Predici la Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria (15 august)

8/4/2019 Predici la Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria (15 august)

http://slidepdf.com/reader/full/predici-la-adormirea-preasfintei-nascatoare-de-dumnezeu-si-pururea-fecioarei 1/258

Adormirea Maicii Domnului ± predici pline de cuvinte preioase(15 august)

Index Evanghelia i Apostolul zilei ................................................................................ 4

Printele Ilie Cleopa - Predic la Adormirea Maicii Domnului ........................ 7

Sfântul Nicolae Velimirovici - Prznuirea Adormirii Preasfintei mriteiStpânei noastre, de Dumnezeu Nsctoarea i pururea Fecioara Maria .......17

Cântare de laud la Preasfânta Nsctoare de Dumnezeu ............................19

Sfântul Teofan Zvorâtul ± La Adormirea Preasfintei Nsctoare deDumnezeu (I) .......................................................................................................21

Sfântul Teofan Zvorâtul ± La Adormirea Preasfintei Nsctoare deDumnezeu (II) ..................................................................................................25



Sfântul Teofan Zvorâtul ± La Adormirea Preasfintei Nsctoare deDumnezeu (III) .................................................................................................28

Sfântul Simeon Metafrastul - Adormirea Maicii Domnului .............................31

Sfântul Maxim Marturisitorul - Adormirea Maicii Domnului ........................33Sfântul Maxim Mrturisitorul - Cânt i preamrire, slav i laud aPreasfintei Împrtese, Preacuratei i Preabinecuvantatei Nsctoare deDumnezeu i Pururea-Fecioara Maria ...........................................................52

Sfântul Grigorie Palama - La preacuvioasa Adormire a Preacuratei Stpâneinoastre de Dumnezeu Nsctoare i Pururea Fecioarei Maria - Omilia 37 .....64

Rugciune .........................................................................................................72

Cazania Sfântul Antim Ivireanul la Praznicul Adormirii Maicii Domnului -Cuvânt intru lauda Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu ................................73

Rugciune .........................................................................................................77

Sfântul Nicolae Cabasila - Omilie la slvita Adormire a Preasfintei Maici a luiDumnezeu ............................................................................................................79

Mitropolitul Augustin de Florina ± Predic la Adormirea Maicii Domnului ± O gospodin i o misionar .................................................................................93

Printele Arhimandrit Teofil Prian - Maica Domnului a fost ridicat cu

trupul la cer ....................................................................................................... 101

Arhim. Dr. Vasile Vasilachi - Predic la Adormirea Maicii Domnului ......... 106

Printele Ilarion Felea - Adormirea Maicii Domnului ................................... 109

IPS Bartolomeu Anania - predici la Nicula ..................................................... 114

Episcop Justinian Chira - Adormirea Maicii Domnului ................................. 120

Printele Iachint Unciuleac - Cuvânt la Adormirea Maicii Domnului .......... 127

Ieromonah Ioan Buliga - ³ Întru adormire lumea nu ai prsit «´ ............ 136Printele Arsenie Papacioc: ³Maica Domnului e suprat pe aceia care nu-icer nimic´ .......................................................................................................... 141

Printele Arsenie Papacioc - Maica lui Dumnezeu este Maica mea ............... 146

Împrteasa Cerului i a Pmântului - Mari duhovnici i sfini contemporanidespre Maica Domnului i micua noastr preamilostiv ............................ 148



Printele Arsenie Papacioc: ³ Maica Domnului este o nou lume´ .............. 148

Printele Stniloae despre Maica Domnului: .............................................. 152

Sfântul Siluan Athonitul: Maica Domnului se întristeaz pentru cei care

pctuiesc ....................................................................................................... 153Sfântul Siluan Athonitul - Despre Maica Domnului ....................................... 156

Merinde duhovniceti pe calea postului de la Printele Sofronie. Postul MaiciiDomnului. Care e taina Nsctoarei de Dumnezeu i a celor care îi urmeaz?............................................................................................................................ 160

Alexis Kniazev - Adormirea Maicii Domnului ................................................ 168

Adrian Cocoil - Adormirea Maicii Domnului .............................................. 173

Rzvan Codrescu ± Adormirea Maicii Domnului i cultul marianic ............. 177Cultul marianic .............................................................................................. 177

Adormirea Maicii Domnului în Sfânta Tradiie .......................................... 179

Adormirea Maicii Domnului în iconografia ortodox ................................. 180

Axioane de cinstire a Maicii Domnului la marile praznice bisericeti ........ 182

Constantine Cavarnos - Adormirea Maicii Domnului în iconografie ............ 184

Teodor Danalache - Mormântul Maicii Domnului din Ierusalim .................. 189

Mormântul Maicii Domnului din Ierusalim .................................................... 201

Biserica "Adormirea Maicii Domnului" pe Muntele Sion ............................... 209

Prohodul Adormirii Maicii Domnului ............................................................. 215

Icoane................................................................................................................. 240



Evanghelia i Apostolul zilei

Evanghelia



Luca 10, 38-42; 11, 27-28

i pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a

primit în casa ei.

i ea avea o sor ce se numea Maria, care, aezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu mult slujire i,apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteti c sora mea m-a lsat singur sslujesc? Spune-i deci s-mi ajute. i, rspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto,te îngrijeti i pentru multe te sileti; Dar un lucru trebuie: cci Maria parteabun i-a ales, care nu se va lua de la ea.

i când zicea El acestea, o femeie din mulime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat i fericii sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis:

Aa este, dar fericii sunt cei ce ascult cuvântul lui Dumnezeu i-l pzesc.

Apostol

Epistola ctre Filipeni a Sfântului Apostol Pavel

Filipeni 2, 5-11

"Gândul acesta s fie în voi care era i în Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind închip, n-a socotit o tirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, Ci S-a deertat pe Sine,chip de rob luând, fcându-Se asemenea oamenilor, i la înfiare aflându-Seca un om, S-a smerit pe Sine, asculttor fcându-Se pân la moarte, i încmoarte pe cruce. Pentru aceea, i Dumnezeu L-a preaînlat i I-a druit Lui nume, care este mai presus de orice nume; Ca întru numele lui Iisus tot



genunchiul s se plece, al celor cereti i al celor pmânteti i al celor dededesubt. i s mrturiseasc toat limba c Domn este Iisus Hristos, întru slavalui Dumnezeu-Tatl."

Troparul praznicului , glasul I

Întru natere Fecioria ai pzit, întru adormire lumea nu ai prsit de Dumnezeu Nsctoare.. Mutatu-te-ai la via fiind Maica Vieii, i cu rugciunile Taleizbveti din moarte sufletele noastre.

Condacul praznicului , glasul al II-lea

Pe Nsctoarea de Dumnezeu cea întru rugciuni i întru folosine neadormit,

ndejdea cea neschimbat, mormântul i moartea nu au inut-o. Cci ca pe Maica Vieii , la via a mutat-o Cel ce S-a slluit în pântecele Ei cel fecioresc.



Printele Ilie Cleopa - Predic la Adormirea Maicii Domnului

Iubii credincioi,Toate praznicele de peste an din Biserica lui Hristos cea dreptmritoare,rânduite spre cinstirea sfinilor, aduc mare bucurie duhovniceascbinecredincioilor cretini. Dar oricât de mare ar fi slavoslovia pe care o aducemsfinilor, ea nu se poate asemna cu aceea pe care trebuie s o aducem luiDumnezeu, Ziditorul sfinilor.

Astzi nu este praznic de sfini, nici de îngeri. Astzi Biserica lui Dumnezeu ceadreptmritoare prznuiete i srbtorete pe Împrteasa tuturor îngerilor i atuturor sfinilor. Nu se poate asemna cinstea robilor cu a împrailor. Astzi este

praznic împrtesc, pentru c Împrteasa a toat fptura se mut astzi de la noi.Dar este bine s tii cum s-au întâmplat lucrurile la Adormirea Maicii Domnului,cum s-a mutat Maica Vieii de la noi la cer.

Iat cum: Mai înainte cu trei zile de Adormirea Maicii Domnului, Prea Sfântul i Atotputernicul Dumnezeu i Mântuitorul nostru Iisus Hristos a trimis din cer pe

Arhanghelul Gavriil ca s binevesteasc Maicii Lui mutarea ei la cele fr de grij.

Acelai dumnezeiesc Arhanghel care fusese trimis de Dumnezeu când i-a binevestit ei c va nate pe Hristos, Mântuitorul lumii, vine acum i-i vestete mutarea dinaceast via pmânteasc la odihna cea venic i la slava i cinstea cea negrit

pe care o are în cer (Prolog, luna august, în 15 zile).



i venind Arhanghelul Gavriil, a adus el Prea Curatei Fecioare Maria, ca semn,o ramur de finic, dup cum la Buna Vestire îi adusese un crin.

Prea Sfânta Maic a lui Dumnezeu, înelegând de la Arhanghelul Gavriil c

trebuie s prseasc lumea i pmântul acesta, s-a întors acas cu multbucurie i i-a gtit casa ei cu lumânri i cu tmâieri; i rugându-se, a ieit dincas i s-a dus la muntele Mslinilor, unde avea adeseori obiceiul s se roage

Prea dulcelui Su Fiu i Dumnezeului ei Iisus Hristos. Deci, ducându-se în Muntele Mslinilor i rugându-se Prea Sfânta Maic a lui Dumnezeu, s-a fcut o minune mare i prea slvit: mslinii i toi copacii de pe muntele acela, i toi

pomii roditori de acolo, când s-a închinat Ea, s-au închinat i ei cu dânsa pânla pmânt. i de câte ori se închina ea, i copacii se plecau pân la pmânt, însemn de cinste mare i de închinciune adus Prea Sfintei Maicii lui Dumnezeu,

Maica Vieii.

Dup aceasta, s-a întors acas i s-a fcut un cutremur mare, încât s-acutremurat locul unde era casa ei. i ea a czut la rugciune i a aprins iari lumânri i tmâie, i a chemat pe toate sfintele femei împreun vieuitoare cudânsa, pe sfintele mironosie i pe prietenele ei, i le-a spus: ÄI at, vremea a sosit ca eu s v las, s m duc la Fiul meu i Dumnezeul meu´. i s-au întristat

foarte i au plâns mult sfintele femei i mironosiele i toate acele sfinte vduvei fecioare care urmau Prea Sfintei Maici a lui Dumnezeu i învturilor ei.

Dar minunea aceasta a fost urmat de o alt minune. Deodat s-a fcut un vifor mare i un vânt puternic, iar acesta aducea pe norii cerului pe cei doisprezeceapostoli (care veneau de la marginile lumii, unde fuseser trimii la

propovduire) s ia parte la cinstirea i îngroparea Prea Sfintei Fecioare Maria.. I-a adus pe apostoli, pe nori, Însui Dumnezeu Cuvântul, ca s dea mai multcinste i slav Prea Sfintei Sale Maici.

i când au sosit aceia, ea le-a spus: ÄS finii mei ucenici i ai Fiului meu Apostoli i ucenici, iat pentru care pricin v-au adus norii aici, la Ghetsimani. Eutrebuie s m mut; am primit vestea de la Arhanghelul Gavriil s v las, dar nu

de tot, ci s trec la ceruri i de acolo s v ajut´.

i au plâns toi dumnezeietii apostoli, iar mai la urm a venit marele apostol Pavel, care a început a plânge, zicând: ÄO, Maic a Vieii i a lui DumnezeuCuvântul, eu pe Dumnezeul meu Iisus Hristos în trup nu L-am vzut, dar pe tinevzându-te în trup, mi se prea c El Însui petrece pururea cu noi i c-L vd chiar pe Dânsul. i mult mângâiere am avut noi, apostolii, avându-te pe tine cu



noi. Dar acum te duci i tu! Ai mare bucurie c te duci la bucuria venic. Dar noi ne i bucurm, ne i întristm. Ne bucurm de bucuria ta, c te duci la acele

preasfinte locuri i la veselia cea fr de margini, dar ne i întristm crmânem aici pe pmânt fr vederea i fr blândeea ta, i fr sfintele tale

povuiri i sfintele tale rugciuni cele prea puternice´ (Prolog, luna lui august,în 15 zile).

Aa au vorbit i ceilali apostoli. Apoi Prea Sfânta Fecioar Maria le-a inut ultimul cuvânt i le-a spus: ÄIat, eu m voi culca pe patul meu i voi aezatrupul meu aa cum îmi va fi voia, iar voi aa s-l lsai.´ i zicând aceasta, i-aluat iertare de la toi cei de fa, de la dumnezeietii apostoli i de la sfintele

femei, i fcându-i semnul Sfintei Cruci, s-a culcat pe pat, a închis ochii, a pusmâinile pe piept i i-a dat duhul.

i o, minunile tale, Prea Sfânt Maic a lui Dumnezeu! Îndat ce Prea Sfânta Maic i-a dat duhul ei preasfânt i preacurat în mâinile Fiului Su, toi orbii i toi ologii, chiopii i bolnavii care veniser acolo, din ora i de pretutindeni dedimprejur, s-au fcut sntoi! Muii vorbeau, surzii auzeau, leproii s-aucurit, chiopii umblau, c aa a binevoit Prea Sfântul Dumnezeu i

Mântuitorul Hristos, s cinsteasc Adormirea Prea Sfintei Sale Maici, cuminuni preaslvite, ca s tie toi c nu a adormit o femeie de rând, ci MaicaCuvântului, Maica lui Dumnezeu, a Dumnezeului minunilor (Prolog, luna luiaugust, în 15 zile).

Dup aceasta, dumnezeietii apostoli, îndat ce Maica Domnului i-a dat preacuratul ei suflet, au început s aud mii i milioane de cântri îngereti învzduh, care ludau i cântau cântri pentru ieirea Maicii Prea Sfântului

Dumnezeu. i au început a cânta i ei, ca i îngerii în vzduh. i luând patul acelacu preacuratul i preasfântul trup al Maicii lui Dumnezeu, au început scltoreasc la Ghetsimani, ca s-l duc acolo, s-l puie în mormânt. i erauînsoii de cântrile îngereti din vzduh, iar apostolii i mulimea cretinilor i toiucenicii lui Iisus Hristos cântau pe pmânt. i era o cântare comun a turmei celeicuvânttoare a lui Iisus Hristos de pe pmânt i a celei înelegtoare din cer,

adic a îngerilor. i petreceau i cerul, i pmântul ± adic i oamenii, i îngerii ± pe Maica lui Dumnezeu la mormântul ei cel preasfânt. Mergând ei astfel iauzindu-se cântrile i simindu-se mireasma preasfântului trup umplând locurile

pe unde treceau de bun-mireasm, s-a trezit zavistia iudeilor; i unii dintre ei s-adus cu mare îndrzneal s dea jos de pe umerii apostolilor patul acela preasfânt.

Ba unul dintre ei a îndrznit chiar s se apropie i s puie mâinile pe preasfântul pat. Dar ± o, minunile tale, Maica lui Dumnezeu! ± toi cei care voiau s dea jos



nslia de pe umerii celor care o duceau au orbit i nu mai vedeau nici de unde auvenit i nici unde mergeau! Iar celui care a îndrznit ± un evreu numit Antonie ± s se ating de acea preacurat nslie pe care se afla preasfântul trup al Maicii lui Dumnezeu, i s-au tiat lui deodat, cu mân îngereasc nevzut, amândou

braele, rmânând lipite de nslie, iar el a czut jos leinat i aproape mort.

i cerea iertare Maicii lui Dumnezeu i cei orbii, i cel cruia i se tiaser mâinile. i atunci, dumnezeiescul apostol Petru, luând de pe pieptul Maicii Domnului, de pe nslie, ramura de finic pe care i-o adusese Arhanghelul Gavriil, a pus-o peochii celor orbii i deodat s-au fcut sntoi, i atingând cu ea mâinile celui cruia i-au fost tiate de îngerul nevzut, s-au prins mâinile înapoi! i aa s-ausvârit minunile preaslvite ale Maicii Domnului. Aceasta i-a fcut pe toi s

strige într-un glas: ÄMare este Dumnezeu Iisus Hristos i mare este PreaCurata Lui Maic, Prea Sfânta Fecioar Maria!´.

i mergeau cu toii împreun. Mergeau chiar i cei ce zavistuiau mai înainte,cântând i mrturisindu-i pcatele lui Hristos Dumnezeu, i cindu-se ei de

greeala cea mai dinainte, ludau pe Maica milostivirii, pe Maica Domnului, carenu a inuse pcatul lor, ci îi iertase pe toi i le dduse vindecare.

i ajungând la Ghetsimani, au pus preasfântul trup al Maicii lui Dumnezeu înmormânt de piatr nou, care era întocmit de mai înainte, i punând piatra pe uamormântului, au auzit trei zile i trei nopi cântri îngereti împrejurul mormântului Maicii Domnului.

Apoi s-a întâmplat alt lucru minunat. Apostolul Toma, care nu fusese nici la Învierea Domnului i de aceea nu crezuse c S-a artase Mântuitorul Cel Înviat celor zece ucenici, a întârziat i acum, prin iconomie dumnezeiasc. i nu a fost adus pe norii cerului o dat cu toi ceilali, ci pe dânsul l-a adus un nor dupînmormântarea Maicii Domnului. De aceea era trist i mâhnit foarte, zicând:

ÄOare pentru care pcate ale mele nu m-am învrednicit s mai vd o dat în trup pe Maica lui Dumnezeu? Pentru care pcat am fost zbavnic cu credina i laînviere i am întârziat i acum, la adormirea Maicii lui Dumnezeu?´. i atunci asftuit Dumnezeu pe apostoli ca, prin sfat de obte, s deschid mormântul

Maicii Domnului, ca s srute i Toma picioarele Prea Sfintei Maici a lui Dumnezeu, în sicriu, i s ia mângâiere i ndejde tare c este primit i propovduirea Evangheliei lui Iisus Hristos de ctre el.

i deschizând mormântul i sicriul Maicii Domnului ± o, minunile tale, Maic alui Dumnezeu! ± nu au mai aflat acolo trupul Prea Sfintei Fecioare Maria, ci numai giulgiul singur, cum rmsese i la Mântuitorul Hristos în mormânt,



dup Înviere, cci Prea Sfântul Dumnezeu i Mântuitorul nostru Iisus Hristos aluat cu trup cu tot pe Maica Sa cea Prea Sfânt la ceruri i a aezat-o la locul unde El tie.

Acesta este fapt adevrat, frailor, i adevrul acesta s-a predat pân azi pe temeiulcelor întâmplate la Adormirea Maicii lui Dumnezeu. Dar luai seama c i la

patima cea înfricoat a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, la rstignirea i lamoartea Lui, s-au fcut minuni mari.

Acolo s-a fcut întuneric de la al aselea pân la al noulea ceas peste tot pmântul. Acolo s-a cutremurat pmântul i pietrele s-au despicat în dou la Ierusalim. Acolo mormintele s-au deschis i morii au înviat.

Deci aa cum la moartea Mântuitorului nostru Iisus Hristos s-au fcut preaslvite i mree minuni, aa a binevoit Prea Sfântul ei Dumnezeu i Fiu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, s cinsteasc i adormirea Prea Sfintei Sale Maici cu minuni preaslvite. Acestea au fost:

venirea Arhanghelului Gavriil,aplecarea pomilor care se închinau ei în muntele Mslinilor,venirea dumnezeietilor apostoli pe nori,

orbirea i tierea mâinilor celor îndrznei i vindecarea lor dup ce s-aucit,cântrile îngereti care se auzeau în toate prile în chip nevzut, petrecând

pe Maica Domnului la mormânt, i apoiînlarea ei cu trupul la cer i lsarea preasfântului ei giulgiu acolo, drept mângâiere celor de pe pmânt.

Dar pentru ce s-au fcut atâtea minuni? Pentru ce, când i-a dat duhul Maicalui Dumnezeu, s-au vindecat atâia orbi i surzi, i leproi, i chiopi, i ciungi, i ologi, i tot felul de bolnavi? Pentru ce cu atâtea preaslvite minuni a încununat

Prea Sfântul Dumnezeu adormirea Prea Curatei Sale Maici? Iat pentru ce: Pentru noi i pentru credina noastr, ca s tim pân la sfâritul lumii cine a fost Maica lui Dumnezeu pe pmânt, cine s-a mutat atunci la cer. Cea care s-amutat atunci la cer e fiica lui Dumnezeu ± cci auzi ce zice Duhul Sfânt:Ä Ascult, fiic, i vezi, i pleac urechea ta, i uit poporul«´ i celelalte ± i, înacelai timp, Maica Cuvântului dup trup. Aceasta ne mai spune iari DuhulSfânt: c atunci s-a mutat la cer mireasa cea cu totul fr de prihan, palatul cel



împrtesc al Prea Sfântului Duh, cmara Duhului cea preasfânt i preacurat.

Iar de vom întreba pe sfini, pe prooroci i pe câte unul în parte , vom auzi de latoi: astzi s-a mutat la cer porumbia cea duhovniceasc i cuvânttoare, care aadus în lume semnul încetrii potopului pcatului, ramura de mslin pe care o

purta porumbia lui Noe, semnul milostivirii lui Dumnezeu spre mântuireaneamului omenesc.

Aceasta ne-o vor spune i dumnezeietii prooroci : astzi s-a mutat la cer scaracea înelegtoare, scara cea duhovniceasc prin care firea omeneasc s-a mutat de jos pân la cer i a ezut de-a dreapta lui Dumnezeu Tatl prin trupul cel îndumnezeit al lui Iisus Hristos.

S întrebm pe David , preafericitul ei strmo i printe, tatl lui Dumnezeu duptrup, i ne va spune i el: astzi s-a mutat la cer Împrteasa care st de-adreapta Sfintei Treimi, cu hain aurit i împodobit i preaînfrumuseat.

Iezechiel proorocul ne va spune: astzi s-a mutat la cer ua lui Dumnezeu ceaîncuiat, prin care nimenea n-a trecut, decât Domnul Dumnezeu, i încuiat o alsat pe dânsa, nestricând peceile fecioriei ei.

De vom întreba pe proorocul Isaia , ne va spune de asemenea: astzi s-a mutat la

cer Fecioara care a nscut pe Emanoil, adic pe Hristos Dumnezeu, care pururea este i va fi cu noi.

De vom întreba pe Ghedeon , ne va spune i el: astzi lâna cea plin de rou a Duhului Sfânt s-a mutat la ceruri.

De vom întreba pe Avacum proorocul , ne va spune la rându-i: astzi muntele cel cu umbr deas al lui Dumnezeu s-a mutat la cer.

i iari ne va spune David: astzi s-a mutat la cer muntele în care a binevoit

Dumnezeu s locuiasc.

De vom întreba pe toi proorocii , toi vor spune c astzi Maica lui DumnezeuCuvântul, Maica Vieii, Maica milei i a milostivirii, s-a mutat de la noi la ceruri.

Aa frailor, am avea atâtea de vorbit despre Maica Domnului, dar nu se pot spuneîn cadrul unei liturghii, c este prea scurt timpul i nimeni nu poate s o laude pe



dânsa dup vrednicie. Dar s tim c astzi s-a mutat la cer Maica noastr, Maicamilei i a milostivirii. Toi care avem pe Dumnezeu ca Tat, avem ca Maicduhovniceasc pe Maica Domnului, care pururea se roag i purureamijlocete pentru noi i pentru mântuirea neamului omenesc.

De mult vreme ar fi pierdut Dumnezeu lumea, cum spun dumnezeetii Prini, pentru multele pcate cu care oamenii mânie pe Dumnezeu; dar Maica Domnului,aa cum L-a legat pe Iisus Hristos cu scutece i L-a înfat pe El în iesle, tot aaleag ea i acum mânia Domnului i o oprete, ca s nu piard neamul omenesc.

C ci nu voiete Maica milei i a milostivirii ca Dumnezeu s piard sufleteleoamenilor, pentru c tie c dac s-ar aprinde mânia Domnului, ar pierde toatlumea, care s-a fcut sla al atâtor pcate i ruti.

Prea Sfânta Fecioar Maria, care a slujit Tatlui ca fiic, lui Hristos ca Maic i ca sfânt slujitoare a Sfântului Duh, care pururea rmâne slujitoarea i roaba

Domnului, cum s-a spus în Evanghelie, care pururea slujete Prea Sfintei Treimi în ceruri, împreun cu toi sfinii i îngerii, dup ce I-a slujit Lui neîncetat pe

pmânt pân la ultima suflare, pururea mijlocete i pururea se roag pentrunoi i pentru mântuirea noastr.

Avem acolo, în cer, o Mam bun i milostiv. S nu credei c dac astzi s-amutat Maica Domnului la cer, a prsit lumea. Nu! O dat ce s-a dus acolo avândmai mare putere, cu mai mult putere ne ajut nou. Ea e acum mai aproape descaunul dumnezeirii, s-a dus acolo ca pururea s priveasc spre nevoile sracilor,spre rugciunile vduvelor, spre cei srmani, spre cei închii, spre cei care sunt

prigonii, spre cei din dureri, spre cei bolnavi. Acolo ea s-a fcut Maic ajuttoare pentru toi cei din necazuri, pentru toi cei asuprii i pentru toi cei ce o iubesc pedânsa i o cheam în ajutor din toat inima. Avem în cer o Mam prea bun, oMaic a milei i a milostivirii, care pururea se roag pentru toat Biserica luiHristos i pentru fiecare fiu al bisericii lui Hristos în parte.

Fericii, de trei ori fericii sunt cretinii care au icoana Prea Sfintei Maici a lui

Dumnezeu în casele lor i care în fiecare zi citesc acatistul ei, paraclisul i alterugciuni ctre Maica Domnului.

Nu exist în cer i pe pmânt alt fa mai puternic, dup Sfânta Treime, ca Maica Domnului, care poate s ne ajute nou.



Dac pomenirea dreptului este cu laude, cât laud se cade s aducem noi Maiciilui Dumnezeu, care este Împrteasa tuturor drepilor, a tuturor sfinilor i a tuturor îngerilor lui Dumnezeu.

Iar dac este Împrteas, are de la Prea Sfântul Dumnezeu i putere foarte mare cas ne ajute nou, s ocroteasc lumea, s vie în ajutor i celor mici i celor mari, icelor bogai i celor sraci, i celor înelepi i celor simpli, i celor bolnavi i celor sntoi, i tututror credincioilor, fiind în acelai timp Mama noastr din ceruri.

Ferice de cretinii care, îndat dup Sfânta Treime, o cinstesc pe Maica Domnului,din toat inima i oriunde se duc, zicând aa: ÄDoamne Iisuse Hristoase, Fiul luiDumnezeu, pentru rugciunile Prea Curatei Maicii Tale i ale tuturorSfinilor Ti, miluiete-m pe mine pctosul (sau pctoasa)´.

Am s v spun o istorioar, ca s vedei cât de grabnic ajuttoare este MaicaDomnului celor care o au pe dânsa ca pe o mam i o cinstesc ca pe o Maic a luiDumnezeu Cuvântul, i cât de aproape este de cei ce cred în ea i o cheam purureaîn ajutor.

Era o femeie vduv, creia îi murise soul înc de când era tânr i îi rmseser doi copilai. i biata femeie avea o gospodrie, dar era i cinstitoarea lui Dumnezeu i a Maicii Domnului, având în casa ei o icoan cu Maica

Domnului purtând în brae dumnezeiescul prunc. i ea i-a învat pe copii de

mici s se închine, s zic Tat nostru, s zic Crezul i, deocamdat, mcar rugciunile cele mai scurte ctre Maica Domnului. i copiii întrebau, ca nite prunci ce erau: ÄMam, dar cine e aceea de peicoan?´. i ea le spunea: ÄAceea e Mama voastr, adevrata voastr Mam´.

ÄDar dumneata nu ne eti mam?´. Ea zicea: ÄNu, Mama voastr cea adevrat este în ceruri i o cheam Maica Domnului´. ÄDar cine e copilul acela pe care-l ine ea în brae?´, întrebau ei. ÄE Domnul nostru Iisus Hristos, Care ne-a zidit pe noi i Care a fost purtat în pântecele Maicii Domnului, pe Care L-a nscut ea de la Duhul Sfânt i a fost

Dumnezeu i om desvârit´. Aa îi înva biata mam pe copii cine este Maica Domnului, i-i înva pe dânii din toat inima c Maica Domnului este adevrata Maic a lor.

De aceea copiii, când se sculau dimineaa, mai înainte de a vorbi cu mama lor, fugeau înaintea Maicii Domnului, fceau câteva metanii, ziceau Tatl nostru i apoi rugciuni ctre Maica Domnului, cinstind-o pe dânsa, aa mici cum erau,dup puterea înelegerii lor.



Iar odat biata femeie trebuia s se duc s secere în arin i nu avea cu cine slase copiii. Dar avea obiceiul s lase copiii încuiai singuri în casa lor. i aa a chemat copiii, le-a lsat de mâncare i le-a spus: ÄVoi rmânei acas;eu m duc la lucru, c am mult de secerat´.

Iar copiii au întrebat: ÄDar noi cu cine rmânem?´. ÄIat, rmânei cu Mama voastr´ ± i le-a artat icoana Maicii Domnului,înaintea creia ardea candela. i le-a mai spus: ÄMama voastr rmâne cu voi i o s v apere, dar voi s fii cumini i s v rugai când o s fii la nevoie, s strigai la ea, c ea v apr!´.Copiii s-au încredinat de la maica lor c nu rmân singuri, ci rmân cu Mamalor cea din ceruri. i s-a dus biata femeie degrab la treburile ei, pe arin. Dar copiii rugându-se, mintea lor pururea se mica i nu sta într-un singur gând.

Deci au uitat de sfaturile mamei. S-au rugat ei un timp, apoi s-au apucat de jucrii i au început s umble cu focul. Mama lor am spus c îi încuiase în cas,

ca s nu ias afar i s nu plece de acas, tiind c abia peste o jumtate de zi se va întoarce înapoi. i copiii, umblând cu focul, casa a luat foc. i ei, când auvzut c au luat foc hainele din cas, covoarele i ce mai era în ea, i când auvzut c toat casa a luat foc i nimeni nu putea sri s-l sting, c era var i oamenii erau plecai la lucru, au fugit la icoana Maicii Domnului, s-au prins cumâinile de icoan i strigau: ÄMam, nu ne lsa!´. i ± o, minunile tale, Maicalui Dumnezeu! ± casa a ars toat, dar focul nu s-a atins de peretele pe care eraicoana Prea Sfintei Nsctoare de Dumnezeu împreun cu aceti doi copilai!

Femeia a auzit în arin, c i-a adus vestea cineva: Mi femeie, s tii c i-a arscasa! Iar ea, sraca, zice: ÄVai de mine, c am lsat copiii în cas!´. Dar acelanu tia s-i spun de minunea ce s-a întâmplat cu copiii, ci-i spuse numai atâta:

Du-te, c am auzit c este scrum casa ta! Ea când a auzit, biata, tiind c aîncuiat copiii în cas, a luat-o la fug, c-i ieea inima de alergare i de spaim. i când a ajuns la marginea satului, a întrebat: ÄMi-a ars casa?´. Da, i se spuse, i-a ars casa, s-a vzut la dumneata foc mare i s-au dus oamenii s-l sting, dar casa a ars. Iar ea a strigat: ÄMaica Domnului, cum de ai lsat copii mei, c eu înseama ta i-am lsat!´. i vitându-se i plângând, alerga aproape ca nebun. i când a ajuns, vzu cum se uita toat lumea la o minune preaslvit: casa arsese,

dar peretele cu icoana Maicii Domnului era neatins i copilaii se ineau cumâinile de icoan i strigau: ÄMam, mam!´. i vzând aceasta biata femeie, s-a aruncat prin foc la icoana Maicii Domnului i cu mare recunotin amulumit Maicii Domnului c pe acei prunci, pe care îi încredinase ei, i-a pzit sntoi.



Aceasta v-am spus-o ca s v art c cine are mam i ocrotitoare pe MaicaDomnului, ea îl va apra i pe el, i pe copiii lui, i vitele lui, i toat agonisealalui. S avei aceast credin întotdeauna, s nu v lipseasc acatistul icinstitul paraclis al Maicii Domnului din cas, i ori la ce scârb vei ajunge,ori la ce necaz, chemai pe Maica Domnului din toat inima i negreitpururea va fi de fa, cu grabnicul ei ajutor, cu preasfintele i preaputerniceleei rugciuni.

S tii c nu exist suflet sub cer care i-a pus ndejdea în Maica Domnului i srmâie ruinat pân la urm. Prin rugciunile ei va avea în veacul de acum linite,alinare, acoperire i sprijinire, iar în vremea morii mila Maicii Domnului nu îl valsa; i în ziua judecii, Maica Prea Sfânt va sta în genunchi înaintea PreaSfântului i Prea Dulcelui ei Fiu i Dumnezeului nostru Iisus Hristos i va zice:ÄDoamne Dumnezeule i Fiul meu, acest suflet necjit, chiar dac a greit, dar

pururea mi-a cerut s m rog ie. Iart-l, miluiete-l i f cu dânsul mil´. iaa vom câtiga prin rugciunile Maicii Domnului mil i în veacul de acum, i învremea morii, i în ziua judecii. Amin!



Sfântul Nicolae Velimirovici - Prznuirea Adormirii Preasfintei mriteiStpânei noastre, de Dumnezeu Nsctoarea i pururea Fecioara Maria

Domnul, Cel Care pe Muntele Sinai a dat a Cincea Porunc, Cinstete pre tatl i pre mama ta, a artat cu exemplul vieii Lui cum trebuie s îi respecte omul prinii lui cei trupeti.

Spânzurat pe Cruce cu trupul fiind, i întru cele mai cumplite chinuri aflându-Se,El i-a adus aminte de Maica Lui, i artând ctre Apostolul Ioan ce se afla acolo,i-a zis: Femeie, iat fiul tu. Dup aceea, a privit ctre Ioan i i-a zis: Iat maicata. i aa, dup ce a dat-o pe Maica Lui în grija Ucenicului celui iubit,

Mântuitorul i-a dat sufletul Lui pe Cruce.

Ioan avea o cas pe Muntele Sion, în Ierusalim, în care a luat-o pe Maica Domnului i a purtat grij de ea pân la sfâritul vieii ei, cci întru acea cas armas Maica lui Dumnezeu pân la suflarea ei cea mai de pe urm.

Cu rugciunile ei, cu povuirile ei, cu blândeea i cu rbdarea ei, ea le-a fost decel mai mare ajutor Ucenicilor Fiului ei iubit i Dumnezeu.

Ea i-a petrecut cea mai mare parte a restului vieii ei la Ierusalim, cercetând adesea locurile care îi aminteau de marile evenimente i de minunile fcute de

Fiul ei pentru mântuirea omenirii. Ea mai cu seam cerceta Golgotha, Bethleemul, i Muntele Mslinilor. Dintre puinele ei cltorii mai deprtate, se pstreaz însemnrile cltoriei ei la Antiohia, unde l-a cercetat pe Sfântul Ignatie Teoforul; de asemenea alecltoriei ei în Insula Cipru, unde l-a cercetat pe Lazr, Episcopul Insulei, cel înviat de Domnul a patra zi din mori.



Ea a mai cercetat i Sfântul Munte Athos, pe care însi l-a binecuvântat; i armas o vreme la Efes în grija Sfântului Ioan Evanghelistul, în timpul cumplitei

prigoane dezlnuite împotriva cretinilor la Ierusalim.

La o vârst mai înaintat ajungând, ea mergea adesea s se roage Domnului, Dumnezeului i Fiului ei în Muntele Mslinilor, locul înlrii Sale, dorind ca El s o ia din aceast lume cât mai curând cu putin.

Cu ocazia unei astfel de rugciuni, la Maica Domnului a venit Arhanghelul Gavriil, care i-a descoperit c peste trei zile Domnul o va chema la El.

Arhanghelul i-a druit i o stâlpare de finic din Rai, care avea s fie dus în procesiune la slujba înmormântrii ei.

Dup acea rugciune ea s-a întors acas plin de bucurie, ndjduind c îi vavedea înc mcar o dat pe toi Apostolii i Ucenicii Fiului ei în aceast via, maiînainte de a pleca. Domnul a împlinit dorirea inimii Maicii Lui, iar apostolii,

purtai pe nouri de sfinii îngeri, s-au strâns cu toii în Muntele Sion.

Maica Domnului i-a întâmpinat cu bucurie mare, i-a întrit, i-a mângâiat, i-a povuit, i le-a împuternicit sufletele. Apoi i-a dat linitit al ei suflet în mâinilelui Dumnezeu, fr durere i fr suferin a trupului.

Sfinii Apostoli au luat pe umerii lor sicriul ce purta trupul adormit al Maicii Domnului, din care s-a rspândit bunmireasm cereasc, i, înconjurai decretinii din Cetatea Ierusalimului, au pornit s îl îngroape cu cinste în GrdinaGhetsimani, în mormântul Sfinilor ei Prini, Ioachim i Ana.

Prin purtarea de grij a lui Dumnezeu, în tot parcursul ei, procesiunea deînmormântare a fost ascuns de ochii criminali ai iudeilor. Dar chiar i aa,

Afthonie, un preot iudeu, a apucat sicriul cu intenia de a-l rsturna, îns tot atunci un înger al Domnului i-a retezat cu sabia de foc ambele mâini nelegiuitecare au rmas lipite de sicriu. El atunci a strigat ctre Apostoli s-l vindece, i s-

a vindecat cu adevrat numai dup ce a mrturisit credina în Iisus Hristos Mântuitorul i Domnul.

De la aceast înmormântare, tot prin purtarea de grij a lui Dumnezeu, SfântulApostol Toma îns a lipsit. Aceasta s-a fcut spre a se descoperi oamenilor o noui întrutot slvit tain a Maicii lui Dumnezeu. Toma a sosit la Ierusalim în a treia

zi dup înmormântarea Maicii Domnului, i a dorit i el s cinsteasc trupul



adormit al Celei Preacurate. Dar când Apostolii au deschis mormântul, ei auaflat acolo doar giulgiurile goale - trupul nu se mai afla în mormânt!

În acea sear, Maica lui Dumnezeu, înconjurat de un alai de îngeri, a venit în

mijlocul Apostolilor i le-a zis: Bucurai-v, cci eu sunt cu voi pururea.

Nu se cunoate vârsta la care a trecut la Ceruri Maica lui Dumnezeu, dar prerea celor mai muli Sfini Prini este c Maica Domnului a adormit învârst fiind de peste aizeci de ani.

Cântare de laud la Preasfânta Nsctoare de Dumnezeu

Astfel grit-a Domnul Cel Preaînalt:

ÄAp vie din inima ta va curge, Preacurat Fecioar,

Ca cei însetai pre Hristos s Îl bea.

O Izvor de Ap Vie, Fecioar, Noi toi întru tine ne ludm!

Cei însetai pre Domnul Hristos vor bea.

Pre El, Cel Care amarul în dulce îl preface,

Pre El, Cel Care ai notri ochi de orbire curete, Pre El, Izbvitorul durerii inimilor noastre.

O, Izvor de Ap Vie, Fecioar, Noi toi întru tine ne ludm!

Butur dulce ne-a izvorât nou din venicie, Ale ei ape adap aria vremilor noasre, i lumea istovit, ctre ceruri privind,

Se rcorete iar.

O, Izvor de Ap Vie, Fecioar, noi toi întru tine ne ludm! Slav ie, O, Preacurat Fecioar!

Slav ie, Maica lui Dumnezeu!

Tu pentru noi pre Hristos Dumnezeu ai nscut, Preacurat,Ceea ce eti izvor de Ap Vie a Harului lui Hristos!



O, Izvor de Ap Vie, Fecioar, Noi întru tine în toi vecii ne ludm!

Cugetare

Fiecare dintre noi, cretinii, putem înva mult, foarte mult, din viaa Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu. Doresc s m opresc aici doar asupra a dou lucruri. Mai întâi, c mergea des la Golgotha, la Muntele Mslinilor, în GrdinaGhetsimani, la Bethleem, i în alte locuri pe care clcaser paii Fiului ei.

În fiecare din aceste locuri, ea se ruga cu genunchii plecai, i mai cu seam se rugaastfel la Golgotha. Astfel ofer ea cretinilor primul model i îndemn de a cercetalocurile sfinte din dragoste pentru Acela Care prin Prezena Lui, prin Patima

Lui i prin Slava Lui a fcut din aceste locuri altare sfinte de închinare omenirii

dreptcredincioase.

Mai învm din exemplul vieii Maicii Domnului cum s ne svârimrugciunea: cu evlavie, în genunchi, i cum s ne rugm pentru ca sfâritul nostru s fie repede, fr durere, i neînfruntat de cumpliii diavoli care pzescsufletul omului la ieirea i dup ieirea lui din trup, spre a-l arunca în gheena

focului.

Maica Domnului s-a rugat s nu vad feele acestea necurate care pedepsesc pe ceiînnegrii de pcat.

Ne închipuim noi oare cât de cumplit este trecerea sufletului prin vmile vzduhului? Dac însi cea Preacurat s-a rugat s fie scutit deaceast cumplit vedere, oare noi, pctoii, ce vom face? Cci ea s-a rugat astfel din adânca ei smerenie, nepunându-i nicicum ndejdea în nevinovia ei de Maic a lui Dumnezeu.

Cu atât mai puin trebuie noi s ne încredem în faptele noastre bune, i cu atât maimult trebuie s cdem la Dumnezeu i s ne rugm pentru sfârit bun, fr durere,neînfruntat vieii noastre, i de toat îngrozirea satanei netulburat. Mai cu seamtrebuie s ne rugm lui Dumnezeu ca s ne druiasc a ne ruga astfel chiar i în

ceasul sfâritului nostru.

(Din ³Proloagele de la Ohrida - Volumul 2)



Sfântul Teofan Zvorâtul ± La Adormirea Preasfintei Nsctoare deDumnezeu (I)

De ce este numit Äadormire" moartea Maicii lui Dumnezeu? Cum s ne pregtim pentru ieirea din aceast via în aa fel, încât s-o întâmpinm nunumai fr frica necazului, ci chiar cu bucurie?

Acum prznuim Adormirea Preasfintei Stpânei noastre, de Dumnezeu Nsctoarea i Pururea Fecioara Maria. Aceasta a fost îns moartea Maicii luiDumnezeu - moarte adevrat, asemenea morii oricrui om. i atunci, de ce a fost numit Äadormire"? Poate pentru c Preacurata n-a fost inut mult timp înlegturile morii i în trâmul stricciunii, ci dup trei zile s-a descoperit c ea aînviat, asemenea Fiului ei, Domnul Iisus Hristos, dar mai ales pentru cmoartea aceasta a fost cu pace, lin, plcut, cu dulcea, asemenea unui somndorit, linitit, dup istovirea trupului de ctre ostenelile zilei.

Dar nu aa ar trebui s fie, oare, i moartea noastr? Da. Preasfânta Nsctoare deDumnezeu este Mama noastr, iar noi suntem copiii ei. Ea merge înainte, noi avem

datoria s o urmm. i iat lecia pe care o primim de la Adormire noi, care prznuim ziua Adormirii: an de an, apropiindu-ne de moarte, s ne îngrijim în tot chipul ca moartea noastr s nu fie smulgere cu sfâiere i tulburare a sufletuluidin trup, ci ieire panic i fr de tulburare din aceast lume în alta, asemeneaunei adormiri tihnite i line... Se ridic întrebarea: cum sa ajungem la aceasta i ce se cere din partea noastr în acest scop?



Moartea nu este nimicire, ci trecere din acest sla pmântesc în altul. Dar slum un exemplu din viaa obinuit: când trec oamenii dintr-un loc în altul cusufletul nu numai linitit i împcat, ci chiar bucuros? Atunci când nu sunt legai

prin nimic de locul din care ies, iar de locul unde se mut nu doar c nu se tem, cidoresc din toat inima mângâierile i plcerile pe care le ateapt acolo. Aadar sne însuim aceast dispoziie sufleteasc i în privina morii, i atunci o vomîntâmpina nu doar fr necaz i fr fric, ci cu dorin plin de bucurie... ianume:1. S stingem în noi orice împtimire fa de trup i fa de tot ce este trupesc, fade pmânt i fa de tot ce e pmântesc. Pentru c atunci când nimic nu te maileag de pmânt, ce necaz s mai fie când îl prseti? Un lucru se desparte cuuurin de altul atunci când nu sunt legate i nu sunt încleiate, ci numai alipiteunul de altul: cu uurin se desparte i sufletul de trup atunci când în el nu suntîmptimiri fa de trup i când el, petrecând în trup, nu vieuiete dup trup.

Cltorul ce merge spre inta sa prsete linitit i fr neplcere locurile undeface popas. De ce? Fiindc totul e pentru el strin. i atunci când inima noastr vasocoti strin de sine tot ce e pmântesc, nu vom avea greuti la trecerea încealalt via.

Bineîneles, nu putem tri fr unele lucruri sau chiar fr multe lucruri. Putemdobândi îns o asemenea aezare sufleteasc fa de ele încât s ne putemdespri de ele tot atât de uor ca i cum am dezbrca o hain de care nu mai avem nevoie. De asta s ne i îngrijim! Cam greu? Da... îns putem face aceasta nudintr-o dat, ci câte puin. Cum încurc vrjmaul sufletul în împtimirile

pmânteti? Le aduce una dup alta cu struin, aa cum pianjenul încurc gâzelecare îi cad în plas, aruncând asupra lor pânz dup pânz. Dimpotriv, cine vrea

s ias din aceste curse trebuie s aib priceperea de a lucra tocmai pe dos - de atia împtimire dup împtimire, începând cu cele mai mici i ajungând la celemai mari. C el care s-a împotmolit în noroi scoate mdular dup mdular, pân seelibereaz cu totul: aa s tiem împtimire dup împtimire, pân ce vom devenicu desvârire liberi. Dac ne vom osteni în felul acesta, în ceasul morii putem s

fim deja rupi de toate i gata s prsim fr necaz pmântul i tot ce e pmântesc, ateptând numai porunca lui Dumnezeu.

2. îns nu doar împtimirile pmânteti pot tulbura linitea sufletului în ceasulmorii. Nu mai puin decât acestea tulbur teama: cum ne vom arta pe lumeacealalt, unde trebuie s te ari înaintea feei lui Dumnezeu, Dreptul Judector, aiCrui ochi sunt mai luminoi decât soarele, ptrunzând toate i vzând toate - iar noi avem multe pcate. Cel care tie c s-a fcut vinovat cu ceva se teme s meargla mai-marele su i cu atât mai mult la împrat: i pctosul se teme s se



înfieze înaintea lui Dumnezeu - atât de team încât, dup cuvântul dumnezeiesc,sunt împini s strige: Ä Munilor, cdei peste noi!" Pricina sunt pcatele, care-L

jignesc pe Dumnezeu. Ca atare, dac dorete cineva s întâmpine fr fricmoartea i s treac linitit pe lumea cealalt, s aib grij s fie fr de pcat

sau, dac deja a pctuit, s fac în aa fel încât pcatele s nu îi fie spreosând. Cum se face asta? Prin pocin nefarnic i prin hotrârea de a numai înclca poruncile Domnului. Cine a pctuit s nu mai pctuiasc, iar pentru

pcatele dinainte s fac pocin. Pocina i frângerea inimii pentru pcate,împreun cu spovedania i cu fgduina de a nu mai pctui, terg pcatele dintoate locurile unde se întipresc ele: din fiina noastr, din tot ce ne înconjoari chiar din amintirea lui Dumnezeu, i îl fac pe pctosul care se pocietenevinovat înaintea feei lui Dumnezeu Cel drept, îmbrcându-1 în vemântul îndreptirii, luat din haina Domnului, Care a ptimit pentru noi...

Dezlegarea preoeasc rupe zapisul pcatelor, iar zapisul, odat rupt, îi pierdetoat puterea, din vrerea însui Judectorului, Care a zis: Câte vei dezlega pe

pmânt, vor fi dezlegate fi în ceruri (Mt. 18, 18). încredinarea c aa stlucrurile umple inima pctosului cu ndejde bun, i mcar c el tie c a

pctuit, merge înaintea Judectorului fr cutremur, tiind c înaintea venirii lui acolo a mers îndreptirea, altfel spus c acolo este înaintea Judectorului un

Mijlocitor gata s îi ia partea... Cci dac va pctui cineva, Mijlocitor avemctre Tatl, pe Iisus Hristos, Cel drept (I In 2, 1).

Dac un criminal ar fi încredinat c pentru el va mijloci motenitorul tronului, alcrui cuvânt are putere înaintea împratului, ar merge la împrat fr fric, oricefrdelege ar fi fcut. Aadar fr fric i tulburare se poate arta înainteaJudectorului Dumnezeu i pctosul care s-a pocit, întrucât acolo va mijloci

pentru el Fiul Unul-Nscut al lui Dumnezeu, Care a luat pcatele noastre asupra Sai le-a ridicat pe cruce, i Care a zis: Venii la Mine, toi cei ostenii fi împovrai de pcate, Eu v voi odihni pe voi (Mt. 11, 28) Prin urmare, cine vrea s moarlinitit, s se pociasc i de acum s nu mai pctuiasc...

3. Dac, dup aceea, la aceste dou aezri sufleteti - adic la ruperea de toate cele

pmânteti i la pocin - vom mai aduga i dorina buntilor viitoare, vomîntâmpina moartea nu doar fr necaz i fric, ci chiar cu bucurie. Unii pleac

bucuroi dintr-o cas atunci când în ea e umed, ori sobele scot fum, ori acoperiul e prost... Unii, dei nu au în cas asemenea neplceri, se mut cu bucurie în altadeoarece presupun c vor avea parte în ea de mai mult confort i de avantaje maimari. Astfel, când vom pricepe cu mintea i simi cu inima pe de o parte srciai nimicnicia buntilor pmânteti, iar pe de alta înlimea i necuprinderea



buntilor care ne ateapt pe lumea cealalt, vom dori trecerea din aceastlume în cealalt nu numai cu plcere, ci chiar cu nzuin puternic, asemenea

Apostolului Pavel, care spunea despre sine c dorete mult s se desfac de trupi s fie cu Hristos, i asemenea Preacuratei Stpâne, care în fiecare diminea

se suia pe Muntele Mslinilor (unde mai apoi avea s fie pus, pentru scurtvreme, i trupul ei) i îl ruga pe Dumnezeiescul su Fiu s o ia mai repede deaici i s îi dea putina de a vedea frumuseea feei Lui... în locaurile cereti.

Sufletul care a îneles ce înseamn viaa de aici i viaa pe lumea cealalt vasuspina dup aceasta din urm aa cum cel robit suspin dup patrie, cltorul -dup casa sa i cel ce sade în temni - dup libertate... i cu mult dorire va chemamoartea ca pe o izbvitoare, binefctoare i mângâietoare. Vei întreba: ÄCum

poate fi înlat sufletul la o asemenea aezare?" Prin cugetarea la nimicniciabuntilor pmânteti i la mreia celor cereti - iar cel mai sigur prin

simmântul amrciunii tuturor celor pmânteti i prin gustarea dulceii celei cereti. Pentru c atunci, gustând dulce, nu va mai vrea amar - se va feri de acestadin urm i îl va pofti pe cel dintâi. Sau, i mai bine zis: atunci sufletul va fugi dinaceast via în cealalt aa cum fuge omul la aer curat dintr-o camer înbuitoare.

Iat tot ce ne face trebuin pentru a muri linitii: s nu avem împtimiri fa decele pmânteti, s trim în virtute dup ce ne-am curit contiina, s educmîn noi înine dorina puternic de buntile venice. Cea dintâi i cea din urmvin de la sine atunci când va fi în noi ceea ce este de cpetenie: contiina curat

i faptele cele bune.Frailor i prinilor! tim c între toate cele nesigure de pe acest pmânt un singur lucru este cu totul sigur: faptul c vom muri... i c moartea va fi pentru noi fieamar i chinuitoare, fie plcut i desftat. Deci, s nu ne artm a fi propriinotri vrjmai, amarând ca nite nepricepui trecerea din aceast via în cealalt,de vreme ce avem toate mijloacele pentru a o îndulci. Azi, mâine vine moartea -deci, s fim gata! Iat, vin curând! zice Domnul (Apoc. 22, 12). Mica osteneal

purtat în acest scop va fi rspltit cu bucuria cea venic. i chiar de se vaîntâmpla s purtm o osteneal mare i s ptimim, nu vom iei în pagub... pentru

c.ptimirile vremii de acum nu sunt vrednice de slava care va s se arate întru noi(R om. 8, 18). Amin!



Sfântul Teofan Zvorâtul ± La Adormirea Preasfintei Nsctoare deDumnezeu (II)

Viaa noastr pmânteasc e începutul vieii noastre nesfârite i mijloc neaprattrebuincios pentru dobândirea venicei fericiri. Sub orice form s-ar manifestaviaa pe pmânt, ea merge ctre acest scop.

Astzi prznuim Adormirea Preacuratei Stpâne de Dumnezeu Nsctoare,altfel spus fericita ei ieire din aceast via, prin care ea s-a mutat la viaa ceaadevrat, fiind Maica Vieii. Ieirea aceasta ne aduce aminte de ieirea noastr,iar ieirea noastr - de intrarea noastr în aceast via. Astfel, iau chip în minteanoastr dou ui: o u - ua naterii - se afl la începutul vieii noastre, iar cealalt - ua morii - se afl la sfâritul ei. Intre aceste dou ui se mic viaaomeneasc cea nesfârit de felurit. R idicai-v cu gândul deasupra pmântului i

privii de acolo la toii fiii oamenilor, privii mai cu deadinsul, i nu v vei puteaînfrâna de la întrebarea: ÄCe înseamn toate acestea, cum sunt rânduite toate i

pentru ce?"

Muli i-au pierdut mintea încercând s dea rspuns la întrebarea aceasta. Iar sfântacredin rspunde la ea simplu, dându-ne, totui, cel mai deplin, cel mai linititor rspuns. Ea spune c viaa noastr pmânteasc e începutul vieii noastrenesfârite i mijloc neaprat trebuincios pentru dobândirea venicei fericiri. Sub

orice form s-ar manifesta viaa omului pe pmânt, ea merge ctre acest scop, dacvieuitorul va lua aminte la sine însui.

Intoarcei-v la începutul omenirii. Primul lucru pe care îl vei vedea este faptul cviaa noastr nu trebuia s fie cum e acum. Noi ne-am fcut-o astfel, czând în

protoprini. în rai ne-am fi nscut, în rai am fi trit. R aiul a fost pierdut. Aa cum



ne-am fi nscut în rai vor deveni acum cei vrednici de asta de-abia dup moarte, iar deplin - abia dup înviere i cea de-a Doua Venire.

Iar viaa asta, plin de neputine, imperfeciuni, cderi, necazuri i de tot felul destrâmtorri, ne-a fost dat ca aren de curire, punere la încercare i ostenealaductoare de merite. S ne oprim la gândul urmtor: viaa aceasta ne-a fost datca s ne curim i prin osteneala facerii de bine s meritm fericirea venic.Oricât ar fi ea de neluminoas, Domnul caut spre ea dintru înlime. Ostenete-te, slujete Domnului dup putere, i osteneala ta va primi la vremea potrivitrsplata fericirii pe venicie.

ÄTot trebuie s te osteneti, vor zice unii, tot trebuie s slujeti Domnului; dar ce pot eu s fac - srac, bolnav, umil?" Tocmai aceasta e mângâierea, c oricum ar fi viaa lui, oricât de puine ar fi mijloacele materiale pe care i le ofer ea,

oricine poate face fapte de pre înaintea ochilor lui Dumnezeu i vrednice dersplat în viaa venic.

Domnul hotrte cât preuiesc i ce vrednicie au faptele dup puterile omului idup acea aezare a duhului cu care au fost fcute. Tocmai de aceea a i foststatornicit o sfer atât de necuprins a facerii de bine - fapt, cuvânt, gând. Nu

poi s faci bine cu fapta? F cu cuvântul. Nu poi cu cuvântul? Atunci f cugândul.

Cine nu e în stare s fac mcar ceva din toate acestea? De altfel, chiar fapte bunecine nu poate s fac? Cine nu poate s dea o can de ap rece? Domnul vede i

preuiete chiar i aceast fapt. Vduva a dat pentru templu doi bnui, iar Domnula preuit atât de mult fapta ei, încât a pus-o mai presus de toate celelalte. Nu te uitac eti srac, bolnav, umil, i s nu zici: ÄDac a fi bogat, om de vaz, celebru,a face atâta bine", ci s te iei doar seama ce mijloace de a face bine îi pune laîndemân condiia ta, i pe acestea s le pui la lucru. Oamenii care o duc bine

pot face mai mult bine, i ei sunt datori s îl fac, i de la ei se va i ceresocoteal mai mult. îns i tu, care eti mai prejos decât ei în toate, poi, cu

puinele tale mijloace, s faci bine la fel de preios i totodat s fii tras la

rspundere cu la fel de mult asprime. Totul este potrivit puterilor pe care le-adat Dumnezeu spre facerea de bine. De aceea s-a i poruncit: ÄF dup putere!"Trebuie s înelegem îns prin aceasta Ädin toate puterile", ca s nu se facrabat leneviei i interesului egoist.

