Acea vara a renuntarii - WordPress.com · 2019. 6. 23. · aruncat la \ntâmplare pe scaunul...

ROSEANNE HUNTER

Acea var` a

renun]`riiTraducerea [i adaptarea \n limba român` de

BRÂNDU[A CARMEN BORZA.

ALCRIS

userCasella di testogianninajollys

Capitolul 1

Perdita Craig se plimba pe c`rarea ce ducea spre acas`. P`rulei lung, blond [i m`t`sos flutura \n vânt. Purta o pereche de pan-taloni scur]i, ro[ii, care abia-i acopereau fesele. Pacea câmpiilorSussex-ului nu era tulburat` decât de muzica radioului portabilpe care-l ducea pe um`r.

Privea cu aten]ie buburuza de pe degetul mâinii stângi.Buburuzele aduceau noroc. Dac` reu[ea s` ajung` cu ea pânàcas`, putea s`-[i pun` o dorin]`.

Arunc` un „bun` ziua” indiferent vicarului scandalizat, caretrecu pe lâng` ea f`cându-[i cruce [i mormìnd: „Nu poate fi astafiica lui James Craig!”

Nimeni [i nimic n-o mai putea sup`ra pe Perdita.Era liber`! Gata cu [coala! Nu mai era obligat` s` suporte cacaoa cu lapte,

sau privirile tìoase ale sorei Teresa, atunci când \[i d`dea unghi-ile cu oj`, ori ale sorei Berenice, atunci când chicotea cu colegele.

|n fine, era liber`! Liber` ca pas`rea cerului! Trei luni minunate oa[teptau. Acum putea s` fac` orice-i dorea inima – s` se plimbe pecâmpii, s`-[i viziteze vechii prieteni, s` lucreze la proiecte secrete...


Zâmbetul de pe buze \i \nghe]` când observ` o ma[in` strìn` \nfa]a por]ii casei Celandine. Se \ncrunt` privind prin geamul coborât,din partea [oferului. Nu era nimic \nùntru decât un ziar \mp`turit,aruncat la \ntâmplare pe scaunul tapi]at cu piele, [i o pereche deochelari pe bord. Ciudat. Olivia n-o anun]ase c` a[tepta musafiri.

Perdita se strâmb` la ma[ina de un alb str`lucitor [i se\ndrept` spre poart`. Mai bine ar fi ales intrarea din spate, ca s`se poat` \mbr`ca mai decent \nainte s` dea ochii cu vizitatorii.|nchise repede radioul [i trase cu urechea la orice zgomot ar fiputut veni de pe terasa unde-[i primea de obicei mama ei vitreg`musafirii. Nu auzi nimic.

A[a c` se strecur` \n camera ei de la etaj. Curiozitatea om`cina. Apuc` \n grab` o rochie din [ifonier [i se gândi c` sigurera vorba de un b`rbat. Poate era Hugo! Hugo cel cu barbaneagr` [i sprâncenele stufoase.

|l cunoscuse vara trecut` [i apari]ia lui o \ngrozise. Oliviarâsese de ea [i-i spusese:

– |n figura lui sinistr` st` tot [armul, draga mea. De fapt,Hugo e un bonom.

Mama ei vitreg` [i b`rbatul acela p`reau c` se plac. Livviepomenise de câteva ori despre el \n scrisorile pe care i le trimiteala internat, apoi totul r`m`sese \n cea]`. Poate c` Hugo plecase\n State.

Tocmai \[i scotea pantalonii scur]i de sub rochie, când, pegeamul deschis, Perdita auzi voci. Olivia era \mpreun` cu unb`rbat! Se aflau \n patio [i probabil \[i preparau ceva de bùt,dup` clinchetul linguri]ei \n pahar.

Se aplec` pe fereastr` cu grij`, dar nu reu[i s` vad`, din cauzaacoperi[ului, decât um`rul Oliviei. Ce spunea? C` renun]` laresponsabilit`]i? |n câteva luni? Perdita f`cu ochii mari. Vorbeaudespre ea.

6 ROSEANNE HUNTER

Un nor alb acoperi soarele [i o adiere rece intr` \n camera ei.Dar Perdita nu observ`. |ncerca s` prind` cât mai mult din con-versa]ia lor. Nu obi[nuia s` trag` cu urechea, dar dac` era via]aei \n joc...

Acum Livvie râdea.– A[tept ocazia asta de mult, spunea ea. Trebuie s` profit. La

urma urmei, a venit timpul s` m` gândesc [i la viitorul meu. Dar,evident, n-o pot lua [i pe Perdita cu mine. Lui Hugo nu i-ar con-veni. {i nici mie. Doar [tii la câte am renun]at de când tat`l ei al`sat testamentul acela. Uneori m` \ntreb dac` a meritat.

– Pentru tine, sau pentru Perdita? \ntreb` rece necunoscutul.– Hai, nu \ncepe. Nimeni nu m` poate acuza c` nu mi-am

f`cut datoria fa]` de fiica mea vitreg`.– Nu cred c` Perdita a fost o povar`...– Pentru Dumnezeu... te rog, Blake, trebuie s` m` aju]i, de

dragul timpurilor trecute. Nu pot s-o iau la Grand Vedas. Vreaus-o las aici, \n Anglia. Ce pot s` fac?

– Las-o balt`. ~sta-i sfatul meu.– Blake!Blake? Blake [i mai cum? Perdita nu-[i amintea nici un b`rbat

cu acest nume. {i unde pleca Livvie? La Grand Vedas? {i Hugo?Doar nu... se c`s`toreau?

– Livvie, nici dac` m-ai pl`ti cu aur n-a[ face pe d`daca pelâng` o adolescent`, o var` \ntreag`. Dac` era b`iat, era altceva,dar a[a... nu. Nu! Hot`rât, nu!

– Dar nu mai e o adolescent`, Blake, e aproape major`....– Nu-mi pas`. N-o iau pe insula mea. |n plus, sunt foarte ocu-

pat.– N-o s` te deranjeze, Blake, \]i promit.Oare? Perditei \i pl`cea vocea acelui Blake, dar \nc` nu-l

v`zuse la fa]`.

ACEA VAR~ A RENUN}~RII 7

– {tii cât de mult \i place de tine?– Mie? se mir` Perdita \n [oapt`.– Da, continu` Olivia, ]i-a devorat practic toate c`r]ile.C`r]ile? Ce mincinoas`. Despre cine vorbea Olivia?– Femeile aduc necazuri.– Deci ]i-e team` c` nu-i vei face fa]`? Trebuia s`-mi dau

seama de când ]i-am cerut s` m` aju]i.– Cine spune c` mi-e team`?– Atunci ce motiv ai s` m` refuzi? Serios, nu [tiu cine a scos

bazaconia asta cum c` b`rba]ii sunt mai curajo[i decât femeile.|n fine, dac` ]i-e team` nici nu are rost s` mai st`m de vorb`.Poate aranjez eu cumva s` stea cu vreo coleg`, sau ceva de genul`sta.

– Te gr`be[ti atât de tare s`-l prinzi pe Hugo Amlyn?– Dac` se poate. Blake... ]i-aminte[ti ultima diminea]` pe care

am petrecut-o la m`n`stirea Woodleigh? – |nainte de...?– Atunci când te-ai decis s`-i spui unchiului tù ce poate s`

fac` cu banii [i mo[tenirea Woodleigh. – De ce? Deja a trecut mult timp de atunci.– Nu te mai gânde[ti din când \n când la vremurile acelea?– De ce? N-a mai r`mas nimic de spus. Voiam s`-mi trìesc

via]a f`r` s` dau nim`nui socoteal` [i \n special lui. Mi-amcâ[tigat cinstit independen]a [i n-o regret. Apropo, [tii c` un-chiul meu s-a rec`s`torit?

– Nu se poate! Când [i cu cine?– Cu o v`duv` tân`r`. Sper s` trìasc` ferici]i pân` la adânci

b`trâne]i. – {tiu c` vorbe[ti serios.– Sigur c` da. Nu mi-am dorit niciodat` mo[tenirea aceea.

Oricum, au trecut treisprezece ani de atunci. Aveam dou`zeci de ani.

8 ROSEANNE HUNTER

userCasella di testogiannijollys

– Mai [tii cum te sim]eai \n diminea]a aceea?– Pu]in sup`rat pentru c` unchiul meu nu te \nghi]ea. – Da, avea planuri mai bune pentru nepotul lui. |i c`dea ran-

gul dac` tu te \ncurcai cu o secretar` de optsprezece ani. Da’eram grozav`, recunoa[te.

– Recunosc. {i ai pus mâna pe [eful t`u, un an mai târziu. Aif`cut o treab` bun`.

Perdita nu cuno[tea povestea aceea. Probabil c` Olivia fusese\ndr`gostit` de acel Blake, iar unchiul lui dezaprobase rela]ia lor.De ce oare? Perdita se \ncrunt`. Olivia nu fusese o mam` vitreg`rea. Iar tat`l ei o iubise. {i Olivia \l iubise pe tat`l ei. Atunci?

Nu-[i mai amintea nimic despre mama ei natural`, caremurise când ea avea doar câteva luni. Olivia fusese singuraautoritate feminin` pe care o cunoscuse. {i cel mai mult apreci-ase la ea c` niciodat` nu-[i asumase prerogativele de mam`natural`. Olivia se purtase cu Perdita precum cu o prieten`.|ntotdeauna \i fusese un aliat de n`dejde. De fiecare dat` cânddorise s` plece la vreo petrecere, Olivia \i luase partea \n fa]atat`lui ei.

Ca \n urm` cu trei ani. Perdita zâmbi. Dac` tat`l ei ar fi [tiut,ar fi \nnebunit. Se anun]ase o petrecere tr`snet, cu b`ie]i [i fete,iar Olivia fusese aceea care-l convinsese pe tat`l ei s-o lase s` seduc`. Perdita \[i aminti cu triste]e c` apoi, la scurt timp dup`petrecerea aceea, tat`l ei murise. De atunci, Perdita [i Oliviadeveniser` din ce \n ce mai apropiate. Poate [i datorit` vârstei.Nu era o diferen]` mare \ntre ele.

Perdita se \ncrunt`. Nu \n]elegea ce voia s` spun` acel domnBlake. Cum adic` Olivia „f`cuse o treab` bun`”? Se c`s`torise cutat`l ei din interes?

– Blake, te \ntreb cum te-ai sim]it atunci, continu` Olivia dinpatio, când ai fost liber s` faci ce vrei cu via]a ta.


– |mi amintesc foarte bine cum m-am sim]it. – Deci \]i dai seama cum m` simt eu acum. Când am auzit c`

te-ai \ntors \n Anglia, mi-am dat seama c` tu e[ti solu]iaproblemelor mele. Nu pot s-o las pe Perdita f`r` nici un sprijin.Vreau s` [tiu c` e \n siguran]`. {i cu tine, va fi.

– De unde [tii? {i ce, are nevoie de siguran]`? E \n pericol?Perdita auzi un scaun scâr]âind pe pardoseala de marmur` [i

ceva c`zu pe jos. Olivia scoase un ]ip`t u[or [i spuse:– Las`, nu-i nimic. Ideea e c` Perdita are nevoie de o mic`

vacan]` ca s`-[i \ncarce bateriile pentru luna noiembrie. Nicin-ai idee cât de solicitant` din punct de vedere psihic e via]a lainternat. Insulele Bahamas ar fi locul ideal pentru ea ca s` serelaxeze, mai ales c` are pasiunea scrisului. Dar am fost oproast` s` cred c` m-ai putea \n]elege. Dumnezeu s-o ajute pefemeia pe care o vei lua de so]ie. Desigur, dac` va fi cazul, pen-tru c` tu ]ii prea mult la independen]a ta ca s` te gânde[ti lac`s`torie.

– N-am venit aici ca s` ne cert`m, Livvie, dar vreau s`-]iamintesc faptul c` nici tu nu e[ti departe de mine. Doar c` ai omemorie teribil de scurt`.

– Las-o balt`. |mi pare r`u c` ]i-am r`pit timpul. Mai vrei s`bei ceva \nainte de plecare?

– Nu, mul]umesc. Când ai de gând s` pleci?– N-o s` plec. Nu \nc`, spuse ea amar, datorit` ]ie!– {i Perdita? \ntreb` el ignorând r`spunsul. – Ce-i cu ea? O s` plec`m \mpreun`, undeva, \n vacan]a asta.

Dup` ce fac alte planuri. Poate g`sesc o slujb` undeva, pân`-noctombrie. Asta trebuie s` fac mai \ntâi.

– S` munci]i? Voi dou`?– Ce s` facem? Banii n-o s` ne ajung` o ve[nicie.– Dar credeam c`...

10 ROSEANNE HUNTER

– Ai crezut gre[it. James mi-a l`sat o sum` frumu[ic`, e drept.Dar majoritatea banilor erau investi]i \n ac]iuni la KarlbergsenMinerals, [i [tii bine ce s-a \ntâmplat cu ei.

Perdita se \ng`lbeni. Despre ce vorbea Olivia? Ce voia s`spun`? S`r`ciser`? Din cauza asta voia ea s` se c`s`toreasc` cuHugo?

|[i \ncheie gr`bit` nasturii rochiei, cu gândul s` afle cât mairepede ce se petrecea. Trebuia s-o \ntrebe pe Olivia despresitua]ia lor. M`car dac`-ar pleca acel Blake mai repede!

Din p`cate, discu]ia p`rea s` nu se mai sfâr[easc`. Doar c` ceidoi se mutaser` \ntr-un loc din care Perdita putea s`-i vad` maibine. Olivia era \mbr`cat` \ntr-o rochie roz-aprins, care contrastacu verdele plantelor din curte. P`rul negru [i lung [i-l prinsese\ntr-o coad` de cal. Acel domn Blake st`tea cu spatele [i Perditanu putea s`-l vad` bine. De sub costumul u[or de var`, puteas`-[i dea seama c` avea umerii largi. {i era \nalt cam de un metrunou`zeci. Perdita [tia c` Olivia avea aproape un metru optzeci,iar b`rbatul acela o dep`[ea cu un cap.

– Bine, spuse Blake punând prietene[te o mân` pe um`rulOliviei, n-o s` m` r`zgândesc.

