceleaşi deprinderi cu aceasta în ceea ce priveşte virtutea şi a urma însuşirile eicele asemenea cu Dumnezeu.

Minunate şi multe la număr sunt aceste însuşiri; nu există virtute, în privinţa

căreia Maica Domnului nostru să nu fie cel mai înalt model. Tot ceea ce ştimdespre ea din sfintele cărţi şi tradiţia bisericească, totul este vrednic de urmat.Dacă vom dori să dobândim credinţa în Domnul Dumnezeu şi lăsarea în voiaLui cea sfântă, dacă vom dori să învăţăm răbdarea, dacă vom dori smereniacreştină sau curăţia şi fecioria duhovnicească – în toate aceste cazuri va trebui săcăutăm la Preacurata Fecioară Maria şi să împrumutăm din viaţa ei reguli pentruviaţa şi purtarea noastră.

Năzuinţa ei neîntreruptă către Dumnezeu, desprinderea ei neîncetată de pământşi urcuşul ei spre cer reprezintă trăsături caracteristice ale vieţii pământeşti aPreasfintei Născătoare de Dumnezeu. Că prunca de trei ani a fost dusă la templu

pentru buna creştere şi acolo, departe de toate smintelile lumii, a petrecut înneîncetată rugăciune şi în citirea Cuvântului lui Dumnezeu. Cu atenţie şidragoste s-a deprins cu aceste nevoinţe ale bunei credinţe Preasfânta FecioarăMaria şi a urcat pe culmea de neatins a sfinţeniei şi a desăvârşirii morale, astfelîncât s-a învrednicit a deveni Maica Fiului lui Dumnezeu. Şi după chinurile de

pe cruce ale Mântuitorului, după Învierea şi Înălţarea Lui, Preacurata Maică alui Dumnezeu şi-a dorit mai mult decât orice un singur lucru – să se mute maidegrab de pe pământ la cer, spre a se uni acolo pentru totdeauna cu

dumnezeiescul ei Fiu.

Iată, aşadar, iubiţi fraţi şi surori, cât de important este pentru noi să împrumutămde la Maica Domnului această desprindere de pământ, această năzuinţă cătrePatria Cerească, această cugetare la cele sfinte prin rugăciune şi aceastădragoste sinceră pentru Domnul Iisus Hristos!

Cu durere trebuie să spunem şi să recunoaştem că astăzi evlavia noastră creştinăa început să slăbească tot mai mult şi că nepăsarea faţă de tot ceea ce învăţa

Iisus Hristos în Evanghelia Sa a început să sporească. Deşertăciunea neîncetată,grijile pentru nevoile, confortul şi plăcerile vieţii pământeşti atrag toată atenţianoastră, de parcă am trăi pe pământ în veci; însă aceasta este calea pierzării. Săcăutăm mai des, iubiţi fraţi şi surori, la chipul luminos al Împărătesei Cereşti şisă ne amintim mai des de viaţa ei cea sfântă. Să ne străduim totdeauna săurmăm trăsăturile sufletului ei, cele asemenea cu Dumnezeu. Să ne fie şi înaceastă privinţă exemplu bun de urmat binecredincioşii noştri înaintaşi, care sedistingeau prin evlavie creştină sinceră şi prin dragoste faţă de sfânta şi drept slăvitoarea credinţă. De vom năzui şi noi, asemenea lor, cu sinceritate şi cu toată

puterea spre evlavie şi sfinţenie, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ne va luacu dragoste sub Acoperământul ei şi în tot ce este bun ne va da ajutor.



Anul 1960

(în: Arhimandri t Chir il (Pavlov), Lauda Maicii Domnului , Editura Egumeniţa, 2012)



Arhimandritul Chiril Pavlov – Naşterea Maicii lui Dumnezeu şi a noastră,milostivă mijlocitoare a celor păcătoşi şi nădejdea cea neruşinată în

neputinţe şi nevoi

Maica Domnului – Steaua de dimineaţă, care prevesteşte arătarea Soarelui Dreptăţii, a Mântuitorului Hristos

Cine nu te va ferici pe tine, Preasfântă Fecioară? Cine nu va lăuda Naşterea tacea Preacurată? Cu aceste cântări pline de bucurie, iubiţi fraţi şi surori întruHristos, toate marginile lumii creştineşti o laudă şi o prea măresc pe PreacurataFecioară Maria, care s-a învrednicit să Îl încapă în sine pe Cel Neîncăput şi sădevină Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, iar prin aceasta să ajute lamântuirea noastră.

Când şarpele viclean, ispititorul, a izbutit să îi înşele pe primii oameni şi astfelsă năruiască fericirea lor din Rai, când moartea a devenit soarta întregii omeniri,

atunci Dumnezeu Atotmilostivul a binevoit să semene în omenirea care se pierdea, o nouă sămânţă a vieţii şi a mântuirii. Când l-a osândit pe şarpeleispititor, Domnul a spus: Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, întresămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul (Facerea 3,15). Şi dinaceastă clipă înţelepciunea lui Dumnezeu începe să clădească mântuireaneamului omenesc, pregătind-o şi pe Femeia care să-L poată încăpea pe Cel

Neîncăput.

Dar, oare, era cu putinţă să găsească aşa de grabnic în omenirea cea molipsită deotrava păcatului, o femeie atât de curată şi neîntinată, încât Cel mai Sfânt decâttoţi Sfinţii să poată deveni sămânţa ei? Au trecut ani, veacuri, milenii şi



Nădejdea neamurilor – Mântuitorul – nu S-a arătat pe pământ. Păcătosul neamomenesc, fiind vinovat înaintea lui Dumnezeu şi negăsind jertfă care să-Lînduplece pe Dumnezeu asupra păcatelor sale, căzuse sub povara blestemului luiDumnezeu şi răbda tot felul de nenorociri şi suferinţe pentru vina sa. Neamul

omenesc, odată ce s-a poticnit, s-a abătut din ce în ce mai mult de la adevăratacale a lui Dumnezeu, rătăcindu-se şi rămânând în întunericul vieţii păcătoase.Mai mult de cinci mii de ani a durat această noapte duhovnicească, în care a

petrecut omenirea, săvârşind toate faptele cele urâte, de ruşine şi întunecându-şicu desăvârşire raţiunea şi judecata sa.

Iată cum au vorbit despre aceste vremuri proorocii Vechiului Testament: Nueste drept nici unul; nu este cel ce înţelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu.Toţi s- au abătut, împreună, netrebnici s- au făcut. Nu este cine să facă binele,

nici măcar unul nu este. Mormânt deschis este gâtlejul lor; vicleni i vorbit-aucu limbile lor; venin de viperă este sub buzele lor; gura lor e plină de blestemşi amărăciune; iuţi sunt picioarele lor să verse sânge; pustiire şi nenorociresunt în drumurile lor şi calea păcii ei nu au cunoscut- o; nu este frică deDumnezeu înaintea ochi lor lor (Romani 3,10-18).

Aşadar, în zilele din urmă, când „sămânţa răului” atinsese culmile ei cele maiînalte, când, după cât se părea, nu mai era cu putinţă să se vadă biruinţa bineluiasupra răului, Pronia lui Dumnezeu o arată lumii pe Fecioara cea curată, ce sedovedeşte vrednică de a deveni Maica Răscumpărătorului – a Dumnezeu-

Omului. Se poate să nu se bucure oamenii la vederea cu ochii credinţei a acestuieveniment aducător de bucurie? Căci a venit sfârşitul suferinţelor omeneşti şieste aproape vremea împăcării oamenilor cu Dumnezeu! Ea s- a arătat ca

Steaua de dimineaţă, care străluceşte în întunericul păcatului şi vesteşte lumiică după ea va răsări curând Soarele duhovnicesc-H ristos Mântuitorul , Cel ce

prin învăţătura Sa dumnezeiasca îi va lumina pe toţi cei ce vor veni la El.

Născând pe Dumnezeu-Cuvântul, Preacurata Fecioară Maria a devenit Maica luiDumnezeu, însă ea este totodată şi Maica întregului neam omenesc şi îndeosebi

a neamului creştinesc şi mijloceşte pentru noi ca pentru fiii ei. Iar noi trebuie săo cinstim pe ea după vrednicie ca pe Maica lui Dumnezeu şi Maica noastrăCerească; Domnul i-a numit pe toţi cei ce cred în El fraţii săi (Matei 12,50;Luca 8,21), prin urmare, toţi creştinii pr in harul lui Dumnezeu sunt f ii i M aicii

Domnului. Iar ea, dragii mei, se îngrijeşte de fiii săi şi se roagă pentru ei,luând parte cu adevărat la soarta fiecărui creştin încă de la naşterea lui pânăîn cele din urmă zile ale vieţii lui.

Odată Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos a fost răpit la cer, unde a

văzut mulţimea sfinţilor locuitori cereşti, însă nu a văzut -o pe Maica Domnului. Când a întrebat: „Unde este, dar, Împărăteasa Cerească?” –



îngerul i- a răspuns că ea este pe pământ, îi alină pe cei necăjiţi, îi ajută pe ceibolnavi şi pe toţi cei aflaţi în necazuri şi nenorociri.

Maica cea bună a Bunului Împărat, Împărăteasa Cerească a lăsat pe pământ

ca semn al iubirii ei faţă de pământeni icoanele sale, prin care aratănenumăratele mile şi revarsă râurile de minuni ale bunătăţii sale tuturorcelor ce aleargă cu credinţă şi evlavie la ea.

[...]

Şi noi, oare, dragii mei, să nu o cinstim pe Maica Domnului, când ea ne iubeşteatât de mult?! Să o iubim, aşadar şi să o cinstim, căci îi suntem atât deîndatoraţi! Să alergăm mereu la ea în nevoile noastre şi ea va împlini toatecererile noastre. Bucură

- te, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, bucură

-te,ocrotitoare plină de osârdie a neamului creştinesc! Amin.

Maica Domnului – Mijlocitoare pentru noi, păcătoşii

Iubiţi fraţi şi surori, într -una dintre cântările bisericeşti se spune: Nu se pricepenicio limbă a te lăuda după vrednicie, ci se întunecă şi mintea cea mai presusde lume să cânte ţie, de Dumnezeu Născătoare. Însă, fiind bună, primeştecredinţa; că ştii râvna noastră cea dumnezeiască; că tu creştinilor eştiocrotitoare, pe tine te mărim! [Irmosul Cântări i a 9-a a Canonul ui întâi de lasfânta şi dumnezeiasca arătare a Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului

nostru I isus Hr istos.]



Şi, de fapt, ce laudă putem aduce după vrednicie cu buzele noastre slabe şi păcătoase Celei mai cinstite decât toate făpturile, mai mărite decât îngerii şiArhanghelii, Preabinecuvântatei Fecioare Maria, care s-a învrednicit a fi MaicaDumnezeului celui Preaînalt – ocrotitoarea neamului creştinesc? Totuşi, pentru

a fi creştini vrednici trebuie totdeauna să o lăudăm (şi să nu fim totodatăneascultători faţă de voia lui Dumnezeu!) pe Pricinuitoarea mântuirii noastre,având în vedere iubirea ei faţă de noi.