Sunt înelepi care se zbat din rsputeri s îi niveleze pe oameni. Bineîneles, nuvor reui niciodat. Iar Domnul, Purttorul de grij, îi niveleaz fr osteneal,



îns nu prin condiia lor economic i social, ci roadele faptelor i prin preuirea lor. El i pe cel care se bucur de bunstare îl preuiete mai puin atuncicând acesta nu îndreapt pe de-a-ntregul spre bine largile lui mijloace, i pe cel cee mai npstuit în via îl aaz mai presus de acesta dac îi îndreapt toatemijloacele trupeti spre slava lui Dumnezeu. în aceast singur lege a purtrii de

grij dumnezeieti st toat mângâierea noastr.

Primete din tot cugetul i din toata inima aceast lege i ostenete-te cusenintate în sfera ta, fr s te uii cum este unul i cum e altul. Cerceteaz-te

pe tine însui (v. I Cor. 11,31; II Cor. 13, 5). Uit-te sub propriile-i picioare i întoarce spre bine orice i se întâmpl. Cu gândul s treci în starea de dincolo demormânt i s te uii: fericirea e pregtit acolo i pentru tine, ultimul om, la fel ca pentru toi cei ce au întâietate fa de tine. Ostenete-te, i Domnul nu va uitaosteneala ta cea de mic întindere la fel cum nu are s uite ostenelile cele

cuprinztoare. Chiar dac nu ai mâini, chiar dac n-ai picioare i te tvletiundeva, într-un col nevzut, nici asta nu-i îngrdete intrarea în fericire - numai snu îi vinzi sufletul, ci s rabzi cu senintate i s-L binecuvântezi pe Dumnezeu.

Unii ed i cuget: ÄDac a avea cutare i cutare lucru, a face cutare i cutare".Cine tie dac ai face ceva bun dac ai fi mai înstrit; în schimb, este neîndoielnicfaptul c visând astfel poi scpa prilejurile de a face binele care îi sunt laîndemân, i pentru asta vei da socoteal. Domnul tie mai bine decât noi cetrebuie dat fiecruia. Dac El ne-ar preui dup mijloacele de a face binele, atunciam mai putea gândi aa ceva - îns El judec nu dup mijloace, ci dup felulîntrebuinrii lor. Slug bun, în puin ai fost credincios... intr întru bucuria

Domnului tu (Mt. 25, 23). Asta a spus El despre cei care îndreapt spre bine puinele lor mijloace.

Aa sunt hotrârile lui Dumnezeu în ce privete întocmirea feluritelor noastredestine pe acest pmânt! Dându-ne seama de preul pe care-1 are înaintea ochilor lui Dumnezeu situaia de pe pmânt a fiecruia i linitindu-ne pe de-a-ntregul, învoia lui Dumnezeu, cu privire la soarta noastr vremelnic, s alergm cusenintate pe calea vieii care ne-a fost rânduit, îngrijindu-ne doar s facem tot

binele pe care îl ateapt de la noi Domnul, fr a scpa vreun prilej, i Domnul,Cel milostiv, ne va da dup lrgimea osârdiei noastre i a slujirii aduse Lui, frs Se sinchiseasc de soarta pe care am avut-o aici, pe pmânt.

Binecuvânteaz, Doamne, s ne aranjm cu toii duhovnicete în acest fel!

Amin!



Sfântul Teofan Zvorâtul ± La Adormirea Preasfintei Nsctoare deDumnezeu (III)

Adormirea Maicii lui Dumnezeu - ndejde a trecerii la viaa venic. Moartea e soarta tuturor, pe când slava de dup moarte e motenirea credinei curate i vii.

În toat lumea cretin se prznuiete luminat Adormirea Preasfintei Stpânei noastre de Dumnezeu Nsctoare, pentru c ea, dup învierea i înlarea

Domnului, este cea mai apropiat i mai vie încredinare de slava menit celor ce cred în Domnul. Privete la Adormire, i vei pricepe care este ndejdeachemrii noastre, iar când vei pricepe nu vei crua nimic pentru a o dobândi.Iat icoana! Maica Domnului a trecut la cele venice. O înconjoar Apostolii,care se tânguiesc. Pe loc Se pogoar îns Domnul, înconjurat de îngeri i de toi sfinii, i primete în braele Sale preacuratul ei suflet. Aa a fost cu Maica luiDumnezeu. Ea este îns i Maica noastr, a tuturor, i a înnoit aceast cale demutare din viaa aceasta în cealalt, ca în urma ei s se strmute mai apoi laDumnezeu, pe aceeai cale, i toi apropiaii ei, i ca la vremea potrivit s poatmrturisi: ÄIat eu i copiii mei!" Moartea e soarta tuturor, pe când slava de dupmoarte e motenirea credinei curate i vii.

Vzând cu mintea aceast slav i nestrmutarea fgduinelor ei, precum iînrâurirea pe care încredinarea de acest lucru o are asupra întocmirii vieii noastre

duhovniceti, Apostolul Petru nu se poate înfrâna s nu strige: Binecuvântat fie Dumnezeu... Care ne-a nscut din nou, spre ndejde vie, spre motenirenestriccioas si neîntinat i nevetejit, pstrat în ceruri pentru noi! (I Petr. 1,3) Pgânii n-aveau ndejde, dup cum ne încredineaz Apostolul Pavel. Ndejdeamotenirii vieii venice a devenit trstur deosebitoare a cretinilor i cel mai

puternic sprijin al triei morale pentru rbdarea tuturor ostenelilor i lipsurilor care sunt de neocolit în viaa cea dup credina în Domnul. A czut aceast



verig din lanul micrilor duhovniceti ale omului - i iat c Domnul o pune laloc i reface duhul, care czuse în nendjduire. în Sine învie, înal la cer i aazde-a dreapta lui Dumnezeu i Tatlui firea omeneasc, dup ce a dat mai înainteîncredinare c unde este El, acolo va fi i sluga Lui (v. In 12, 26). Dup aceea, leînfieaz tuturor în chip vdit mutarea la slav a Maicii Lui i a noastre. în fine,nu o dat a artat aceasta asupra apostolilor i a multor sfini, i totul ca sîntipreasc în chip cât se poate de pipit nu numai gândul, ci i simirea slaveicelei dup aceea (I Petr. 1, 11).

Duhul cel nou al vieii îi umplea pe credincioii care intrau în aceast fgduin.Ei încetau s mai triasc pe pmânt i pentru pmânt, având vieuire în ceruri,dup cum arat apostolul, ca nite motenitori ai lui Dumnezeu i împreun-motenitori cu Hristos. Iat de ce putea oricine s adevereasc prin cuvântulapostolului: ÄCine i ce ne va despri de Domnul? Nimeni i nimic". Simeau i

ei necazurile când erau în împrejurri aductoare de necaz; îns rbdaunecazurile, iar prin ndejde se bucurau. Trind în lume, aveau ceea ce estesocotit în lume a fi bun, i îi vedeau i pe alii c au acestea, îns pe toate lesocoteau a fi gunoi, din pricina ndejdii care le sttea înainte.

Greu le era i lor s fie neclintii, s nu dea înapoi în via i în credin; ei biruiauîns toate ostenelile prin ndejdea c cel credincios în puine va fi pus pestemulte, c va fi proslvit împreun cu Cel pentru Care ptimete (v. II Tim. 2, 12;Apoc. 21, 7).

Aa c iat unde e cheia vieii întru Hristos Iisus, Domnul nostru: în ndejdeavie! S v chem oare, frailor, a ine ndejdea care ne este pus înainte (Evr. 6, 18)

pentru a o avea ancor tare i de ndejde a sufletului? A dori ca la o asemeneachemare s rspundei cu dojana: ÄOare noi nu suntem cretini?". M-a putea

bucura de o dojana ca aceasta. Dar dac la cuvântul despre ndejde inima varspunde cu întrebarea nedumerit: ÄCe este ndejdea i la ce folosete ea învia?", asta va însemna c acest cuvânt, Ändejde", este i de neîneles pentruminte, i de neîncput pentru inim. S tii, cel puin, c dac dulceaa ceavremelnic a pcatului, sau nici mcar neaprat a pcatului, atrage cu putere,

dac neplcerile cu care se întâlnete omul în via îi moleesc duhul i nasccârtirea, dac osteneala de a împlini îndatoririle cerute sau consfinite decredin - ea singur - omoar râvna pentru ele, acesta este un semn c ndejdea

² acest motor ceresc - nu a ptruns în sfera vieii noastre duhovniceti, c acest oaspete ceresc n-a cercetat sufletul nostru. Fiindc atunci când el ne cerceteaz,reorânduiete toate în felul su i face vdit prezena sa.



Când casa este luminat, toi îi dau seama de acest lucru dup lumina care iese peferestre: când casa sufletului nostru e luminat de ndejde,lumina aceasta nu

poate s se ascund, ci se descoper îndat prin nepsarea fa de plceriletrupeti i lumeti, prin senintatea i pacea sufletului în pofida tuturor

potrivniciilor dinafar i prin necontenita râvn nestins de a sluji Domnului însfera unde am fost pui, în pofida tuturor ostenelilor. Despre cel în care are locasta se poate spune c a fost nscut spre ndejde vie , iar cel în care nu are loc estecufundat în nendjduire i e în lume ca un om fr Dumnezeu.

Dac ne vom cerceta pe noi înine cum se cade, câi dintre noi vor trebui aezai în cea din urm tagm? Cu toate acestea, puini se vor învoi s se socoat cretinineadevrai, nedeplini. Ndejdea este simmântul cel mai subire. Spremângâierea noastr, dobândirea ei este simpl i pipit. Vrei s te împodobeti cundejdea? începe s slujeti Domnului prin împlinirea poruncilor Lui, i vei

nate ndejdea, i vei crete în ea. Sluga credincioas stpânului este încredinatc stpânul e binevoitor fa de ea i c nu o va lsa nicidecum de izbelite: celcredincios lui Dumnezeu nu poate s nu poarte în sine simirea bunvoinei Lui i aîncredinrii c îl ateapt rspli din partea Lui. Dimpotriv, i fiul îi pierdeîncredinarea în bunvoina tatlui su atunci când calc în vreo privin voia luivdit: i la cei care vieuiesc cu sfinenie ndejdea piere când ei încalc cu buntiin porunca vdit a lui Dumnezeu. în via se întâmpl ca cel care a crezut s

purcead a sluji Domnului. Aceast slujire nate ndejdea.

Ndejdea, la rândul su, aprinde i mai mult râvna de a plcea lui Dumnezeu.Când omul face mult pe placul lui Dumnezeu, aceasta întrete din noundejdea. i astfel, ele se sprijin, se întresc i se cresc una pe alta, pân când în cele din urm toate cele luntrice i dinafar sunt cuprinse de ndejde - i însui Dumnezeul ndejdilor umple întreg omul (v. R om. 15, 13). i ce fericire

poate fi mai mare decât atunci când inima d mrturie c Dumnezeu nu mai esteîn noi doar ndejde, ci i gustare a slavei?

Domnul s ne druiasc, frailor, i nou lucrul acesta - a prisosi în ndejde, pentru ca avându-o s putem lucra cu mult îndrznire (v. II Cor. 3, 12) i,

iari, s artm aceeai râvn spre adeverirea ndejdii pân la sfârit (Evr. 6,11), ca astfel s ne facem motenitori vieii venice (Tit 3, 7).

Amin!



Sfântul Simeon Metafrastul - Adormirea Maicii Domnului

Cuvânt despre câte s-au întâmplat de la naterea i creterea Preasfintei Stpânei noastre de Dumnezeu Nsctoarea, de la naterea cu dumnezeiasccuviin a lui Hristos Dumnezeul nostru i pân la svârirea ei de via

purttoare, înc i despre artarea vemântului ei scump i cum aceast marebogie s-a fcut comoara cretinilor.

De aici preasfântul trup a fost dus în preasfântul Ghetsimani i acolo a fost predatmormântului ± i ce era de mirare, cci Fiul ei, Care era Dumnezeu, a fost i El

îngropat omenete? ± iar prin acesta a fost trimis spre corturile cereti idumnezeieti. Încredineaz cuvântul acesta Iuvenalie, dumnezeiescul episcop alIerusalimului (între anii 422-458, pomenit ca sfânt pe 11 iulie), iar acesta e un

brbat sfânt i purttor de Dumnezeu care zice c dintr-o predanie veche iadevrat a ajuns la el cuvântul acesta, i spune aa:

Trei zile întregi sfinii apostoli au rmas la mormânt ascultând imnedumnezeieti cântate de sus; iar dup a treia zi, pentru c unul din apostoli s-aîntâmplat s lipseasc de la îngropciune din motive inând de o iconomie mai

dumnezeiasc, astfel încât aceast minunat deprtare s se fac cunoscuttuturor, vine i el i, pe drept cuvânt, lucrul i se face prilejul unei întristri nemsurate i nu suporta faptul c n-a fost prta la un lucru atât de frumos.

Deci sfânta ceat a apostolilor, socotind c nu e drept s nu vad i sîmbrieze i el acel trup de via purttor, poruncete s i se deschid îndat



mormântul. Acesta a fost deschis, dar comoara dinuntrul lui nu era nicieri, zcând în el numai cele de îngropare, ca la Copilul ei dup Înviere [In. 20, 6-7].

Pe care acela i cei de fa, îmbriându-le i umplându-se de negrit bun

mireasm i har, pecetluiesc din nou mormântul iar mireasma o transmit dintat în fiu celor de dup ei.

Aa este cuvântul îngroprii dumnezeieti a trupului de via purttor, cci Cuvântul Cel nscut din ea a mutat-o întreag la Sine Însui i a binevoit ca eas vieuiasc i s fie împreun cu El pururea. Iar în locul preacuratului sutrup, cea care ne-a dat pricin de mult bine ne-a dat motenire vemântul ei.

(Fragment din ÄNaterea, Viaa i Adormirea Maicii Domnului. Trei Viei bizantine´, autori: Sf. Maxim Mrturisitorul, Sf. Simeon Metafrastul, Monahul

Epifanie; Ed. Deisis, Sibiu 2007)



Sfântul Maxim Marturisitorul - Adormirea Maicii Domnului

Adormirea

103. Acum prin harul ei vom vorbi despre moartea sa i despre mutarea ei dinaceast lume la împria venic; a asculta o astfel de istorie e bucuria i luminasufletelor prietene lui Dumnezeu.

Când Hristos, Dumnezeul nostru, a vrut s o fac s ias din aceast lume pe preasfânta i curata Maica Sa i s o duc în împria cerurilor pentru a primi cununa venic a bunvoirilor i ostenelilor mai adânci decât firea, pentru a oaeza la dreapta Sa cu vemânt de aur esut cu strlucire din felurite culori i so proclame Împrteasa tuturor fpturilor, s o duc înuntrul catapetesmei i s o fac s locuiasc în Sfânta Sfintelor, i-a vestit dinainte slvita mutare. i i-atrimis din nou pe arhanghelul Gavriil s-i anune slvita mutare, ca odinioarminunata zmislire.

Arhanghelul a venit deci i a întins ramura de finic care era semnul biruinei. Caîn ziua în care ieiser cu ramuri de finic în întâmpinarea Fiului su, biruitorulmorii i nimicitorul iadului, tot aa arhanghelul i-a întins Sfintei Fecioare aceastramur, semn al biruinei asupra ptimirilor i srciei morii, i a spus:

ÄFiul i Domnul tu te cheam: E ceasul venirii la Mine a Maicii Mele! Deaceea m-a trimis s-i vestesc din nou, binecuvântat între femei! Astzi, aa



cum ai umplut de bucurie pe locuitorii pmântului, aa vei bucura otirile cereti prin urcarea ta, tu cea binecuvântat care ai fcut s strluceasc înc i mai mult sufletele sfinilor. Bucur-te! cum ai strigat odinioar, cci iei numele plinde har ca o cinste venic. Bucur-te, cea plin de har, Domnul este cu tine!

Rugciunile i cererile tale urc la Fiul tu în ceruri i potrivit cererii tale îi poruncete s lai aceast lume i s urci în slaele cereti, i s fii alturi de El în viaa venic i fr sfârit!´

Când Sfânta Nsctoare de Dumnezeu Maria a auzit aceasta, s-a umplut debucurie i a dat îngerului rspunsul ei dintâi: ÄIat roaba ta! fie mie i acumdup cuvântul tu!´ i îngerul a plecat.

104. Atunci Preabinecuvântata i slvita Nsctoare de Dumnezeu Maria s-aridicat, i plin de bucurie s-a dus în Muntele Mslinilor, ca s aduc Domnului în

linite i în lucrarea harului mulumirea i cererile pentru sine i pentru lumeaîntreag.

Urcându-se în munte, i-a înlat mâinile i i-a închinat rugciunile imulumirile lui Hristos, Fiul su.

Atunci s-a întâmplat mare minune, pe care au tiut-o cei ce s-au învrednicit de oastfel de cunotin, i acest lucru a ajuns prin ei pân la noi.

În timp ce se ruga i îi aducea cererea ei Domnului într-o închinare, toi pomii ce se aflau acolo s-au închinat pân la pmânt cinstind-o.

Când i-a sfârit rugciunea i mulumirea, copleit de Domnul, s-a întors în Sioni de îndat Domnul l-a trimis pe Ioan Evanghelistul i Teologul pe un nor, cciSfânta Fecioar dorea s-l vad, întrucât Domnul îi dduse porunca înfierii.

Cea binecuvântat între femei l-a vzut i s-a bucurat înc i mai mult, i a poruncitrugciunea. i Sfânta Împrteas s-a rugat, iar dup rugciune, l-a întiinat pe

Ioan i pe celelalte fecioare ce se aflau acolo, prin vestea primit de la înger cu

privire la mutarea ei, i le-a artat ramura de finic pe care i-o adusese îngerul.

A poruncit s pregteasc casa, s aprind candelele si cuia cu tmâie, cci ea i-a împodobit casa ca o cmar de nunt ca s-L primeasc pe Mirele C el nemuritor, Fiul ei mult milostiv, cci Îl atepta cu o ndejde neclintit.



Când acestea au fost svârite, ea a fcut cunoscut tovarelor i cunotinelor eitaina mutrii ei, iar ele s-au adunat la ea. Plângeau i se tânguiau de desprirea sade ei, cci dup Dumnezeu pe ea o aveau drept ndejde i ajutor.

105. Or, sora lor, Împrteasa i Maica Domnului îi mângâia pe unul câte unul i pe toi împreun, le-a dat o salutare mictoare i le-a spus: ÄBucurai-v,copii binecuvântai, i nu facei din mutarea mea pricin de doliu, ci umplei-vde bucurie i mai mare, cci aceasta vine pentru bucuria venic, i harul i mila

Domnului s fie cu voi pururea!´

Apoi a privit la Ioan Evanghelistul i i-a spus s dea cele dou veminte ale salecelor dou vduve care o slujeau.

Ea le-a descoperit tainele srciei i blândeii ei, adevrate preînchipuiri. Dup

aceasta, a rânduit i a poruncit cum anume s fie îmblsmat i unde s fie pstrattrupul ei preasfânt i preacurat. i astfel, el a aezat-o pe slvita Maic a lui Hristosîn sicriul ei, acest culcu ce pân atunci noapte de noapte fusese scldat delacrimile ochilor ei pentru dragostea Fiului su Hristos, i fusese luminat derugciunile i cererile ei.

i din nou ea a cerut s se aprind sfenicele. i credincioii strâni acolo suspinaudin nou înc i mai mult pentru c au aflat de mutarea Sfintei Fecioare, Maica lor.Cdeau la picioarele ei i o rugau s nu-i lase orfani, iar dac pleca din aceastlume, s-i însoeasc cu harul i mijlocirile ei.

106. Atunci Sfânta Nsctoare de Dumnezeu i-a deschis gura ei nestriccioasi preacurat, i le-a spus:

³Voia Fiului i Dumnezeului meu s fie cu mine, El este Dumnezeul meu, i Îl slvesc i înal pe Dumnezeul prinilor mei. El este Fiul meu nscut din minedup trup, dar Tatl Su e Dumnezeu, Ziditorul Maicii Sale.

De aceea, doresc s m duc la El, Cel ce druie tuturor fiin i via.

i când m voi duce la El, nu voi înceta s m rog i s mijlocesc pentru voi i pentru toi cretinii i pentru lumea întreag, ca Cel ce o judec în milostivirea Sa s se milostiveasc de toi credincioii i s-i întreasc i s-i duc pe caleavieii si s-i întoarc pe necredincioi i s-i fac pe toi o singur turm a

Bunului Pstor care i-a dat sufletul su pentru oile sale i le cunoate, i ai si îl cunosc!´



În timp ce binecuvântata Maic a lui Hristos vorbea aa, i îi binecuvânta, deîndat s-a auzit glasul unui tunet puternic i un nor cu adiere panic. i iat cdin norul strlucitor au czut ca nite picturi de rou înmiresmat sfinii ucenici i Apostoli ai lui Hristos care fuseser adunai de la marginile

pmântului în faa casei Preasfintei Fecioare Nsctoare de Dumnezeu. E vanghelistul i Teologul Ioan i-a primit i i-a salutat în linite i i-a adus la sfânta i fericita Fecioar. Nu erau numai C ei Doisprezece, ci i muli alii dinnumeroii lor ucenici alei i fcui vrednici de cinstea apostoliei, cum ne spunemarele Dionsie Areopagitul în Scrisoarea sa ctre Timotei, c el însui Dionisie iTimotei i Ierotei i ali prieteni au venit acolo împreun cu Apostolii la moartea

Împrtesei. Au intrat înaintea ei i au salutat-o cu fric i respect.

107. Dar Fericita i Preasfânta i-a binecuvântat i i-a întiinat de plecarea ei

din aceast lume. Ea le-a povestit i moartea ce îi fusese tâlcuit de ctre înger i le-a artat semnul morii ei, ramura de finic dat ei de cpetenia îngerilor, i-amângâiat i i-a binecuvântat.

I-a întrit i încurajat în svârirea propovduirii celei bune. I-a salutat pe Petrui pe Pavel i pe toi ceilali i le-a spus:

ÄBucurai-v, copii, tovari i ucenici ai Fiului i Dumnezeului meu. Fericii suntei voi care ai fost socotii vrednici s fii ucenicii milostivului i slvitului

Domn i Învtor, i El v-a încredinat slujirea atâtor taine i v-a ales pentru aavea prtie la prigoanele i patima Sa, pentru a v face vrednici s fii unii cuslava i împria Sa, dup cum v-a fgduit i v-a poruncit Însui Domnul slavei!´

Le-a rostit apoi o binecuvântare i o astfel de învtur pe msura slavei ei i a poruncit rânduiala îmblsmrii i îngroprii sale, i-a ridicat mâinile i a început s mulumeasc Domnului i s spun:

ÄTe binecuvântez, Împrate i Fiule Cel Unul al Tatlui Celui fr de început,

Dumnezeu adevrat din Dumnezeu adevrat, care ai socotit bun s placi Tatlui printre-o nemsurat iubire de oameni i s Te întrupezi din mine, roaba Ta, cuajutorul Duhului Sfânt!

Te binecuvântez pe Tine, Dttorule a toat binecuvântarea, i pe Tine Cel cereveri lumina!



Te binecuvântez pe Tine, Pricin a toat viaa de bine i pace, care ne-ai aduscunoaterea Ta i a Tatlui Tu Cel fr de început i a Duhului Sfânt Celui împreun venic i de via fctor!

Te binecuvântez pe Tine, Care ai binevoit s slluieti în pântecele meu mai înalt decât cuvântul!

Te binecuvântez pe Tine, Care ai iubit atât de mult firea omeneasc, încât ai îndurat pentru noi rstignirea i moartea, iar prin Învierea Ta ai înviat fireanoastr din adâncurile iadului i ai adus-o la cer i ai slvit-o cu o slavneînchipuit!

Te binecuvântez i laud cuvintele Tale, pe care ni le-ai dat cu adevrat, i cred înîmplinirea tuturor cuvintelor care ne-au fost spuse!´

108. Când Sfânta i Preabinecuvântata Nsctoare de Dumnezeu a tcut duplauda i rugciunea ei, Sfinii Apostoli au început s vorbeasc la porunca

Duhului Sfânt i au ludat i slvit fiecare dup puterea sa i dup cum îi ddea Duhul Sfânt.

Au ludat i au înlat; nemsurata buntate a puterii dumnezeieti i printeologia lor minunat au cântat corul slvitei Maici a lui Hristos, cum spune

Sfântul Dionisie, mai sus-pomenit, în capitolul în care arat care e puterea

rugciunii, i teologia scris cu hotrâre de fericitul Ierotei.Cuvântul su ctre Timotei pomenete în capitolul su adunarea Sfinilor Apostolila moartea Sfintei Nsctoare de Dumnezeu i cum prin porunca i harul DuhuluiSfânt fiecare a rostit elogiul i lauda nemsuratei puteri i bunti a lui HristosDumnezeul nostru, care a socotit bun s vin pe pmânt fr a se despri de sânulTatlui Su i s se întrupeze din Fecioara neprihnit, El care a plecat cerurile iS-a pogorât, a gsit-o pe Sfânta i Preavestita Maria supus i mai adânc decâtîntreaga fire a oamenilor i a binevoit s locuiasc întru ea, i din ea a îmbrcatfirea omeneasc, i S-a milostivit i a mântuit firea oamenilor prin slvita i

negrita Sa providen, har i slav, în buntatea i milostivirea Sa nemsurate.

i iat ce st scris în cuvântul fericitului Dionisie: Äîi voi povesti apoi tot cuvântul teologiei pe care Sfinii Apostoli i cpeteniile preoilor notri l-aurostit, cci e mai presus de orice cuvânt, cum o tii tu însui frate Timotei. i tot ce a spus apoi marilor Apostoli fericitul Ierotei, filozoful i ucenicul marelui

Pavel, Apostol prin harul Duhului Sfânt, lauda lui Hristos Dumnezeu, i cântul



i slava Maicii Sale preacurate i fericite, cum o tiau apostolii i teologii înii: Duhul Sfânt a deschis gura Sa ca s rosteasc asemenea cuvinte de preamrire´.

Dup aceasta, din nou, Sfânta Nsctoare de Dumnezeu i-a binecuvântat i inimasa s-a umplut de o mângâiere dumnezeiasc.

109. i iat c s-a întâmplat mreaa i minunata venire a lui Hristos, Dumnezeul iFiul ei, i împreun cu El au venit otirile nenumrate ale îngerilor i arhanghelilor i alte otiri ale serafimilor, heruvimilor, scaunelor; toi stteau cu fric înainteaDomnului, cci unde va fi împratul acolo îl vor însoi i otirile.

Sfânta Fecioar tia toate acestea înc de la început i atepta cu ndejde tare. De aceea spunea: Cred c se vor împlini toate cuvintele spuse mie. Dup care Sfinii Apostoli au vzut la fel de limpede, fiecare a vzut slava dup puterea sa.

i venirea de acum a Domnului era mai mrea i mai înfricotoare decât ceadintâi, cci S-a artat mai strlucitor decât fulgerul i decât Schimbarea la Falucrat pe Tabor, dei a fost mai puin decât slava Sa fireasc, cci ea eneptruns i nevzut.

Atunci Apostolii au tremurat i au czut la pmânt ca nite mori; iar Domnul le-a spus: Pace vou!, cum le-a spus odinioar când a intrat prin uile încuiate,cci erau în aceeai cas a lui Ioan adunai tot acolo, atunci de frica iudeilor, iar

acum pentru moartea Maicii Domnului.Când Apostolii au auzit glasul dulce i dorit al Domnului, au fost înviorai i întrii la suflet i la trup, i au început s priveasc cu evlavie strlucirea slavei i faa Sa dumnezeiesc de frumoas.

Iar Preasfânta, Preacurata i Preabinecuvântata Maic a lui Hristos s-a umplut de bucurie, i faa sa strlucea de strlucirea slavei dumnezeieti. i ea vedea cu

fric i evlavie slava i strlucirea ce scânteiau din Împratul i Fiul ei Iisus Hristos, i a slvit înc i mai mult Dumnezeirea Sa, s-a rugat pentru Apostoli i

pentru toi cei ce se gseau acolo.

A cerut mijlocire pentru toi credincioii oriunde erau ei, pentru lumea întreagi pentru tot sufletul care cheam pe Domnul i îi aduce aminte de numele

Maicii Sale, oriunde l-ar pomeni, ea a cerut s se reverse acolo binecuvântarea.



Atunci, din nou, Sfânta Fecioar Maria a privit i vzut slava Fiului ei pe care nicio limb omeneasc nu o poate tâlcui.

110. i a spus:

ÄBinecuvânteaz-m, Doamne, cu dreapta Ta i binecuvânteaz pe toi cei ce Teslvesc i pomenesc Numele Tu i Îi aduc toate rugciunile i cererile lor!´

Atunci Domnul a întins dreapta Sa, a binecuvântat-o pe Maica Sa i i-a zis:

ÄFericit fii i s se bucure inima ta, binecuvântat între femei, Marie, cci totharul i tot darul i-a fost dat de ctre Tatl Meu din ceruri, i, de aceea, totsufletul ce va chema numele tu cu sfinenie nu va fi lepdat, ci va aflamilostivire i mângâiere în aceast via i în veacul viitor. Iar tu, intr în

slaurile cele venice cu pace, bucurie i in comorile nesfârite ale TatluiMeu, ca s vezi slava Mea i s te bucuri prin harul Duhului Sfânt!´

i, de îndat, la porunca Domnului, îngerii au început s laude cu voce dulce, cuglas auzit i dorit, iar Sfinii Apostoli s-au închinat în Duhul Sfânt i ludau culaud îngereasc.

i aa, Preasfânta Maic a Domnului i-a încredinat fericitul i curatul ei suflet Domnului, Împratului i Fiului ei, i a adormit un somn dulce i mult dorit.

Aa cum a ocolit durerile naterii cu o natere negrit, tot astfel nici durerilemorii n-au atins-o în vremea morii sale, cci Împratul i Domnul firilor a fost iatunci i acum strmuttorul firilor.

Mulimile îngerilor i-au întins mâinile lor nevzute la trecerea sufletului ei sfânt. Casa i împrejurimile s-au umplut cu o mireasm negrit. Iar deasupratrupului ei sfânt plutea o lumin nevzut de ochi. i aa, Învtorul i ucenicii,cerul i pmântul au condus-o pe Sfânta Fecioar, Învtorul i Domnul milostiv i slvit a dus sfântul suflet ai Maicii Sale preacurate în ceruri, iar

ucenicii au aezat trupul ei neprihnit pe pmânt pentru a-l unge cu miresme i a-l duce acolo unde ea voia, i dup puin vreme, pentru a fi dus în rai sau înlocul pe care l-ar voi Fiul i Dumnezeu ei.

Apostolii au scos sicriul pe care era culcat trupul cel mai desvârit decât boltacereasc al Sfintei Nsctoare de Dumnezeu.



L-au cinstit cu laude i cântri, l-au srutat cu fric i cutremur, i-au artat nunumai credina i dragostea lor, dar erau siguri c dobândesc har i mare folosdac fapta urma credinei.

111. De îndat îns ce s-a auzit de moartea Sfintei Împrtese, toi bolnavii ineputincioii s-au strâns acolo.

Atunci ochii orbilor s-au deschis, urechile surzilor s-au destupat, ologii s-auridicat ca s mearg, demonii au fost alungai i toat suferina i boala s-auvindecat. Vzduhurile i cerurile cerurilor se sfiniser prin înlarea sufletului

sfânt, iar pmântul se fcuse cinstit cu sfinire prin trupul ei neprihnit.

Atunci Apostolii l-au îndemnat pe fericitul Petru s rosteasc rugciuneaîmblsmrii. Petru i-a silit pe Pavel i Ioan s se roage. Ei îns n-au ascultat, ci s-

au închinat înaintea lui ca înaintea cpeteniei Apostolilor.

Fericitul Petru a ascultat cuvintelor lor cum se cuvenea în ceasul tainei. S-a rugat ide îndat au înfat în fâii sfinte i au uns trupul ce cuprinsese pe Cel Necuprins,

pe Împratul i Ziditorul celor vzute i nevzute, i l-au aezat pe sicriu.

i din nou Petru a început o laud i toat mulimea Apostolilor a rspuns, i puterile cerurile psalmodiau nevzut împreun cu ei, iar din pricina lmpilor,sfenicelor i cuilor, aerul strlucea înmiresmat.

Apoi Sfinii Apostoli au ridicat pe umeri sicriul cinstit i, la porunca Duhului Sfânt,au plecat în arina Gheimanilor, cum le fusese poruncit dinainte de Sfânta

Nsctoare de Dumnezeu.

Îngerii mergeau înainte, strjuiau de jur împrejur i încheiau mersul picioarelor lor.Apostolii psalmodiau i toi credincioii o conduceau cu credin.

Convoiul Fericitei i Preamritei era slvit i solemn.

Toi neputincioii i bolnavii erau vindecai, i nu erau doar aizeci de voinici,viteji falnici din Israel în jurul lecticii împratului, cum spune Scriptura, ci în chipvzut numeroii apostoli i urmtorii lor i toi credincioii, iar în chip nevzutnenumratele puteri ale îngerilor.

112. Atunci, potrivnicul i vrjmaul adevrului n-a putut s nu-i mai arate înc odat neobrzarea.



A îmboldit din nou pe ticloii iudei la pizm i atac, cci atunci când au vzut slvitul convoi al cinstitei Maici a lui Hristos i numrul Sfinilor Apostoli i al credincioilor care îl urmau, i nenumratele minuni ce aveau loc prin harul Sfintei Împrtese, i au auzit glasul laudelor dumnezeieti de frumoase, ticloasa

pizm a nvlit asupra poporului nechibzuit i neînelept, al neamului care cuget pierzania, la care nu este cunotin ca odinioar când mulimile copiilor nevinovai mergeau înainte lui Hristos Împratul a toate cu ramuri de finic i

spuneau: Osana, binecuvântat cel ce vine în numele Domnului, Dumnezeului Israel.

Atunci cpeteniile preoilor necredincioi i crturarii erau furioi i combteau cu pizm ticloas pe milostivul druitor a toate pentru a-L osândi la moarte i înc lamoarte pe cruce.

i acum, în convoiul Maicii Sale slvite i neprihnite, ei s-au adunat la lupt pentru a rsturna câmpia armonioas i împodobit a Apostolilor i credincioilor,i cu strigte necuviincioase au pornit s nimiceasc adunarea dumnezeiasc.

113. Atunci unul dintre necredincioi cu statura mai înalt decât ceilali, ticlosi neruinat, a despicat cu îndrzneal poporul credincioilor ce urma chivotul sfineniei. A ajuns la Sfinii Apostoli ce purtau comoara cereasc ce cuprinsese

pe Cel Necuprins i firea cea necuprins, i-a întins mâinile sale necurate i aapucat sicriul pe care odihnea trupul neprihnit al Preabinecuvântatei

Împrtese, înaintea cruia tremurau chiar i îngerii, i chiar i heruvimii îl priveau cu evlavie.

Cuteztorul si smintitul a apucat sicriul ca s-l arunce la pmânt. O, tu, suflet de fiar? Vânt nesbuit!

Dar de îndat a vzut dreapta rspltire a faptelor sale, cci tocmai în clipa încare mâinile sale atingeau sicriul sfânt, amândou i-au fost tiate din umeri când a îndrznit s se apropie de ceea ce nu era vrednic s urmreasc nici mcar cu ochii.

Mânia lui Dumnezeu s-a abtut asupra lui i el striga i urla. Plâns i dezndejde au czut asupra lui ca i asupra celorlali iudei ce se adunaserîmpreun cu el. Mânia indignrii venise din mâna îngerului furios. Ei s-auretras i au fost ruinai, i îngerul Domnului i-a urmrit.



Aceast minune a avut loc pentru ruinarea iudeilor i a-i face s se team, dar pentru credincioi a fost mai mult pricin de mândrie i slav. Iar cel care mai întâi a fost cuprins de o nebunie extrem i a fost numrat cu atacatorii i hulitorii lui Dumnezeu, când a fost lovit dup fapta sa, s-a ruinat, a cugetat i

i-a schimbat dispreul su în credin, iar pizma sa ticloas în fric i zdrobirede inim, iar mrturiile mincinoase i hulele sale în cin i în rugciune. Numai avea mâini ca s le înale la rugciune, ci cu lacrimii arztoare i cu glasîndurerat chema pe Fecioara sfânt i cerea milostivirea ei.

114. Or, Cel care este pricina a toate este i pricina oricrei bucurii, n-a socotit bun s aduc asupra celui vinovat suferine, dureri, lacrimi i chinuri venice, ci doar o scurt vtmare trupeasc.

El îi vindec pe cei rnii fr vindecare în sufletul lor i îi face vrednici s se

fac cretini i s fie numii fii ai lui Dumnezeu prin harul botezului. Apoi, i-avindecat cu milostivire rana mâinilor sale, cci atunci când iudeul pe drept lovit i-a recunoscut greeala, a început s se ciasc i s cear cu lacrimi arztoarei a chemat cu durere numele lui Hristos i al Sfintei Sale Maici Maria.

Sfântul Apostol Petru a dat porunca de a opri sicriul sfânt i au strigat chemând cu rugciuni i cereri pe Nsctoarea de Dumnezeu, i au adus înaintea ei pevinovatul rnit, zdrobit de cin prin sângele vrsat i udat cu lacrimile ochilor si.

Atunci, el a atins sfântul sicriu nu ca mai înainte, ci s-a rugat cu fric i cutremur, i fericitul Petru i-a aezat mâinile tiate la locul lor, i de îndat, prinharul lui Hristos i al Preasfintei Sale Maici, mâinile tiate din umr s-au lipit din nou de trupul lor, i nu numai c au pierit junghiurile durerii, dar chiar i urma rnii nu s-a mai vzut.

Din acea clip omul acela a crezut în Hristos, a fost botezat i s-a alturat numrului credincioilor, i slvea pe Hristos i pe Preasfânta i Slvita Sa

Maic. Aceast minune, rana nprasnic i tmduirea ei numaidecât, a întrit

pe muli din cei ce oviau în credin i i-a întors la credin pe muli dintreiudei, iar ei au mrturisit pe Dumnezeu pe care-L rstigniser, pe Domnul Iisus

Hristos, i au proclamat-o pe Sfânta Sa Maic ca Nsctoare de Dumnezeu.

115. i astfel, cu o slav i o laud înc i mai strlucitoare, Apostolii au luat dinnou pe umerii lor vrednici sicriul locuit de lumin i slvit al Sfintei Împrtese,



pzit prin porunca cerului i a pmântului, nevzut împodobit de otirile îngerilor i arhanghelilor, i de laudele i cântrile vzute i recunoscute.

i l-au adus la Gheimani, i au aezat în mormânt trupul fr prihan, sfântul trontrupesc al lui Dumnezeu, Sfânta Sfintelor, izbvirea firii noastre, tainaînfricotoare mijlocind unirea dintre Dumnezeu i omenire, cetatea lui Dumnezeudin pricina creia e numit slvit din neam în neam, muntele în care i-a plcut luiDumnezeu s locuiasc, în care s-au artat venirile Dumnezeului i Împratuluinostru care este întru sfini, ua cea închis prin care nimeni nu a trecut fr numaiDomnul singur pzind-o închis: Fecioara cea singur printre maici, singura fr

prihan Nsctoare de Dumnezeu.

Nu este de mirarea c Maica vieii a fost pus în mormânt, cci i Fiul ei, Care eînsui viaa i nemurirea, a suferit moartea trupeasc i punerea în mormânt,

dar prin moartea Sa a nimicit moartea i a druit lumii via.

Nu se cuvine îns s trecem sub tcere felul în care a fost aezat trupul Fecioarei,cum l-au purtat în mormânt i au aezat sicriul încrcat de comoar nepreuit.Cci au trebuit s ridice trupul fericit din sicriu i s-l aeze în mormânt, i toiSfinii Apostoli i ceilali care îl însoeau au fost înfricoai i n-au îndrznit sating cu mâinile lor trupul cel cu totul sfânt cci vedeau lumina care îl acoperea iharul lui Dumnezeu ce era peste el.

116. Din nou, aadar, toi Apostolii au încredinat lui Petru i Pavel sarcina de a pune în mormânt sfântul trup, cci Evanghelistul Ioan purta cuia i tmâia cu

tmâie înmiresmat trupul sfânt al Împrtesei, i îl umplea de lacrimi.

Atunci Petru i Pavel n-au atins sfântul frup cu mâinile lor, ci au luat fâiile ceatârnau ici colo plini de evlavie i hotrâre, i aa au ridicat fericitul trup dinsicriu i l-au aezat în mormânt, ei Apostolii vestii i cu totul hotrâi careslujiser i cinstiser cum se cuvine i cu vrednicie pe Fiul su i în chipasemntor i pe Preasfânta Maic, cinstit de îngeri i de oameni, pe care toateneamurile o laud i o fericesc, cum a spus-o însi Fericita cu propria ei gur.

Astfel, când aceast sfânt i Sfânt a Sfintelor, trupul preabinecuvântatei deDumnezeu i pururea Fecioarei Maria a fost pecetluit în mormânt, Sfinii Apostoli au rmas acolo trei zile, ascultând frumoasa psalmodie a sfinilor îngeri,

psalmodie dulce i dorit, pe care limba oamenilor nu o poate zugrvi , precumspune prorocul David: Treceam cu mulime mare spre casa lui Dumnezeu, în glasde bucurie i de laud i în sunet de srbtoare.



Glasul Patelui, cci acolo era cu adevrat acest loc, slaul Domnului, casaminunat a lui Dumnezeu, în care i-a plcut s locuiasc Domnului slavei,Dumnezeului i Împratului pcii.

117. Îns martori vrednici de crezare i nemincinoi ne-au întiinat i acest lucru,i este vrednic de crezare i sigur c în adunarea Sfinilor Apostoli la moarteaÎmprtesei unul dintre Apostoli, prin voia providenei, n-a putut s fie întiinatîmpreun cu ceilali.

i Sfinii Apostoli l-au ateptat ca s dobândeasc i el binecuvântarea prinîntâlnirea cu trupul cel binecuvântat i fericit. A treia zi îns a sosit i Apostolul acesta i i-a gsit pe ceilali prieteni ai si pregtii s cânte psalmi în faamormântului sfânt. A auzit i el psalmodia dulce a îngerilor i i-a rugat pe Sfinii

Apostoli s deschid mormântul cinstit pentru a vedea trupul slvit al Preasfintei

Nsctoare de Dumnezeu.

Fericiii Apostoli au ascultat cererea fratelui lor prin porunca Duhului Sfânt i au deschis mormântul cu fric. i când l-au deschis, n-au mai gsit trupul slvit al sfintei Maici a lui Hristos, cci fusese mutat acolo unde voise Fiul i

Dumnezeul ei.

C ci aa cum Acesta S-a supus mormântului, când a suferit moartea în trup pentrumântuirea noastr i a înviat a treia zi, tot aa i-a plcut s fie pus în mormânt itrupul fr prihan al Preasfintei Maici i ea s fie mutat în nestricciunea ceavenic dup cum a voit, sau ca cele dou materii s fie unite din nou una cu alta,cci aa I-a plcut Ziditorului a toate s cinsteasc pe Nsctoarea Lui, dup cum

tie E l, singurul Împrat al slavei i Domn al vieii i al morii.

Aadar, mormântul s-a gsit gol. Dar fâiile i giulgiul în care au aezat-o le-auaflat, îns trupul Fecioarei nu mai era, ci fusese înlat la Fiul i Dumnezeul ei,ca s vieuiasc împreun cu El i s împrteasc împreun cu El i aa a fcut s urce firea noastr în împria cea venic, nu numai prin Fiul su, ci i prin

Maica Sa.

118. Atunci, fericiii Apostoli s-au umplut de uimire i bucurie i au tiut cîntârzierea unuia dintre Apostoli s-a întâmplat prin voia providenei pentrudescoperirea acestei taine, ca pentru el s se deschid mormântul i s se vesteascmutarea sfântului trup.



i au ludat pe Hristos care a cinstit-o pe Preasfânta i Preacurata Sa Maic, ccierau plini de lumina i mireasma mormântului sfânt în care fusese aezat trupulSfintei Fecioare cel mai desvârit; decât cerurile.

i-n tot inutul Gheimanilor s-a revrsat strlucirea i mireasma. Au închis decidin nou sfântul mormânt, iar slvita mutare a Sfintei Nsctoare de Dumnezeu afost propovduit în lumea întreag. S-a spus i a ajuns pân la urechile noastrecuvântul c Apostolul care a venit a treia zi era Toma sosit din India, pentru caa cum odinioar Învierea lui Hristos s-a fcut i mai vrednic de crezare prinToma, atunci când Domnul a intrat prin uile încuiate în ziua a opta i i-a artat lui toate rnile i coasta Sa sfânt, tot aa i acum, datorit lui Toma, s secunoasc mutarea trupului în chip nestriccios fr prihan al Sfintei i

Pururea Slvitei Nsctoarei de Dumnezeu i Pururea Fecioarei Maria.

Atunci Sfinii Apostoli, dup rugciune i salutri întreolalt, s-au împrtiat dinnou fiecare în ara propovduirii lui, i îi învau pe toi pgânii în credina ceadreapt dup porunca i cu ajutorul Domnului i cu lucrarea minunilor. Astfel,deci, cerurile i otirile îngerilor s-au cutremurat prin urcuul sufletului iar maiapoi al trupului Preasfintei i Fericitei Fecioare.

Iar pmântul a fost sfinit prin purtarea ei pe pmânt i prin punerea în mormânt ide la sfintele veminte ale trupului su. Toate vzduhurile i toate fpturile au

primit har prin vederea ei i buntatea ei nevzut i neîncetat, i tot pmântul itoate cetile i toate sufletele credincioilor s-au umplut i au sporit prin lucrareaneîncetat a minunilor ei i prin vindecrile i buntile nenumrate pe care SfântaMaic lui Hristos le arat peste fiecare.

i cine ar fi în stare s povesteasc ajutoarele ei i grija ei pentru noi toi, sau celimb va rosti cum se cuvine mulimea buntilor sale?

119. Vom face cunoscut acum în cuvântul nostru întru slava lui Hristos Dumnezeu i întru lauda Sfintei i Preacuratei Sale Maici, ndejdea noastr i mijlocitoareanoastr a tuturor, felul în care Nsctoarea de Dumnezeu a trimis ca relicv

dorit vemântul ei nestriccios marii ceti a Constantinopolului , i felul în careaceast cetate i-a fost dat în dar de poporul credincios, i felul în care ea adesemnat-o ca o comoar neatins a Bisericii.

Pe vremea lui Leon, marele împrat credincios al elinilor, ce a domnit dup Marcian, au fost doi prini, unul numit Galbios i cellalt Canditos. Ei erau frai



prin fire i frai prin buntate, erau împodobii de tot lucrul bun afar de unul singur, care este culmea a tot binele, adevrata credin.

Erau lipsii de ea cci fuseser cuprini de erezia nesbuit a lui Arie. Ei ineau

de familia lui Aspar i Artaburios, care în acea vreme avea mare putere încetatea împrteasc.

i Dumnezeu i-a iertat în chip vdit, cci ei erau sprijinul ereziei lui Arie, dar harul lui Dumnezeu nu i-a lsat pe Galbios i Canditos în erezie, din pricina

faptelor lor bune, ci i-a întors de la rutatea lor spre adevr pân acolo încât nunumai c s-au întrit pe ei înii în credina ortodox, dar i-au învat binele i i-au cluzit spre mântuire pe muli alii ce fuseser învai s fie în rtcire.

Cum acetia se purtau bine i în chip ortodox, au avut iniiativa unei milostiviri

si mai mari i a unei bunti înc i mai sporite fa de cei sraci spre a-i plceaîntru totul Domnului. De aceea, Preasfânta i neprihnita Maic a lui Hristos asocotit lucru bun s dea ceva din rufele ei nestriccioase acestei ceti. I-a plcut ca aceast providen s se svâreasc prin aceti oameni, prieteni ai lui

Dumnezeu. i lucrul s-a petrecut în felul urmtor.

120. Le-a venit în gând prinilor dragostea i dorina de a merge la Ierusalim sse închine la locurile sfinte. Ei l-au întiinat de aceasta pe împratul Leon i peîmprteasa Verina, iar din porunca lor au plecat împreun cu ei muli din

prietenii lor i un mare numr de oteni. Ei au ajuns în Palestina i au luat-o pe calea ce duce în Galileea spre a vedea i Nazaretul i Capernaumul. Când au sosit acolo, era sear i trebuiau s poposeasc. i acest lucru s-a fcut prin providena lui Dumnezeu, i au fost gzduii într-un sat mic în care printre muli alii locuia i o femeie fecioarînaintat în vârst, evreic dup lege, dar întrit i cuviincioas prin toate

faptele, cci sufletul su a fost pentru o vreme trâm al întunericului, dar i vehicul pentru a primi lumina cunotinei de Dumnezeu.

La aceast femeie în vârst era depus comoara vemântului sfânt al slvitei Maici a lui Hristos. i prin providena Domnului, în casa ei au poposit Galbios i Canditos. i când s-au aezat la cin, s-au uitat înuntrul casei, i au vzut oalt cas în care erau aprinse multe lumânri. Era plin de mireasma tâmâiei i muli bolnavi erau culcai acolo. Astfel i-au dat seama c era un lucrudumnezeiesc înuntru i au fost curioi s tie ce anume era. S-au dus deci i auchemat-o pe btrân s cineze cu ei ca s o întrebe despre acest lucru. Dar ea n-



a vrut s vin i a pretextat porunca Legii, cci nu era îngduit unui iudeu smnânce alturi de comeseni cretini.

Dar ei au trimis s mearg la ea dându-i de tire c aceasta nu e o piedic: ÄVei

gusta hrana pregtit de tine i numai din aceasta. Vei edea cu noi doar pentrucuvânt i ca s vorbim!´ Femeia a ascultat de cei doi ilutri patricieni i s-a dusla ei, s-a aezat i a început s le vorbeasc.

Dup multe cuvinte în jurul mesei, au început s-o întrebe în amnunime ceardea înuntrul casei, cci socoteau c e un lucru ce ine de Legea cea veche.

121. Femeia îns a vrut s povesteasc despre aceste lucruri, dar fr s ledescopere pricina lor. Aadar, ea le-a spus: ÄVedei, domnilor, mulimea deneputincioi? Prin voia lui Dumnezeu, demonii sunt alungai în acest loc, orbilor

li se red vederea, ologilor mersul, surzii aud i orice boal e tmduit´.

Dar ilutrii patricieni, iscusii fiind, i-au spus din nou: Ä i care e pricina atâtor minuni? Povestete-ne-o!´ i ea a spus: ÄO predanie strmoeasc a ajuns pânla noi c în acest loc Dumnezeu S-a artat unui patriarh i de atunci a venit harul în acest loc´.

Când îns elinii au auzit aceasta, s-au îndoit c ea le spusese adevrul. i dinnou i-au cerut s spun adevrul, Äcci, ziceau, pentru aceasta am îndurat

ostenelile i cltoria, ca s ne învrednicim s ne închinm Locurilor Sfinte´. Eaa vorbit din nou: ÄNu tiu nimic mai mult!´

i din nou acetia i-au dat seama c nu le spunea adevrul, cci Sfânta Împrteas ce voia s le druiasc bizantinilor marea comoar le spunea îninim s caute adevrul. De aceea, ei au cerut cu mai mult struin i implorare s le spun adevrul, i s-au jurat cu jurmânt mare s o sileasc sspun adevrul.

Atunci ea a vorbit din adâncul sufletului i lacrimile îi curgeau, a privit în jur i

le-a spus cu ruine: ÄBrbailor, nimnui n-a fost descoperit aceast tain pânîn ziua de astzi, cci prinii mei mi-au încredinat-o cu jurmânt mie, singuralor fiic. Ei au poruncit aceasta unei fecioare ca la rândul ei aceasta în ceasul morii s o încredineze unei alte fecioare celei pe care o vedei, cinstii i ilutri

patricieni. A ajuns pân la noi în familia mea obiceiul ca o femeie s rmân fecioar, dar acum nu mai este nimeni pe lâng mine ca s i-o pot întiina. Deaceea v descopr vou lucrul. i iat, pzii acest cuvânt. Acolo se gsete într-



un scrin haina Mariei Nsctoarea de Dumnezeu, cci aa am fost întiinai debunicii notri c Nsctoarea de Dumnezeu Maria în clipa morii sale a lsat celor dou femei care o slujeau cele dou haine ale sale.

Una din ele era din familia mea. Bunica a luat haina i a aezat-o într-un scrin,lsând-o motenire din generaie în generaie. i a dat porunca atunci ca o fecioar s pzeasc aceast comoar, iar acum scrinul se gsete în mijlocul casei iar înuntru se afl vemântul Fecioarei Nsctoare de Dumnezeu de undese fac minunile. Aceasta e cinstiilor, adevrata pricin a lui, i acest lucru n-a

fost descoperit nimnui din Israel´.

122. Ilutrii patricieni au rmas uluii ascultând aceasta, i inima lor eraîmprit între team i bucurie, i s-au aruncat la picioarele femeii i i-au spus:

ÄFii sigur c nimeni în Ierusalim nu va auzi de la noi aceast istorie drept

mrturie. Te încredinm Sfintei Nsctoare de Dumnezeu însi, dar îi cerems petreci noaptea în locul unde-i aezat sfânta comoar!´

Femeia a consimit i au intrat în cas, i n-au dat somn ochilor lor, nici dormitare genelor lor, ci toat noaptea au petrecut-o în rugciuni i în cereri,aducând mulumiri pentru c au aflat un lucru bun i atât de mare.

Când au vzut toi bolnavii cuprini de somn, au luat msurile scrinului în carese gsea o bogie atât de scump i au copiat întru totul forma lemnului.

Dimineaa au ieit degrab i, luându-i rmas bun de la femeie, i-au spus:³Dac ai vreo nevoie la Ierusalim, spune-ne-o!, cci la întoarcere vom trece dinnou pe aici´.

Ea a rspuns: ÄN-am nevoie de nimic decât de rugciunea voastr, ca s vrevd din nou în pace´. i Galbios i Canditos s-au dus la Ierusalim i auîmplinit fgduina fcut Domnului, s-au rugat la Locurile Sfinte, au împrit mari sume de bani sracilor, mnstirilor i bisericilor. Iar în timpul ederii lor acolo au chemat un meteugar poruncindu-i în tain s le fac un sicria decutare dimensiuni i de cutare form, cu scânduri vechi, explicându-i tot ceea ce

era nevoie.

Meteugarul a fcut cum i se poruncise. Au poruncit de asemenea s se eas i o învelitoare cusut de aur, mândr foarte, peste sicria, iar când au cerut s seroage la locurile sfinte i la mnstiri, au dobândit rugciunea tuturor i binecuvântarea patriarhului, i au plecat luând-o din nou pe drumul lor.



i aveau cu ei sicriaul fcut de ei i au ajuns în statul cu pricina fiind gzduii cu bucurie în aceeai cas a btrânei. I-au druit lumânri mândre i multtmâie i miresme alese. Femeia i-a primit pe ilutrii patricieni cu emoie ca penite prieteni i rude.

123. Ei îns i-au cerut din nou s stea în cmara comorii harului, i înc o datea le-a îngduit. Au intrat acolo de-a dreptul, închinându-i rugciunile lui

Dumnezeu. i au cerut Sfintei Sale Maici cu lacrimi arztoare i au spus: ÄNusuntem în netiin noi, robii ti, Împrteas slvit, de ceea ce i s-a întâmplat lui Oza când a atins cu mâna chivotul Legii. Cum deci noi, care suntem vinovai de multe frdelegi, vom îndrzni s atingem acest chivot în care se pstreaz oasemenea comoar?

Cum vom întinde mâna noastr asupra lui dac nu dai tu însi porunca? De

aceea, îi cerem i te rugm s împlineti dorina inimilor noastre, cci suntemdornici c ducem aceast comoar în cetatea ce cinstete numele tu, ca s fie

pentru ea ocrotire venic i meterez de netrecut!´

Au adus aceast cerere toat noaptea, iar dimineaa au vrsat lacrimi i au fost mulumii c Maica lui Hristos Dumnezeu a ascultat rugciunea lor. S-auapropiat de arca sfânt cu fric i cutremur, cci toi cei ce erau acoloadormiser somn adânc. Au luat arca i au acoperit comoara lor cu bun

plcerea harului dumnezeiesc, iar în locul ei au aezat-o pe cea care fusese

meteugit confecionat dup asemnarea ei la Ierusalim, i-au acoperit-o cuacopermântul esut în aur pe care îl fcuser. Iar dimineaa, au salutat devreme femeia dându-i pace, i i-au artat frumosul acopermânt cu careacoperiser chivotul i care a plcut femeii, i i-au fgduit c acela va rmâneacolo pururea.

Apoi au dat tuturor celor bolnavi i ologi bani i au plecat cu bucurie pe drumul lor. i când au ajuns la Constantinopol, care e cetatea Bizanului, n-au vrut s

fac cunoscut lucrul slvit nici împratului, nici patriarhului, cci se temeau caîmpratul s nu le ia aceast comoar preioas i s fie lipsii de acest lucru

bun.