Perdita se ascunse dup` perdea, cu inima b`tându-inebune[te. {tia c` tot ea era principalul subiect al discu]iei. Decicei doi ajunseser` la o \n]elegere. Dar \n leg`tur` cu ce? Cu sluj-ba despre care vorbise Olivia? Sau Blake acceptase s-o ia subaripa lui \n timpul vacan]ei? Cum \ndr`zneau s` decid` asupraviitorului ei f`r` ca m`car s-o consulte? |i venea s` strige la ei deacolo, de sus, unde se afla, dar instinctul de conservare o f`cu s`amu]easc`.

– O s` ajung la Stafford mar]ea viitoare, spuse Blake, dar...– Mar]i! Dar n-am timp s` fac toate preg`tirile pân` atunci.

Perdita are nevoie de haine noi...


– Atunci de ce s` ne gr`bim? Am crezut c` pân` pe cincisprezece...– Plec pe cincisprezece. {i Perdita o s` c`l`toreasc` \mpreun`

cu tine. Nu pot s-o las singur`...– Oh, nu! Acum \mi ceri prea mult. Nu-mi pas` când mi-o

trimi]i, dar scute[te-m` de un zbor transatlantic \mpreun` cu oadolescent` c`reia probabil \i va fi rù tot drumul. |n plus, \nseara \n care voi ajunge acolo, am aranjat o \ntâlnire romantic`la mine acas`, a[a c`... |mi pare rù.

– Perdita n-o s`-]i fac` probleme, te asigur. Cât despre \ntâl-nirea romantic`, po]i s-o stabile[ti \n alt` parte. Apropo, desprecine e vorba? Cunosc persoana?

– Vezi-]i de treburile tale.– N-o s`-]i fac probleme, fii lini[tit, râse Olivia. Iar Perdita...

are deja [aptesprezece ani!– Cu atât mai rù! Nu-i nici adolescent`, nici femeie. – E o dulce. Cât timp o la[i s` viseze, n-ai de ce s`-]i faci pro-

bleme. Recunosc, e foarte inocent` pentru vârsta ei – ceea cenu-i de mirare, luând \n considerare [coala la care \nva]`. Niciacum nu [tiu de ce a insistat tat`l ei s-o dea la o [coala demodat`ca Primrose Chase. |ntr-o zi, când am \ntrebat conducerea \n cem`sur` le \nva]` pe fete despre via]a sexual` – stare]a cu care amstat de vorb` aproape a le[inat. „Doamn` Craig, mi-a spus ea, noi\nv`]`m fetele biologia, dar nu \ncuraj`m depravarea!”. N-am\nr`znit s-o mai \ntreb ce voia s` spun` când se referea ladepravare.

– Sper c` nu te a[tep]i s-o \nv`] eu ce \nseamn` via]a, chicotiBlake.

– Fii lini[tit, nu-i plac bìe]ii. Spune despre ei c` sunt imaturi[i \nc`p`]âna]i. Ea se simte cu zece ani mai mare decât cei devârsta ei. Tot ce-[i dore[te de la via]` e s` viseze cu ochii deschi[i[i s` scrie câte-n lun` [i-n stele.

12 ROSEANNE HUNTER

– Hmm, interesant pentru o fat` de vârsta ei. |n fine, trebuies` plec. Am o conferin]` la ora trei. Pa!

Blake o s`rut` pe Olivia pe obraz [i se \ndrept` spre poart`.Perdita nu reu[i s`-i vad` fa]a lui Blake nici de data asta. Liliaculbogat care str`juia poarta \i umbrise figura. Olivia \l urm`ri cuprivirea pân` când ma[ina lui disp`ru \ntr-un nor de praf. Apoise \ntoarse spre cas` cu un zâmbet plin de nostalgie pe chip.

Perdita pufni sup`rat`. Cum \ndr`znea Olivia s`-i programezeviitorul f`r` ca m`car s-o consulte? {i cu cine!? Cu un str`in! Celmai impertinent b`rbat pe care-l v`zuse Perdita \n via]a ei.

O lu` la fug` pe scara interioar` din lemn masiv de stejar, [icu privirile \mp`ienjenite de lacrimi, v`zând-o pe Olivia, se opri\n loc b`tând din picior.

– Ce e, draga mea? \ntreb` Livvie \ngrijorat`. Nu [tiam c`te-ai \ntors. S-a \ntâmplat ceva?

Perdita se \neca de furie [i nu reu[i decât s` scoat` ni[tesunete incoerente. Olivia se apropie de ea cu inten]ia de a o lua\n bra]e, a[a cum f`cea de obicei, dar Perdita o respinse violent[i ie[i alergând din cas`.



Capitolul 2

– Nu plec nicìeri! O s` m` angajez aici, oriunde, dar nu m`duc cu el!

– Draga mea, lini[te[te-te [i fii \n]eleg`toare. Deocamdat`n-avem nevoie de bani, [i dac` e[ti fat` cuminte [i m` ascul]i,nici nu vom fi nevoite s` ne angaj`m. Hai, ai pu]in` r`bdare cas`-]i explic cum se cuvine toat` situa]ia.

Perdita \ncepu s` plâng` [i mai tare.– Dumnezeule! exclam` Olivia. Nici nu [tii câte griji mi-am

f`cut din cauza ta. Te-am cùtat pe la to]i vecinii, dar nimeni nute v`zuse. N-ai mâncat nimic de asear`. Azi diminea]` ai plecat pecâmp \nainte de micul dejun, [i acum ai s`rit [i peste masa deprânz. Cred c` e[ti \nfometat`.

Asta se \ntâmpla câteva ore bune mai târziu. Perdita se plim-base – sau mai bine zis gonise – câ]iva kilometri prin p`dure\ncercând s`-[i fac` ordine-n gânduri. Când se decisese s` se\ntoarc` acas` [i d`duse cu ochii de mama ei vitreg`, se sim]isedin nou tr`dat`, dar [i pu]in ru[inat` de reac]ia pe care o avusese.

– |mi pare rù, mormì ea, dar nici nu-]i dai seama cumm-am sim]it când v-am auzit – f`r` s` vreau – discutând despremine pe la spatele meu.

– Nu [tiam c` te \ntorsese[i acas`, se justific` Olivia.– Mi-am dat seama, spuse Perdita luând un sandvi[ \mbietor

de pe platoul pe care i-l preg`tise mama ei vitreg`. S` [tii c`vorbesc serios. Pot s` m` descurc [i singur`, dac` vrei s` pleci. Nutrebuie s` te sim]i responsabil` pentru mine. Sincer, Hugo m`dezgust`, dar dac` ]ie-]i place, treaba ta. Nu vreau s` crezi c`-]istau \n cale. Dar nu m` da pe mâna acelui...

Nici numele nu reu[i s` i-l pronun]e, atât de \ngrozit` era deperspectiva de a sta \mpreun` cu acel b`rbat.

– Draga mea, Blake Hadwyn nu e o brut`, crede-m`. E...– Dar tu cu gura ta l-ai caracterizat \n felul acesta. Când

pomeneai despre posibilitatea de a se c`s`tori [i... |n fine, numai [tiu cum te-ai exprimat, dar a[a ai l`sat s` se \n]eleag`.

– Draga mea, nu mai vorbi cu gura plin`, râse Olivia privin-du-[i cu drag fiica vitreg`. Când ai de gând s` te maturizezi?

– Când o s`-mi oferi ocazia, replic` Perdita. Numai p`rin]iisunt vinova]i de comportamentul imatur al adolescen]ilor,pentru c` refuz` s`-i trateze ca pe ni[te oameni \n toat` firea.L-am iubit pe tata foarte mult, \nc`-l mai iubesc [i-i simt lipsa,dar niciodat` nu mi-a pl`cut c` nu-[i d`dea seama de capa-cit`]ile mele intelectuale. |nc` de la doisprezece ani mi-amdorit s` discut serios cu el despre tot felul de lucruri care m`interesau, dar când \ncepeam s` intr`m \ntr-o disput`, \[iamintea brusc c` eu sunt copilul [i el e adultul. |n fa]a argu-mentului `sta nu mai aveam replic`. De ce nu m` ia niciodat`nimeni \n serios?

– O s` te ia. Când vei mai cre[te pu]in intelectual [iemo]ional, spuse Olivia \ntinzându-i o cea[c` cu ceai. Când o s`ajungi la vârsta mea o s`-]i dai seama c` femeile [i b`rba]ii \[ispun tot felul de lucruri pe care nu le cred cu adev`rat. E ca unjoc.


– Trebuie s` recuno[ti c` acest... Blake nu e prea matur. Aspus ni[te prostii mai mari decât el.

– Glumea, draga mea, \[i ap`r` Olivia prietenul.– {tiu exact ce voia s` spun` domnul Blake cel Bolnav la Cap.

|[i supralicita eul f`când glume de doi bani pe seama mea.O clip` Olivia r`mase f`r` cuvinte. Apoi se ridic` oftând de pe

canapea [i se \ndrept` spre fereastr`. Soarele târziu al dup`-amiezii \[i trimitea razele prin perdeaua diafan`, luminând p`rul\ntunecat al Oliviei.

Perdita \[i privi cu coada ochiului mama vitreg`, dându-[iseama dintr-o dat` cât de tân`r` era. Câ]i ani avea?

Dintr-o sclipire de memorie \i veni \n minte o secven]` de lavârsta de [ase ani, când tat`l ei o adusese pe Olivia pentru primaoar` acas`. Din prima clip` – poate din instinct sau din felul eide a fi – tân`ra secretar` se ata[ase de Perdita. Apoi se \mpri-eteniser`. Olivia o rugase s`-i arate camera ei, \i pusese \ntreb`ribine ticluite despre tot felul de intimit`]i [i reu[ise s`-i intre pesub piele.

Abia acum Perdita o vedea pe mama ei vitreg` \n adev`rata eilumin`. Olivia era o femeie de[teapt`, subtil` [i probabil multmai matur` decât p`rea. Zâmbi amintindu-[i c` \ntr-o zi \[i \ntre-base tat`l ce vârst` are Olivia, iar el \i [optise la ureche c` aseme-nea \ntreb`ri nu se pun niciodat`.

De atunci, Perdita nu mai pusese acea \ntrebare [i nimeni nu-idivulgase secretul. Blake spusese c` secretara de optsprezece anise c`s`torise cu [eful ei un an mai târziu. De atunci trecuser`...

Calculul \i fu \ntrerupt de mama sa vitreg`, care spuse ferm:– Ascult`, uit` toat` conversa]ia aceea nefericit` [i las`-m` s`-]i

explic cum st` treaba. Cred c`-]i dai seama c` planul meu e sin-gura solu]ie a problemei. Dac` nu, o s` te ascult s` v`d cu ce ideepo]i veni. }i se pare corect?

16 ROSEANNE HUNTER

– Te ascult, spuse Perdita \ncruci[ându-[i r`bd`toarepicioarele pe canapea.

– M-ai auzit spunând ceva despre bani. Ei, trebuie s` [tii c`problema banilor ar trebui s` ne preocupe. {tii c` tat`l tù, carea fost un om calculat, a f`cut un testament destul de strict.

– {tiu c` pot s` m` folosesc de bani la vârsta de dou`zeci deani. Nu [tiu de ce nu la optsprezece...

– Ca s` nu faci prostia s` te m`ri]i cu primul bìat interesatcare-]i suce[te min]ile. {i am fost de acord cu tat`l tù \n privin]aasta. Pân` la dou`zeci de ani, eu sunt aceea care trebuie s`-]iasigure sprijinul material.

– Blocul de apartamente din ora[, ca [i casa asta, n-am voie s`le vând, recit` Perdita plictisit`. Dac` am rezultate bune laPrimrose Chase pot s`-mi aleg singur` universitatea. Tu trebuie sài grij` de mine [i s` nu te rec`s`tore[ti pân` nu \mplinesc opt-sprezece ani. Dac` o faci, \]i pierzi dreptul la mo[tenire. Corect?

– Exact. Doar c` cei de la Karlbergsen Minerals au f`cut-o deoaie – ac]iunile lor au sc`zut la jum`tate. Curatorul Drybones [i-aales un broker prost, care n-a prev`zut aceast` c`dere [i n-a vân-dut la timp. Tu nu vei avea de suferit, dar eu, da. Tu te veic`s`tori \ntr-o zi, \n ciuda p`rerii tale proaste despre b`rba]i. Dareu? Voi r`mâne singur`. |]i imaginezi cât de greu \mi va fi?

– Nu m-am gândit niciodat` la asta, recunoscu Perdita dupùn moment de gândire. Ai dreptate. Eu s-ar putea s` m`c`s`toresc \ntr-o zi.

– Eu am deja treizeci [i unu de ani. Nu e normal s` m` gân-desc [i la viitorul meu? Mâine-poimâine m` trezesc o femeie depatruzeci de ani. {i acum am ocazia s`-mi asigur lini[teab`trâne]ii. Poate fi ultimul meu tren.

– Ce ai de gând s` faci? – S` fac o investi]ie.


– |ntr-un club de noapte?– Nu chiar, zâmbi Olivia. Un complex hotelier cu cazinouri,

restaurante, un parc de distrac]ii... Hugo mi-a promis c` vinemâine s` cineze \mpreun` cu noi. L-am rugat s` aduc` [i ni[tebor[uri, s`-]i ar`t`m despre ce e vorba. Hugo a intrat \ntr-un con-sor]iu al oamenilor de afaceri americani care investesc \ntr-osta]iune a milionarilor, Silver Cay. El e foarte entuziasmat deproiect [i vrea s` m` bage [i pe mine \n afacere. Asta \nseamn`c` voi fi obligat` s` m` duc cu el peste tot. Oricum, el are expe-rien]` \n domeniul afacerilor.

– Nu vreau s`-]i stau \n cale, Livvie, dar nici tu nu m` obligape mine s` stau cu Blake Hadwyn. De ce nu pot s` r`mân aici? Os` m` descurc singur`.

– Nu. Vei veni cu mine, spuse Olivia ferm. Din p`cate nuputem sta \mpreun`. Dar mai \ncolo vom construi o vil` peinsul`, asta dac` nu... N-are importan]`. Gânde[te-te cum ar fi s`ne mut`m acolo! Ierni c`lduroase, veri blânde... Minunat!