Preasfânta Fecioară Maria este şi se numeşte Maica lui Dumnezeu şi Maicatuturor creştinilor. Ea este Maica lui Dumnezeu, pentru că d in ea S- a născutîn chip firesc Dumnezeu Cuvântul, Domnul nostru Iisus Hristos şi este Maicatuturor creştinilor datorită harului înfierii. Căci, dacă Domnul nostru IisusHri stos i- a numit pe toţi cei ce cred în El fraţii Săi (Matei 12,49-50; Luca

8,21) şi dacă El Se află printre credincioşi ca Cel dintâi născut între mulţi fraţi (Romani 8,29), noi suntem, prin urmare, fiii Născătoarei de Dumnezeu.

Ca Maică a lui Dumnezeu, după vrednicia de mamă, ea trebuie să aibă laDumnezeu acel har şi acea cinste pe care se cuvine a le avea o mamă faţă de fiulei; pe de altă parte, ca Maică a creştinilor, în virtutea iubirii de mamă, ea trebuiesă le arate creştinilor aceeaşi milă pe care o mamă trebuie să o arate copiilor ei.Însă harul, pe care îl are Preasfânta Fecioară de la Dumnezeu, trebuie săcorespundă vredniciei Maicii lui Dumnezeu, iar această vrednicie estenemărginită; prin urmare şi harul pe care ea îl primeşte este nemărginit. La fel şi

mila pe care ea o arată creştinilor, trebuie să corespundă iubirii unei mame faţăde copiii ei, iar această iubire este, de asemenea, nemărginită. Punând faţă înfaţă harul nemărginit pe care îl primeşte ca Maică a lui Dumnezeu de laDumnezeu şi iubirea şi mila nemărginită, pe care ea, ca Maică a creştinilor, learată acestora, trebuie să recunoaştem că Preasfânta Fecioară Maria este unadânc nemăsurat de puteri şi daruri binecuvântate.

Şi, într -adevăr, Biserica după vrednicie o laudă şi o prea măreşte pe PreacurataFecioară prin multe cântări şi laude duhovniceşti, alcătuite în cinstea ei, ştiind

că alt ajutor, atât de grabnic şi credincios, după Dumnezeu, la nimeni nu maigăsim. Ca Maică a lui Dumnezeu, ea are mai mult decât toţi Sfinţii şi toţiîngerii îndrăznire la Fiul şi Dumnezeul ei, iar ca Maică a creştinilor, maimult decât Sfinţii şi îngerii ne arată nouă, fiilor ei, binefaceri. De aceea,

Sfânta Biserică, numind - o pe Maica Domnului, ocrotitoarea şi mijlocitoareanoastră înaintea Fiului ei şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos, ne porunceştesă alergăm în chip deosebit în rugăciune la Preasfânta Fecioară.

Dar, poate va întreba cineva: Pentru ce trebuie să alergăm la mijlocirea ei

când H ristos, Mântuitoru l nostru ne- a răscumpărat din păcat şi primeşte El Însuşi rugăciunile noastre în chip nemijlocit? Da, într-adevăr, noi,



credincioşii, avem îndrăznire către Domnul, dar numai în cazul în careconştiinţa noastră nu este împovărată de păcate, când inima noastră nu neosândeşte (1 Ioan 3, 21). Dar cine se poate lăuda că are inima curată? Cine nuîşi dă seama că nu numai după botez, dar şi după multe spovedanii, foarte

adesea L-a mâniat şi Îl mânie pe Răscumpărătorul sau prin încălcarea poruncilorLui? Greşim în fiecare zi, în fiecare ceas şi în fiecare clipă; să spună aceastaconştiinţa fiecăruia. Vai nouă! Cu cât de multe şi felurite păcate s-a întinatviaţa noastră şi se înfăţişează ca un şir neîntrerupt de fărădelegi dintre cele maigrele! Câtă necurăţie este în gândurile noastre, câte vorbe ruşinoase sunt pelimba noastră! Câtă viclenie vede în faptele noastre Fiul lui Dumnezeu! Vede şirabdă, pentru că este îndelung-răbdător.

Dar, atât timp cât noi, nepricepuţii, vom rămâne nepocăiţi, neîndreptaţi şi vomstărui în răutatea noastră, prin nerecunoştinţa noastră Îl vom mânia pe El şi vomstârni mânia Lui cea dreaptă asupra noastră. Şi atunci El nu ne va mai răbda, cifiind gata să ne pedepsească, ne va ameninţa cu chinul veşnic şi cu durerea, cumoartea trupească şi cu alte nenorociri. Sabia Sa o va luci, arcul Său l-aîncordat şi l-a pregătit şi în el a gătit unelte de moarte (Psalmi 7, 12-13). Unde,dar, vom fugi noi, păcătoşii şi nenorociţii, de la dreapta mânie a Fiului luiDumnezeu? Altă scăpare nu avem decât să ne pocăim şi să cădem la picioareleDumnezeului nostru, Celui iubitor de oameni. Dar, pentru că am încălcat

por uncile Mântuitorului nostru, ne pierdem îndrăznirea către El şi după păcatelenoastre nu îndrăznim să strigăm la Dumnezeu, ci avem nevoie de mijlocire

înaintea Lui.

Iar această mijlocire o găsim în persoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Noi cerem ocrotirea ei şi ea îl înduplecă spre noi pe Fiul ei prin mijlocirea ei, ceeste mai puternică decât mijlocirea tuturor Sfinţilor şi a tuturor îngerilor, pentrucă ea, ca Maică a lui Dumnezeu, este mai presus decât toţi Sfinţii, ea este maicinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii. Şi,când Preasfânta Născătoare de Dumnezeu Îl roagă pentru cineva pe Fiul ei şiDumnezeu, Domnul nu îi lasă cererea fără răspuns. Cu dragoste mijloceşte ea

înaintea lui Dumnezeu pentru toţi cei ce cred în El, când ei hotărăsc să renunţela fărădelegile lor şi să fie creştini adevăraţi şi râvnitori. Cu dragoste, spunem,

pentru că ea este din neamul nostru; ea ştie neputinţele noastre, ispitele noastre,şi cât de greu este să luptăm cu ele fără ajutor de sus.

Preasfânta Fecioară îi iubeşte pe creştini cu iubire de Maică şi de aceea este cuneputinţă să nu-i ajute pe cei ce, chiar dacă din neputinţă greşesc, totuşi secăiesc şi doresc să se mântuiască, în pofida tuturor piedicilor întâlnite pe caleamântuirii. Iar aceste piedici le ştie oricine a început să trăiască creştineşte, cu

dorinţa de a dobândi fericirea veşnică sau Împărăţia Cerurilor, cea gătitădrepţilor. Însă îl purtăm mereu cu noi pe vrăjmaşul vieţii creştineşti – trupul,



care luptă împotriva duhului şi ne trage spre pământ. Iar în afara noastră – avemlumea păcătoasă cu nenumăratele ei sminteli şi pe cel mai rău potrivnic almântuirii noastre – diavolul, care umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine săînghită (1 Petru 5, 8). Asupra celor ce se îngrijesc puţin de mântuirea lor, puţin

năvăleşte şi el cu ispitele lui, însă cei ce doresc a dobândi desăvârşirea în viaţacreştinească, se află în neîncetată luptă cu el, cu cursele lui viclene, care suntfără de număr. Şi unde, dar, să aflăm puteri pentru izbândă în lupta cu

piedicile arătate? - În harul lui Dumnezeu şi în rugăciunile către MaicaDomnului. Că de nu ai fi stătut Tu înainte rugându-Te, cine ne- ar fi izbăvitpe noi din atâtea nevoi?

Iubiţi fraţi şi surori, înaintaşii noştri o cinsteau în chip deosebit pe MaicaDomnului şi nădejdea lor niciodată nu era acoperită de ruşine. Istoria patrieinoastre mărturiseşte despre mila deosebită, pe care Maica Domnului a arătat-ofaţă de ea în zilele cele mai grele ale încercărilor popor ului ortodox rus.Minunile săvârşite de Preasfânta Fecioară sunt atât de multe, încât este cuneputinţă a le număra pe toate. Întreaga istorie a neamului nostru este plină demărturii despre aceste mile ale Maicii Domnului, care a binevoit în chipdeosebit asupra Rusiei pentru simplitatea şi bunătatea sufletească acredinciosului rus, pentru tăria şi curăţia dreptslăvitoarei lui credinţe.

În vieţile Sfinţilor se povesteşte că binecredincioşii noştri înaintaşi aveauobiceiul de a se încredinţa pe ei înşişi şi pe cei apropiaţi lor Acoperământului

Sfinţilor şi îndeosebi al Născătoarei de Dumnezeu. Împărăteasa Cerească şi plăcuţii lui Dumnezeu erau ocrotitori nebiruiţi pentru cei ce le erauîncredinţaţi.

Un om binecredincios avea ca soţie o femeie blândă şi evlavioasă şi o fetiţă deşase ani, pe care, de asemenea, o crescuse în evlavie şi în frica lui Dumnezeu.Odată a trebuit să plece de acasă pentru negoţ, iar femeia, petrecându -l, l-aîntrebat: „Cui ne vei încredinţa pe mine şi pe fiica ta?” – „Doamnei noastre,

Născătoarei de Dumnezeu” - a răspuns bărbatul şi luându- şi rămas-bun de la

ele, a plecat la drum.

Şi, iată, diavolul i - a insuflat slujitorului acestei familii binecredincioase săridice mâna asupra stăpânei sale şi omorând - o, să fure cele mai preţioaselucruri şi să fugă. Nelegiuitul a luat din bucătărie un cuţit şi a pornit sprecamera ei să săvârşească această nelegiuită faptă. Însă abia s- a atins de uşaei, că îndată a fost lovit de orbire şi nu se putea mişca nici înainte, nici înapoi.Îndelung s- a străduit să intre însă o putere nevăzută îl oprea. Nebunul,necunoscând atotputernicia Proniei lui Dumnezeu, ce poartă grijă de toată

lumea şi mai ales, de om, voia cu orice preţ să- şi ducă la îndeplinire gândul,ce i- l pusese diavolul în inimă! Şi a început s- o cheme pe stăpâna sa,



cerându- i să vină la el. Nebănuind nimic, stăpâna, totuşi, s -a mirat derugămintea lui şi nu a mers la el, ci i - a poruncit lui însuşi să vină la ea.Atunci el i - a cerut să vină fiica ei, la care ea, deşi nu ştia nimic despre intenţia lui, i - a răspuns prin acelaşi refuz. După aceea, nelegiuitul, fără a se

cuminţi, în deznădejde şi răutate din pricină că nu- şi putuse duce laîndeplinire gândul său, s- a lovit pe sine însuşi cu cuţitul. Auzind ţipătulstăpânei, îndată s-au adunat vecinii şi găsindu- l pe slujitor încă viu, au aflatce şi cum s- a întâmplat. Toţi au cunoscut atunci căile, nepătrunse în acestcaz, ale Proniei lui Dumnezeu şi au dat slavă lui Dumnezeu şi ocrotitoareicelor credincioşi, Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria.

Aşadar, cunoscând mila nespusă a Maicii lui Dumnezeu, să preţuim dragostea eifaţă de noi şi pe a noastră – faţă de ea, să ne păzim curaţi de toată fărădelegea şi

păcatul şi cu credinţă adâncă să Îl cinstim pe Fiul ei, pe Domnul nostru IisusHristos, aşa cum Îl cinsteau binecredincioşii noştri înaintaşi. Să alergămtotdeauna la ea, la minunata ocrotitoare a neamului creştinesc.