Ei se gândeau s pstreze acest mrgritar preios alturi de altele cu ajutorul Sfintei Nsctoare de Dumnezeu. Locul în care se gseau casele lor era aproapede zidul dinspre mare, i se numea Vlaherne. Acolo au zidit o biseric i au fost cu râvn în toate s nu se descopere secretul lor. De aceea au închinat biserica

zidit numelui Apostolilor Petru i Marcu.



Înuntru au aezat marea comoar, i s-au ostenit s împodobeasc sfântul loca cu o psalmodie neîntrerupt i cu o tmâiere înmiresmat necontenit i cusfenice i cu lumânri neîncetat aprinse, i aa secretul a fost inut mult vreme

ascuns.124. Îns Sfintei Împrtese, ndejdea i mijlocirea cretinilor, nu i-a plcut caun astfel de lucru bun s se mrgineasc numai la doi prini, i s fie trecut cudesvârire sub tcere, i ca desftarea de aceast bogie comun tuturor s fiedoar a celor doi. i a dat de tire s descopere taina ascuns. Aadar, ei au intrat la Leon, împratul credincios i slujitor al lui Dumnezeu, i au povestit aceasttain dându-i de tire în ce chip preioasa comoar sosise cu adevrat în cetateaîmprteasc.

Credinciosul împrat auzind aceasta s-a umplut de bucurie mare. Numaidecât adat vestea despre comoara ascuns, iar Galbios i Canditos, fericiii cesvâriser aceast slujire dumnezeiasc, erau cinstii de ctre toi.

Atunci Leon, împratul slujitor al lui Dumnezeu, i Verina, împrteasacredincioas, au zidit în acel loc cu danii împrteti o biseric mrea, i au

gtit un chivot de aur i argint i au pus în el comoara sfânt, i au împodobit biserica cu daruri i podoabe nenumrate spre venica lor pomenire. Împraii

Leon i Verina i-au sfârit vremea domniei lor în buntate i bunvoire, i au

trecut la viaa cea venic. De asemenea, Galbios i Canditos, credincioii i adevraii slujitori ai Sfintei Nsctoare de Dumnezeu s-au stins cu credin în slujba lui Dumnezeu.Chivotul tainei îns a rmas ca bogie venic pentru poporul credincios i

pentru cetatea slujitoare a lui Dumnezeu, în el nefiind aezate tbliele gravateale lui Moise, ci vemântul sfânt i cinstit al Slvitei i Preabinecuvântatei

Nsctoare de Dumnezeu, în care a fost îmbrcat nu numai trupul ei fr prihan i nestriccios, dar, în clipa în care Hristos Dumnezeu S-a întrupat i S-a nscut din ea pentru mântuirea noastr i a fost prunc, a fost învluit i El nu

o dat în acesta, sugând laptele dup rânduiala sugarilor, El care e viaa i Care face s creasc tot trupul.

De aceea, acest vemânt sfânt al preacuratei i ludatei Nsctoare de Dumnezeu a rmas nestricat de atunci i pân în ziua de astzi.



În acelai chip, Sfânta Maic Preacurat a lui Hristos a druit aceleai ceti i brâul care încingea trupul ce L-a cuprins pe Cel Necuprins, pe Împratul atoate. i pentru aceasta a fost zidit frumoasa biseric a împrailor credincioi întru slava Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu ce se numete Chalkoprateia, i

aici e pstrat brâul nestriccios, ca o cunun de slav i zid al credinei tari acetii i chezie de biruin pentru împraii slujitori ai lui Dumnezeu.

(Din ÄViaa Maicii Domnului´, Sfântul Maxim Mrturisitorul , Editura Deisis)



Sfântul Maxim Mrturisitorul - Cânt i preamrire, slav i laud aPreasfintei Împrtese, Preacuratei i Preabinecuvantatei Nsctoare de

Dumnezeu i Pururea-Fecioara Maria

³Ce gând va numra i ce laud va rosti sau ce mân va scrie cu meteugul crii mulimea nenumrat a harurilor i buntilor Sfintei Nsctoare de

Dumnezeu, Pururea Fecioar, pe care le-a artat i pe care le arat din zi în zi

neamului omenesc? Ea este:

Mijlocitoare arztoare pentru toi cei ce o cheam pe lâng Fiul ei, Hristos-Dumnezeu; Liman linitit al tuturor celor cltinai de valuri; Izbvitoare din valurile lumii i ale trupului, cluzitoarea vieii tuturor celor rtcii;Cuttoare care întoarce pe cei pierdui;

Ajutorul i puterea celor din încercri;

Mijlocitoarea celor robii; Învierea lui Adam celui czut; Nimicirea lacrimilor Evei; Mângâietoarea celor ce jelesc; Scaunul Împratului, care poart pe Cel ce poart toate, Înnoirea lumii învechite; Scara ce urc la cer, pe care a coborât Dumnezeu pe pmânt;



Podul ce duce pmântul la cer;Uimirea îngerilor;

Rana demonilor; Rdcina supunerii i nestricciunii;

Pomul cu rod nemuritor;Cea care a lucrat Lucrtorul Cel iubitor de oameni,Cea care a fcut s înfloreasc Rdcina mântuirii;

Brazda care a fcut s înfloreasc Spicul ce întrete inimile; Masa ce poart Fericirea venic;Tmâia adus lui Dumnezeu spre ajutorul nostru;Folosul lumii;

Pricina îndrznelii celor mori la Dumnezeu;Maica Bunului Pstor;Staulul oilor înelegtoare;Izgonirea vrjmailor nevzui;Cea care deschide uile raiului;Glasul nesugrumat al apostolilor;



Sprijinul nebiruit al ucenicilor;Tria i puterea cretinilor;Zorii Zilei neinsângerate;Nsctoarea Soarelui dreptii;Cea prin care a fost izgonit stpânirea diavolului mânctoruluircnitor;Cea prin care S-a artat Mântuitorul Hristos, Prietenul oamenilor;Cea prin care am fost izbvii de noroiul multor pcate i am fostslobozii de sub stpânirea feluritelor patimi;Ridicarea oamenilor i cderea demonilor;Stânca Viei din care curge apa nemuririi pentru cei însetai;Stâlpul Luminii ce cluzete i lumineaz pe cei întunecai;Vasul cu Mana pogorât din cer;Pmântul fgduinei care odrslete blândeea;

Floarea nestricciunii;Cununa podoabelor;Pilda vieii îngereti;Pomul stufos la umbra cruia se odihnesc cei ostenii;Nsctoarea care ne-a izbvit din robia îneltorului;Ajutorul nostru în faa Dreptului Judector;Cea care terge zapisul greelilor noastre;Vemântul celor goi de tot binele;Ua tainei celei mari;

Slava neîndoielnic a credincioilor;Cea care cuprinde pe Dumnezeu Cel Necuprins;Scaunul sfânt al Celui ce ade pe heruvimi;Locuitoare împodobit de slav pe lâng serafimi;Cea care unete îngeri i oameni;Cea care a unit fecioria i naterea, fiind în acelai timp Fecioar frprihan i Maic a lui Imanuel;Cea prin care s-a dezlegat blestemul, prin care s-a deschis raiul;Cheia Împriei;Pricina buntilor venice;

Vasul înelepciunii lui Dumnezeu;Comoara Proniei Lui;Stâlpul fecioriei;Ua Vieii;Temeiul înnoirii noastre;Pricina milostivirii dumnezeieti fa de oameni;Cununa Soarelui Celui Nevzut;



Strlucirea lipsit de umbr a Luminii;Scânteierea ce face s strluceasc sufletele;Tunetul ce lovete pe vrjmai i demonii îneltori;Cea care face s salte Izvorul Vieii,Baia care cur gândurile;Potir ce revars bucuria;Cortul Cuvântului lui Dumnezeu;Sfânta Sfintelor mai presus de orice sfinenie;Chivotul ales al Duhului Sfânt;Cununa cinstit a împrailor ce slujesc lui Dumnezeu;Cinstea i podoaba arhiereilor vrednici i sfini;Turnul necltinat al Bisericii soborniceti;Meterezul neapropiat al cetii credincioilor; Despre care David aspus: Cine m va duce la cetatea cea întrât, care este adunare

credincioilor venii din adunrile pgânilor;Cea care vindec neputinele noastre;Ndejdea i ajutorul sufletelor noastre.

i ce voi mai spune, cci vremea îmi lipsete pentru a povesti mreiile i renumelePreabinecuvântatei i Preaslvitei noastre Împrtese, Nsctoarea de Dumnezeu iPururea Fecioara Maria i chiar dac s-ar aduna limbile îngerilor i ale oamenilor,ele nu vor fi în stare s laude i s cânte dup cuviin i vrednicie, nici eu celneputincios, nevrednic, netiutor i brbat, nu pot spune ce este rânduit i vrednic, dar fericita Maic a Domnului Celui milostiv i iubitor de oameni va sfini acest cuvânt nepotrivit al nostru, gtit cu harul i darurile sale, iar nu cu puterea i tiina noastr.



De aceea cer tuturor prietenilor lui Dumnezeu i credincioilor în Hristos, carelaud pe Sfânta Nsctoare de Dumnezeu, s se adune pururea, împodobii curâvn i cu dorina gtelilor duhovniceti ca s împlineasc psalmodia i laudadumnezeiasc în acest strlucit praznic al Adormirii ei, cci e cu adevrat mare

i slvita i împodobit din toate prile, i minuni mari i taine dumnezeieti s-au svârit intru ea.

Îngerul Gavriil, venind din nou de la Dumnezeu s-i vesteasc moartea, i-adat semnul de biruin, ramur de palmier, ca s arate c a fost biruitoare atuturor rânduielilor firii.

Dup care Sfinii Apostoli s-au adunat din toate colurile lumii rpii de nori; s-au strâns Cei Doisprezece i muli alii care i-au urmat, venii într-o clip sslveasc pe Sfânta i Slvita Maic a Domnului, i au descoperit acolo taina

celei de-a Doua Veniri, dup cum spune apostolul Pavel: Dup aceea, noi cei vii, care vom fi rmas, vom fi rpii împreun cu ei în nori,ca s întâmpinm pe Domnul în vzduh, i aa pururea cu Domnul vom fi. [1Tes 4,17] , dumnezeiasca tain a rpirii de mai apoi pe nori.

Aici, la Adormirea Fecioarei, s-a svârit marea i slvita minune, venirea într-oclipit a unui atât de mare numr din toate colurile pmântului din riîndeprtate, i oprirea lor în Sion în faa Maicii Pururea Fecioar. Dup care avenit Hristos, Dumnezeu Fiul, Împratul Slavei, Domnul i Fiul su, Care asocotit bun s aduc la fiin soarele i, prin venirea Duhului Sfânt, prinslluirea în sânul ei i prin întruparea din ea, a svârit Iconomia mântuirii



noastre, a fost rstignit i îngropat i a înviat a treia zi, dup care S-a înlat laceruri i a ezut de-a dreapta Tatlui. Acelai milostiv Împrat a venit i atunci cumulimile îngerilor i ale arhanghelilor, a cerut sufletul sfânt i slvit al

binecuvântatei i slvitei Sale Maici i l-a urcat în slaele slvite ale Tatlui Su,

cele ce ochiul n-a vzut i urechea n-a auzit i la inima omului nu s-au suit, pecare le-a gtit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El [1 Co 2,9], i mai mult decât toi pentru Maica Sa fr prihan.

Din porunca Domnului, Dumnezeului i Învtorului lor, apostolii au dus apoi din Sion în Ghetimani trupul sfânt i neprihnit al Împrtesei lor i l-au aezat în mormânt ca odinioar Iosif i Nicodim trupul lui Iisus. i aa cum DomnulSlavei a înviat a treia zi, tot aa i aici a treia zi trupul Sfintei Maici n-a mai fost

gsit în mormânt, ci a fost mutat aa cum a vrut Fiul ei. A fost îngropat ca unmort dup rânduiala firii i a fost mutat ca Maic lui Dumnezeu pentru a întri

i a face vrednic de crezare Învierea Fiului su, Domnul, i luarea firii pe careEl o îmbrcase din ea, întrind propria noastr înlare i adevrata noastrnestricciune ce va veni. Aa cum naterea ei s-a fcut în chip nestriccios, tot aa moartea ei a fost nestriccioas. Aa cum naterea ei a fost mai înalt decâtcuvântul i decât firea, tot aa i mutarea ei a fost mai adânc decât rânduiala

fireasc a vremii. i a fost lucru uimitor, cci aa cum sufletul ei a urcat la cer frde trup, aa i trupul ei a urcat fr suflet, artând Fiului ei i slujitorilor ei atât

prtia, cât i desprirea ei. A urcat la cer prin har i sub cluzirea Fiului ei înainte de învierea obteasc, fcându-ne s ndjduim în învierea ce va s vin.

A fost înlat cu totul: mai întâi cu sufletul ei sfânt, atunci când a cerut-o Domnului, iar mai apoi i trupul fr prihan, dup cum a voit Domnul.

Mrturisim astfel contiina omeneasc pe care o avea Fericita i harul slvit cucare a preamrit-o Fiul ei. Aa se cinstete de ctre toi acest praznic minunat,cinstire îngerilor i a oamenilor, i împodobit cu harul Sfintei Nsctoare deDumnezeu. Iar sorocul praznicului slvit este bun i binecuvântat, plin de roade,împodobit întru toate, culesul e vestit, roadele pomilor i tot felul de alte roade serevars i aceasta e i cinstea firii noastre spre Slava Ziditorului i a Vestitoruluidesftrilor R aiului, i toate acestea sunt date spre cinstea acestui praznic sfânt,

spre desftarea inchintorilor si. Bun i folositor pentru toi oamenii este acest soroc între zilele anului, plin de folos i desftare.



Prin înlarea i mutarea Sfintei Fecioare, firea noastr a urcat acum la cer.

Ca odinioar prin Înlarea Fiului ei, ea s-a fcut mai înalt decât tronurile,decât heruvimii i serafimii, cci s-a fcut cu adevrat mai înalt decât toatefpturile nemateriale i netrupeti, i preaslvit, preabinecuvântata Maic aMântuitorului nostru, Hristos Dumnezeu,învemântat cu slav împrteasc,

închinat de toate otirile, puterile i stpânirile, i de tot numele dat nunumai în aceast lume, dar i în cea viitoare, nevzut i necunoscut. («)

Dar astfel de lucruri sunt mai presus de cuvântul i de puterea noastr i nu suntemîn stare s le ptrundem i s le rostim cu limba. De aceea, vom lsa deopartetainele ascunse, cci Domnul în cer i pe pmânt a fcut tot ce a vrut; dup puterile

noastre îns vom mulumi Domnului nostru Iisus Hristos i Maicii SalePreabinecuvântate i Preasfinte.

Te ludm, Împrate i Druitorule al tuturor tainelor, pentru toatebuntile tale i pentru cea pe care ai ales-o aici spre slujba tainelor Tale!Te ludm pe Tine, Cel ce ai luat asupra Ta patima i rstignirea i moartea pentru noi i ai socotit lucuru bun pentru numele Tu s suferi atâtea osteneli i chinuri în aceast lume pentru Sfânta Ta Maic i

pentru a o uni cu slava Ta i prin cererile i ajutorul ei s ne druieti i

nou viaa venic!Te ludm pe Tine Care Te-ai dat pe Tine Însui ca s ne izbveti, i Carene-ai dat din nou pe Preasfânta Ta Maic spre ajutor în buntatea Ta,

Iubitorule de oameni i Împratule dulce!



Te ludm i pe tine, Împrateas binecuvântat i slvit, care ai de-a purureamilostivire de noi i suferi pentru toate chinurile noastre i ceri Fiului tu snimiceasc pcatele i ispitele noastre. Nu plângem moartea i îngroparea ta, ci

prznuim cu slav mutarea ta, cci ai fost mutat la cer , i nu-i lai pe cei celocuiesc pmântul. i dei acum eti lipsit de ostenelile i chinurile acestei viei trectoare i ai ajuns la fericirea negrit i nesfârit, nu uii îns srcianoastr de acum, ci ne mântuieti acum înc i mai mult i ne izbveti din toateîncercrile i feluritele noastre ispite. Nu ne lsa orfani de ajutorul tu, ci lucreaz pentru noi i acoper-ne cu roua slavei tale i închin Fiului tu i

Dumnezeului nostru mijlocirea necontenit i cererea celor ce te laud i teslvesc, cci cu adevrat acum eti Împrateasa tuturor, de-a dreapta

Împratului, cu haina esut de aur, împodobit i îmbrcat prin harul Duhului Sfânt, preainfrumuseat cu podoab i cu gteli i bogaii poporului slujescslava ta, sufletele sfinilor i ale drepilor, cei bogai în fapte bune, care sunt adevrata bogie.

Prin Fiul tu i Dumnezeul tu ai acum cununa frumuseii i toiagul Împriei i podoaba mai presus de orice stpânire. Te rugm: nu uita poporul tu care laud

pe Fiul tu i cânt numele tu, cci toate le poi pe lâng Fiul tu milostiv i iubitor de oameni, Care ascult cu buntate toate cererile i rugminile tale, i tu însi eti milostiv pentru toi cei ce slujesc i ndjduiesc întru tine. i

purtarea ta de grij e cunoscut din minunile tale necontenite i zilnice, i dintmduirile sufleteti i trupeti pe care le ari pentru fiecare din cei ce se roag.



Ele sunt negrite i nenumrate, mai mult decât nisipul mrii i ± lucru mai înalt imai adânc decât toate ± mijloceti pentru cei ce au pctuit împotriva Fiului tumai mult decât cererile proorocilor, decât sporirile i posturile drepilor, i mântuirile câtigate prin harul tu i buntile tale le dai pentru întreaga lume

i pentru fiecare dintre oameni. De aceea frumuseea ta a plcut Împratului, i-a plcut marea ta iubire de oameni, mila ta, atenia ta prevenitoare care Îl imit

printr-o mare milostivire.

Dei i celelalte podoabe ale tale, sfinenia, înelepciunea, puterea i celelalte suntnenumrate, prin atenia prevenitoare i prin milostivire este, mai mult decât orice,imitatoare a Fiului i Dumnezeului tu. i aa, milostiv i iubitoare de oameni,

prin mijlocirea ta în faa Lui reveri înc i mai mult peste noi milostivirea i blândeile Sale. Cci El singur e Mângâietorul nostru în faa Tatlui, Iisus HristosCel drept, cum spune Evanghelistul i Teologul Ioan. El este cel ce ne iart

pcatele [1 În 2, 1-2], iar tu, mijlocitoare pe lâng El, abai mânia i suprarea Sa pornit pe bun dreptate împotriva pcatelor i neascultrilor noastre. Iar înmilostivirea i blândeea Sa, reveri peste noi toate buntile cele mai presus defire i darurile tale, Fecioar Sfânt!

Cu adevrat întreci marginile firii, nu numai prin naterea mai adânc decâtcunotin, ci prin atenia ta prevenitoare ce întrece firea.

Prin tine s-a dezlegat blestemul maicii dintâi, Prin tine s-a rupt peretele vrajbei,

Prin tine s-a nimicit stpânirea morii, Prin tine am biruit asupra pcatului, Prin tine s-a sdit fecioria între oameni, Prin tine învm hotrârea în faptele bune, Prin tine ni s-a dat înelepciune, smerenie i iubire, Iar noi nu ne vom artabiruitori dup msura în care am fost biruii, ci mult mai mult.

Am fost izgonii din Eden i prin tine am primit deopotriv cerul i Edenul. Am cules rodul pomului cunotinei i am pierdut pomul vieii, dar prin tine amdobândit pe Ziditorul pomului.

Prin neascultare am fost dezbrcai de vemântul cel dumnezeiesc, dar prin tine

ne-am îmbrcat în Dumnezeu i suntem unii cu El i ne-a dat puterea de a ne face fii lui Dumnezeu. Acestea sunt darurile i harurile tale pentru noi, o, Fecioar i Nsctoare de Dumnezeu, care ne-ai druit viaa în care erai tu.



i acum, dup adormirea ta, eti înc i mai vie i prznuit i ezi împreun cuCel Viu i Druitorul Vieii, Fiul tu, i vezi c Cel nscut din tine e Unul dinTreime, Cel ce fost cuprins în tine i nu poate fi cuprins de cer i de pmânt, Cl ce-i împlinete cererile cu simplitate. Pe cei pentru care ceri milostivire El îicopleete cu bogia, i chiar dac pctuiesc din nou i te roag din nou, îndatfaci înc o dat milostivire i ceri pentru ei iertare, lucru înc i mai minunat i maimare. Eti într-adevr ua vieii, pururea apropiat de cei ce intr prin ea, dei

prorocul te-a numit ua închis prin care nu trece nimeni decât numai Dumnezeu i el o las din nou închis [cf Iz 44,2]. Acum îns te-ai mutat dinaceast lume i prin mijlocirea pe lâng Fiul tu i prin ajutorul i mâna taîntins spre cei ce te roag, aceast u a harului i milostivirii e deschis pentrutoi i primeti pe toat lumea i asculi toate rugciunile.

O , comoar a tuturor bunvoirilor!O , druitoare mai înalt decât firea!O , floare cu toate miresmele!O , faim a firii omeneti, dragostea noastr, biruina noastr, înelepciuneanoastr!

O , domnie care strângi toate buntile pe care nici o limb nu le poate rosti i nici un gând nu e în stare s le ating i nici o întindere a vremii nu le poate învechi!O , dar dumnezeiesc fcut oamenilor i închinare a oamenilor ctre

Dumnezeu.O , cea plin de har i de slava Sfintei Treimi, sla al buntilor Lui,mireasa nenuntit, Maic a lui Dumnezeu Imanuel. Sla al Duhului Sfânt,



Împrteasa a toate, vas de aur ce pori mana [ E vr 9,4], toiag înflorit dinrdcina lui Iesei despre care Isaia spune: fericit rdcina lui Iesei pentruc o mldi va iei din Iesei i floare din rdcinile lui va înflori [Îs 11,1]!

Sfenic al Luminii, pat al Împratului [cf C ânt 3,7], mas a Vieii, templual Luminii, chivot al Sfineniei, izvor al Nemuririi, rai înelegtor, nor delumin stâlp de strlucire neclintit, potir al Pâinii vieii, u a lui

Dumnezeu, pe care El singur o strbate i rmâne închis [Iz 44,2], muntecu totul sfânt, E den al celui de-al doilea Adam, cer i tron înlat i ridicat,rug nears, chivor al sfineniei, odihn a Domnului. C um spune despre tine

David: Înal-te, Doamne, intru odihna Ta [Ps 131,8] i orice alt nume cucare te-au numit prorocii în chipuri i asemnri.

Cine va înelege multele tale numiri i nu se va minuna? Dar numele tu scurt i adevrat este de Maic a lui Dumnezeu, Fecioar fr prihan, Nsctoare de

Dumnezeu, preabinecuvântat, Marie Pururea Fecioar. Acesta e numele tunou, artat i adevrat; numele tale vechi rostite în chipuri i asemnri le-aiînvat celor noi i pe cele noi le-ai întrit celor vechi. Cu adevrat eti cartea ceavie în care a fost scris negrit Cuvântul lui Dumnezeu cu pana fctoare de viaa Duhului Sfânt. Eti cu adevrat trupul Noului Testament scris dumnezeiete,al Testamentului fctor de via lsat de Dumnezeu oamenilor. Eti mijlocitoarea, rugtoarea i darul mântuirii noastre, ca una care priveti

pururea spre noi i întinzi mâna poporului credincios.

Privete i acum la noi i ai mil de turma ta, poporul tu, pe care Fiul tu l-arscumprat cu scumpul Su sânge. Roag-te pentru el i aeaz-l în motenireata, i din zi în zi milostivete-te i îndeamn pe toi oamenii împreun i pe

fiecare în parte s se fac toi un trup ajungând la statura plintii duhovniceti i s aib un singur Cap, pe Iisus Hristos, Fiul tu. Îndulcete poporul tu imotenirea ta i roag-te pentru el, o, preasfânt Împrteas, i ocrotete-l,acoperindu-l cu harul i cu ajutorul tu, i alung din el pcatele cele nevzute ceomoar sufletele. Pzete-l în luptele i în ispitele vzute, mcar c din pricina

pcatelor noastre celor multe i a necredinelor suntem lipsii de cuvânt i

vrednici de pedeaps. Nu-i adu aminte de frdelegile noastre, d-ne repedemilostivirea ta, cci am srcit cumplit. Mântuiete-ne i deprteaz pcatelenoastre prin mijlocirea ta la Fiul tu. i în aceast via pzete-ne i f-nebiruitori asupra încercrilor i asalturilor demonului i asupra ispitelor vzute i nevzute i f s înceteze toate pcatele noastre. Iar în veacul viitor, du-ne laslaurile cele venice, la locul de odihn, unde stpânete lumina vieii lui

Hristos, Fiul tu, ca de lâng tine s împreasc poporul tu care te slvete i



s ne bucurm de numele tu. C ci eti fericit între femei i preabinecuvântatîntre toate casele i toate seminiile, slvit în cer i pe pmânt, fiindc toat limbate slvete i te vestete Maic a Vieii. Toat fptura e plin de lauda ta, toi

slvesc prin tine Sfânta Treime în Trei Ipostase i o Singur fiin, Dumnezeul nostru.(«)

O, prealudat Maic a lui Dumnezeu, care ai adus pe lume pe Sfântul Sfinilor, Cuvântul lui Dumnezeu, primete cererea robilor ti, i pzete-ne detot necazul i ispita, i mântuiete-ne de chinurile venice, i f-ne vrednici înviaa fr de sfârit a drepilor de o parte din buntile vieii venice, prin

Hristos, Fiul tu i Dumnezeul tu, Cruia I se cuvine toat slava, cinstea i închinciunea, împreun cu Printele Su Cel fr de început i cu Duhul Cel cu totul Sfânt, binevoitor i de via fctor acum i pururea i-n vecii vecilor.

Amin´.(în: Naterea, Viaa i Adormirea Maici Domnului,

Editura Deisis, Sibiu, 2007)



Sfântul Grigorie Palama - La preacuvioasa Adormire a Preacuratei Stpâneinoastre de Dumnezeu Nsctoare i Pururea Fecioarei Maria - Omilia 37

1. Dorul i datoria au alctuit, pentru dragostea voastr, omilia noastr de astzi.Dar nu este numai dorirea mea de a supune ateniei voastre cuvântul mântuitor

primit în auzul vostru cel iubitor de cuvântri dumnezeieti i de a v hrni de aicisufletele voastre i nu numai fiindc voiesc ca pentru dragostea voastr s îmi fac

datoria, dup sfintele rânduieli: ci i fiindc, mai mult decât oricare alt subiect,acesta este dintre cele mai pline de folos pentru mine însumi i mai îndrgit demine, dac voi rosti cu laude în Biseric minunile pururea Fecioarei i MaiciiDomnului. Iar cât privete dorul, care este, nu unul, ci îndoit, acela m înal i mcheam i îndeamn, iar datoria neabtut m constrânge, cci singur cuvântul nu se

poate apropia de cele ce sunt mai presus de cuvânt, precum nici ochiul nu poate privi neabtut la soare. Apoi, iari, dei nu se cade a gri cele ce sunt mai presusde cuvânt, îns, pentru iubirea de oameni, ni se îngduie totui s slvim pe celeslvite, i dei trebuie ca cele ce sunt de neatins s rmân neatinse, putem, prin

cuvinte, s ne pltim datoria i s ne exprimm acest dor ctre Maica Domnului,cântând-o dup putere.

2. i dac Äcinstit este moartea cuvioilor i pomenirea dreptului cu laud´ (Ps.115:6) oare cu cât mai mult se cuvine s facem, cu cele mai înalte cuvinte de laud,

pomenirea Adormirii pururea Fecioarei i Maicii Domnului, Sfânta Sfintelor, dincare purcede toat sfinirea ctre sfini? Precum i facem, când o prznuim, astzi



fiind Sfânta Adormire i mutare la via a Maicii Domnului. Maica Domnului, fiind cu puin micorat fa de îngeri, este fr de asemnare mai presus deîngeri, de arhangheli i de toate puterile cele mai presus de lume, prinapropierea de Dumnezeu mai presus de toate, i prin minunile ce din veac sunt

scrise despre aceasta i svârite în ea.3. Cci pentru ea mai dinainte s-au vestit dumnezeieti profeii ale profeilor celor inspirai de Dumnezeu. Minuni mai dinainte au închipuit cea mai mare minune atot pmântul care este aceast pururea Fecioar i Maic. Schimbri aleneamurilor i lucrurilor au deschis drum împlinirii acestei noi taine. Pronii ale

Duhului Sfânt, mai dinainte au închipuit adevrul ce avea s fie. E a este sfâritul, sau mai curând, începutul i rdcina atâtor minuni i lucrri ale lui Dumnezeu, fgduina Lui cea plin de rod ctre Ioachim i Ana, aceste culmi ale virtuii,care erau fr de copii din tineree, ca s nasc la vremea unei btrânei înaintate

pe cea care fr de smân avea s nasc pe cel nscut fr de ani din DumnezeuTatl C el mai înainte de veci.

i iari rugciunea celor care au nscut-o într-un chip atât de neobinuit pe ceacare avea s nasc, într-un chip i mai neobinuit, au fcut legmânt s dea înapoiDruitorului pe cea druit. Prin aceast preavrednic rugciune mai presus de fire,s-a petrecut mutarea Maicii Domnului înc de prunc din casa tatlui su în casalui Dumnezeu. Neobinuita ei petrecere nu a fost pentru puin vreme, ci patruani în însi Sfânta Sfintelor unde s-a hrnit cu comoara hranei celei izvorâte

din purtarea de grij a îngerilor , din care hran Adam nu a ajuns s guste, cci

altminteri nu ar fi czut din via, precum nu a czut aceast fecioar preacurat,mcar c pentru Adam i pentru a fi artat fiic a lui Adam, s-a supus pentru

puin vreme cerinelor firii, ca i Fiul ei, mutându-Se astzi de pe pmânt laceruri.

4. Cci din negrita hran aceea s-a petrecut cea mai de tain iconomie a logodnei,strin unire i mai presus de cuvânt, prin Arhanghelul pogorât din cer, la poruncai îndemnul lui Dumnezeu, întorcând pedeapsa Evei i a lui Adam spre tmduireade blestemul lor pe care l-a preschimbat în binecuvântare. Cci a poftit în chip

tainic frumuseea pururea Fecioarei acesteia, Împratul a toate, precum maidinainte a grit David, i a plecat cerurile i a umbrit-o pe ea sau mai curând aslluit întru ea puterea cea enipostaziat a celui Preaînalt. Cci nu prin întunerici foc, precum la vztorul de Dumnezeu Moise, nici ca la profetul llie în

furtun, nici în nor i-a artat venirea, ci nemijlocit i fr vl puterea Celui Preaînalt a umbrit pântecele preacurat i feciorelnic. Nimic nu a mijlocit între



ei, nici aer, nici vzduh, nici altceva dintre cele simitoare sau dintre cele mai presus de ele, iar aceasta nu mai este doar simplu umbrire, ci curat unire.

5. Dar fiindc ceea ce umbrete transmite propria form i imprim chipul propriuîn cel umbrit, ceea ce a avut loc în pântece nu numai unire simpl a fost, ci i

plmdire, fiind format din ambele, din puterea celui Preaînalt i din pântecele preasfânt i feciorelnic, din care s-a întrupat Cuvântul lui Dumnezeu. În acest chip,s-a adpostit negrit în ea, i din ea s-a nscut cu trupul Cuvântul lui Dumnezeu,Äi a fost vzut pe pmânt i amestecat cu oamenii laolalt´ (Octoih, Stihira

Nsctoarei de Dumnezeu, glas plagial 4).

A îndumnezeit firea noastr i ne-a druit nou, dup spusa dumnezeiesculuiApostol, pe cele Äla care i îngerii doresc s priveasc´. (I Petru, 1:12). i aceastaeste lauda cea peste fire i slava cea preaslvit a acestei Pururea Fecioare Maici

fa de care orice minte i tot graiul, chiar de ar fi îngereti, se micoreaz. Iar câtdespre cele referitoare la naterea cea negrit cine oare ar avea grai s griasc?Cci împreun lucrând i împreun ptimind prin aceast deertare din înlime aCuvântului lui Dumnezeu, cu împreuna slav a fost slvit i pe drept cuvânt afost preaînlat, adugând mereu cele mai mari daruri la celelalte mai presus defire druite de mai înainte. Dar chiar i dup urcarea la ceruri a C elui C are a luat trup dintr-însa, prin lucrrile cele mai presus de minte i de cuvânt plinite înaceast de ctre E l, a fost ca i când ar fi înzestrat-o cu noi i mari daruri. Prinînfrânarea cea mai aspr i prin felurite chipuri ale nevoinei duhovniceti, prinrugciunile cele pentru întreaga lume, de asemenea, cu ostenelile, sftuirile iînvturile ctre cei care mergeau pân la marginile lumii s propovduiasc pe

Dumnezeu, tuturor acestora ea însi le-a fost singur întrire, i mângâiere, fiind ascultat i cercetat i împreun lucrtoare la propovduirea pretutindenea adumnezeietii E vanghelii. i astfel a artat o pild de via în lupt aspr i o

petrecere desvârite, dup minte i cuvânt.

6. Aadar pentru aceasta i moartea ei de via purttoare a fost mutare la viacereasc i nemuritoare. Iar pomenirea acesteia este srbtoare plin de bucurie ilauda întregii fpturi, nu numai pentru c S-a reînnoit pomenirea minunilor Maicii

Domnului, ci se adaug la acestea i minunea comun i nou a adunrii sfinilor Apostoli din toate neamurile la preasfânta ei înmormântare, i cântrile acelea deDumnezeu insuflate i de Dumnezeu descoperite, slujirile îngereti, corurile iliturghiile îngereti i ale Apostolilor. Sfinii Apostoli au petrecut-o, au urmat-o,au conlucrat i s-au împotrivit împreun rutii, au ajutat i au fost ajutai i împreun au slujit i cântat, cu toat puterea, cu cei care pururea preamresctrupul acela de via începtor i de Dumnezeu druit, tmduirea mântuitoare a



neamului nostru, lauda întregii fpturi. Sfinii Apostoli, luptând i împotrivindu-se în ascuns i stând împotriva prigonitorilor evrei, care cu braul i cu hula seridicau împotriva ei i a lui Dumnezeu, au preaslvit acest trup la care însuiDomnul Savaoth i Fiul pururea Fecioarei acesteia, în chip nevzut, au fost de fai i-au adus cinstire Maicii Domnului la obtescul sfârit. i a primit îndumnezeietile mâini i Duhul cel purttor de Dumnezeu al Maicii lui

Dumnezeu, prin Care i cu Care trupul însoindu-se spre vieuire venic, s-amutat la slaul cel ceresc, precum se cuvenea i era potrivit cu aceasta de laînceput i pân acum.

7. Cci au fost muli cei ce din veac au dobândit dumnezeiasca bunvoire, slav i putere, precum spune i David, Ä Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Ti, Dumnezeule, i foarte s-a întrit stpânirea lor i-i voi numra pe ei i mai mult decât nisipul se vor înmuli ́ (Ps. 138, 1-18). i Ämuli au dobândit bogie i

multe fete s-au dovedit harnice, dar tu le-ai întrecut pe toate.´ (Pildele luiSolomon, 31:29), atât cât a fost cu putin s spun. Cci singur stând întreDumnezeu i întreg neamul omenesc, L-a fcut pe Dumnezeu Fiul Omului, pentruc fii ai lui Dumnezeu s-i fac pe oameni, pmântul, cer i omenirea aîndumnezeit-o. i singur între toate femeile, Maic a Domnului, a nscut cu

firea, mai presus de fire, pe Dumnezeu, fiind, prin naterea ei negrit,împrteas a fpturii celei din lume i celei mai presus de lume. i astfelînlându-i pe cei supui ei, prin ea, i i-a fcut pe cei supui ei ucenici cereti înloc de pmânteti. Iar ea însi s-a împrtit de cea mai bun virtute i de cea maiînalt putere, a fost învrednicit de ungerea cea din ceruri prin Duhul Sfânt, fiindrânduit cea mai înalt între cele înalte i împrteas preafericit a neamuluifericiilor alei.

8. Iar acum are cerul cuvenit sla, fiindc prin ea a venit împria, la care s-amutat de la pmânt astzi, i ade de-a dreapta împratului a toate în hain aurit i

preaînfrumuseat dup spusa profetului psalmist cu privire la ea. ÄCu hainaurit´(Ps. 44 :11) vei cugeta trupul acela de Dumnezeu strlucit, preaînfrumuseatde felurimi de virtui; cci numai ea are loc în cer cu trupul cel preaslvit deDumnezeu, împreun cu Fiul Su. Cci nu a inut pân la sfârit pmântul i

mormântul i moartea trupul cel începtor al vieii i primitor de Dumnezeu, slaceresc i mai desftat decât cerul cerurilor. Cci dac un suflet care a dobândit harul, este sla al lui Dumnezeu i ctre ceruri urc atunci când este dezlegat de cele de aici, precum i s-a fcut prin multe artat i precum credem, cum oarenu va fi înlat de la pmânt la ceruri tocmai trupul care nu numai c a primit însine pe însui Fiul Lui Dumnezeu cel Unul nscut i mai înainte de veci, izvorul cel pururea curgtor al harului, ci I-a i dat natere? Aceea care numai de trei



ani fiind, mai înainte ca Pruncul cel ceresc s se slluiasc în ea i s îmbracetrup din ea, slluindu-Se în Sfânta Sfintelor, fiind druit cu atâtea i atâteadaruri, i petrecând cu trupul mai presus de ceruri i cu adevrat mai presus delume, va fi oare cu putin s devin pmânt supunându-se stricciunii morii?

i ce noim ar putea avea aceasta pentru cineva care cuget raional?9. Pentru aceasta, trupul care a nscut astfel împreun se preaslvete cu slava celuinscut din ea, cuvenit lui Dumnezeu. i va învia, dup cântarea profetic,împreun cu Cel Care mai înainte a înviat a treia zi, Hristos, ca una care eraÄchivotul sfinirii Lui ́ (Ps. 131:8). i s-a fcut întiinare ucenicilor despreînvierea ei din mori. Cci numai acopermintele i giulgiurile de îngropciuneau rmas în mormânt i numai acestea au fost gsite în el de ctre cei ceveniser s caute, precum i mai înainte s-au gsit la Fiul ei i Stpânul nostru (Luca, 24 :12). Cci nu era de trebuin ca ea s petreac în pmânt chiar i numai

pentru puin vreme, precum Fiul i Dumnezeul ei a petrecut în mormânt timp detrei zile. Drept aceea, pe drept cuvânt a fost ridicat din groap la slaul cel mai

presus de ceruri de unde iari, ce mrgritare strlucitoare i ce haruri dumnezeieti au luminat pân la pmânt, strluminând toat suflarea de pe

pmânt, fiind astfel preamrit, închinat i cântat de toi credincioii.

10. Cci precum a binevoit Dumnezeu s zideasc chipul a toat frumuseea i sarate asemnarea Sa atât întru oameni, cât i întru îngeri, astfel pe Maica luiDumnezeu, în chip preafrumos, cu adevrat, a zidit-o. Cci, îmbinând împreun petoate câte erau dezbinate a împodobit lumea, la fel a fcut-o i pe ea o lume atuturor buntilor, vzute i nevzute. Sau, mai degrab, artând de o unimefrumuseea celor omeneti cu frumuseea cea mai presus de lume a celor dumnezeieti, îngereti, a împodobit întru ea amândou lumile, Äatât lumea vzutcât i cea nevzut´, începând lucrarea de la pmânt i ajungând pân la cer. Maimult, a depit i cerul, prin cea care astzi din mormânt s-a înlat la ceruri, unind

pe cele de jos cu cele de sus, i cuprinzând întreaga Creaie cu minunile ei. i precum, pe scurt am spus la început, c Ämicoratu-te-ai pe El cu puin fa deîngeri ́ , faptul c a gustat moartea a fcut s creasc vrednicia Maicii luiDumnezeu fa de toate celelalte zidiri, drept aceea astzi toate îi aduc laud i

împreun îi svâresc slavoslovia.

11. Cci se cuvenea ca cea care a cuprins pe Cel Care pe toate le umple, însi s covâreasc toate i s fie mai presus de toate, prin virtuile ei i prin mrimeavredniciei ei. Aadar toate virtuile de care au avut nevoie toi cei care din veac aufost împrtii cu cele mai bune pentru a se face mai buni, i toate cele druite deDumnezeu, pe acelea, atât oamenii cât i îngerii, le-au avut în parte, îns Maica



Domnului, primindu-le desvârit pe toate i numai ea toate plinindu-le i numai ea pe toate covârindu-le cum nu se poate spune, are acum faptul acesta mai presus detoate de a fi nemuritoare dup moarte. i numai ea, singur între toi cu trupul,

petrece împreun cu Fiul i cu Tatl în ceruri i de acolo izvorte i ctre cei

care o cinstesc pe ea, cel mai îmbelugat har, împrindu-l celor care tind ctreea. Maica Domnului fiind discul purttor al atâtor daruri i revars bogiaatâtor haruri din nemrginita ei buntate i niciodat nu înceteaz s nedruiasc nou cele de folos i cele mai îmbelugate haruri. Cel care privetectre aceast mulime i adunare a atâtor bunuri ar spune c Fecioara radiazvirtutea pentru toi cei care petrec în virtute, aa cum soarele sensibil îi lumineaz

pe cei care petrec în lumina lui. Iar dac am ainti ochii minii noastre ctre Soarelecare a rsrit oamenilor, mai presus de fire, din Fecioara Maria, Cel Care are toatedarurile din fire, dar i mai presus de fire, precum i pe cele dobândite de ea prinhar, atunci, în chip preadrept, cer ni se arat a fi Fecioara. Cu atât mai mult a

dobândit belugul tuturor buntilor în chip dumnezeiesc i cu atât mai plin deharuri este între cei druii de sub cer i cei mai presus de cer, i pe cât mai maredecât soarele este cerul, iar decât cerul, mai strlucitor este Soarele.

12. Cine poate s scrie cuvânt despre frumuseea ta cea plin de strlucire, Maicalui Dumnezeu, Fecioar, cci nu este cu putin s afle hotar cunotina ta princugete sau cuvinte, fiindc toate covâresc i cuget i cuvânt. Este doar îngduit ste cântm pe tine cea care ne primeti cu iubire de oameni. Cci tu eti lca a toateharurile i plinirea a toat buntatea i toat frumuseea, chip i icoan însufleit atot binele i a toat buntatea, ca una care singur te-ai învrednicit a primi întrutine harurile Duhului Sfânt. i avându-L slluit în pântecele tu în chip denegrit pe Cel întru care se afl comorile tuturor harurilor, pentru El te-ai fcut cortîn chip de neîneles. Iar acum de aici te-ai slluit de la moarte la nemurire. i pedrept te-ai mutat de la pmânt la cer ca s fii împreun cu El slluit în corturilecele supracereti. i acolo rmânând la motenirea ta i prin rugciunile celeneadormite, pururea ceri mil de la El pentru toi.

13. Cci cu cât mai aproape este ea de Dumnezeu decât cei mai de aproape ai Lui?Astfel cu cât mai mare este mijlocirea de care s-a învrednicit Maica Domnului fa

de toi, i nu vorbesc numai de oameni, ci i de însei toate ierarhiile îngereti. Ccidespre aceste ordine de sus ale îngerilor mrturisete i Isaia Ä i serafimii stau încerc în jurul Lui ́ (Îs. 6 :2) iar despre Maica Domnului iari David zice: Äi asttut împrteasa de-a dreapta Ta´ (Ps. 44 :11) Vedei deosebirea de stri? De laaceasta putei pricepe i deosebirea rânduielii de sus dup vrednicie. Cci serafimii stau în jurul lui Dumnezeu, iar mai mult decât atât, lâng însui Acelast împrteasa, cea care este preamrit i ludat de însui Dumnezeu care o



mrturisete puterilor Lui i zice dup cele spuse în Cântarea Cântrilor: ÄCe frumoas eti, comoara mea!´ ÄMai strlucitoare decât lumina, mai înfloritoaredecât raiul i mai împodobit decât toat fptura cea vzut i cea nevzut´(Cântarea Cântrilor, 4:1). Nu numai Äaproape de Dumnezeu´, ci i la dreapta

Tatlui ezând, adic la dreapta mririi unde a stat Hristos însui, urcându-se laceruri, acolo i ea a sttut acum când s-a înlat de la pmânt la ceruri. Nunumai fiindc a dorit i a fost la rându-i dorit, mai mult decât oricare dintre

fpturi, prin însi rânduiala firii, ci i fiindc este cu adevrat tron pentru Acela. Iar unde este Împratul acolo se afl i tronul.

14. Acest tron, i Isaia l-a vzut în soborul acela heruvimic i l-a mrturisit ca fiindÄînalt i mre ́ (Îs. 6:1), preînchipuind pe Maica lui Dumnezeu ca trecând puterilecele cereti. i pentru aceast pricin aduce i pe însei puterile cele îngereti careneîncetat aduc slav lui Dumnezeu i spun despre aceasta Ä Binecuvântat este

slava Domnului în veac din lcaul cel sfânt al Lui.´ (Ezechiel, 3 :12). Iar IacobPatriarhul prin taine mai presus de fire vzându-L pe El Äca înfricoat lcaul Lui;cci nu este El, ci slaul lui Dumnezeu i aceasta este poarta cerului ́ (Fac. 28:17). David, în alt parte, care a strâns la sine mulimea celor mântuii, i ca nitecoarde i sunete diferite, a fost nevoit s-i uneasc pe toi la un loc, i pe cei de altneam, i s-i aduc la o singur credin, armonizându-i pe toi prin aceast purureafecioar, ca s-i cânte cântare nou i atot-armonioas, Ä pomeni-voi numele tuîntru tot neamul i neamul; pentru aceasta neamurile îi vor mrturisi ie în veaci în veacul veacului.´(Ps. 44: 20-21).

15. Vedei c întreaga fptur mrturisete pe aceast Fecioar Maic i asta nudoar în vremurile trecute, ci în veacul veacului? Putem înelege de aici c nu vaînceta în veacul veacului s reverse buntatea ei ctre toat fptura i nu m refer numai la noi, ci i la ordinele cele îngereti mai presus de fire i nematerialnice.Cci i acestea cu noi laolalt numai prin ea se împrtesc i se unesc cuDumnezeu prin neatins fiina aceleia, precum lmurit arat Isaia. C ci l-a vzut peSerafimul acela primind crbunele din altarul acela nu în chip nemijlocit, ci princlete, prin care atingând buzele profetului i-au druit curie: (Îs. 6, 6-7) iaceasta era cletele din acea mrea vedenie, aceeai pe care i Moise a privit-o

în taina rugului aprins care arde i nu se consum. Cine oare nu vede c însi Fecioara Maic este rugul acela i cletele sau dumnezeiescul foc care nu arde

pe care L-a primit Isaia, i oare nu prin aceasta este preînchipuit conceperea prin arhanghelul care-i slujea celei prin care Hristos a luat i a ridicat pcatul lumii i prin care s-a unit cu neamul omenesc, curindu-ne pe noi prin negritunirea aceea. Aadar ea însi este veriga de legtur dintre zidire i firea ceanezidit i nimeni nu are puterea de a veni la Dumnezeu dac nu este luminat prin



ea cu strlucirea dumnezeirii, ca i cu o adevrat candel ÄCci Dumnezeu este înmijlocul ei i nu se va clinti ́ , zice psalmistul. (Ps. 45 :5).

16. Dac darurile sunt dup msura dragostei pentru Hristos iar cel ce iubete

pe Fiul Îl iubete prin acesta pe Însui Tatl ceresc i se face sla amândurora,care se slluiesc i rmân întru acesta dup fgduina cea stpâneasc (Ioan,4:21-23), cine oare Îl va iubi pe acesta mai mult decât Maica Lui? i aceasta nunumai fiindc este singur nscut, ci i fiindc L-a nscut fr împreunare

brbteasc, astfel încât dregostea ei s fie îndoit, fiind neîmprit cu nici un so.i iari, care mam este mai mult iubit decât de Fiul cel unul nscut care a ieitnumai din ea în chip negrit la sfâritul veacurilor precum mai înainte de veci aieit numai din Tatl? Cum aadar nu se va înmuli cinstirea datorat celei caretria dup lege de la Acela care venise s împlineasc legea? (Mat. 5 :17).

17. Aa precum numai prin ea a fost vzut coborându-Se la noi pe pmânt i amestecându-se cu oamenii, rmânând nevzut tuturor mai înainte de ea, la fel i în veacul viitor nesfârit, orice purcedere a luminii dumnezeieti i oricedescoperire a dumnezeietilor taine i orice vedere a harismelor duhovniceti vor

fi tuturor cu neputin în afara ei. Deoarece aceasta primete mai întâi plinireaCelui Ce toate plinete (Efes. 1, 23 ; 4, 10) i Care vine prin toate, cuprinzândtoate, împrind dup puterea fiecruia, dup asemnarea i msura curieifiecruia, astfel încât tot ea este i comoara i întâiul administrator al bogiilor dumnezeieti.

18. Cci apoi este i aceast rânduial venic în ceruri, ca prin cele mai mari icele mai mici s ia parte la fiina cea mai presus de fiin. Iar mai mare decât toate

fr de asemnare este Maica Domnului i prin ea se împrtesc toi câi sunt prtai lui Dumnezeu i vor fi în acest loca necuprins toi câi Îl cunosc pe Dumnezeu. i toi câi Îl preamresc pe Dumnezeu i pe ea o vor preamri dup Dumnezeu. C ci ea este pricina celor de mai înainte de ea i cluza celor dupea i dttoarea celor venice. E a este subiectul atâtor profeii, începutul apostolilor, sprijinul mucenicilor, temelia învtorilor. E a este slava celor de pe

pmânt, desftarea celor cereti, podoaba a toat fptura. E a este începutul i

izvorul i rdcina negritelor bunti. E a este înlimea a toat sfinenia idesvârirea.

19. O, Fecioar dumnezeiasc i de-acum cereasc, cum voi mrturisi toate câte leai? Cum te voi preaslvi cu laud pe tine care eti vistierie a slavei? i numai

pomenirea ta îl sfinete pe cel aflat în nevoi, i numai cea mai mic tindere spretine face mai strlucitoare mintea, ridicând-o ctre înlimea cea dumnezeiasc.



Prin tine se limpezete ochiul minii; prin tine se lumineaz duhul nostru, lavenirea Sfântului Duh. Cci te-ai fcut vistiernic i cuprindere a tot harul, dar nuca s le ai la tine, ci pentru ca pe toate s le umpli de harul tu. Cci eti vistierianesecat a atâtor comori pe care le pstrezi doar pentru ca s le împari. Cci pentruce oare ar fereca cineva o fericire ce niciodat nu se împuineaz?

Rugciune

20. Revars cu îmbelugare darul tu ctre tot poporul tu, clerului împartemila ta i harul tu, Stpân. D-ne nou dezlegare din chinurile care nestpânesc. Vezi, Stpân, c suntem covârii de câte i mai câte, de ale noastre

proprii i de cele strine, de cele dinafar i de cele dinluntru. Pe toate leîntoarce spre bine cu puterea ta, pe cei dinluntru i de acelai neam îi îmblânzete cu dragoste unii ctre alii, iar pe cei din afar, asemenea cu fiarele

cele slbatice care ne împresoar, dup dreptate, îi deprteaz. Aaz în locul patimilor noastre ajutorul i vindecarea ta, împrind trupurilor i sufletelor noastre belugul de har cel prea îndestultor ctre toi. Dac noi nu înaintm învirtute, lucreaz tu ca noi s ne facem mai în msur i astfel mai vrednici s

fim mântuii prin harul tu. i învrednicete-ne ca s slvim pe Cel Care pentrunoi din tine a luat trup, Cuvântul cel din veac împreun cu cel fr de început al su Printe, i cu de via fctorul lui Duh, acum i pururea i în vecii vecilor.

Amin.

(Sfântul Grigorie Palama - Omilii ± volumul 3 , Editura Anastasia 2007)



Cazania Sfântul Antim Ivireanul la Praznicul Adormirii Maicii Domnului -Cuvânt intru lauda Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu

Pofta i dragostea ce vd la aceast cinstit i sfânt adunare m îndeamn i,netiind a vorbi, mcar c vorba mea nu este vrednic niciodat ca s îndulceasccu vreun mijloc auzirile asculttorilor, iar înc domnul Hristos, Carele a sturat cu5 pâini 5.000 de suflete i a îndreptat srcia i neputina ucenicilor lui cu bogiadarului Su, Acelai i înaintea dragostei voastre, prin mijlocul vorbelor mele celeneritoricite, va întinde mas duhovniceasc.

De multe ori am stat i am socotit, doar a putea afla ceva nou s zic intru

cinstea i lauda preasfintei Nsctoarei de Dumnezeu i pururea fecioarei Mariei, dar n-am putut afla nimic. Nu doar c nu sunt cuvinte multe i de multe feluri a gri intru lauda mririi ei, ci pentru c fiind mintea mea tulburat denorul netiinei i mai vârtos întunecat de socoteala dumnezeietilor i

prealuminatelor ei daruri, îmi înfrunt i-mi ticloesc nevrednicia i netiinaînvturii mele. C de vreme ce aceia învai i pedepsii intru bunti stau de

se mir de mrirea ei, dar eu, cel neînvat i departe de toate buntile, ce voi face?

Drept aceia dar, îmi caut i fr¶de voia mea a conteni de a mai iscodi s aflu

înlimea fecioriei ei, întru care acum anevoie se suie gândurile omeneti iadâncimea darurilor ei, carele nu se pot vedea lesne nici cu ochii îngereti, cinumai cu acel titlu ce i s-a dat mai nainte de tot vecii de la printele cel fr deînceput i venicul Dumnezeu, prin mijlocul îngerului Gavriil. Acela i eu cucucernicie i cu mult fric îl voi zice, intru laud i cinstea ei: ÄBucur-te ceea ceeti plin de dar. Domnul este cu tine³. C mai mare i mai ludat i mai cinstittitlu decât acesta nu s-a dat din veci, nimnui, nici se va da pân în veci, fr numai



ei; c a aflat har înaintea lui Dumnezeu, care n-a aflat alta niciodat, dup cum i-azis îngerul. («) i pentru ca s nu mai lungesc cu vorba, tuturor prorocilor ituturor sfinilor i celor mai nainte de lege i celor dup lege li s-au zis cuvinte de

bucurie, prin mijlocul îngerilor i li s-au dat de la Dumnezeu dar i mil, însacoperit. Iar sfintei Fecioarei s-a dat cuvântul bucuriei celei adevrate, care estemai presus decât toat mintea, în slav i în cinste mai veselitoare, covârind petoi cu darul i cu mil: ÄBucur-te ceea ce eti plin de dar. Domnul este cutine³.

i nu numai pentru bucuria aceasta ce i s-a dat se fericete de toate neamurile, ci i pentru numele ei cel preacinstit ce i s-a druit, de se numete Mariam. C precumeste numele Fiului ei mai presus decât toate numele, dup cum zice fericitul Pavel:Ä i i-au druit lui nume care este preste tot numele³, aa i numele ei este pestetot numele, dup al lui Iisus. i precum întru numele lui Iisus se pleac tot

genunchiul celor cereti i celor pmânteti i celor de sub bezne, aa este i ea,mai cinstit în cer decât heruvimii i mai slvit fr de asemnare decât serafimii i pe pmânt mai închinat i mai fericit ca o împrteas a lumii, detot credincioii pmântului i sub bezne mai stranic i mai înfricoat asupradracilor decât toi sfinii; întru care nume Mariam, dup a mea proastsocoteal, înelegem cum c cuprinde în sine trei lucruri:

una pentru c fiind numele acesta de trei, adic de trei înjugri (silabe), seînelege cum c a nscut o fa a Sfintei Treimi, pe Fiul i Cuvântul lui

Dumnezeu; a doua c are fiecare înjugare (silab) câte 2 slove i se înelege cele dou firi ale lui Hristos, adic cea dumnezeiasc i cea omeneasc;

a treia c sunt 6 slove de toate într-acest nume, cu carele înelegem cele 6 taine mari i peste fire, adec blagovetenia, naterea, botezul, moartea pecruce, învierea i înlarea la cer.

C u blagovetenia s-a descoperit taina cea mai nainte de toi veciiascuns;

cu naterea s-a împcat cerul cu pmântul, adic Dumnezeu cuomul;

cu botezul ne-am îmbrcat cu haina nestricciunii; cu moartea ni s-au dat viaa; cu învierea ni s-a dat bucuria i cu înlarea la cer , ederea de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatl.

Aijderea i în cuvintele cele de bucurie ce i-a zis îngerul: ÄBucur-te ceia ce etiplin de dar, Domnul este cu tine³, iar înelegem numele Preasfintei Treimi.



Ca în cuvântul ce zice: bucur-te, se înelege Fiul, c El este toat bucurialumii;

în cuvântul ce zice: plin de dar, s înelege Duhul Sfânt, prin care se dautoate darurile i

în cuvântul cel ce zice: Domnul e cu tine, se înelege Tatl, c El este Domnul a toate, vzutelor i nevzutelor.