– Crezi?– Sigur c` da! {i de asta vreau s` profit de [ansa pe care o am.

Nu-]i dai seama cât de bine va fi? Tu vei sta \mpreun` cu Blake,pe insul`, [i eu la câ]iva kilometri dep`rtare. E altceva s` ne [timaproape.

– {i tu unde vei sta?– Eu [i Hugo vom sta \n vila unor prieteni – deocamdat` sin-

gura locuin]` din sta]iunea Silver Cay. Dar, dup` cum ]i-am spus,din p`cate nu te pot lua cu mine.

– De ce nu?– A[a!– {i Blake Hadwyn unde st`?– La câ]iva kilometri de sta]iune, pe o insul`. A cump`rat-o

\ntr-un moment foarte bun, la un pre] derizoriu. Acum

18 ROSEANNE HUNTER

terenurile din zon` sunt exorbitant de scumpe. La \nceput el \[ipetrecea vacan]ele acolo, dar dup` ce a devenit bogat [i faimos[i-a construit o vil` superb` [i a cump`rat p`mântul. Acolo st`aproape tot timpul anului.

– Cu ce se ocup`?– Surpriz`... zâmbi Olivia.– Spune-mi!– E scriitor.– Hmm. N-am auzit de el.– Poate ai auzit de Krayle Berenger. – Cine??? Krayle Berenger care scrie pentru editura Saxon

Steele?– El [i nimeni altul. {tiam c` o s` sari \n sus. Dar s` nu spui

la nimeni. Identitatea lui e secret`. Acum \n]elegi de ce solu]iaasta mi se pare ideal`? Nu [tiu cât o s` te mai ]in` pasiuneascrisului, dar el ar putea s`-]i fie \ndrum`torul ideal. Mi-a promisc` te va ajuta. Nu e minunat, draga mea?

– Nu [tiu, spuse Perdita gânditoare. Nu vreau s` scriu desprelucruri puerile, spionaj [i alte prostii, a[a cum face el. Vreau s`devin o scriitoare serioas`.

– {tiu, dar e aproape acela[i lucru. Ideea e c` el are expe-rien]`, [i-a câ[tigat faima, are ce s` te \nve]e. {i poate apreciacalitatea scrierilor tale. {i de ce spui c` scrie lucruri puerile?Arheologia subacvatic` mi se pare un domeniu fascinant, nucrezi? Trebuie s` fii expert ca s` te \ncume]i s` dezvol]i unasemenea subiect.

De[i nu voia s` recunoasc`, Perdita devenea din ce \n ce maiinteresat`.

– De ce nu mi-ai spus pân` acum c`-l cuno[ti?– Nu mi-a trecut prin minte. Nu l-am mai v`zut pe Blake de

ani de zile. Acum o s`pt`mân` s-a \ntors \n ]ar` [i mi-a povestit


despre averea pe care a f`cut-o la Saxon Steele, de[i, dup`cum tot el spune, epoca romanelor de spionaj a cam trecut.

– I-ai spus c` i-am citit toate c`r]ile, o acuz` Perdita.– E, l-am min]it pu]in ca s` am o mai mare putere de convin-

gere. Ca [i tine, nici el nu era prea \ncântat de idee, spuse ea sec.Olivia t`cu o vreme, apoi spuse:– Nu mai vreau s` ne cert`m pe tema asta. Ai face bine s` te

hot`r`[ti ce ai de gând s` faci pân` mâine, când va veni Hugo. {is` pui mâna s` cite[ti m`car una din c`r]ile lui Blake, ca s` nu m`faci de râs.

– S` nu te fac de râs! pufni Perdita ie[ind din camer`.Oricum, a doua zi de diminea]`, sub pretextul cump`r`rii

unor caiete, Perdita se duse \n ora[ [i nu se opri decât labibliotec`. Era imposibil s` nu g`seasc` vreo carte a lui KrayleBerenger. {i g`si. Un singur exemplar, [i acela extrem de uzatdin cauza \mprumuturilor dese. Extrase cartea cu grij` din raft [ise duse cu ea la bibliotecar`. Aceasta, v`zând volumul, surâse:

– Foarte bun` alegere, domni[oar`. Este vorba despre ocomoar` galic` scufundat` pe coasta insulei Barbados.

Când se \ntoarse acas`, n-o g`si pe Olivia. A[a c`-[i turn` unpahar cu lapte, \[i f`cu un sandvi[, le puse pe o tav`, [i ie[i peteras`. Se a[ez` pe un [ezlong la soare [i \ncepu s` r`sfoiasc`plictisit` volumul.

Perditei \i pl`cea s` citeasc` [i avea o vitez` incredibil`.Totodat` remarca u[or abilit`]ile sau inabilita]ile scriitorice[ti aleautorilor.

Trei ore mai târziu, Olivia se \ntoarse de la treburile ei [i og`si pe fiica sa vitreg` stând pe teras`, absorbit` de citirea uneic`r]i.

– Perdita, ce faci?! exclam` ea oripilat`.– Citesc, spuse calm fata.

20 ROSEANNE HUNTER

– Laptele!– Da, r`spunse ea absent, am uitat s`-l beau. Cred c` s-a

\nc`lzit la soare. – Nu asta, uite ce ai \n pahar!– Ce am, praf? \ntreb` Perdita \ntorcând ultima pagin` a

c`r]ii. Nu-i nimic. Cât e ceasul?– E[ti imposibil`! Tu [i c`r]ile tale! Când pui mâna pe una, n-o

mai la[i. E ora cinci, trebuie s` preg`tim cina. Dar nu conteaz` câte ceasul. |n laptele tù plute[te o musc`. Sper c` n-ai bùt din el!

Perdita termin` de citit cartea [i privi indiferent spre pahar.– Ah, da, spuse ea lini[tit. O s`-l arunc. – Ce citeai?Perdita acoperi titlul [i autorul cu palmele, dar Olivia observ`

coperta, cu care era familiarizat`.– Ha, ha! Te-am prins! {i ce dac` cite[ti c`r]ile lui Blake?

Chiar te-am sf`tuit s-o faci. Nu-i a[a c` scrie bine?– Nu scrie rù, \ncerc` Perdita s` fac` pe indiferenta. Nu e un

original, dar te ]ine \n tensiune.– M` bucur c`-]i place. O s`-i spun [i lui. Va fi \ncântat. – Abordeaz` profesional subiectul, dar tot bolnav la cap mi se

pare. P`cat c` nu pot s`-i comunic personal opinia mea despreel.

Olivia se hot`r\ s` treac` peste remarc` [i spuse cu glas dulce:– Draga mea, nu vrei s` preg`te[ti tu sosul pentru salat`?

|ntotdeauna \]i iese delicios.– Dup` ce sp`l vasele. }i-am promis c` o s` fac curat pân` te

\ntorci [i... uite! N-am avut timp de nimic. La ce or` vine Hugo?– Pe la [apte. Dar, dup` câte-l cunosc, e posibil s` apar` cu

un sfert de or` mai devreme. Hai, la treab`!Se duser` la buc`t`rie [i Olivia \ncepu s` scoat`

cump`r`turile pe mas`. Perdita sp`l` vasele, cur`]` cartofii noi,



\i puse la fiert, apoi f`cu sosul pentru salat`. |n timp ce Oliviapreg`tea celelalte feluri de mâncare, ea f`cu un du[, se \mbr`c`\ntr-o rochie elegant`, [i umplu cada cu ap` fierbinte pentrumama ei vitreg`.

– |mi place cum ]i-ai f`cut p`rul, [opti Olivia când soneriaanun]` sosirea lui Hugo. Nu uita s`-]i dai jos [or]ul.

Perdita alerg` la buc`t`rie [i aranj` carofii \ntr-un castron,puse untul deasupra [i pres`r` ni[te m`rar tìat m`runt. Apoipuse castronul \n cuptorul cald [i arunc` o privire asupra frip-turii. Salata era preparat`, totul p`rea \n ordine pentru o cin`perfect`. Pu]in mai devreme aranjase \mpreun` cu Olivia masadin sufragerie. Peste fa]a de mas` din damasc alb a[ezaser` far-furiile de por]elan, tacâmurile argintate, trei lumân`ri albastre [io vaz` mic` cu flori de câmp... Prepar` repede fri[ca pentrudesert, turn` cafeaua \n cafetier` [i se preg`ti s`-[i fac` intrarea\n camera de zi, acolo unde Olivia \l primise pe Hugo.

Pe hol mai arunc` o privire \n oglind`. Coafura sofisticat` pecare o \nv`]ase de la o coleg` de [coal`, Sara, o f`cea s` arate mai\n vârst`. Dar nu conta cum ar`ta, ci faptul c` avea degetele\ndemânatice ca ale Sarei. Cât de norocoas` era Sara! {tia exactce avea s` fac` \n via]`. Voia s` studieze medicina. Era atât de cal-culat`! Niciodat` nu avea emo]ii \naintea examenelor pentru cèra mereu bine preg`tit`. {i mai [tia ceva – bìe]ii n-aveau ce s`caute \n via]a ei pân` ce nu-[i termina studiile. B`rba]ii [i dis-trac]iile distrugeau viitorul fetelor care voiau s`-[i fac` o carier`...

Dar cine putea s` ]in` dragostea departe? Sau s-o pro-grameze? Era un joc al sor]ii. Venea pe nea[teptate, stârnindreac]ii ciudate tocmai din partea celor care aveau disponibilit`]isuflete[ti mai mici... [i tot pe nea[tepatate disp`rea. Logica [iprevizibilul n-aveau ce cùta \n dragoste. P`rerea Sarei era c`niciodat` nu trebuia s`-i ar`]i unui b`rbat c` e[ti disponibil`. Iar

22 ROSEANNE HUNTER

dac` f`ceai gre[eala s` te la[i purtat` de sentiment, trebuia s`-]iasumi r`spunderea [i s` fii convins` c` viitorul [i cariera ta seduceau pe apa sâmbetei. Femeile erau cele mai vulnerabile. A[ac` Sara o sf`tuise s` evite b`rba]ii pân` \n momentul \n care cari-era ei lua un curs stabil. Abia atunci o femeie era liber` s` se\ndr`gosteasc`, [i sigur` c` n-avea ce s` mai ri[te dac` o f`cea.

Da. Teoria p`rea de bun-sim]. Dar Perdita presim]ea c` atuncicând dragostea avea s` apar` \n via]a ei, nu putea s` fie chiar atâtde u[or s` pun` \n practic` sfaturile Sarei. {i ce te f`ceai dac` oprietenie cu un b`rbat se transforma \n dragoste? Ce, era imposi-bil? Sara nu luase \n calcul posibilitatea asta.

Dup` acea introspec]ie, Perdita reveni cu picioarele pep`mânt. Se privi \ncrez`toare \n ochi [i-[i spuse c` totul va fibine. Apoi \[i mai aranj` o bucl`, [i \nainte s` se hot`rasc` sìntre \n camera de zi, \l observ` prin oglind` pe b`rbatul acelab`rbos cu sprâncene groase analizând-o din cap pân`-n picioare.

– Nu-mi vine s` cred! exclam` Hugo Amlyn dând cu ochii deea. Asta nu e Perdita!

Apoi se apropie de ea, o lu` de umeri [i o r`suci.– Minunat! adùg` el de data asta cu voce [optit`. Spune-mi

c` nu e[ti tu!– Ba chiar eu sunt! spuse Perdita contrariat`, desprinzându-se

din strânsoarea acelor mâini acelea mari [i insistente. Bun`seara, domnule Amlyn.

Un fior de dezgust \i str`b`tu [ira spin`rii. Perdita \l surprin-sese pe Hugo privind-o de la spate cu... poft`! Dup` ce dep`[i cugreu momentul, adùg`:

– O cùta]i pe Olivia?– Am adus o sticl` cu vin [i am uitat s-o iau din ma[in`, rânji

el fluturându-i cheile pe sub nas. Fii bun` [i adu-l tu. Pebancheta din spate am adus [i un cadou. Special pentru tine.


F`r` s` mai comenteze, Perdita \i smulse cheile din mân` [ialerg` afar`, la aer. Sim]ea c` b`rbatul acela scârbos \i luase totoxigenul. Auzise cazuri despre fete tinere asaltate cu aluzii sexu-ale de b`rba]i \n vârst`. Dar nu crezuse c` i se va \ntâmpla chiarei a[a ceva. De când \l v`zuse prima oar` pe Hugo, Perditei nu-ipl`cuse de el. Ce v`zuse oare Livvie la... omul acela? Cum puteas`-l g`seasc`... fermec`tor?!

Descuie portiera [i c`ut` pe bancheta din spate. G`si sticla cuvin [i o cutie enorm` \mpachetat` \ntr-o hârtie argintie,]ip`toare.

– Ce e acolo? \ntreb` Olivia f`cându-[i apari]ia maiestuos \npragul u[ii de la intrare.

– M-am gândit c`-i va face pl`cere fiicei tale, spuse Hugo dinspatele ei. Nu prea m` pricep s` fac cadouri fetelor de vârsta ei.

Intrar` to]i trei \n cas` [i Perdita desf`cu pachetul sub privi-rile curioase ale Oliviei [i cele superioare ale lui Hugo.

– O pisic` din plu[?! pufni Perdita ab]inându-se cu greu s` nupar` nepoliticoas`.

– Nu e dulce? [opti \ncântat` Livvie. Po]i s` dormi cu ea \npat. Uite, are o fundi]` albastr` care se asorteaz` perfect cu a[ter-nuturile [i c`m`[ile tale de noapte.

Oh, nu! Olivia nu trebuia s`-i fac` asta!– Voi, femeile, trebuie s` \mp`r]i]i totul? \ntreb` insinuant

Hugo.– Totul cu excep]ia b`rba]ilor, zâmbi Perdita dulce. – Pisica aceasta este mascota noastr`, explic` Hugo cu supe-

rioritate, ignorând remarca Perditei. Fetele pe care le vom anga-ja pe post de gazde vor purta pe fa]` câte o masc`. Nu puteams` le costum`m \n iepura[i, a[a c` ne-am gândit la pisicu]e. Celeblonde vor purta o masc` reprezentând figura unei pisici deangora albe, iar cele brunete, figura unei pisici siameze.