De ne va lovi vreo nenorocire sau necaz sufletesc, degrabă să alergăm larugăciune către Stăpână;de ne chinuiesc păcatele sau patimile sau ne stăpânesc obiceiurile rele,

să alergăm la mijlocitoarea mântuirii noastre. De ne va lovi amărăciunea, durerea sau boala, să ne amintim de Preabinecuvântata Fecioară, care a stat la Crucea Fiului său, să

îndreptăm către ea rugăciunile noastre cu suspine şi să fim încredinţaţică ea înţelege necazurile noastre, ea vede nenorocirea noastră, earevarsă mila şi încălzeşte cu iubirea ei de Maică sufletul nostru bolnav şine izbăveşte de primejdie şi de relele împrejurări.

Către cine voi striga, Stăpână, la cine voi alerga intru necazul meu, dacă nula tine, Împărăteasa Cerurilor! Tu ne ajută nouă, că întru tine nădăjduim şiîntru tine ne lăudăm. Bucură- te, Bucuria noastră, acoperă-ne pe noi de totrăul cu cinstitul tău Acoperăm ânt. Amin.



Preasfânta Fecioară – nădejdea noastră neruşinată (cuvânt la ParaclisulMaicii Domnului)

Ceea ce eşti păzitoare creştinilor nebiruită şi rugătoare neîncetată cătreFăcătorul nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, cisârguieşte ca o bună spre ajutorul nostru, care cu credinţă ne rugăm Ţie:

Grăbeşte spre rugăciune şi Te nevoieşte spre îmblânzire, apărând pururea pecei ce Te cinstesc pe Tine, Născătoare de Dumnezeu - aşa glăsuim deseori cudeosebită înduioşare spre cinstirea şi lauda Preabinecuvântatei Fecioare

Născătoare de Dumnezeu, aşternând înaintea ei toate rugăciunile noastrenevrednice şi atribuindu-i ei tot ajutorul cel venit la bună vreme de sus.

De ce avem acest devotament total către Preasfânta Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu şi ce voieşte a ne insufla autorul acestei cântări prin acest simţământ atât de viu al evlaviei lui faţă de ea? Biserica îşi exprimă

aici credinţa şi convingerea sa că cea dintâi, atotputernică şi grabnică ajutătoareşi mijlocitoare a tuturor înaintea lui Dumnezeu este, într -adevăr,Preabinecuvântata Fecioară Născătoare de Dumnezeu; că ea, stând înainteaTronului Fiului ei şi Dumnezeului nostru, se roagă fără încetare pentrumântuirea, binecuvântarea şi păzirea avuţiei Lui. Astfel, Biserica ne insuflă căPreasfânta Fecioară, devenind Maica Fiului lui Dumnezeu - aRăscumpărătorului nostru, a devenit Maica tuturor drepţilor şi limanul denădejde al păcătoşilor. Peste toată lumea creştină sunt întinse preacuratele ei

braţe, cu minuni şi semne binefăcătoare - zălogurile vădite şi dovezileneîndoielnice ale milei şi ocrotirii ei, atât de multe, încât este cu neputinţă a lenumăra cineva. Acea măreţie nemăsurată, prin care ea este înălţată în ceruri mai



presus de Heruvimi şi Serafimi, este egalată cu adevărat de mila ei nespusă, pecare o arată în tot locul pe pământ printre creştini.

De aceea, cu vrednicie şi cu dreptate, Sfânta Biserică cu neîncetate glasuri o

măreşte pe Maica lui Dumnezeu, îndemnându-ne şi pe noi, nevrednicii, să olăudăm. Şi toţi ne aflăm sub ocrotirea şi acoperământul ei atotputernic şi suntemîmbrăţişaţi de marea ei milostivire. În nimicnicia noastră ne bucurăm să avemun ajutător bun şi credincios în nevoile noastre şi mai ales, în primejdii şi cu atâtmai mult ne bucurăm să avem nădejdea în Preasfânta Fecioară Maria şi înmijlocirea ei pentru noi înaintea Tronului Celui Preaînalt.

Multe nevoi avem, duhovniceşti şi trupeşti, pe care nimeni în afară de El nu leîmplineşte, multe avem şi primejdii, de tot felul, pe care nimic în afară deatotputernicul Lui ajutor nu le înlătură.

Şi, printre altele, rugăciunile şi cererile noastre deseori nu ajung la ÎmpăratulCeresc din pricina păcatelor noastre şi a cumplitei noastre nevrednicii. Deseoricerem şi strigăm către Domnul, însă Domnul nu ne ascultă, pentru că cerem fărăcredinţă, strigăm fără nădejde. Deseori avem înclinaţie spre bine, dar nu îl

putem urma; dimpotrivă, facem ceea ce înlăuntru ne dezgustă. Vrem să fimvirtuoşi, însă rămânem, ca şi înainte, păcătoşi. Făgăduim să urâm păcatul, dar nune putem despărţi de obişnuinţa cu el şi nu putem nimici în inima noastrădesfătarea cu acesta. Şi, după cuvântul Sfintei Scripturi, bem toată nedreptatea

ca apa (cf. Iov 15,16).

Şi tocmai în aceste neputinţe, nevoi şi primejdii duhovniceşti ale noastrePreasfânta Fecioară mijloceşte pentru noi, cei ce nu suntem cu desăvârşireîntăriţi în credinţă, nădejde şi dragoste şi apleacă milostivirea Fiului ei şi aDumnezeului nostru către noi, nevrednicii, cerându-I milă, apărare şi ocrotire.Ştiind neputinţele noastre, ea caută cu milostivire la cele mai mici nevoi şitrebuinţe ale noastre.

Fiind de o fire cu noi, ea ne iubeşte cu iubire deplină, sfântă şi cunoscând dinexperienţa multele nevoi, necazuri şi umilinţe, este deosebit de apropiată de ceinefericiţi, cu inima zdrobită, orfani, bolnavi, neputincioşi, prigoniţi şi obijduiţi.Deschideţi Istoria Bisericii şi uitaţi-vă în viaţa binecredinciosului neam în trecutşi se va înfăţişa înaintea voastră în toată plinătatea mulţimea binefacerilor şi aminunilor, revărsate de Maica Domnului peste neamul omenesc. Amin.

(în: Arhimandri t Chir il (Pavlov), Lauda Maicii Domnului , Editura Egumeniţa, 2012)



Pr. Valentin Mordasov - Predică la Acoperământul Maicii Domnului

Este sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului. Ziua aceasta ne oferă olecţie despre cum să ne rugăm astfel încât rugăciunea noastră să fie primită deDomnul. Trebuie să ne rugăm acasă, apoi şi pe drumul spre biserică. Ajungândla biserică, se fac trei închinăciuni, rostind: „Intra-voi în casa Ta, Doamne…,

închina-mă-voi în biserica Ta cea sfântă.” Îngerul bisericii îl scrie pe cel venitde la începutul slujbei şi care a rămas până la sfârşit. Închinarea se face astfel: înzilele de rând închinăciune până la pământ, în zi de sărbătoare, până la brâu.Închină-te nedemonstrativ, cu rugăciune: „Dumnezeule, curăteşte-mă pe mine,

păcătosul. ..”, „Fără de număr am greşit, iartă-mă…”, cu Rugăciunea lui Iisusetc. Nu-i deranja pe cei care se roagă, nu te împinge, închină-te la icoane înaintede începerea sluj bei, nu te deplasa prin biserică în timpul predicii sau alîmpărtăşaniei.

Ieşind din biserică, nu judeca, nu vorbi în deşert, nu te abate din drumul tău sprecasă. Ajungând acasă, este bine să citeşti rugăciuni; nu te apuca brusc de celelumeşti. Nu merge la magazin, la piaţă: vei pierde duhul rugăciunii.

În biserica lui Dumnezeu nu-ţi ridica ochii, privind în jur cu curiozitate. Când îţivin gânduri străine, ciupeşte-te, dacă nu le poţi alunga altfel. Cine cârteşte

plângându-se de lungimea slujbelor se aseamănă cu oamenii de până la potop.

Dacă vrei să te rogi curat, nu căuta să afli veşti, nu te lăuda, păzeşte-ţi ochii, fiicu inimă înfrântă. Dacă nu ai posibilitatea să fii în biserică în zi de sărbătoare,



roagă-te acasă două ore, cât timp are loc slujba în biserică. Rosteşte de 40 deori „Doamne, miluieşte!”, aminteşte-ţi toate poruncile…

În biserică străduieşte-te să te rogi corect şi cu atenţie. Ia seamă la păcatul care

distruge, precum rugina, rugăciunea şi toate faptele bune: judecarea aproapelui.Din ce motiv judec? Pentru că nu m-am cunoscut. Este absurd să-ţi laşi mortultău (sufletul) şi să plângi mortul altuia! Când vom acoperi greşelile fratelui şiDumnezeu le va acoperi pe ale noastre. Calea pocăinţei este îngustă! În ce

judeci pe cineva, în aceea vei fi judecat!

Limba celui care judecă este mai rea decât iadul, deoarece iadul îi ia doar pe ceirăi, iar limba îi înghite şi pe cei răi şi pe cei buni.

A te ocupa de sufletul tău, a te cunoaşte pe tine însuţi este lucrul cel maianevoios, dar şi cel mai de folos. Vrem să ştim multe: ce se întâmplă în altă

parte, în oraş, în ţară etc, iar despre noi nu înţelegem şi nu ştim nimic. Cu câtmai puţin se consideră omul păcătos, cu atât mai păcătos este de fapt. Dacă vreisă fii bun, convinge-te că eşti rău. Trebuie să urmăreşti gândurile, simţurile şidorinţele tale, căci ele sunt rădăcinile cuvintelor şi faptelor noastre rele. Cine nuia aminte la propriile păcate, acela caută să afle despre păcatele străine.

Nu-i vorbi de rău pe cei care nu sunt de faţă. Dragostea înseamnă nejudecareaaproapelui. Fereşte-te de cel care judecă ca de ciumă, ca să nu pieri. Ferindu-te

de cel care judecă, vei scăpa tu însuţi de judecată.

Cum să ne curăţim de păcatul judecării aproapelui? Cu rugăciunea SfântuluiEfrem Sirul, care se citeşte în Postul Mare. Citeşte-o în fiecare zi, dimineaţa şiseara şi în orice alt moment al zile, în întregime şi separat, îndeosebifragmentul: “Dăruieşte-mi, Doamne, să-mi văd păcatele mele şi să nu osândesc

pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor”. Fixează-ţi un canon deînchinăciuni pentru acest păcat: roagă-te pentru cel pe care l-ai judecat. Taiemândria ta prin amintirea păcatelor tale şi mustrarea de sine pentru acestea. Aşa

ar trebui să învingem plăcerea de a-l judeca pe aproapele nostru, care nimiceşterugăciunea şi faptele bune.