Dumnezeu îns, carele numai cu un cuvânt a fcut i a zidit toate lucrurile celevzute i nevzute, poate cu adevrat, cu cea desvârit a lui preaputernicie, s facstele mai luminoase decât acestea, ce strlucesc pe cer, i luna mai iscusit decâtaceasta, ce ne povuiaste noaptea, i soare mai strlucitor i mai luminat decâtacesta, carele stinge cu lumina lui toate celelalte lumini, i ceruri mai mari i mailargi în rotocolime, i psri mai cu dulce glasuri, i flori mai cu multe mirosuri, icopaci mai nali i mai roditori, i vânturi mai sntoase, i vzduhuri mai de folos,

i fiare mai multe la numr i mai de multe feluri, i mai multe lumi decât aceastace locuim poate s zideasc în mrime, i în meteug mai minunate; dar o zidirecare s covâreasc în vrednicie pe Maica lui Dumnezeu nu va putea s facniciodat, mcar c este preaputernic. Pentru c precum nu este cu putin ssocoteasc, nici cu mintea s gândeasc cineva o fiin mai cuvioas i mai naltdecât Dumnezeirea, aa nici o zidire mai covâritoare decât aceea ce a nscut pe unDumnezeu Carele S-a fcut om. C pe dânsa a ales-o Dumnezeu, mai înaintedecât toat zidirea, pentru ca s-i fie lca venic, dup cum griete David:Ä Aceasta este odihna mea în vecii vecilor i într-însa voi locui, pentru c am

ales-o³.



Aleas este, cu adevrat, ca soarele, pentru c este încununat cu toaterazele darurilor dumnezeieti i strlucete mai vârtos între celelalte luminiale cerului.

Aleas este i frumoas ca luna, pentru c stinge cu lumina sfinenieicelelalte stele, i pentru marea i minunat strlucire de toate iragurile

stelelor celor de tain se cinstete, ca o împrteas. Aleas este ca revrsatul zorilor, pentru c ea a gonit noaptea i toatîntunecimea pcatului i a adus în lume ziua cea purttoare de via.

Aleas este, c este izvor carele cu curgerile ceretilor bunti adap sfânta biseric i tot sufletul cretinesc. Aleas este, c este chiparos carele cu înlimea covârste cerurile i pentru mirosul cel din fire s-a artat departe de toat stricciunea. Aleas este, c este crin, c mcar de a i nscut între mrcinii nenorociriicelei de obte, dar nu i-a pierdut niciodat podoaba albiciunii.

Aleas este c este nor carele n-a ispitit nici o povar a pcatului. Aleas este, pentru c este fecioar mai înainte de natere, fecioar înnatere, fecioar i dup natere i este o adâncime cu neputin de cuprinsa buntilor i o icoan însufleit a frumuseilor celor cereti. E ste o

grdin încuiat dintru care a ieit floarea cea nevetejit, i fântâna pecetluit, dintru care a curs izvorul vieii, Hristos.

Pe aceasta au vzut-o Moisi în muntele Sinai, ca un rug aprins i nu ardea. Pe aceasta au vzut-o Aaron , ca un toiag înflorit i plin de road. Pe aceasta au vzut-o Iacov , ca o scar întrât, din pmânt pân în cer i

îngerii lui Dumnezeu s suiau i se pogorau pe dânsa. Pe aceasta a vzut-o Iezechiil ca o u încuiat, prin care nimeni n-a trecut. Pe aceasta a vzut-o Ghedeon , ca o lân, Avvacum ca o dumbrav

umbroas, Daniil ca un munte i Solomon ca un pat.

Aceasta astzi se mut de pe pmânt la cer; las întristarea i se duce labucurie, las cele de jos i primete cele de sus; las cele striccioase icâtig cele nemuritoare i venice.

Astzi îi d preasfânt sufletul ei în mâinile Fiului ei i cu cântri îngereti i apostoleti se petrece cinstit trupul ei în satul Ghethsimani, spre

îngropare. Astzi cerul întinde sânurile sale i primete pe ceea ce a nscut pe C el cenu-L încape toat zidirea.

Astzi se minuneaz toate puterile cereti, zicând una ctr alta:

cine este aceasta ce se suie din pustiu, adic de pe pmânt, la cer?



Cine este aceasta care se ivete ca zorile, frumoas ca luna i aleas, ca soarele?

Cine este aceasta ce se suie de pe pmânt în cer, albit, înflorit,întru care hul nu este?

Ridicai porile voastre, zic cetele cele îngereti, una ctre alta i cu cântri delaud, primind pe împrteasa cerului i a pmântului, care vine, s locuiascde-a dreapta împratului Dumnezeu, cu îmbrcminte cu aur îmbrcat,împodobit, dup cum zice David, cci aceasta este aceea ce a împcat cerul cu

pmântul i pe Dumnezeu cu omul. Aceasta este bucuria celor drepi i ndejdeacelor pctoi.

Pe aceasta, dara i noi, cu toii trebuie cu dragoste, cu cucernicie, cu inim curat icu cântri de laud s o cântm i s o ludm, ca pe o Maic a lui Dumnezeu, i

cu bucurie sufleteasc s prznuim adormirea ei.

O, Maic Fecioar, acest norod ce st înaintea mririi-tale, vzând înlimeacureniei tale i cunoscându-i ei nevrednicia i smerenia lor, nu îndrznesc, frde mijlocitor ca s-i aduc cuvenit închinciune i mulumiri, pentru multelefaceri de bine, i s se roage ca s te milostiveti asupra lor. Pentru aceasta eu,nevrednicul i mult pctosul robul tu, fiindu-le tat sufletesc, rânduit de Fiul tu,

prin mijlocul meu se roag cu toii, cu cldur, dintru adâncul inimii zicând:

Rugciune

Stpân de Dumnezeu nsctoare, împrateasa cerului i a pmântului,cinstea i slava cretinilor, ceea ce eti mai înalt decât cerurile i mai curatdecât soarele, Fecioar prealaudat, ndejdea celor pctoi i linitea celor



btui de valurile pcatelor, caut asupra norodului tu, vezi motenirea ta,nu ne lsa pe noi, pctoii, ci ne pzete i ne mântuiete de vicleugurilediavolului, c ne-au împresurat scârbele, nevoile, rutile i necazurile.

D-ne mân de ajutor, Fecioar, c pierim. Nu te indura de noi, c pe tine teavem ajuttoare i la tine ndjduim, c prin rugciunile tale celepreaputernice i nebiruite, s îmblânzeti pe Fiul tu asupra noastr, ca s-i

întoarc mila sa cea bogat spre noi; i înc roag cu cldur, ca s dea puteredintru înlimea lcaului Su i prealuminatului nostru domn, pe carelepronia Sa l-a ales i l-a pus preste acest norod, ca s poat chivernisi cu

înelepciune întreaga turma ce i s-a încredinat, în muli ani luminat, cufericit sntate, i s o apere de lupii cei vzui i nevzui; s pzeasc itoat cinstita aceast boierime de toate primejdiile i de toate viicleugurilevicleanului i s le dea dragoste, uniciune, spor i ajutor întru toate; i s ne

învredniceasc pe toi de obte ca s petrecem toat viaa noastr cinstit,curat i fr de prihan, ca cu o gur i cu o inim pe Dânsul pururea s-Lmrim i ie s zicem: ÄBucur- te, ceea ce eti plin de dar, Domnul este cutine³.

(Dup: Antim Ivireanul, Didahii, Editura Litera, Bucureti-Chiinu)



Sfântul Nicolae Cabasila - Omilie la slvita Adormire a Preasfintei Maici a luiDumnezeu

SOCOTESC C NIMENI NU TR ECE CU VEDER EA c nu este nimic mai greu,decât a lua aminte ceea ce trebuie în osteneala de acum. Cât despre mine, îmi egreu s gsesc cuvinte în aceast zi, când eu gândesc c toi oamenii sunt datoriFecioarei cu fapte atât de mari, cci nu e cu putin s ndjduim c bietele noastre

cuvinte s apropie mreia realitilor. Deci nimeni s nu ndjduiasc s ne plecectre trufie! ² i, dealtfel, unde ar fi trufia? N-ar fi de bun sim s te ascunzi înfaa înfrângerii, dup ce vei fi fost pus în faa unor lucruri atât de înalte, cci acolounde nimeni nu poate izbândi, nimeni nu poate fi învinuit de nebgare de seam. i

pentru c mi-am potrivit cuvântul cu puterile mele, m îndrept spre cântrile de proslvire, adugând doar pe acestea, pe care nu le încerc spre a face cunoscuteasculttorilor darurile celei pe care o cânt, i care lor le scpaser ² cci nimeni nutrece cu vederea ceea ce este bine al tuturor ² dar este spre folosul sufletului meufaptul c încerc s-mi amintesc, atât cât este cu putin, începtura mântuirii mele.Cci aceasta este pricina, mi se pare pentru care toi o cânt pe Preasfânta. Nimeni

n-a putut pune la cale aceast fapt plin de slav, fr a urmri, în vreun fel acestscop, cci nu doar c Ea este acum vrednic de toate cântrile noastre, pentru Cel

pe Care L-a zmislit, ci era vrednic de acestea chiar mai înainte de a-L fi druitoamenilor.

Netgduit c Fecioara este cea pe care o cântaser proorocii în cântrile lor deDumnezeu insuflate. Dintotdeauna a ales Dumnezeu un lucru vrednic de cinstire:



Casa, Arca ori Cortul Sfânt al lui Moise, sau oricare altul dintre aceste lucruri cucare se fleau evreii ² oricare ar fi numele lor, toate aceste minuni o închipuiau peFecioara; i dac aceste lucruri fiinau, dac ele au fost fcute vrednice de cinstireînc de la început, este doar pentru a o vesti i a o arta mai înainte oamenilor. Dar ce zic eu? Toate laudele care au putut fi închinate vreodat oamenilor, care s filudat întregul nostru neam omenesc laolalt sau chiar numai pe câiva dintre noi,trebuie privite ca fiind svârite în socoteala Fecioarei. Cci nu este, i nu poate fivrednic de cinste nici un bine, nici mai mic, nici mai mare, care nu a fost dobândit

prin aceast nou Maic i prin zmislirea ei cea nou ² i nu doar începând de laaceast zmislire, ci chiar înainte de ea, pentru timpurile de dinainte ca i pentrucele ce vor urma.

Pârga întregii creaii

AADAR , DAC NOI FACEM TOTUL spre a-L dobândi pe Dumnezeu, i dacacesta este tocmai sfâritul oricrui bine, aceasta n-ar fi fost cu putin oamenilor fr darurile pe care ni le druiete Fecioara. Cum, deci s nu purtm noi acestfolos, dac Ea e pricin de laud pentru tot ceea ce poate fi cinstit printre oameni

² pentru c pricina oricrui bine pentru noi este aceast unire cu Dumnezeu, pecare noi o datorm Fecioarei? Trebuie, deci s recunoatem i s cântm în Ea

pricina oricrei frumusei, pricina a tot ceea ce este vrednic de a fi proslvit i cinstit, i s rostim cu glas mare c doar Ei trebuie s-i închinm oricebinecuvântare. i trebuie s-i fim cu desvârire mulumitori Preafericitei, chiar i pentru starea noastr, i pentru toate lucrurile fiinei omeneti. Mai mult înc,

asemenea i cerul, pmântul, soarele i toate cele câte sunt, toate au venit la via itoate sunt prin Fecioara Preafericit, în acelai chip cum roada este cea care a fcuts rsar pomul. Cci, dac noi trebuie s ludm pomul pentru rodul lui, oricine se

bucur de pom a ludat rodul.

Oare cine este cel ce poate nesocoti c tot ceea ce este de cinste printre fiine, toatfrumuseea i toat gingia ² dac-i vreo virtute i ceva care s merite lauda(Filimon 4, 8), dup cuvântul Sfântului Apostol Pavel ² nu le datorm decâtFecioarei?

Dei am putea spune c judecata pe care a îndreptat-o Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, când E l spunea c ele sunt bune i bune foarte (Facere 1,31) este tot obinecuvântare a Fecioarei.

Astfel a fost Ea cântat deja de mult vreme. Aceasta se vede preabine din ceea cenoi am spus deja, i anume c Preafericita este pârga întregii zidiri, i c aceasta



este menirea sa de a fi în lume. Or, întrucât în tot lucrul, road este cea care duce lavia firea ce se îndreapt spre pieire ² cea care, prin rodnicie, o face s aparnou, ca la început ² cine a înnoit fptura omeneasc? De unde vine aceastînnoire? Cine a preschimbat aceast lume? Fr îndoial c, dac cerul a primit

noi locuitori, înnoii în fire, Fecioara este cea care i-a dus de pe pmânt acolo;iar dac pmântul a fost locuina Omului Celui nou, a Stpânului Cerului,aceasta s-a întâmplat deoarece a rodit nu poama cea veche, spinii i mrcinii

pcatului (Evrei 6, 8), ci noua floare a dreptii, Fecioara. Nu doar c Ea aizgonit pe cele vechi i le-a artat tuturor cum s redobândeasc plintatea vieii, cichiar cerul primete prin Ea un trup mai bun, curat de toat întunecarea iîntinciunea, la fel luna, pmântul i stelele. Or, pentru c nu-i este cu putinzidirii s se ridice din întinciune, cu atât mai puin cu cât fiii lui Dumnezeu nu-iredobândiser slobozenia, a trebuit ca Fecioara s-i druiasc rscumprareaacestei liberti, pe Întiul-Nscut din mori (Coloseni 1, 15-21).

E a este deci cea care va slobozi pmântul din stricciune i îi va împlini dorinadruindu-i aceast nestricciune pe care el o atepta suspinând (Romani 8, 22),dup cuvântul Sfântului Apostol Pavel, aa încât, ceea ce I-a spus lui Dumnezeu

Proorocul: din rodul lucrurilor Tale se va stura pmântul (Psalm 103,14),înseamn c rodul la care se face trimitere, i pe care îl râvnete pmântul, este

Fecioara, cci aceasta este slava artat de Mântuitorul, de care pmântul se vastura dup cum spune Scriptura (Psalm 16, 15). i dac ceea ce Scripturanumete ³pmânt´ sunt oamenii, i ei sunt cei crora Fecioara le va împlinirugciunile, va veni astfel ziua pe care au râvnit-o Proorocii (Matei 13, 17).

Netgduit este c la aceast bucurie, dup care am tânjit înc de când am pierdutstarea noastr cea dintâi, nimeni, nici printre îngeri, nici printre oameni n-au pututs ne cluzeasc. Fr a putea gsi prin noi înine calea întoarcerii, am czut încmai jos, plângând cu vaiete, fr a mai dori altceva. Or, de aceast bucuriesingur Fecioara ne-a îngduit s ne bucurm, numai Ea ne-a împlinit dorina,unindu-ne cu Cel Care este Singurul vrednic de a fi dorit ² i o dat unii cu El nu mai putem cuta nimic altceva ² i aceasta printr-o asemenea unire princare ne aflm în prtie cu El, nu printr-un chip de a tri, nici printr-un anumeloc, ci prin însi firea noastr.

i chiar mai mult, Ea n-a druit mila sa doar oamenilor i acestei lumi, ca i cum ar fi îngrdit cerul ca margine a binefacerilor sale, ci a întrecut cerul i l-a acoperit cu slava sa (Avacum 3, 3). Într-adevr, vremurile s-au plinit chiar i pentru îngeri,

pentru începtorii i Stpânii i lumina a rsrit pentru ei, cci Ea le-a îngduit sajung înc mai înelepi i mai curai ca înainte i s cunoasc mai bine buntateai înelepciunea lui Dumnezeu. Cci, prin Ea, începtoriile i Puterile au putut



cunoate înelepciunea cea de multe feluri a lui Dumnezeu, precum i adâncimea bogiei, a înelepciunii i tiinei lui Dumnezeu (Acest citat întrete: E feseni 3,10; Romani 11, 33.), ca i cum ei au avut toi nevoie, pentru a vedea de ochii saude lumina Preafericitei. Ea singur este cluza oricrui suflet i a oricrui duh

ctre adevrul lui Dumnezeu.

Astfel, Fecioara a putut plsmui un cer nou i un pmânt nou (Apocalipsa 21, 1)sau, mai bine zis, este Ea însi acest cer nou i pmânt nou: pmânt pentru c

Ea vine de aici ² i nou, pentru c nu i-a urmat pe strmoii si, nici n-amotenit plmada cea veche, cci Ea este cea care, dup cuvântul SfântuluiApostol Pavel, înfieaz noua frmânttur (R omani 11, 16), i face începturaunui neam nou. i cine nu tie de ce este Ea cer? ² i înc un cer nou, cci estedincolo de toate cele vechi, fiind fr asemnare deasupra oricrei întinciuni, i catât în vechime, cât i mai de curând, precum i în aceste zile mai din urm, Ea a

fost druit oamenilor dup fgduina dumnezeiasc pe care ne-a lsat-o Isaia: Euv voi da un cer nou i un pmânt nou (Isaia 65, 17). Sau, dac voii, Fecioaraeste un pmânt i un cer minunat i mai presus de fire, întrucât s-a ridicat deasupra pmântului i a întrecut cerul în mreie i în neprihnire. În mreie,

pentru c a cuprins pe Cel necuprins ² în neprihnire, pentru c de ceea ce nule era îngduit oamenilor s vad cu ochii, numai dac s-ar fi sfâiat i s-ar fi întredeschis cerurile, acum nimic nu-i mai poate împiedica s se bucure. Maimult chiar, E a îi cluzete pe cei care suie ctre Dumnezeu, chiar atunci când cerul este piedic. Atunci când acesta nu mai poate s mijloceasc, dac Fecioaranu ar strui la Dumnezeu pentru oameni, n-ar fi cu putin celor de aici, de jos s

se împrteasc de cele de dincolo.

Ori, este bine tiut c cerul nu a putut suferi strlucirea Dumnezeirii i s-a deschisla trecerea Lui, cci de îndat ce Duhul Se pogorî asupra Celui deopotriv în slavcu El, slvitul Ioan vzu cerurile deschizându-se (Marcu 1, 10). Dar când DuhulSe pogorî asupra Preafericitei (Luca 1, 35), Ea s-a putut bucura de o pace înc maimare, aceeai despre care Sfântul Apostol Pavel spunea ca ea covârete oriceminte (Filipeni 4,7). Fecioara a devenit ² mai presus de fire ² locaul

Ipostasului Mântuitorului Însui, Care nu cunoate totui mrginire. Ea L-a

purtat cu uurin pân la vremea rânduit i L-a nscut fr dureri. Deasemenea, ceea ce Proorocul numete ³cerul cerurilor´ ² i care i se cuvinedoar lui Dumnezeu, cci cerul cerurilor este al Domnului (Psalm 113, 24)7 ² este Fecioara Preafericit. Cerul însui nu e curat înaintea ochilor Si (Iov 15,15), este spus, în timp ce aceea care st lâng Domnul (Psalm 44, 11), nu doar ce curat de orice ru, ci e frumoas, i nu doar frumoas, ci preafrumoas ² cci tu eti întru totul frumoas (Cântarea Cântrilor 4, 7). Or, aici judecata nu



este omeneasc, ci Dumnezeu Însui este Cel Care o mrturisete frumoas pe Preafericita, i înc întru glasul mare al minunrii: ce frumoas eti tu, draga Mea! (Cântarea Cântrilor 1, 14 i 4, 1). i totui, dup Scriptur toate fapteledreptii omeneti sunt mai întinate decât un vemânt lepdat, înaintea lui

Dumnezeu (Isaia 64,5), i ele sunt numite rutate. Vedem, astfel cum dreptateaFecioarei iese din mrginirile omeneti i le întrece, i asta nu puin sau mult, ci,

pentru a cuprinde acestea într-un chip de pild, E a întrece într-atât firea de rând,încât nici c se poate msura deprtarea.

Împcarea muritorilor

DIN ACEAST PR ICIN a acoperit Ea toat rutatea omeneasc, artând coamenii erau vrednici de a se uni cu Dumnezeu i pmântul de a fi slaulDomnului. Toi s-au abtut împreun netrebnici s-au fcut; nu este cel ce face

buntate, nu este pân la unul. Unele versiuni ale Psalmilor cuprind expresia ³cerulcerului´ abtut, împreun netrebnici s-au fcut (Psalm 13, 3), nici unul nu puteaveni în ajutor neamului nostru aflat în primejdie, nici s opreasc noianul

pcatului. Nici preoii, nici judectorii, nici adunarea Proorocilor, nici toi cei careerau de partea lui Dumnezeu i de la care se putea atepta vreo îndreptare pentruneamul nostru, nici unul dintre acetia nu putea face nimic pentru ceilali, cci einu s-au putut arta pe ei înii lipsii de orice vin, nici de orice pedeaps, i atuncicând au prsit aceast lume au fost înghiii de iad. Tot aa era cu neputin ca inoi s ne reîntoarcem la viaa cea dintâi, cci oamenii nu-i puteau fi de ajuns lor înii. îngerii, cerând cu noi i pentru noi binele nostru se opinteau s lupte alturi

de noi, îns mulimea relelor noastre i-a biruit; iar Singurul a C rui suferin erade trebuin era urât de oameni din pricina pcatelor lor. C ci E l a privit pe

pmânt, i nu era nimeni care s aibe minte, care s caute pe Dumnezeu (Psalm13, 2-3). Pmântul era atunci ca un trup doborât de boal, în care cel care ar fi vruts-1 îngrijeasc nu ar mai fi gsit nimic din care s-i fi redobândit sfinenia (Isaia1, 5-6). Ori, în dragostea Sa pentru om, Dumnezeu voia pentru noi mântuirea,dar nu avea pe nimeni cu care s înceap, dup dreptate, împrirea milei Sale. Cci acolo e Legea dreptii dumnezeieti: binefacerile care îmbuntesc fireanoastr² uneori chiar fr ca noi s voim ², dar care ridic i voina noastr

i micrile luntrice, care fac s Se slluiasc Dumnezeu în noi i care nedau pacea care vine dintru înlime; cu adevrat mari sunt aceste binefaceri. Eleîntrec orice ndejde omeneasc, dar nu sunt druite tuturor, ci acelora crorale-a fost dinainte dat s-i aduc partea lor de osteneal. De aceea, înainte ca

Domnul s Se pogoare, înainte ca El s împlineasc tainele care duceau înapoi,la starea ei dintru început voina noastr czut din dragostea lui Dumnezeu, eranevoie de o dreptate omeneasc, nu doar atât cât era de trebuin pentru a fi pe



potriva rutii, ci în chip miraculos mai mare. Astfel trebuia s se înlture fireacea rea i s se tearg ruinea pcatului, i aa trebuia stvilit furia vrjmaului,

pentru ca Dumnezeu s întind mâna oamenilor spre împcare.

Aa stteau lucrurile, i Fecioara a druit lumii aceast minunat dreptate. Ea a fost pentru noi ca o curire i o ispire, curind întreg neamul nostru. Ca unuvoi de lumin, sau ca o vpaie, Ea a împrtit din propria sa strluciretuturor celor de care s-a apropiat. Aa dup cum lumina de aici apare cafrumusee a lucrurilor vzute, îns ea n-a fost dat tuturor acestor lucruri, ci numaisoarelui, tot aa frumuseea oamenilor i toat nobleea firii lor, harul cu care seîmpodobea firea înainte de a cdea de la Dumnezeu ² i pe care l-ar fi pstratînc, dac ar fi pzit Legea Sa ² i dreptatea pe care o avea ² i pe care trebuia s-o pstreze ² dar pe care n-o mai are ² sunt împreunate doar în Fecioar. Ea estecea care i-a îndreptat pe toi oamenii (R omani 5,18-19), ceea ce i Sfântul Apostol

Pavel a spus despre Mântuitorul, i Ea a fost ca o comoar, sau mai bine zis ca unizvor, sau altceva, pentru care nu mai gsesc cuvinte, al temeliei sfinenieioamenilor.

De aceea, dintre oamenii tuturor veacurilor, Ea singur a putut locui în Sfânta Sfintelor, druit ca jertf înaintemergtoare i curitoare, înaintea Marii Jertfe aduse pentru întregul neam omenesc. În acest fel a intrat Iisus caînaintemergtor în Sfânta Sfintelor (Evrei 6,20; 9,12) i aa a ptruns

Preafericita înaintea Mântuitorului, dincolo de catapeteasma Sfintei Sfintelor,aducându-se Tatlui. Hristos a desvârit împcarea Tatlui cu oamenii, murind

pe Cruce, dar aceasta s-a întâmplat pentru c Preafericita, înfâiându-se lui Dumnezeu, îl fcuse deja s Se plece într-atât spre împcare, încât a trimis unîmpciuitor printre oameni, fcând din Acest Mijlocitor un Frate al celor pentrucare El trebuia s ajung pân la Dumnezeu, pentru a-i putea cere ca pe unii din acelai neam cu Sine. Cci El trebuia s se fac în toate asemntor frailor

Si, pentru a deveni milostiv i credincios arhiereu în cele ctre Dumnezeu, pentru curirea pcatelor poporului (Evrei 2, 17). Având amândou firile în Ipostasul Su unic ² fiind i ceea ce suntem noi, i ceea ce este Dumnezeu ² El S-a fcut prta fiecrei firi, i deci ca unire a lui Dumnezeu cu oamenii,

împcare i pace i dragoste i tot ce se revars dintru acestea.Preafericita este pe de o parte o fptur omeneasc, prin cei din care îi trageobâria; dar pe de alt parte Ea se înrudete cu Dumnezeu ² vreau s zic prindreptatea sa mai presus de fire. In ceea ce este om, Ea le face cinste oamenilor i,

prin cealalt parte, Îl îndeamn pe Dumnezeu s-i iubeasc pe oameni, biruindu-L prin frumuseea Ei. Or, Mântuitorul a pltit rscumprarea cu care noi eram datori,



cci nu se vdea nimic de care El s fie vinovat, întrucât El n-a svârit nici un pcat (1 Petru 2, 22), dar le-a purtat pe ale noastre i a ptimit pentru noi (Isaia53,4). A fost de ajuns suferina unuia Singur ² Care nu cunotea nici o nedreptate

² inând loc de rscumprare, pentru a-i slobozi pe oameni de toate greelile lor,trecând cu vederea toat nepsarea i împrtierea minii lor. Unica i singura

printre toi oamenii, Preafericita, druind un suflet vrednic de Dumnezeu a putut lua aprarea celorlali.

De aceea Ea a fost singura pe care Dumnezeu a numit-o Preafericit, între toi ceicrora le-a vorbit odinioar în multe feluri i în multe chipuri. Cci n-a fost nimenicare s fie atât de slobod de pcat pentru a putea fi dezrobit de rscumprare, într-adevr, Dumnezeu ne-a osândit pe toi la suferin i la chinuri, atât de mare era

pedeapsa oamenilor pentru c au înclcat legea bucuriei i a pcii. Dar, socotind-o pe Preafericita vrednic de a se bucura i de a fi numit ³ plin de har ́ i

³binecuvântat¶´ (Luca 1, 28), Domnul a artat c nu este oarece de care El s fie prihnit din toate cele de care firea omeneasc s-a fcut vinovat.

Unirea cu Dumnezeu

ER A DE NEAPR AT TR EBUIN ca aceast nou jertf, care ne pregtea pentru mulimea curirilor de care aveam nevoie s fie neprihnit i sfânt. Cci dac altarul - care este izvodul i chipul darurilor Fecioare - este Sfânta

Sfintelor, ce nume s-ar cuveni s-i dm acesteia întru adevr? Cu adevrat,altarul este cu mult mai prejos decât Fecioara, ale crei umbr i chip îi sunt, fiind

ca la o deprtare cu neputin de msurat. Cci, zice Sfântul Apostol Pavel, Heruvimii acoper altarul cu umbra lor (Evrei 9, 5); dar pe Cea vrednic de toatslava nu sunt Heruvimii cei care au acoperit-o, nici alii care sunt mai mari decâtei, ci însui Acela Cruia îi slujesc, este puterea Celui Preaînalt cea care a umbrit-o, cum a mrturisit Gavriil. De altfel, jertfa este mai sfânt decât altarul, cci prin

jertf este slvit acela, i cea care îi druiete sfinenia este stropirea cu sânge, însFecioara Preafericit, este cu atât mai sfânt decât orice jertf, încât nici nu se

poate spune. Cci sângele acestei noi jertfe nu este doar primit de altar i mistuit defoc, ci Dumnezeu Însui este Cel Care l-a luat asupra Lui i care S-a învemântat

cu el, precum cu haina mântuirii i cu vemântul bucuriei (Isaia 61, 10), pentrua-i pzi pe oameni de tot rul i de toat chinuirea. Nu S-a ruinat s Seînvemânteze astfel. i-a fcut din aceasta o pricin de slav i de vrednicieîmprteasc, i atunci când, luându-i asupra aceast hlamid, S-a aflat în

prtie cu oamenii, trind printre ei, împria Cerurilor, s-a zis, este aproape,la u (Matei 12, 28; 24, 33). De aceea îl întreab îngerii pe Mântuitorul desprevemântul Su împrtesc: Pentru ce vemintele Tale sunt roii? (Isaia 63, 2)



Aceasta este împria în care Mântuitorul a împrit (Psalm 95, 9); aceasta este puterea i aceasta slava cu care S-a îmbrcat. Astfel îmbrcat, astfel încins, El l-a biruit pe cel puternic. L-a înlnuit, i-a smuls robii din mâini. I-a izbvit astfel ² iaa trupul Mântuitorului nostru a devenit pentru noi, care suntem mântuii, putere alui Dumnezeu, dup Sfântul Apostol Pavel (1 Corinteni 1,18).

O , noutate a tainelor! O , minune a dreptii! O , curie a acestui suflet care acurit trupul su! O , minune a acestui trup care a trecut cu vederea firea, care s-aînlat cu sufletul! O , minte plin de lumin! C e a putea spune eu, i cum a gri? (Daniel 10, 17) zice Proorocul întru nedumerirea sa. Acest Dumnezeu, Care nu Seafl în vreun loc, pe Care fptura nu L-ar fi putut cuprinde, chiar dac ar fi crescut de mii de ori, Fecioara L-a îmbrcat cu sângele Ei i, ceea ce este mai mult, I-a esut o hlamid pe potriva vredniciei Sale împrteti. Cu toate acestea,Dumnezeu n-a îmbrcat trupul aa cum cineva îmbrac un vemânt, nici firea nu a

luat parte la slava dumnezeiasc, aa cum hlamida ia parte la strlucireaîmprteasc, întrucât nu se poate vorbi de îmbrcminte cu privire la Mântuitoruldecât pentru a arta aceasta: c firile nu se amestec între ele ci îi pstreaz fiecareînsuirile, fr nici o amestecare ² iar ce este peste aceasta, ne întrece puterea deînchipuire, tot atât de mult, cât unirea desvârit întrece deplina deosebire. Nici oalt pild nu putem da pentru o asemenea unire, i nici nu putem s o înfim învreo închipuire. Ea este unic, se arat ca fiind cea dintâi i singura. C ci, dac

sângele Preafericitei devine sângele lui Dumnezeu, ce am putea s mai spunem? Împrtindu-se atât de strâns cu E l însui de aceleai lucruri, E a ajunge sîmpart aceeai cinste i acelai tron, aceeai dumnezeire cu natura divin. La oasemenea înlime a sfineniei s-a ridicat Fecioara: astfel, cele despre E a întrecorice minte.

A fost o fptur omeneasc, înflorind dintre oameni. Prin fire, ia parte la tot ceeace ine de ei, dar n-a motenit starea lor duhovniceasc. N-a fost ademenit deobiceiul pcatului, ci s-a ridicat împotriva lui. A inut piept întinciunii noastre i a

pus capt rutii noastre. Ea este cea care a fost pârga noastr, cea care ne-a artatcalea care duce ctre Dumnezeu. Singura din aceast lume, astfel cum nimeni dinceilali oameni, nici vreuna din celelalte creaturi ² oricare vor fi fost ele ² n-a

putut fi artat, ci Ea singur, în faa Singurului Dumnezeu ² Ea I-a împlinitvoina. Nu i-a îndreptat privirea spre vreuna din zidiri, nici nu s-a întors ctrenimic din câte se afl, ci de îndat ce a rsrit printre oameni s-a deprtat de ei ² îndreptându-se ctre partea cea mai bun. Întrecând astfel întreaga fptur,

pmântul i cerul, soarele i stelele, i chiar cetele ce îl înconjoar pe Dumnezeu,Ea nu s-a oprit înainte de a se fi unit în neprihnirea Sa cu neprihnirea luiDumnezeu. A fost mai sfânt decât jertfele, mai vrednic de Dumnezeu decât



altarele; i-a întrecut atât de mult pe Prooroci, drepi i preoi în sfinenie, cât ceacare sfinete îi întrece în sfinenie pe cei sfinii. Cci nimeni nu e mai sfânt decât

Preafericita, dar Ea, care a fost singura i cea dintâi desprit de pcat, o dat pentru totdeauna, Ea s-a artat sfânt, sfânt întru toat sfinenia i înc tot ce

s-ar putea spune mai mult. Pregtit în chip desvârit pentru a-L zmisli pe Domnul, a deschis celorlali oameni calea sfineniei, cci prin El a fost druitsfinenia i Proorocilor i preoilor i tuturor celor care sunt vrednici de SfinteleTaine.

Maica Domnului ² Izvorul mântuirii tuturor

CCI SINGUR UL i CEL DINTÂI R OD pe Care L-a purtat Fecioara este CelCare a adus sfinenia în lume ² i aceasta este ceea ce spune Sfântul ApostolPavel: Ä Iisus a intrat dincolo de catapeteasm, pentru noi toi, ca

înaintemergtor ́ (Evrei 6, 20). Dac înc dinainte ca Mântuitorul s vin între noise poate spune c muli purtau acest nume, aceasta s-a întâmplat pentru c luau parte în chip simbolic la tainele Sale. Aa s-a întâmplat cu Moise, cci chiar înainteca Hristos s ptimeasc, dup cum zice acelai Apostol, Äa socotit c batjocorirea

pentru Hristos este mai mare bogie decât comorile Egiptului ́ (Evrei 11, 26).Tot aa evreii au putut s fie botezai, i s primeasc duhovnicete pâinea i apa,mai înainte chiar de venirea Ä pâinii pogorâte din cer ́ i de pogorârea DuhuluiSfânt, Äcci Iisus înc nu fusese proslvit ́ (Ioan 6, 31-33; 7, 39) pentru cei ceerau pregtii pentru sfinenie i gata s primeasc lumina mântuirii. Aa sosete peneateptate acest cuvânt al Mântuitorului: Ä Pentru ei Eu M sfinesc pe Mine

însumi, ca i ei s fie sfinii întru adevr ́ (Ioan 17,19). Astfel, aceia din vechime,mai înainte de venirea Mântuitorului au primit binecuvântarea Sa ca pe un simbol,ca pe o umbr, cci Än-au primit ce le fusese fgduit, pentru c Dumnezeurnduise pentru noi ceva mai bun, ca ei s nu ia fr noi desvârirea´, ziceSfântul Apostol Pavel (Evrei 11, 39-40).

i, voi zice eu, de vreme ce chiar Proorocii nu s-au putut slobozi din legturileiadului înainte de a fi primit darurile Fecioarei, nu este Preafericita mai sfântchiar decât îngerii i Arhanghelii, Heruvimii i Serafimii? Cci, dac Dumnezeu

este rsplata sfineniei i El Se druiete tuturor la fel, dar dac cel care este cel mai bine pregtit este cel ce ia rsplata cea mai mare, nu este oare de neaprattrebuin s preuim sfinenia dup rsplat i s o socotim pe aceasta dupapropierea de Dumnezeu? De aceea s-a zis c Heruvimii se in în jurul luiDumnezeu i primesc strlucirea Lui, dar c nu îndrznesc a ridica ochii ctre El.

Îns Fecioara, într-un chip cu totul nou i de negrit a cuprins în Ea însi peCel pe Care nici un loc nu-L cuprinde. Or, nu o lumin sau o slav, ci însui



Ipostasul lui Dumnezeu a fost cuprins în Ea. Dumnezeu S-a înfiat deci Fecioarei mai limpede decât Heruvimilor ² tocmai în msura în care Ea eramai sfânt i mai sfinit ² i El a fcut-o cu o limpezime atât de mare, încât nu

poate fi descris.

Ea întrece în neprihnire i sfinenie chiar adevrurile prin care înelepciuneadumnezeiasc se arat cel mai mult. Aceasta este asemeni lucrurilor care sunt celemai apropiate de lumin: acelea sunt cele mai curate; Dumnezeu druind fiintuturor fpturilor, acestea pot a fi prihnite de feluritele trepte ale neartriistrlucirii Sale. în aceast alctuire a împrejurrilor, cine nu înelege c Fecioaraeste mai sfinit decât îngerii i oamenii? Sigur, Legea lui Dumnezeu, cuvântul

propovduit de îngeri ( E vrei 2, 2), ca i semnele dreptii i ale puterii Sale au fost date oamenilor prin C eata îngerilor. i Fecioara nu L-a artat pe Dumnezeu doar tot atât cât au fâcut-o ei, ci E a a revelat oamenilor chiar înelepciunea ipostatic a

lui Dumnezeu ² i nu în semne sau închipuiri, ci pe însui Dumnezeu, nemijlocit, pe Mântuitorul; i nu doar oamenilor, ci i începtoriilor i Puterilor; pentru c prin aceasta s fie adus la cunotin ( E feseni 3, 10), zice Apostolul Pavel,începtoriilor i stpâniilor înelepciunea cea de multe feluri a lui Dumnezeu. Eln-a zis ³ pentru ca s fie adus mai bine la cunotin«´, ca i cum ei o cunoteaudeja, oarecum nedesvârit, ci a zis simplu: ³Pentru ca s fie adus lacunotin«´, artând astfel, dup prerea mea c aceast cunotin era într-atât de nedesâvârit înainte de Fecioara Preafericit, încât nu suferea nici oasemnare cu ceea ce a urmat, i creia Ea i-a dat natere; deci Ea a fcut într-adevr s rsar Soarele dreptii nu doar pentru oameni, drepi i nedrepi,buni i ri, ci chiar i pentru Puterile cereti.

Nimic din ceea ce a împlinit Preafericita nu este mai prejos în strlucire decâticonomia Mântuitorului pentru mântuirea noastr. i de vreme ce El a fâcut-o mai

presus decât îngerii Si, încât Apostolul n-a îndrznit s asemene buntatea lor cu aEi, s cunoatem aadar cu cât este Ea mai presus decât aceia. Dac cel mai mic iabinecuvântare de la cel mai mare (Evrei 7,7), ce asemnare poate fi între a facebinele i a dobândi îndurare? De aceea, Proorocul a vzut-o pe Fecioara ca pe unscaun înalt i mre, iar pe Heruvimi i-a vzut în jurul scaunului, în fric i

cutremur, neîndrznind s-i ridice ochii (Proorocul vorbete de Serafimi; autorulnostru îi asociaz Heruvimilor.) (Isaia 6,1).

Or, dac s-a zis c vegherea i cântrile lor în faa lui Dumnezeu sunt neîncetate,cu atât mai mult ar trebui s socotim c Fecioara a simit o i mai mare strluciredumnezeiasc² i eu îneleg aceasta nu doar dup plecarea Ei de aici de jos, de pe

pmânt, ci înc din aceast via ² cci ceea ce face s vegheze Puterile îngereti



care-L înconjur pe Dumnezeu, ceea ce le face s-L doreasc pe Dumnezeu maimult decât orice altceva, este faptul c ele au gustat din harurile dumnezeieti.Astfel încât, ceea ce li se întâmpl altor sfini atunci când i-au prsit trupurilelor² anume s rmân statornici în bine i virtute ², aceasta s-a întâmplat iFecioarei, înc înainte ca Ea s-i fi prsit trupul.

i aceasta era o urmare fireasc. Într-adevr, acel trup de care a trebuit s sedespart întrece acest nume, de trup; într-adevr, nu mai era ³trupesc´, ci ceea ceSfântul Apostol Pavel numete un trup ³duhovnicesc´, întrucât Duhul Se

slluise deja în trupul E i i preschimbase în acesta legile firii ² altminteri, untrup lumesc nu le-ar fi îngduit sfinilor s se întoarc spre Dumnezeu; dar acelale-a fost de un foarte mare ajutor. Atunci chiar, când erau plini de râvn în a seapropia de C el pe C are Îl doreau cel mai mult, i când îi întorceau toat putereaminii lor spre contemplarea C elui ce fiineaz cu adevrat, ei nu puteau s-i

întind i nici s-i întoarc voina, ca o privire spre alt lucru, cci toat lumeavzut se afla între ei i Dumnezeu. Or, toate acelea s-au petrecut într-adevr întru Fecioara, mai presus de orice minte i raiune, i singur ² am putea oare s-o trecem cu vederea? ² Ea a fost vrednic de a-L primi pe Dumnezeu, dincolode tot ce poate fi închipuit.

Este, aadar vdit c înainte de a trece dincolo aceast virtute atât de minunat, Eadobândise binele statornic i neschimbtor, mai presus de fire, iar întrucât seîmprtea de buntile ce vor s vin, împrea înc de aici peste împriarânduit drepilor, i în mijlocul valurilor vieii care se scurge, Ea tria dintru

aceast via ascuns în Hristos, Cruia I-o druise: trebuia, aadar, ca totul s seînnoiasc pentru Preafericita, în faa creia se biruie legile firii. Fcând dovada

bunvoinei dumnezeieti de care se bucurase, Ea cânta lauda: ÄC mi-a fcut miemrire Cel Puternic i sfânt este numele Lui ́ (Luca 1, 49).

Prtia Fecioarei la Crucea, Moartea i Învierea Mântuitorului

O, FAPTE NEMAIAUZITE! O, lupte vitejeti! i cu toate acestea, dup laude i cununi ² vreau s zic Soarele dreptii pe Care Ea L-a primit i cu Care s-a

unit, Ea ajunse acum la încercarea necazurilor i a durerilor în locul bucuriei care i se puse înainte (Evrei 12, 2). i Ea a fost prta cu Fiul Ei la ruine i batjocur atunci când L-au umilit cei pentru care El Se smerise. Ea l-aîmbrbtat în cercarea sa pe cel care pruse c a fcut-o s zmisleasc, pe Iosif (Aluzie probabil la ispitirea lui Iosif, care a fost încercat de îndoial în faa

zmislirii fecioreti. Icoana Naterii Domnului o arat pe Maica lui Dumnezeuîntorcând o privire plin de înelegere ctre Iosif, pe care cel ru tocmai îl



ispitea.) i are rbdare, luptând alturi de Fiul su pentru mântuirea mea; când El svârea minunile pentru a îndrepta firea noastr, Ea îi era alturi; când El a fost ucis i urât de ctre cei ce s-au folosit de binefacerile Sale, Ea lua parte lasuferin i la ur. i când îi ceruse Fiului Ei, la nunta din Cana s înceap

aceste binefaceri, din preaplinul iubirii Ei de oameni, El I-a rspuns: Ceasul Meu n-a sosit înc, artând astfel ce cutezan îi îngduia El mamei Sale, ca Eas poat strmuta timpul pe care El îl hotrnicise (Ioan 2, 4. C abasila se refer lainterpretarea acestui text uzual la Sfinii Prini. Hristos accept, prin acestecuvinte s fac minunea, dei timpul nu sosise înc, pentru a împlini dorina

Preacuratei Maicii Sale.)

Iar când trebuia ca Mântuitorul s sufere pentru noi groaznice Ptimiri i chiar Moartea, ce încercare îndur Fecioara! Ce sgei o lovir! S nu fi fost decât unom i nimic altceva, aceasta n-ar fi sczut cu nimic durerea mamei: dar era

vorba despre Fiul, Fiul Unic al unei Maici unice, Fiul minunii, care n-o rnisenici pe Ea nici pe vreun alt om, Care a împrit tuturor atâtea binefaceri, încât întrecuser orice ndejde. Ce nu va fi simit, în chip firesc Fecioara, atunci când

L-a vzut în mijlocul unei atât de mari ruti pe Fiul Ei, blând i smerit cuinima, fr a striga i fr a Se împotrivi (Matei 11,29; Isaia 42,2), El pe Carenimeni nu L-a vdit de nimic, printre aceste fiare slbatice, despuiat, biciuit,socotit cu cei frdelege i lepdat de la judecat ca de un tiran, osândit la ceamai grea dintre pedepse, s moar de moarte ruinoas, printre cei mai ri dintreoameni? Nu cred c poate fi o durere mai mare. Ar trebui s plângem victimelenedreptii?

Nu este nimic mai îndeprtat de dreptate decât Moartea Mântuitorului ² i cusiguran nimeni n-a fost vreodat pe de-a-ntregul osândit pe nedrept, cci chiar dac nu se aduce nici o învinuire pentru care s fi fost osândii, întotdeauna amsvârit ceva pentru care s fim pedepsii dup dreptate, dar despre Mântuitorul,Proorocul a zis: El n-a pctuit defel (Isaia 53, 9). Sau chiar este cu neputin snu fie rnit cineva de suferinele apropiailor si? Ori, n-a fost nimeni vreodat atâtde apropiat precum a fost Fecioara de Hristos ( Dragostea Maicii i Fecioarei esteîntreag, fr împreal cci Fiul E i este Unic i E a nu are brbat .). Iat de ce a

cuprins-o pe Fecioara o durere atât de fireasc i atât de strin, aa cum nici unom n-a putut s simt, cci era i îneleapt i Maic i în msur s vadnedreptatea.

Trebuia deci ca Ea s fie prta la pronia Fiului Su în ceea ce ne privete; i aa cum Ea l-a dat din carnea i din sângele Ei i cum, la rândul su Ea s-aîmprtit de darurile Lui, tot astfel a luat parte la toate suferinele i la toate



durerile Lui. Pironit pe Cruce, El a primit o lovitur de suli în coast; prinsufletul Ei trecu o sabie, aa cum i-a vestit mai înainte Sfântul Simeon (Luca 2,35); i toate celelalte prin care au trecut Fiul i Maica, i cele spuse de acei câini,când foloseau cuvintele spuse de El ca pe acelea ale unui îneltor, privindu-L ca

pe un mincinos i încercând s-L încredineze c Se îneal. Prin acestea Ea adevenit cea dintâi care a luat parte, prin asemnare la Moartea Mântuitorului i tot

prin acestea a gustat înaintea tuturor din învierea Lui. Iar când Fiul Su a stricatstpânirea diavolului i a înviat, Ea a putut înelege auzirea mântuirii Lui, i sînsoeasc, pe cât era cu putin înlarea Sa la cer; dup înlarea Lui, Ea îi lulocul printre ucenicii i ceilali însoitori ai Domnului, sporind binefacerile Ei înceea ce privete firea omeneasc i plinind ceea ce li lipsea lui Hristos (Coloseni 1,24), mai îndreptit decât oricui altcineva. Cui altcuiva i se cuvenea aceasta, maimult decât Maicii Sale?

Trebuia ca acest suflet preasfânt s fie dezlegat de acest preasfânt trup. Ea a fost dezlegat de el i s-a unit cu cel al Fiului Ei, lumina a doua a Luminii celei dintâi. Iar trupul, rmas pentru un scurt rstimp pe pmânt plec i el, cci trebuia ca i el s treac prin toate cele prin care trecuse Mântuitorul i sstrluceasc în faa morilor i a viilor, ca firea omeneasc s fi fost sfinit înmijlocul tuturor i s-i ia locul care i se cuvenea. Ea a cunoscut, aadar pentru

puin timp mormântul; iar cerul moteni acest pmânt nou, acest trupduhovnicesc, aceast comoar a vieii noastre, mai vrednic de cinstire decât îngerii, mai sfânt decât toi Arhanghelii. Ea a druit tronul su împratului,

Raiul ² Pomului vieii, astrul ² Luminii, road ² pomului, i Fiului ² o Maic vrednic de întregul neam.

Slava Maicii lui Dumnezeu, Ceea ce este mai presus de orice slav

CE CUVÂNT AR FI DE-AJUNS pentru a cânta virtutea ta, o, Preafericit, darurile pe care Mântuitorul i le-a dat, i cele pe care tu le-ai druit oamenilor? Nimeni n-ar fi putut face aceasta, mcar de-ar fi vorbit limba îngerilor i a oamenilor, cum azis Sfântul Apostol Pavel (1 Corinteni 13, 1). Mi se pare c pentru a înelege i

pentru a vesti buntile Tale cum se cuvine, trebuie s lum parte la fericirea

gtit drepilor. Cci ceea ce ochiul n-a vzut-o, urechea n-a auzit-o, nici lumeanu poate s-o cuprind, dup Ioan Teologul (1 Corinteni 2, 9; Ioan 21, 25).Minunile tale sunt doar ale acelui loc unde se afl cerul nou i pmântul nou, iacest Soare al dreptii, înaintea i în urma Cruia nu este nici un fel de întuneric,iar Vestitorul buntilor tale este Mântuitorul însui, în btile din palme aleîngerilor. Doar acolo afli tu o vrednic proslvire ² oamenilor nu le-a fost dat sajung pân acolo: noi nu putem decât s atingem în treact slava ta, în msura în



care tu sfineti i limba, i sufletul nostru. Cci doar o cuvântare i o chemare potînla sufletul, pot face mintea noastr mai bun i s ne prefac pe noi din trupeti,duhovniceti i din pângrii, sfini.

Dar tu eti tot binele pe care-l cunoatem în aceast via i pe care îl puteamcunoate dup plecarea noastr din cele de jos. Tu însi eti cea care ai început

pentru ceilali i fericirea i sfinenia.

Tu eti mântuirea oamenilor i lumina lumii, calea i poarta ctre Mântuitorul,viaa i toate aceste numiri pe care i le putem da negreit, i cu care Domnul abinevoit s fie numit, pentru mântuirea mea. El a fost pricina, tu ai fost împreun-

pricinuitoare cu El a sfineniei pentru mine, i a tuturor celor prin care m-am bucurat de Mântuitorul prin tine, i de propriile tale daruri; sângele tu e cel carecurete lumea; din tine a ieit acest Trup, în care eu am fost sfinit, în care am

primit Noul Legmânt, în care se gsete toat ndejdea de mântuire; pântecele tueste împria lui Dumnezeu.

O, tu care eti mai presus decât toat lauda i decât orice nume cu care te-am puteachema, primete aceast cântare de slav i nu trece cu vederea dorirea noastr; d-ne nou s putem înelege mai bine i s cântm mai cu pricepere buntile tale iacum, în viaa aceasta, i mai apoi, în viaa cea venic.

Amin!

(Din ÄTrei omilii la Naterea, la Bunavestire i la Adormirea Preasfintei Maici alui Dumnezeu´ de Sfântul Nicolae Cabasila , Editura ICOS 1999)



Mitropolitul Augustin de Florina ± Predic la Adormirea Maicii Domnului ± O gospodin i o misionar

³Marto, Marto, te sileti i te îngrijeti de multe; dar un singur lucru trebuiete´ (Luca 10, 41 ± 42)

Astzi, iubiii mei, în toate bisericile Ortodoxiei se prznuiete Adormirea

Nsctoarei de Dumnezeu i se citete Evanghelia pe care ai auzit-o. În aceasta, E vanghelistul Luca descrie în culori vii un episod din viaa lui Iisus Hristos, princare ne ofer o imagine a dou femei deosebite. Sunt surorile lui Lazr: Marta i

Maria. Amândou Îl iubeau pe Hristos. Dar potrivit caracterului fiecreia, îiartau iubirea lor într-un fel una, într-un fel alta. Dar amândou sunt vrednice deurmare. Mcar de-am avea în epoca noastr femei care s semene, dac nuPreasfintei (Maicii Domnului), care este de neajuns i irepetabil, cel puinacestora.Dar s vedem pericopa.

La o mic distan, în afara Ierusalimului, era un sat, Betania. Hristos mergeaacolo adesea, pentru c exista familia aceasta cu care avea o legtur. Deci iacum vine în casa lor. Marta, doar ce L-a vzut, a alergat s-L primeasc iimediat s-a suflecat ca s aib grij de E l. S-a dus la buctarie, a aprins focul i-aînceput s gteasc. C a s-I mulumeasc a pregtit o mas aleas, folosindu-sede toat arta ei.



Ce zicei voi, a fcut ru? Cine o va acuza pentru asta? Bine a fcut. Mai întâi iîntâi, pentru c Hristos avea nevoie de hran. ³Dumnezeirea nu are trebuine saunevoi´, zice Sfântul Ioan Damaschinul. Hristos îns nu era doar Dumnezeu. Erai Om, avea trup i flmânzea. De altfel, El însui în pericopa celei de-a DouaVeniri a învat ospitalitatea. ³ Strin am fost i M-ai primit ́ , n-am avut unde srmân ± a zis ± i Mi-ai oferit ospitalitate (Matei 25, 35).

Prin urmare, nu putem s-o acuzm pe Marta, c a pregtit de mâncare. Altundeva trebuie cutat greeala ei. Adic: dei ea face ceea ce crede c estebine, pretinde s fac acelai lucru i sora ei. Dar Maria, doar ce a venit Hristos,a luat un scaun, s-a aezat lâng picioarele Lui i asculta învtura Sa. i eraatât de mulumit! Ca o albin pe-o floare, ca o oaie la iarb, ca un prunc la sânulmamei, aa sorbea cuvintele lui Dumnezeu. Nu mai era pe pmânt, se afla în altlume. Acest lucru îl simt doar cei care cred. Spune filosoful Platon: Dac iei ochitar i mergi în grajd, unde sunt mgarii, i începi s le câni, nu vor înelegenimic. Aa sunt i unii oameni. De aceea, Domnul a vorbit pentru cei care au

urechi, dar nu aud (vezi Marcu 8, 18). Aadar, în timp ce Maria era ataat deînvtura lui Hristos, vine Marta i zice: Doamne, nu te gândeti la mine, c soramea m-a lsat singur s pregtesc? Spune-I dar s vin s m ajute. i atunciHristos i-a rspuns cu acele renumite cuvinte, care sunt explicate în mod diferit irstlmcite: ³ Marto Marto, te sileti i te îngrijeti de multe; dar un singur lucrueste de trebuin´ (Luca 10, 41-42).



Ce vrea s spun Hristos prin cuvintele acestea? O acuz pe Marta? Nu. Doar c-i face o uoar observaie. Zice: Preuiesc dragostea i ospitalitatea ta, dar de cete osteneti atât? Eu nu sunt din aceia care îi gsesc plcerea în ele. Îmi ajunge

o mâncare simpl, aa încât s-i rmân vreme s vii i tu aici s asculi. Mariaîns i-a ales partea cea bun, adic s asculte cuvintele Mele, care sunt hranduhovniceasc i dumnezeiasc.

În aceste cuvinte a lui Hristos se vd însuirile pozitive ale celor dou surori, iasupra acestora vreau s ne îndreptm acum atenia.

Marta este simbolul gospodinei.

Astzi, gospodina care se îngrijete de familie i de cas, gtete etc., a devenit unlucru rar. Mai demult, femeile, îndeosebi de la sat se osteneau foarte mult ± imureau devreme ± în timp ce brbaii stteau la cafenele. Acum, femeile, îndeosebide la orae, au desfiinat gospodina. Multe lucruri nu tiu. Nu spal, nu gtesc. Sevopsesc, se îngrijesc ore întregi de ele însele. i dac le vine vreun strin, nu-iofer o mas în cas. Îl duc la restaurante. S-a schimbat mentalitatea, a devenitamerican, de unde i mii de rele.

Fericit brbatul, care o are pe femeia lui gospodin. Ne spunea un profesor universitar: Slav lui Dumnezeu!, c n-am fcut greeala de a-mi lua o femeiefuncionar, angajat. M-am dus în satul meu, am cutat i am gsit o gospodin« Acum, din nefericire, i în cadrul tratativelor de cstorie, la peire, scopul este ³câtîi dai´! Caut femeie care s lucreze, s aib o poziie i s câtige salariu. Nu-iintereseaz consecinele. De mult ori o pereche de funcionari se desparte. i atunci



când nu se despart, soii se abat de la rolul lor. Pentru c gospodina este în casregina, care ine familia. i dac ea nu st acas, adeseori este nevoit brbatul sfac treburile femeieti. Un exemplu: Un funcionar, eful unui birou ministerial, acrui femeie îl oblig s spele farfuriile. Cu siguran asta nu e ru, dar esteschimbarea poziiilor. Îns lucrul cel mai grav este c pruncii sunt prsii inesupravegheai i se înva ru, devin obraznici. De aceea, Scriptura zice c cei care i-au gsit o femeie gospodin, i-au gsit comoara (vezi Pilde 31,10).

Femeia cretin, dup modelul Martei, trebuie s fie gospodin. S ia aminte însla un alt lucru: s nu fie absorbit cu totul de gospodrie. Pentru c, iari, astaeste un alt ru. Nici una, nici alta.

Într-un sat, m-am suprat când am ieit de la Liturghie. În biseric erau doar brbai i nite copii. Dar nici o femeie. Brbaii le obligau la munc i dediminea fceau grtar ca s urmeze cheful, chiolhaua. În anii de demult, cei

binecuvântai, în care cretinii se îngrijeau i de femeile lor, vorbeau ca Hristos:³Marto, f mâncruri simple´. Citind, am aflat c în Macedonia, în duminici isrbtori, femeia nu gtea. Pregtea mâncarea de sâmbt, ca s poat s mearg iea la Liturghie. Acum, srmana femeie, nici în duminici i srbtori nu poate s se

bucure. Srbtoare i nelucrare este i pentru femeie. ³Marto, Marto, te îngrijeti i te sileti spre multe; dar un singur lucru trebuiete´.