24 ROSEANNE HUNTER

– {i cele ro[cate? \ntreb` Perdita uimit` de ideea aceea stupid`.– |nc` nu ne-am gândit la ro[cate, recunoscu Hugo contrari-

at. Cred c` pe cele ro[cate le vom angaja la departamentul depublicitate. Vor fi \mbr`cate \n ro[u [i vor purta pelerine argin-tii.

– {i dac`-i tr`sne[te vreunui bo[orog idiot s`-i cear` uneimilionare excentrice care poart` pelerin` argintie, un foc?\ntreb` Perdita amuzat`.

– Doamne fere[te! La ce-]i st` ]ie mintea, domni[oar` fru-moas`! Sper`m s` nu avem necazuri de genul acesta. Ah! Amuitat ceva. Pot s` dau un telefon?

– Te rog, spuse binevoitoare Olivia. E \n hol.Dup` ce Hugo \nchise u[a \n urma lui, Olivia [opti:– |ncearc` s` te por]i civilizat, Perdita! Crezi c` el e atât de

prost \ncât s` nu-[i dea seama c`-]i ba]i joc de el?– E mai r`u decât \mi aminteam eu. Livvie, sper c` nu ai gân-

duri prea mari cu el.– |n afaceri nu-]i alegi partenerii dup` cum arat`. Apropo, te-a[

ruga s` ne la[i s` discut`m \ntre patru ochi dup` cin`. Trebuie s`mai stabilim ni[te detalii. S` nu crezi c` \ncerc s` scap de tine.{tii, draga mea, e[ti cam sensibil`.

– Nu-]i face probleme din cauza mea. Po]i s` stai cu el toat`noaptea, dac`-]i face pl`cere, vorbesc serios. Eu o s` sp`l vasele[i o s` m` duc s` m` culc.

Ea de fapt voia s` scape cât mai repede de aten]iile lui Hugo.Ar fi s`rit [i peste cin`, dac` ar fi fost dup` ea.

– Vai, Perdita, e[ti o dulce. Gata acuma, taci c` vine.Dup` ce terminar` de mâncat, Hugo l`ud` buc`t`reasa [i

apoi continuar` discu]ia \n salon, cu o cafea [i un coniac \n fa]`. – Eu trebuie s` m` retrag, spuse Perdita imediat dup` ce

Hugo \[i aprinse un trabuc.


– Bine, draga mea, s` te \ntorci repede, spuse Hugo privind-ope sub sprâncenele acelea enorme.

Pe naiba! Perdita zâmbi politicos, mai mult de dragul Oliviei,[i se f`cu nev`zut`. Dup` ce termin` de sp`lat vasele se duse \ncamera ei [i se b`g` \n pat, cu cartea lui Blake \n mân`.

Olivia o strig` la un moment dat [i Perdita stinse repedeveioza. R`mase mult timp pe \ntuneric pref`cându-se c` doarme,dar atent` la orice zgomot. Apoi, \ntr-un târziu, auzi motorulma[inii lui Hugo pornind [i aprinse u[urat` veioza.

O g`si pe Olivia stând \n salon, privind \n lumina becurilorculoarea rubinie a unui Martini.

– Ce faci? Credeam c` dormi de mult, spuse Olivia ridicându-sede pe sofa.

– Nu... Citeam.– Nu m-ai auzit când te-am strigat?– Mi s-a p`rut mie... Credeam c` râzi. N-am vrut s` v` deranjez.Olivia \mpinse vârful limbii \n obrazul drept, privind-o dintr-o

parte. N-o credea.– N-are importan]`, spuse ea \n cele din urm`, v`zând c`

Perdita nu cedeaz` [i o prive[te cu inocen]`. Slav` Domnului, amaranjat totul! Hugo mi-a dat un avans din primul salariu.

– Bravo ]ie! M` bucur. Cred c` ai avut un succes r`sun`tor!– Chiar a[a! {i am ve[ti bune pentru tine.– Pentru mine?– Hugo mi-a spus c` n-am nici un motiv s` nu te iau cu mine.

A spus c` o s` vorbeasc` el cu familia Derwin – cei la care vom sta.Au foarte multe camere, avem unde s` st`m cu to]ii. {i le place s`fac` petreceri cu lume mult`... O s` ne distr`m. A[a c` putem s`uit`m de Blake. O s` petreci o vacan]` super. Nu e minunat?

– Stai pu]in, spuse Perdita ame]it` de \ntors`tura lucrurilor.Deci vom sta \n vila familiei Derwin?

26 ROSEANNE HUNTER

– Da. Locul pe care se va construi sta]iunea a apar]inut lui JeffDerwin. Dar l-a vândut pe o sum` rezonabil` companiei la caree ac]ionar Hugo, [i a intrat [i el \n afacere.

– {i Hugo va sta cu noi \n aceea[i vil`?– Da. Vom sta to]i trei acolo, pân` când vor fi gata aparta-

mentele noastre, adic` vreo dou`, trei luni. De asta se gr`be[teHugo s` ajung` acolo, ca s` demareze cât mai repede proiec-tul.

– |n]eleg, spuse Perdita \ncruntându-se. |mi pare r`u, dar nuvreau s` stau cu voi.

– Poftim??? De ce, r`sf`]at` mic` ce e[ti?! De ce? Trebuia s` m`descotorosesc de tine mai de mult! Câte fete n-ar s`ri \n sus debucurie dac` li s-ar oferi ocazia asta! S` locuie[ti \ntr-o sta]iunede lux! Nu-]i dai seama câ]i b`rba]i boga]i ai putea s` cuno[tiacolo? Nu \n]elegi? \ncerc` Olivia s` se lini[teasc`. Fac asta pen-tru mine, dar [i pentru tine. A[ vrea s` te v`d c`s`torindu-te cuun b`rbat care s`-]i ofere luxul pe care a vrut tat`l t`u s`-l ai. Dartu nu faci decât s` dai cu piciorul norocului!

– Parc` spuneai c` nu pot sta cu voi. De ce te-ai r`zgândit?– Eu? Hugo mi-a f`cut propunerea. – Te m`ri]i cu Hugo? \ntreb` deodat` Perdita privind-o pe

sub sprâncene.– Poate. Ai ceva \mpotriv`?– E oribil! O s` regre]i pasul `sta. Vai, Livvie! strig` ea

s`rindu-i \n bra]e. N-ai observat c`-mi f`cea ochi dulci? De astanu pot s`-l suf`r. E libidinos! |l ur`sc, mi-e scârb` de el!

– Poftim?! }i s-a p`rut, spuse rece Olivia. Dac` n-a[ fi [tiut câtde \nchistat` e [coala aia la care \nve]i, a[ fi râs cu gura pân` laurechi. Dar po]i s` m` crezi pe cuvânt – n-ai de ce s` te temi deHugo. |n primul rând pentru c` n-ar avea timp de tine, [i-n aldoilea rând pentru c` a[ fi eu acolo.


– A[ vrea s` nu te mai \ntâlne[ti niciodat` cu Hugo...– Nici gând! spuse Olivia ferm. Ascult`-m` bine! Dac` nu m`

duc acum dup` Hugo, s-ar putea s` nu mai prind niciodat` oocazie ca asta. E[ti prea tân`r` ca s` m` \n]elegi, dar crede-m`,\ntr-o zi o s`-mi dai dreptate. Vreau s`-mi asigur viitorul. Trebuies` mi-l asigur. Eu n-am [ansa ta, anii t`i. Sunt o mul]ime de femeimai tinere [i mai frumoase decât mine care abia a[teapt` s` pun`mâna pe Hugo. Am aproape treizeci [i doi de ani, Perdita. |ncâ]iva ani \mi trece tinere]ea.

Deodat` Perdita o v`zu pe Olivia \mb`trânit`. Acum p`reaobosit`, trist` [i f`r` speran]`. |ntinse mâna [i-i mângâie tandruumerii l`sa]i.

– {tiu, Livvie, te \n]eleg. {tiu c`-mi vrei binele [i ai dreptuls`-]i asiguri viitorul, dac` asta te face fericit`. N-am vrut s` par or`sf`]at` ne\n]eleg`toare.

– Via]a e ciudat` uneori, spuse Olivia cu resemnare. Dar hais` uit`m asta pân` mâine. O s` ne descurc`m noi cumva.

Apoi, oftând adânc, se ridic` \n picioare [i se duse s` verificedac` \ncuiase toate ferestrele, u[ile [i dac` nu uitase s` lase lumi-na de afar` aprins`.

– Ce faci? \ntreb` ea dup` ce se \ntoarse. Te culci aici?– Nu... m` gândeam. Las`, nu-i nimic. M-am r`zgândit.– |n leg`tur` cu Hugo? \ntreb` Olivia plin` de speran]`.– Nu. Niciodat` n-o s`-mi schimb p`rerea despre el. Dar n-o

s`-]i mai ]in lec]ii de moral`. Po]i s` faci ce vrei. Du-te dup` el.Sper s` nu-]i fac` via]a un co[mar.

– {i tu unde vrei s` stai?– Trebuie s` aleg \ntre dou` rele. Voi sta pe insul`, \mpreun`

cu Blake Hadwyn.

28 ROSEANNE HUNTER

Capitolul 3

Pân` la urm` lucrurile ie[iser` a[a cum \[i pl`nuise Olivia la\nceput. A[a c` nu mai \ncerc` s-o conving` pe fiica ei vitreg` s`stea \mpreun` cu ea [i Hugo. Bine c` acceptase s` convie]iuasc`,pentru scurt timp, e drept, \mpreun` cu Blake.

Perdita \ntr-adev`r alesese \ntre dou` rele varianta cea maipu]in rea. |n nici un caz n-ar fi acceptat s` stea sub acela[i acoperi[cu Hugo Amlyn. |i p`rea rù pentru Olivia c` ajunsese s` fac` com-promisul de a trì cu un b`rbat libidinos doar pentru bani. Perditan-ar fi avut lini[te dac` ar fi locuit \n aceea[i cas` cu acel b`rbat.

Nu voia s-o supere pe Livvie, a[a c` mai bine accepta s` stea\mpreun` cu Blake. |i va ar`ta ea lui! Trebuia s`-i dea o lec]iepentru vorbele urâte pe care le aruncase pe seama ei, f`r` cam`car s-o cunoasc`. |[i \nchipuia c` având doar optsprezece anitrebuia neap`rat s` fie o adolescent` r`sf`]at` [i greu de supor-tat. Ei, Blake Hadwyn avea s` simt` pe pielea lui cât de greu desuportat era Perdita când voia.

A[a c` \n urm`toarele s`pt`mâni, \n timp ce Olivia \i cump`r`haine noi [i termin` de rezolvat toate treburile, ea \[i f`cu temeletemeinic. |n primul rând cùt` un atlas geografic [i descoperi c`Grand Vegas era situat \ntre Bahamas [i Silver Cay.

Principala ]int` era Iruna, o insul` insignifiant` pe care odescoperi pe hart` cu ajutorul lupei. Iruna era situat` la câ]ivakilometri de ]`rmul sudic al Grand Vedas-ului. Deci acolo \[iducea traiul [i crea faimosul scriitor Krayle Berenger.

Ce bine ar fi fost dac` Blake s-ar fi comportat ca un om nor-mal! Perditei i-ar fi f`cut pl`cere s` discute cu el despre tehnicilede scriere, domeniu \n care Blake avea experien]`.

Dar din p`cate situa]ia nu st`tea pe roze. |narmat` cu rezul-tatele cercet`rilor, Perdita f`cu o vizit` unei agen]ii de turism,unde consult` un tân`r angajat. Totul merse ca pe roate, maibine decât anticipase ea. Se p`rea c` avea sor]i de izbând` [i asta\i \nt`rea \ncrederea \n sine [i \n planul s`u.

|ntr-o zi, un telefon nea[teptat de la Hugo le puse pe amân-dou` pe jar. Evenimentele se precipitaser` [i \n dou`zeci [i patrude ore Olivia trebuia s`-[i fac` rezerv`ri la primul zbor, ori riscas` se trezeasc` f`r` slujb`

– Crezi c` po]i s` te descurci singur`, aici? \ntreb` aceasta\ngrijorat`.

– Sigur, nu-]i face probleme din cauza mea, o lini[ti Perdita.Du-te la Londra. O s`-]i fac eu bagajele [i ]i le trimit mâine. Deacolo po]i pleca direct spre America.

– Nu uita s`-l pl`te[ti pe l`ptar... spuse Olivia \ncercând s` nuuite vreun am`nunt, [i... s` opre[ti apa de la robinetul dinpivni]`. Mai am cincizeci de lire pe cartea de credit. Nu-mi places` r`mân cu datoriile nepl`tite. Ah! Po]i s` returnezi tu carteadoamnei Charter? Nu [tiu ce mi-a mai r`mas de f`cut, dar dac`-]imai aminte[ti ceva, te rog s` m` salvezi tu, bine, draga mea?

– O s` m` asigur c` totul va fi bine, spuse Perdita. Pleac`lini[tit`.

– Vrei s`-i faci tu o vizit` domnului Drybones?– O.K.!

30 ROSEANNE HUNTER

– {i trebuie s`-l mai suni pe Blake ca s`-l anun]i data sosiriitale. N-am apucat s-o mai fac [i pe asta, fir-ar s` fie!

– Nu-i nimic. Altceva? – Nu [tiu... E[ti sigur` c` te vei descurca singur`?– Normal! oft` Perdita exagerat. Ne vedem pe zece. Mai sunt

opt zile pân` atunci. {i pleac` odat`, vrei s` \ncep s`-mi facprobleme din cauza ta? Uite, a venit taxiul.

– Ne vedem mâine, la blocul de locuin]e, da?Olivia \[i \mbr`]i[` fiica vitreg` [i alerg` spre taxi. Perdita

r`mase \n fa]a por]ii, f`cându-i semn cu mân` pân` ce acestadisp`ru.

Un sentiment cople[itor de libertate aproape o sufoc`. Intr`\n cas` adunând pe rând lucrurile aruncate de Olivia \n grabaplec`rii. Acum, se p`rea c` primul pas al m`re]ului ei plan puteafi dat uit`rii.