(Din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicu l de la Pskov: Învăţături şi întâmplăriminunate, Edi tura Sophia, 2011)



Pr. Ciprian Negreanu (Cluj-Napoca) - Predică la Sfânta Liturghie deAcoperământul Maicii Domnului (2010)

“În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Sărbătoarea aceasta a Acoperământului Maicii Domnului este puţin cunoscutăla noi, la români, prăznuită şi cinstită mult în Bizanţ, după aceea şi de greci, maiales că ei încă au în două locuri din Grecia bucăţele din Brâul Maicii Domnului,o parte la Muntele Athos şi o parte la mănăstirea Kato Xenia. După aceea a fost

preluată şi ţinută cu multă osârdie de sârbi, de ruşi, mai puţin de noi, românii,care n-am avut parcă aşa, evlavie. E mai multă în Moldova, unde se numeşte

pocrov - în slavonă se numeşte aşa: pocrov - şi sunt schituri care se numesc şiacum Pocrov în Moldova, pentru că sunt închinate acestui praznic alAcoperământului Maicii Domnului. Mai ales în ultimii ani au început să fie

multe biserici care să aibă acest hram. Totuşi, mulţi din neamul nostru nu înţeleg bine ce-i cu această sărbătoare. Maiales mulţi din ortodoxie la ora actuală nu înţeleg ce-i cu această sărbătoare, cuma apărut şi de fapt, ce sărbătorim noi. Un acoperământ al Maicii Domnului carea fost păstrat în Bizanţ, în Constantinopol, adică haina ei de dinafară? Da şi peaceasta o prăznuim şi de Brâul Maicii Domnului, dar este o istorie mult mailungă şi care, de fapt, cuprinde în sine toată istoria Bizanţului, toată istoriaîmpărăţiei creştine şi, de fapt, toată istoria credinţei noastre se cuprinde, cumva,într-un fel sau în altul, în această sărbătoare.



Aceasta este sărbătoarea istoriei credinţei noastre şi a nădejdii omului, a oricăruicredincios, a nădejdii vii în lucrarea şi în rugăciunea Maicii Domnului. Aceastaeste sărbătoarea nădejdii noastre în Maica lui Dumnezeu. De ce? De la început,la marginile Constantinopolului s-a construit o biserică numită Vlaherne,

undeva în marginea dinspre apus, nord-vest, pe partea europeană aConstantinopolului. Această biserică se pare că a fost construită de vlahii noştri,că de aceea se numeşte Vlaherne, adică de traci din Moesia, cum au rămas pânăacum aromânii şi istroromânii şi meglenoromânii din vechile populaţiiromanizate ale tracilor, din cei de un neam cu noi, că şi noi eram din mareleneam al tracilor romanizaţi. Aceştia, fiind mulţi, cum sunt şi acum în părţileTesalonicului şi în toată partea de nord a Macedoniei. Au fost mulţi aromâniîntotdeauna, acum s-au mai împuţinat. Aceştia au fost până sub cetateaConstantinopolului; mai ales acolo, ca şi aici, la noi, românii, s-au ocupat maimult cu oieritul, au fost păstori.

Aceşti păstori vlahi au construit la marginea Constantinopolului, unde nu preaaveau acces, ei erau vlahi, nu erau greci, lângă cetate, în afara zidurilor, această

biserică numită Vlaherne, care, la început, a fost în afara cetăţii şi era puţincunoscută. O dată cu marile invazii ale popoarelor migratoare, ea a fost prima încalea celor care asediau Constantinopolul, mai ales că era în afara cetăţii, a fost

prima care era expusă, culminând cu o mare luptă ce a avut loc la porţileConstantinopolului, în vremea împăratului Heraclie când, la anul 610, auînconjurat Constantinopolul câteva popoare migratoare, barbare, adunate la un

loc împreună cu slavii, ruşi coborâţi, încă necreştinati şi cu perşii. Aceştia auînconjurat Constantinopolul şi pe mare şi pe uscat şi în timpul acesta, împăratulHeraclie a trecut prin această strânsoare şi s-a dus direct spre cetatea perşilor şi în timp ce era acolo în război, cetatea înconjurată a Constantinopolului îl aveaca şi căpetenie doar pe patriarhul Serghie şi pe fiul împăratului Heraclie. Şi, îndisperare de cauză, mai ales că se apropiau foarte mult de ziduri, ameninţau cucucerirea cetăţii, mai ales că în cetate rămăseseră foarte puţini dintre soldaţi,majoritatea lor erau plecaţi cu împăratul, s-a pornit o procesiune de la bisericaVlaherne, care era la zidur ile cetăţii şi era prima expusă şi de acolo au ridicat

icoana Maicii Domnului şi au pornit cu ea în procesiune spre câmpul de luptă,unde barbarii s-au aflat faţă în faţă cu bizantinii. Şi, în clipa în care au adusaceastă icoană de la Vlaherne în faţa sutelor de mii de barbari, care se opuneaucâtorva mii de creştini, o frică nespusă a umplut pe toţi acei păgâni şi au luat-ola fugă şi s-au tăiat între ei şi au despresurat Constantinopolul.

S-a întâmplat o minune atât de mare încât nimeni n-a putut să spună că n-a fostde la Maica Domnului, mai ales că barbarii au mărturisit că au văzut -o pe aceafemeie, pe care n-o ştiau, cum a coborât din icoană şi cum a trecut printre ei. Şi

toată lumea a ştiut că cetatea a fost salvată de Maica lui Dumnezeu şi mai cuseamă, prin icoana Maicii Domnului de la Vlaherne.



Din acel moment a început cinstirea deosebită a acelei icoane, a Maicii luiDumnezeu ca protectoare a oraşului, că toate popoarele creştine şi-au ales

protectori, mai ales în războaie, pe Sfinţii mari militari: pe Sfântul Gheorghe, peSfântul Dimitrie, pe Sfântul Ştefan cel mare, dar foarte puţini s-au gândit s-o ia

ca protectoare pe Maica Domnului, pentru că ea părea, la prima vedere, maifinuţă; nu te-ai gândi să o iei la război, îi iei pe Sfinţii militari! Însă minunile ces-au întâmplat în Constantinopol şi poate şi credinţa mai mare a celor dinConstantinopol, au demonstrat că aceasta este o părelnică slă biciune a firiifemeieşti şi că de fapt, Maica Domnului are o mare putere; o mare putere deajutorare şi de întărire a întregului popor din Constantinopol şi a întregii lumicreştine. Şi, de aceea, o să vedeţi în toate imnurile de mai târziu şi în Canonulcel Mare al Sfântului Andrei criteanul, Maica Domnului este invocată caajutătoarea şi protectoarea Cetăţii.

Această Cetate o întăreşte şi n-o lăsa să piară! - în chemări ca acestea o invocă pe Maica Domnului pe care o socoteau, fără discuţie, după sute de ani,ocrotitoarea Constantinopolului şi a întregii lumi creştine, până la urmă, mai

presus decât orice alt Sfânt militar şi decât oricine, în afară de Dumnezeu.

Şi în acea zi, era vineri, atât de mare a fost bucuria creştinilor şi realitateafaptului că Maica Domnului i-a ajutat, încât s-au adunat toţi la biserica dinVlaherne, în frunte cu fiul împăratului, cu patriarhul Serghie şi cu toţi ceilalţi.Şi, în noaptea aceea, de bucurie n-a stat nimeni în genunchi, au stat toţi în

picioare, ca la o bucurie mare, ca la Paşti, au stat toţi în picioare şi s-au rugatMaicii Domnului şi atunci s-a rostit pentru prima oară în biserică AcatistulBuneivestiri a Maicii Domnului, făcut se pare de Roman, melodul. De aceea şieste prăznuit astăzi Roman, melodul, o dată cu Acoperământul MaiciiDomnului.

Istoria şi viaţa lui Roman, melodul merită să fie amintită. El este unul dintre ceicare nădăjduiau şi năzuiau să intre şi el în strana Sfintei Sofia şi acolo, la SfântaSofia, erau sute de cântăreţi. Şi nu intra oricine, trebuia să ai dicţie perfectă, să

vorbeşti frumos, să se audă bine ce zici, să ştii gramatică, să ştii să citeşti perfect, să nu greşeşti, să ştii să cânţi foarte bine. Şi cei mai mulţi dintre cei careerau conducătorii stranei erau şi versificatori şi făceau cântări, era în vremea încare se formau slujbele, era în vremea în care nenumăraţilor Sfinţi martiri li sefăceau slujbele, pe care acum le citim cu uşurinţă. Li se făceau atunci, înveacurile 5-6-7. Deci cei mai mulţi dintre cei care cântau în strană nu erauoricine, ci erau oameni foarte învăţaţi, poate cei mai învăţaţi în privinţa literelorşi a versificaţiei. Iar Roman, melodul nu avea şanse să intre acolo, mai ales căera cam bâlbâit, nu prea avea ţinere de minte, citea mai greu, nici cu glasul nu

prea stătea bine, nici poveste să intre acolo. Dar dragostea lui pentru Dumnezeuşi pentru a-i cânta Maicii lui Dumnezeu erau nespuse, încât îşi făcea tot timpul



treabă prin biserică şi se ducea acolo şi asculta strana şi încerca să intre. L -audat de nenumărate ori afară, au râs de el, l-au ironizat, l-au luat peste picior, întoate felurile l-au socotit pe bietul Roman.

Astea până într -o zi, când, toată noaptea stând în biserică şi rugându-se MaiciiDomnului şi plângând că i se întâmplă aşa şi că el vrea să îi cânte Maicii luiDumnezeu, i s-a arătat Maica Domnului şi i-a dat un sul de hârtie. Era în ajunul

Naşterii Domnului. El a mâncat acel sul de hârtie, care avea o dulceaţă nespusă.

Iar Maica Domnului i-a spus: De acum să scrii cântări Fiului Meu şi mie şi săîmi cânţi. În momentul acela Sfântul a simţit că i se luminează vorba şi minteaşi toate şi când a venit praznicul Naşterii Domnului, au venit împăratul şi toatăcurtea şi patriarhul şi zeci de preoţi la catedrală – întotdeauna slujeau peste 40de preoţi la Sfânta Sofia şi 200 de diaconi – şi el a început să cânte de acolo, dinlocul unde se afla el, că nu era lăsat la strană, pe de rost, trimis în gândul lui deDumnezeu şi de Maica Domnului, acel condac al Naşterii: Fecioara astăzi peCel mai presus de fi in ţă naşte, iar pământul peştera Celui neapropiat aduce.

Îngerii cu păstorii slavoslovesc, iar magii cu steaua călătoresc. Că pentru noiS- a născut Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci.

A cântat această cântare atât de frumos, încât împăratul a zis: „Cine estetânărul?”, mai ales că cântarea este dogmatică. Când au auzit ei, care erau multmai pricepuţi la înţelesuri şi la cele dogmatice decât noi, cei de astăzi, împăratul

a întrebat cine este şi l-a făcut şeful stranei. Şi nu a greşit, pentru că ceea ce aurmat a fost că cel puţin o treime din cântările Bisericii sunt scrise de el.

De aceea, în icoana Acoperământului Maicii Domnului, pe lângă faptul că ovedem pe Maica Domnului în văzduh, în biserică, îl vedem în mijloc şi peRoman, melodul ca pe un dirijor, dar şi cel mai smerit. PrazniceleAcoperământului şi al lui Roman, melodul nu au fost în acelaşi timp, dar icoanale-a unit, Sfântul Roman fiind sărbătorit în aceeaşi zi pentru că în noaptea aceea,în Vlaherne, s-a cântat pentru prima dată acatistul Buneivestiri, care se pune pe

seama lui şi care e dumnezeiesc şi de care se îndoiesc şi astăzi mulţi că ar fiscris de vreun om sau dacă ar fi fost scris de oameni, trebuie să fi fost o mulţimede învăţaţi care să fi lucrat foarte mult ca să ajungă să aibă atâtea corespondenţeşi înţelesuri. Dar noi ştim că Duhul Sfânt, aşa cum a vorbit şi în acel condac al

Naşterii Domnului, tot aşa a vorbit şi în acest acatist.