Acum, cealalt sor, Maria.



Este femeia credincioas i duhovniceasc, a crui poziie Domnul o laud. ³ Iar Maria partea cea bun i-a ales care nu se va lua de la ea´. Este un simbolal misionarului. Femei de acestea sunt i mai greu de gsit. Dac astzi este greu sgseti o gospodin, apoi i mai greu este s gseti o femeie misionar, dedicatlucrrilor Bisericii, lucrrilor iubirii. Tot oraul s-l cerni, nu vei afla astfel de

persoane, persoane dedicate nu doar copilului, brbatului i casei, ci lui Dumnezeui slujirii aproapelui. Slujesc în spitale i în alte aezminte filantropice frsalariu! i ceea ce este mai trist este faptul c, în loc de salariu i recunoatere, demulte ori se aleg din partea unora cu dispreul i caracterizarea persiflant de ³fete

pentru btrâni´. Nu, domnilor! Aceste persoane sunt eroice i sfinte, ideologi. SuntMariile epocii noastre. La Azilul Bisericesc din Florina exist btrâni pe care ai lor i-au prsit, dar îi îngrijesc femei misionare.

Femeile afierosite, dedicate, nu-i consider viaa irosit, nici anii pierdui. Timpul

pe care oamenii îl închin lui Dumnezeu nu este timp pierdut. Timpul rugciunii, al mersului la biseric, al studiului Scripturii, al participrii laTaine, al Mrturisirii pcatelor, al vizitrii bolnavilor, al slujirii ± în general ± în

faptele iubirii. De aceea, aceste rare femei au o mare valoare.

Lumea, iubiii mei, nu are nevoie de femei moderne. Are nevoie de Marte i deMarii, de gospodine i de misionari, care vor recldi familia i vor readuce înBiseric Lumina lui Hristos i omenia.

O, patria noastr, când vei câtiga astfel de femei? Din nefericire, a intrat duhulmodei, dintr-o parte al depravrii i al corupiei, iar din alta al materialismului iateismului, i a deformat caracterul elinidelor, le-a fcut de nerecunoscut.

Fie ca Dumnezeu, prin mijlocirile Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu, s lelumineze pe elinide s devin din nou gospodine i misionare, spre slava icinstea Sfintei Treimi. Amin.



Printele Arsenie Boca ± Maica Domnului

Nu se poate vorbi numai despre Maica Domnului.

Ea e prevzut de Providen îndat dup cderea omului. Deci pomenirea Ei, punedin plin, problema refacerii omului.

Primul om refcut, e lisus, Fiul Ei, i toi ucenicii lui lisus, deci Ea e i Maica Bisericii. A fost instituit, chiar de lisus, când era pe cruce, ca maic acretintii, când i-a dat pe loan de fiu i lui loan i-a dat-o pe Ea de maic.

Dac viaa noastr s-ar reduce numai la viaa aceasta, cea între leagn i mormânt,toat zdroaba vieii ar fi fr sens. Dar viaa noastr nu e numai atâta.

tim de la lisus, c vom purta i chipul pe care ni 1-a artat El, schimbându-Se lafa. Aceasta îns, când Se va nate în noi lisus, aa cum S-a nscut în sfânta

Fecioar.

Prin ascez i iubire sufletul nostru trebuie s ajung la curia sufletului fecioar, în care se va nate chipul nostru venic.

Nu e prin urmare numai o urmare a Domnului, o Äimitatio Christi", ci i o urmare aMaicii Domnului. Iar Maica Domnului n-a fost scutit de niciuna din durerile



omeneti. De mic a cunoscut refugiul i prigoana lui Irod. Sabia durerilor a fost profeit pentru sufletul Ei.

Ea e modelul desvârit de curie i iubire, duse pân la jertf: dovad, c puinierau pân sub crucea R stignitului, i printre cei puini, era Maica Domnului.

Tot aa, pe lâng orice rstignit al vieii acesteia, puini mai rmân pentru el ctre Dumnezeu, i printre cei puini, e Maica Domnului. - Cci, spre a ajunge larefacerea noastr, trebuie s trecem prin multe rstigniri, i avem trebuin de oinim de mam pentru noi ctre Dumnezeu.

Dumnezeu ne prsete uneori; sfinii nu sunt ascultai, dar iubirea de mamîntoarce asprimea Dreptii lui Dumnezeu din nou în iubire.

Exod 32: Moise se ruga, strâmtorând pe Dumnezeu: înceteaz Doamne urgia Tai potolete-i mânia i socotete cu blândee greala poporului Tu. Ad-i aminte de robii Ti: Avraam, Isaac i Iacov...

- Nu ! a rspuns Dumnezeu. Las-M s-i zdrobesc, cci cu urgie M-am mâniat asupra lor i vreau s-i prpdesc !

- Dac nu-i ieri, terge-m i pe mine din Cartea Vieii! i a încetat urgia lui Dumnezeu; i pentru rugciunea lui Moise i-a iertat pe ei.

Cine-i Moise i cine-i Maica Domnului ?

Când te-a lepdat Dumnezeu i nici sfinii nu se mai roag pentru tine, a mai rmas cineva care nu te-a prsit: e Maica Domnului, iar Maica Domnului eascultat.

ÄIntre robii lui Dumnezeu i Maica lui Dumnezeu e o deosebire fr margini" - zice sfântul Ioan Damaschin. Dac Moise, un rob, poate, prin rugciunea lui, sopreasc urgia lui Dumnezeu i nu-L las s se rzbune pe închintorii la idoli, -

cu atât mai mult rugciunea sfintei Fecioare Maria, va opri s nu cad urgiadivin, peste pctosul popor cretin.

Al VII-lea Sobor ecumenic, având în vedere rtcirile ereticilor despre sfini i despre Maica Domnului, hotrte:

ÄA cinsti i a mri mai întâi pe Nsctoarea de Dumnezeu: mai înalt decât toate



puterile cereti; iar de asemenea i pe sfintele Puteri îngereti, fericiii i întru tot ludaii Apostoli i Prooroci, pe sfinii mucenici, mori pentru Hristos, pe sfinii i de Dumnezeu purttorii dascli, i toi drepii cuvioi brbai, i a ceremijlocirea lor, pentru c ei ne pot apropia de împratul tuturor - Dumnezeu."

i cânt Biserica:ÄSub milostivirea Ta scpm Stpân, Nsctoare de Dumnezeu Fecioar !

întru rugciunile noastre nu ne lsa pe noi în scârbe, ci ne mântuiete dinnevoi: Una, curat, Binecuvântat: Preasfânt Nsctoare de Dumnezeu."

Arad, 15.VIII.49



Printele Arhimandrit Teofil Prian - Maica Domnului a fost ridicat cutrupul la cer

Înaltpreasfinia Voastr, Preasfinia Voastr, preacuvioi prini i iubiicredincioi, astzi prznuim una dintre srbtorile Maicii Domnului, i anumeAdormirea Maicii Domnului. Numim astfel aceast srbtoare pentru c avemîncredinarea c Maica Preacurat, cea care L-a nscut pe Mântuitorul nostru

Iisus Hristos, dup ce s-a mutat din aceast via, a rmas întru rugciuni neadormit. A murit i Maica Domnului la vremea potrivit, aa cum mor toioamenii, îns noi înelegem moartea Maicii Domnului, nu în sens de dispariie, ciîn îneles de mutare din aceast via, i, de aceea, spunem c Maica Domnului Äaadormit´.

Maica Domnului, dup ce s-a mutat din aceast via, a fost aezat în mormântaa cum sunt aezai cu cinste cei credincioi. Sfânta noastr Biseric înva c,de fapt, Maica Domnului n-a rmas în mormânt, ci a fost luat la cer cu sufletul

i cu trupul. Toi sfinii lui Dumnezeu triesc lâng Dumnezeu cu sufletul, îns trupurilesfinilor sunt aici, în aceast lume. Noi cunoatem trupuri ale sfinilor nestricate,

pe care le cinstim, dar dintre cei mutai din aceast via, doi au fost mutai cutrup cu tot, mai presus de lume, i anume: Enoh i Sfântul Prooroc Ilie.

Despre E noh se spune c i-a plcut lui Dumnezeu i l-a luat la Sine, iar despre



Proorocul Ilie se spune c a fost mutat la cer într-o cru de foc, în vzul celor ceerau atunci de fa, între care era i proorocul E lisei.

Ceilali sfini au fost luai cu sufletul la Dumnezeu, dar au rmas cu trupurile aici, pe pmânt. Maica Domnului a fost învrednicit de Domnul nostru Iisus Hristoss-i sfâreasc viaa pmânteasc aa cum i-a trit-o. A trit în smerenie i

pentru aceasta Mântuitorul a vrut ca ea s se mute din aceast via tot însmerenie. Toat viaa sa, Maica Domnului a fost un adânc de smerenie i sfâritul vieii ei a fost tot un adânc de smerenie.

A murit, a fost înmormântat i apoi, din mormânt, a fost înlat la cer.Bineîneles, mai întâi s-a înlat cu sufletul, apoi sufletul s-a unit din nou cu trupul,înviind, aa cum vor învia toi credincioii la a doua înviere. Maica Domnului s-aînlat la cer i cu sufletul, i cu trupul; aceasta este învtura Bisericii noastre,

artat în slujbele Bisericii noastre.

E rânduit ca la aceast srbtoare i-n toat vremea cât ine aceast srbtoare,adic pân-n 23 august inclusiv, la sfintele slujbe s se spun i un cuvânt de

propovduire, care are urmtorul cuprins: ,, Pe Nsctoarea de Dumnezeu, ceaîntru rugciuni neadormit, i întru folosin, ndejdea cea neschimbat,mormântul i moartea nu o au inut. Cci pe ceea ce este Maica Vieii, la via amutat-o Cel ce s-a slluit în pântecele ei, cel pururea fecioresc´.

Iat, iubii credincioi,ce ne înva Sfânta noastr Biseric la Adormirea Maicii Domnului: c Maica Domnului, cea aezat în mormânt, n-a fost inut de

mormânt i de moarte. De ce ? Pentru c a mutat-o la via. Cine? Acela carecândva a fost în pântecele ei, Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,Care S-a fcut om din Preasfânta Fecioara Maria. Domnul Iisus, care a primit trup omenesc din ea, a învrednicit-o s fie acolo unde este El, n-a lsat-o înmormânt i n-a vrut ca Maica Domnului s fie numai cu sufletul acolo undeeste.

Maica Domnului - bucuria credincioilor

Iubii credincioi, Noi ne bucurm foarte mult când ne gândim la Maica Domnului, i nu numai în ziua de pomenire a Adormirii ei sau în alte zile de pomenire a ei, cide fiecare dat când avem un gând ctre Maica Domnului. De ce? Pentru c de ease bucur toat fptura, toi credincioii i toi îngerii: ,, De tine se bucur, ceea ceeti plin de har, toat fptura, soborul îngeresc i neamul omenesc. Ceea ce eti biseric sfinit i rai cuvânttor ³.



O mai numim pe Maica Domnului i rai de tain, zicând: Ä Rai de tain eti, Nsctoare de Dumnezeu, care ai odrslit nelucrat pe Hristos ³.

O cunoatem pe Maica Domnului ca pe ceea ce este mai presus de minte i decuvânt, ca pe cea pe care n-o poate atinge mintea omeneasc, nici cuvântulomenesc n-o poate cuprinde: Ä Pe tine, Maica lui Dumnezeu, cea mai presus deminte si de cuvânt, care ai nscut negrit sub ani pe Cel fr de ani, credincioii,cu un gând, te mrim ³.

Mrim pe Maica Domnului ca pe una care este mai înalt decât cerurile i maicurat decât strlucirile soarelui, ca pe una care este mrirea a toat lumea, ca peuna ce este cer i biseric dumnezeirii. Sunt atâtea gânduri mari i minunate pecare ni le pune la îndemân Sfânta noastr Biseric! Noi credem aa, simimaa i aa mrturisim pe Maica Domnului.

Maica Domnului, mai presus de toate, este Nsctoare de Dumnezeu. Aa ocunoatem i aa o mrturisim. Pentru c este Nsctoare de Dumnezeu i tim cîntru rugciuni este neadormit, avem încredinarea c ea este bucuria tuturor credincioilor dreptmritori, c este bucuria noastr. i nu se poate s nu ne

bucurm de Maica Domnului dac ne bucurm de Domnul nostru Iisus Hristos.O cunoatem pe Maica Domnului ca pe una care este binecuvântat între femei, ca

pe una care este Ä pururea fericit i preanevinovat ³. Credem c Maica Domnului este mare i minunat, mai ales pentru c este, pentru venicie, loca

al Preasfintei Treimi.Iubii credincioi, La Bunavestire, când îngerul binevestitor i-a spus vestea cea

bun, ea a pus o întrebare: ÄCum va fi aceasta, de vreme ce eu nu tiu debrbat?´ (Luca 1,35). Adic, nu m-am gândit niciodat c voi fi cândva mam.

Atunci, îngerul i-a spus taina întruprii Domnului nostru Iisus Hristos: Ä Duhul Sfânt se va pogorî peste tine i puterea Celui Prea Înalt te va umbri, de aceea i Sfântul care Se va nate din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema ³(Luca, l ,35).

Cuvintele acestea arat lucrarea Preasfintei Treimi în Maica Domnului. Când s-aînvoit s fie mam a Fiului lui Dumnezeu, zicând: Ä Iat roaba Domnului, fie miedup cuvântul tu ´ (Luca l ,38), Maica Domnului s-a fcut, de fapt, loca al

Sfintei Treimi pentru venicie: Duhul Sfânt a venit peste ea i puterea Celui Preaînalt a umbrit-o.



De ce zicem c s-a fcut loca al Sfintei Treimi pentru venicie? Pentru c Maica Domnului este mama Domnului nostru Iisus Hristos în venicie i pentruc nu l-a purtat pe Cel ce S-a slluit în pântecele ei numai în vremea cât a fost rânduit aceasta (pân L-a nscut), ci L-a purtat mai ales în inima ei. Sigur,Domnul Hristos nu S-a desprit niciodat de inima Maicii Preacurate, sigur nu S-adeprtat niciodat de ea.

De aceea, noi suntem bucuroi c o tim pe Maica Domnului loca al Preasfintei Treimi, suntem bucuroi c o tim binecuvântat între femei, c o tim ca unacare este mam a tuturor credincioilor, mam a noastr. i pentru c o timaa, avem încredere în mijlocirile ei i ne bucurm s ne aducem aminte decuvintele ei.

De la ea ne-au rmas puine cuvinte, dar foarte importante.

In afar de cuvintele pe care le-a spus la Bunavestire: ,,Cum va fi mieaceasta, de vreme ce eu nu tiu de brbat?´ (Luca l ,35) iÄ Iat, roaba Domnului, fie mie dup cuvântul tu ´ (Le. 1,38),mai cunoatem nite cuvinte de preamrire a lui Dumnezeu spuse de MaicaDomnului la vizita pe care i-a fcut-o Sfintei Elisabeta, când SfântaElisabeta a numit-o pe Maica Domnului Ämaica Domnului meu ´ (Luca l,44).Apoi, tim cuvintele pe care le-a spus la nunta din Cana Galileii:,,Facei cum v va spune El ́ (In. 2, 5) i nite cuvinte de mijlocire ctre DomnulHristos, i anume Ä

Nu mai au vin´ (In.2,3).

Deci, o tim pe Maica Domnului ca mijlocitoare a noastr, o tim revrstoarede gânduri minunate, ne bucurm de ea i ne veselim de ea împreun cu soborul îngeresc i cu neamul omenesc i o tim, mai ales, c este rugtoare pentru noi i dup ce s-a mutat din aceast via. De acolo, de unde s-a mutat, are grij denoi, ne ocrotete, ne ajut, ne miluiete i chiar cerem ajutorul ei când spunem:,, Preasfânt Nsctoare de Dumnezeu, miluiete-ne pe noi´.

Iubii credincioi, S-i mulumim lui Dumnezeu pentru toate bucuriile izvorâte

din credina noastr dreptmritoare, deci i pentru bucuria de a o ti pe Maica Domnului ocrotitoarea noastr, de a o ti mijlocitoare pentru noi.

S mulumim lui Dumnezeu pentru toate bucuriile credinei noastredreptmritoare i s ne silim s fim i noi smerii ca Maica Domnului, tcui,doritori de Dumnezeu ca Maica Domnului, iar pe ea s o fericim împreun cutoi sfinii, de acum i pân-n veac.



Amin !

(Din ÄPredici la praznice i srbtori´ )



Arhim. Dr. Vasile Vasilachi - Predic la Adormirea Maicii Domnului

Frai cretini,Împratului David, imbolnvindu-i-se un copil, la care inea mai mult ca la oricarealtul, ne spune Sfânta Carte c "s-a rugat Domnului pentru copil, a postit i ducându-se deoparte a petrecut noaptea întins pe pmânt ́ . Într-un târziu,ducându-se la el btrânii casei, ca s-l ridice de la pmânt, el n-a voit i nici n-amâncat pâine cu ei...

Dup apte zile a murit copilul, dar curtenii împratului se temeau s-i spun c i-amurit biatul. Cci ei îi fceau urmtoarea socoteal: "Când copilul era înc viu inoi îl mângâiam, el nu ne bga în seam; cum s-i spunem acuma: a murit copilul!Se poate s-i fac lui un ru mare´.

Dar pe când ei stteau mâhnii, cu astfel de oapte pe buze, David a priceput ctrebuie s fi murit copilul. i atunci a întrebat: "A murit copilul?´ - "A murit" - i-aurspuns curtenii.

La auzul acestei veti, împratul s-a sculat de la pmânt, s-a înmiresmat cumirodenii, i-a schimbat hainele i s-a dus în Casa Domnului, s se roage. Apoiîntorcându-se acas a cerut s i se dea pâine i a mâncat.

Atunci i-au zis curtenii: "Ce va s zic asta ? Când copilul era înc în via, ai postit, ai plâns, i n-ai dormit, iar dup ce copilul a murit, v-ai sculat, ai mâncati ai but?´



- "Cât vreme copilul era viu - rspunse David - am postit i am plâns, cci socoteam: cine tie? Poate m va milui Domnul i va tri copilul. Iar acuma el amurit: la ce s mai postesc? Îl mai pot eu oare întoarce? Eu m voiu duce la el,iar el nu se va mai întoarce la mine´ (Vezi II R egi XII, 15-23).

Frai cretini,La fel vedem c s-a întâmplat i cu Maica Domnului. Putem spune c, atâta timpcât Domnul nostru Iisus Hristos a suferit pe pmânt, ea mereu a avut de purtat ocruce a durerilor, vzând toate umilirile, batjocoririle i rstignirea chiar a Fiului eiiubit. Ea a fost îndurerat, când nu mult dup natere a trebuit s fug în Egipt, din

pricina lui Irod. Ea a avut de îndurat apoi, la fel cu Fiul ei, toate vrjmiilefariseilor i ale vameilor. i ea sttea ca sfâiat, cu inima strpuns c de o sabie,atunci când Fiul ei, rstignit, îi ddea duhul...

Dup ce a plecat îns din aceast lume, dup Înlarea Sa la ceruri, nu mai apareMaica Domnului atât de îndurerat. Ba din contr, ea era aceea care revrsa curaj imângâiere, chiar i în sufletele apostolilor...

Dup Înlarea Domnului, ea tiind în afar de suferine pe Fiul ei, inima ei nu maiavea decât o singur dorin, ca i ea s se pregteasc s mearg la Fiul ei i laDumnezeul nostru al tuturor. Grija ei acuma era ca pentru o cltorie, la sfâritulcreia tia c se va întâlni cu Fiul ei iubit... i atunci, restul zilelor pe care ea le-amai trit dup plecarea Domnului nostru Iisus Hristos la Dumnezeu Tatl, nu a maifost un timp de întristri, ci de sfinte dorini, de pregtiri de a se întâlni cu Fiul ei.De aceea ea mereu era în legtur cu sfinii apostoli, încurajându-i pe ei în lupta ceaveau de dus pentru rspândirea credinei cretine în toat lumea.

Nu cu mult timp îns înainte de adormirea ei intru Domnul, a chemat prin sfinii îngeri, pe toi sfinii apostoli, ca pentru o ultim bucurie pmânteasc a ei, i

pentru a le împrti binecuvântarea ei din urm. i au venit toi sfinii apostoli,afar de Sfântul Toma, care a sosit dup ce o înmormântaser în grdinaGhetsimani. Atunci el, mâhnit c n-a fost i el prezent înainte de adormire, ca i ceilali apostoli, a rugat cu lacrmi pe toi ca s-i deschid mormântul i s

srute i el dreapta Maicii Domnului. i ruga i s-a împlinit. Dar mare le-a fost lor mirarea i frica, vzând racla goal!... Domnul nostru Iisus Hristos, înlasei trupul Maicii Sale de pe pmânt. i aa, prin aceast întârziere a Sfântului

Apostol Toma s-a fcut tiut tuturor, c Maica Domnului e în ceruri i cu trupul ei cel sfânt. Mari sunt tainele lui Dumnezeu, cci i de data aceasta, întârzierealui Toma, e pentru noi o nou mrturie de Dumnezeirea credinei noastre.



Frai cretini,În chip sigur, mergem i noi ctre sfâritul acestei viei pmânteti. Nimeni nurmâne venic pe pmânt, toi murim. i dup cum spunea cineva: de-am fi lângleagnul unuia care de curând s-a nscut, i ne-am pune întrebarea, ce va fi el, latoate vom rspunde cu îndoial. Va fi el medic vestit? - Poate. Va fi el conductor de popoare?- Poate. Va fi bogat? - Poate. Nimic din toate acestea nu tim sigur.

Numai de un singur lucru îns suntem siguri. El va muri.

De aceea, frailor, aceasta tiind-o cu toii, se cere ca s ne pregtim pentru aceasta.i aa precum facem pregtiri pentru cele mai mici cltorii ale noastre, la fel secere ca i pentru aceast mare i sigur cltorie a noastr din urm, s ne

pregtim.

Unii pleac înainte de noi, dei sunt mai tineri, alii dup noi, dei sunt mai btrâni,

îns siguri suntem c, în cele din urm, cu toi vom sfâri cltoria acestei viei pmânteti. De aceea s nu fim cu dezndejde în suflete, atunci când ducem lamormânt pe cei scumpi nou. E drept c ei nu se mai întorc ctre noi, nu vor maiveni pe unde au trit i au fost, dar s fim siguri c vom merge noi la ei. Ne vomduce în casa strmoilor notri i noi, i aa ne vom întâlni în ceruri cu bunicii,

prinii, fraii, cu rudele i prietenii notri scumpi. Cci prin moartea lor grbit, eine-au luat-o înainte, ca s ne întâmpine în porile cele venice ale cerului.

De aceea s ne pregtim pentru aceast întâlnire. S cutm s fim vrednici s

mergem în împria lui Dumnezeu, pentru a fi ceteni venici ai Împratului tuturor împrailor.

Noi s spunem, ca i sf. apostoli: " Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintelevieii celei venice´.

Noi s mrturisim înelepciune i credin, ca i împratul David, ori de câte ori nemoare câte cineva. S ne rugm pentru ei, ca i acest împrat, i s ne pregtim inoi s ne întâlnim, cu cei plecai pe calea fr întoarcere i aa cu toii s mergem

pe aceeai cale a dorurilor sfinte, ca i Maica Domnului, în a fi cu Dumnezeu

Tatl, Dumnezeu Fiul i Dumnezeu Sfântul Duh, în ceruri, unde nu e durere, niciîntristare, ci viaa fr de sfârit. Amin.

Arhim. Dr. Vasile Vasilachi Bucureti, 1947



Printele Ilarion Felea - Adormirea Maicii Domnului

Moartea ± Adormirea Maicii Domnului

În sufletele tuturor oamenilor zace, ascuns i nelmurit, un dor de mai bine. Nzuim cu toii spre ceva, cutm o comoar ce ni se pare c am pierdut-o. Alergm dup un ideal care ne cheam în chip negrit; alergm, ne zbuciumm,dorim un bun suprem, fericirea venic în sânul împriei lui Dumnezeu.

Dorul sfânt al fericirii nemuritoare ne mân la coal, ne mân la biseric, lamunc, pe câmpul de lupt, s cucerim aerul, pmântul i apa cu toate comorile lor.El e pretutindeni cu noi i arde pe vatra sufletului nostru ca focul în crbuniiaprini. Dorul acesta - dovada chipului i asemnrii lui Dumnezeu în om -trezete

în noi nemulumirea i susine neodihna, i astfel ne face capabili de progres, decultur i de civilizaie.

Dorul acesta, îns, îi are durerea lui; durerile mari: dezamgirile, suferinele,lacrimile lui multe i amare.

Cel mai mare ru, cea mai mare durere a omului este moartea, deoarece eanimicete toate planurile, face praf i pulbere toate mririle, oprete orice munc iorice mers înainte. Moartea pune capt dorului nostru de mai bine i-l îngroapîmpreun cu noi«

Iat un gând, gândul morii, cu care omul niciodat nu se poate împca. Adiccum? S trieti ca s mori?« Acesta e rostul vieii?« S te nati, s alergi dup

fericire, s fii un mucenic al muncii, s te chinuie viaa întreag vraja dorului demai bine i în parte s-l înfptuieti - ca apoi toate s se sfâreasc cu moartea, cucrucea, cu mormântul?« Niciodat un cretin nu primete o astfel de credin.



Alta este credina cretin despre moarte. Ce credem i ce învm noi, cretinii,despre moarte? Întâi de toate trebuie s reinem c moartea nu intr în planul creaiei lui Dumnezeu. Dei este rânduit oamenilor s moar (Evrei 9, 27) i nueste om care s nu vad moartea (Ps. 88. 48), totui Dumnezeu nu a fcut

moartea (Intelep. 1, 13). ³Chipul´ Su întiprit în om nu este i nu poate s fiemuritor. Nici nu este un Dumnezeu al morilor. Moartea e un ru i rul nu e de la

Dumnezeu. R ul este din lume, de la fiinele libere, de la îngerii ri i de laoamenii neasculttori. Tot ce este ru în lume, ³ pofta trupului i pofta ochilor -care zmislindu-se nate pcatul - i trufia vieii, nu este de la Tatl, ci este dinlume´ (1 In. 2, 16; Fac. 1, 15).

Moartea a intrat în lume prin pizma diavolului (Fac. 3; Intelep. 2. 23-4) i prin greeala lui Adam (Fac. 3, 19; I C or. 15, 21-2); e urmarea mândriei i aneascultrii (Fac. 2, 17). Printr-un om a intrat pcatul în lume i prin pcat

moartea (Rom. 5, 129. Pofta a zmislit, liber, pcatul i pcatul svârindu-se anscut moartea (lac. 1, 15).

Prin urmare, moartea este pedeapsa, plata pcatului (R om. 6, 23), este otravamotenit de toi oamenii de la Adam, ³în care toi au pctuit ́ (R om. 5. 12). Deatunci toi oamenii mor; i cei buni i cei ri. i cei mari i cei mici, i cei bogai icei sraci. C ând Dumnezeu îi retrage duhul din fpturile Sale, toate mor i se

prefac în rân (Ps. 103. 29). Trupul se întoarce în pulberea pmântului din carea fost luat, iar sufletul se întoarce la Dumnezeu care l-a dat ( E cl. 12, 7).

Dar Dumnezeu nu numai nu creaz, dar nici nu voiete moartea (Iez. 18.23, 32, 11; II Petru 3, 9). E l voiete ca toi oamenii s se mântuiasc i s vin lacunotina adevrului (I Tim. 2, 4). În vederea scprii de moarte s-a întrupat

Fiul, a ptimit, S-a rstignit, S-a îngropat i a înviat , ³ca oricine crede în El s nu piar, ci s aib viaa venic´ (In. 3, 16). Numai E l ne scap de la moarte, pentruc numai în E l este mântuire (Fapte 4. 10-12). Oricine crede în E l i pzete

poruncile Lui nu piere, nu va vedea moartea în veac, nu va muri în veac (In. 3, 16;8, 51; 11, 26). E l elibereaz omenirea din frica morii ( E vrei 2, 15), E l nimiceteopera morii (I C or. 15. 26; 54-7; II Tim. 1,10), E l cel dintâi, prin înviere, a scpat

de sub stpânirea morii (Rom. 6. 9).

Astfel, pentru cei ce mor în Hristos nu este moarte, ci fericire. Pentru acetia sescrie: Fericii cei mori« întru Domnul (Apoc. 14. 13).

Pentru cretini viaa e muritoare i moartea nemuritoare. Pentru cretini moartea a fost înghiit de biruin (I C or. 15. 54).



Pentru cretini moartea e somn (Mt. 9, 23), adormire (In. 11,11-14; Fapte 7, 60; 13, 36; I C or. 15, 18; II Petru 3,

4), odihn (Ps. 114, 7), stricarea cortului i mutarea locuinei pmânteti în locaurile cereti

(II C or. 5, 1-5), ieire din lumea aceasta (II Petru 1. 13-15), desprire (II Tim. 4, 6), umbr i întuneric (Iov 10. 21-2; 38, 17; Mt. 4. 16), darea duhului (Ier. 15. 9; Plâng. 2, 12), pace, mutare la via, întoarcere la Dumnezeu, etc.

Drepii dup moarte

se odihnesc (Iov 3. 17; Apoc. 14, 13), se mângâie (Lc. 16, 25), se desfteaz duhovnicete în cer (II C or. 5, 1-10). împreun cu

Domnul (I Tes. 4. 16-18) i au parte de cununa cea nevetejit a dreptii (I Tim. 4, 8; I Petru 5,

4), a mririi (Rom. 8. 21) i a vieii venice (Fac. 1,12; Apoc. 2, 10).

Pctoii se osândesc, au o moarte cumplit, fr ndejde, ca i dobitoacele. Aceasta e credina cretin despre moarte, credina care ne înva s nu credem

în moarte, ci s ne temem de osânda care ateapt pe pctoi dincolo de durereamorii.

Înva tiina sau natura altceva decât religia, despre moarte? Nu!« tiina neînva c în lume nimic nu se pierde, nimic nu moare, ci totul se schimb, semic i se transform. Natura întrete la fiecare pas legea i învturaaceasta. Iat câteva pilde: smâna dac nu putrezete, nu rodete; dac moareîncolete, crete. înflorete i rodete.- C ine ar tri într-o toamn sau iarn venic, nu i-ar putea închipui primvara,cum nu-i pot închipui orbii lumina. Iarna toate mor, primvara învie.

- Soarele când apune nu moare, ci trece i lumineaz alte orizonturi.- Psrile cltoare se duc iarna în locuri calde. C ine le arat drumul? Firea lor,instinctul.

Aa i omului îi spune inima: eti cltor spre patria cereasc. Instinctul psrilor nu îneal. Nici inima. Dorul ei cel mai aprins este nemurirea i



fericirea fr margini i fr de sfârit. Inima este natura noastr, instinctul nostru ceresc, care funcioneaz tot aa de sigur, ca i instinctul animalelor.

Natura nici nu cunoate moartea. In fiecare frunz care putrezete i în fiecare corpcare se descompune, lucreaz o for care numai schimb forma, nu nimicetesâmburele i puterea vieii. Pentru natur moartea este ³nenatural´; este³venetic´, ³strin´ ca i un ho într-o livad. ³Protestul naturii împotrivamorii este mai tare decât toate îndreptirile forate ale filosofiei,despre moarte´ (N. Velimirovici).

Aadar nici tiina nici religia, nici Dumnezeu, nici natura, nu ne vorbesc despremoarte ca despre punctul i pasul ultim al vieii. Cu omul se întâmpl într-ooarecare msur ca i cu lemnul: dup ce se taie se constat dac e bun de ceva(unelte, construcie, etc.) sau numai pentru foc. Dup moarte se va constata i cu

omul dac a fost un stâlp de cârcium sau un stâlp de biseric.

Aceste gânduri despre moarte ni le insufl srbtoarea ³Adormirea MaiciiDomnului´. Zicem ³adormire´ nu ³moarte´, pentru c aa e cretinete. Dumnezeunu ne-a fcut s murim, ci s trim; i nu o via scurt, ci una venic. DacDumnezeu ar fi fcut pe om muritor, în înelesul obinuit al cuvântului, ar fi maislab ca omul (spune într-o predic P.S.S. Printele Episcop Andrei). Omul facelucruri care in mii de ani, pe când viaa lui e aa de scurt«

Gândul care trebuie s ne cutremure pe noi muritorii este nemurirea, numoartea; venicia nu vremelnicia. Cum ne pregtim noi pentru viaa dincolo demoarte i de mormânt? Priveghem?« Ascultm noi strigtul: Adu-i aminte cvei muri (memento mori)!« Suntem împcai cu toi oamenii i cu

Dumnezeu?« Ateptm noi moartea spovedii i cuminecai cu Trupul i Sângele Domnului?« Suntem gata oricând s dm rspuns bun la înfricoata judecat a lui Hristos?«

Iat la ce ne cheam Biblia i Biserica (întemeiat pe dogma învieriiMântuitorului), viaa i adormirea Maicii Domnului, ca i dorul cel mai curat i

mai adânc al inimii voastre. S fim gata, pregtii cretinete pentru ceasul morii, pentru clipa când trecem peste pragul veniciei.

Aminte s ne fie înelepciunea cuprins în troparul adormirii:



³Întru natere fecioria ai pzit, întru adormire lumea nu ai prsit, de Dumnezeu Nsctoare; mutatu-te-ai la Via, fiind Maica Vieii, i curugciunile tale mântuieti din moarte sufletele noastre´.

(Din ÄDuhul adevrului´, de Ilarion Felea , Editura Arhiepiscopiei Ortodoxe a Alb Iuliei)



IPS Bartolomeu Anania - predici la Nicula

Predici, în acelai timp sensibile i tuntoare, rostite de Praznicul Adormirii MaiciiDomnului, la Mnstirea Nicula, în 2007, respectiv 2000, pe câteva dintre

provocrile cele mai arztoare ale cretinilor i ale romanilor:

"Am venit, Micu, s ne mai vedem..."

Familia Maicii Domnului de la NiculaMi-am început predica de astzi cu aceast amintire, i cu aceast remarc practicimprovizat, pentru c vreau s v vorbesc despre faptul c , aici, hramul

Mnstirii Nicula nu este nici mcar o srbtoare, este o întâlnire de familie, oîntâlnirea a noastr, cu voi cu toi, venii din toate laturile rii, din Munii

Maramureului pân în Câmpia Dunrii, i din Câmpul Oradiei, Bihorului i pân dincolo de Prut. Din toat ara v adunai aici, ca s v întâlnii voi întrevoi, i fiecare cu Maica Domnului. E o întâlnire de familie dragii mei! Aicântat voi: "Am venit, Micu, s ne mai vedem". Nu pentru altceva!



Eu am fost în relaii bune cu repausatul Patriarh Teoctist, i în anii din urm ne

chemm la telefon când nu ne vedeam, aproape sptmânal, ca s ne consultmîn anumite probleme ale vieii bisericeti. Dar în ultima vreme ne sunm i numaiaa, fie c m sun dânsul, fie c îl sunam eu, numai aa s ne auzim, s stm

puin de vorb, s ne auzim glasul, fr s avem ceva anume s ne comunicm.

Ei bine aici ai venit s v spovedii, s v împrtii, s ascultai o slujb, dar înspecial s v mai vedei cu Maica Domnului. Când ai sentimentul familiei, faci

parte din aceast familie.

Cu ani în urm în tinereea mea clugreasc, m-am dus pentru prima datîmpreun cu, pe atuncea, tânrul Arhimandrit Teoctist Arapasu, în mnstireaCetuia de lâng Iai, i am intrat în biseric pentru prima dat, i m-am gsit în

faa icoanei Maicii Domnului, i deodat am simit nevoia s cad în genunchi i s m rog. Dup ce m-am rugat, mi-am zis, iat sunt teolog i deseori îmi punîntrebarea, sau trebuie s rspund la întrebarea: "care e deosebirea între un tabloureligios i o icoan?" . i muli nu tiu s rspund, i nici eu nu siam pe vremeaaceea. De-atunci am tiut. Tabloul religios este fcut s-l admiri, este un obiect estetic. O icoan este fereastra ta spre Cer. Dac ajungi s comunici cu

persoana pe care o reprezint, atunci acea persoan face parte din sufletul tu i

sufletul tu face parte din fiina ei. În faa unui tablou religios stai drept, în faaunei icoane simi nevoia s te descoperi i s te pleci în genunchi. Iar voi ai venit la icoana sufleteasc a Maicii Domnului, s v descoperii capetele i s v

plecai genunchii în rugciune. i ai fcut-o împreun cu noi, episcopii, preoii idiaconii.



Ni se spune deseori " ce face Biserica Ortodox Roman? Dispreuiete laicatul, nu face dialog cu laicii!" . Îi rog pe domnii laici din Bucureti sau din alte pri, svin aici i s vad participarea laicatului la viaa Bisericii!

Ai cântat cunoscutele cântece cu care venii la Nicula, i le-ai cântat în cadrulSfintei Liturghii, pe care am slujit-o noi. Fiecare de pe locul lui i dup vrednicialui slujete Biserica, îl slujete pe Dumnezeu i o venereaz pe Maica Domnului. Împreun am fcut aceast slujb de astzi, nu noi de-o parte, chiar dacsuntem pe o scen, i voi pe de alt parte. Dar ne-am simit ca o familie,pentru c suntem o familie, iar Maica Domnului face parte din familianoastr.

Maica Domnului, mijlocitoarea noastr la Dreptul Judector i icoana puritii

Dragii mei, noi ne închinm la Maica Domnului ca la ocrotitoarea noastr,mijlocitoarea noastr, i tim c avem nevoie de ocrotirea ei, pentru c tocmai este Maica Dumnezeului viu, a Domnului nostru Iisus Hristos. Ea L-a nscut peFiul lui Dumnezeu. Dar tii de ce Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Su s seîntrupeze din Sfânta Fecioar? R spunsul cel mai banal este " pentru mântuireanoastr, pentru ca noi s ajungem în Rai " . Ceea ce este foarte adevrat, dar,înainte de aceasta Dumnezeu a dorit s se fac vzut. Dumnezeu este purureanevzut, El este inaccesibil simurilor noastre. Aa cum nu ne putem uita la soarecu ochii liberi - i tii foarte bine, când este eclips ni se recomand s ne uitm lasoare cu ochelari fumurii, sau printr-o sticl afumat, ca s nu cumva s orbim

- cuatât mai puin la Cel care a fcut soarele, i care este incomparabil mai strlucitor.



De aceea nimeni nu L-a vzut pe Dumnezeu fa ctre fa, nici chiar Moise. Afost chemat de Dumnezeu în Muntele Sinai, ca s-i dea Tablele Legii, Moise s-aurcat pe munte, i ne spune Biblia "i a intrat Moise în întunericul unde era

Dumnezeu". Nu c Dumnezeu ar fi întuneric, El e Lumin, dar a fcut întuneric, pentru ca Moise s nu orbeasc de strlucirea Lui. Aa este i Maica Domnului, ea este Maica Luminii i este "lumina întunecatului meu suflet", aa cumspune o rugciune. Când sufletul nostru este întunecat de gânduri rele, sau de

pcate amare, atunci cerem Maicii Domnului s se roage Fiului ei pentru noi.

Dragii mei v amintesc înc o dat de Nunta din Cana Galileii , în care a fostinvitat i Mântuitorul Hristos împreun cu ucenicii Si, dar i Maica Domnului.Domnul Hristos era la începutul predicii Sale, i înc nu svârise nici o minune. Întimpul ospului de nunt, Sfânta Maic bag de seam c s-a terminat vinul, i îispune Fiului ei de alturi: "Iat, nuntaii nu mai au vin". Ea a priceput c este

îndemnul ctre El de a face o minune, ea tiind cine este Fiul ei, c este Fiul luiDumnezeu. Iar El îi spune: "Mam, ceasul meu înc nu a venit". Cu alte cuvinte,nu pentru astzi am hotrât Eu s svâresc întâia minune, ci alt dat, în altîmprejurare. Ea n-a zis nimic, s-a uitat în ochii lui, i a chemat slugile i le-a spusdoar atât: "Facei tot ceea ce v va spune El". Iar El le-a poruncit s aduc nitevase mari de lut, s le umple cu ap, a bincecuvantat apa, apa s-a prefcut în vin ile-a dat nuntailor. N-a fcut-o Maica Domnului de dragul vinului i al buturii,ci pentru ca s salveze demnitatea acestor oameni sraci , biei pescari de pemalul mrii. I-ar fi bârfit tot satul: "uite ne-au chemat la nunt i prpdiii de ei,n-au avut ce s ne pun pe mas" . i ei ar fi fost umilii în faa semenilor, dar Maica Domnului s-a gândit la demnitatea lor, pentru ea s-a rugat la Fiu, iar Fiul,de dragul Maicii Sale a svârit întâia minune, chiar dac nu hotrâse în ziuaaceea s o fac. Ceea ce înseamn dragii mei, c rugciunea Maicii Domnuluieste în stare chiar s schimbe o hotrâre a lui Dumnezeu. E puin lucru?

Atunci, la Judecata de Apoi toi vom sta cu genunchii tremurând în faa Dreptului Judector, fiindc ne vom gândi la pcatele noastre, s nu fim judecai i osândii pentru ele, iar Maica Domnului care Îi va sta alturi .

Îi va spune: " Fiule i eu am fost purttoare de trup ca i ei, i tiu cu cât greutate se poat un trup, i ce greu este s rmâi curat pân la sfâritul vieii. E i sunt oameni, cu slbiciunile lor, i poate c au czut, poate c s-au întinat, poate c au

greit.



Fiule, iart-i! Mai f o minune, marea Ta minune de a-i ierta!". i Fiul ei, ca ila Nunta din Caana Galileii va porunci ca ospul s se termine cu bine.

Aceasta este Maica Domnului rugtoare, dar, iubiii mei, ceea ce vreau s vspun în mod deosebit în ziua de astzi, este i faptul c Maica Domnului este unsimbol al curiei, al puritii. Nu-i spunem noi Preacurat? Nu-i spune însui

Eminescu într-o poezie Maic Preacurat? Aici este minunea i aici este mareamirare.

Iubiii mei, exist o icoan a Adormirii Maicii Domnului pe care eu am vzut-o laMnstirea Dintr-un Lemn, din judeul Vâlcea, i pe care eu am pus-o în crilemele i pe care am comentat-o. Maica Domnului întins pe nslie. Ea a tiut cmoare, s-a pregtit din vreme, s-a primenit, le-a spus vecinilor, i-a luat rmasbun de la ei, vecinii au început s plâng, i a spus: " Dragii mei, nu prefaceibucuria în întristare, c eu m duc la Fiul meu, care m ateapt" .

Aa cum zicea Printele Cleopa de la Sihstria, care era btrân, "pi cum s-mi

fie fric de moarte, c doar m duc la fraii mei?". El avea doi frai clugri, care plecaser înaintea lui. " Pi m duc s m-ntâlnesc cu ei" . Tot sentimentul de familie.



Iar Maica Domnului spune: "m duc la Fiul meu", i a adormit.

Icoana o înfieaz întins pe pat, i în preajm, în gest, dar i Apostolii careveniser s o vad, fusese împreun cu ei mult vreme dup Înlarea Domnului la Ceruri. i Petru cdelnieaz. Toi sunt abtui, dar nu plânge niciunul. Un

Apostol îns sta lâng trupul Maicii Domnului, lâng pat, cu mâna aa, pe obraz i se uit lung la ea. Iar eu am privit lung la faa acestui Apostol i mi-am zis: oarece exprim faa acestui Apostol? i mi-am dat seama dintr-o dat: mirare! Se

poate i o teologie a mirrii. El se întreab: " cum este oare cu putin ca o fiinatât de curat s intre în pmânt, s putrezeasc, s se desfigureze, s rmân omân de oase, aa cum suntem noi, toi, pctoii? Noi meritm! Dar ea, atât decurat?" i pe gândul acesta a czut Fiul ei, Iisus, atunci când dup înmormântare

a luat-o înapoi la El în ceruri.

Când a venit Apostolul Toma mai târziu, i au deschis mormântul MaiciiDomnului, pentru ca s o vad i el, ea nu mai era acolo, i fr nici un semn c ar fi dus-o în alt parte. Fiul ei venise i o ridicase cu trupul îndumnezeit la Cer,pentru c ea era Mama Fiului lui Dumnezeu. A fost recunotina Fiului, pentru

faptul c ea o via întreag a purta atâtea suferine, chiar i aceea de a-i vedeaFiul chinuindu-se i murind pe cruce, dar a trit apoi i bucuria de a-L vedeaînviat. Dragii mei, Maica Domnului rmâne un simbol al puritii noastresufleteti i materiale.

(...)



Episcop Justinian Chira - Adormirea Maicii Domnului

Dac viaa Maicii Domnului a fost sfânt, moartea ei a fost dumnezeiasc. MoarteaMaicii Domnului n-a fost moarte, ci o adormire lin.

Ceea ce a nscut pe ³Domnul vieii´ n-a fost cutremurat de umbrele morii, pentruc dincolo de acestea, vedea cum Hristos, Fiul ei o atepta plin de lumin i

bucurie, spre a o aeza la dreapta Sa, dup cuvântul psalmistului, ce zice: ³Sttut-a Împrateasa de-a dreapta Ta, îmbrcat în hain prea aurit i înfrumuseat´ (Ps. 44,11)

Într-un amurg, Arhanghelul Gavriil din nou este trimis ctre ³Cea plin dedar´, ca s-i aduc veste îmbucurtoare, c peste trei zile va fi chemat la Fiul ei. Inima de mam tresri de bucurie la aceast veste.

Odat cu vestea adus, arhanghelul îi ddu o stâlpare de finic strlucitoare,

zicându-i:

³Prea Sfânt Stpân, Maica Domnului i Dumnezeului nostru Hristos, pregtete-te c, iat, Fiul tu va veni înconjurat de cetele îngereti, ca pe tine, care în brae L-ai purtat, la ceruri s te ridice. Bucur-te, c de acum vei petrece de-a pururi întru Împria Fiului tu. Pe tine moartea nu te va stpâni. Preacuratul tu trup nu va fi dat hran viermilor, ci va fi preaslvit cu edereade-a dreapta lui Hristos. De acolo te vei ruga întruna, pentru tot neamul



omenesc. Tu vei fi de acum maica orfanilor, ocrotirea vduvelor, povuitoarea fecioarelor, bucuria scârbiilor i limanul înviforailor´.

Ridicându-se atunci Prea Sfânta Nsctoare de Dumnezeu se duse în Muntele

Mslinilor i czu în genunchi, acolo de unde Fiul su se înlase la ceruri, îi ridic mâinile, rugându-se: ³F iul meu prea iubit, care te-ai pogorât din cer i te-ai întrupat din mine, ia-m cu Tine. Ajunge-mi strintatea, ajunge-mi desprirea de Tine. Zis-ai c unde vei fi Tu acolo va fi i cel ce-i va sluji ie.

Aadar unde eti Tu, Fiul meu prea iubit, acolo m învrednicete s fiu i eu; cinima mea e ars de dorul Tu.´

i spune o veche istorie ca atunci când Maica Domnului se ruga, minunat lucruse fcea: codrul suspina adânc, iar copacii se plecau cu vârfurile la pmânt, decâte ori Prea Curata se închina.

Pogorându-se apoi Fecioara din munte, se duse la casa sa, unde Apostolul Ioan iPetru o ateptau, învând noroadele.

La împlinirea celor trei zile vestite de înger, un nor cuprinse pe toi apostolii ceerau rspândii la propovduirea Evangheliei i de la margini îi adun dintr-odat în stucul Ghetsimani, la casa Sfântului Apostol Ioan, unde era Maica

Domnului. Era printre ei i Pavel, alesul lui Hristos, dimpreun cu Timotei,iubitul lui fiu. Era i Ierotei cel minunat, cu Dionisie Areopagitul i toi cei

aptezeci de ucenici ai Domnului.Puterea Duhului Sfânt îi strânsese, ca s fie de fa la plecarea Maicii Domnului.Singur Toma lipsea i acum ca i la artarea Domnului Hristos dup înviere. El eradeparte spre rsrit, în întunecatele inuturi ale Indului, i rânduiala lui Dumnezeua fost ca el s întârzie i de data aceasta, ca prin el s fie artate lucrurile luiDumnezeu.

Dup ce Maica Domnului îi vzu adunai pe toi, cu duioie le zise: ³Astzi, frailor, Fiul meu m cheam la El. Gavriil cel ce mi-a adus vestea naterii,

acela mi-a adus i solia chemrii mele la ceruri. Mulumesc Fiului meu c v-aadunat pe toi, ca înainte de plecare, aici pe pmânt, s ne mai vedem odat´.

Atunci, cu lacrimi, ridicându-se Ioan, zise: ³Stpân Nsctoare de Dumnezeu,Fiul tu cel iubit, mângâierea noastr, s-a suit la ceruri, lsându-te pe tine, noualinare. Acum ne lai i tu, dar cui ne lai? Pe cine vom mai avea, aici pe



pmânt, dulce povuitoare, noi, fiii lacrimilor tale, ce suntem ocrâi de oameni i urâi de popoarele pmântului?´

Prea Curata Fecioar, mângâindu-i, zise:

³Nu v mâhnii fiii mei, pentru mutarea mea, c mcar de m voi i muta de pe pmânt, de voi nu m voi despri, nici de toi cei c m vor chema în necazurilelor, ci voi fi neîncetat mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu, pentru tot neamul cretinesc. De aceea nu plângei ci mai degrab v bucurai pentru c dac pânacum v-am mângâiat pe voi, de acum, din împria Fiului meu, voi cuprinde înrugciunile mele pe toi fiii pmântului. Pentru aceasta, fiii mei, grijii-v demrturisii, luminai i îndreptai lumea cea rtcit, doar cumva vei putea-oaduce întru Împria Fiului meu. Nu v temei de cei ce ucid trupul, iar sufletului nu-i pot face nimic´.

Acestea i altele multe zicând Prea Curata, cu faa luminoas se aez pe pat întrelumânrile care ardeau.

Atunci, deodat, o lumin dulce umplu casa i corului de îngeri suiau icoborau, cântând cântece de preamrire lui Dumnezeu. Din mijlocul luminii,Hristos, îmbrcat în slav, înconjurat de Heruvimi i Serafimi, primi sufletulPreaiubitei sale Maici.

Aa, cu mult slav , adormi Maica Domnului, iar apostolii îi petrecur cu ochiisufletul ei pân sus în împria cereasc. Aezând apoi preacuratul su trup penslia împodobit i înconjurat de lumânri, cu ramuri de finic, aduse de înger înainte, cu slvite cântri, pornir spre mormânt. Dar zavistnicii iudei vzândslvirile ce se aduceau Maicii Domnului, se umplur de întunecat ur i rutate, invlir ca s ucid pe apostoli i trupul Fecioarei s-l batjocoreasc. Îns puterealui Dumnezeu îi opri. Un nor alb înconjur întreaga ceat a apostolilor icretinilor.

Din nor cântece dulci de îngeri se auzeau i împreun cu ale apostolilor, rsunau pân departe peste ceata fioroas, ca o adiere cald, înmiresmat, a unui vânt

primvratic. Muli hulitori ai Maicii Domnului, fur atunci lovii cu orbirea, aliiîi sfrmar capetele de zidurile cetii, iar unul cu numele Afoniu, se repezi

prinzând cu mâinile patul pe care era trupul Fecioarei, ca s-l rstoarne.

Dar minune: un arhanghel nevzut, îi retez mâinile amândou, lucru carevzându-l hulitorii, se cutremurar i umplându-se de fric, cu lacrimi se ciau derutatea lor i strigau:



³R obi ai lui Hristos, miluii-ne pe noi!´Atunci oprindu-se apostolii cu trupul MaiciiDomnului, Petru, ridicând glas, strig:´ Frailor, noi nu v putem face nimic, ci numai Cel rstignit de voi. Credei în El i pe Sfânta Sa Maic cinstii-o, ca pe

Nsctoarea de Dumnezeu. Atunci puterea lui Hristos, pentru rugciunile Prea

Sfintei Maicii Sale, va lumina ochii votri i cei sufleteti, ca i pe cei trupeti,tmduindu-v toate rnile voastre´.

R spunser atunci iudeii cu lacrimi: ³C redem c Iisus Hristos este Mântuitorul lumii, C el vestit de prooroci. Noi i mai înainte am tiut c E l este Fiul lui

Dumnezeu, dar din zavistie întunecându-ne, n-am voit s mrturisim mrirea lui Dumnezeu i I-am rânduit cu nedreptate moartea. C i E l, cu puterea dumnezeirii,înviind a treia zi, ne-a umplut de ruine pe noi toi hulitorii Lui. Sârguitu-ne-am sascundem Învierea Lui, dând bani strjerilor; dar n-am putut fiindc slava Lui a

strbtut pretutindenea. Iar pe Prea C urat Sa Maic cine, cu mintea întreag

fiind, nu o va cinsti? De aceea, de acum închinându-ne lui Hristos, ca lui Dumnezeu, cinstim i pe Prea C urata ca pe mama noastr a tuturor.´

Sfinii Apostoli bucurându-se de întoarcerea celor rtcii, cu glas mare preamrir pe Dumnezeu. Apoi, luând pe cel cu mâinile tiate i pe cei cu vederea pierdut, precum i pe ali muli bolnavi, orbi, chiopi i îndrcii, îi apropiar de trupulFecioarei i îndat dracii cu înfricoate strigate fugir, orbii îi primir vederea itoate bolile se vindecar de ctre Maica tuturor scârbiilor. Lui Afonie i se lipirmâinile din nou, rmânând doar un semn rou în dreptul tieturii. Cu toii

preamrir pe Dumnezeu i pe prea Curata Sa Maic, intru cântri pornir spremormântul pregtit.

Aezând sfântul trup în groap ziceau: ³O, minune, cine poate s fi vzut, saucine s fi auzit ceea ce noi vedem i auzim astzi:

Împrateasa tuturor, în ce chip zace fr suflet! Maica vieii, în ce chip zace moart.Tu Fecioar eti prorocia proorocilor.ie i se închin îngerii, te cinstesc oamenii i sfinii te mresc.

Bucur-te dar i te veselete, cci Domnul este cu tine i pentru tine cu noi!

Dimpreun cu Gavriil te mrim, cu îngerii, cu îngerii te slvim, cu proorocii teludm.

Avacum pe tine te-a vzut ca pe un munte cu umbra deas, c tu eti umbrit de Duhul Sfânt. Daniil pe tine te-a vzut ca pe o piatr din care fr smân brbteasc, S-anscut Împratul Cel tare, Domnul nostru Iisus Hristos.



Pe tine te-a vzut dreptul Iacov ca pe o scar pe care din ceruri Dumnezeu S-acoborât.

Bucur-te Fecioar, c Ghedeon ca roua curat te-a vzut; Dei Fecioar, fiic i Împrteas, Isaia Maica lui Dumnezeu te

numete,Ezechil poart încuiat, iar toi proorocii pe tine te-au proorocit.Ci noi cum îi vom zice Fecioar?

Zice-i-vom rai, c tu ai crescut floarea nestricciunii, pe Domnul Hristos, care aumplut sufletele oamenilor de cereasc mireasm.

Zice-i-vom Maic, pentru c ai nscut cu adevrat pe Împratul tuturor, pe Hristos. Zice-i-vom cer, c tu ai strlucit soarele cel drept. Deci, te bucur, Fecioar, i te du în curile cele iubite i-i adu aminte deseminia ta ca i noi, seminia lui Adam.

Mijlocete pentru noi ctre Fiul tu ca s ne învrednicim s dobândimmântuirea. Du-te Fecioar de pe pmânt la cer, din cele putrede intru cel neputrede, din scârbele acestei lumi intru veselia Împriei cerurilor.

³Cântai îngeri, ludai prooroci, preamrii arhangheli pe Maica Împratului ceresc, sfenicul luminii, care este mai înalt decât cerul i mai curat decât soarele, mijlocitoarea cretinilor i folositoarea neamului nostru.´ (Cazania din15 august)

Dup ce aezar preacuratul trup în mormânt nou, spat în stânc, îl acoperir cu olespede mare de piatr, rmânând acolo trei zile i trei nopi, toat ceatacredincioilor, cu apostolii împreun, petrecând în cântri i psalmi de laud.

Dup trei zile sosete i Apostolul Toma, care la adormire nu se învrednicise a fi de fa. Adus fiind de nor la Ghetsimani, cu degrab aleg la mormânt i

plângând se rug s fie dat la o parte piatra de pe ua mormântului, ca i el svad pe cea plin de dar: ³Au doar nu sunt i eu apostol? Au nu primete

Dumnezeu mrturia mea ca i a celorlali? Rogu-v, dar, s deschidei mormântul ca s m închin i eu mcar sfântului ei trup dac la sfânta sa adormire n-am fost vrednic s fiu de fa´.