Lucrurile nu se puteau aranja mai bine. Acum, dup` ce oasigurase pe Olivia c` avea s` se descurce singur`, Perdita eraliber` s`-[i pun` \n practic` planul.

** *

Sosi [i ziua marelui zbor transatlantic. Perditei nu i se f`cur`u a[a cum pronosticase \nfumuratul de Blake. Dimpotriv`. Sesim]i minunat \n compania vecinului ei de scaun, un tân`r teu-ton pe nume Gunther Hammond.

Acesta, când afl` c` ea avea de gând s` fac` o escal` dedou`zeci [i patru de ore \n insulele Bermude, se oferi s`-i ]in`companie.


Zborul de [apte ore i se p`ru floare la ureche Perditei. Sedistr` foarte bine \n compania tân`rului acela fermec`tor carep`rea c` f`cuse o pasiune pentru ea.

La fel de bine se distr` [i \n Bermude. Gunther o duse la elacas` [i o prezent` p`rin]ilor lui, care-[i petreceau vacan]a devar` acolo. Apoi se plimbar` pe insul` \ntr-un jeep, vizitând toateobiectivele turistice. Gunther cuno[tea bine insula [i mai ales[tia ce anume bucura mai mult o femeie. Astfel, o duse pePerdita la o parfumerie, un adev`rat rai olfactiv. Petrecur` o or`acolo, Perdita mirosind diverse parfumuri [i Gunther bucurân-du-se s-o vad` fericit`. El pl`ti unul din parfumurile care-ipl`ceau Perditei [i i-l d`rui ceremonios.

– Pentru mine? \ntreb` ea uimit`.– Da, spuse el solemn, [i te rog s` nu refuzi.– Nici nu visam s` primesc un cadou atât de... spuse ea mirosind

capacul sticlu]ei elegante. Ce surpriz` minunat`! Nu trebuia s` fiiatât de generos... adic`, se corect` ea dându-[i seama c` se dovedealipsit` de tact, abia m-ai cunoscut [i... Dac` o s` continui s` faciasemenea cadouri fiec`rei necunoscute, o s` ajungi la sap` de lemn.

– Dar tu nu e[ti o necunoscut`, spuse el calm, [i pe de alt`parte am \ncercat s` m` recompensez fa]` de tine. Compania tami-a \nseninat ziua [i a transformat un zbor plictisitor \ntr-oaventur` romantic`.

– |]i mul]umesc...– {i nu ajung eu la sap` de lemn chiar a[a de u[or.– Sper c` nu. Gunther! exclam` ea ar`tându-i ni[te arcade

acoperite cu trandafiri ag`]`tori. Ce sunt astea?– Se numesc „por]ile lunii”. Fac parte din decorul obi[nuit al

insulelor Bermude. Exist` [i o legend` legat` de ele. Se spune c`dac` doi \ndr`gosti]i trec pe sub o astfel de arcad` ]inându-se demân`, toate dorin]ele li se pot \ndeplini.

32 ROSEANNE HUNTER

– Ce interesant, spuse Perdita gânditor.– Vrei s` trecem [i noi pe sub ele?– Nu... Poate se sup`r` proprietarii. – Ai dreptate. {i cred c` e prea devreme ca s` putem spune

c` avem dreptul s-o facem.– A[a e, spuse Perdita privind vis`toare peisajul exotic.Petrecuse cea mai frumoas` zi din via]a ei [i se sim]ea mai

liber` ca oricând.Dar \[i aminti c` trebuia s`-i trimit` o telegram` lui Blake

Hadwyn. Se duser` \mpreun` la cea mai apropiat` po[t` [i \ntimp ce Perdita compunea mesajul, Gunther citea peste um`rulei.

– Trebuia s`-mi spui! zise el privind uimit textul. Nu te-a[ maifi obosit atâta cu drumurile. Nu \n]eleg. E[ti bolnav`? Nu pari.Sau e[ti \n convalescen]`?

– Nu... spuse ea sim]ind impulsul irezistibil de a-i m`rturisitot planul ei.

|i povestise lui Gunther doar c` trebuia s` ajung` la GrandVedas, unde avea s`-[i petreac` restul vacan]ei, \n compania unuiprieten bun. Urma s` se \ntoarc` \n noiembrie, ca s` se \nscrie launiversitate. Reticen]a o f`cuse s` se ab]in` s`-i spun` despreplanurile mamei sale vitrege [i propriile ambi]ii de a ajunge omare scriitoare.

– E o glum`, continu` ea. Ar trebui s`-]i povestesc prea multeca s` \n]elegi despre ce e vorba.

– Dar cui i-o trimi]i?– Unui prieten de familie. – Aha! f`cu Gunther f`r` s` \n]eleag` o iot`, dar zâmbind

\n]eleg`tor.|n seara aceea cin` \mpreun` cu Gunther [i p`rin]ii lui. Afl`

c` ei voiau s` se retrag` pe acea insul`, iar fiul lor avea s` con-


duc` afacerea lor din Europa. Povestindu-[i diverse \ntâmpl`ridin via]a, descoperir` c` domnul Hammond \l cunoscuse odat`pe tat`l Perditei, la o conferin]` din Geneva.

Mai târziu dans` \mpreun` cu Gunther sub cerul \nstelat,\ntrebându-se ce p`rere [i-ar fi f`cut Sara despre ea dac` ar fiputut s-o vad` \n acea ipostaz`. Trecuser` trei s`pt`mâni de cândse \ncheiase anul [colar, iar ea flirta cu un tân`r om de afacerineam], undeva pe o insul`, peste ocean. Sara probabil ar fisf`tuit-o s` nu se lase p`c`lit` de [oaptele tandre ale unui b`rbatnecunoscut, mai ales dac` se afla sub influen]a vinului.

Ce bine ar fi fost s` poat` r`mâne mai mult acolo!Dar pe lâng` sfaturile Sarei, care nu-i d`deau pace, mai era

ceva – umbra lui Blake Hadwyn. De[i nu-l cunoscuse personal,[i nu-i p`sa ce gândea el despre ea, trebuia s` ]in` cont de Oliviacare-[i pusese obrazul pentru ea.

A doua zi de diminea]` Gunther o \nso]i pân` la avion.Perditei \i p`rea r`u s`-[i ia la revedere de la tân`rul acela fer-mec`tor.

– |nainte s` m` \ntorc \n Europa, \]i voi face o vizit` \n GrandVedas, \i promise Gunther.

De[i Perdita nu-l prea credea, totu[i \i zâmbi prietenos [i-i spuse:– Te a[tept cu pl`cere.Se s`rutar` \nainte s` se despart`, iar Perdita chiar se sim]i

pu]in \ndr`gostit` de el. |n fond era primul b`rbat adev`rat cucare se s`rutase vreodat` [i primul care o pl`cuse a[a cum era,f`r` s` [tie prea multe despre ea.

Urm`toarea escal` urma s-o fac` \n Caraibe. Dup` un zboru[or desupra oceanului, Perdita se caz` la un hotel \n Nassau,Bahamas, pentru o noapte. Dup` ce-[i f`cu datoria [i trimisedou` telegrame – una adresat` Oliviei [i cealalt` lui Blake – sehot`r\ s` profite de peisajul exotic [i s` viziteze \mprejurimile.

34 ROSEANNE HUNTER

Pa[ii o purtar` prin locuri incredibil de frumoase. Perdita sesim]ea minunat [i savura din plin libertatea pe care o avea.Sc`pase de [coal`. Sc`pase de Olivia. Sc`pase de Gunther –indiferent cât de fermec`tor era el. Dar r`m`sese Blake Hadwyn.

Se plimb` prin port, pe str`du]ele \ntortocheate, [i privivitrinele magazinelor. Nassau era plin de contraste. |n spatelehotelurilor luxoase erau zeci de cocioabe, portul era plin de iah-turi de lux, printre care pluteau b`rcile primitive ale localnicilor,pe str`zile comerciale g`seai buticuri pline de haine apar]inândunor firme celebre, la pre]uri exorbitante, al`turi de magazine \ncare localnicii \[i vindeau produsele manufacturate.

Perdita nu rezist` impulsului [i-[i cump`r` tot felul de lucruriinutile care o fermecar` din prima clip`. Spre sear`, cu mâinile\nc`rcate de saco[e, se \ndrept` spre hotel gândindu-se cupl`cere la un du[ rece [i o b`utur` r`coritoare cu ghea]` mult`.

|n seara aceea, cinând singur`, dar mul]umit`, \ntr-un col] alterasei restaurantului, \[i d`du seama câte aspecte ale vie]ii puteas` descopere. O via]` de om nu-i ajungea ca s` le afle pe toate.

Dup` ce mânc` pân` nu mai putu s` se ridice de la mas`, cevao f`cu s`-[i schimbe starea de beatitudine \n care intrase \nultimele patruzeci [i opt de ore. Nu-[i d`du seama ce provocaseacea schimbare. Muzica era aceea[i, cerul era plin de stele [i pre-vestea o zi \nsorit`, parfumul aerului era la fel de seduc`tor...

|[i privi ceasul de la mân`. Era nou` [i jum`tate. Se \ntreb` cealtceva putea s` mai fac` \n seara aceea. Dar picioarele o dureau[i refuzau s-o mai poarte cine [tie pe unde. Privi \n jur [i remarc`indignat` [ase cupluri de tineri care se gigiuleau ca ni[te porum-bei. |ntoarse privirea pe jum`tate scârbit`, pe jum`tate \ntristat`.Ce se petrecea cu ea? Avea chef de o aventur`?

Oftând se ridic` de la mas` [i se \ndrept` spre camera ei.Dup` ce se schimb` \n c`ma[a de noapte, se urc` \n vârful patu-


lui cu caietul de noti]e \n bra]e [i cu un stilou \n mân`. Trebuias` consemneze fiecare \ntâmplare prin care trecuse. Nu se [tianiciodat` când va avea nevoie de acel material.

Abia \n diminea]a urm`toare f`cu o descoperire \ngrozitoare– \[i pierduse geanta! La \nceput se str`dui din r`sputeri s` nuintre \n panic`. Rememor` cu febrilitate momentele zilei prece-dente. {i-[i aminti. Dup` ce str`b`tuse toate str`du]ele comerciale,se oprise s` se odihneasc` pe o banc`. |[i pusese geanta al`turi [icând plecase uitase s-o mai ia. Doamne, ce proast` fusese!

Nu avea rost s` se mai \ntoarc` la locul cu pricina. Era con-vins` c` geanta disp`ruse de mult. Bine c` nu-[i luase pa[apor-tul cu ea. Nenorocirea era c` toate cecurile ei de c`l`torie seaflau \n acea geant`. Era prizonier` \n Caraibe, f`r` un ban \nbuzunar. {i nici m`car hotelul nu apucase s` [i-l pl`teasc`.

Urm`toarele ore fur` extrem de nepl`cute. |i povesti direc-torului hotelului cele \ntâmplate, iar acesta o ascult` politicos,dar rece.

– Poate dac`-mi permite]i s` dau un telefon la poli]ie... pro-puse ea.

– V` rog, spuse directorul, dar v-a[ sf`tui s` nu v` face]i preamari speran]e.

Bine\n]eles c` cei de la poli]ie promiser` s` fac` totul ca s-oajute, dar n-o \ncurajar` s` spere c`-[i va recupera banii.

Ce s` fac` acum? Era disperat`. Apoi \i veni o alt` idee. Ceproast` era! Nu trebuia decât s-o sune pe Livvie. Olivia va fi furioas`,cu siguran]`, dar era singura persoan` care putea s-o ajute.

Dup` ce-i explic` directorului hotelului varianta, acesta fureticent.

– V` rog s` trimite]i mesajul. Sunt sigur` c` mama meavitreg` m` va ajuta. A[a voi putea s`-mi pl`tesc camera [i toateserviciile de care am beneficiat, inclusiv costul telefoanelor.

36 ROSEANNE HUNTER

– Bine, oft` directorul. Dar v` rog, domni[oar` Craig, nup`r`si]i hotelul.

Niciodat` nu petrecuse o diminea]` atât de lung`. Sosi [i oraprânzului, dar ei nu-i mai era foame. Se a[ez` pe un [ezlong peterasa hotelului [i a[tept` cu \ncordare un r`spuns de la Olivia.

R`spunsul veni. Dar nu era prea \ncurajator. „Regret`m, dardoamna Craig nu e aici. Reveni]i. Domnul Derwin.”

Ce \nsemna asta? – Nu \n]eleg! strig` cu disperare Perdita. Trebuia s` fie acolo,

la Silver Cay. Asta e tot ce a]i aflat? – Nici eu nu \n]eleg, domni[oar` Craig. Dumneavoastr` tre-

buie s` reveni]i, sau vor reveni ei?– Nu [tiu, spuse ea neajutorat` izbucnind \n plâns.– Nu v` l`sa]i cople[it`, domni[oar` Craig, spuse directorul.

Am mai trecut prin situa]ii de genul acesta. Dar \n]elege]i-ne [ipe noi, nu putem s` v` l`s`m s` pleca]i.

– Dac` voiam s` plec f`r` s` pl`tesc, o f`ceam pe furi[. Daram venit [i v-am explicat situa]ia. Mi-am pierdut to]i banii [i m`simt efectiv dep`[it`. Sunt urm`rit` de ghinion, nu vede]i?

– N-ave]i idee unde s-o mai c`uta]i pe mama dumneavoastr`vitreg`?

– Nu. Doar dac`... n-a plecat la New York \mpreun` cu HugoAmlyn.

– {i domnul Derwin nu v` poate ajuta? – Nici m`car nu-l cunosc. Acolo trebuia s` ajung` mama mea

vitreg` \mpreun` cu Hugo Amlyn. Eu trebuia s` ajung la GrandVedas. Dar mi-am schimbat planurile.

– {i unde vre]i s` ajunge]i acum?– Pe insula Iruna, la un... prieten de familie.– {i presupun c` acum... dori]i s`-l contact`m pe acest pri-

eten... spuse rece directorul.