Şi în noaptea aceea au stat cu toţii în picioare şi au cântat şi s -au rugat – acatistînseamnă rugăciune în picioare – şi de atunci, ca un obicei de mare bucurie, s-aobişnuit ca vineri noaptea să fie zi de prăznuire şi de aducere-aminte a acelei

minuni şi mai ales, de prăznuire şi de cinstire a Maicii Domnului ca ocrotitoarea fiecăruia şi a Cetăţii în mod special şi în fiecare noapte de vineri, timp de 800



de ani după aceea, au venit împăratul cu patriarhul la Vlaherne. Biserica dinVlaherne a fost cuprinsă între zidurile cetăţii, nu putea să fie lăsată în afară şiveneau împăratul cu toţi cei de la curte şi cu tot poporul vineri noaptea.

Iar, mai târziu, peste 350 de ani, într-o asemenea vineri seara, au venit SfântulAndrei cel nebun pentru Hristos şi Epifanie, ucenicul lui, viitor ul patriarh alConstantinopolului şi în timp ce stăteau acolo cu împăratul şi cu toată lumea şiascultau privegherea şi slujba de toată noaptea,cei doi au avut vedenia în care auvăzut-o pe Maica Domnului intrând, ca o împărăteasă cu o suită mult maisolemnă, împreună cu Sfântul Ioan Evanghelistul şi Sfântul Ioan Botezătorul şiceilalţi mulţi, mulţi împrejurul ei. Iar ea s-a dus în mijlocul bisericii şi s-a aşezatîn mijlocul bisericii şi a început să plângă cu lacrimi amare şi după ce s-a rugatFiului ei şi a cerut ajutor pentru tot poporul care strigă numele lui Dumnezeu şial ei, acel Acoperământ de pe ea, care, de fapt, era ţinut în faţa icoanei, aceaicoană la care se ruga împăratul şi care fusese scoasă şi care i-a izbăvit pe

bizantini pe câmpul de lu ptă, în faţa acelei icoane erau Acoperământul MaiciiDomnului, Brâul Maicii Domnului, care s-au ţinut în Vlaherne sute de ani,aproape o mie de ani; iar acel Acoperământ de pe ea, ea l -a ridicat şi l-a aşezatca şi cum ar fi acoperit tot poporul cu dragostea ei, cu lacrimile ei, curugăciunea ei pentru popor.

Şi acestea le-au văzut Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos şi Epifanie într -oasemenea noapte de vineri spre sâmbătă, când se stătea toată noaptea la

priveghere. De atunci, din noaptea aceea a bir uinţei bizantinilor, s-a întâmplat ominune care a ţinut sute şi sute de ani. Şi spun mulţi martori, nu numai dintregreci, ci şi dintre veneţieni, dintre genovezi, dintre pelerinii ruşi, dintre peleriniigermani care au trecut spre Ierusalim prin Constantinopol şi nimeni nu evitaConstantinopolul, toţi treceau pe acolo, pentru că era marea cetate carecuprindea atâtea locuri sfinte. Iar, dacă treceai prin Constantinopol, nu se puteasă nu rămâi până vineri seara, când se făcea marea rugăciune către Maica luiDumnezeu.

Această icoană a Acoperământului era acoperită complet toată săptămâna cu o perdea şi în timpul privegherii de vineri noaptea, când socotea Maica Domnuluiori în timpul utreniei, ori mai târziu, ori mai devreme, uneori târziu, după ce setermina rugăciunea, ei continuau cu alte rugăciuni şi atunci abia se descopereasingură şi rămânea aşa până după slujba de duminică, când se reacopereasingură. Şi asta s-a întâmplat vineri de vineri, sute şi sute de ani. De aceea şiveneau împăraţii, nu uitau tradiţia, aşa cum acum ne miră şi ne minunăm.

Şi cine n-ar vrea să vadă lumina care se coboară la Ierusalim în fiecare zi de

Înviere? Aşa era atunci vineri de vineri, nu o dată pe an! Au fost multe dăţicând, pentru păcatele împăraţilor sau ale poporului, în anumite zile de vineri sau



săptămâni la rând, Maica Domnului nu s-a descoperit, ca un fel de mâhnire aMaicii Domnului pentru păcate, pentru depărtarea de Dumnezeu. Sau, dacăîmpăratul săvârşise păcate mari, lucruri care nu se cuveneau, icoana Maicii Domnului se descoperea numai când ieşea împăratul afară; au fost multe,

nenumărate întâmplări legate de aceasta, însă lucrurile s-au uitat, deşi mărturiilesunt nenumărate şi scrise.

Toate s-au sfârşit în anul 1380, când, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, nişte porumbei au intrat în biserică, au răsturnat nişte sfeşnice mari cu lumânări şi auluat foc nişte draperii şi de aici a ars biserica din Vlaherne, ştiind tot poporul că,dacă biserica de la marginile zidului, unde era icoana Maicii lui Dumnezeu, ceacare păzea Constantinopolul, a ars, atunci a pierit şi ştirea despre icoană. DeşiBrâul s-a păstrat. Despre Acoperământ nu se ştiu prea multe, dar Brâul s-a

păstrat. Atunci când a ars icoana şi cele ce erau înăuntru, au ştiut că vremeacetăţii se sfârşeşte. Şi n-au trecut câţiva zeci de ani şi Constantinopolul a fostcucerit.

Aceasta este istoria Acoperământului Maicii Domnului, care era inimaConstantinopolului, care era locul de adunare al întregului popor săptămână desăptămână, care era locul minunii care arăta milostivirea Maicii lui Dumnezeuspre tot poporul neîncetat. Ei, aceasta s-a păstrat cu multă evlavie de către greci,care au trăit lucrurile acestea, pentru că le-au trăit bizantinii, apoi s-a păstrat decătre ruşi, care şi ei sunt plini de râvnă, dar noi, românii, am uitat aceste lucruri,

deşi, într -un fel suntem şi noi legaţi de ele prin biserica Vlaherne, a vlahilor! Şi parcă simţim, mai târziu, că a căzut cetatea aceea, a căzut zidul acela de lamarginea Vlahernei şi parcă s-a mutat după aceea zidul creştinătăţii tot la vlahi,mai încolo, pe Dunăre. Parcă nu ne-a părăsit cu totul Maica lui Dumnezeu. Darm-aş bucura să se ţină această sărbătoare mai cu evlavie, mai cu cinstire de cătrenoi. Ei obişnuiau să facă asta în fiecare vineri, dar m-aş bucura ca în searadinainte, să facem vecernia şi să rămână cei care vor vrea să continue să seroage cu rugăciuni către Maica lui Dumnezeu toată noaptea, ca a doua zi săsăvârşim Liturghia.

Dumnezeu să ne ajute, să ne întărească!”



Arhim. Serafim Man - Maica Domnului a avut momente de aleasă fericire,dar cele mai multe i-au fost de grea suferinţă…

În cursul vieţii sale pământeşti, Maica Domnului a avut, ca toată lumea şimomente de aleasă fericire, dar cele mai multe i-au fost de grea suferinţă.

La nici o mamă de pe pământ nu au venit, îndată după naştere, îngeri, nici n -auauzit cântări îngereşti; nici n-au venit crai din depărtări să aducă daruri

deosebite şi să se închine noului născut.

Tot bucurie i-au adus Maicii Domnului toate binefacerile şi minunile săvârşitede Iisus Hristos, vindecarea tuturor celor ce i-au ieşit în cale şi i-au cerutajutorul. Ce bucurie simţea Maica Domnului când vedea bolnavii vindecaţi! Cucâtă bucurie asculta Maica Domnului frumoasele lui învăţături, văzând că şi alţiile ascultă!

Dar clipele de fericire ale Maicii Domnului au fost scurte şi au venit marile ei

suferinţe, începând cu durerea ei de mamă când Irod, voind să-l piardă pe Iisus,



a omorât toţi pruncii, iar pentru a-L apăra pe Iisus, sfânta familie a trebuit săfugă în Egipt. Toate suferinţele Maicii Domnului au fost îndoite.

Ca mamă trupească a lui Iisus, de care a fost legată ca orice mamă de fiul ei.

Este o lege firească pentru toate mamele din lume, când fiii lor se află în diferitesuferinţe, ele suferă alături de ei. Şi cât a putut ea suferi când a fost prins, bătut, batjocorit şi în chinurile morţii pe Cruce?

Dar Maica Domnului a suferit şi sufleteşte pentru că ştia că Iisus Hristos esteFiul lui Dumnezeu, adică Mesia cel aşteptat şi că “Întru ale Sale a venit, dar aiSăi nu L-au primit” (Ioan 1, 11).

(Arhim. Serafim Man, Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei,

Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, 1996,pp. 111-112)



Praznicul cinstitului Acoperământ al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.Părintele Gheorghe Holbea despre Maica Domnului şi Femeia modernă

“O, prea cântat ă Stăpână, preacurată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, latine ridic ochii sufletului şi ai trupului meu, către tine întind mâinile melecele slabe şi din adâncul inimii strig ţie: Caut ă la credinţa sufletului meu.

Acoperă- mă cu atotputernicul tău Acoperământ şi mă izbăveşte de toatenevoile; iar în ceasul sfârşitului meu să stai lângă mine, o, intru tot bună

Stăpână şi mă izbăveşte de chinurile cele gătite pentru păcatele mele, ca,mântuindu- mă, pururea să cânt ţie: Aliluia!”

Luiza Moldovan - Maica Domnului şi femeia modern ă

În care se discută despre încăpăţânări şi modele de urmat şi modele de neurmat şi, în general, despre o viaţă morală sănătoasă şi despre educaţia copiilor. Darmai ales, despre ce este şi ce poate să devină femeia contemporană, în caz călasă la o parte ambiţiile personale şi egoismul.



Părintele Gheorghe Holbea, preot la Biserica

“Adormirea Maicii Domnului” – Precupeţii Noi din Bucureşti

Părintele Gheorghe: “Numele primei femei, menţionat în Sfânta Scriptură, Eva, se tâlcuieşte “Viaţă“,

pentru că prin ea s-a dăruit viaţă. Ea este mama tuturor celor care s -au născut şise vor naşte. Aşadar, prin “Eva cea veche”, Dumnezeu a dăruit viaţă, iar

prin “Eva cea nouă“, care este Maica Domnului, ne dăruieşte viaţa veşnică, pentru că întruparea Mântuitorului Iisus Hristos este cea care deschide caleavieţii veşnice, după căderea în păcat.

Sfânta Fecioară Maria este cea mai pură jertfă şi darul cel mai de preţ şi maicurat pe care umanitatea l-a oferi t lui Dumnezeu. Neamul omenesc nu poatesă dăruiască ceva mai mult decât a dăruit prin Sfânta Fecioară Maria. Adăruit ce avea mai pur şi mai curat. Maica Domnului este întruchipareasmereniei, în care Mântuitorul Iisus Hristos găteşte tronul dumnezeirii.

După ce arhanghelul Gavriil îi vesteşte că va naşte Fiu de la Duhul Sfânt, Sfânta Fecioară Maria se lasă cu totul în voia Domnului, prin acel : “Iatăroaba Domnului, fie mie după cuvântul tău“. Acesta este cel mai smerit gestcu putinţă. Să renunţi cu totul la voia proprie şi să împlineşti voia Lui.