Cuprini fiind atunci de mil, ceata apostolilor se sftui s deschid mormântulspre mângâierea lui Toma. Dar când luar piatra de pe ua mormântului, îl gsirgol.

Trupul cel fr de prihan al Maicii Domnului, peste care se revrsase foculDuhului Sfânt i din care se întrupase Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, nu putea fi



atins de viermi i nici de putrezire. Moartea nu avea putere asupra acestui trup,care niciodat nu a fost umbrit de pcat. Ci trupul trector al Maicii Domnului, cai trupul Fiului Su, a devenit nemuritor. Trupul firesc a devenit duhovnicesc, dupcum ne spune Scriptura (I.Cor. 15, 44). Trupul Maicii Sale, Domnul cu puterea

Lui l-a înlat la cer i l-a aezat de-a dreapta slavei Sale, aa cum a proorocit psalmistul, când a zis: ³ ezut-a Împrateasa de-a dreapta Ta, îmbrcat în hainaaurit i preaînfrumuseat... Pentru aceasta popoarele te vor luda în veac i înveacul veacului´ (Ps. 44, 11,21)

Mormântul în care fusese aezat trupul Maicii Domnului, când l-au deschis SfiniiApostoli, l-au gsit plin de o negrit mireasm, iar în jur, din când în când, se maiauzeau glasuri de îngeri, ce preamreau pe Nsctoarea de Dumnezeu, zicând:³Cuvine-se cu adevrat s te fericim Nsctoare de Dumnezeu, Cea pururea

fericit i Prea nevinovat, i Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eti mai

cinstit decât Heruvimii i mai mrit fr de asemnare decât Serafimii, care fr stricciune pe Dumnezeu Cuvântul ai nscut, pe tine, cea cu adevrat, Nsctoare de Dumnezeu, te mrim.´

Abia acum au îneles Sfinii Apostoli i împreun cu ei toi cretinii ce se aflaude fa, de ce Toma n-a fost adus de puterea lui Dumnezeu, la înmormântarea

Maicii Domnului, ca el s fie martorul tuturor veacurilor, c Maica Domnului a fost înlat de ctre Fiul su, cu trupul la cer.

Sfinii Apostoli i dup ei toi cretinii de atunci, de la început i pân astzi, la praznicul Adormirii Maicii Domnului, cu credin i cu umilin cânt:

³Intru natere fecioria ai pzit, intru adormire lumea nu ai prsit, de Dumnezeu Nsctoare. Mutatu-te-ai la via fiind Maica Vieii, i cu rugciuniletale izbveti din moarte sufletele noastre.´

De-a lungul tuturor veacurilor, în faa icoanei Maicii Domnului, toi cretinii s-aurugat cu credin i cu umilin, zicând:

"Împrteasa mea preabun i ndejdea mea, Nsctoare de Dumnezeu primitoarea sracilor i ajuttoarea strinilor, bucuria celor întristai i acopermântul celor necjii, vezi nevoia mea i necazul meu; ajut-m ca pe unneputincios, hrnete-m ca pe un strin. Necazul meu îl tii, dezleag-l precumvrei, c n-am ajutor afar de tine, Maica lui Dumnezeu, ca s m pzeti i sm acoperi în vecii vecilor.

Amin´



(Episcop Justinian Chira , Viaa Maicii Domnului, Editura Episcopiei ortodoxea Maramureului i Stmarului.)



Printele Iachint Unciuleac - Cuvânt la Adormirea Maicii Domnului

³ Apostoli de la margini, adunaì i-v aici, in satul Ghetsimani, îngropaì i trupul meu, iar Tu, Fiule è i Dumnezeul meu, primeè te duhul meu.´

(Svetilna praznicului)Iubiì i credincioè i,

Cu un glas ca acesta, a chemat oarecând Maica Domnuluipe cei doisprezece slviì iApostoli, ce vesteau în toat lumea pe Hristos, ca s o petreac pe ultimul ei drumde pe pmânt. Cu un glas ca acesta, ne cheam Stpâna noastr è i pe noi,credincioè ii, ca s ne adunm o dat pe an la un loc, pentru a cinsti prazniculAdormirii ei cu smerite rugciuni è i cântri de laud. gi ecoul acestui glas a rsunatadânc în sufletele noastre è i ne-a-ndreptat astzi paè ii pe crarea cea mult umblata sfintelor biserici, umplându-ne inimile de negrit bucurie duhovniceasc. gi iatcum s-a mutat de pe pmânt Preasfânta Fecioar Maria:

Dup înl ì area Sa la Cer, Mântuitorul a încredinì at pe Preacurata Maica Sacelui mai iubit ucenic al Su, Sfântul Ioan Evanghelistul. În casa acestul Sfânt

Apostol, a petrecut Maica Domnului timp de cincisprezece ani pân la slvita samutare, fiind nelipsit de la toate adunrile Sfinì ilor Apostoli, de la rugciuneacea soborniceasc è i de la agape.



Unii Sfinì i Prinì i mai adaug c Maica Domnului a propovduit o vreme Evanghelia lui Hristos în Insula Cipru, în Efes è i în Sfântul Munte Athos. Iar ctre sfâr è itul ei, retrgându-se iarè i în Ierusalim, a petrecut numai în post, înmilostenii è i sfinte rugciuni pe care obi è nuia s le fac singur în grdina

Ghetsimani, acolo unde S-a rugat cu sudori de sânge Preaiubitul ei Fiu. Pe când era odat la rugciune, apropiindu-i-se vremea adormirii ei, i s-a vestit de ctre Gavriil, cu trei zile mai devreme, c a sosit ceasul mutrii sale la dulceleei Fiu, Iisus Hristos. Bucurându-se nespus, a alergat mai întâi la rugciune înGhetsimani, apoi, mul ì umind pentru toate lui Hristos, s-a întors la Ierusalim, s

gteasc toate cele de îngropare. A chemat îndat pe rude, pe prietene è i pevduvele ce se hrneau în casa sa, le-a vestit apropiata ei mutare de pe pmânt è i, dup ce le-a învì at multe cuvinte de folos, mângâindu-le inimile sfè iate deîntristare, a început a-è i gti patul. În ceasul acela, s-a fcut, fr de veste, un

vuiet mare è i cutremur è i îndat s-au vzut nori luminoè i în jurul casei, careaduceau de peste tot pe slvi ì ii lui Hristos Apostoli. gi, înì elegând pricinaaducerii lor în Ierusalim, îndat s-au umplut de mare întristare, vzând pe

Maica Domnului ± singura lor mângâiere ± c se duce din cele de aici. Apoi,mult mângâindu-i è i pe ei è i îndemnându-i s vesteasc peste tot Evanghelia lui

Hristos, îndat s-a luminat faì a ei, iar casa s-a umplut de bun mireasm. gi, înclipa aceea, a adormit Maica Domnului nostru Iisus Hristos, dând tuturor celor bolnavi vindecare de orice suferinì .

Dup ce s-au împr ì

it multe milostenii la cei sraci è

i s-au dat la dou vduveveè minte ale Maicii Domnului ± brâul è i cu omoforul, aè a cum singur poruncise ± tot norodul, ì inând fclii în mân, a pornit cu acel sfinì it pat ctresatul Ghetsimani, unde era gtit mormântul ei. Pe cale, s-au fcut multevindecri de boli cu cei binecredincioè i.

Numai unui evreu necredincios, care se grbea s rstoarne de pe pat trupul Maicii Domnului, i s-a adus aspr pedeaps pentru îndrazneala sa, tindu-i-semâinile cu sabia de ctre un înger. Dar, îndat crezând, a fost iarè i vindecat împreun cu toì i cei de un gând cu el.



Ajungând la mormânt, i s-a uns trupul cu miresme è i, înfè urându-se cu giulgiu dein, s-a aè ezat înluntru è i s-a pus o lespede de piatr la uè a mormântului. Dup trei

zile, venind è i Apostolul Toma din India, a dorit s vad mcar trupul Maicii Domnului, ca s se mângâie è i el puì in. Dar, o, minune! Desfcându-semormântul, nu s-a mai aflat trupul Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu, ci numai singure giulgiurile, cci trupul ei a fost mutat cu totul la cer de Domnul

nostru Iisus Hristos, unde de-a pururea st mijlocind înaintea Preasfintei Treimi, pentru mântuirea sufletelor noastre.

gi, astfel, s-au risipit iarè i Apoatolii, fiecare la ale sale. Iar când se mai adunauîmpreun la Ierusalim la agape, puneau pe scaunul din mijloc, unde sttea mai înainte Maica Domnului, o bucat de pâine, în amintirea ei, ce se chema³panaghia´, adic, ³partea Maicii Domnului´. La sfâr è itul mesei, înl ì au acea



bucat de pâine în sus, întru pomenirea adormirii ei, apoi cu toì ii gustau din ea,ca dintr-o pâine cu totul sfinì it.

Iubiì i credincioè i,

Astzi s-a mutat de pe pmânt cortul cel ceresc, tronul cel de heruvimi, scaunul Fiului lui Dumnezeu. Astzi, a adormit roaba Domnului, Maica Domnului Nostru, Mama întregiiomeniri.

Astzi, s-a despr ì it de cele pmânteè ti cea mai sfânt fiinì omeneasc, ceamai binecuvântat între femei, cea mai devotat mam!

Astzi, s-au închis ochii cei mai limpezi, care au vzut atâtea taine è i au slobozit atâtea izvoare de lacrimi. Astzi, a tcut limba cea mai neobosit în rugciuni, care a vorbit de atâtea

ori cu îngerii, care a dat nume Fiului lui Dumnezeu è i a descoperit tainenegrite. Astzi, s-au aè ezat pe piept mâinile cele mai nevinovate: de Fecioar è i de Maic, ce au legnat cu sârguinì pe Hristos, care s-au înl ì at de atâtea orila rugciune, care s-au binecuvântat cu atâtea minuni è i milostenii.

Astzi, a încetat s bat inima celei mai desvâr è ite mame, în care auîncput atâtea taine, atâtea bucurii è i lacrimi, atâtea sltri de veselie è ilovituri de sabie!

Astzi, s-a învluit cu giulgiu faì a aceleia care a umbrit cu mil faì a întregiiomeniri.

Astzi, s-a mutat cu pace aceea care a împcat prin Hristos pe om cu Preamilostivul Dumnezeu. Astzi, a intrat întru odihn aceea care a liniè tit inimile è i sufleteleomeneè ti.

Astzi, s-a rupt o floare ± cea mai frumoas din câte au fost pe pmântul acesta.

Astzi, s-a scuturat un trandafir, s-a mutat un crin la cer ± crinul dumnezeieè tii feciorii.

Astzi, s-a luat dintrre noi Maica Dumnezeului nostru, mijlocitoarea

mântuirii noastre, acopermântul sufletelor noastre, candela cea veè nicaprins, Fecioara cea pururea vie, comoara cea nefurat, rugul cel nemistuit de foc, lâna cea plin de roua Duhului Sfânt.

Astzi, s-a luat de la noi podoaba Nazaretului, Bogì ia Bisericii, Aprtoarea creè tintì ii, Biserica cea mai de tain, chivotul dumnezeirii,cmara cea încuiat, uè a cea nedeschis de minte de om, muntele cel netiat de înì elepciunea cuvântului.



Astzi, s-a înnoit casa lui Dumnezeu, astzi, s-a închis cartea cea scris cu slove de foc, astzi, s-a luat de pe pmânt vasul Duhului Sfânt în care nuap, nu hran, nici man cereasc s-a pus, ci însè i vpaia Dumnezeirii s-aodihnit, fr a se arde, fr a se mistui.

Astzi, a adormit cu pace Mijlocitoarea tuturor creè tinilor, Îmbrbtarea Apostolilor, Ndejdea cea bun a preoì ilor, Acoperitoarea clugrilor, Hrnitoarea srmanilor, Mângâietoarea vduvelor, Primitoarea strinilor, Alinarea bolnavilor, Încununarea fecioarelor, Veselia pruncilor, Bucuriatuturor mamelor.

Astzi, s-a mutat de pe pmânt la cer Maica Domnului è i Mama sufletelor noastre, aceea care va rmâne în veci è i Maic, è i Fecioar, è i pentru toì i

Mijlocitoare.

Pe aceasta, o laud cu lacrimi Petru, pentru aceasta grieè te Pavel, pentru mutarea

ei suspin Apostolii, pentru adormirea ei se tânguieè te Ierusalimul, suspin micul Nazaret, plâng srmanii è i orfanii, mamele è i fecioarele è i toì i sracii pmântului.

Dar, în acelaè i timp, pe aceasta o laud îngerii în ceruri, o cinstesc heruvimii è iserafimii, o odihnesc puterile de sus, o slvesc creè tinii de jos, o preamreè teBiserica cu alese rugciuni è i cântri de laud.

Aceasta înì elegând-o toat zidirea lui Dumnezeu, în decursul celor douzeci deveacuri, s-a silit s cinsteasc pe Maica Domnului cu tot ce pstreaz în ea maicurat, mai sfânt, mai de preì . Florile è i-au adus podoaba lor: crinii ± aroma,trandafirii ± petalele, busuiocul ± mirosul. Psrile è i-au adus cântecul lor nevinovat, soarele ± razele cele de foc, luna ± gingè ia ei, cerul ± zrile albastre,codrii ± tcerea lor, munì ii ± singurtatea, vile ± murmurul izvoarelor, câmpiile

± aroma florilor, iar marea ± freamtul valurilor. C ulorile è i-au adugat è i ele frumuseì ea, iar oamenii ± darurile lor. C ântreì ii, dregându-è i glasul, au cântat Fecioarei Maria cele mai alese melodii; pictorii, amestecându-è i vopselele, auîmpodobit sfintele ei icoane è i biserici cu cele mai miè ctoare culori. Preoì ii i-auînl ì at cele mai alese rugciuni, cele mai frumoase imnuri, cele mai deosebite

slujbe. C ci ei i se cuvin cele mai frumoase, cele mai alese cântri, cele mai de

preì podoabe, cele mai curate inimi de fecioare, de mame, de creè tini.

Se cade, dar, ca nici noi, credincioè ii, s nu lipsim de la praznicul cel luminat alAdormirii Nsctoarei de Dumnezeu.



Veniì i, deci, fraì i creè tini de pretutindeni, nu în satul Ghetsimani, ci în Biserica lui Hristos, ca s împodobim praznicul Stpânei noastre cu smeritecuvinte de laud è i cântri duhovniceè ti.

Veniì i, râvnitorilor apostoli care înc v trudiì i pentru E vanghelia lui

Hristos, ca s petrecem pe ultimul ei drum pe Maica Dumnezeului nostru. Veniì i, smeriì ilor clugri, ca s petrecem împreun la mormânt pe Aprtoarea sufletelor noastre.

Veniì i, cinstitelor femei è i voi, adevrate mame, care v-aì i sfinì it mâinile cunaè terea de fii è i v-aì i împodobit casa cu zâmbet de copii ca, într-un cuget,

s ludm adormirea celei mai sfinte femei. Veniì i è i voi, neîntinatelor fecioare è i toì i cei ce triì i în sfânt curì ie, ca

s srutm cu lacrimi pe aceea care a fost è i Maic è i a rmas de-a pururea Fecioar.

Veni ì i toì i è i toate, mici è i mari, tineri è i btrâni, simpli è i învì aì i, cu toì ii sili ì i-v s împodobim praznicul Adormirii Maicii Domnului cu tot ce avem însufletele noastre mai bun, mai sfânt, mai luminat. gi cei fierbinì i la suflet, è i cei cldicei la un loc adunaì i-v. gi cei îndestulaì i, è i cei flmânzi, la aceeaè i masaè ezaì i-v. gi cei ce aì i postit, ca è i cei ce nu aì i putut posti în Postul Maicii

Domnului din acelaè i ospì duhovnicesc gustaì i. gi cei mângâiaì i, è i cei întristaì i, è i cei mul ì umi ì i, è i cei necji ì i, è i cei ce simì i ì i bucurii în suflet, ca è i cei ce purtaì i lacrimi în ochi, cu toì ii veni ì i, ca împreun s ne rugm, sludm è i s prznuim Adormirea Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu.

Niciunul din fiii Bisericii s nu lipseasc. Nici rob, nici slobod, nici mic, nici mare,nici pctos, nici vrednic. gi, împreun cu voi, aduceì i Stpânei noastre darurialese è i de preì ± nu aur, nici argint, nu podoabe de mrgritar, nici haine scumpe,nici feì e împodobite, nici inimi pline de îngâmfare. Ci aduceì i împreun cu voiinimi pline de fapte bune, suflete stpânite de dragostea lui Hristos, cugeteîmbrcate în veè mânt de smerenie, gânduri îngrdite cu sfânta rugciune, ochisenini împodobiì i cu lacrimi, mâini sfinì ite prin milostenie, braì e binecuvântate cunaè terea de fii, limbi druite cu cântri duhovniceè ti, trupuri împodobite cuneîntinata feciorie, feì e senine de creè tini. Cci acestea sunt podoabele noastre. La

acestea, adugaì i inc è i credinì a cea vie ce v stpâneè te, dragostea care vcluzeè te, râvna mântuirii, bucuria inimii, sinceritatea, umilinì a, cldura DuhuluiSfânt. Fiecare din noi s aduc câte ceva. Iar cel care nu are nimic cu ce împodobiicoana Adormirii Maicii Domnului sa-i druiasc mcar o mic rugciune, ometanie, un cuvânt bun sau cel puì in un singur fir de floare s aè eze sub icoana eiè i acest mic dar poate face mai mult decât cei doi bnuì i ai vduvei.



Iubiì i credincioè i,

Sunt mai bine de dousprezece ore de când clopotele vestesc praznicul AdormiriiMaicii Domnului, de când uè ile bisericii sunt deschise è i sânii ei plini decredincioè i, de când stranele rsun de duioasele cântri ale Prohodului însoì ite derugciuni è i cuvinte de laud. Dar, pentru a dobândi întotdeauna ajutorul è imijlocirea Preasfintei Stpâne de Dumnezeu Nsctoare ce se roag neîncetat

pentru noi Preasfintei Treimi, nu ne este de ajuns numai atât. E ste neapratnevoie s urmm, dup putere, è i pilda vieì ii ei. Altminteri, fr folos vor rmânerugciunile noastre, fr ecou cântrile, fr valoare cuvintele noastre de laud,fr sens buchetele de flori pe care le aè ezm cu grij sub icoana Maicii Domnului.

Dealtfel, ne este cunoscut c omul, în toate împrejurrile vieì ii sale, simte nevoiaunor mijlocitori care s-l sprijine, s-l îmbrbteze, s vorbeasc pentru el. Poate

fiecare dintre noi am fost mânaì i de nevoie s batem la uè a cuiva care ne-ar puteaface bine. gtiì i ce fior ne stpâneè te atunci, cu cât greutate urcm treptele casei, cucât emoì ie batem la uè , cu cât înfrigurare aè teptm dinuntru un rspuns è i,dac ni se deschide uè a, cu cât încetineal pè im pragul è i începem a ne spune

psul inimii. Ba, de multe ori, ieè im ieè im de acolo fr s aflm ceea ce cutm.

Dac am avea un prieten s mijloceasc la uè è i la inima aceea, de multe sudori,emoì ii è i lacrimi am fi scutiì i è i mult mai degrab ni s-ar îndeplini cererile noastre!Tot aè a è i în viaì a creè tin. Nu putem merge pe urmele lui Hristos, nu ne putemîmprtè i din bucuria slavei Lui dincolo de mormânt fr s avem mijlocitori care s se roage pentru noi, care s vorbeasc în locul nostru, care s bat

pentru noi la uè a miostivirii lui Dumnezeu. gi aceè tia sunt toì i sfinì ii din cer,începând cu Stpâna noastr de Dumnezeu Nsctoare è i pururea Fecioara

Maria. Aè adar, pentru a dobândi ajutorul ei cel puternic în necazuri, în boal, însuprri, în tot felul de ispite, trebuie s urmm cu mult evlavie pilda vieì ii ei.

Maica Domnului este adevrat pild de smerenie, de rugciune, de milostenie,de feciorie, de ascultare, de dragoste, de mam devotat. S urmm, deci, în toate,Maicii Domnului nostru. În rugciune, cât mai mult struiì i; de Biseric, niciodat

nu v deprtaì i; cu toì i oamenii, fr deosebire, triì i în dragoste è i pace. De sraci,nu v îngreì oè aì i; de naè tere de fii, niciodat nu v lepdaì i; fecioria è i curì ia, ca pe cele mai alese flori s le pziì i. De ur, de rzbunare, de judecì i è i ceart, întoat viaì a s fugiì i; în boli fiind, nu slbiì i; în ispite czând, nu v pierdeì i; însrcie ajungând, nu cârtiì i; pe patul de moarte zcând, nu dezndjduiì i, ci,neîncetat rugându-v, cereì i mila è i ajutorul Maicii Domnului.Sntoè i fiind,cercetaì i pe cei din suferinì ; îndestulaì i de pâine, nu uitaì i de sracii lui Hristos.



Pace în suflet având è i în casa dumneavoastr, împcaì i pe cei certaì i, liniè tiì i pecei tulburaì i è i mare plat în cer veì i dobândi prin mijlocirea Stpânei noastre. Pelâng toate acestea, nu uitaì i c înaintea noastr se afl o uè încuiat pe care,vrând noi sau nevrând, va trebui odat s o deschidem. Este uè a mor ì ii. gi numai

Dumnezeu è tie ce ni s-a gtit dincolo. Dar, de vom urma vieì ii cele curate aAprtoarei noastre, vom dobândi è i în ceasul acela înfricoè tor mijlocirea ei è i aè avom trece pragul acestei vieì i cu mult ndejde è i pace în suflet. Cu niè teîndemnuri ca acestea, întoarceì i-v la casele dumneavoastr, acolo unde vaè teapt toì i cei dragi, acolo unde v aè teapt bucuriile è i lacrimile vieì ii,suferinì ele è i încercrile familiei, acolo unde v aè teapt sapa, furca suaucondeiul cu care v câè tigaì i pâinea cea de toate zilele è i nu uitaì i de pilda vieì ii

Maicii Domnului, nici de sfaturile Bisericii.

gi, pentru ca s ne artm recunoè tinì a faì de Stpâna noastr, s facem început de

fapte bune chiar din ziua aceasta. S începem cu sfânta rugciune, pe care MaicaDomnului a iubit-o atât de mult. Întorcându-ne, aè adar, pe cale, s zicem fiecaredin noi, în cugetul nostru, o mic rugciune ctre Aprtoarea noastr, dup râvnè i putere. Un acatist, un paraclis, o cântare de laud sau mcar s rostim de maimulte ori cuvintele acestea:

³Bucur-Te, cea plin de Dar, care întru adormirea ta nu ne laè i pe noi!´

Amin.



Prinii Paisie Olaru, Ilie Cleopa, Iachint Unciuleac i Calistrat înlând rugciuni Maicii Domnului

(Extras din cartea ³Mari duhovnici români despre Maica Domnului´)



Ieromonah Ioan Buliga - ³ Întru adormire lumea nu ai prsit «´

Noul Ierusalim

Omenirea întreag a ateptat mii de ani naterea Mântuitorului, dar nu se putea

întâmpla lucrul acesta pân ce, mai întâi, nu se ntea cea care avea s-L nasc peMântuitorul, acea fecioar plin de har care, precum spun Sfinii Prini, face cât toat biserica; pentru c aa cum harul îi are sla în Biserica drept-mritoare,aa i Maica Domnului a fost sla harului dumnezeiesc, încât se mir i

puterile cereti cum a fost cuprins în pântecele Fecioarei Maria Cel Necuprins. Maica Domnului este Noul Ierusalim, Casa Domnului Dumnezeului nostru (Psalm 120, 9), Cetate a împratului tuturor veacurilor, Poarta de Aur pe care aintrat Împratul în lume (cf. Iez. 44, 2).

Ascult, fiic, i vezi i pleac urechea ta i uit poporul tu i casa printelui tu (Psalm 44, 12). În templu, Fecioara Maria a uitat de toate; o copil umblânddescul prin templu, hrnit de îngeri i îngrijit de drepi, ea a defimat toateacelea pe care oamenii le numeau mriri: strlucirea lumii i obiceiurileomeneti, i Äs-a pierdut´ în cele sfinte ± blândeea i curia, cuvântul lui

Dumnezeu i pacea sufletului; de aceea a dorit împratul frumuseea ei (cf.Psalm 44, 13); i toat frumuseea ei era înuntru (cf. Psalm 44, 15): strlucirea



sufletului, cu toate c pe din afar prea simpl i netiut de nimeni. Aceastaeste frumuseea pe care a ales-o Dumnezeu: a cutat la smerenia roabei Sale.

Ea este precum Sionul pentru c a crezut în cuvântul Domnului trimis ei: Iatroaba Domnului, fie mie dup cuvântul Tu (Luca 1, 38). i iat: Cei ce seîncred în Domnul sunt ca muntele Sionului (Psalm 124, 1). Precum a spuscuvântul, aa a fcut: a ascultat, a vzut, a plecat urechea ei i a uitat de toate alelumii i iat: în ea S-a slluit pacea i odihna sufletelor ± Mântuitorul Lumii.

Ea i-a fost cas i cetate, zid i turn i a odihnit pe braele sale pe cel ce ine toatlumea, a odihnit la pieptul su pe cel care avea s se odihneasc pe cruce deosteneala poverii pcatului lumii. A ales Domnul Sionul i l-a ales ca locuina

Lui. Aceasta este odihna Mea în veacul veacului. Aici voi locui, c l-am ales pe el (Psalm 131, 13-14). S tie de aici i cei care de atâia ani se rtcesc i nu tiucând se odihnete Dumnezeu, Sâmbta sau Duminica; s tie c Dumnezeu se

odihnete în toate zilele acolo unde este smerenie; i sfinii au tiut asta i auludat pe Dumnezeu spunând: ÄDou scaune are Bunul Dumnezeu: cerul cel

prea înalt i inima celui smerit´.

i iat pe Fecioara Maria scaun al Împratului, sfenicul care a inut lumina ceavea s lumineze tuturor. Smerenia a ajuns împrteas: Sttut-a împrteasade-a dreapta Ta, îmbrcat în hain aurit i prea înfrumuseat (Psalm 44, 11),împodobit cu frumuseea mai mult decât fiii oamenilor (Psalm 44, 2), cci acolounde omul s-a plecat în smerenie, acolo Dumnezeu a vrsat har peste buzele

sale.Toat slava fiicei împratului este înuntru, frumuseea omului este de fapt

frumuseea sufletului su i nu cum greit înelegem noi o frumusee vopsit cu prul în vânt. S nu ne boim buzele cu vopsele i lacuri, ci s ne înfrumusembuzele cu cuvintele lui Dumnezeu, s nu ne ungem cu unsori pe fa, ci sstrluceasc faa noastr de blândee i dragoste nevinovat, s nu ne machiemochii, ci lacrimile s aduc sclipiri în ochi ca podoabe ale smereniei , s nu ne

punem cercei în urechi, ci s plecm urechea la cuvântul dragostei lui Dumnezeu, i acestea s fie podoabele noastre, cci: Inima curat este slaul

Tu i se vede într-însa strlucirea descoperirilor Tale.

Fericit este pântecele care L-a purtat pe Dumnezeu i sânii de la care Acesta asupt. Aa este, dar fericit este Maica Domnului pentru c a ascultat cuvântul lui

Dumnezeu i l-a împlinit. («)



Maica Domnului nu a fost nici cum o femeie oarecare, aa cum susin ereticii, ci precum crinul între spini (Cânt. Cântrilor 2, 2) aa a fost ea între femei. Multeau fost fecioarele care i-au dedicat viaa lui Dumnezeu, îns ca dânsa nu a maifost nici una. Celelalte, când au vzut-o, laude i-au înlat, iar reginele i concubinele osanale i-au cântat (Cânt. Cântrilor 6, 9). Ä Ea e numai una

porumbi preacurat, una-i ea la a ei mam, singur nscut în cas´, cea carea adus omenirii acea ramur de mslin, precum oarecând porumbelul lui Noe la

potop (cf. Facerea 8, 11), care vestea pacea i milostivirea lui Dumnezeu.

Fecioara Maria era acel suflet curat de copil. Iat, ne spune Evanghelia c a luatHristos un prunc i l-a pus în mijlocul lor i a zis: Adevrat zic vou: De nu v vei întoarce i nu vei fi precum pruncii, nu vei intra în împria cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împriacerurilor. i cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine M

primete (Matei 18, 2-5), iar când a mustrat cetile pentru necredina lor a zis: Teslvesc pe Tine, Printe, Doamne al cerului i al pmântului, cci ai ascunsacestea de cei înelepi i pricepui i le-ai descoperit pruncilor (Matei 11, 25). A

fi precum pruncii, îns precum spune Apostolul Pavel: nu copii la minte, ci copii cu nevinovia, smerii i curai, i atunci vom vedea tainele lui Dumnezeu.

A ascuns Dumnezeu acestea i de acei ce se cred înelepi i pricepui înochii lor, cei din veacul acesta, care confund înelepciunea cu o nebunie aminii intrând într-un rzboi pgubos al tehnicii materialiste.

A ascuns acestea mai ales de cei ce pgubesc sufletele oamenilor, deereticii care propovduiesc cuvântul lui Dumnezeu fr s-l îneleag, pentru c nu au cunoscut smerenia.

Maica Domnului a avut nevoie de un ocrotitor i de aceea s-a logodit cu dreptul Iosif care avea 80 de ani i care mai fusese cstorit o dat i avusese i ali copii, care în Evanghelie sunt numii fraii Domnului. A fost nevoie s se facaceasta pentru c evreii nu ar fi putut concepe, fiind întunecai la minte, c ofecioar ar fi putut nate fr a avea brbat, ei ar fi ucis-o cu pietre, aa cum iereticii arunc cu pietre în Maica Domnului pân astzi. Iosif nu a cunoscut-o pe

Maria pentru c acea poart prin care a intrat împratul Hristos, precum ne spuneProorocul Iezechiel: acea poart va fi închis i nimeni nu va intra pe ea pentruc Domnul Dumnezeu a intrat pe ea (Iez. 44, 2).

Maica Domnului este grdin încuiat, fântân acoperit i izvor pecetluit , în grdin-i o fântân, un izvor de ap vie (Cânt. Cântrilor 4, 12-15), totu-i tain i iubire, în cmri ascunse mirele se închide, izvorul din inimi la suflet se-ntinde,



pecetluit. Doar pentru cei smerii, el curge totdeauna pentru cei ostenii, fugari din lumea pcatului.

Totui Maica Domnului nu este numai frumoas i strlucitoare, ci se spune încontinuare c este i ca oastea de rzboi temut (Cânt. Cântrilor 6, 10), i atunci ar trebui s fim cu mai mult luare aminte la purtrile i faptele noastre, cci setie c ea este printre noi.

Un sfânt vztor cu duhul din Rusia o vedea pe Maica Domnului cum vine pe lachiliile clugrilor în timp ce acetia dormeau i-i binecuvânta pe fiecare . La unii îns nu intra i, întrebat fiind de acel printe, a rspuns c se scârbete de

faptele lor, iar la unul neintrând i fiind întrebat de ce nu a intrat, a spus c dincauz c doarme necuviincios.

Cum spuneam, iat, de aici vedem c aminte va trebui s lum la vieuireanoastr i s nu uitm c mai este i o lume nevzut împrejurul nostru; în zadar stingem becul, în zadar închidem ua, faptele fcute la întuneric se vor arta la

judecat în faa tuturor.

Cea mai mare cinste pe care poi s o aduci cuiva este s-i urmezi exemplul. Cum o urmm noi pe Maica Domnului? Nu umblând cu prul în vânt, nici îndesftri lumeti i nici în agoniseli materiale sau capricii profesionale, ci acoperii de smerenie, în curie i modestie, râvnind ctre acel loc de rugciune,

emoionanta cmar a Mirelui.

Acolo unde nu tie nimeni ce se petrece, cea drag ca Ierusalimul (Cânt.Cântrilor 6, 4) i Mirele Hristos s-au întâlnit i lucruri nemaiauzite îi spun, se-aude i o cântare, a crui viers cine poate s-l spun, nimeni fiind înc în trup legat,i de aceea îi spune C ântarea C ântrilor , cci ea este pentru Noul Ierusalim.



Printele Arsenie Papacioc: ³Maica Domnului e suprat pe aceia care nu-icer nimic´

Cuvântul P. Arsenie Papacioc rostit la Praznicul Adormirii Maicii Domnului din2005:

³Iubiii notri frai cretini,

Cu toate cerurile, cu toat creaia lui Dumnezeu, dac n-ar fi Maica Domnului, n-ar fi atât de foarte frumos i împlinit. Este stpâna cerului i a pmântului! E uor s spui lucrul acesta, dar când spui i a cuvântului« Este atâta loc în împrialui Dumnezeu, s stea ca o împrteas, dar îi convine mai mult s stea la cptâiulnostru!

i s tii c oricare ar fi motivul întristrilor i al suprrilor, sunt numai de ladraci ! Cum e posibil s dezndjduim când avem un frate atât de grozav i de

puternic, care este Hristos, i o mam atât de cuprinztoare, peste tot, care e Maica Domnului ! Dumnezeu ne-a fcut dintr-o mare iubire, dar numai pentru El,nu ne-a fcut i pentru altceva, ca s fim în Împrie împreun în marea bucurie iveselie alturi de El! Dar pentru lucrul acesta trebuie s jertfim.

A czut Adam, Dumnezeu ne-a creat perfeci, ne-a creat cu mari posibiliti pentruc umanitatea este superioar angelitii îngerilor! Domnul Iisus Hristos ne-aadus mai mult decât ne-a pierdut Adam, ne-a adus putina de a ne îndumnezei dup har .

În Evanghelia de asear Maica Domnului spunea la Sfânta Elisabeta c mare dar mi-a dat, de acum m vor bucura toate neamurile pmântului, a cutat spre



smerenia roabei Sale! Ce-o s zic dumanii Maicii Domnului, care zic c-i osimpl femeie, mcar c i chiar femeia simpl înseamn via, înseamn ndejde!

Dar cum s vorbeti aa de Maica Domnului? E îngrozitor de vinovat! i totuiacestor oameni la judecata cea din urm, Maica Domnului le va arta aceastnebnuit pedeaps: ÄV iert, dar, frai cretini! Domnul Dumnezeu poate s facorice dar un lucru nu poate, s-i calce cuvântul!´ i dac este vorba aa i nu seva poci, în focul iadului zice c o s se duc! Ne ateapt clip de clip, veacuriîntregi, ne ateapt s ne îndreptm inima ctre El, pentru c o simpl suspinare eo rugciune mare!

Nu v descurajai! Am spus c e nevoie de cruce, de jertf, pentru c trebuie sdrâmm în noi tot ce a creat pcatul i tot cu darul lui Dumnezeu vom face iaceast nebunie. Pentru c nu este ruine s mori strivit de dureri! E ruine s

mori istovit de plceri!

Ne-a creat cu atâta putere, cu atâta dragoste dar ne-a fcut liberi ca s avem, zice-se, i noi meritul c suntem în Împria Cerului. Dar i aici ne ajut pas cu pas, nespune Mântuitorul: Ä Nu se mic fir de pr fr voia mea!³. Dac nu se mic fir de pr, nu se mic nici fir de iarb, nici o frunz nu se mic fr voia luiDumnezeu.

Am primit un bileel într-o împrejurare, unde vorbeam, îmi spune unul c Äeu am fcut un pcat mic³. Frailor, nu este lucrul mic în via rul cel mai mic! Efoarte mare pcatul! i atunci eu, era lume mai mult decât aici: Ä Domnuledrag, eu tiu pe cineva care avea un pcat i mai mic decât al matale! Adam n-a

fcut decât c a mucat dintr-un mr dar a rsunat cerul i pmântul, pentru c fcuse o neascultare, pentru c se desprise de Dumnezeul lui!́ Pentru lucrulacesta a trebuit, pentru c a fost jignit Sfânta Treime, Dumnezeirea, s Seîntrupeze Cineva din Sfânta Treime i aa S-a întrupat Mântuitorul, aa cum tii.Dar pentru ca noi s strbatem, dei suntem guvernai de El, cu multe ajutoare,avem înger pzitor, pe care l-ai cam uitat! i spune aa într-un loc: Ä E cuneputin s nu mori dac l-ai vedea in adevrata lui lumin!³. Îngerul pzitor nu

e singur, are alte miliarde de îngeri care sunt o mare unitate. Sunt extrem de puternici pentru c sunt extrem de curai!

Avem pe Maica Domnului, dac este atât e destul! Maica Domnului este o noulume, Maicii Domnului îi place s stea la cptâiul dureroilor, la captâiulsuferinzilor, dei stpânete întreg cerul i pmântul. Este o enorm de mare

greeal aa cum spuneam, s nu-i ceri nimic! E foarte suprat pe acei care



nu-i cer nimic. Ne rugm încontinuu s mai trim, dar cu o condiie, s purtmcrucea. A trebuit s vin Mântuitorul ca s ne salveze în urma unei cderi care afcut-o Adam, v-am spus, a mucat dintr-un mr.

Toate minunile pe care le-a fcut Mântuitorul, pe care le tii, ne st mintea în loc!Învia morii ca i cum era treaz. Dar n-a vzut lumea minunile pe care le-a fcut,numai atunci când a fost pe cruce, pentru c necesita aceast suferin cu oricechip. Când Mântuitorul era pe cruce, acum se vita Satana, a fost rpus! Nu puteaîn iubirea Dumnezeiasc care stpânete totul. Tot, fraii mei! Nu exist gând imicare de pr s nu tie! Dracul, dragii mei, e un tolerat, n-are nici o putere!Ä Îndrznii ³, a spus Mântuitorul, Ä Eu am biruit lumea!´ i ce alta doresc decât saprindei focul pe care Eu l-am aprins.

Nu este timp de ag, am fost în viaa mea la multe cptâi de mori: plânset,

vaiet, rcnet, muget, mii de glasuri fremttoare. Vedeau pcatele pe care le-aufcut! Nu se puteau repara altfel decât înapoi, [dar] inapoi nu mai putea, c venisemoartea. Moartea e o realitate, iadul e o realitate, raiul e o realitate ± mereuauzim lucrurile acestea, mereu fiecare dintre noi spune ceva, bate un clopot îninima noastr: ÄTrezete-te!³.

Sigur c de asta am spus c e nevoie de jertf! Oriunde ai fi, chiar în iubire, înfamilie, peste tot e nevoie de armonie. Ca s faci armonia e nevoie s tii s

jertfeti! Ce i se cere? De ce v speriai? De ce se zice: Ä Drace, drace!³. El zice:Ä Doamne, Doamne!³. Dumnezeu e bucuros de numai atât! Nu trebuie o maremeteugire, i în sfârit, tehnic neaprat a rugciunii! Pune-i inima în micare! I-am spus lui Dumnezeu, i cu cât i-am spus mai mult cu cât ne-a pierdut Adam. Ne-a adus putina de a fi dumnezei, ne-a dat putina s iubim dumanii! Suntem mereui-n situaia s repetm c putem orice, dar printe, s iubim vrjmaii nu putem.Bine dragii mei, care zicei c nu putei, dar ce vi se pare aa de mare povar? Szici: Ä Doamne, Doamne!³.

Iadul e o realitate care nu poate fi dezminit, o confirm: Ämergei în focul cel de veci ³. Focul venic e fr lumin! E de mii de ori mai tare în calorii decât asta

de aici! Cât stai acolo? ³O mie de ani³. Nu! O venicie! Pentru c nu i-ai spusluia: Ä Iart-l Doamne!³. M-a înjurat, m-a lovit, m-a furat« Ce puin! Eu m-amconvins la cptâiul atâtor mori c toi se ciau grozav, voiau s mai triasc o

zi! Ca s-i pun lucrarea în regul, care era foarte greu, nu s-a mai putut, decât atât. Astzi este ziua aia! Dac nu murim ne împodobim cu daruri deosebite, s

putem sufla i rsufla. Frai cretini, suflarea i rsuflarea e un dar de la Dumnezeu,nici asta nu este a noastr! Totul ± suntem guvernai, stpânii de marea Lui iubire.



V dai seama dumneavoastr ce se poate întâmpla dac MântuitorulDumnezeu refuz s ne mai iubeasc?! Pentru c suntem cu gânduri frumoase,nu v descurajai niciodat, este omenete s greeti, îngerete s te ridici i drcete s rmâi în groap!

Acesta-i timpul, nu amânai cu nici un chip pe mâine! Nu vreau s fac istorie întot ce vreau s v spun, dar vreau s v spun c este cel mai preios timp acum,dovada este c stm în picioare i c am venit cu râvn s împodobim aici cu

prezena noastr acest grozav de mare praznic!

Ne spune Mântuitorul c atunci vei trece de la moarte la via« Moartea-i orealitate, iadul de asemenea, v-am spus, Dumnezeu nu poate s fac un lucru, s-i calce cuvântul . A spus aa, aa va judeca! A aprut iadul care este cea mai maredurere a lui Dumnezeu. V amintesc, s nu v îngrijorai, nici s v

înspimântai. Sunt foarte convins c vei vedea la rscrucea cea din urm ceimportant a fost momentul acesta, prezena dumneavoastr aici.

Noi batem clopotele, ne luptm s fim prezeni, i nu vi se cere nimic decât atât, s fii prezent i s spui: Ä Maica Domnului, nu m lsa!³. Credei c e puin? Nu e puin unde e dragoste desvârit. Acolo unde e dragoste desvârit totul esteposibil. Încercai s v iubii! V spun dragii mei, iubirea este criteriul

judecii de apoi. Nu facei pofta acestui drac, c iar spun: e cu neputin s numori dac dai în adevrata lui rutate, urâciune. O feti mai mrioar a vzut undrac, nu în adevrata lui urâciune, i

a preferat s mearg toat viaa cu picioarele goale pe jar decât s mai vad un drac! E o realitate, atât de mult l-a sluit pcatul, lepdarea, urâciunea, i tot ceea ce a fcut i face. Dar nu v speriai!

Dumnezeu ne-a ascultat, ne-a dat înger pzitor, ne-a dat pe Maica Domnului,avem toate cetele de îngeri.

Un printe, îi citea ucenicul rugciunea, printele a fcut aa i a zis fratele:ÄCe e printe?³, Ä Ai greit c am vzut îngerul dând din aripi!´ Orice gând îl iai-l duce la Dumnezeu c-i înger pzitor, nu doarme în post!

Avei îndrzneal, e tot ce v putem spune, pentru c avem multe de spus, pentruc în inimile noastre foarte pretenioase, aici nu mai e nevoie de multe, e nevoiede mult ! E nevoie de adâncime , de a tri acolo unde suntem!E o mare bucurie pentru noi mânstirea de-aci, c suntei prezeni aici, i cu altecuvinte suntem una!



Nu v temei de judecat dac avei pe Dumnezeu i pe Maica Domnului! În noi st toat fericirea venic. Luai lucrurile aa cum sunt i încercai, frailor încercai s v iubii! Dac nu se poate, cel puin s nu v omorâi, s nu vdumnii!

N-am alt termen, decât sta: Ä Moarte sau via!́ i m-au întrebat muli ce eviaa i am rspuns: ÄViaa e moarte continu!³, pentru c e mereu jertf. Nuconteaz celelalte, ce spune lumea i ce latr dracul! Conteaz ce spuneDumnezeu despre micarea inimii noastre.

V preuim sincer, noi ne rugm aici, chiar dac nu v intereseaz dar barem stii, ne rugm pentru toat lumea i sigur, pentru dumneavoastr acesta-i semnulmaterial c suntei cu inima prezent. N-ai venit la praznicul din Techirghiol, aivenit la un praznic ceresc sub oblduirea, mângâierea, bucuria, nespus de marea

venicie fericit a Maicii Domnului!

Aa s v ajute Dumnezeu!´



Printele Arsenie Papacioc - Maica lui Dumnezeu este Maica mea

³ Nu a vrea s fiu înger ca s vorbesc despre Maica Domnului. Vreau s vorbescca om slab, s pot simi adevrat dragostea i mila Maicii Domnului.

Maica Domnului se simte, cred, mai bine printre oameni necjii, slabi i prigoniiîn orice fel, decât s-ar simi înconjurat de îngeri. Maica Domnului jertfete mereu,sufer mereu i cred c se lupt chiar i cu dreptatea divin aprând peneputincioii care o cer în ajutor. Iubete peste închipuire de mult i fr de alegerei pe cei ce sunt ri i chiar i pe cei nepstori.

Nici un pctos, oricât de mare ar fi, s nu se piard, dac Maica Domnului îlapr.

O, fericit încredere! O, scpare sigur! Maica lui Dumnezeu este Maica mea. Cucât siguran aadar trebuie s ndjduim, dac mântuirea noastr atârn de voinaunui Frate atât de bun i a unei Mame atât de îndurtoare!

ÄO, ce fericire este a muri în mijlocul atâtor îngeri! (se zice despre clugri). Ah,nu este timp de odihn chiar acum când se apropie sfâritul vieii mele!´ Maica

Domnului ne iubete mult. Ea vede în noi preul morii lui Iisus Hristos. Maica Domnului ne dorete lucruri mai mari decât ne dorim noi înine.

Ea se arat cu inima larg chiar i fa de aceia care, fie din nepsare sau din



nerecunotin, alearg rar la dânsa. Dar cu cât mai generoas nu va fi ea cu aceiacare neîncetat îi ceresc ajutorul? Acetia nu numai c sunt iubii mult, dar chiar sunt slujii de dânsa.

Maica Domnului ne rpete inimile. A vrea s am toate inimile sfinilor i aleîngerilor pentru a iubi pe Maica Domnului. i oricât ar iubi-o cu toat puterea lor îngerii cerului i pmântului, cu toat sfinenia lor, nu vor ajunge s o iubeasc câtîi iubete ea.

Un pctos a spus Maicii Domnului: ÄArat-te c-mi eti mam´, iar ea îi rspunse: ÄArat-te i tu c-mi eti fiu´. Prin pcatele noastre suprm pe

Maica Domnului care ne este mam. Haidei s-i artm i noi c-i suntem fii!



Împrteasa Cerului i a Pmântului - Mari duhovnici i sfini contemporanidespre Maica Domnului i micua noastr preamilostiv

Printele Arsenie Papacioc: ³ Maica Domnului este o nou lume´

³Iubiii notri frai cretini,Cu toate cerurile, cu toat creaia lui Dumnezeu, dac n-ar fi Maica Domnului, n-ar fi atât de frumoas i împlinit. Este stpâna cerului i a pmântului! («) Este



atâta loc în împria lui Dumnezeu, s stea ca o împrteas, dar îi convine mai mult s stea la cptâiul nostru!

i s tii c oricare ar fi motivul întristrilor i al suprrilor, sunt numai de la

draci! Cum e posibil s dezndjduim când avem un frate atât de grozav i de puternic, care este Hristos, i o mam atât de cuprinztoare, peste tot, care e

Maica Domnului! («).

În Evanghelia de asear Maica Domnului spunea la Sfânta Elisabeta c mare dar mi-a dat, de acum m vor bucura toate neamurile pmântului, a cutat spresmerenia roabei Sale! Ce-o s zic dumanii Maicii Domnului, care zic c-i osimpl femeie, mcar c i chiar femeia simpl înseamn via, înseamn ndejde!

Dar cum s vorbeti aa de Maica Domnului? E îngrozitor de vinovat! i totuiacestor oameni la judecata cea din urm, Maica Domnului le va arta aceast



nebnuit pedeaps: ÄV iert, dar«´ Frai cretini! Domnul Dumnezeu poate sfac orice dar un lucru nu poate, s-i calce cuvântul! i dac este vorba aa i nuse va poci, în focul iadului zice c o s se duc! Ne ateapt clip de clip, veacuriîntregi, ne ateapt s ne îndreptm inima ctre El, pentru c o simpl suspinare e

o rugciune mare!Nu v descurajai! Am spus c e nevoie de cruce, de jertf, pentru c trebuies drâmm în noi tot ce a creat pcatul i tot cu darul lui Dumnezeu vomface i aceast nebunie. Pentru c nu este ruine s mori strivit de dureri! E ruine s mori istovit de plceri!

(«)

Avem pe Maica Domnului, dac este atât e destul! Maica Domnului este o nou

lume, Maicii Domnului îi place s stea la cptâiul dureroilor, la captâiulsuferinzilor, dei stpânete întreg cerul i pmântul. Este o enorm de mare

greeal aa cum spuneam, s nu-i ceri nimic! E foarte suprat pe acei carenu-i cer nimic.

(«) Iadul e o realitate care nu poate fi dezminit, o confirm: Ämergei în focul cel de veci³. Focul venic e fr lumin! E de mii de ori mai tare în caloriidecât asta de aici! Cât stai acolo? ³O mie de ani³. Nu! O venicie! Pentru c nu i-aispus luia: Ä Iart-l Doamne!³. M-a înjurat, m-a lovit, m-a furat« Ce puin! Eu m-

am convins la cptâiul atâtor mori c toi se ciau grozav, voiau s mai triasc o zi! Ca s-i pun lucrarea în regul, care era foarte greu, nu s-a mai putut, decât atât. Astzi este ziua aia! Dac nu murim ne împodobim cu darurideosebite, s putem sufla i rsufla. Frai cretini, suflarea i rsuflarea e un darde la Dumnezeu, nici asta nu este a noastr! Totul ± suntem guvernai,stpânii de marea Lui iubire.

V dai seama dumneavoastr ce se poate întâmpla dac Mântuitorul Dumnezeurefuz s ne mai iubeasc?! Pentru c suntem cu gânduri frumoase, nu vdescurajai niciodat, este omenete s greeti, îngerete s te ridici i

drcete s rmâi în groap!

Acesta-i timpul, nu amânai cu nici un chip pe mâine! Nu vreau s fac istorie întot ce vreau s v spun, dar vreau s v spun c este cel mai preios timp acum,dovada este c stm în picioare i c am venit cu râvn s împodobim aici cu

prezena noastr acest grozav de mare praznic!



Ne spune Mântuitorul c atunci vei trece de la moarte la via« Moartea-i orealitate, iadul de asemenea, v-am spus, Dumnezeu nu poate s fac un lucru, s-i calce cuvântul. A spus aa, aa va judeca! A aprut iadul care este cea maimare durere a lui Dumnezeu. V amintesc, s nu v îngrijorai, nici s vînspimântai. Sunt foarte convins c vei vedea la rscrucea cea din urm ceimportant a fost momentul acesta, prezena dumneavoastr aici.

Noi batem clopotele, ne luptm s fim prezeni, i nu vi se cere nimic decât atât:s fii prezent i s spui: ÄMaica Domnului, nu m lsa!³. Credei c e puin? Nue puin unde e dragoste desvârit. Acolo unde e dragoste desvârit totul esteposibil. Încercai s v iubii! V spun dragii mei, iubirea este criteriul

judecii de apoi. Nu facei pofta acestui drac, c iar spun: e cu neputin s numori dac dai în adevrata lui rutate, urâciune.

O feti mai mrioar a vzut un drac, nu în adevrata lui urâciune, i a preferat s mearg toat viaa cu picioarele goale pe jar decât s mai vad un drac!

E o realitate, atât de mult l-a sluit pcatul, lepdarea, urâciunea, i tot ceea ce afcut i face. Dar nu v speriai! Dumnezeu ne-a ascultat, ne-a dat înger pzitor,ne-a dat pe Maica Domnului, avem toate cetele de îngeri.



Un printe, îi citea ucenicul rugciunea, printele a fcut aa i a zis fratele: ÄCe e printe?³, ÄAi greit c am vzut îngerul dând din aripi!´ Orice gând îl iai-l duce la Dumnezeu c-i înger pzitor, nu doarme în post!

Avei îndrzneal, e tot ce v putem spune, pentru c avem multe de spus, pentruc în inimile noastre foarte pretenioase, aici nu mai e nevoie de multe, e nevoie demult [de calitate, intensitate, n.n.]! E nevoie de adâncime, de a tri acolo undesuntem!

E o mare bucurie pentru noi mânstirea de-aci, c suntei prezeni aici, i cu altecuvinte suntem una!

Nu v temei de judecat dac avei pe Dumnezeu i pe Maica Domnului! În noi st toat fericirea venic. Luai lucrurile aa cum sunt i încercai, frailor

încercai s v iubii! Dac nu se poate, cel puin s nu v omorâi, s nu vdumnii!

N-am alt termen, decât sta: Ä Moarte sau via!́ i m-au întrebat muli ce e viaai am rspuns: ÄViaa e moarte continu!³, pentru c e mereu jertf. Nuconteaz celelalte, ce spune lumea i ce latr dracul! C onteaz ce spune

Dumnezeu despre micarea inimii noastre.

V preuim sincer, noi ne rugm aici, chiar dac nu v intereseaz dar barem

s tii, ne rugm pentru toat lumea i sigur, pentru dumneavoastr acesta-isemnul material c suntei cu inima prezent. N-ai venit la praznicul dinTechirghiol, ai venit la un praznic ceresc sub oblduirea, mângâierea,bucuria, nespus de marea venicie fericit a Maicii Domnului!´

Printele Stniloae despre Maica Domnului:

³(«) Sfinii arat umanitatea lor deplin actualizat în Hristos prin iubirea ce oarat frailor lor, care este iubirea lui Hristos însuit de ei. Ei le arat aceastiubire prin rugciunile lor. Iar cei de pe pmânt îi manifest voina lor de a urca

spre actualizarea adevratei lor umaniti, prin cinstirea acordat celor ce au ajunsla inta umanizrii lor în Hristos. Mai unit cu Hristos decât toi sfinii, i deaceea mai presus de toi sfinii i îngerii, se afl Maica Domnului, ca cea care L-a purtat în pântece pe Fiul lui Dumnezeu zmislit i nscut din ea ca om i apoi

L-a purtat în brae ca prunc i a rmas unit cu El prin afeciunea omeneascsuprem pe care o triete o mam fa de fiul ei. Legtura ei cu Iisus este mai intim ca legtura oricrui sfânt cu El cci trupul Lui s-a format nemijlocit din



trupul ei, ea L-a purtat în brae, I-a privit neîncetat faa i ochii, L-a alptat i L-a iubit cu iubirea omeneasc culminant proprie unei mame, fiind identificatîntr-un anumit îneles cu Fiul ei. De aceea ³îndrznirea´ ei ctre El este mai mare ca a tuturor sfinilor i iubirea ei fa de noi se resimte de iubirea maxim

a lui Hristos fa de noi. Iconografia ortodox prezint pe Iisus luându-i la Adormirea ei sufletul înbraele Lui, inversând purtarea Lui ca prunc în braele ei. Iubirea Lui fa de eaeste tot atât de afectuoas ca i iubirea ei fa de El. Pruncul ajuns în plintatea

puterilor poart în braele Sale pe mama Lui rmas cu puteri mai împuinate. În persoana ei a simit i simte Iisus la maximum iubirea omeneasc fa de El i în afeciunea Lui fa de ea se include o afeciune fa de om în general, fa demamele umane i de iubirea lor pentru fiii lor.

În Maica Domnului avem în cer o inim de mam, inim care s-a topit cel mai mult pentru Fiul ei i a btut i bate ea însi la inima Lui pentru cauza Lui,care e mântuirea noastr, cci mântuirea nu e o chestiune de justiie, ci de iubireîntre Dumnezeu i oameni; iubire care din partea oamenilor a devenit fierbinte iculminant concentrându-se într-o inim de mam i manifestându-se prin ea.

Dumnezeu cel întrupat ine seama de aceast inim a Mamei, care a devenit Maica noastr, pentru c e Maica Lui. («)³

Sfântul Siluan Athonitul: Maica Domnului se întristeaz pentru cei care

pctuiesc³(«) Multe minuni i mile am vzut de la Domnul i de la Maica Domnului i nu pot s dau nimic în schimb pentru aceast iubire.

Ce a putea da Preasfintei noastre Stpâne pentru c nu s-a scârbit de mine în pcat, ci m-a cercetat i luminat cu milostivire? N-am vzut-o, dar Duhul Sfânt mi-a dat s o cunosc din cuvântul ei cel plin de har, i mintea mea se bucur i sufletul meu este atras spre ea cu atâta iubire, c i numai chemarea numelui ei e dulce inimii.(«)

Într-o zi, pe când eram un tânr frate sub ascultare, m rugam înaintea icoanei Maicii Domnului i rugciunea lui Iisus a intrat în inima mea i a început s serosteasc de la sine. Într-o zi ascultam în biseric o citire din prorocul Isaia, iar la cuvintele: ³ Splai-v i v vei curi ́ (Îs 1, 16), mi-a venit gândul: ³Poate c

Maica Domnului a pctuit vreodat, chiar i numai cu gândul³. i, lucruuimitor, în inima mea, deodat cu rugciunea, un glas mi-a spus lmurit ³M aica



Domnului n-a pctuit niciodat, nici mcar cu gândul³. Astfel, Duhul Sfânt adat mrturie în inima mea curia ei. Dar în timpul vieii ei pmânteti i în ea a

fost o oarecare nedeplintate i unele greeli, dar fr de pcat. Se vede aceastadin Evanghelie atunci când, întorcându-se de la Ierusalim, nu tia unde era Fiul ei i L-a cutat împreun cu Iosif vreme de trei zile [Lc 2, 44-46).