– Nu! El nu m-ar \n]elege. Nu i-a[ putea cere niciodat`... bani!– Atunci a[tepta]i, spuse directorul privind-o contrariat.Dar cât s` a[tepte? La nesfâr[it? Acel Derwin nu \ncercase s-o

ajute. O l`sase s` r`mân` acolo, singur`, cu o factur` frumu[ic`de pl`tit. {i dac` pân` se l`sa seara nu primea nici un mesaj?Oare directotul hotelului o mai l`sa s` stea \n camer`? Dac` oalunga pe plaj`? {i ce avea s` m`nânce?

Se \ntreb` ce putea vinde. La mân` avea un ceas din aur de latat`l ei. Numai gândul de a se desp`r]i de acel cadou nepre]uit,cu valoare sentimental`, o f`cea s` se cutremure. Dar putea s`-llase drept garan]ie.

Directorul cel nesuferit respinse ideea de a-i lua ceasul dreptgaran]ie [i-i spuse s`-[i fac` bagajele. Asta era!

Dar n-o d`du afar`. Camera ei fusese \nchiriat` de altcineva. Omutar` la un alt etaj, \ntr-o c`m`ru]` minuscul`. Apoi o anun]ar`c` cina avea s` fie servit` la ora [apte. Bine c` n-o \nfometau.

Dar Perditei \i pierise toat` pofta de mâncare. Se culc` târziu,rugându-se s` primeasc` un mesaj de la Livvie.

Rug`ciunile ei \[i f`cur` efectul repede. La ora [asediminea]a, o menajer` o trezi [i-i spuse s` se duc` repede \nbiroul domnului director Curzon.

Asta era! Primise banii! Se ridic` repede din pat, se sp`l` pefa]` [i se \mbr`c` \n mai pu]in de cinci minute. Nici o clip` nu-itrecu prin minte c` \ntre orele [apte seara [i zece diminea]a nuse efectuau tranzac]ii bancare.

Str`b`tu coridoarele lungi \n fug` [i aproape d`du buzna \nbiroul directorului.

– Am venit, domnule Curzon! Au sosit banii?B`rbatul care st`tea cu spatele la u[` se \ntoarse \ncet spre ea.

Nu era domnul Curzon. Era un necunoscut care zâmbea acru [isuperior.

38 ROSEANNE HUNTER

– Domni[oara Craig?– Da, dar... Vocea aceea \i amintea de cineva... cunoscut. – Nu ne-am cunoscut pân` acum, spuse b`rbatul. Eu sunt

Blake Hadwyn. Unde ]i-e bagajul?– Nu l-am f`cut. Credeam c`... Nu \n]eleg. Nu v` a[teptam...– Via]a e plin` de surprize, o \ntrerupse el. Dac` e[ti gata,

putem pleca. Poate c` tu ai timp de pierdut, dar eu nu. Unde-]isunt bagajele?

– Nu mi le-am f`cut! strig` ea u[urat`, dar enervat` de aerullui de superioritate. Nu [tiu ce c`uta]i aici, domnule Hadwyn,dar eu nu pot pleca pân` nu-mi trimite mama mea vitreg` bani.|n caz c` nu [tia]i, trebuie s`-mi achit nota de plat` de la hotel.

– Hotelul e pl`tit. Ascult`, domni[oar` Craig. {tiu c` erai pecale s` [tergi putina. Nici pe mine nu m` \ncânt` prezen]a ta, darhai s` ne facem via]a mai u[oar`. Avionul spre Vedas pleac` \npatruzeci [i cinci de minute [i n-am de gând s`-l pierd. Ai degând s` vii cu mine, sau te las aici, pe mâna lor?

– Dar nici m`car n-am apucat s` m`nânc. {i nu m-am sp`lat.Nu mi-am...

– V`d, o \ntrerupse el apucând-o de un bra] [i \mpingând-oafar` din birou. Ai la dispozi]ie un sfert de or`. Nu te a[tept maimult. Din nefericire mama ta vitreg` se afl` \nc` la New York [inu cred c` familia Derwin e interesat` s` te ajute. Faci cum vrei...Treisprezece minute.

O clip` Perdita \i arunc` o privire ucig`toare, apoi \[i d`duseama c` Blake Hadwyn nu glumea. Livvie era la New York,familia Derwin nu d`dea doi bani pe ea... |[i \ncle[t` pumnii [i-iveni s` urle de neputin]`. Trebuia s` se gr`beasc`. Nu avea alter-nativ`.


Capitolul 4

Prima zi petrecut` \mpreun` cu Blake Hadwyn \i oferiPerditei tabloul sinistru al urm`toarelor luni. Planul ei se dusesede râp` [i se vedea nevoit` s`-l urmeze pe scriitorul acela miso-gin [i plin de aere.

Dup` ce-[i f`cu \n grab` bagajul, nu mai apuc` s` fac` un du[ pen-tru c` Blake n`v`li \n camer` peste ea [i-i spuse c`-i a[teapt` taxiul.

|n drum spre aeroport, Perdita \ncerc` s`-l \nduplece.– N-am mâncat nimic de asear`.– Nici eu. Tot micul meu dejun a constat \ntr-o cafea amar`,

spuse el sec.– |n cât timp ajungem acolo?– |n nou`zeci de minute. |n avion Perdita sim]i c` exlodeaz` de furie. |i venea s`

arunce cu ceva \n capul acelui \nfumurat. Cum \ndr`znea s` secomporte cu ea a[a? |l privi cu dispre] cum se ridic` de pe scaun[i pleac`. Probabil se ducea la toalet`. Sau cine [tie unde.Oricum, pe ea n-o interesa. Din partea ei putea [i s` se aruncedin avion. Lu` o revist` din buzunarul scaunului din fa]` [i\ncerc` s` citeasc`, dar nu reu[i s` \n]eleag` nimic. BlakeHadwyn o scosese r`u din s`rite.

Când el se \ntoarse, Perdita remarc` faptul c` avea chipul des-tins. A[a p`rea mult mai uman. Ar`ta ca un om bun. Era chiardr`gu]...

Dar când Blake d`du cu ochii de ea, se \ntunec` la fa]`, ca [icum [i-ar fi amintit de o obliga]ie nepl`cut`. Atunci Perdita se\nfurie din nou. |[i arunc` p`rul pe spate [i \ntoarse capul \npartea opus`, privind pe hublou. Atitudinea lui Blake Hadwynnu prevestea nimic bun.

Perdita nu mai scoase o vorb` pân` aterizar` pe aeroportuldin Grand Vedas. De acolo \i lu` un taxi [i-i l`s` \n port. Blake se\ndrept` spre o barc` mare cu motor, foarte bine \ntre]inut`. |nmod normal, Perdita [i-ar fi exprimat admira]ia \n fa]a aceleiambarca]iuni. Dar acum era atât de sup`rat` pe acel b`rbat \ncâtnici m`car nu privi prea mult barca. Se sui \n ea refuzând aju-torul lui Blake [i se trânti pe o b`ncu]`, dând ner`bd`toare dinpicioare.

Privi oceanul albastru, \ntrebându-se unde se afla Silver Cay[i vila familiei Derwin, acolo unde st`tea Livvie.

Dac` Blake Hadwyn ar fi fost mai uman, Perdita l-ar fi \ntre-bat ca s`-[i satisfac` curiozitatea. Dar a[a? Prefera s` moar` f`r`s` afle r`spunsul numai s` nu vorbeasc` cu nesuferitul acela.

Oricum, n-avea de gând s` stea prea mult prin preajma lui.Imediat ce avea o veste de la Livvie, se va duce dup` ea. Maibine locuia sub acela[i acoperi[ cu Hugo decât cu BlakeHadwyn!

Triste]ea o cuprinse pe nesim]ite. Toate visele ei se spul-beraser`. Sperase \n secret s` ajung` pe acea insul` tropical` [is`-[i finalizeze prima carte sub \ndrumarea unui scriitor bun. Dar\n realitate nici n-avea s` apuce s` se bronzeze prea bine.

– O s` te arzi dac` stai acolo, o avertiz` Blake intrând penea[teptate \n vorb` cu ea.

– Deocamdat` m` simt perfect, spuse ea rece.


– Poate, dar ai pielea atât de alb` \ncât o s` te faci ca racul \nzece minute. La noapte s-ar putea s` ai de suferit.

– Mi-am luat crema de soare cu mine.– Unge-te sau vino aici, la umbr`.Perditei nu-i sc`p` tonul lui autoritar. {i \n ciuda atitudinii lui

superioare, ea nu se mi[c` din loc, a[teptând s` mai treac` pu]intimp, ca s`-[i demonstreze independen]a. Dup` un minut se uit`la ceas, se ridic` \ncet [i porni agale spre cabin`, acolo unde-[il`sase geanta \n care avea crema de soare.

La ad`postul cabinei minuscule, cotrobì prin geant`,scoase tubul [i \ncepu un proces laborios de ungere. Prefera s`stea singur` decât s` se [tie privit` de Blake Hadwyn. Dup` cese unse bine cu crem` se piept`n` \ndelung, apoi se ruj` atentcu un ruj pe care-l cump`rase din Caraibe. |i pl`cuse nu numaiculoarea ci [i mirosul frumos. Apoi \[i aminti de parfumul de laGunther. Pulveriz` de dou` ori \n dreptul gâtului [i inspiràdânc. Acum se sim]ea mult mai bine. Se privi \n oglind` \ntre-bându-se ce alte retu[uri s`-[i mai fac`. Desigur, nu avea nevoiede trucuri de \nfrumuse]are. Dar totu[i era o femeie \ndevenire [i sim]ea nevoia s` se aranjeze. Alese un fard depleoape oliv [i se d`du cu el din abunden]`. Hmmm. Rezultatulnu era mul]umitor. Dar asta din cauza lipsei de experien]` \nmaterie.

Tot studiindu-[i chipul \n oglind`, sesiz` c` motorul b`rcii seoprise. Vru s` se ridice de pe scùnelul pe care se a[ezase, dar sesperie. Blake Hadwyn o privea din u[`, zâmbind superior. Oarede cât timp se afla acolo?

– Ce vrei? \ntreb` ea contrariat`.– |]i pierzi timpul, spuse lini[tit Blake.– Cum adic`?– Pe insul` n-o s`-]i aprecieze nimeni machiajul. Doar dac`

nu ]i l-ai f`cut special pentru mine.

42 ROSEANNE HUNTER

– Eu m` \mbrac [i m` fardez numai pentru pl`cerea mea per-sonal`! protest` ea. {i tu ai fi ultimul b`rbat de pe p`mânt pen-tru care m-a[ machia.

– Hmmm, morm`i el mai mult pentru sine. M-a avertizatOlivia c` e[ti o bomb` cu ceas.

– N-ar trebui s` fii afar` ca s` navighezi? \l lu` ea la \ntreb`rischimbând subiectul.

– Nu. Tocmai am ajuns la destina]ie. Trebuie s` coborâm. Darn-o vom face pân` ce doamna nu va fi gata.

Aici o prinsese. Perdita \[i arunc` la \ntâmplare plicul cu cos-metice \n geant`. Blake se apropie [i ea se ridic` \n picioare spe-riat`. Pe nea[teptate, el se aplec` [i-i lu` bagajele de la picioare.Apropierea lui \i luase tot aerul. Perdita se retrase cât putu mai\n spate, evitând orice contact cu el. Dar Blake n-o b`g` \n seam`[i ie[i pe punte. Perdita r`sufl` u[urat`. Ce-i venise? Doar nucrezuse c` Blake voia s`-i fac` ceva?

Dându-[i p`rul pe spate ie[i demn din cabin`, moart` decuriozitate s` vad` paradisul exotic al lui Blake Hadwyn. {i\ntr-adev`r avu ce s` vad`. Vila era superb`. Avea acoperi[uldin ]igl` ro[ie. O arcad` din piatr` g`lbuie l`sa s` se \ntrevad`un patio [i o piscin` albastr`. Casa era \nconjurat` de o curtecu gazon, flori exotice [i palmieri la umbra c`rora se aflauscaune din r`chit` alb`. |n spatele cur]ii se \ntindeau colineleverzi ale Irunei. Vila se afla pe una dintre coline. Ca s` ajung`la plaja cu nisip alb trebuia s` coboare câteva zeci de trepte depiatr`.

Deci acesta era locul de retragere al lui Blake Hadwyn, unde\[i scrisese el romanele. Paradisul acela ar fi putut s-o inspire [ipe ea. O umbr` \i c`zu pe fa]`. Blake se apropiase [i-i f`ceamoroc`nos semn s`-l urmeze.

Mda. Nici un paradis de pe fa]a p`mântului nu putea s` fieperfect. Oftând, Perdita se supuse. Ce putea s` fac`?


La cap`tul treptelor ap`ru un b`rbat tân`r, scund, cu tenulfoarte bronzat, care purta o c`ma[` \nflorat` [i foarte colorat`.Acesta cobor\ \n grab` [i-l ajut` pe Blake s` care bagajele. Cândo v`zu pe Perdita \i zâmbi larg, prietenos. Bine c` mai era cine-va normal \n pustietatea aceea.

– Mai ave]i [i alte bagaje, domnule? \ntreb` tân`rul. – Nu, doar astea, spuse Perdita. – Bine, arat`-i tu Perditei camera \n care va dormi, spuse el

l`sând bagajele jos [i f`când stânga-mprejur. – Hei! strig` Perdita. Ce faci?– Plec. Mallory o s` aib` grij` de tine. M` \ntorc mai târziu,

spuse el f`r` s`-i arunce m`car o privire.– Minunat! S` nu te obose[ti...– Poftim? \ntreb` tân`rul care r`spundea la numele de

Mallory.– Nimic, zâmbi ea. Vorbeam singur`. Mereu e a[a urâcios?– Ei, zâmbi Mallory, o s` v` obi[nui]i cu [efu’. Are un sim] al

umorului mai greu de \n]eles.– Mda. Eu nu cred c` o s`-l \n]eleg vreodat`.– Haide]i, veni]i dup` mine. O s` v` ar`t camera dumnea-

voastr` [i apoi v` voi face un ceai delicios.– N-o s` te refuz, spuse ea urmându-l \n patio.Vila era spa]ioas` [i r`coroas`. Aerul condi]ionat

func]iona bine. Totul era decorat \n alb cu excep]ia mobileide buc`t`rie care era albastr` cu galben, [i a barului la carese servea micul dejun, care era din o]el. La etaj, unde seaflau dormitoarele [i b`ile, culoarea predominant` eraalbastru.