Despre încăpăţânări

Eu cred că femeia de astăzi şi - a uitat vocaţia. Şi vocaţia care este? Fineţea,sensibilitatea, frumuseţea, tandreţea. Acestea sunt lucruri pe care femeia poate

să le împărtăşească. Bucuria şi dragostea sunt completate de asumareamaternităţii.

Până la urmă, femeia, aşa cum spunea Părintele Stăniloae, este maica şimatca vieţii .

În afara acestei vocaţii, femeia riscă să devină altceva, îndepărtându-se încetulcu încetul de menirea ei. Pe vremea comuniştilor, să fii buldozerist sau sudor, cafemeie, era un titlu de uriaş succes. Femeia muncind cot la cot cu bărbatul,

femeia descoperindu-şi capacităţi ieşite din comun. Eu consider că e o anomalie. Nu! Femeia are vocaţia ei şi în această vocaţie se şi mântuieşte.

Din cauza unui stupid spirit competitiv, se naşte în societate o tensiuneenormă între sexe. Soluţia nu este să transformi femeia în bărbat saubărbatul în femeie, ci fiecare să- şi împlinească vocaţia şi aşa se ajunge laarmonie. Dacă Dumnezeu ne-a lăsat bărbat şi femeie, atunci fiecare să-şi joacerolul până la capăt, în firea sa.

Despre modelul Maicii Domnulu i



Goana după succes este specifică bărbaţilor, care au alunecările şi căderile lor. În ce o priveşte pe femeie, ea ajunge într -o stare nefirească şi aici este, de fapt, marea problemă. Fiind chemată să împlinească, aşa cum spuneam,aceste lucrări sensibile, atât în familie cât şi în societate, ea trebuie să meargă

pe această vocaţie a firii femeii, care este sensibilitatea, tandreţea,maternitatea, frumuseţea lăuntrică, toată această gamă a însuşirilor pe care Maica Domnului, de altfel, le are şi le împărtăşeşte.

Uitaţi-vă la Maica Domnului, în câte ipostaze o avem în icoană!

Avem pe Maica Domnului în ipostaza de călăuzitoare (Hodighitria ).

Or, în familie, femeia este prin excelenţă călăuzitoarea copiilor. Maica

Domnului arată calea, iar singura cale adevărată este spre Dumnezeu, caleaspre Pruncul I isus. E, prin urmare, călăuzitoare. Întotdeauna, mama are maimare putere de a călăuzi pe copil decât tatăl.

Maica Domnului este grabnic- ascultătoarea (Gorgoipikoos ).

Şi femeia, prin firea ei, este mai dispusă să asculte şi este mai răbdătoare,asemenea chipului Maicii Domnului. Şi câtă nevoie avem şi noi, în calitate decopii ai părinţilor noştri trupeşti, ca cineva să ne asculte, să aibă răbdare cu

noi, chiar maturi fi ind.



Maica Domnului este bucuria cea neaşteptată.

Şi oare nu este femeia cea mai receptivă la nevoile celor din preajma ei ? Şi, înacelaşi timp, nu este ea făptura prin excelenţă care poate să dăruiască o

bucurie neaşteptată?

Maica Domnului este dulcea sărutare (Glicofilousa ).

Orice creştin are în casă o icoană în care Maica Domnului lipeşte obrazul ei deobrazul Pruncului Iisus. Această tandreţe bărbatul nu poate s- o exprime aşacum o exprimă femeia. Acea iubire profundă a mamei pentru copilul ei nu este decât prelungirea iubirii duioase cu care Maica Domnului îşi ţine lângă obrazPruncul.

Avem de asemenea icoana Maicii Domnului Mângâietoarea(Paramythia).

Mângâierea mamei sau a soţiei tale nu poate fi înlocuită de nici o fiinţă de peacest pământ. Femeia are în firea sa toate dimensiunile delicateţii şi

gingăşiei: e mângâietoare, degrabă vindecătoare, este cea care grabnicascultă, cea a cărei mângâiere e cea mai tandră şi mai plină de iubire, ceacare răspunde imediat la boala copilului ei şi aleargă să aline o durere, o

suferinţă şi chiar să vindece această suferinţă, cu ajutorul lui Dumnezeu.

http://www.ignus.ro/texte/maica-domnului-bucuria-neasteptata.html






Vedeţi, toate aceste ipostaze ale Maici i Domnului sunt, de fapt, împlini r i ale femeii către care trebuie să tindă.

Despre modele şi modele strâmbe

Femei care să se raporteze la Maica Domnului mai există, în măsura în careexistă şi această conştiinţă creştin-ortodoxă. Pe de altă parte, aş vrea să spun unlucru care depăşeşte această sferă a celor care au o dimensiune rituală a vieţii lorcreştine. Eu cred că fiecare femeie simte la un moment dat nevoia de a i seacorda atenţie plină de iubire, de a primi tandreţe, de a simţi purtarea de grijămaternă, dar şi de a-şi manifesta ea însăşi grija maternă faţă de ceilalţi. Adicăîntrupează toate calităţile Maicii Domnului pe care le-am spus mai sus. Deci,înlăuntrul său, fiecare femeie îşi doreşte de la Maica Domnului, în calitatea ei

de Maică prin excelenţă, să se împărtăşească de tandreţe, de mângâiere, deatenţie şi de o grijă permanentă. Cred că acestea există în firea omului, în fireafiecărei femei.

Despre mântu irea femeii moderne

Acest cuvânt, “mântuire”, am impresia că nu este înţeles corect, pentru că decele mai multe ori, el pare ceva vag, specific Bisericii şi vieţii creştine.

“Mântuire” nu înseamnă numai “salvare”, mântuirea înseamnă împlinirea plenară a fiinţei tale, a persoanei tale. Şi atunci ce se întâmplă? Neavând



conştiinţa că fiinţa noastră lăuntrică se împlineşte în relaţie cu Dumnezeu Celcare ne- a dăruit viaţa, atât femeia, cât şi bărbatul încearcă să- şi împlineascăaceastă fiinţă pe o cale care se dovedeşte până la urmă greşită.

Mântuire caută şi femeia care încearcă să se împlinească într -o carieră (politicăsau de orice fel), care vrea să devină femeie de succes, vedetă, chiar dacăacestea nu reprezintă răspunsul căutărilor ei lăuntrice. Dar, atenţie! Cine nu aresetea de a se îmbunătăţi şi împlini lăuntric, acela nu este pe traiectoria ceabună, nu este în firea sa.

Despre oameni şi jertfă

Cine are sete de avere, sete de succes cu orice preţ, acela şi-a ieşit din fire.

Ce mai rămâne după succesele oamenilor? E posibil ca aceste succese sărămână într -o arhivă, într -o fonotecă, într -o cinematecă, sau consemnate undeva,dar, până la urmă, oamenii rămân, de fapt, cu fiinţa lor lăuntrică, cu ei înşişi,şi - şi dau seama că, în ciuda succeselor lor, ei sunt ca nişte epave, sunt“expiraţi” şi pe dinafară, dar mai ales, înlăuntrul lor . De ce? Pentru că-şi dauseama că toate aceste succese nu le pot sluj i la ceea ce noi numim “mareatrecere”, adică în faţa morţii.

Oamenii încearcă să- şi înveşnicească succesele vremelnice, să se culcuşească

în vremelnicie, deşi sunt conştienţi că lucrul acesta nu se poate, oricâtesucces e ar avea şi oricâte bogăţii ar acumula şi oricâtă putere ar avea, la unmoment dat, sunt nevoiţi să recunoască faptul că toate acestea, totuşi, nu fac

parte din fiinţa noastră.

De aceea sentinţa evanghelică este necruţătoare: “Nebune! în această noaptevor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?“

Şi ce rămâne din noi? Cum spune Evanghelia, rămâne cât suntem dragoste, puterea iubirii adunată în fiinţa noastră lăuntrică ( “ Flămând am fost şi mi - aţi dat să mănânc…” ). Rămâne cât suntem comuniune pe calea inimii cu

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/05/30/sfantul-macarie-egipteanul-despre-cum-il-imbracam-pe-hristos/








Dumnezeu şi cu oamenii, cât suntem jertfă, cât suntem dăruire. Atâta rămânedin noi şi de fapt acest lucru este cel care ne bucură cu adevărat.

Despre valor i

Pentru că dincolo de toate, ce înseamnă “a ne realiza“, “a ne mântui” ? Mântuirea, aşa cum spuneam, e împlinirea plenară a fiinţei noastre, care nu

poate să se întâmple decât ca eveniment al relaţiei noastre cu Dumnezeu, carene-a dăruit viaţă. Pentru că în momentul în care noi, mai mult sau mai puţinconştient, spunem că viaţa ne aparţine, uităm un singur lucru, că viaţa nu neaparţine, pentru că nu noi ne-am dat-o, ci Dumnezeu ne- a dăruit -o , eadevărat, prin părinţii noştri, dar nu noi am fost cei care am comandat să venimla viaţă şi nu de noi depinde când vom trece din această viaţă. Ne-am trezit

trăind, prin puterea Lui Dumnezeu, chiar dacă nu totdeauna suntemconştienţi de acest lucru, şi “am luat - o ca atare”.

Asistăm însă la o amăgire, o încercare a omului, uneori disperată, de a seculcuşi în vremelnicie, conştient că este o vremelnicie, că nu poate să seînveşnicească aici, pe pământ. Chiar cei care au putere, fie politică, fie

financiară, ştiu că toate acestea nu se pot înveşnici şi că, până la urmă, trec“precum fumul”. Din păcate, societatea de astăzi devorează adevăratele valori,le ignoră şi încearcă să le arunce în derizoriu şi în uitare.

Viaţa ca eveniment lăuntric



Aş evoca aici o lucrare a lui Brâncuşi, “Rugăciune”.

“ Rugăciunea” lui Brâncuşi are o profunzime teologică deosebită. Figurareprezentată nu e nici bărbat, nici femeie, ci înfăţişează chipul plenar al

fiinţei umane, care stă îngenuncheat şi în care toate simţurile (pe care omulîn general le risipeşte numai în afară) se strâng înspre înlăuntru.

Urechile, asemenea unor scoici care concentrează în ele vuietul mării, se facascultare lăuntrică, mâinile se retrag spre înlăuntru, privirea se retrage şi easpre înlăuntru şi toate simţurile se retrag spre înlăuntru, ca să înţelegem că, defapt, marea dramă a vieţii omului nu se petrece în afara, ci înlăuntrul lui.

A trăi viaţa ca un eveniment lăuntric. Aceasta este mântui rea. În Biserică, noi

trăim viaţa ca eveniment al comuniunii noastre cu Dumnezeu. El ne dăruieşte bucurie, El ne dăruieşte viaţă. Ceea ce noi trăim atunci când avem succes, nusunt decât surogate ale bucur iei , euforii. Ori fiinţa noastră profundă nu sepoate hrăni cu euforii. Este o mare diferenţă între euforie şi entuziasm.

Euforia este trecătoare, este ca o beţie, ca un drog. (Un scriitor francez spunea:“nu întotdeauna succesul este şi garanţia valorii autentice“.) Succesul seîntâmplă, dar asta nu- ţi garantează valoarea. Toate acestea sunt euforiitrecătoare.