Sufletul meu se înfricoeaz i se cutremur când se gândete la slava Maicii luiDumnezeu. Mintea mea este slab i inima mea e srac i neputincioas, dar sufletul meu se bucur i e atras s scrie despre ea mcar un cuvânt. Sufletul meuse înspimânt de o asemenea îndrzneal, dar iubirea m împinge s nu ascundrecunotina mea fa de milostivirea ei.

Maica Domnului nu i-a aternut în scris gândurile, nici iubirea ei pentru Dumnezeul i Fiul ei, nici durerile sufletului ei în vremea rstignirii, pentru c

nu le-am fi putut nicicum înelege, cci iubirea Ei pentru Dumnezeu e mai puternic i mai arztoare decât iubirea serafimilor i a heruvimilor, i toate puterile cereti ale îngerilor i arhanghelilor sunt mute de uimire în faa ei.

Chiar dac viaa Maicii Domnului e ca învluit într-o tcere sfânt, Bisericii noastre Ortodoxe Domnul i-a dat s cunoasc c iubirea ei îmbrieazîntreaga lume i c, în Duhul Sfânt, ea vede toate noroadele de pe pmânt i,asemenea Fiului ei, îi este mil de toi i miluiete pe toi.

Ah, dac am ti cum iubete Preasfânta pe toi cei ce pzesc poruncile lui Hristosi cât îi este de mil i se întristeaz pentru cei ce nu se îndreapt. Am simit acest lucru pe mine însumi. Nu mint, spun adevrul înaintea feei lui Dumnezeu,

pe Care sufletul meu Îl cunoate: cu duhul am cunoscut-o pe PreacurataFecioar. N-am vzut-o, dar Duhul Sfânt mi-a dat s o cunosc pe ea i iubirea ei

pentru noi. Dac n-ar fi fost milostivirea ei, a fi pierit de mult, dar ea a vrut sm cerceteze i s m lumineze s nu mai pctuiesc. Ea mi-a spus: "Nu-i

frumos pentru Mine s m uit la tine s vd ce faci!" Cuvintele ei erau plcute,linitite i blânde, i ele au lucrat asupra sufletului meu. Au trecut de atunci mai mult de patruzeci de ani, dar sufletul meu n-a putut uita aceste cuvinte dulci i

nu tiu ce i-a putea da în schimb eu, pctosul, pentru dragostea ei fa demine, necuratul, i cum voi mulumi bunei i milostivei Maici a Domnului.

Cu adevrat, ea este Ocrotitoarea noastr la Dumnezeu i chiar i numai numele ei bucur sufletul. Or, tot cerul i tot pmântul se bucur de iubirea ei. Lucru minunati neîneles. Ea viaz în ceruri i vede neîncetat slava lui Dumnezeu, dar nu ne



uit nici pe noi, srmanii, i acoper cu milostivirea ei tot pmântul i toatenoroadele.

i pe aceast Preacurat Maic a Sa Domnul ne-a dat-o nou. Ea este bucuria i

ndejdea noastr. Ea este Maica noastr dup duh i, ca om, e aproape de noi dup fire i tot sufletul cretinesc e atras spre ea cu iubire".



Sfântul Siluan Athonitul - Despre Maica Domnului

Când sufletul e în iubirea lui Dumnezeu, cât de bune, cât de plcute i veselesunt atunci toate. Dar, chiar i în iubirea lui Dumnezeu sunt întristri i, cu cât emai mare iubirea, cu atât mai mari sunt i întristrile. Maica Domnului n-a

pctuit niciodat, nici mcar cu un singur gând, nici n-a pierdut vreodatharul, dar i în ea au fost mari întristri; iar când sttea lâng cruce, atunci

întristarea ei a fost nemsurat ca oceanul, i chinurile sufletului ei au fost neasemnat mai mari decât chinurile lui Adam la izgonirea din rai, pentru c i iubirea ei era neasemnat mai mare decât iubirea Lui Adam în Rai. i dac armas în via, e numai pentru c a întrit-o puterea Domnului, fiindc Domnul a vrut ca ea s vad învierea Lui i, dup înlarea Lui, s rmân pe pmânt spre mângâiere i bucurie apostolilor i noului popor cretin.

Noi nu ajungem la deplintatea iubirii Maicii Domnului i de aceea nu putemînelege pe deplin întristarea ei. Iubirea ei era desvârit. Ea iubea nemsurat de

mult pe Dumnezeul i Fiul ei, dar iubea cu o mare iubire i norodul. i ce n-a trit ea atunci când oamenii pe care-i iubea atât de mult i a cror mântuire o dorea pân la capt, au rstignit pe Fiul ei preaiubit?

Nu putem pricepe aceasta, pentru c în noi iubirea de Dumnezeu i de oameni emic.



Aa cum iubirea Maicii Domnului e nemsurat i neîneleas, aa i întristarea eie nemsurat i neîneleas pentru noi.

O , Fecioar Preacurat, Maica lui Dumnezeu, spune-ne nou, copiilor ti,cum iubeai pe Fiul i Dumnezeul tu când triai pe pmânt?C um se veselea duhul tu de Dumnezeu, Mântuitorul tu [Le 1, 47]?C um priveai faa Lui preafrumoas cu gândul c E l este C el pe C ruia îi

slujesc cu fric i dragoste toate puterile cereti? Spune-ne, ce simea sufletul tu când ineai în braele tale Pruncul minunat?C um L-ai crescut?C are au fost durerile sufletului tu când, împreun cu Iosif, L-ai cutat vreme de trei zile în Ierusalim?C e chinuri ai trit atunci când Domnul a fost dat spre rstignire i a murit

pe cruce?

Spune-ne, care a fost bucuria ta la înviere i cum tânjea sufletul tu dupînlarea Domnului?

Sufletele noastre sunt atrase s cunoasc viaa ta împreun cu Domnul pe pmânt,dar tu n-ai vrut s aterni aceasta în scris i ai învluit în tcere taina ta.

Multe minuni i mile am vzut de la Domnul i de la Maica Domnului i nu pot s dau nimic în schimb pentru aceast iubire.

Ce a putea da Preasfintei noastre Stpâne pentru c nu s-a scârbit de mine în pcat, ci m-a cercetat i luminat cu milostivire? N-am vzut-o, dar Duhul Sfânt mi-a dat s o cunosc din cuvântul ei cel plin de har, i mintea mea se bucur i sufletul meu este atras spre ea cu atâta iubire, c i numai chemarea numelui ei e dulce inimii.(«)

Într-o zi, pe când eram un tânr frate sub ascultare, m rugam înaintea icoanei Maicii Domnului i rugciunea lui Iisus a intrat în inima mea i a început s serosteasc de la sine. Într-o zi ascultam în biseric o citire din prorocul Isaia, iar la cuvintele: ³ Splai-v i v vei curi ́ (Îs 1, 16), mi-a venit gândul: ³Poate c

Maica Domnului a pctuit vreodat, chiar i numai cu gândul³. i, lucruuimitor, în inima mea, deodat cu rugciunea, un glas mi-a spus lmurit ³M aica

Domnului n-a pctuit niciodat, nici mcar cu gândul³. Astfel, Duhul Sfânt adat mrturie în inima mea curia ei. Dar în timpul vieii ei pmânteti i în ea a

fost o oarecare nedeplintate i unele greeli, dar fr de pcat. Se vede aceastadin Evanghelie atunci când, întorcându-se de la Ierusalim, nu tia unde era Fiul ei i L-a cutat împreun cu Iosif vreme de trei zile [Lc 2, 44-46).



Sufletul meu se înfricoeaz i se cutremur când se gândete la slava Maicii luiDumnezeu. Mintea mea este slab i inima mea e srac i neputincioas, dar sufletul meu se bucur i e atras s scrie despre ea mcar un cuvânt. Sufletul meuse înspimânt de o asemenea îndrzneal, dar iubirea m împinge s nu ascundrecunotina mea fa de milostivirea ei.

Maica Domnului nu i-a aternut în scris gândurile, nici iubirea ei pentru Dumnezeul i Fiul ei, nici durerile sufletului ei în vremea rstignirii, pentru cnu le-am fi putut nicicum înelege, cci iubirea Ei pentru Dumnezeu e mai

puternic i mai arztoare decât iubirea serafimilor i a heruvimilor, i toate puterile cereti ale îngerilor i arhanghelilor sunt mute de uimire în faa ei.

Chiar dac viaa Maicii Domnului e ca învluit într-o tcere sfânt, Bisericii noastre Ortodoxe Domnul i-a dat s cunoasc c iubirea ei îmbrieaz

întreaga lume i c, în Duhul Sfânt, ea vede toate noroadele de pe pmânt i,asemenea Fiului ei, îi este mil de toi i miluiete pe toi.

Ah, dac am ti cum iubete Preasfânta pe toi cei ce pzesc poruncile lui Hristosi cât îi este de mil i se întristeaz pentru cei ce nu se îndreapt. Am simit acest lucru pe mine însumi. Nu mint, spun adevrul înaintea feei lui Dumnezeu,

pe Care sufletul meu Îl cunoate: cu duhul am cunoscut-o pe PreacurataFecioar. N-am vzut-o, dar Duhul Sfânt mi-a dat s o cunosc pe ea i iubirea ei

pentru noi. Dac n-ar fi fost milostivirea ei, a fi pierit de mult, dar ea a vrut s

m cerceteze i s m lumineze s nu mai pctuiesc. Ea mi-a spus: "N u-i frumos pentru Mine s m uit la tine s vd ce faci!" Cuvintele ei erau plcute,linitite i blânde, i ele au lucrat asupra sufletului meu. Au trecut de atunci mai mult de patruzeci de ani, dar sufletul meu n-a putut uita aceste cuvinte dulci i nu tiu ce i-a putea da în schimb eu, pctosul, pentru dragostea ei fa demine, necuratul, i cum voi mulumi bunei i milostivei Maici a Domnului.

Cu adevrat, ea este Ocrotitoarea noastr la Dumnezeu i chiar i numai numele ei bucur sufletul. Or, tot cerul i tot pmântul se bucur de iubirea ei. Lucru minunati neîneles. Ea viaz în ceruri i vede neîncetat slava lui Dumnezeu, dar nu ne

uit nici pe noi, srmanii, i acoper cu milostivirea ei tot pmântul i toatenoroadele.

i pe aceast Preacurat Maic a Sa Domnul ne-a dat-o nou. Ea este bucuria i ndejdea noastr. Ea este Maica noastr dup duh i, ca om, e aproape de noi dup fire i tot sufletul cretinesc e atras spre ea cu iubire".



(fragment din Sfântul Siluan Athonitul ± ³Între iadul dezndejdii i iadul smereniei³)



Merinde duhovniceti pe calea postului de la Printele Sofronie. Postul MaiciiDomnului. Care e taina Nsctoarei de Dumnezeu i a celor care îi urmeaz?

Cuviosul Sofronie Saharov ne înva:

* ÄDumnezeu a slvit-o pe Maica Domnului i a pstrat-o în tcere. Taina Nsctoarei de Dumnezeu este taina tcerii. De aceea Dumnezeu nu i-a luminat peoameni pentru a vorbi despre viaa ei trupeasc. Biserica îns a slvit-o´.

* ÄC uvântul unui sfânt deschide mintea asculttorului i acest cuvânt poate fi o predic întreag³.

* Ä Descoperirea lui Dumnezeu nu este în vedenii, ci în înrâurireadumnezeiescului har, care se manifest gradual, treptat ́ .

* Ä Hristos a spus o dat un cuvânt, iar acest cuvânt rmâne venic. Înelegemasta i de la sfini. Au auzit o dat un cuvânt i l-au pstrat pentru toat viaa lor.Astfel înelegem i lucrarea cuvântului lui Dumnezeu´.

* ÄPentru ca cineva s fac misiune în mod ortodox trebuie s aib înuntrul lui

pe Duhul Sfânt. Dar trebuie s dein i cultura locului în care se gsete. Atunci se poate drui celorlali´.

* Ä Nimeni nu suport s convieuiasc cu un sfânt, deoarece cuvântul unui sfânt este arztor. Sfântul, cu toat viaa lui, urc spre cruce, se rstignete, iar omul care triete alturi de el nu suport aceast via rstignit³.



* ÄNu exist scrieri ale sfintelor femei. Asta nu se întâmpl pentru c ele ar fisfinte mai mici decât brbaii, i sunt chiar mai multe, îns femeile sfinte au o viaascuns, îi pot pstra viaa lor tainic. Maica Domnului a primit un mare har dela Dumnezeu. Nu avem nici o descoperire care s provin de la Maica

Domnului, dar tim c are un mare har, i Biserica îl simte, ea i toi cei ce i seroag³.

* ÄPrin urmare femeile nu au avut nevoie s conduc pastoral pentru a-idescoperi vieile. Toate cele care ne-au lsat câteva cuvinte de-ale lor erau btrâne.Dar i sfinii ar fi tcut i nu am fi avut nici o scriere de-a lor, dac nu ar fi fostnevoie de persoane responsabile, de pstori ai Bisericii, pentru a conduce turma.Testamentul lui Dumnezeu cu oamenii este înclinaia ctre Dumnezeu i chemareactre Acesta a fiecrui om. R spunsul acestei chemri este pzirea testamentului³.

* ÄCând a adormit Cuviosul Siluan, m-am simit orfan o sptmân, apoi amavut o alt simire´.

* ÄC ând cineva se roag din inim, la un moment dat i se poate da un cuvânt. Acest cuvânt nate alte cuvinte, astfel se deschide mintea omului, primete înelesul deplin al Sfintei Scripturi. Fiecare cuvânt descoperitor conine întregul îneles al Sfintei Scripturi³.

* ÄC ând cineva începe s triasc dup Hristos, atunci societatea îl exclude,îns atunci dobândete o alt comuniune, cci noi, cretinii, avem o altcomuniune, o alt societate, nu pierdem nimic nici din aceast lume³.

* ÄC ea mai mare ispit a mea, când m-am fcut monah, a fost atunci când atrebuit s-mi prsesc arta, pictura, deoarece consideram c prin art m-a fi

putut apropia de venicie. Venicia îns se apropie cu rugciunea, cu negareabogiei intelectului i în special cu vederea lui Dumnezeu³.

* ÄR mânerea i asceza în mnstire aduc experiene noi, aa încât monahul poat s rmân i în pustiu, altfel nu poate s valorifice pustiul. Când cineva fuge

ctre pustiu i îl chinuie gândul pentru ceva (tristeea fratelui), atunci acest gândnu-l va lsa niciodat linitit´.

* Ä Fecioria duhului vindec i fecioria pierdut a trupului. Ava Zosima, careavea i fecioria trupului i fecioria duhului, s-a plecat înaintea C uvioasei Maria E gipteanca, care a fost desfrânat de mic. Îns fecioria duhovniceasc pe care odobândise C uvioasa Maria E gipteanca o vindecase pe deplin³.



* ÄO valoare mult mai mare o are fecioria duhovniceasc, cci fecioriaduhovniceasc este împlinirea poruncii lui Hristos atunci când mintea omului selipete de Dumnezeu cu rugciune. Aceast feciorie duhovniceasc poate fi dobândit de toi, i de cei cstorii, i de cei necstorii. Monahii care nu aufecioria duhovniceasc sunt nefericii, cci nici nu nasc în zona fireasc, în zonatrupeasc, nici nu îi transfer existena în R ai³.

* ÄDac oamenii au tiina despre cum s se mântuiasc i o i reuesc, cum snu reuim noi, monahii, care avem tocmai acest scop, mântuirea?´

* ÄPentru ca o mnstire s creasc trebuie s aib duhovnicul, btrânul, stareuli închintori. Închintorii îi ajut pe monahi s-i slbeasc patimile lor, deoarecese druiesc, iubesc, se jertfesc. Este un mare folos atunci când, în fiecaresptmân, închintorul renate la mnstire´.

* ÄSfinii Prini fac deosebire între tristee, plâns i bocire. Plânsul esteevlavie. Uneori, omul care are plâns tresalt în suspine puternice, care nu sunt denatur psihologic, ci harismatic, duhovniceasc. Aceasta este plângerea. În

situaia aceasta este nevoie de pustiu, ca s nu aud nimeni plânsul cu hohote. Monahul atunci nu poate s rmân în mnstire, cci plângerea înmuletelacrimile´.

* ÄPrinii monahilor îneleg folosul druirii copilului lor lui Dumnezeu doar înclipa morii³.

* ÄNu trebuie nimeni s cear preoia, în timp ce schima monahal trebuie s ocear, deoarece monahismul este expresia pocinei³.

* ÄCând eram monah în Mnstirea Sfântul Pantelimon, nu am vrut s-mi treacdeloc prin gând hirotonia în diacon sau preot, nici nu am vrut s fiu propus lahirotonie. Atunci când egumenul mi-a propus hirotonia, atunci, în timpul slujbei,deoarece nu putea s-mi pun orarul, am fcut o micare cu mâna pentru a-i ajuta.Apoi asta m-a preocupat foarte mult. Nu cumva a existat în sinea mea dorina i s-a

manifestat în acest fel? Preoia are multe ispite. Când omul începe i continusingur, atunci nu poate s le depeasc³.

* ÄMartiriul în viaa monahal i, în general, în viaa cretin se gsete în cum poate cineva tri la msura vârstei lui Hristos´.



* ÄMnstirea, pentru a funciona bine, trebuie s aib un duhovnic cudiscernmânt SAU o organizare foarte bun, altfel se transform într-un sat devacan. Cuviosul Ignatie Briancianinov, în autobiografia sa, se plânge de duritateacu care a fost abordat de primul lui duhovnic, de primul lui stare. Astfel, i-a tiat

puterea rugciunii; de aceea stareul sau duhovnicul trebuie s fie atent la fii siduhovniceti sub toate aspectele. Un monah zicea: «Am o mare siguran despreceea ce spun, pentru c vorbesc din cuvântul printelui (duhovnic)».´

* ÄTrim ca i cum nu am avea în mintea noastr nimic i, atunci când neîntreab cineva, avem ce spune³.

* ÄUneori, odat cu predica, se poate slbi duhovnicete. Asta se întâmpl cândcineva vorbete de multe ori pe zi cu putere, cu intensitate³.

* ÄSfinii Prini, de obicei, nu vorbesc în amnunt despre csnicie sau soi.Când omul triete în pocin, gsete soluie la multe probleme. Când omul are fric lui Dumnezeu, atunci este luminat pentru a aborda i problemelespecifice vieii lui³.

* ÄOamenii vor da rspuns lui Dumnezeu pentru cuvântul spus oamenilor,cuvânt ce îi depete ca putere³.

* ÄTrebuie s vorbim atunci când situaia ne preseaz; atunci presm i noi peDumnezeu Cel venic i ne d cuvânt de libertate´.

* ÄTrebuie s cinstim libertatea celuilalt. Orice se întâmpl cu fora nu rezistnici în timp, nici în venicie³.

* ÄC ând duhovnicul gsete rspuns din partea cuiva, atunci îl iubete,deoarece se folosesc amândoi. De aceea, nu este ru s existe o dragoste specialîn duhul i o mulumire între duhovnic i ucenic³.

* ÄCând primim duhovnicul ca pe un dar al lui Dumnezeu sau când în

rugciune se nasc mulumirea i recunotina fa de Dumnezeu i fa deduhovnic, atunci îl iubim în duhul³.

* ÄCând cineva vrea s schimbe duhovnicul, întâi trebuie s cear binecuvântarea lui, i astfel va pleca în pace. S nu duc niciunde nici un reprosau s nu redea vreo fapt din trecut. Când se plânge, referindu-se la unele fapte,atunci diavolul primete putere asupra lui, în timp ce, dimpotriv, dac tace, toate



uneltirile diavolului sunt zdrnicite. La R evoluia francez, cineva a zis: «Dai-midoar o scrisoare a cuiva i îi voi lua gâtul», adic ar fi putut gsi orice pretext ca s-l omoare. De aceea, cel mai bun lucru pe care îi putem face în astfel de situaii estetcerea³.

* Ä Lucrarea duhovnicului este grea, deoarece trebuie s observe în mod foarteatent i foarte amnunit, cu mult discernmânt, greelile fiilor si duhovniceti.

Asta provoac împotrivire i nate ur ³.

* ÄCând vorbim despre lucruri pe care nu le cunoatem personal i care nedepesc, atunci ne situm în faa unui gard, unui zid care nu ne las nici s letrim³.

* ÄMoartea unui om nevinovat preschimb toat lumea în bine, deoarece

lucrarea omului nevinovat folosete întregii lumi i vindec nedreptatea³.

* ÄNu trebuie s facem fgduine lui Dumnezeu, îns, dac se întâmpl,trebuie s le i împlinim³.

* Ä L-au chemat odat pe Sfântul loan de Kronstadt s vindece un aa-zis paralitic, dar era o curs, deoarece voiau s-l omoare. C ând Sfântul Ioan a înelescursa, a zis: Fac-se, Doamne, dup cuvântul lor!», i aa-zisul paralitic adevenit cu adevrat paralitic. În continuare, Sfântul Ioan s-a rugat i omul s-a

fcut bine la loc. C el ce se preface bolnav este îngduit de Dumnezeu chiar sdevin bolnav³.

* ÄExist doar o mic diferen între megalomani i nebuni³.

* ÄOamenii detepi, dup dou sptmâni de rugciune i dup studiul unor texte patristice, sunt capabili s scrie o carte întreag despre rugciune i s icread c au cunoscut rugciunea³.

* ÄCând omul cunoate desftri pmânteti în art, atunci simte o mare

dezamgire i o mare amrciune. Asta se întâmpl deoarece omul îi lucreaz arta pentru a dobândi venicia, dar nu poate reui lucrul acesta într-o lucrareomeneasc. Sufletul îns cunoate c nu se gsete venicia în acea lucrare i deaceea sufer³.



* ÄC ând cineva primete un dar duhovnicesc, atrage, de obicei, invidiacelorlali i simte nevoia de a-l ascunde. Astfel, fr s îneleag, devine nebunîntru Hristos´.

* ÄTema nebuniei întru Hristos este o tem foarte delicat. Unii au svâritaceast lucrare pentru a-i ascunde bogia darurilor duhovniceti i pentru a nu

provoca invidia altor oameni³.

* ÄStarea psihologic trebuie transformat într-o lucrare duhovniceasc, în plâns. Exist o metod pe care cretinul trebuie s o cunoasc. Atunci când simim o ispit, din desconsiderare din partea oamenilor sau dintr-un atacnedrept, atunci inima se amrte din cauza nedreptii acesteia i îi facediverse gânduri, care influeneaz întreaga via. Rugciunea se oprete deîndat³.

* ÄMetoda terapiei este s lsm pe fratele care ne-a nedreptit i s cretemîn dialogul cu Dumnezeu, adic s spunem: Dumnezeul meu, eu sunt de vin,cci nu sunt vrednic s m iubeasc oamenii.» Atunci vin pocina i plânsul,ceea ce vindec starea psihologic negativ i o face duhovniceasc. Vedem astaîn viaa lui Hristos. Apostolul Petru L-a împiedicat pe Dumnezeu s peascspre cruce, iar El avea faa îndreptat ctre Ierusalim, ctre Golgota.

Rstignitorii Lui huleau, îns El avea mintea îndreptat ctre voia lui Dumnezeu i Se ruga Tatlui Su. Nu a deschis dialogul cu oamenii, ci dialogul

cu Dumnezeu. Astfel ne putem însntoi i vindeca i noi. Acesta este unul dinmodurile de lupt cu Dumnezeu´.

* ÄCartea Filocaliei cuprinde puine despre felul tiinific al rugciunii (metodatehnic), dar scrie multe despre atmosfera rugciunii i despre împlinirea

poruncilor lui Hristos. Unii apuseni traduc Filocalia numai în locurile în care sescrie modul tehnic al rugciunii i o prezint ca pe o yoga cretin ± asta este ogreeal³.

* ÄAmintirea morii, precum a fost trit de Prini i precum i vorbesc ei

despre ea, nu este doar o cunoatere exterioar a faptului c, la un moment dat, vor muri ² aceast cunoatere o au toi vârstnicii i o spun deseori ², ci este o stareharismatic, este o simire a morii interioare. Omul vede pustietatea sa interioardin harul lui Dumnezeu i existena patimilor. Cunoate faptul c Dumnezeu esteDumnezeul celor vii, îns el este duhovnicete mort, L-a pierdut pe Dumnezeu.Starea aceasta este trit de oamenii din Apus, de aceea i spun c Dumnezeu amurit. Nu Dumnezeu a murit, ci a murit omul pe calea ctre Dumnezeu³.



* ÄCând omul vede în har moartea sa interioar, atunci vede moartea în toat

zidirea i le simte pe toate moarte, vede peste tot doar moartea. Asta provoac omare durere, se preface în plâns i în cutarea Vieii, a Dumnezeului Celui viu, aînvierii proprii. Acesta este un dar, este un fapt duhovnicesc care nate rugciunea.Atunci când nu exist acest dar, atunci folosim fapte exterioare pentru simireamorii, precum imaginile cu morminte, oasele i altele³.

* ÄCretinismul este atât de mare, încât cineva poate refuza s-l cread, precums-a întâmplat dup învierea lui Hristos cu ucenicii care s-au închinat Lui, cei ce seîndoiser. Nu s-au îndoit din lipsa dragostei sau din necredin, ci din simirea uneiasemenea mreii. La a Doua Venire a lui Hristos, drepii vor fi foarte uimii, însi pctoii vor fi uimii. Primii, pentru c nu se ateptau s fie mântuii, iar ceilali,c nu se ateptau s fie osândii³.

* ÄDac amintirea morii curete pe om, cât de mult îl curete moartea, adicînrâurirea morii, atunci când asta se face în pocin?´.

* ÄToat viaa noastr o trim ca pe o judecat³.

* ÄVmile, despre care scriu Prinii, sunt simbolurile unei realiti. Prinii leîneleg în felul urmtor: dup cderea omului, sufletul se hrnete din trup, adicdin desftri materiale. Dup moarte îns aceste patimi trupeti, care au însufleit

sufletul pân atunci, nemaiexistând, din pricina separrii sufletului de trup, sufoc sufletul. Astea sunt vmile i iadul. Ava Dorotei spune c iadul este ca cineva s fie închis trei zile într-o camer fr mâncare, fr somn i fr rugciune. Astfel poate cineva înelege puin ce înseamn iad´.

* ÄCând omul dobândete amintirea morii, atunci înelege iraionalitateadobândirii i desftrii cu lucruri materiale³.

* ÄDrepii, la a Doua Venire, vor spune: «Când am fcut, Doamne, asta? Cândam fcut cealalt?» Nu vor ti ce bine au fcut, deoarece au trecut prin uscciunea

prezenei viei cu rbdare, cu credin, încrezându-se în cuvintele Sfintei Scripturi´.

* ÄRaiul este harul Împriei lui Dumnezeu. Dumnezeu trimite neîncetat harul Su i ne cheam la aceast via. Toi cei care Îl ignor pe Dumnezeu i

Îl îndeprteaz, la a Doua Venirea a S Îl vor vedea pe Dumnezeu pe Care L-auîndeprtat i se vor osândi. Cei care triesc de pe acum în Dumnezeu, atunci vor

fi atrai³.



* ÄAvem un Dumnezeu atât de bogat, de înalt, Care are un atât de mare har, i noi trim totui sraci« Ne întristm din te miri ce. E mare pcat! Ar trebui s

fim neîncetat bucuroi. Ar trebui ca viaa noastr s fie neîncetat o uimire de zi cu zi. Nu exist zi în viaa noastr în care Dumnezeu s nu ne dea o simire nou

a vieii celei venice³.

(din: Mitropolit Hierotheos Vlachos,³Cunosc un om în Hristos: Printele Sofronie de la Essex´, Editura Sophia, Bucureti, 2011)



Alexis Kniazev - Adormirea Maicii Domnului

Se poate oare afirma c liturghia marial bizantin care, efectiv, o aeaz pe MaicaDomnului într-o perspectiv eshatologic ofer i viziunea unei posibile înviericorporale anticipate a acesteia ? Anumite texte i realitatea liturgic pot oferiindicii în acest sens.

Absena total, constatat dintotdeauna, a moatelor Nsctoarei de Dumnezeu este primul i cel mai cunoscut indiciu: poate fi considerat o problem dogmatic.

Lipsa venerrii rmielor trupeti ale Maicii lui Hristos este specific tuturor liturghiilor, nu numai celei bizantine. La sfâritul secolului al IV-lea, SfântulEpifanie al Ciprului a declarat c nu tie nici dac Fecioara Maria era moart, nicidac nu era moart, nici unde i se afl mormântul . Se tie de asemenea c, înepoca lui Epifanie, cultul sfinilor, în special al mucenicilor, era strâns legat delocul unde-i aveau mormântul. Ulterior nu s-a mai pus problema, dei venerareamoatelor va rmâne mereu unul din elementele eseniale ale cultului sfinilor înBiseric. Or, dac în epoca care a urmat-o pe cea a Sfântului Epifanie s-a vorbitdespre mormântul sau chiar despre mormintele Fecioarei , nu a existat niciodat înBiseric o venerare recunoscut a moatelor Maicii de pe pmânt a lui Hristos.

Singura venerare recunoscut era cea a unor pri din vemintele Fecioarei;aceasta a dus la apariia unor srbtori precum Aducerea Vemântului

Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu în Vlaherne, înscris în calendarul liturgicbizantin la data de 2 iulie. Astfel de fapte constituie desigur un argument sensibilîn sprijinul doctrinei învierii cu trupul a Preasfintei Maici a lui Dumnezeu.



Al doilea indiciu al afirmrii acestei învturi în liturghia bizantin estereprezentat de o parte a imnografiei dedicate Adormirii Preasfintei Nsctoare de

Dumnezeu (15 august). Este vorba despre partea în care i-a gsit ecou întrebareaepiscopului palestinian Teoteknos de Livias, ale crui predici au fost descoperite i

publicate de printele Antoine Wenger . Teoteknos se întreba dac trupul teofor al celei care era Maica vieii putea sau nu s cunoasc stricciunea morii.

Astfel, o parte a imnografiei închinate Adormirii Maicii Domnului nu face decât s afirme c sufletul Mariei a fost primit dup moarte în slava cereasc i c,chiar dup ce a prsit acest pmânt, Maica Domnului nu a prsit Bisericavzut, continuând s mijloceasc pentru cei credincioi Fiului ei. Se poate citatroparul srbtorii:

ÄÎn naterea ta fecioria ai pzit, întru adormire lumea nu ai prsit, de Dumnezeu Nsctoare; mutatu-te-ai la via, fiind Maica Vieii, i cu

rugciunile tale mântuieti din moarte sufletele noastre.´

Dar, pe lâng aceast, se gsesc i alte lucrri imnografice influenate de ideile luiTeoteknos de Livias i de Sfântul Gherman al Constantinopolului (m. 733) ,Sfântul Andrei Criteanul (m. 760) i mai ales Sfântul Ioan Damaschin (m. 760)

prin cea de-a doua predic despre Adormirea Maicii Domnului. În cea de-a doua predic, Sfântul Ioan Damaschin reia relatarea evenimentului, aa cum eracunoscut în Biseric în epoca sa, cu detalii mai mult sau mai puin legendare, i îlfolosete pentru a proclama credina în învierea cu trupul a Maicii lui Hristos. Unexemplu de text care exprim aceast credin este condacul srbtorii:

Ä Pe Nsctoarea de Dumnezeu, cea întru rugciuni neadormit i întru folosinendejdea cea neschimbat, mormântul i moartea nu o au inut, cci pe MaicaVieii la via o a mutat, Cel ce s-a slluit în pântecele ei cel pururea

feciorelnic.´(Cosma de Maiuma)

Foarte semnificative sunt mrimurile canonului al 2-lea al srbtorii care preamrete înlarea cu trupul a Maicii Domnului :

ÄÎngerii s-au mirat vzând Adormirea Fecioarei. Cum se mut Fecioara de pe pmânt la cer?´

Din canonul lui Cosma se poate cita troparul al 4-lea, cântarea 1, iar din canonullui Teofan Graptos de la utrenia din 14 august, troparul 1 al cântrii a 5-a. Înviereacu trupul a Maicii Domnului este redat foarte expresiv i în canonul slav dinajunul srbtorii i în Acatistul slav închinat Adormirii Maicii Domnului .



Exist i al treilea indiciu, reprezentat de imensa cantitate de rugciuni de mijlocire pe care Biserica le adreseaz Maicii lui Hristos. Aceste rugciuni sunt mult mainumeroase decât cele care solicit ajutorul sfinilor, lucru care presupuneurmtoarele fapte:

a. Credina Bisericii în eficacitatea rugciunilor Maicii Domnului o prezint pe Maria mai aproape de Fiul ei i de oameni decât ceilali sfini, ceea ce ar puteas însemne c ea a revenit la via mai intens decât ceilali sfini.b. ÄAtotprezena´ Nsctoarei de Dumnezeu în liturgica i în rugciunea

Bisericii de Rsrit . Datorit cântrilor Nsctoarei de Dumnezeu i ale Crucii nsctoare, imnografia marial bizantin depete mult cadrul strict al srbtorilor mariale i apare chiar în oficierea sfintelor taine i a altor slujbe.

Exist multe srbtori mariale în cursul anului liturgic datorit înmulirii srbtorilor votive i srbtorilor legate de cultul icoanelor. De asemenea, exist

multe rugciuni adresate Fecioarei atât în evlavia liturgic, cât i în evlavia personal. Rezult c Maica lui Hristos este mai mult decât prezent în toateacoluiile, în toate slujbele publice sau particulare. Aceast Äatotprezena´ poate

fi de asemenea expresia credinei într-o nou via dincolo de mormânt, infinit mai mrea i mai intens, care te duce pur i simplu cu gândul la înviere.c. Interveniile miraculoase, totdeauna numeroase, totdeauna posibile aleFecioarei în viaa Bisericii i a credincioilor. Tocmai am menionat înmulireasrbtorilor datorate evlaviei fa de Maic Domnului alturi de srbtorileistorice, legate de evenimentele istoriei mântuirii. Lista acestor srbtori

închinate Maicii Domnului nu este închis. Aceasta arat, o dat în plus, c,dup Adormire, Maica lui Hristos este foarte vie i apropiat de oameni.

Trebuie menionat în sfârit al patrulea indiciu oferit de liturghie. Este vorba deslujba înmormântrii Fecioarei, numit ÄProhodul Preasfintei Nsctoare deDumnezeu´ . Aceast slujb amintete prin structura ei de slujba înmormîntrii luiHristos, oficiat în Sâmbta Mare. Varianta ierusalimitean, mai veche, esteoficiat în 14 august la Ghetsimani, fiind legat de srbtoarea Adormirii Maicii

Domnului. C u ocazia acestei slujbe, epitaful Fecioarei, aezat în mijlocul bisericii,rmâne acolo pân în 24 august, ultima zi a srbtorii. Varianta rus, oficiat

iniial în marile mnstiri, e rspândit astzi i în bisericile parohiale. Este multmai elocvent decât slujba de la Ghetsimani în privina proclamrii învierii MaiciiDomnului; se oficiaz dup 15 august, deoarece învierea Nsctoarei de Dumnezeua fost recunoscut la trei zile dup punerea ei în mormânt, potrivit scrierilor apocrife. Ca i utrenia din Sâmbta Mare, slujba rus are strofe cu tropareintercalate între versetele Ps. 118. Aceste tropare exprim mirarea credincioilor înfaa tainei înmormântrii i a învierii celei care este Maica Vieii. Urmeaz imnele



de binecuvântare care proclam triumfal învierea cu trupul a Nsctoarei deDumnezeu, aa cum imnele de binecuvântare din Sâmbta Mare afirm învierea luiHristos.

Acestea sunt indiciile liturgice ale existenei în Biserica bizantin a învturiidespre învierea cu trupul a Maicii de pe pmânt a lui Iisus Hristos. Ce spuneteologia ortodox ? Teologii rui din secolul al XX-lea ² Bulgakov pe de o parte,Florovsky i Lossky pe de alta ² consider învierea Maicii Domnului o dogmrevelat. Teologii greci au rezerve . R ezerva se explic într-o anumit msur prinreticena ortodox fa de Imaculata Concepie, proclamat de papa Pius IX dogmde credin catolic în anul 1854, iar de papa Pius XII temei teologic al dogmeiînlrii în anul 1950.

R eamintim c, pentru teologii ortodoci care admit învierea cu trupul a Maicii

Domnului, aceast înviere nu poate fi decât efectul învierii lui Hristos i consecinamaternitii ei divine. Alt motiv al opoziiei ortodoxiei la aceast doctrin catoliceste lipsa lui semper care trebuie s însoeasc ² potrivit Sfântului Vinceniu deLerin ² orice dogm revelat. într-adevr, aceast doctrin pare s fi fost înîntregime ignorat de Biseric de-a lungul primelor patru sau cinci secole aleistoriei sale. La aceasta s-ar putea rspunde totui c absena moatelor Maicii luiHristos în aceast perioad i mai târziu este un argument a silentio putând inelocul lui semper.

Dar a sosit momentul s revenim la apropierea pe care o face imnul acatist întrePmântul Fgduinei i Maica de pe pmânt a lui Iisus Hristos. Fr s se

pronune definitiv asupra învierii cu trupul a Nsctoarei de Dumnezeu ca despre odogm revelat (fapt ce trebuie lmurit pe cale sinodal ² sinodul se cuvine s ofac dac, într-o zi, venerarea Maicii Domnului este pus, într-un fel sau altul, subsemnul întrebrii), se poate afirma chiar de pe acum c Biserica a pus efectiv înlegtur imaginea pe care o are despre Maica Domnului cu ateptarea eshatologic.

Manologia i eshatologia sunt termeni corelai, cum sunt ecleziologia ieshatologia ori ecleziologia i mariologia. Nsctoarea de Dumnezeu este însi

imaginea Bisericii. Or, Biserica, fiind Trup al lui Hristos i Templu al Sfântului Duh, poart în ea eshatologia împlinit. Aadar, Nsctoarea de Dumnezeu,adevrata Maic a lui Dumnezeu în care s-a întrupat Logosul divin conceput de

Sfântul Duh, Maica fecioar înainte, în timpul i dup natere, este personificarea Bisericii atât în taina sa, cât i ca Maic a credincioilor. Ea esteimaginea eshatologic a Bisericii, care o venereaz ca atare în rugciunea ei i



vede în ea un semn al împriei ce va s vin, semn vestitor al pmântului nousub ceruri noi.

(Din ÄMaica Domnului in Biserica ortodox´ de Alexis Kniazev , Editura

Humanitas 1998)



Adrian Cocoil - Adormirea Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului este srbtoarea în amintirea zilei în care FecioaraMaria i-a dat obtescul sfârit. Este prznuit de ortodoci i catolici în fiecare an,

pe data de 15 august. Despre Adormirea Maicii Domnului nu avem informaii înSfintele Evanghelii, ci numai în Tradiia Bisericii. Potrivit acestei Tradiii, Maica

Domnului a fost întiinat printr-un înger de mutarea ei din aceast via.

Aceeai Tradiie spune c Apostolii, aflai în acel moment în diferite zone alelumii, au fost adui pe nori pentru a fi prezeni la acest eveniment. Prin pronia

divin, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, sosind trei zile mai târziu. A cerut s se deschid mormântul Maicii Domnului pentru a-i srutamâinile acesteia, dar intrând în mormânt, l-a aflat gol. Acest mormânt a fost identificat în Ierusalim, cu toate c sunt persoane care afirm c Maria ar fi murit la E fes, locul unde a petrecut muli ani dup Înlarea Domnului.



Adormirea Maicii Domnului în învtura ortodox i romano-catolic

Biserica Ortodox înva c Fecioara Maria s-a nscut cu pcatul strmoesc i

a primit iertare de acest pcat în momentul în care a acceptat s-L nasc pe Hristos.

Biserica R omano Catolic vorbete de Imaculata Concepie, o dogm primit decatolicism în anul 1854, prin care afirm c Fecioara Maria s-a nscut fr pcatulstrmoesc.

Biserica Ortodox nu a acceptat aceast învtur, motivând c dac Fecioars-ar fi nscut fr acest pcat, firea ei ar fi fost alta decât cea a tuturor oamenilor. Iar dac ea ar fi druit Cuvântului o alt fire decât cea pe care noi o

avem, firea uman a lui Hristos nu ar mai fi transmis nimic firii noastre. Împotriva unei învturi de acest gen, Sfinii Prini au afirmat c Hristos amântuit ceea ce a asumat, iar ceea ce nu este asumat nu este mântuit.

Biserica R omano Catolic, afirmând c Fecioara Maria s-a nscut fr pcatulstrmoesc, ne face s credem c învierea i înlarea sa la cer se datoreazmeritelor sale i nu deplinei uniri cu Hristos.

Ortodoxia înva c aceast mutare sau ridicare, este un act al Fiului. Ea nu a

mai ateptat învierea obteasc, pentru c însi Viaa S-a slluit în ea. Dar Maica Domnului a murit în virtutea legii omeneti i s-a înlat prin Hristos. Ea"este fptura în care Dumnezeu este de pe acum totul în toate", dup cum spune

printele Stniloae.

Adormirea Maicii Domnului în iconografie

În icoana Adormirii Maicii Domnului, Fecioara Maria este reprezentat stândîntins pe pat, în mijlocul Apostolilor, în vreme ce Hristos primete în braesufletul Maicii Sale, simbolizat printr-o figur mic de copil îmbrcat în alb.

Deasupra acestei scene, Maica Domnului este aezat pe tron într-o mandorl pecare îngerii o poart spre ceruri, reprezentare care vine s întreasc i mai multÎnlarea sa la ceruri.



În unele icoane, momentul sosirii miraculoase a Apostolilor, adunai "de lamarginile pmântului, pe norii cerului " (Condac, glas 2), este înfiat în partea

de sus, în cer.

Scena cu Antonie, evreul care s-a apropiat de patul funerar al Maicii Domnului, cugândul de a-l rsturna, apare în majoritatea icoanelor Adormirii. Potrivit Tradiiei,când acesta a pus mâna pe pat, un înger i-a tiat amândou mâinile " fr de vesteodat cu orbirea i s-au tiat i mâinile ce au rmas lipite de pat..." (AcatistulAdormirii, condac 4).



Fecioara Maria "L-a introdus pe Dumnezeu în familia oamenilor. Ea L-a ajutat

pe Dumnezeu s Se fac om i s poat pentru noi a muri i a învia ..." (Arhim. Benedict Ghius)



Rzvan Codrescu ± Adormirea Maicii Domnului i cultul marianic

Maica Domnului (Grecia, sec. XVI)

Cultul marianic

Biserica Ortodox o preacinstete din vechime pe ³ Preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, mrita Stpâna noastr de Dumnezeu Nsctoare i purureaFecioara Maria´ ca pe cea care este ³mai cinstit decât Heruvimii i mai slvit

fr de asemnare decât Serafimii ́ , adic mai presus de toate celelalte fpturi; nudoar de cele vzute, dintre care s-a ivit, dar i de cele nevzute, între carevenicete. Iubirea i evlavia fa de Sfânta Fecioar st în inima însi a tririi ortodoxe, înclzind i însufleind întreg trupul Bisericii. Ea apare pretutindeni ± în slujbe, în rugciuni, în icoane. Aceasta nu înseamn nicidecum o ³divinizare´ aei, ci doar o cinstire (venerare) aparte ( prea-cinstire sau supra-venerare), mai

prejos de adoraia (latria) adus lui Dumnezeu, dar mai presus de cinstirea(venerarea) adus Îngerilor i Sfinilor.

Un cretinism fr cultul Nsctoarei de Dumnezeu este întru totul strin de duhulBisericii (de altfel, adepii protestantismului i urmaii lor, sectanii, se deosebesccel mai mult de Ortodoxie - dar i de Catolicismul schismatic - tocmai prin aceeac refuz cu înverunare cultul Fecioarei i al Sfinilor).



Desvârita unire în Hristos a divinului cu umanul st în strâns legtur cusfinirea i proslvirea firii noastre omeneti, creia Maica Domnului îi este temeii icoan. Biserica nu separ niciodat pe Maic de Fiu, ³ pe aceea care a întrupat de Acela Care S-a întrupat ́ . Pe de alt parte, Dumnezeu n-a voit ca întruparea sfie o siluire a firii noastre, ci a voit ca aceast fire s consimt de bunvoie laaceasta, prin glasul celei mai curate fiine omeneti, care a rspuns îngeruluivestitor: ³ Iat roaba Domnului. Fie mie dup cuvântul tu!´ ( Luca 1, 38). AtunciDuhul Sfânt a pogorât i a rmas asupra ei: ³ Buna Vestire a fost CincizecimeaFecioarei ́ .

Maica Domnului reprezint, totdeodat, rscumprarea i plintatea feminitii,reunind în chip tainic maternitatea i fecioria. Dac prin femeie ( E va) a intrat

pcatul în lume, tot prin femeie ( Maria) a venit în lume mântuirea. Aa cum lui

Hristos I s-a spus ³Noul Adam´, Maicii Domnului i s-a spus ³Nou E v´.

Dar legtura dintre Maic i Fiul ei nu se mrginete doar la momentul zmislirii fecioreti (prin "umbrirea" de ctre Duhul) sau al naterii frstricciune (fecioar fiind înainte de natere, în natere i dup natere); ea avegheat cu smerenie drumul Lui pmântesc, între staulul din Betleem i înlarea din Betania; a luat parte la întemeierea Bisericii apostolice, iar ³adormind´, a fost ridicat în chip minunat la ceruri, ca maic duhovniceasc aumanitii înnoite prin Hristos (cf . i Ioan 19, 26-27).

Adormirea Maicii Domnului (Grecia, sec. XVI)



Adormirea Maicii Domnului în Sfânta Tradiie

Când Hristos a gsit de cuviin ca maica Sa s se mute de pe pmânt la cer,Preacurata a fost vestit cu 3 zile înainte de ctre Arhanghelul Gavriil: ³ Acestea

zice Fiul tu: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta,ci primete cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaa cea nemuritoare´.

Primind aceast ³a doua Bun Vestire´, Maica Domnului i-a adunat în preajm petoi cei apropiai, întiinându-i de ce avea s se petreac, rânduindu-i toate celespre înmormântare i zicând: ³Fac-se cu mine voia Fiului i Dumnezeului meu´.Apoi a adormit în pace.

Icoana ortodox a Adormirii ne-o înfieaz pe Nsctoarea de Dumnezeuîntins pe un pat, cuprins de un somn senin; apostolii se prosterneaz în jur,

iar Hristos, în mijloc, circumscris în nimbul luminos al slavei Sale, îi inesufletul în palme.

Tradiia spune c apostolii au venit în chip minunat de pe unde se aflau,strbtând vzduhul cu iueala gândului, ca s-i ia rmas bun i s-i veghezestrmutarea.

Petrecui de cântece îngereti i de mare alai cinstitor, ei i-au pus trupul înmormânt, la Ghetsemani, veghind acolo vreme de 3 zile, neîmpcai de a trebui sse despart de dânsa. Apoi, deschizând mormântul, pentru ca i Toma, care nufusese de fa la vreme, s se închine trupului preasfânt, ei s-au minunat aflândmormântul gol, doar cu giulgiul rmas drept mrturie.

Dup o alt versiune a Tradiiei, trupul Fecioarei ar fi fost rpit la cer chiar dinmâinile apostolilor Petru i Pavel, iar linoliul cu trupul celei adormite a mai pututfi vzut o vreme plutind pe nori.

Multe minuni s-au petrecut cu acel prilej, printre care i cea a iudeului necredincioscare, voind s rstoarne nslia, s-a pomenit cu braele retezate din umeri, iar apoi,

cindu-se i atingându-se de patul Maicii Fecioare, s-a vindecat pe loc i i-a adus pe muli la credin.

Ca i Fiul odinioar, Maica Domnului s-a mutat la cer cu trupul ei feciorelnic,iar acolo mijlocete neîncetat pentru oameni în faa lui Dumnezeu, cu Îngerii i cu Sfinii.



Adormirea Maicii Domnului (Biserica Sfintei Mnstiri Christiana, Bucureti)

Adormirea Maicii Domnului în iconografia ortodox

În R srit, conform vechilor erminii (manuale de pictur bisericeasc), AdormireaMaicii Domnului (zugrvit în biserici pe peretele de Apus al naosului) esteînfiat astfel: în planul central se afl patul pe care st întins cea adormit,cu mâinile încruciate pe piept, iar în spatele patului se afl Hristos în mandorla

(nimbul, aureola) slavei Sale, încadrat de îngeri i inând în brae sufletul maicii Lui, reprezentat în chip de prunc înfat.

Asistena este alctuit, de regul, din sfini ierarhi liturghisitori, îmbrcai în polistavrion (vemânt cu multe cruci) i inând în mâini Sfintele Evanghelii, apoidin cei 12 apostoli, cu expresii de jale adânc (Petru i Pavel stau cel mai aproape,aplecai la cele dou capete ale patului) i din femei bocitoare (în stânga, într-un

plan mai îndeprtat). Apostolii (iar uneori i ierarhii) sunt reprezentai fr aureoleîn jurul capetelor, ca s se disting astfel mai bine aureolele Maicii Domnului i ale

personajelor cereti. Uneori apare mai mic, în planul apropiat, un om cu mâiniletiate de sabie îngereasc: este evreul fanatic consemnat de tradiie (care s-ar finumit Jehonias). Cum îns s-a constatat c aceast apariie anecdotic tinde sabat atenia privitorilor de la chipurile eseniale ale compoziiei, reprezentarea luia fost prsit de cei mai muli iconografi bizantini. Compoziia este strjuit pelaturi de dou cldiri (reprezentând, poate, Sinagoga i Biserica, templul LegiiVechi i templul Legii Noi). Fr baz scripturistic, iconografia e îns aici în



acord cu imnografia, mai ales cu svetilna în care se cânt (de Adormirea MaiciiDomnului, dar i în postul de 2 sptmâni care o precede): ³ Apostoli, de lamargini adunându-v aici, în satul Ghetsimani, îngropai trupul meu. i Tu,Fiule i Dumnezeul meu, primete duhul meu´.

Maica Domnului din Vladimir (sec. XII)



Axioane de cinstire a Maicii Domnului la marile praznice bisericeti

La Învierea Domnului: Îngerul a strigat celei pline de dar: Curat Fecioar,bucur-te, i iari zic: bucur-te, cci Fiul tu a înviat a treia zi din mormânt!

Lumineaz-te, lumineaz-te, Noule Ierusalime, cci slava Domnului peste tine-arsrit! Salt, salt acum i te bucur, Sioane! Iar tu, Curat Nsctoare de

Dumnezeu, veselete-te întru învierea Celui nscut al tu!

La Înlarea Domnului: Mrete, suflete al meu, pe Hristos, dttorul de via,Cel ce S-a înlat de pe pmânt la cer. Pe tine, Maica lui Dumnezeu, cea mai

presus de minte i de cuvânt, care ai nscut negrit sub ani pe Cel fr de ani,credincioii, cu un gând, te fericim.

La Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile/Cincizecimea): Bucur-te, Împrteas

Maic, slava fecioarelor! C toat gura cea limpede i bine gritoare, vorbind,nu te poate cânta cum se cuvine; i se întunec toat mintea a cunoate natereata. Pentru aceasta, cu un gând, pe tine te slvim.

La Adormirea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mare): Neamurile toate te fericesc pe tine, una, de Dumnezeu Nsctoare! Biruiescu-se hotarele firii întrutine, Curat Fecioar, ceea ce eti dup natere fecioar i dup moarte ± vie.

Mântuiete pururea, Nsctoare de Dumnezeu, motenirea ta!

La Înlarea Sfintei Cruci: Rai de tain eti, Nsctoare de Dumnezeu, care ai odrslit, nelucrat, pe Hristos, întru care lemnul Crucii, cel de via purttor, pe

pmânt s-a sdit. Pentru aceasta, acum înlat fiind [lemnul Sfintei Cruci],închinându-ne lui, pe tine te mrim!

La Naterea Domnului: Mrete, suflete al meu, pe cea mai cinstit i mai preamrit decât otile cele de sus! Tain strin vd i preamrit: cer fiind petera, scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea slluire, întru care S-a culcat Cel Neîncput, Hristos Dumnezeu, pe Care, ludându-L, Îl mrim!

La Botezul Domnului: Mrete, suflete al meu, pe Cel ce în Iordan de la Ioan aluat Botezul! Nu se pricepe toat limba a te luda dup vrednicie i se întuneci mintea cea mai presus de lume, a te cânta pe tine, cea de Dumnezeu

Nsctoare. Îns fiind bun, primete credina, cci tii dragostea noastr ceadumnezeiasc; c tu cretinilor eti folositoare i pe tine te mrim.



La Buna Vestire: Binevestete, pmântule, bucurie mare! Ludai, ceruri,mrirea Dumnezeului nostru! Ca de un sicriu însufleit al lui Dumnezeu,nicicum nu se atinge mâna necredincioilor, iar buzele credincioilor, frtcere, precum glasul îngerului cântând cu bucurie, s strige Nsctoarei de

Dumnezeu: Bucur-te, ceea ce eti plin de har, Domnul este cu tine!



Constantine Cavarnos - Adormirea Maicii Domnului în iconografie

Adormirea Maicii Domnului se prznuiete pe 15 august dup un post de dousptmâni. Srbtoarea aceasta este una dintre cele mai îndrgite praznice ale

popoarelor ortodoxe de pretutindeni.

În iconografia tradiional scena Adormirii este descris astfel: C âte o cldire în

dreapta i în stânga icoanei. În mijlocul planului frontal se afla Maica Domnuluiîntins pe un pat, adormit cu mâinile încruciate pe piept. La capul Maicii

Domnului se afl Sfântul Apostol Petru, aplecat, inând în mâini o cdelni itmâind. În partea opus st Sfântul Apostol Pavel, tot aplecat, privind la Maica

Domnului, cu mâna dreapt întins ctre ea într-un gest care exprim adâncevlavie. Jalea se citete pe fa amândurora.



Lâng fiecare dintre cei doi mai sunt ali cinci apostoli, cu expresii pline detristee. În spatele patului, la mijloc, se afl Hristos într-o mandorl a slavei. E steîncadrat de îngeri, i, puin mai departe, de sfinii ierarhi în veminte liturgice. Încaptul din stânga se afl femei plângând. Hristos ine cu amândou mâinile

sufletul mamei Sale sub forma unui prunc înfat. E l i Maica Domnului ± atât trupul cât i sufletul ei ± sunt reprezentai cu aureole; la fel i îngerii. Apostolii iierarhii sunt reprezentai fr aureole, pentru a se scoare în eviden chipurile

Mântuitorului i Maicii Domnului. Din acelai motiv, îngerii - feele, aureolele ivemintele - sunt pictai în culori pale.

Ierarhii, care se recunosc datorit crucilor mari de pe vemintele lor, in deschiseSfintele E vanghelii. Numele lor nu sunt incrise. Dup Dionisie din Fuma, ei sunt Sfinii Dionisie Areopagitul, Ierotei i Timotei. Kontoglu îl adug i pe Sfântul

Iacov. Cu privire la reprezentarea sufletului Maicii Domnului ca prunc înfat,

trebuie spus c este zugrvit astfel pentru a simboliza faptul c, atunci când amurit, duhul ei s-a nscut la o nou via, la viaa cereasc. În unele icoane vechiSfinii Apostoli apar purtând patul pe care se afl întins trupul Maicii Domnului,evident într-o procesiune de îngropare. Îi întâlnim astfel, de exemplu, în fresca desecol XIV de la Decani, Serbia.

Uneori apare în planul apropiat un om care are amândou mâinile tiate de unînger cu sabia. Dup Leonid Uspensky acest om, Athon, a fost un evreu fanaticcare a îndrznit s se ating de patul Maicii Domnului. El adaug c acest detaliueste "apocrif´. Kontoglu ofer o explicaie oarecum diferit. El spune c omul eraun evreu evlavios pe nume Jehonias, care a fost pedepsit de înger pentu c a vrut serstoarne trupul sfânt. Acest element nu numai c este c este lipsit de importan,dar i distrage. Abate atenia de la Maica Domnului, de la Hristos i de la ceilalisfini. Nu se întâlnete în icoanele perioadei bizantine; i nici Kontoglou nu afolosit acest element.



Inscripia icoanei este: "Adormirea Maicii Domnului". Icoana Adormirii nu se bazeaz pe relatri scripturistice, pentru c acestea nu exist, ci pe Sfânta Tradiie.Este în acord cu imnografia Bisericii, în special cu svetilna care se cânt în ziua de15 august i în cele paisprezece zile care o preced. Acest imn spune: " Apostoli dela margini, adunându-v aici, în satul Ghetsimani, îngropai trupul meu; i Tu,Fiule i Dumnezeul meu, primete duhul meu."

Dei nu se spune nimic despre adormirea prea Sfintei Fecioare în Noul Testament,termenul utilizat în icoan pentru a-i denumi adormirea, koimesis este folosit înEvanghelia dup Ioan când se vorbete despre moartea lui Lazr. Aici citim cdup moartea lui Lazr, Iisus le-a spus ucenicilor´ ,, Lazr, prietenul nostru, aadormit; M duc s-l trezesc. Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dac a adormit, seva face bine. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau c vorbetedespre somn de odihn. Atunci Iisus le-a spus lor pe fa: Lazr a murit ,, (În. 11,11-14).