Perdita trebuia s` recunoasc` faptul c` Blake Hadwyn aveabun gust [i probabil apelase la ajutorul unui designer. Mai târ-ziu, ea avea s` afle c` Blake proiectase singur casa [i tot el fuseseacela care o decorase.

44 ROSEANNE HUNTER

– |n locul pe care e construit` vila a fost un bungalou, \iexplic` Mallory. Dar era o d`r`p`n`tur` [i domnul Blake a fostnevoit s`-l d`râme. Aceasta e camera dumneavoastr`,domni[oar`. Dac` v` uita]i, fereastra v` ofer` o minunat`priveli[te spre mare.

Perdita privi cu aten]ie \n jur. Deci aici avea s` doarm` ea \nurm`toarele luni, dac` nu pleca la Livvie. Dulapul care acopereaunul dintre cei patru pere]i era din lemn alb [i pe una dintre u[iera montat` o oglind`. Patul dublu era acoperit cu o cuvertur`albastr`. A[ternuturile care se \ntrez`reau de sub p`tur` eraubleu. Tot albastr` era [i mocheta pufoas` de pe podea.

– V` place camera, domni[oar`? – Mda... putea s` nu exagereze cu atâta albastru... murmur` ea.– Poftim?– Spuneam c` prefer galbenul.– Oh... f`cu Mallory f`r` s` \n]eleag`. Ei, eu m` duc s` v`

preg`teasc un ceai. Dac` mai dori]i ceva...– Nu, mul]umesc, zâmbi ea.Se \ndrept` spre fereastr` [i privi \ndelung valurile \nspumate

care se sp`rgeau de ]`rm. |n larg nu se vedea nici m`car o ambar-ca]iune. Spre deosebire de Bermude, extrem de populate, Irunap`rea p`r`sit`.

Oftând, plec` de la fereastr` [i \ncepu s` se uite prin sertare.Se bucura c` avea suficient spa]iu cât s`-[i depoziteze toatenimicurile ei femeie[ti. |n timp ce despacheta se \ntreb` dac`Blake [i Mallory erau singurii locuitori ai insulei. Se opri de câte-va ori ascultând atent s` prind` vreun zgomot. Dar nu auzi nimic.

Perditei nu-i fusese niciodat` fric` de singur`tate, dar cândsosi Mallory cu ceaiul, se bucur` s`-l vad`. Tân`rul plec` imediat[i ea r`mase din nou singur`.

A[ez` tava cu ceai pe marginea noptierei [i gust` lichidul\nviorator. Lâng` ceainic Mallory \i mai pusese [i câteva


pr`jiturele \nchise la culoare [i foarte crocante. Perdita nurecunoscu imediat compozi]ia. Abia dup` ce termin` primapr`jitur` sim]i aroma amestecat` de rom, ghimbir [i melas`.Pr`jiturile erau delicioase. Deci Mallory [tia s` g`teasc`. Le ter-min` pe toate foarte repede [i-[i privi ceasul de la mân`. Era \nc`devreme. Zece [i jum`tate. Parc` trecuser` zile \ntregi de cândBlake Hadwyn venise \n diminea]a aceea s-o ia din Caraibe.

Amintindu-[i acea \ntâmplare \ncepu s` scoat` restul hainelor[i s` le arunce la \ntâmplare \n dulap. A[a [tia Blake Hadwyn s`\ntâmpine o domni[oar`? Nu era deloc un cavaler. Noroc cuMallory, altfel ar fi \nnebunit \n cinci minute \n Iruna.

Sub imperiul furiei ie[i brusc din camer` [i cobor\ la parter.Mallory era la buc`t`rie [i preg`tea ceva de mâncare. Nu se opri[i trecu \n vitez` pe lâng` el mai departe. |n fa]a u[ii care d`dea\n patio avu un moment de ezitare.

Apoi ie[i hot`rât, oprindu-se o clip` cu \ncântare \n fa]a fân-tânii arteziene din mijlocul piscinei albastre. Str`b`tu terasa \nvârful picioarelor \ndreptându-se spre aripa casei pe care nu i-oprezentase nimeni pân` atunci. De undeva, de la parter, printr-ou[` de sticl` deschis`, auzi zgomotul familiar al ma[inii de scris.

Intr ̀ tem`tor \n camer .̀ Era un birou imens, cu rafturi pe to]ipere]ii, pline cu c`r]i. |ntr-un col] al \nc`perii, cu spatele la ea, \n fa]aunui birou, st`tea Blake Hadwyn aplecat asupra ma[inii de scris. Perditase opri speriat ̀\n loc, când, f`r ̀s ̀se \ntoarc ̀spre ea, Blake tun`:

– Ce vrei, Mallory?– Nu e Mallory, sunt eu. Voiam s` stau de vorb` cu tine.

Vreau s`...– N-am timp s` stau de vorb` cu tine acum. Sunt ocupat, nu

vezi? Ce vrei?– Olivia n-avea nici un drept s`-]i povesteasc` despre mine, f`r`

s` m` avertizeze \n prealabil. {i nu mi-a spus la ce s` m` a[tept dinpartea ta. M-a dezam`git profund felul \n care m-ai \ntâmpinat.

46 ROSEANNE HUNTER

– Dar cum te a[teptai s` te \ntâmpin, domni[oar` Craig? Cucovor ro[u la picioare?

– Nu, spuse ea refuzând s` se simt` intimidat`. Dar m` a[tep-tam la un minimum de polite]e. {tiu c` nu sunt bine venit` [i\ncerc s`-mi fac prezen]a cât mai pu]in sim]it`. Dar pentru astaam nevoie de câteva informa]ii. Vreau s`-mi spui pe scurt care erutina casei, ce pot vizita pe insul`, cine mai locuie[te aici...

– Doar eu [i Mallory.– Dar cine face cur`]enie \n cas`, cine g`te[te, cine face

aprovizionarea?– Mallory le face pe toate. Dup` p`rerea mea, mult mai bine

decât orice femeie. Dac` ai ceva de obiectat, po]i s` treci latreab` [i s`-l \nlocuie[ti. N-ar fi o idee rea. Ai avea o preocupare.{tii, prezen]a femeilor prin preajma mea m` deranjeaz`. |n celmai bun caz o accept ca distrac]ie.

Privirile lui p`reau de o]el. |[i \ncruci[ase bra]ele la piept,dând greutate cuvintelor lui.

– Te a[tep]i la polite]e, dar cum \mi dovede[ti c` o meri]i?\ntreb` el \ntorcându-se brusc [i luând ni[te hârtii de pe birou.Ce \nseamn` astea?

Privind hârtiile, Perdita \[i d`du seama c` era vorba despretelegramele pe care i le trimisese ea. Pref`cându-se c` nu-[iaminte[te nimic, ridic` din umeri.

– S`-]i \mprosp`tez memoria? \ntreb` el zâmbind cinic.Trimis din Hamilton, pe zece: „Ajuns \n Bermude. R`u de zbor.Recuperare. Sosit mâine. Perdita.” Trimis din Nassau, citi el maideparte, „Regret \ntârzierea. Recuperare dup` r`u de zbor, dar\nchis \n toalet`. Salvat` de un b`rbat ro[cat [i tratat` cu bom-boane. Perdita.” Nu m` \ndoiesc c` dac` n-ai fi r`mas f`r` bani]i-ai fi continuat periplul prin Caraibe [i mi-ai fi \mbog`]itcolec]ia de telegrame stupide. Presupun c` ]i s-a p`rut amuzants`-mi joci farsa asta.


– S` fiu sincer`, da, \l \nfrunt` ea.– B`nuiam eu. Sim]ul t`u al umorului e pueril, a[a cum m`

a[teptam. Acum \n]eleg de ce mama ta vitreg` n-a vrut s` te ia cuea la Silver Cay. Tu e[ti aceea care n-ai nici cea mai mic` no]iunede polite]e. A[a c` am tot dreptul s` te tratez ca pe un copilr`sf`]at ce e[ti.

– Nu-i adev`rat! Tu ai \nceput! E numai vina ta! Da, te-amauzit \n ziua aceea \n care ai stat de vorb` cu Livvie. N-aveai niciun drept s` faci presupuneri nefondate pe seama mea. Dar aif`cut-o pentru c` nu voiai s` fii deranjat.

– Cei care trag cu urechea aud lucruri nepl`cute spuse peseama lor. Asta s`-]i fie \nv`]`tur` de minte. Hai s` stabilim totulde la \nceput, ca s` nu mai ai dubii. Nu voiam s` vii aici, \n aceea[im`sur` \n care nici tu nu voiai. Dar eu nu-mi \ncalc promisiunile,a[a c` vei sta cu mine pân` ce Olivia va fi capabil` s` te \ntre]in`.De \necat n-ai cum s` te \neci, decât dac` ai suficient` rezisten]`fizic` \ncât s` \no]i vreo trei kilometri, pân` acolo unde apa edestul de adânc` [i sunt vârtejuri. Plaja e separat` de restulinsulei. Am blocat toate drumurile care existau când am cump`ratlocul `sta. M-a costat o avere, e drept, dar a meritat...

– Nu exist` drumuri? Adic` suntem complet izola]i?– Da...– {i cum faci aprovizionarea?– Cu barca. |n nordul insulei se afl` un mic ora[-port [i vreo

dou`, trei magazine. Oamenii de aici, pu]ini la num`r, tr`iesc dinagricultur` [i pescuit. Turismul n-a apucat s` se dezvolte \n Iruna[i m` bucur. |nc` mai exit` insule virgine \n Caraibe, dar \n câ]ivaani, nu vor mai fi, te asigur. {i asta e o mare problem`.

– Slav` Domnului c` nu toat` lumea e atât de s`lbatic` pre-cum e[ti tu, spuse ea uitând de momentele \n care ar fi dat oricepentru o clip` de solitudine. {i cred c` nimeni nu va dori s`-]itulbure lini[tea [i singur`tatea, având \n vedere cât de dificil e[ti.

48 ROSEANNE HUNTER

– E o diferen]` \ntre a fi antisocial, s`lbatic, neadaptat, [i aprefera singur`tatea atunci când creezi. Dar tu e[ti \nc` un copil[i n-ai un discern`mânt atât de fin \ncât s` faci deosebirea \ntrecele dou` aspecte. Oricum, n-am timp de pierdut s`-]i expliccum st` treba. Deci, \noat`, cite[te, ascult` muzic`, f` ce vrei...Dac` ai vreo nel`murire \ntreab`-l pe Mallory. Te va ajuta.

– Nu ]i-e team` s` nu stric ceva? – Po]i s`-l rogi pe Mallory s` te ia cu el \n zilele \n care face

aprovizionarea, spuse Blake ignorând remarca. Dar n-ai voie s`conduci barca singur`, ai \n]eles?

– Am \n]eles, domnule Blake, dar s` [tii c` eu nici m`car nufac deosebirea \ntre cele dou` capete ale b`rcii, darmite s` m`\ncumet s-o conduc \n ape necunoscute. |n]eleg c` nu trebuie s`conduc o ambarca]iune de asemenea dimensiuni, care mai are [imotor. De asemenea \n]eleg c` sunt prizonier` aici, de[i n-a fostalegerea mea.

– Nu fi ridicol`. Nu e[ti prizonier` a[a cum nici eu nu sunt.– Nu-i adev`rat. Tu ai ales s` tr`ie[ti pe insula asta. Dac` ar fi

dup` mine a[ pleca la o mie de kilometri dep`rtare. A[ pleca ori-unde, numai s` nu stau aici! strig` ea vehement.

Perdita sim]i c` o las` puterile. Noaptea trecut` dormisefoarte pu]in [i \n ziua aceea nu apucase s` se odihneasc`. Nu maiavea chef de ceart` a[a c` se \ntoarse cu spatele [i ie[i pe undeintrase. Nu putea ajunge la un consens cu Blake Hadwyn. Erar`u [i crud, nemilos.

Doamne, cât \l ura!O mie de kilometri erau prea pu]ini. Voia s` plece la un mi-

lion de kilometri de arogan]a [i indiferen]a lui Blake Hadwyn.Ajuns` \n camera ei se trânti pe patul confortabil, fr`mântând

nervos p`tura albastr` [i moale \ntre degete. Pentru nimic \nlume n-ar fi v`rsat o lacrim` din cauza lui Blake Hadwyn!

Cât de u[or era s` fac` un jur`mânt [i cât de greu era s`-l ]in`!


Capitolul 5

Primele zile \n insula Iruna [i le petrecu \n singur`tate.Era ciudat s` aib` un singur aliat \n tot acel paradis – peMallory.

Perdita nu-[i v`zu gazda ne\nduplecat` dou` zile \ntregi. Nucredea c` doi oameni puteau tr`i sub acela[i acoperi[ f`r` s` se\ntâlneasc`. Dar Blake lucra, mânca [i dormea \n aripa de vest acasei, care era separat` de aripa de est, acolo unde locuia ea, deacel patio.

– |i place s` fie singur, \i explic` Mallory, mai ales când seapropie de sfâr[itul unei c`r]i. E ner`bd`tor s`-[i a[tearn` pe hâr-tie ideile noii c`r]i.

– {i care-s aceste idei?– Nu [tiu, ridic` Mallory din umeri. Dar pân` nu termin`

cartea nu-l vom vedea prea des.– Mallory...– Da, domni[oar`.– M-am gândit... care e numele t`u? Mallory?– Da.

– {i cum ]i se spune?– Mallory.– Mie nu mi-ar pl`cea s` fiu strigat` pe numele de familie. – Atunci spune]i-mi Tom.– Tom? Frumos nume. {i tu s`-mi spui Perdita. Nu-mi mai

spune domni[oar`. E mai bine a[a. Colegii m` strigau la [coal`Perdy, dar ur`sc diminutivul `sta.