Entuziasmul (termen care vine de la grecescul “enthousiasmos“, “a fi în Dumnezeu” ) nu piere niciodată, se aprofundează, îţi dă simţământul profund că,într-adevăr, îţi trăieşti viaţa, că ai momentele tale de bucurie, în care poţi săcontempli un răsărit sau un apus de soare, să contempli natura, care setransfigurează cu fiecare anotimp, schimbându-şi haina. Dacă nu te bucuri deculorile pădurilor de fag şi de stejar din toiul toamnei, de splendorile naturii,asta înseamnă că nu trăieşti, ţi -ai pierdut entuziasmul . Dacă nu privim cubucurie unul spre celălalt am pierdut sensul , calea!



“Animalele de succes”, pe culmile disperării

Copiii sunt victimele acestei competiţii cu care sunt obişnuiţi de mici. Dacă eivor lua ca model “vedetele”, viaţa va fi într -adevăr un eşec. Viaţa va fi un

eşec, pentru că nu toată lumea poate să aibă succesul unei vedete. În aceastămentalitate a lumii lume, cel care nu are succesul unei vedete trebuie oare să sesimtă un ratat, un nenorocit lovit de fatalitate?

Mai mult decât atât, acest cur ent al s piritului competitiv, alimentat de la vârstă fragedă, e distructiv. În loc ca cei mici să se bucure unul de prezenţa celuilalt,se însingurează şi simt nevoia de a se diferenţia. Or, în momentul în care te-aiînstrăinat de celălalt, te înstrăinezi, de fapt, de tine însuţi. E o înstrăinare

pentru că omul se regăseşte întotdeauna în dragostea şi în comuniunea cu

celălalt. Atunci simte că trăieşte, că e persoană, că nu este doar un “animal de succes”.

Succesul are durata lui limitată. Fotbalistul până la o anumită vârstă, prezentatoarea şi cântăreaţa până la o anumită vârstă… T ocmai aceste lucrur ine arată însă efemeritatea lor. Ori noi trebuie să înţelegem că omul, aşa cuml - a lăsat Dumnezeu, are o profunzime a lui, care e dincolo de succeseleefemere şi dincolo de egoism. Că dacă este, într - adevăr, într - o competiţie, esteîntr - o competiţie permanentă cu sine însuşi.

Pentru că omul îşi împlineşte vocaţia de om atâta timp cât tinde spre celeînalte, cât înţelege că “pasărea măiastră” nu este o pasăre oarecare, ci esteînsuşi zborul spre cele înalte”.



Puterea Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului

Nu este cu putinţă a cuprinde în câteva cuvinte minunile şi darurile care ni sedăruiesc prin mijlocirea şi ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, MaicaDomnului nostru Iisus Hristos.

Dar, pentru a pricepe dragostea ei cea mare către creştini, dar şi puterearugăciunilor sale către Dumnezeu, am socotit de cuviinţă să aşezăm la începutulacestei cărţi mărturia despre minunea petrecută în biserica din Vlaherne, învremea împăratului Leon cel înţelept (886- 912).

În vremea acestui împărat, în biserica din Vlaherne din Constantinopol s-a făcut

odată priveghere de toată noaptea, întru slava şi pomenirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară Maria. Era în ziua întâi a lunii



octombrie şi mulţime de norod s-a adunat în frumoasa biserică a Vlahernei.Fiind aici aici şi Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos dimpreună cu uceniculsău Epifanie, şi-au ridicat ochii spre bolta bisericii şi pentru că au fost vrednici,au văzut-o pe Împărăteasa cerului, pe acoperitoarea a toată lumea, pe Preasfânta

Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se. Iar eastrălucea asemenea soarelui şi acoperea poporul cu cinstitul ei acoperământ. Şierau împreună cu ea şi cetele îngereşti şi mulţimea Sfinţilor, care în hainestrălucitoare şi cu multă evlavie stăteau împrejurul ei.

În acest chip văzând-o pe Născătoarea de Dumnezeu, Sfântul Andrei a zis cătreucenicul său, Epifanie: - Oare, vezi, frate, pe Împărăteasa şi Doamna tuturor, care se roagă pentru toatălumea?

Iar Epifanie a zis:- O văd, Sfinte Părinte şi mă înspăimânt, că o văd acoperind cu cinstitul eiacoperământ pe toţi oamenii ce sunt în biserică. Iar acoperământul acestastrăluceşte mai mult decât soarele.

Şi s-au auzit cuvintele pline de umilinţă ale rugăciunii Preasfintei Fecioare cătreiubitul ei Fiu şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos: - Împărate Ceresc, primeşte pe tot omul cel care Te slăveşte pe Tine şi cheamăîn tot locul preasfânt numele Tău. Şi acolo unde se face pomenirea numelui

meu, pe acel loc îl sfinţeşte şi-i proslăveşte pe cei ce Te proslăvesc pe Tine. Iarrugăciunile celor care cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta, nu le trece cuvederea şi făgăduinţele primeşte-le toate şi din toate nevoile şi răutăţile îiizbăveşte pe ei.

Deci, şi noi să ne bucurăm şi să ne veselim, ştiind că am primit în dar o astfel deminunată ocrotire şi împreună să rostim această rugăciune către Fecioara Maria,Maica lui Dumnezeu:

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi, cei care trăim înaceste vremuri, căci mare trebuinţă avem de milostivirea Ta de Maică. Şi ne

păzeşte şi ne acoperă şi ne ajută şi ne luminează mintea, ca să pricepem şi săîmplinim poruncile Fiului şi Dumnezeului tău, căci după aceste dumnezeieşti

porunci va fi judecată lumea.

Cu mâinile cu care ai L-ai legănat pe Fiul lui Dumnezeu cuprinde şi mintea şiinima şi întreaga noastră făptură şi ne izbăveşte, după cum voieşti, de întristărişi de suspinuri.



Întinde mâna ta cea dătătoare de bucurie şi picură în inimile noastre un bob derouă duhovnicească, din care să odrăslească iubire de osteneală şi veseliecerească.

Şi tuturor celor ce suntem mici trupeşte ori duhovniceşte sădeşte-ne înlăuntruîndulcirea cea minunată ce se revarsă din pomenirea cu smerenie şi nădejde anumelui tău.Şi chiar de suntem mici, neputincioşi ori prunci, rânduieşte-ne a le

plini pe toate cele bune cu osârdie, sporire şi bună rânduială, astfel încât, ieşinddin această viaţă trecătoare, să putem a te vedea şi cu dragoaste fierbinte a teîmbrăţişa cu braţele noastre cele smerite, măcar că mărirea şi strălucirea ta suntatât de mari, pe cât este nevrednicia noastră. Amin.

(Istor isirea este culeasă din frumoasa carte pentru copii : 153 de istori sir i

minunate adunate de la Sfinţii Părinţi)



O frumoasă istorioară

Îţi plac istorioarele duhovniceşti! O să-ţi citesc îndată ceva asemănător. Am aici,la mine, o carte pe care o socot drept tovarăşul meu de drum. Se numeşte„Agapia” sau „Mântuirea păcătoşilor”. În ea se află descrise multe întâmplăriminunate.

O scoase din buzunar şi începu să citească o prea frumoasă istorioară, despre unoarecare om evlavios, Agatonie. Acesta fusese învăţat încă din copilărie de

pioşii săi părinţi să rostească în fiecare zi, în faţa icoanei Maicii Domnului,rugăciunea: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te….” şi celelalte. Ospunea zilnic. Mai târziu, ajungând bărbat împlinit, începu să ducă o viaţă desine stătătoare şi năpădindu-l grijile şi interesele vieţii, rostea din ce în ce mai

rar rugăciunea învăţată de la părinţi, iar în cele din urmă o părăsi de tot.

Într-o seară a primit în casa lui un pelerin, care i -a spus că e pustnic în Tebaidaşi că a avut o vedenie în care i se poruncea să meargă la Agatonie ca să-l mustre

pentru că a părăsit rugăciunea Maicii Domnului.

Agatonie îi spuse atunci că pricina pentru care a lăsat rugăciunea este că deşimulţi ani a rostit această rugăciune, n-a aflat nici un folos.

Atunci pustnicul îi zise: „Aminteşte-ţi, orbule şi nerecunoscătorule, de câte oriţi-a ajutat această rugăciune scăpându-te de nevoi! Aminteşte-ţi cum, pe când



erai încă băieţandru, ai scăpat de la înec într -un chip minunat! Adu-ţi amintecum o boală molipsitoare i-a dus la groapă pe mulţi dintre vecinii tăi, iar tu airămas nevătămat! Îţi aminteşti cum, călătorind odată cu un prieten, aţi căzutamândoi din căruţă? El şi-a frânt piciorul, iar tu nu ai suferit nimic. Nu ştii oare

că un tânăr, pe care-l cunoşti şi care era sănătos, zace acum slăbit de boală, iartu eşti sănătos şi nu simţi nici o durere?

Amintindu-i de multe alte fapte minunate, în cele din urmă i-a spus luiAgatonie: „Toate aceste nenorociri au fost alungate de la tine prinAcoperământul Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru scurta tarugăciune zilnică. Continuă dar să te rogi mai departe şi nu lăsa aceastărugăciune ce se face spre slava Împărătesei Cerului, atâta timp cât încă nu eşti

părăsit de Ea.”

(Peler inul rus, Editura Sofia, pp. 126-127)



Biserica Vlaherne

Biserica Maicii Domnului din Vlaherne - Blachernae - este o bisericăortodoxă aflată în oraşul Constantinopol (astăzi, în oraşul Istambul dinTurcia). Aceasta este cea mai cunoscută şi importantă biserică închinată Maicii

Domnului, din întreaga capitală a Bizanţului, după Catedrala Sfânta Sofia. Cutoate că astăzi din biser ica iniţială se mai păstrează doar câteva ruine, aceastaa rămas vie în conştiinţa credincioşilor din toată lumea creştină, aflaţi

pururea sub purtarea de grijă a Maicii Domnului.

Istoria Bisericii Vlaherne, care s-a răspândit ca un fulger în întreaga lumecreştină, se întinde pe toată perioada de existenţă a Imperiului Bizantin, marileevenimente legate de aceasta aflându-se în foarte strânsă legătură cu însăşiistoria oraşului.

Biserica Vlaherne - scurt istor ic

Prima biserică ridicată pe locul unde se afla izvorul cu apă sfinţită a fostconstruită şi decorată de către împărăteasa Augusta Pulcheria, într e ani i 450- 453 (anul morţii sale) şi de către soţul acesteia, împăratul Marcian (450 -457). Datorită morţii sale, împărăteasa nu a reuşit să termine ceea ce a început,

biserica având a fi continuată de succesorii acesteia.



Biserica a fost terminată şi mult înfrumuseţată de către împăratul Leon I (457-474), care a adăugat şi"Hagiasma" (fântâna cu apă sfinţită) şi "Hagion Lousma"(baia sfântă, unde se spălau preoţii). Leon I a mai construit şi Paraclisul"Hagia Soros", un relicvar special făcut pentru a păstra în el"Acoperământul Maicii Domnului", adus în Constantinopol din Palestina, înanul 473.



Tot acum are loc şi înstărirea bisericii cu multe proprietăţi. De -a lungultimpului, împăraţii bizantini şi-au arătat pe rând interesul şi evlavia faţă deaceastă biserică din Vlaherne. Astfel, ei au făcut numeroase donaţii în bani şiobiecte decorative.