Forma verbal a lui koimesis se folosete în Faptele Apostolilor când se vorbetedespre moartea lui tefan, primul mucenic. În capitolul al aptelea din FapteleApostolilor ni se spune c, pe când mulimea arunca în el cu pietre, el L-a chemat

pe Dumnezeu i a spus " Doamne, Iisuse, primete duhul meu ! i, îngenunchind,

a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor pcatul acesta !

i zicând acestea, a adormit ( ekoimethe) (Fapte 7, 59-60).

Cu privire la folosirea termenului koimesis în Noul Testament pentru a denumi"odihna" i "moartea´, koimesis este corect preluat în inscripia greceasc a icoaneiAdormirii Maicii Domnului.

Ghetsimani, locul unde cântarea spune c s-au adunat Sfinii Apostoli pentruînmormântarea trupului sfânt al Maicii Domnului, estc menionat în Evangheliadup Matei ( 26, 36) i în cea dup Marcu (14, 32) i mai exist o aluzie la el înEvanghelia dup Ioan (18, l-2). Ioan se refer la grdina Ghetsimani i spune cIisus mergea adesea acolo cu ucenicii Si.

Adunarea apostolilor în jurul Maicii Domnului la Adormirea ei se leag de unmoment precedent, de adunarea lor, impreun cu ea, dup Înlarea lui Hristos. În

primul capitol din Faptele Apostolilor citim urmtoarele: " Atunci ei (apostolii) s-au întors la Ierusalim de la muntele ce se cheam al Mslinilor, care esteaproape de Ierusalim .... i când au intrat, s-au suit în încperea de sus, unde seadunau de obicei: Petru i Ioan i Iacov i Andrei, Filip i Toma, Bartolomeu i



Matei, Iacov al lui Alfeu i Simon Zelotul i Iuda al lui Iacov. Toi acetia, într-un cuget, struiau în rugciune împreun cu femeile i cu Maria, mama lui

Iisus i cu fraii Lui." (Fapte 1, 12-14).

Acest pasaj arat c între Sfinii Apostoli i Maica Domnului a existat o legturstrâns: se întâlneau cu ea din timp în timp, se rugau împreun i îi purtau o adâncevlavie. Aceast legtur strâns a început la R stignirea Domnului, când PreaSfânta Fecioar i ucenicul Ioan stteau lâng Cruce, iar Iisus i S-a adresat maiîntâi ei, apoi ucenicului Su. Hristos "a zis mamei Sale: ÄFemeie, iat fiul tu!'

Apoi a zis ucenicului: "Iat mama ta !" i din ceasul acela ucenicul a luat-o lasine" (În. 19, 27-28).

În reprezentarea mural, mozaicul sau pictura care înfieaz Adormirea esteexecutat pe peretele de apus al naosului, deasupra trecerii spre pronaos. Ea

amintete privitorilor, în timp ce pleac din biseric, de adormirea MaiciiDomnului i de propria moarte i de viaa ce va s vin.

Icoana se întâlnete astfel în bisericile principale ale mnstirilor i schiturilor dinMuntele Athos i în numeroase biserici de pretutindeni, bizantine i postbizantine.



Teodor Danalache - Mormântul Maicii Domnului din Ierusalim

Mormântul Maicii Domnului din Ierusalim este unul dintre cele mai iubite locuridin ara Sfânt. Pe lâng multe alte minunate locuri, precum Sfântul Mormânt,

Biserica Naterii Domnului, Biserica Înmulirii Pâinilor i a Petilor, BisericaSfântul Arhanghel Gavriil, cretinii vin cu mare bucurie i în acest loc

binecuvântat de Dumnezeu, spre a se ruga Maicii Domnului. Biserica de peMuntele Mslinilor se afl doar în grija ortodocilor, spre deosebire de multealtele, împrite între mai toate ramurile cretine.

Aezat în Valea lui Iosafat, la poalele Muntelui Mslinilor, biserica zidit pelocul unde a fost înmormântat, pentru scurt timp, Maica Domnului, este obiseric semi-ingropat, în form de cruce, în care se ajunge coborând o serie detrepte din lespezi de piatr. Biserica este spat în piatr. Peste drum de aceastase afl Biserica Tuturor Naiunilor - Biserica Agoniei i Grdina Ghetsimani, iar

imediat în partea dreapt a intrrii, din aceeai curte, se afla Petera Ghetsimani.

În adâncul pmântului, în Mormânt, rostim i noi cuvintele rmase de la PrinteleIoanichie Blan: "Iat-ne jos, în biserica de pe mormântul Maicii Domnului.

Aici, în adâncul pmântului, a fost aezat trupul Fecioarei Maria, care s-aînvrednicit s poarte în brae pe Hristos, Viaa noastr! Aici, în satul Ghetsimani, s-au adunat Apostolii de la marginile pmântului s petreac la



mormânt pe Maica Vieii! Aici, Sfântul Apostol Toma, ajungând mai târziu, n-amai aflat trupul Maicii Domnului în mormânt. Aici s-a smerit "roaba

Domnului", cea mai sfânt dintre mame, cea mai curat dintre fecioare, MaicaVieii, mijlocitoarea lumii, mângâierea mamelor, sprijinul fecioarelor, întrirea

srmanilor i acoperitoarea clugrilor i a tuturor cretinilor!"

De ce se crede c Mormântul Maicii Domnului este cel din Ierusalim ?

Potrivit tradiiei cretine, la scurt timp dup îngropare, Maica Domnului a fostînlat cu trupul la cer, nu prin puterea ei, ci prin puterea Domnului nostru IisusHristos. Dac acest lucru este mai presus de îndoial, în legtur cu locul în care aezut, pentru puin vreme, trupul ei, se vehiculeaz dou mari teorii. Unii cred cutrie faptul c Ierusalimul este locul în care a fost înmormântat Maica

Domnului, pe când alii susin c acest loc ar fi Efesul, adic locul unde a vieuit

Sfântul Ioan Evanghelistul, pân la adormirea lui în Domnul.

Legat de aceasta a doua prere, se tie cu adevrat c Sfântul E venghelist Ioan a

luat-o în grij pe Maica Domnului, la îndemnul Mântuitorului, pe când era peSfânta C ruce. E a l-a însoit pe Sfântul Ioan peste tot, îns nu exist nici o mrturiecare s indice cât a stat ea în Ierusalim i cât a stat în E fes. De asemenea, nu semrturisete nimic despre locul în care se afla în momentul în care ArhanghelulGavriil i-a vestit adormirea.



Noul Testament nu ne spune nimic despre moartea sfintei Fecioare. MormântulMaicii Domnului este descris în destul de multe cri apocrife. Dei acestea nu suntîntru totul demne de crezare, se observ totui anumite generaliti. " Adormirea

Mariei" dateaz de la începutul secolului al II-lea, dup ultimele cercetri, iar autorul a folosit ca surs tradiiile Bisericii primare. Cartea conine multeinformaii specifice comunitii iudeo-cretine, dar a fost considerat neautentic.Cu toate acestea ea poate fi considerat o mrturie a cinstirii locului în care a fostînmormântat Maica Domnului i a transformrii lui în sanctuar. Conform acestei cri, Însui Iisus i-ar fi indicat lui Petru locul de înmormântare: "GrdinaGhetsimani, în afara zidurilor Ierusalimului, în Valea Iosafat, vale strbtut de

pârâul Cedron."

Conform "Faptelor Sfântului Apostol Ioan", scris de Prohor, compus de Lenciusîn 160-170, Sfântul Evanghelist a mers la Efes, însoit doar de Prohor i la o vârstînaintat, adic dup moartea Fecioarei Maria. Cele dou scrisori adresate de

Sfântul Ignatie Sfântului Ioan, scrise în jurul anului 370, menioneaz c SfântaFecioar i-a petrecut ultimele zile în Ierusalim. Scrisoarea lui Dionisie Pseudo-Areopagitul ctre Episcopul Titus (363), R elatarea lui Ioan despre AdormireaMariei (secolul al V-lea) i "Cartea Prea Sfintei Fecioare Nsctoare de

Dumnezeu" a lui Pseudo-Meliton de Sardes (secolele V-VI) plaseaz mormântul înGrdina Ghetsimani.

Sfinii Prini mrturisesc i ei faptul c "mormântul se afl în Ierusalim". Martirologiul Ierusalimitean (circa 431) menioneaz în Valea Iosafat o Biseric aSfintei Fecioare", în care se afl mormântul ei, la fel ca i mrturia unui pelerinarmean. O relatare istoric, "Euthymiaca historia", descrie momentul când



împratul bizantin Marcian (450-457) i soia sa Pulheria i-au cerut patriarhuluiIuvenal al Ierusalimului, la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451),Moatele Nsctoarei de Dumnezeu. Iuvenal le-a rspuns c, "la trei zile dupadormire, trupul Sfintei Fecioare a fost ridicat la cer, în Mormântul din Grdina

Ghetsimani gsindu-se doar acopermântul ei", care va fi dus apoi în BisericaVlaherne din Constantinopol.

Sfântul Epifanie de Salamina (403) este primul care vorbete despre momentulAdormirii Maicii Domnului, artând c Sfântul Ioan a mers singur la Efes. Însecolele urmtoare, Grigorie de Tours, Isidor de Sevilla, Sfântul Modest, SfântulSofronie al Ierusalimului, Sfântul Gherman al Constantinopolului, Sfântul AndreiCriteanul, Sfântul Ioan Damaschin i alii au amintit de existena MormântuluiMaicii Domnului la Ierusalim.

Mormântul Maicii Domnului din Ierusalim - scurt istoric

Mrturia arheologic vine i ea s întreasc cele mai sus amintite. Existena uneivechi bazilici cretine închinate Adormirii Maicii Domnului, pe valea pârâului

Cedron, numit de evrei Valea Iosafat, este foarte important. Mormântul Maicii Domnului se afl în partea de nord a Grdinii Ghetsimani, într-o galeriesubteran adânc spat în piatr. Deasupra, Sfânta Elena a zidit o biseric întreanii 325-337.



O capel a fost construit de patriarhul Iuvenal, la începutul secolului al V-lea,devenind în scurt timp un centru de pelerinaj. În timpul împratului Mauriciu s-aconstruit o bazilic superioar, vechiul sanctuar cu Mormântul Maicii Domnuluidevenind astfel cripta subteran. În anul 614, biserica a fost distrus de ctre peri,împreun cu celelalte biserici cretine din Palestina. Basilica a fost distrus, dar afost refcut în scurt timp, cci în 670 ea este vizitat de pelerinul Arculf.

În secolul al XI-lea, cruciaii au înlat aici o alt biseric, semi-ingropat, care se pstreaz parial pân astzi. De-a lungul timpului, biserica superioar va fi

distrus de mai multe ori, cripta inferioar fiind cruat chiar i de musulmani, careau o veneraie deosebit pentru "mama profetului Iisus". R estaurat de cruciai, adevenit abaie benedictin, apoi, dup distrugerea de ctre Saladin, abaiefranciscan - Abaia Sfintei Maria din Valea lui Iosafat.



În anul 1187, biserica cruciat va fi distrus de ctre Saladin, tot ceea ce va rmânedin aceasta fiind doar intrarea sudic i casa scrilor ce coborau pân la Mormânt.Distrugerile repetate au fcut ca bazilica iniial s se scufunde, încetul cu încetul,ducând la acoperirea ferestrelor criptei, care a rmas fr lumin natural, pânastzi. Aspectul ei este destul de jalnic datorit fumului de lumânri i umezelii

provocate de inundaiile periodice.

Începând cu anul 1757, locul Mormântului Maicii Domnului a revenit BisericiiOrtodoxe Greceti. Spturile arheologice efectuate în 1972 au confirmat faptul cmormântul se afl în spaiul unui cimitir cretin datând din secolul I i cstructurarea sa iniial, în trei camere, corespunde tehnicii folosite în acea perioad.



Mormântul Maicii Domnului din Ierusalim - arhitectura locului

Din biserica superioar se coboar câteva trepte, pân în curtea interioar. Curteaeste simpl, cu pereii din plci de piatr. În colul din dreapta, un culoar pornete

pân în Petera Ghetsimani. Faada actual a Mormântului dateaz din perioadacruciat (1130). Intrând prin aceasta, 48 de trepte de piatr ne conduc paii înlinitea pmântului, ajungând astfel în bazilica spat în piatr ce dateaz din

secolul al V-lea.

La mijlocul galeriei de coborâre spre Mormânt se afl dou mici paraclise, de o parte i de alta a treptelor. În partea dreapt este paraclisul Sfinilor Prini Ioachimi Ana, cu un mic altar de închinare, i în partea stâng, paraclisul Deptului Iosif,logodnicul Fecioarei. Acestea sunt menionate înc din secolul al XIV-lea. Neînchinm în ambele paraclise, dm laud lui Dumnezeu, cerem ajutorul Sfinilor Prini Ioachim i Ana i al dreptului Iosif i coborâm în continuare.



Biserica de pe Mormântul Maicii Domnului, din piatr, boltit, are forma unei navelungi de circa 20 de metri i lat de 7 metri. Atât deasupra galeriei de coborâre, câti în biserica propriu-zis, atârn de bolt peste o sut de candele care se aprind lasrbtori. Biserica Maicii Domnului are forma unei cruci cu brae inegale, pe

laturile culoarului principal aflându-se mormintele soiilor regilor cruciai. Pân însecolul al XIV-lea, monumentul era împodobit cu plci de marmur sculptat,

pereii fiind acoperii cu fresce.

În centrul braului dinspre rsrit se afl Mormântul Maicii Domnului, într-o mic sal, având în centru un bloc tiat în stânc. Mormântul este spat într-o piatraproape alb, scobit deasupra, în care fusese aezat trupul Maicii Domnului. Secunoate foarte bine forma sfântului ei trup, rmas în piatr. Peste aceast piatr

i în faa ei se afl dou buci de cristal care formeaz un mic jertfelnic, pe care

se svârete zilnic Sfânta Liturghie.



Mormântul Maicii Domnului este închis de jur-împrejur i pe deasupra de o micîncpere de 2x1,50 metri, format din aceeai stânc de piatr. Intrarea se face prinfa, pe o u foarte joas, care în timpul slujbei ine locul Sfintelor Ui; iar ieirease face pe o alt u mic, scobit în piatr, pe partea de nord. În spatelemormântului Maicii Domnului se afl altarul propriu-zis, unde preoii facProscomidia.

Aici sunt altare de slujb pentru cele patru Biserici istorice prezente aici: BisericaOrtodox, Biserica R omano-Catolic, Biserica Armean i cea Copt. Altarelecentrale, ca i întâietatea la slujbele religioase în aceste trei lcauri, aparinBisericii Ortodoxe, cea mai veche din ara Sfânt. Celelalte confesiuni au altare deslujb secundare i slujesc în ordinea apariiei lor în Palestina: ortodoci, armeni,copi i catolici. La altarul de pe Mormântul Maicii Domnului slujesc numaiortodocii.

Icoana Maicii Domnului Ierusalimiteanca este aezat, tainic, în spatele Mormântului. Îns aceasta nu este singura icoana fctoare de minuni de aici.



La 15 august este hramul acestei sfinte biserici. Ortodocii au o icoan fctoarede minuni cu Adormirea Maicii Domnului, pe care o pstreaz la "Metocul Ghetsimani", de lâng Sfântul Mormânt. La 10 august o aduc cu mare

procesiune, cale de 1,5 km, din Ierusalim la Mormântul Maicii Domnului. Aici

ade pân la 16 august, dup praznic, când este dus din nou la Ierusalim, cu procesiune i mult fast.



Adormirea Maicii Domnului - cuvânt din "Proloage"

C ând a binevoit Hristos, Dumnezeul nostru, s ia la Sine pe Maica Sa, atunci cutrei zile mai înainte, a fcut-o s cunoasc, printr-un înger, mutarea ei de pe

pmânt la viaa cea cereasc. Deci, întiinându-se Nsctoarea de Dumnezeudespre aceasta, s-a bucurat, cu bucurie mare, i s-a suit degrab în Muntele

Mslinilor, ca s se roage.

S-a întors, apoi, acas i a pregtit toate cele de îngropare, încredinând, pevecine c, mutându-se în ceruri, nu numai pe ele nu le va uita, ci pe toat lumea ova cerceta i o va ocroti. i a împrit vduvelor srace vemintele sale. i a luat,apoi, iertciune de la toi i, culcându-se pe pat, a fcut rugciune pentru întrirealumii i pentru vieuirea în pace. i, binecuvântând pe toi cei de fa, i-a dat

sufletul în mâinile Fiului i Dumnezeului ei. i multe vindecri s-au împrit

tuturor celor bolnavi, prin binecuvântarea ei.

i, s-a fcut, atunci, tunet mare i au venit de la marginile lumii, ca pe nite nori,toi Apostolii lui Hristos, la casa Maicii Domnului din Ierusalim. i, începând

Petru cântarea cea de îngropare, Apostolii au ridicat patul i au petrecut, pân lamormânt, trupul cel primitor de Dumnezeu. i, sosind în satul Ghetsimani iaezând în mormânt trupul Maicii Domnului, Apostolii au zbovit, acolo, înc trei

zile, ateptând pe Apostolul Toma, care din dumnezeiasc rânduial, lipsea.

i, sosind, Toma Apostolul era întristat, c nu se învrednicise s vad, i el, chipul adormit al Maicii Domnului, ca i ceilaiti Apostoli. Deci, s-a deschis, cu hotrârede obte, mormântul, pentru el. i, dac s-a deschis, s-au minunat, c au aflat mormântul fr sfântul ei trup i era numai giulgiul lsat, ca mângâiere imrturie nemincinoas a mutrii Nsctoarei de Dumnezeu, cu trup cu tot, laceruri.



Pe scurt, dup credina Sfintei Biserici, la Adormirea Maicii Domunului, trupul ein-a cunoscut putrezirea, care vine dup moarte, nici n-a rmas în mormânt. Maica

Domnului, cu trupul schimbat, viu i proslvit, a fost mutat, cu trup cu tot la

ceruri, ca o pârg a întregii omeniri.

Dar, spre deosebire de Mântuitorul, ea a fost dus la ceruri de îngeri, nu prin puterea ei, ca Mântuitorul. i acolo se roag de-a pururi pentru noi. S avem mareîncredere în rugciunea ei, c ea singur poate vorbi lui Dumnezeu, ca o mamunui fiu al ei. Dumnezeului nostru slav!



Mormântul Maicii Domnului din Ierusalim

Mormântul Sfintei Fecioare Maria, în Valea Cedronului

Coborârea spre Mormântul Sfintei Fecioare Maria, în Valea Cedronului



Mormântul Sfintei Fecioare Maria, în Valea Cedronului



Mormântul Sfintei Fecioare Maria

Icoan de la Mormântul Sfintei Fecioare Maria



Icoan din spatele Mormântului Sfintei Fecioare Maria



Traversând valea Cedronului, pe stânga oselei, se afl mausoleul renumituluiistoric musulman Mudjir ed-Dan (� 1521), mausoleu refcut în 1946. Dou rânduride trepte coboar de la mausoleu spre curtea sau atriumul mormântului Mariei.

Noul Testament nu ne spune nimic despre moartea sfintei Fecioare. Ultimameniune pe care o face Noul Testament cu privire la Maria o gsim în Fapteleapostolilor: Ä Dup înlarea lui Iisus la cer, apostolii s-au reîntors în cenacol unde erau statornici în rugciune împreun cu Maria, mama lui Iisus" (Fap1,14). Unde i-a trit Maica Domnului ultimele zile ale vieii sale pmânteti nu se

poate ti precis.

Dou orae îi disput onoarea de a-i fi pregtit mormântul: Efesul i Ierusalimul.Tradiia efesian susine c apostolul Ioan a dus-o cu sine la Efes pe Maria pe careIisus i-o încredinase pe Calvar. Aceast tradiie este îns târzie i, dup opiniasfinilor prini, Ioan s-a stabilit târziu la Efes, probabil dup rzboiul din 70.



Împotriva tradiiei de la Ierusalim se ridic urmtoarea obiecie: de ce nu pomenete nimic despre un mormânt al Mariei la Ierusalim nici un pelerin pân însecolul al VI-lea, nici mcar sfântul Ieronim care locuia aproape de Ierusalim?

Aceast lips de informaii s-ar putea explica printr-un complot al tcerii cu caresfinii prini i Biserica oficial de origine elenistic au înconjurat toate locurile decult inute de iudeo-cretini. Exemplul cel mai bine cunoscut în aceast privineste biserica Bunei-Vestiri de la Nazaret, pe care Biserica oficial a ignorat-o atâttimp cât a fost în mâinile iudeo-cretinilor i despre care sfântul Epifanie (� 403) isfântul Ieronim (�419) nu spun nici un cuvânt; spturile recente dovedescexistena unui lca de cult la Nazaret, datând cel puin din secolul al III-lea.

Toate amnuntele cu privire la moartea i înmormântarea Mariei le avem dindiferite redactri ale unei cri apocrife numit Transitus Mariae. E o carte din

secolele II-III, dar care cuprinde tradiii din vremea apostolilor. Într-o versiunesirian a acestei cri, gsim dispoziia primit de apostoli la moartea Mariei: Ä Îndimineaa aceasta luai-o pe stpâna Maria i mergei în afara Ierusalimului pedrumul care duce la captul vii, dincolo de Muntele Mslinilor. Iat, sunt acolotrei grote: una larg spre exterior, apoi alta spre interior i o cmru înuntrucu o banc înlat din argil în partea de rsrit. Mergei i aezai-o pe Cea

Binecuvântat pe banca aceea". Cartea d mrturie c acest mormânt era veneratca un sanctuar înc din secolul al II-lea i c acest lca de cult era proprietateaiudeo-cretinilor. Cum primii scriitori cretini îi considerau pe iudeo-cretinieretici, ei nu au luat niciodat în consideraie crile lor apocrife; ca atare, textulcrii Transitus Mariae a czut în uitare ca i amintirea locului în care a fost depustrupul Mariei.

Mormântul venerat de comunitatea iudeo-cretin de la început a trecut în secolulal V-lea în posesia cretinilor de origine pgân care, ca i în cazul mormântului luiIisus, l-au izolat de restul mormintelor spate în piatr, lsându-l singur în mijloc.

Despre existena unui sanctuar al Fecioarei în câmpiile lui Iosafat ne vorbete pentru prima dat un document copt (egiptean) din secolul al V-lea. El a fost

consacrat Maicii Domnului de ctre Juvenal, patriarhul Ierusalimului, care,dup Conciliul din Calcedon (451), a pledat cu succes pentru autenticitateamormântului Fecioarei de la Ierusalim în faa împratului Marcian.

Tot în secolul al V-lea, se constat un transfer însemnat de cult al Maicii Domnuluila mormântul ei din valea lui Iosafat. Pân în secolul al V-lea Biserica dinIerusalim (nu cea iudeo-cretin) mergea în pelerinaj la 15 august la o biseric



construit în cinstea Maicii Domnului de ctre Hikelia, soia unui înalt funcionar, pe una din moiile ei la Kathisma, la jumtatea drumului între Ierusalim iBetleem. La aceast biseric se comemorau mai multe evenimente: naterea luiBeniamin i moartea R ahelei, un popas sau loc de odihn al Mariei în drum spreBetleem i un alt popas fcut în drumul spre Egipt. La un moment dat, gsimsrbtoarea de la Kathisma celebrat la 13 august, iar ceremonia de la 15 augusttransferat la sanctuarul din valea lui Iosafat, locul de popas, de odihn venicrezervat Mariei. Aceast dat avea s fie adoptat de împratul Mauricius când avea s impun pentru tot imperiul srbtoarea Adormirii Maicii Domnului.

Srbtoarea cunotea o pregtire de 40 de zile în care timp cretinii locuiau încolibe improvizate pe valea Cedronului. Tot pe vremea împratului Mauriciu (582-602) s-a construit o bazilic superioar, vechiul sanctuar cu mormântul MaiciiDomnului devenind astfel cript subteran. Potrivit unui martor al vremii, când

perii au pus stpânire pe Ierusalim, biserica ce coninea mormântul sfintei Maria afost printre cele dintâi distruse. Putem presupune c stareul Modest a reconstruit iacest sanctuar o dat cu celelalte biserici din Ierusalim. Aceast biseric o descriala 670 pelerinul Arculf: Ä Biserica are dou nivele, iar nivelul inferior, construit sub o bolt de piatr, este remarcabil prin forma sa rotund. Altarul este situat în partea de rsrit; la dreapta lui se vede, fcut în piatr, mormântul gol undetrupul Mariei a fost depus câtva timp... Nivelul superior al bisericii Sfânta Mariaare de asemenea form rotund". Dup ravagiile fcute de califul Hakim, cruciaiiau gsit biserica în ruin. E vorba de biserica superioar, biserica inferioar fiindcruat întotdeauna de distrugere, întrucât musulmanii au venerat i venereazmormântul aceleia care a fost mama profetului Iisus.

Godefroi de Bouillon a stabilit aici o abaie de benedictini cu numele de NotreDame de Iosafat, filial a mnstirii de la Cluny; o mnstire însemnat al creiabate purta mitr i inel, posedând toat valea lui Iosafat unde clugrii au instalat

pretutindeni mori, având o mulime de biserici i capele în Orient, precum inumeroase posesiuni în Italia i Sicilia.

Benedictinii au refcut biserica exterioar i cripta; au fcut o nou intrare, mai

practic, spre mormântul Fecioarei; un pelerin remarca faptul c erau tot atâteatrepte de coborâre în cript câte trepte erau pentru urcarea în bazilica superioar.

Alturi au construit abaia i un spital pentru pelerinii sraci i bolnavi, întregcomplexul fiind înconjurat cu ziduri i turnuri de aprare. Sanctuarul era frumosornamentat cu fresce. Mormântul Fecioarei era învemântat în marmur, avânddeasupra un baldachin din aur i argint sprijinit pe mici coloane de marmur.



Saladin a ras pân la pmânt biserica exterioar, abaia, spitalul i dependinelefolosind materialul pentru repararea zidurilor cetii. A cruat îns cripta în onoareaPreafericitei Mame a profetului Iisus, soldaii lui jefuind, bineîneles, tot ce era de

pre în ea. Molozul care s-a prbuit a acoperit ferestrele criptei, aceasta rmânândastfel întunecat, fr lumin din afar, aa cum se prezint i astzi. Aspectul eieste jalnic mai ales din cauza fumului de lumânri i a inundaiilor pe care le

provoac uneori ploile, având în vedere diferena de nivel a terenului.

C oborând pe scara impresionant, pe stânga se poate vedea capela închinat sfântului Iosif.

Aici, pe vremea cruciailor, erau dou morminte: al Mariei, soia regelui Baudouinal II-lea, i cel al mamei lui Boemond alIII-lea, principe de Antiohia. Pe dreaptaeste mormântul reginei Melisenda. Melisenda, fiica cea dintâi nscut a regelui

Ierusalimului Baudouin al II-lea, a fost dat în cstorie lui Foulque d'Anjou cudreptul de succesiune la tron. Suspectat pe nedrept de infidelitate, a avut enorm desuferit. La moartea soului a condus cu mult destoinicie R egatul Latin în numelefiului ei minor, Baudouin al III-lea. Ultima parte a vieii i-a petrecut-o la feuda dela Nablus, consacrându-se faptelor de binefacere. Mormântul i-a fost transformatîntr-o capel închinat Sfinilor Ioachim i Ana.

Mormântul Fecioarei, cu dou intrri joase pentru pelerini, se afl la captultreptelor, pe dreapta. Dup venirea mamelucilor sanctuarul a fost deservit de

preoii sirieni, dar mai târziu au primit autorizaia s slujeasc latinii, grecii,georgienii, abisinienii, iacobiii i maroniii, fiecare confesiune având câte un altar.

Latinii aveau privilegiul s celebreze Liturghia chiar pe mormântul Fecioarei.Latinii, reprezentai prin clugrii franciscani, au fost expulzai cu fora de greci înanul 1757, dup o perioad de proprietate exclusiv; le este îngduit s intre numaide trei ori pe an pentru o scurt rugciune public. Astzi oficiaz la mormântul

Fecioarei grecii, armenii, sirienii i copii.

Musulmanii vin i ei în continuare s se închine în faa unui mirhâb, o ni fcut

în perete indicând direcia spre Mecca. Locul e venerat de musulmani întrucât,dup cum afirm istoricul lor Mudjir ed-Dan, Mahomed a zrit o lumin deasupramormântului surorii sale Maria în timpul cltoriei sale nocturne la Ierusalim.



Biserica "Adormirea Maicii Domnului" pe Muntele Sion

Vedere general a Bisericii "Adormirea Maicii Domnului"



Vedere general (din Cenacol) a Bisericii "Adormirea Maicii Domnului"

Interiorul Bisericii "Adormirea Maicii Domnului".



Icoana bizantin (mozaic) din centrul Bisericii "Adormirea Maicii Domnului"

Mozaic dintr-un altar lateral din Biserica "Adormirea Maicii Domnului",reprezentându-l pe Sf. Ioan Boteztorul



La subsolul Bisericii, ajungem la o statuie care o reprezint pe Sf. Fecioar Maria trecut la Domnul



La subsolul Bisericii, ajungem la o statuie (din lemn de abanos) care o reprezint pe Sf. Fecioara Maria trecut la Domnul.

Primul document care situeaz moartea sfintei Fecioare pe colina Sionului estecartea apocrif Transitus Mariae, scris în secolul al II-lea. Autorul pretinde c aauzit de la sfântul apostol Ioan tot ce povestete în carte.

S-a amintit mai sus de tradiia care susine c Maria i-a petrecut ultima parte avieii pe colina Sionului.

Sfântul Sofronie, patriarh al Ierusalimului în secolul al VII-lea, vorbea de o piatrce se afl în bazilica Haghia Sion pe care s-ar fi aezat Maica Domnului ca smoar.

Pe un monument din naosul nordic a bazilicii cruciailor de pe colina Sionului se



afl aceast inscripie: ÄExaltata est sancta Dei Genitrix super choros angelorum"( Sfânta Nsctoare de Dumnezeu a fost înlat deasupra corurilor de îngeri ).

Dup ce Saladin a ocupat Ierusalimul bazilica s-a ruinat.

În anul 1898 împratul Germaniei Wilhelm al II-lea, cu ocazia vizitei la locurilesfinte, a obinut de la sultanul Abdul Hamid terenul pe care Societatea german ProPalestina din Köln a construit actuala biseric a Adormirii Maicii Domnului.

Sfinit în 1910, biserica a fost încredinat benedictinilor din Beuron. Din anul1957 abaia benedictin depinde direct de Sfântul Scaun.

În cripta bisericii se afl o impresionant statuie din sidef reprezentând-o pe Maica Domnului pe patul de moarte.



Prohodul Adormirii Maicii Domnului

Starea întâi

1. În mormânt ViaAi fost pus, Hristoase,i-a vieii Maic-acum intr în mormânti se mut la viaa cea de sus.

2. Tu nscând Viaa,Pe a tot-Dumnezeui viaa, Prea Curat schimbând-oLa viaa cea de sus te-ai i mutat.

3. Te mrim pe tine,Maic prea curat,i-adormirea ta cinstim, prznuind-oCu solirea-i pururea fiind pzii.

4. Fericimu-te toi,



O, prea sfânt Maic,Închinându-ne cinstitei tale mutri,Cea de care îngerii s-au minunat.

5. Te mrim pe tine,Maic a Lui Hristos,Care fr de smân ai zmisliti a a ta mutare toi o preamrim.

6. Fericimu-te toi,Maic a Lui HristosCeea ce-ai pricinuit pe noul Adam,i-adormirea-i cu credin o cinstim.

7. Te mrim, FecioarPururea cinstiti icoanei tale ne închinm,Ca la oglindirea sfântului tu chip.

8. Fericimu-te toi,Maic a Lui Hristos,Ca pe rugtoarea pururea pentru noii ca pe o solitoare pentru toi.

9. A fericiilor Ti prini strlucii,Tu prea fericit fiic lor te-ai fcuti pe toate neamurile ai întrecut.

10. Drept-mritori preoii popor credinciosCu smerenie cdem la sicriul tuPrea curat Maic Lui Emanuil.

11. Mulimea de pustnici,Cete de cuvioiO, voi tineri i fecioare, cu cei btrâniCântai adormirea prea Curatei Maici.

12. O voi domnitori mari,



Toi acum ludaiStrmutarea prea curatei ÎmprateseCe-a nscut pe Împratul tuturor.

13. Cine dar va spuneBucuria multCe-a cuprins pe Maica Domnului IisusCând i s-a vestit mutarea Ei la cer.

14. Suind Prea CurataMuntele Eleoni în mân de la înger floare luândCtre Cel nscut din Ea se închina.

15. A muntelui saduriie i se-nchin,Prea Curat, vzând ramura de finicCa la Maica Celui atotziditor.

16. Glasul Celui de susFr veste-a gritDe mutarea ta iubitului ucenic,În Efes fiind cu slujba lui Hristos.

17. "Mergi la GhetsimaniIute i prea degrab,Cci se mut Maica Domnului sus la cer,Fcând cea de pe pmânt mutarea sa".

18. O, minuni strine,Mari i dumnezeieti,Cum de nori pe sus, Curat, s-aduserLa înmormântarea ta, Apostolii!

19. Venind de la marginiCeata de uceniciMinunat de nori purtatu-s-a prin vzduh,Ca s-ngroape trupul Maicii Lui Hristos.

20. De la margini vine



Ceata de ucenici,Ca s-ngroape în mormânt preasfântul su trup,Cea mutat negrit de pe pmânt.

21. Dintre ale lumiiMargini pân-la margini,Adunându-se soborul apostolescPe Cea fr de prihan preamresc.

22. Coruri de la Arhanghelii de la îngeri ceteAdunându-se la sfânt mutarea ta,Te mresc în cânturi, spimântându-se.

23. Stpânul ca Fiu dândHaruri Maicii Sale,Din ceretile lcauri s-a pogorât,Ca pe-al Maicii Sale Duh s-l poarte sus.

24. La a ta curat,Cinstit-adormire,A venit întreg soborul cel îngeresc,Iar ceata de apostoli te plângea.

25. Adevr minuneStrin-i a privii-a vedea pe Dumnezeu ca un om primindÎn mâini sufletul prea sfintei Sale Maici.

26. Ceea ce suit-aiLa lcauri cereti

Nu lipsi, Stpâna noastr, privind spre noi,Spre cei ce cu drag cinstim mutarea ta.

27. Înlând FecioaraMâinile sale-n susCredincioii toi se roag a fi pziiPrin mutarea Ei la Fiul su iubit.

28. Mori acum i te duci



La viaa de susCi s nu ne prseti pe noi, robii ti,Venic treaz Solitoare pentru toi.

29. Minune prea mareEste a se vedea,Cum ceea care Viaa lumii nscuMorii cei fireti prta s-a fcut.

30. Prunc fiind Iisus,Fiul Celui de sus,Se purta de prea curatele tale mâini,Iar acum El poart-n mâini sufletul tu.

31. Ucenice Petrei ceilali uceniciBun rmas de petrecanie cuvântândA cânta începei Maicii Domnului.

32. Fericimu-te toi,Maic prea curat,i mutarea-i prznuind, cu toi te cinstim,Cci te-ai dus de pe pmânt la cei de sus.

33. Mutatu-te-ai de josLa viaa de sus,Dar otile de îngeri s-au înspimântat,Când al tu duh Tatlui ceresc ai dat.

34. Dumanii ti cei ri,i prea îneltoriVrând s-i ard trupul ca nite pgâniS-au orbit de dreapta Celui Prea Înalt.

35. Sabie grozavCu tierea sclipiÎmpotriva celui singur seme pornitSpre curata Maic a Lui Dumnezeu.

36. Nemernicul vrjma,



Patul vrând a-i surpa, Nevzut a ptimit tierea de mâiniTicaloase ce de pat s-au fost atins.

37. A ceretilor oti,Dulci cântri i frumosPotrivite s-auzeau de toi ce erauPrivind adormirea Maicii Domnului.

38. Ceea ce nscut-ai Pe Hristos Viaa,Spune dar cum de moarte te-mprtii?O cunoate numai Cel nscut al tu.

39. Prea curat Maic

Prea cinstit Sfânt,Dup strlucit-acum adormirea ta,Apr pe cei ce cred întru Hristos.

40. Pe cei ce mutarea-iCredincios prznuiesc,Tu-i acoper i-i apr de nevoi,Prea curat totdeauna rmânând.41. Din grele primejdii

i de limbi vicleneScapi pe cei ce cânt-acum adormirea ta,Prea cinstit Solitoare-a tuturor.

42. Ctre Domnul te amSolitoare i-ajutor,Prea curat Nsctoare de Dumnezeu,Ca Tu din primejdii s m mântuieti.

43. Înainte îi stm,

Maica Lui Dumnezeu,Pomenirea ta din inim ludând,Cântri sfinte cu buzele versuim.

44. Însufleite Cer Ce-ncpui pe Domnul,La cereasc locuin te-ai ridicat



i pe lumea cea de sus ai luminat.

45. Cei ce cu dorinaSvârim, prea sfântMaic i Fecioar, astzi mutarea ta,Mântuii s fim de patimi ne rugm.

46. Proorocul David,Strunindu-i luta,Te mrete Prea Curat, cântându-tei-adormirea ta cu drag vestind-o.

47. Credincioase ceteCânt chivotului

Împletite versuiri de cereti cântriCelei duse la odihna cea de sus.

48. ie, ce nscut-aiPe Hristos ViaaCu credin îi cântm i te prea cinstimi mutarea ta, Fecioar o mrim.

49. Mulime de oameni

Laud pe Prunc,Mrind, Prea Curat, i adormirea taCea cântat de soborul îngeresc.

50. A toi credincioiiDin nevoi scpare,Miluiete, Nsctoare de Dumnezeu,Pe câi cânt astzi adormirea ta.

51. Proorocii cândva,Prea Curat, vestindAdormirea ta, Fecioar, o au vzuti mulimi de îngeri o au ludat.

52. Într-a morii umbrSe Îngroap acumCeea ce nscu Viaa, mutându-se



De la voi la Tronul cel venic de sus.

53. Certai cu DumnezeuFiind, ne-am împcatÎntru tine, Nsctoare de Dumnezeu,Deci Fecioar adormirea ta mrim.

54. Prea lumii, Stpân,Prea curat privind,Strlucit ca s se-ncuie-n mormânt acum,O, tu sat Ghetsimani, te bucur!

55. Mult dumnezeiesculDavid s-a bucurat

Psalmi cântând sculrii tale celei din mori,O, Tu al Lui Dumnezeu sicriu sfinit.

56. Svârim toi astziDucerea de la noiA Maicii Cuvântului, curindu-neMintea, inima, trupul i sufletul.

57. A Domnului Maic,

Pe cei drept-mritoriCare cinste dau mutrii tale, f-i tariÎmpotriva lupttorilor vrjmai.

58. Dar cum mori, Fecioar,Care Via ai dat,Ca i oamenii fireti supuindu-tei cum rabd Cel nscut fr-de pcat?

59. Strângându-v margini,

Venii s fericimCea de-aci dumnezeiasc petrecereCtre cer a Maicii Domnului acum.

60. Din curate-i sângiuiriLuând trup Iisus,Pe flmânzi i-a sturat prea îndestulat



i afar pe bogai i-a scos deeri.

61. De a ta mutareSalt firea acum,Veselindu-se cu îngerii, oamenii,Îngroparea ta de obte svârind.

62. Ceea ce trup de lutLui Hristos druii,Zmislindu-l, Nsctoare de Dumnezeu,R ugciunile noastre s nu le treci.

63. La puteri mai-nalte,Ceretile Puteri

Au strigat zicând, acum pregtii-v,Ca pe Maica Domnului s o primii.

64. Preoi i noroduli toi cei credincioi,Cu smerenie te roag, ca s primeti,O, Stpân, rugciunile lor azi.

65. Una Prea Curat,

ie toi ne rugm,Ca prin blânzii i miloii ti ochi frumoiS priveti spre noi smeriii pururea.

66. Nscând Tu, Curat,Pe Hristos Ziditor,Din nevoi s mântuiasc, roag-te Lui,Pe cei ce cu drag cinstesc mutarea ta.

67. Solitoarea lumii,

Scutul cretinilor,Pe cei câi scap la tine acoper-i,De ispite i nevoi pzind pe toi.

68. Ndejdea toi avândLa tine, Prea Sfânt,

Nenuntit, Nsctoare de Dumnezeu,



În ndejdea ta noi nu ne poticnim.

69. Strigm toi cinstitulGlas al lui Gavriil,Bucuria tuturor credincioilor:Bucurie fie-i, Maica Domnului.

70. De orice ispitei de multe nevoiCeea ce pe Dumnezeu, Prea Sfânt-ai nscut,i pe robii ti acum s-i izbveti.

71. Fericimu-te toi,Maica Lui Dumnezeu,

Pe care te-a închipuit stâlpul cel de foci pe noul Israil povuieti.

72. Fericimu-te toi,Maica Lui Dumnezeu,Pe care Moisi de mult te-a vzut în rugCe nears ardea în muntele Sinai.

73. Fericimu-te toi,

Maica Lui Dumnezeu,Scara-nalt insuflat, ce oarecândS-a vzut de ctre dreptul Iacov.

74. Fericimu-te toi,Maica Lui Dumnezeu,Cea pe care Ghedeon te-a închipuitLâna ud ce pmântul rourezi.

75. Te mrim, Lumina

Cea în trei strluciriPe Parintele, pe Fiul i Duhul Sfânt,Pe Treimea cea Atotputernic.

76. Fericimu-te toiCredincioii ti fii,Cci purtai pe Dumnezeu cel neîncput



Ce în tine-a încpea a primit.

77. Te mrim pe tine,Preacurat Maic,i prea sfânt adormirea ta o cinstim,i mutarea ta de pe pmânt la cer.

78. În mormânt ViaAi fost pus, Hristoase,i-a vieii Maic-acum intr în mormânti se mut la viaa cea de sus.

Starea a doua 1. Cade-se acum,Ca s te mrim, Fecioar MaicMai cinstit fiind i mai mrit multDecât toate cetele cele de sus.

2. Cade-se acumS te fericim, Fecioar Maic,Fericit totdeauna adevrat,Mai mrit decât cei ce au ochi muli.

3. A te fericiSe cuvine, pururea Fecioar,Ca nscând pe Fctorul tu te-ai fcutDecât cerurile cu mult mai presus.

4. Ca s te mrimSe cuvine, Nsctoare, DoamnCa prin ale tale rugi s ne-acoperimPentru adormirea ta cea sfânt-acum.

5. Toi cei credincioiAi curatei Maice i FecioareAdormirea-i cântând, zicem: bucur-te,Solitoarea noastr cald-a tuturor;

6. Primete-acum



De petrecere cântri, Fecioar,Maic a Tot-Împratului Dumnezeui trimite pace credincioilor.

7. Monahi muli i sfinii-ale cuvioilor soboare,Cum i cetele brbailor credincioi,Din evlavie cu toii te mresc.

8. Cete tinereti,Cu fecioarele drept credincioase,De petrecere cântare strigai acum,Pentru Maica sfânt-a lui Emanuil.

9. Trupul pmântescVzând ceata uceniceasc,Al tu, Maica Ziditorului tuturor,Cu sfial tronul tu i l-au purtat.

10. Credincioii toiFericim pe cea acum mutatCtre ceruri, Nsctoarea de Dumnezeu,C pe dânsa solitoare s-o avem.

11. Noul Israel,Acum dup sfânta datorie.Cu cântri dumnezeieti preamrete-n cor A Fecioarei ducere la cei de sus.

12. Pe cei ce-i cântmCu credin, Preacurat MaicCe-ai nscut pe Împratul cerurilor,Binecuvânteaz-ne pe noi de sus.

13. Prea curate mâiniTinzând ctre Dumnezeu, Fecioar,Ca o buna miluiete i-acoperPe toi care-i pun ndejdea-n mila ta.

14. Priveghelnic



R ugciune, curat Fecioar,Primete acum cu mil i cerereaCelor ce cinstim cu drag mutarea ta.

15. Pomenete-ne,Maic i Fecioar Preacurat,Prin a ta mutare sfânt, rugâmu-tei a noastre greeli nu le socoti.

16. Din multe nevoi,Întâmplri, necazuri, izbvetePe acei care în tine ndjduiesci cinstire adormirii tale dau.

17. Ucenicii toiLa sicriul tu sosind în grab,Prin vzduh fiind purtai de pe unde-au fost,În genunchi, Fecioar, i s-au închinat.

18. Toi au povestitCelei sfinte i neprihnite,Cum au fost rpii de nori din locurileUnde stau i predicau noroadelor.

19. Fr de brbatAi nscut, Fecioar PreacuratDar i moart tu fiind, nu ai putreziti-ndoit închinare ai primit.

20. Cel de DumnezeuPrimitor trup, ceata de ApostoliÎl îngroap-acum strigând cu-ale tale rugi,Motenirea ta, Stpân, apr.

21. Toi Arhanghelii,Stpânii, Domnii i Puteri toate,Limbi, popoare, neamuri ale pmântuluiAdormirea Preacuratei ludai.



22. Vas ales fiind,Pavel a cântat pe Preacurata,De petrecere cântare a glsuitPentru ceea ce e mai presus de cer.

23. Sfrâm MoisiMânios, a Sinaiului table,Iar Stpânul pe aceea ce L-a nscutO pzete-n ceruri vie pururea.

24. De mâini fu lipsitÎn chip nevzut semeul vrjmaCare-n faa ucenicilor a încercatSicriul tu s rstoarne, o Maic!

25. Versuia cu glasMulimea de otire cereasc,De la margini pe pmânt tainic alergândLa-ngroparea Maicii Lui Emanuil...

26. Cu dumnezeieti,Cuvioase cântri împletite,Îngroparea Nsctoarei de Dumnezeu

Venii ca i noi, acum, s ludm.27. La mutarea ta,Maic i Fecioar Preacurat,i-au cântat cu duioie îngerii toi,i mulime mare de popor cretin.

28. Tu, dintre femeiÎntrecut-ai hotarele firii,Cci tu singur avui adormirea ta,

Mai mrit decât orice muritor.

29. Preoi i popor Adormirea-i cânt ludând-oDezlegarea datoriilor ne rugmD-ne Maica Domnului la toi acum.



30. Pe cei ce-au greit,Maic i Fecioar Preacurat,Sfânt Prunc, miluiete-i, c mânecLa locaul tu cel ce-i dumnezeiesc.

31. Lanurile rupAle tale rugi, curat Prunc,i din toat munca scapi pe cei ce cinstescCu credin sfânt adormirea ta.

32. Strig, o David, Nsctoarei de Dumnezeu, liraR sunându-i: auzi fiic mutarea taCtre ceruri sus, de jos de pe pmânt.

33. Minunat a fostA privi de jos spre cer cum pleacCerul cel însufleit, Dumnezeule!Minunate-s, Doamne, lucrurile Tale.

34. Cete îngeretiAl tu pat cu bun-cuviin,Maic i Fecioar, i l-au acoperit

În vremea când Tu, Curat-ai adormit.

35. Danuri netrupetiCu dumnezeiasc cuviinCânt-acum, Curat, Cerul însufleit,Spre ceretile odihne Tu mergând.

36. Ctre cer de josAl lui Aaron toiag se mut,Care pe Hristos nespus L-a fost odrslit

i rodete pomul vieii venice.

37. Pe cea de demultScar-nalt de Iacov vzut,Cea pe care o întri Iisus cu trup,S-a mutat acum de pe pmânt la cer.



38. Patul tinuit, Ne-ntinat Maic i Fecioar,La prea-sfinte locuine se suie acum

Nelipsit a locui cu Fiul Su.39. Cartea curat,În care cu trup s-a scris Cuvântul,Se închide i se mut, puindu-seÎntru ale Fiului curate mâini.

40. Daruri daii-i-aPeste fire, Fiul tu, Fecioar,

Nelipsit, Preasfânt Prunc pzindu-te

i suindu-te la viaa venic.

41. Cu adevratCa pe o aleas smirn sfântTe slluiete-n Sfânta Preasfintelor Cel Atoateziditor i Fiul Tu.

42. Viaa a rsritDintru tine, Preasfânt Fecioar,

În ce chip, dar trupul cel neîntinatSe fcu acum morii împrtit?

43. Cas te-ai vzut,Preacurat Fecioar, vieii,Deci murind, îndat te-ai i învrednicitTotdeauna cu Hristos a vieui.

44. Înstrunind acumBuze prea curate-n loc de coarde,

Maicii Atotfctorului DumnezeuImnuri de petrecere s întocmim.

45. Înlarea-n cer A curatei Maicii Tale, Doamne,A unit acum pe oamenii cu îngerii,ie ludri de obte aducând.



46. Pmânteti numiri,Domnitori ce judecai noroade,Tineri, tinere, cântare toi s-nlm

Maicii Împratului Hristos din cer.47. Pomenirea taCea cinstit, Preacurat Maic,Ludându-i, o mresc toi cei ce triesci fptura toat cu smerenie.

48. Prunca odrslindDintru a lui Iesei tulpin,Omenete Maica Lui Dumnezeu muri

i-mpreun cu Fiul tu vieuieti.

49. Pmântenilor,Sltai i v minunai acuma,Ca Muntele cel Preasfânt i dumnezeiescDesftare a aflat la Fiul su.

50. Artatu-s-a,Preacurat, moartea ta pod vesel,

Pe care-ai trecut la ceruri de pe pmânti la Fiul tu odihn ai aflat.

51. Uile ceretiSe deschiser ie, Preasfânt,i Puterile cereti mult te-au ludati pe-al tu trup Fiul l-a primit în cer.

52. Norii luminaiAu adus mulimea de Apostoli

De la marginea pmântului, cuviosPe curata Maic Fiului s-o dea.

53. Preasfânt trupul tu,Ucenicii plângându-l, Curat,Fu stropit cu lacrimi alturând cântriDe petrecerea cea de aici la cer.



54. Margini pmântetiGlsuiescu-i Maic i Fecioar,C nscând pe Fiul tu cel dumnezeiesc,

Amgirea idolilor ai sfârit.55. Laud strigândToat sfânta adunare marePe aceea ce nscut-a pe Dumnezeu:Paz fii la toi prin ale tale rugi.

56. Duhul tu luândChiar Cuvântul ce din tine, Prunc;Ce nscuse fr ispit de brbat,

Ca un Fiu în slav l-a slluit.

57. Pe Stpânul lor Îngeretile Puteri vzându-LDuhul Maicii sale singur în mâini luând,Spimântatu-s-au i mult s-au bucurat.

58. Firea cea de omÎntreci, de Dumnezeu Nsctoare,

Cci Fecioar ai rmas dup naterei murind te duci la Fiul tu Preasfânt.

59. Cete îngereti,Oameni i fptura toat,Laude i-aduc, o Maic, toi la un loc,C Tu, mai presus de orice fire eti.

60. Straj tare fiiCelor ce te laud, Curat,

Împotriva bântuielilor dumnetiA vzuilor i nevzuilor vrjmai.

61. Întru rugciuniPe Fecioara, Maica Ta, primete-oCa pe o cald Solitoare pentru noi toi,Iar pe noi, ca un bun, mântuiete-ne.



62. Pe Cel ne-nceputÎmpreun cu Fiul mrescu-Li pe Duhul, in trei fee un Dumnezeu,

Cel ce este Ziditorul tuturor.63. Lucru minunatEti cu totul fr de prihan,Cci mormântu-i tuturor credincioilor Se arat rai prea-înelegtor.

63. Cade-se acum,Ca s te mrim, Fecioar MaicMai cinstit fiind i mai mrit mult

Decât toate cetele cele de sus.

Starea a treia 1. Neamurile toateLaud-ngropriiTale Fecioar, cânt.

2. Neamurile toateTe fericesc Doamn,C eti Lui Hristos Maic.

3. Neamurile toateTe fericesc, MaicCu daruri druit.

4. Limbile pe tine

Te fericesc Sfânt,A Lui Dumnezeu Maic.

5. Ceata de ApostoliAlergai cu râvnLa îngroparea Maicii.



6. Ceata de ApostoliA venit din marginiS-ngroape Fecioara.

7. Fricos te-mpresoarCetele de îngeriLa prea slvita-i moarte.

8. Cu sobor de îngeriSe pogoar FiulS ia al Maicii Lui duh.

9. Dei mori, Fecioar

Dar te-nali la ceruri,La prea-iubitul tu Fiu.

10. Preoi ludai toiPe a Domnului MaicCe în cer se strmut.

11. Laud din ceruri,S se glsuiasc

La adormirea Maicii.

12. Satul GhetsimaniSlvete mormântulDe-a pururea Fecioarei.

13. La cereti lcauriAcum mergând MaicaPe cei ce-i cânt scap-i.

14. Cetele slviteTrecând pe FecioaraLa cer, au proslvit-o.

15. Prea curat Maic,Fericimu-te cu



Ai ti prea-sfini nsctori.

16. Tu, nscând viaa,Preacurat, cum mori

Biruind legea firii?17. O, minuni strine,Ziditorul cum iaAl Maicii Sale suflet!

18. S-alergm îndatLa groapa Preasfinteii dobândi-vom mil.

19. Bucur-se totulDe a ta Preasfânti cereasc mutare.

20. Cerul i pâmântulCântec de mutareGlsuiesc Preacuratei.

21. Lumii mântuire,

Stpân, aratÎntru a ta mutare.

22. De finic mldie.Ca Lui Hristos, Maicie-acum aduc.

23. Din a lumii margini,Cei trimii la tineSe adunar, Maic.

24. Ctre a Sa Maic,Astzi de la ceruriS-a pogorât Stpânul.

25. Astzi lumea toat,



S-a sfinit cu totulPrin Sfânta-i adormire.

26. Astzi dar, Fecioara

i Maica Vieii,Sus, ctre ceruri s-a dus.

27. M spimânt, Fecioar,Petru striga ieCând stai întins moart.

28. M spimânt, Fecioar,Vzându-te-ntinsPe pat, stigat-a Pavel.

29. La cereti lcauri,Te-ai mutat cu totulDe jos, Fecioar Maic.

30. Fric ia mulimea,De cinstita-i moarteTrupeasc Preacurat.

31. Cete credincioase,Mrescu-i, Fecioar,Slvita-i adormire.

32. Vie eti i-n moarte,Fr de smân

Nscând Viaa lumii.

33. Soarele cel mare Te-a luat la Sine,

Norule cel uurel.

34. Din prile deprtate,Corul de ApostoliS-a strâns s cânte ie.



35. Cetele de îngeri,Coruri de Apostoli,Mrescu-te, Fecioar.

36. Pe cei care cânti vegheaz, Doamn,La tronul tu pzete-i.

37. Limbi, noroade, neamuri,Îngropai cu fricPe Solitoarea voastr.

38. Ingerii te cânt,Maic i Fecioar,

Intru a ta mutare.

39. Se întrâtar,În zadar IudeiiAsupra ta, Fecioar.

40. Gânduri pângrite,Cugetat-au, DoamnAsupra trupului tu.

41. Preasfânt Fecioar,A Domnului Maic,Pe cântrei mângâie.

42. Sfânt Prunc, MaicR oag pe al tu FiuPentru toi care-i cânt.

43. R obitor ce cânt,

Cere mântuireDe la Hristos Cuvântul.

44. Din toat nevoiaScap, Preacurat,Pe ai ti dreptcinstitori.



45. Din toat ispita,Scap, Preacurat,Pe ai ti dreptmritori.

46. D-ne mântuire,Celor ce cu lacrimiIcoana ta o cinstim.

47. O Treime Sfânt,Tatl, Fiul i Duh SfântMântuiete-ne pe noi.

48. Candela luminii

Prea curat Prunc, Nu ne lsa uitrii.

49. Neamurile toateLaud-ngropriiTale Fecioar, cânt.

Înconjurând Sfânta Biseric, se cânt: De la margini, o, Apostoli 1. De la margini, o, ApostoliLa Ghetsimani v-adunai,i-al meu trup, zice Fecioara,Cu cântri s-l îngropai.

Fiul meu iubit m cheam,Azi la Sine-n Cerul Sfânt,V las binecuvântarei m-nal de pe pmânt.

2. Sus în cer se întocmeteSrbtoare-n jurul meui cu cine m primeteFiul meu i Dumnezeu.

Monahi, pustnici, se adunFormând cete-mprteti



Pe pmânt i-n cer rsunArmonii dumnezeieti.

3. Primete, dar, CuratUmilitele cererii la noi cu mil catLa necazuri i dureriIar noi drept recunotinVenerm icoana TaTotdeauna cu credin. Adormirea-i vom cânt.



Icoane



Adormirea Maicii Domnului (basorelief bizantin timpuriu)



Adormirea Maicii Domnului

(basorelief constantinopolitan, sec. X)



Icoana de pe Iconostasul Bisericii Oetari Adormirea Maicii Domnului

Predici la Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria (15 august)

Documents

Transcript of Predici la Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria (15 august)