– Pardita e un nume frumos. }i se potrive[te.– Mul]umesc. Spune-mi, Tom, dac` nu sunt prea indiscret`,

de unde [tii s` g`te[ti atât de bine?– Am \nv`]at \n armat`. Am fost militar de carier`. M-am

\nrolat la [aptesprezece ani [i m-am retras acum [ase ani.Imediat dup` aceea parc` nu-mi g`seam locul. Nu voiam s`r`mân \n armat` pân` la patruzeci de ani, dar nici nu [tiam ces` fac. Voiam s`-mi deschid un mic restaurant, dar nu m` pri-cep la afaceri, povesti el sco]ând din frigider un castron cu\nghe]at` [i punându-i dou` cupe \ntr-un bol. Spune-mi cânds` m` opresc.

– Ajunge. O s` m` fac dubl` dac` vei continua s` m` hr`ne[tia[a. {tii s` prepari feluri de mâncare delicioase, dar mi-e team`c` trebuie s` m` ab]in. A[a, ce spuneai?

– Ei, \ntr-o zi am primit un mesaj de la un fost coleg dearmat`, un colonel, care m-a \ntrebat dac` m-ar tenta ideea s`lucrez pentru prietenul lui, domnul Blake Hadwyn. Pe atunci elst`tea \ntr-un apartament \n Chelsea, iar femeia care avea grij` decasa lui tocmai se mutase \n West Country. |nc` de atunci pl`nuias` se mute \n Iruna definitiv [i c`uta pe cineva dispus s` lucrezepermanent pentru el. Colonelul mi-a spus c` e p`cat s`-mi irosesctalentul de buc`tar [i c` ar fi bine s` accept slujba. A[a c` m-am\ntâlnit cu domnul Hadwyn, am stat de vorb` cu el, [i


\ncepând din ziua urm`toare m-am mutat la el. De atunci sun-tem nedesp`r]i]i. Ne \n]elegem bine [i el este un adev`ratdomn. N-a[ fi putut visa la ceva mai bun.

Perdita \i zâmbi, dar nu foarte convins`. Avea \ndoieli \n ceeace privea caracterul domnului Blake. Se ridic` \n picioare [i-[ipuse farfuria \n chiuvet`.

– Le sp`l eu, spuse ea. Nu-mi place s` le [terg, dar de sp`lat,pot s` le sp`l [i singur`.

Tom \i zâmbi prietenos [i se ocup` de alte treburi. Dup` ce termin` de sp`lat vasele, Perdita se duse pe plaj`. Se

bronza mai greu decât crezuse. Dac` st`tea prea mult la soare [inu se ungea cu creme de protec]ie, putea s` se ard`. Pielea eialb` suporta greu soarele tropical. Dar dup` ce mai trecu os`pt`mân`, pielea Perditei c`p`t` o nuan]` aurie s`n`toas`.P`rul i se deschise [i mai mult la culoare. Supl` [i frumoas`, ar fiputut fi remarcat` [i de c`tre un orb. Dar Blake Hadwyn n-oremarc`. Era prea ocupat cu terminarea romanului la care lucra.

|ntr-o zi, plictisindu-se de atâta plaj`, baie [i soare, se hot`r\s` exploreze restul insulei. A[a cum \i spusese Blake, drumurilefuseser` blocate [i ei erau practic izola]i de nordul insulei. DarPerdita nu se d`dea b`tut` u[or. Ajungând \n fa]a barierei con-struite din stânci alunecoase [i ascu]ite, \ncerc` s` se urce pe ele.Dar de fiecare dat` aluneca \napoi [i nu reu[ea decât s` se pri-copseasc` cu câte o nou` zgârietur`.

– Fir-ar s` fie! Tot ajung eu pe partea cealalt`! spuse ea cu n`duf.Naiba s` v` ia de stânci! Crede]i c` sunte]i mai tari decât mine?

Un pesc`ru[ zbura deasupra m`rii, aproape de ]`rm, ]ipând,ca [i cum ar fi protestat auzindu-i \njur`turile.

– Sigur, ]ipi! Ce-]i pas` ]ie? Tu po]i zbura. Nu e[ti prizonierulunui b`rbat nervos, autoritar [i s`lbatic! E atât de satisf`cut de

52 ROSEANNE HUNTER

sine \nsu[i \ncât nu-i mai pas` de ceilal]i muritori, c`rora le vinderomane comerciale doar de dragul popularit`]ii. Dar ce, te\n]elegi cu el? E surd [i orb la tot ce vine din exterior. Cred c` ecel mai reprezentativ specimen al b`rbatului misogin.

– Ce descriere fermec`toare, spuse o voce masculin` dinspatele ei.

Perdita nu observase c` Blake Hadwyn ie[ise din bârlogul lui.Inima \i tres`ri violent [i aproape scoase un ]ip`t de spaim`.

– Presupun c` eu sunt subiectul elocin]ei tale. – {i dac` e[ti, ce? se ap`r` ea atacând.– Ai dreptate, ce? Atâta elocven]`... Nici nu-mi vine s` cred c`

un c`p[or atât de dulce [i inocent poate avea asemenea gândurinecurate.

– {tii ceva? Nu m` a[teptam s` apari tocmai aici. – S`-]i reamintesc faptul c` te afli pe plaja mea privat`?– E vina ta c` ai tras cu urechea, continu` ea. – Alt` justificare nu ]i-ai g`sit?– N-am nevoie de justific`ri, spuse ea cu buzele strânse,

\ntorcându-se cu spatele la el.– Nu mai fi arogant`...– Am mai auzit asta, spuse ea \nfuriat` \ntorcându-se spre el,

[i p`rerea mea e c` arogan]a nu e o caracteristic` exclusiv ado-lescentin`.

– Domni[oar`, mi se pare c` \ntreci m`sura, spuse elamenin]ând-o ce degetul. |ntr-o zi s-ar putea s` nu te mai iert[i-o s`-]i trag o mam` de b`taie.

– N-am nevoie s` m` ier]i tu! {i mai las`-m` \n pace! Du-te lac`r]ile tale [i d`-mi pace!

– De fapt venisem dup` tine ca s`-]i spun c` te a[teapt` cineva...– Pe mine?


– Da, pe tine. Te surprinde?– Cine?– Nu ghice[ti?– Nu... Gunther? \ntreb` ea cu speran]` dup` o clip` de

ezitare.– Gunther? Cine mai e [i `sta? – L-am cunoscut \n avion. |n fine, n-are importan]`. Cine m`

a[teapt`?– Livvie.– Ah! strig` Perdita lovindu-se cu palma peste frunte.

Uitasem...– Nu b`nuiai c` va veni dup` tine?– Nu... Ultima oar` [tiam c` e la New York.Perdita era plin` de resentimente. Trecuse mai bine de o

s`pt`mân` de când Blake venise dup` ea la Nassau. Dac` n-ar fifost el, Perdita, a[teptând ajutor din partea Oliviei, ar fi sp`lat [iacum vase prin vreun subsol de restaurant.

– Abia ieri s-a \ntors de la New York, spuse Blake.– Aha... Hugo e cu ea?– Nu. A adus-o familia Derwin. Blake t`cu. Olivia se \ndrepta spre ei, de-a lungul plajei.

Perdita nu-[i manifest` prea zgomotos entuziasmul la vedereaei. Blake [i Olivia f`cur` un schimb de priviri pe deasupra capulei.

– Cred c` a[tepta un tip pe nume Gunther, spuse Blakeridicând din umeri, ca [i cum Perdita n-ar fi fost de fa]`.

– Nu a[teptam pe nimeni! replic` ea. Oricum, sunt sigur` c`Gunther e pe undeva prin Europa la ora asta. Ce face Hugo?

– Se reface dup` o criz` de ulcer, spuse Olivia. Dar cine eacest Gunther?

54 ROSEANNE HUNTER

– Nu \n]elegi c` nu-l a[teptam pe el? E o simpl` cuno[tin]`. – Ei, chiar a[a de simpl` nu pare s` fie, coment` Blake. – E un adev`rat domn. N-am \ntâlnit de mult un b`rbat cu

adev`rat politicos [i atent, spuse ea cu inten]ia de a-l viza peBlake. A]i reu[it s` termina]i hotelul?

– Cam \n dou` s`pt`mâni vom face inaugurarea... Celpu]in a[a sper`m. Dumnezeu [tie când vom termina \n reali-tate. Dup` cum se desf`[oar` evenimentele e posibil s`-l ter-min`m \ntr-un an. Ce insul` minunat` ai, Blake! schimb` easubiectul.

– E paradisul meu, spuse Blake pe un ton indiferent.Apoi se \ndreptar` to]i trei spre cas`. Apropiindu-se de teras`,

Perdita observ` doi oameni stând pe [ezlonguri. Prima reac]ie fus` treac` pe lâng` ei cu indiferen]`. Dar Olivia o trase de mân` [ispuse pe un ton ciudat:

– Perdy, vino s`-i cuno[ti pe prietenii mei minuna]i, Jeff [iPhyllida. Cum am ajuns la ei, \n Silver Cay, au insistat s` m`aduc` pe insul` ca s` m` asigur c` ai ajuns cu bine aici.

Blake chicoti ironic, dar \[i ascunse reac]ia tu[ind. Perditaoft` u[or [i-i arunc` o privire ucig`toare, apoi se \ndrept` sprenoii veni]i.

Jeff Derwin era \nalt de vreo doi metri [i avea un corp de foto-model. Se vedea c`-[i petrecea majoritatea timpului \ntr-o sal`de \ntre]inere fizic`. Avea p`rul blond deschis [i tenul bronzatfrumos.

Nici Phyllida nu era mai prejos. Avea cam un metru optzeci,era blond`, cu p`rul lung, [i era \mbr`cat` provocator.

Amândoi p`reau sco[i din paginile unei reviste de mod`, darerau la fel de fal[i. Phyllida privea tot timpul pe sub gene, cupleoapele \ntredeschise, [i pe buze \i flutura \n permanen]` cu


zâmbet enigmatic. Jeff, care st`tea de vorb` mai mult cu Blake,se plimba de-a lungul terasei luând pozi]ii studiate care-i puneau\n valoare trupul.

|n jum`tate de or` Perdita \ncepu s` ca[te plictisit` de discu]iileanoste pe care le purtau cei doi. O privi pe Olivia \ncercând s`-icomunice starea ei, dar aceasta p`rea foarte interesat` de subiect[i chiar pu]in... servil`. |n schimb Blake era la fel de plictisit ca [iPerdita [i probabil abia a[tepta s` se \ntoarc` la cartea lui.

Perdita crezuse c` Jeff [i Phyllida erau c`s`tori]i, dar, cândfemeia o rug` s`-i spun` lui Jeff s`-i aduc` geanta din cabina iah-tului [i Perdita se duse s`-l informeze pe b`rbat despre dorin]a„so]iei” lui, acesta \[i d`du capul pe spate [i râse \ndelung.

– Dar ce-am spus? \ntreb` Perdita contrariat`. – Phyl e sora mea! spuse el pr`p`dindu-se de râs.Mda. Perdita nu g`sea nimic amuzant \n asta. De fapt nici

Blake, pentru c` nu schi]` nici un zâmbet. |n schimb Olivia, careauzise totul, spuse enervat`:

– Draga mea, de unde ]i-a venit ideea asta c` Phyllida e so]ialui Jeff?

– Nu [tiu... se bâlbâi Perdita. A[a am crezut...– {i eu am crezut la fel, interveni dintr-o dat` Blake, pe un

ton indiferent. Nici mie nu mi-a spus nimeni c` sunte]i fra]i. Apoi ridic` frapiera [i-i spuse \n [oapt` Perditei:– Roag`-l pe Mallory s` ne mai aduc` ni[te ghea]`, vrei?Perdita profit` de ocazie [i alerg` spre buc`t`rie. Când se

\ntoarse cu frapiera plin`, constat` c` cei patru uitaser` inciden-tul [i acum discutau despre o petrecere pe care cei doi fra]i voiaus-o organizeze \n acel sfâr[it de s`pt`mân`. Ceea ce mai remarc`Perdita cu surprindere fu privirea provocatoare pe care i-o arun-ca Phyllida lui Blake.

56 ROSEANNE HUNTER

– Trebuie s` vii, \i spuse ea cu o voce languroas` lui Blake, punân-du-i o mân` pe um`r. Te previn – nu te mai l`s`m s`-]i pierzi tinere]eaaici, \n singur`tate. Te s`lb`tice[ti, ce Dumnezeu! Nu-i a[a, Jeff?

– Da, nu e normal, fu de acord fratele ei.– Dar are foarte mult de lucru. Nu st` degeaba! \i lu` ap`rarea

cu vehemen]` Perdita.To]i trei o privir` cu surprindere, amu]i]i de umire. Blake fu

acela care rupse t`cerea ce \ncepea s` devin` penibil`.– Perdita are dreptate, spuse el.– Dar tu e[ti scriitor, spuse Phyllida \ntorcându-se cu spatele

la Perdita. Adic` scrii când vrei, nu tot timpul...– Crezi c` romanele se scriu singure?! \ntreb` Perdita pe un

ton superior.– Simt c`-i vorba de o alian]` aici, spuse Jeff zâmbind. {i tu

e[ti o mic` scriitoare \n devenire?– Nu-i vorba despre nici o alian]`, spuse Blake turnând \ntr-un

pahar cocteilul dintr-un shaker. {i tu po]i s` scrii, dac` vrei. Cinemai bea margarita?

– Noi nu, spuse Olivia. Trebuie s` plec`m. Ne a[teapt` Hugo.L-am l`sat \n compania Lisei, e drept. {i ce b`rbat se plictise[telâng` o femeie ca Lisa Bronway? Dar nu e frumos din parteanoastr` s`-l l`s`m s` ne a[tepte prea mult.

– |mi promi]i c` vii la petrecere? \ntreb` Phyllida ridicându-se\n picioare. |mpreun` cu Perdita, desigur.

– Nu pot s` promit nimic. S-ar putea s` nu fiu liber week-endul viitor. Dar pot s`-l rog pe Mallory s-o conduc` pe Perdit

Acea vara a renuntarii - WordPress.com · 2019. 6. 23. · aruncat la \ntâmplare pe scaunul...

Documents

Transcript of Acea vara a renuntarii - WordPress.com · 2019. 6. 23. · aruncat la \ntâmplare pe scaunul...