Procopius scrie despre faptul că împăratul Iustinian, în vremea domnieiunchiului său, Iustin I (518-527), a modificat şi lărgit clădirea iniţială a bisericii.Descrierea lui Procopius sugerează faptul că bisericii i-a fost adăugat un dom -

cupola - susţinut de mai multe coloane, în formă de semicerc. Această renovareeste menţionată în două epigrame ale Antologiei Palatine.

Iustin al II-lea (565-578) a adăugat bisericii două abside laterale, remodelândastfel planul iniţial al bisericii. În această perioadă, biserica avea forma treflată .Câteva secole mai târziu, Romanus III Argyrus (1028-1034) a decorat cu aur şi

argint interiorul acestor abside.



Importanţa deosebită a Bisericii din Vlaherne reiese şi din numărul celor ceslujeau la slujbele ţinute în aceasta. Astfel, împăratul Heraclie menţionează,într -unul di ntre actele sale, faptul că în această biserică trebuie să slujească74 de persoane: 12 preoţi, 18 diaconi, 6 diaconiţe, 8 sub- diaconi, 20 de citeţi, 4cântăreţi şi 6 portari.

Cel mai renumit eveniment a avut loc în anul 626, când oraşulConstantinopol a fost asediat de către avari, în timp ce împăratul Heraclie şitrupele sale erau plecaţi la luptă cu perşii, în Asia Mică. I coana Maicii

Domnului Blachernitissa a fost scoasă în procesiune pe câmpul de luptă decătre fiul împăratului absent şi de către Patriarhul Sergius (610-638). Avariiau încetat asediul, victoria punându-se întru toate pe seama Maicii Domnului.



Toată populaţia oraşului s-a adunat la Biser ica din Vlaherne, unde au făcut priveghere de toată noaptea, cântând Imnul Acatist al Maicii Domnului.

Asemenea măreţei Catedrale Sfânta Sofia, această biserică a fost şi ea un centrual Ortodoxiei, în fiecare vineri , aici oficiindu-se pri veghere de toat ă noaptea,în cinstea Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului.



Rolul jucat de Biserica din Vlaherne - Panagia of Blachernae - de-a lungul perioadei iconoclaste, şi în mod special în vremea domniei împăratuluiConstantin al V-lea, merită menţionat şi el. Datorită importanţei bisericii,

iconoclaştii au distrus întreg ansamblul iconografic ce împodobea biserica.



În viaţa Sfântului Ştefan cel Tânăr, o lucrare contemporană scrisă în anul 808,este înregistrat faptul că iconoclaştii au înlocuit chipul Mântuitorului, al MaiciiDomnului şi ale sfinţilor, cu reprezentări de pomi, păsări şi animale: " Ruinândmult- cinstita Biserică a Preacuratei Maicii Domnului din Vlaherne, ai cărei

pereţi erau acoperiţi cu scene biblice înfăţişând Întruparea Domnului, multedintre minunile Sale, Învierea şi Înălţarea Sa la cer, ei au transformat -o într - un fel de aprozar şi atlas de animale; ei au decorat - o cu tot felul de animale şi

de păsări."

În anul 834, când iconocla ştii au pierdut puterea avută iniţial, s-a sărbătorit pentru prima dată Duminica Ortodoxiei, numită şi " a restabili ri i cultului

Sfintelor Icoane”. Această primă serbare a avut loc în Biserica Vlaherne -Blachernae.



Tradiţia menţionează şi faptul că, în anul 944, Chipul lui Hristos - cunoscutdrept " Sfânta Mahram ă" - şi "scri soarea regelui Abgar" au fost aduse din

Edessa şi depuse, cu mare evlavie în Paraclisul bisericii.

Din mărturiile păstrate până astăzi, ştim faptul că Biserica Vlaherne era situatăîn apropierea ţărmului Cornului de Aur, în afara zidurilor oraşuluiConstantinopol.

Pentru a o proteja, împăratul Heraclie a construit un zid de apărare în jurulacesteia. Mai târziu, când a fost ridicat Palatul Vlaherne, puţin mai sus pe deal,între biserică şi palat a fost construită o scară şi o poartă specială. Împăraţii

participau adesea la slujbele ţinute în Biserica Vlaherne. Mulţi împăraţi purtaudupă ei, în campaniile de luptă, o re plică a icoanei.

De asemenea, multe dintre sigiliile imperiale purtau semnul acestei biserici -Blachernitissa.



Slujba săvârşită în fiecare vineri în Biserica Vlaherne a fost rânduit ă definitiv încă din vremea Patriarhului Timotei I (511-518).

Alături de această priveghere, mai erau săvârşite şi alte slujbe speciale: Intrarea Domnului în Ierusalim (2 februarie), Duminica Ortodoxiei (prima duminică din Postul Mare), Vinerea Mare,

Miercurea Paştelui, Acoperământul Maicii Domnului (2 iulie),

Sfinţir ea Bisericii Vlaherne (31 iulie),

Salvarea oraşului Constantinopol din atacul avarilor şi perşilor (7august),

Adormirea Maicii Domnului (15 august) şi amintirea Marelui Cutremur din 740 (26 october).



Din anul 1204, Biserica Vlaherne a f ost în mâna latinilor, până când împăratulIoan III Ducas Vatatzes (1222-1254) al Imperiului de Niceea, a reluat-o,împreună cu multe alte mănăstiri din Constantinopol. În anul 1347, ÎmpăratulIoan VI Cantacuzino a fost încoronat în Biserica Vlaherne, în loc să fie

încoronat în Catedrala Aghia Sofia, după cum era obiceiul. În anul 1348, piraţiigenovezi au cauzat daune bisericii.

În anul 1070, un incendiu a distrus biserica, aceasta fiind reconstruită de cătreîmpăraţii Romanus IV Diogenes (1067-1071) şi Mihail VII Ducas (1071-1078).

Întregul complex de clădiri a ajuns în ruină în anul 1434, cu puţin înainte deCucerirea oraşului de către turci, când "nişte tineri nobili în căutare de cuiburide pasăre" (G. Phrantzes) s-au căţărat pe acoperişul acesteia şi, din neatenţie, au

pornit un incendiu. Se pare că după incendierea acesteia, în anul 1070, biserica afost reconstruită urmând fidel planul iniţial. Interiorul acesteia era acoperit în

marmură cam până la jumătatea zidurilor, coloanele erau din jasp verde, iartavanul era acoperit cu aur şi argint.



Partea superioară a pereţilor era acoperită cu frescă şi mozaic. Iconostasul eracel mai impresionant detaliu al bisericii. Informaţii despre magnifica iconografie din Vlaherne, cât şi despre restul arhitecturii, avem din scrierileambasadorului spaniol De Clavijo, care a vizitat Biserica Vlaherne în anul 1402.Alte informaţii mai pot fi găsite şi în lucrarea lui Isidor de Kiev (1385 -1463)despre "Plângerea dispariţiei minunatei Biserici".

După cucerirea din anul 1434 şi Căderea Constantinopolului, din minunataBiseric ă Vlaherne nu a mai rămas decât locul ce păstrează încă Izvorul.

Locul a intrat şi a rămas în posesia turcilor până în anul 1867, când a fostînmânat grecilor, care au construit pe acesta o micuţă biserică - hagiasma. Cutimpul, Patriarhia Ecumenică a întreprins lucrările necesare pentru a face calocul să arate aşa cum îl vedem astăzi. În micuţa biserică, cele patru scene

pictate pe peretele de deasupra Izvorului, realizate de către Eirenarchos Covasîn anul 1964, aduc aminte de marile momente ale Biser icii Vlaherne.



Biserica Vlaherne - paraclisul şi baia

Bi ser ica Vlaherne er a constituită din trei clădiri: biserica centrală a Maicii Domnului, Paraclisul Hagia Soros şi Hagion Lousma. Biserica centrală avea

trei abside şi era acoperită cu un acoperiş de lemn, asemenea bisericilorPanagia Chalkopratiae şi Sfântul Ioan Botezătorul din Studius.

Paraclisul, unde erau păstrate Sfintele Odoare, era cunoscut ca " HagiaSoros" , era o structură circulară cu pronaos. Acesta era construit în parteasudică a bisericii centrale. Pe lângă Acoperământul Maicii Domnului, aici semai păstrau şi moaştele a mulţi alţi sfinţi . Pelerinii ruşi ce s-au închinat aicide-a lungul secolelor XIV- XV au menţionat moaştele Sfinţilor Patapie,

Atanasie, Pantelimon şi Anastasia.

Cea de-a treia încăpere, Hagion Lousma, era o structură cu dom. Aceasta se afla în imediata apropiere a Paraclisului şi includea un vestiar şi un bazin de spălat,numele sub care era cunoscut locul fiind "Sfântul Photeinos". Pereţii acesteia

erau decoraţi cu icoane. În fiecare vineri, împăratul venea aici şi intra în bazinulcu apa strânsă din izvor.

Biserica Vlaherne - icoana Maicii Domnului"Mijlocitoarea”

Dispariţia vechii icoane a Maicii Domnului, pictată pe lemn şi acoperită cu aurşi argint, se crede că a avut loc tot în această perioadă iconoclastă. Potrivittradiţiei, această icoană a fost găsită ascunsă în spatele unui zid, în anul1030, când împăratul Romanus III Argyrus a renovat biserica.



Modelul iconografic al Maicii Domnului din Vlaherne - Blachernitissa - era dejarăspândit în lumea creştină în momentul dispariţiei acesteia.

Această reprezentare o înfăţişează pe Maica Domnului în întregime, stâng înpicioare, cu mâini le r idicate spre r ugăciune şi mijlocire. Chipul lui Hristos,binecuvântând, este pictat într -un medalion, pe pieptul Fecioarei Maria.

Aceast ă icoană stă în strânsă legătură cu minunea săvârşită cu Acoperământul Maicii Domnului, f i ind adesea scoa să în procesiune, aşa cumse ara tă în scrierile Annei Comnena.



În anul 911, oraşul Constantinople era asediat şi lumea strânsă în BisericaVlaherne cerea ajutor Maicii Domnului. Biserica era împodobită pentruslujba de vineri noaptea. Sfântu l Andrei cel Nebun pentr u H r istos era şi elacolo, împreună cu ucenicul său, Epifanie.

Cam pe la ora 04.00 dimineaţa, Sfântul Andrei şi Epifanie au avut parte de odescoper ir e a Maicii Domnului : Maica Domnului a intrat prin uşile bisericii,însoţită de către Sfântul Ioan Botezătorul şi Sfântul Ioan Teologul, împreunăcu cetele îngereşti.



Maica Domnului s-a opri t sub policandrul central al biser icii , a îngenunchiatşi a început a se ruga cu lacrimi.

Apoi a intrat în Sfântul Altar şi s- a rugat din nou. Apoi şi -a scos Cinstitu l

Acoperământ (pânza cu care îşi acoperea capul) şi l - a întins peste credincioşiidin Biserică Vlaherne, în timp ce se înăl ţ a de la ei.

Acest eveniment este cinstit la 1 octombri e.

[ pentru poză digitală reconstituită (1 - Biserica Vlacherne, 2 - Paraclisul)]



Biserica din Vlaherne - imagini



Dom



Fresc ă



Icoane

Acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (1 octombrie)

Documents

Transcript of Acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (1 octombrie)